06 ecii piata categorii fundamentale [compatibility mode]

CATEGORIILE FUNDAMENTALE PRIVIND PIAŢA BUNURILOR ŞI

SERVICIILOR

54 sliduri

2

Cuprins Coordonatele pieţei bunurilor şi serviciilor: conceptul de

piaţă; principalele tipuri de pieţe, factori care influenţează activitatea pieţei

Cererea de bunuri şi servicii: consideraţii generale, determinanţi

Oferta de bunuri şi servicii: consideraţii generale, caracteristici, influenţe

Identificarea oportunităţilor de piaţă Efectele schimbărilor de venit şi de preţuri asupra cererii

şi ofertei

3

Mecanismul pieţei

Conceptul de “piaţă” Legile pieţei (legile ofertei şi cererii) Patru reguli “ale jocului” Criterii de funcţionalitate a pieţelor Condiţiile concurenţei pure şi perfecte Tipologia pieţelor

4

Conceptul de piaţă

Piaţa reprezintă “locul” – în sens abstract –unde se întâlnaeşte şi se confruntă cererea şioferta pentru un anumit “produs” acesta fiindla rândul său expresia tuturor bunurilormateriale sau serviciilor între care existăposibilitatea substituirii în consum

5

Curba cereriiPreţ

Cantitate

C

6

Ipotezele curbei cererii Factorii cererii

Preţul produsului în cauză Preţul celorlalte produse Venitul şi bunăstarea consumatorului Factori sociologici Gusturile consumatorului

Ipoteza: numai preţul şi cantitatea variază (pe curbă) ceilalţi factori sunt constanţi

Cererea pieţei reprezintă agregarea cererilor individuale (ex: modificări şi datorită distribuţiei venitului)

Când variază ceilalţi factori se obţin alte curbe Creşterea cererii se manifestă ca o deplasare a curbei “C” spre

dreapta, iar scăderea ca o deplasare la stânga

7

Creşterea şi scăderea cererii

Preţ

Cantitate

C C1C2

8

Curba ofertei

Preţ

Cantitate

O

9

Ipotezele curbei ofertei Factorii ofertei

Preţul produsului în cauză Preţul factorilor de producţie Obiectivele producătorului Starea tehnologiei

Ipoteza: numai preţul şi cantitatea variază (pe curbă) ceilalţi factori sunt constanţi

Oferta pieţei reprezintă agregarea ofertelor individuale ale producătorilor

Când variază ceilalţi factori se obţin alte curbe Creşterea ofertei se manifestă ca o deplasare a curbei “O” spre

dreapta, iar scăderea ca o deplasare la stânga

10

Creşterea şi scăderea oferteiPreţ

Cantitate

O O1O2

11

Echilibrul cererii şi al oferteiPreţ

Cantitate

CO

p

q

12

Echilibrul când se modifică cererea

Preţ

Cantitate

CO

p

q

p1

q1

C1

13

Echilibrul când se modifică oferta

Preţ

Cantitate

CO

p

q

O1O2

q1q2

p2

p1

14

Legile ofertei şi cererii1. Creşterea cererii determină

creşterea preţului creşterea cantităţii

2. Scăderea cererii determină scăderea preţului scăderea cantităţii

3. Creşterea ofertei determină scăderea preţului creşterea cantităţii

4. Scăderea ofertei determină creşterea preţului scăderea cantităţii

15

Patru reguli ale jocului Regula preţurilor

Preţurile se stabilesc prin jocul liber al cererii şi ofertei în termeni băneşti (se exclud trocul, contingentele, raţionalizările etc.

Regula întreprinderilor Autonomia întreprinderilor şi libera concurenţă (care indică cine câştigă

şi cine pierde); libertatea de “intrare” şi “ieşire” Regula financiară

Piaţa financiară echilibrează nevoia de bani a celor care investesc cu oferta celor care economisesc prin intermediul dobânzii

Regula comerţului deschis Schimburi şi concurenţă libere cu străinătatea, mediate de cursul de

schimb fixat prin mecanismul convertibilităţii externe

16

Criteriile funcţionalităţii pieţelor Nici un actor (agent) - privit individual sau ca grup de interese - nu

poate fixa preţurile sau influenţa într-o măsură semnificativă piaţa Consumatorul este informat acţionând în cunoştinţă de cauză,

făcând alegeri potrivit propriilor priorităţi, preferinţe, în limita resurselor sale băneşti; cererea

Producătorul este informat, şi capabil, alegând cele mai avantajoase soluţii privind combinarea factorilor de producţie pentru maximizarea profitului

Există un sistem de pieţe interconectate şi funcţionale: de bunuri şi servicii, de mână de lucru, de capital etc.

17

Condiţiile concurenţei pure şi perfecte

Axiomele concurenţei perfecte Perfecta transparenţă a pieţei Perfecta mobilitate

Axiomele concurenţei pure Atomicitatea Omogenitatea Libertatea intrării şi ieşirii

Axiomele comportamentului părţilor Consumatorul urmăreşte maximizarea utilităţii Producătorul urmăreşte maximizarea profitului

REZULTAT: PROFIT 0!

19

Tipologia pieţelordupă destinaţia bunurilor ce fac obiectul schimbului

Pieţe de bunuri de consum Ofertanţii sunt întreprinderi Cumpărătorii sunt consumatori, alte întreprinderi,

guvernul, alte organizaţii Pieţe de factori de producţie

Vânzătorii sunt indivizii, gospodăriile şi întreprinderile, guvernul

Cumpărătorii sunt întreprinderile, guvernul

20

Public şi privat Sectorul privat: întreprinderi şi gospodării Sectorul public (guvernamental): autorităţi şi instituţii

publice Al treilea sector: ONG, ONP

Piaţă şi non-piaţă Sectorul piaţă: schimbul de mărfuri prin vânzare-cumpărare Sectorul non-piaţă: bunuri publice, acte caritabile etc.

Tipologia pieţelorpublic şi privat; piaţă şi non-piaţă

21

Tipologia pieţelorpieţe şi bunuri

Două mari cataegorii de bunuri

Satisfactori: factori care satisfac nevoi umane (bunuri finale, de consum final)

Prodfactori: factori de producţie, ce servesc producerii satisfactorilor (bunuri intermediare, de consum intermediar)

O dublă determinare:

Existenţială: (bunuri materiale şi servicii, entităţi identificabile) Economică: au valoare; creează relaţii sociale la baza cărora stă

proprietatea

Sunt bunuri numai satisfactorii şi prodfactorii care au această dublă determinare

Em. Dobrescu şi T. Postolache: Consemnări economice, 1990

22

Tipologia pieţelorpieţe şi bunuri

După forma sub care se manifestă: Obiecte cu existenţă independentă, care se pot stoca; Servicii, care se consumă pe măsură ce se produc; Informaţii disponibile.

După provenienţă: Bunuri naturale

Regenerabile Neregenerabile

Produse Reproductibile Nereproductibile

După stadiul prelucrării: Primare Intermediare Finale

După modalitatea în care circulă în economie: Mărfuri Non-mărfuri

(continuare 1)

23

Eşecuri şi imperfecţiuni ale pieţei

Eşec al pieţei = incapacitatea de a se satisface o anumită necesitate prin acţiunea pură şi simplă a forţelor pieţei; piaţa generează o alocare a resurselor ineficientă din perspectiva interesului public

Imperfecţiuni ale pieţei = absenţa, într-o măsură mai mare sau mai mică a condiţiilor concurenţei perfecte

Ambele constituie argumente de intervenţie a statului

24

Eşecul pieţeipro şi contra

Teoria economică neoclasică consideră că seînregistrează eşec al pieţei dacă prin mecanismul depiaţă nu se înregistrează un optim de tip Pareto(având la bază “interesul public”)

ex: accesul la serviciile de educaţie, întreprinderile mici Contra:

Şcoala Austriacă care arată că eşecurile pieţei suntnesemnificative şi trecătoare,

Şcoala “Deciziilor Publice” care arată că eşecurileguvernului pot fi mult mai costisitoare decât cele ale pieţeişi care semnalează problemele pe care le pot generagrupurile de interese speciale (rent seekers)

25

Concurenţă imperfectă Monopol

Testul prezenţei monopolului Problema discriminării prin preţ (monopol cu mai multe preţuri) Contestabilitatea pieţei Monopolul natural

Oligopol (“interdependenţă concurenţială” şi teoria jocurilor) Coordonare explicită Coordonare implicită Cazul “firmei pilot” Oligopol necoordonat

Concurenţa monopolistică

26

Piaţa şi intervenţia statului

Fixarea preţurilor în sus

Fixarea preţurilor în jos

Ajutorul de stat

Controlul concurenţei

27

Piaţa şi intervenţia statului:efectul fixării preţurilor “în jos”

Preţ

Cantitate

CO

Preţ fixat

Cantitate oferită

Preţ de speculă

Cerere în Cerere în excesexces

28

Câteva lecţii despre sistemul de preţuri

Costurile pot fi evitate dar nu pot fi evitate Preţurile şi profiturile pieţei libere încurajează

utilizarea eficientă a resurselor Intervenţia guvernamentală afectează alocarea

resurselor Intervenţia necesită mecanisme alternative de

alocare

Cererea Structura prezentarii

Conceptul de cerere Cererea populatiei Cererea intreprinderilor Forme de manifestare a cererii Factorii cererii Cumpararile de marfuri Elasticitatea cererii

31

Cererea populaţiei Este mai mică decât nevoia reală de consum

Careşte sfera nevoilor pe măsura satisfacerii acestora Este limitată de solvabilitate Are o sferă mai restrânsă decât consumul (vezi: autoconsumul,

consumul de bunuri publice) Factorii subiectivi au influenţă semnificativă în stabilirea priorităţilor (ex:

cererea/cumpărarea spontană) Creşte cererea pentru servicii şi “bunuri superioare”

32

Cererea întreprinderilor şi altor organizaţii

Cererea populaţiei este determinantă (există o anumită întârziere a reglării prin intermediul investiţiilor)

Depinde de obiectul de activitate (nu este atât de mobilă în raport cu întreaga gamă a bunurilor de consum intermediar)

Alegerile se sprijină pe criterii raţionale prelucrate într-un cadru instituţional complex (preponderent)

33

Forme de manifestare a cererii de mărfuri (1)

După gradul manifestării Cerere potenţială Cerere efectivă

După măsura solvabilităţii Cerere solvabilă Cerere insolvabilă

După frecvenţa de manifestare Cerere curentă Cerere periodică Cerere rară (ocazională)

34

După modul în care se formulează Cerere fermă Cerere spontană

După felul în care evoluează Cerere crescătoare (“în creştere”) Cerere constantă Cerere descrescătoare (“în scădere”)

După gradul de satisfacere Cerere satisfăcută Cerere nesatisfăcută

Forme de manifestare a cererii de mărfuri (2)

35

După felul în care participă la satisfacerea trebuinţelor: Cerere de bază (produsul) Cerere suplimentară (accesoriile) Cerere complementară (consumabilele)

Forme de manifestare a cererii de mărfuri (3)

36

Factorii cererii de mărfuri Demografici (numărul populaţiei, structura pe vârste, sexe,

profesii, medii, grad de instruire) Climatici şi geografici Ecoanomici (ofertă, preţuri, venituri, investiţii) Psihologici (înclinaţii, gusturi, preferinţe) Sociologici (modă, mediul social, mobilitate socio-

profesională) Organizatorici Sezonieri Conjuncturali

37

Cumpărările de mărfuriCEREREA DE MĂRFURI

STIMULI EXTERNI RESPONSABILITATILE CUMPARATORULUI

GÂNDIREA CUMPĂRĂTORULUI

•Comerciali•Sortimentul•Preţurile•Distribuţia•Comunicaţia

•Ne-comerciali•Economici, tehnici• etc

•Alegerea produsului•Alegerea mărcii•Alegerea punctului de vânzare•Alegerea momentului•Stabilirea bugetului

•Caracteristici psihologice•Complexitatea procesului de decizie

CUMPĂRAREA

38

Elasticitatea cererii Elasticitatea cererii faţă de venit:

00 II

DD

Elasticitatea cererii faţă de preţ:

00 PP

DD

39

Elasticitatea cererii (2) Elasticitatea încrucişată a cererii produsului “A” faţă

de preţul produsului “B”

00 B

B

A

A

PP

DD

OfertaStructura prezentarii

1. Conţinutul conceptului de ofertă

2. Structura ofertei

3. Oferta de mărfuri: caracteristici şi tendinţe

4. Sursele formării ofertei de mărfuri

42

Conţinutul conceptului de ofertă

Oferta este conceptul care face legătura între cantităţile produse şi preţurile de vânzare

Ofertă – producţie Ofertă de bunuri de consum final şi

intermediar Ofertă activă şi ofertă pasivă

43

Structura ofertei (1) După destinaţia produselor

Bunuri de consum final Bunuri de consum intermediar Bunuri de investiţii (capital)

După durata de viaţă Bunuri nedurabile Bunuri durabile

Criteriul merceologic Bunuri alimentare Bunuri nealimentare

44

După raportul cu necesităţile de consum Bunuri de bază Bunuri de necesitate medie sau “de confort” Bunuri de lux

După destinaţia în producţie Materii prime Semifabricate Echipament furnituri

Structura ofertei (2)

45

Oferta de mărfuri: caracteristici şi tendinţe

Creşterea

Diversificarea

Împletirea cu serviciile

Creşterea calităţii

46

Sursele formării ofertei de mărfuri

Producţia internă Importurile Rezervele

47

ConsumulConsumul reprezintăreprezintă modalitateamodalitatea prinprin carecare sesesatisfacsatisfac nevoilenevoile oameniloroamenilor

NevoiaNevoia dede consumconsum reprezintăreprezintă oo starestare dededisconfortdisconfort însoţităînsoţită dede căutareacăutarea uneiunei modalităţimodalităţi dedeînlăturareînlăturare aa acesteiaacesteia (de(de “satisfacere”)“satisfacere”) cucu atâtatâtmaimai febrilăfebrilă cucu câtcât nevoianevoia esteeste maimai presantă,presantă, maimaiimperativăimperativă

Aspecte teoretice

48

Clasificări ale nevoilor de consum În funcţie de posibilitatea materializării lor

Aspiraţii Nevoi reale

În funcţie de nivelul lor (“piramida nevoilor” a lui Maslow) fiziologice, de siguranţă, de apartenenţă, de recunoaştere,de auto-realizare

În funcţie de modul de manifestare Nevoi individuale Nevoi colective

49

Piramida nevoilor: Maslow

50

Înclinaţia pentru consum

Înclinaţia medie

Înclinaţia marginală

c = C / V

c’ = ΔC / ΔV

52

Elasticitatea consumului faţă de venit

Ec = (ΔC / ΔV): (C / V)

55

ALTE TIPURI DE PIEŢESPECIFICE, ATIPICE,

OCAZIONAL- STRATEGICE

56

Structura

Influenţa crizei mondiale asupra diferitelor tipuri de pieţe

Impactul economiei subterane asupra pieţei de produse şi servicii financiar-bancare

Piaţa de capital şi rolul creditului pentru activitatea comercială

Piaţa riscului şi a garanţiilor: riscul bancar şi implicaţiile sale în activitatea comercială

Gestionarea riscurilor în perspectiva încheierii de tranzacţii comerciale menite să contribuie la dezvoltarea economică durabilă

57

Influenţa crizei mondiale asupra diferitelor tipuri de pieţe

Până pe la jumătatea anului trecut ţările emergente, din zonaEuropei centrale şi de răsărit ca şi cele din CSI, au ignorat cudesăvârşire semnele de criză ce se făceau tot mai vizibile dinspreoccidentul dezvoltat (SUA, Australia, Europa de Vest).

În prezent, însă, se fac, zilnic, predicţii tot mai sumbre, desprecriza acum percepută atât de economie cât şi societate.

Privit în dinamică, procesul capătă înţelegere şi sens, dar cu semncontrar:exporturile îşi încetinesc creşterea, fluxul de capital carepărăseşte ţara creşte tot mai mult, slăbind moneda naţională carese deteriorează pe termen mediu, inflaţia creşte şi ea, ducând lareducerea producţiei şi, implicit, a veniturilor.

58

Impactul economiei subterane asuprapieţei de produse şi servicii financiar-

bancare

În mai toate ţările lumii, o imensă parte a vieţii economice, avânddupă unele surse o influenţă de 20 - 25% în formarea PIB, în timpce alte surse susţin o cifră de 40 -45%, alunecă de sub forţa legii şi scormoneşte prin canalesubterane.

Între sectorul formal şi cel informal din economie existăputernice interferenţe, conexiuni asigurate şi amplificate prinintermediul corupţiei. Cel mai mare pericol îl constituie însăfaptul că aceste canale aferente economiei informale suntalimentate de economia formală, reală.

Sistemul informal este o realitate, se regăseşte cu rezultateconcrete în PIB, cu unele influenţe pozitive în formarea ofertei demărfuri pe piaţa de consum, în activităţile de export şi import, înconsumul populaţiei.

59

Impactul economiei subterane asuprapieţei de produse şi servicii financiar-

bancareLegalizarea veniturilor produse în afara economiei reale, încondiţiile eludării legislaţiei în vigoare, activitate cunoscută subnumele de spălare a banilor a devenit astăzifoarte fierbinte din numeroase considerente:•- a crescut gradul de profesionalizare în operaţiunile de spălarea banilor, prin includerea în organizaţiile criminale ale unorspecialişti de înaltă ţinută: bancheri, experţi financiari, avocaţi,ceea ce determină un transfer al acestui tip de activitate dinrândul “producătorilor primari” (contrabandişti, falsificatori, înrândul celor care cunosc mecanismele financiar-bancare şi potasigura, prin corupţie, succesul operaţiunilor);- există o slabă receptivitate la solicitările privind investigareaoperaţiunilor din propriile sisteme ducând la insolvabilitatea unorafaceri purtătoare de produs financiar;- cadrul legal şi instituţional actual nu este pe deplin capabil săfaciliteze prevenirea şi înlăturarea unor asemenea fenomene.

60

Cuantificarea veniturilor

Între principalele operaţiuni ce pot fi folosite în acest scop, figurează:

1. Operaţiunile cash

2. Operaţiunile interne de albire a banilor prin intermediul investiţiilor

3. Spălarea banilor prin operaţii externe de investiţii sau comerciale

4. Specularea imobiliară artificială sau simulată

5. Corupţia - într-o accepţiune generală, avută în vedere cautilizare abuzivă a unei funcţii publice pentru obţinerea de foloase

61

Piaţa de capital şi rolul creditului pentru activitatea comercială

Capitalul reprezintă un subiect esenţial pentru bănci, deponenţi,acţionari, şi bineînţeles pentru factorii de supraveghere bancară şibăncile centrale al căror rol este de a urmări soliditatea şistabilitatea sistemului financiar.

Capitalul mai are şi rolul de a acţiona ca un tampon contra unorpierderi din viitor, imposibil de prevăzut şi chiar îndepărtate întimp pe care o bancă le-ar putea înregistra.

Diferenţa dintre piaţa financiară şi piaţa monetară este dată deperioada de timp în care creşte valoarea banilor. Pieţele monetareutilizează finanţarea şi investiţia pe termenscurt a surplusului cash prin intermediul băncilor.

Presiunea exercitată de bugetul public pe piaţa capitalurilordepinde de gradul de dezvoltare al pieţelor de capital.

62

Piaţa de capital şi rolul creditului pentru activitatea comercială

Un sector bancar bine capitalizat are o capacitate mai mare de a sprijini inovaţiile, fie prin intermediul produselor, fie prin cel al canalelor de distribuţie.

Aceasta nu este numai o problemă de resurse financiare, ci totodată una de resurse umane.

Băncile aflate în situaţia de a se putea concentra asupra activităţii bancare ca atare, asupra strategiei şi concurenţei

63

Piaţa de capital

Intermediarii bancari sunt firme, asemănătoare băncilor, careoperează ca mijlocitori ai sistemului financiar şi emit drepturiproprii (cum ar fi depozitele formate dineconomii şi împrumuturi) şi folosesc fondurile încasate înschimbul acestor drepturi

Agenţii de bursă a capitalului intermediază vânzarea şicumpărarea de asigurări pentru clienţii lor în schimbul unuicomision. În plus, ei le oferă sfaturi pentru a face investiţii. Uninvestitor anumit nu poate cumpăra sau vinde asigurările în moddirect pe seama schimburilor de stoc, ci prin intermediul unuiagent care trebuie să participe la acest schimb.

Băncile de investiţii denumite şi "bănci comerciale" nu suntbănci în sensul obişnuit, ele nu primesc sume spre depozitare.

64

Piaţa de capital

Agenţii de asigurări se aseamănă întrucâtva agenţilor de bursă a capitalului. Eideţin un inventar de asigurări, deşi acesta este foarte mic comparativ cu volumultranzacţiilor lor.

Fondurile private de pensii sunt administrate de companiile de asigurări deviaţă, bănci sau manageri specializaţi în fondul de pensii.

Fondurile mutuale sunt firme care investesc fondurile primite de la clienţi înasigurările emise de un număr mare de companii. Majoritatea investesc în stocde capital darşi într-un anumit număr de fonduri mutuale de obligaţiuni.

Companiile de asigurări de viaţă oferă pe lângă asigurările pe termen sianuităţile

Companiile de asigurări în caz de accidente oferă asigurări împotrivaaccidentelor, incediilor, furturilor şi altor pierderi.

Companiile de finanţe sunt vânzători financiari cu amănuntul.

Investment banking este ramura sectorului financiar care se ocupă cusubscrierea, distribuirea şi menţinerea pe piaţă avalorilor mobiliare emise de societăţi comerciale, precum şi de autorităţipublice, guvernamentale sau locale

65

Piaţa riscului şi a garanţiilor: riscul bancar şi implicaţiile sale în activitatea

comercialăRiscul preluat de sectorul financiar bancar reprezintă un subiect de mari controverse şi asta deoarece pentru noţiunea de risc nu există doar o singură definiţie. În schimb el poate fi evidenţiat prin următoarele particularităţi:

instabilitatea generează cauzele riscului;

punctul critic de manifestare al riscului este determinat de obiectivele investitorului;

riscul defineşte posibilitatea ca obiectivele stabilite să nu se realizeze.

riscuri pure) şi cea suplimentară (risc lucrativ).

În funcţie de caracteristica bancară, riscurile se pot clasifica în:

riscuri financiare, considerate cele mai importante căci, a gestiona incorect riscurile financiare înseamnă a falimenta treptat o societate bancară;

66

Piaţa riscului şi a garanţiilor: riscul bancar şi implicaţiile sale în activitatea

comercialăriscurile de prestare sunt cele care afectează sfera serviciilor

bancare.

riscuri ambientale, considerată ca având un puternic impactasupra performanţei bancare, şi asupra căreia societatea bancarăare un control limitat.

Această grupă cuprinde:• riscul de fraudă (intern şi extern); riscul economic determinat deevoluţia mediului economic în care funcţionează atât întregulsistem bancar cât şi clienţii;• riscul concurenţial apărut ca urmare a modificării condiţiilor depiaţă care au generat schimbarea raportului între bănci;• riscul legal pornind de la necesitatea ca activitatea bancară să sedesfăşoare în condiţii de deplină legalitate într-o societate înpermanentă transformare generată de incertitudinea evoluţieiviitoare dar şi de explozia informaţională din domeniu.

67

Piaţa riscului şi a garanţiilor: riscul bancar şi implicaţiile sale în activitatea

comercială

riscul alegerii partenerului

riscul domeniului dea acordare a creditului

riscul operaţiilor indiferente

68

Gestionarea riscurilor în perspectiva încheierii de tranzacţii comerciale

menite să contribuie la dezvoltarea economică durabilă

Specialiaştii consideră, în raport cu cele menţionate că structurapieţe de capital este, de obicei, formată din trei sectoare:

• societăţile comerciale, care atrag capitalul financiar şi îlinvestesc în bunuri şi tehnologii productive;

• gospodăriile familiale, care economisesc o parte din veniturileproprii şi le pun la dispoziţia investitorului;

• instituţiile financiare şi bancare, care intermediază tranzacţiilede capital de la cei care economisesc către cei care investesc.

69

Gestionarea riscurilor în perspectiva încheierii de tranzacţii comerciale menite să contribuie la dezvoltarea economică

durabilă

Principalele decizii cu care se confruntă toţi specialiştii financiari dintrezorerie se referă la riscurile acceptabile şi la modul de tratare acelorlalte riscuri care sunt inacceptabile sau neaşteptate.

Trezoreria trebuie să găsească şi să menţină cel mai adecvat profilrisc/recompensă pentru expunerea financiară.

Punerea la punct a politici adecvate de gestionare a riscului esteesenţială. Trezoreria unei societăţi, indiferent de mărimea acesteia, poatesă funcţioneze zilnic în mod eficient, în contextul existenţei uneistrategii globale de gestionare a riscului.

Cu excepţia cazului în care directivele generale referitoare lagestionarea riscului sunt stabilite de conducerea societăţii, trezorierulsocietăţiinu va avea termeni de referinţă pentru a compara eficienţa sauineficienţa unor soluţii specifice propuse pentru riscurile individuale.