Amintiri... uneori cuvintele...asternute in nuante de albastru pe hartie sau rostite cu glas suav sau grav...sa sting ca lumanarile in bataile vantului nelinistit de toamna tarzie sau esueaza ca barcile in larg pe timp de furtuna,cand isi doresc sa reflecte bataile inimii sau trairile ce macina sufletul...totusi...o sa incerc sa dau cuvantului pentru cateva clipe misiunea de a se oglindi cu o zi din viata sufletului meu,de a fi vocea lui...Dimineata...o noua zi fara tine...o noua zi in care trebuie sa ma lovesc de realitate...de faptul ca nu mai esti aici...ca NOI nu mai suntem...ca o sa ma hranesc o zi in plus doar cu amintirile mele...ale mele doar...caci tu ai uitat pana si amintirile...un cantec care,fara sa vreau,ma face iar sa plang...si am zis de atatea ori ca nu o sa mai plang..ca o sa te uit in curand...pentru ca nu are rost sa sufar...un cantec care ma poarta prin labirintul obscur infinit al amintirilor si ma face sa imi cant si eu la randul meu durerea si dezamagirea,amortite in fiecare clipa a existentei mele de luni intregi...seara...trebuie sa adorm gandindu-ma la cineva si,cum cu nimeni altcineva nu am atatea amintiri frumoase,care sa imi hraneasca sufletul,gandurile mele zboara dezordonate catre tine...catre planurile pe care le faceam...catre toate lucrurile care acum nu mai sunt...care s-au spulberat...care au murit...da...sufletul meu s-a stins...odata cu iubirea noastra...dar poate intr-o zi va renaste si va retrai o noua iubire...va putea sa daruiasca altcuiva tot ce ti-a darit tie...dar e foarte greu...caci sufletul meu nu e ca al tau...nu poate trece de la o iubire la alta...nu e atat de schimbator...as vrea sa stii ca din drumul pe care l-ai ales nu te voi opri...dar cand o sa ajungem in ceruri...acolo sus...un inger o sa iti spuna cat de mult te-am iubit...cu un nume pe care tu ti l-ai sters din suflet... dar nu pot... amintirile imi inunda mintea...vreau sa te uit...daca nu vreau sa te vad...de ce desenez chipul tau pe fiecare colt de foaie...?...daca nu imi pasa de tine...de ce imi e teama ca indiferenta mea te doare...?...daca nu ma intereseaza viata ta...de ce urechile imi cauta o veste despre tine...?...daca nu m-a durut ceea ce mi-ai facut...de ce ma simt atat de pustiit pe dinauntru...?...si de ce ai facut-o???...de ce tu,dintre toti acei oameni din jurul meu?...si erau atatia care chiar ma urasc...chiar sunt atat de rau incat sa merit tot ce mi-ai facut???...m-ai invatat sa am incredere in oameni...mi-ai fost alaturi cand m-au dezamagit altii...mi-ai vindecat durerea si mi-ai demonstrat ca e mai bine sa traiesti...chiar daca asta implica si suferinta...decat sa te ascunzi intr-un glob de cristal...dar acum cine ma vindeca???...mi-ai zis ca totul in viata are un rost...cum orice rand dintr-o carte are un inteles...nimeni nu e la intamplare si orice om are de facut ceva pe pamant...ai spus adevarul sau au fost minciuni pentru o viata mai buna???...acum ti-ai vazut interesul...maine...cand ma voi trezi...imi voi lua trench-ul...si voi iesi din casa zambind...pentru ca lucrurile bune si vorbele frumoase spuse de tine au fost mai multe decat momentele de agonie...iar daca cineva a hotarat sa platesc pentru ele cu suferinta,atunci accept!!!...iar daca stau si ma gandesc...hmmm...nu imi doresc sa iti vad chipul...imi doresc sa vad fericirea pe care am sadit-o in ochii unui om...nu imi e teama ca indiferenta mea te doare...ci imi e teama ca as putea sa fac pe cineva sa sufere...numele tau era doar o modalitate de a schimba ceva in viata mea,dar exista si alte schimbari mult mai benefice si mai evidente!!!...urechile mele nu cauta veste despre tine...si inca o vorba de duh pustiit...nu e nici desertul pustiu...de ce ar fi sufletul meu...???...am iubit si iubesc orice si pe oricine...pentru simplul motiv ca merita iubire...iar o deceptie nu ma va impiedica sa iubesc in continuare...