DAN GABRIEL S1MBOTIN

IMAGINARULConstruclia qi deconstruclia lumii

INSTITUTUL EUROPEAN2016

Cuprins

Introducere / 7

Capitolul l. Definirea imaginarului gi dezvoltarea unui model cultural / 13

l.l.Posibilitdfile de definire ale imaginarului / 13

1.2. Evolu{ia teoriilor privind imaginarul / l91.3. Definirea imaginarului I 291.4. $tiinla qi imaginarul. Posibilitdlile de definire ale imaginarului qtiin,tific / 331.5. Fenomenologia qi reconsiderarea imaginii perceptive / 39

Capitolul2. Formarea imaginii perceptive qi construcfia eului individual / 43

2.1 . Construclia imaginarului perceptiv / 432.2.Dezvoltarea personalit6lii umane prin construc{ia imaginarului I 54

Capitolul S. Formarea imaginarului colectiv /3.7. Analiza socialului intre comportament, informat'e qi imagine / 673.2.Formarea eului ca imagine a celuilalt I 693.3. Formarea realit5lii ca spaJiu al relaliondrii gi comunicdrii / 763.4. Men,tinerea qi schimbarea imaginarului social / 84

Capitolul4. Construirea imaginarului de limbaj / 91

4. L Comunicarea, limbajul, limba qi transmiterea de imagini / 91

4.2. Comunicare, limbaj, 1imb6, gdndire qi imagine / 93

4.3. Aparilia qi dezvoltarea vorbirii qi a scrierii ca modalit5li ale imaginaruluilingvistic / 964.4. Realismul lingvistic qi imaginarul specific acestuia / 1004.5. Convenlionalismul lingvistic Ai imaginarul specific / 1044.6. Formarea imaginarului lingvistic in spaliul comunicirii / 1064.7.Limbajul gtiinlific o componentl esenlial5 a imaginarului lingvistic / 1104.8. Rolul limbii in construc{ia gi modificarea imaginii despre lume I ll2

Capitolul5. Imaginarul rafional qi formarea imaginii despre lume / 115

5.1. Ra{ionalizarcaimaginii despre lume / 115

5.2. Relalia cu obiectul cunoagterii gi dezvoltarea imaginarului ra[ional I 1205.3. Imaginea asupra autoritSlii qi dezvoltarea imaginarului metafrzic I 1225.4. Hermeneutica ca formd de dezvoltare a imaginaruluiranonal I 126

5.5. Relalia cu sinele gi dezvoltarea imaginarului antropologic / 1295.6. Autoreflexivitatea ra{iunii gi construcfia logicii / 1335.1. Analizanaturii gi dezvoltarea imaginarului qtiin{ific / 1355.8. Perioada modern[ gi puritatea imaginarului gtiin{ific / 1435.9. Matematica qi incercarea unei ra{ionalitili pure I 7475.10. Epistemologia gi autoanaliza qtiinfei / l5l5.11. gtiinta o formd aimaginarulti / 152

Capitolul6. Imaginarul pulsional gi lumea simbolicl / 157

6.1. Formarea imaginarului pulsional / 1576.2. cdldtorli in lumea de dincolo gi dezvoltarea componentei pulsionale aimaginarului / 161

6.3. Ralionalizareaimaginarului pulsional qi demitizareah;rrnii / 1646.4. Imaginarul ca artd gi valenlele sale pulsionale I 16g6.5. Dezvoltarea imaginarului qi rolul componentei pulsionale / 170

Capitolul T. Ontologia imaginarului / 173

7.1. Imaginarul ca ,,realitate" / 773T.2.Dezvoltarea gi cenzura imaginarului / 175

Concluzii. Despre o altfel de ,rrealitater, / 181

Bibliografie / 183

Abstract / 189

R6sum6 / 195

Capitolul I

Definirea imaginarului qi dezvoltareaunui model culturall

1.1. Posibilitifite de definire ale imaginarului

in istoria culturald a omenirii pot fi urmdrite momente de expansiune a

reprezent[rilor imagistice cdt qi de negare totald a imaginii. Acestea in multesitualii au intrat in conflict cre6ndu-se mediul pentru cennrra imaginarului.Exemple semnificative in acest sens pot fi lupta pe care a dus-o poporul luiIsrael cu popoarele vechine care se inchinau la idoli gi imprumutul qi negareaacestor idoli sau, in spiritul aceleeaqi tradilii lupta primilor creqtini cu repre-zentdrile specifice panteonului greco-latin. in acelaqi timp dezvoltarilesistemelor de g6ndire se realizeazd in relafie cu perceplia ,,realitd1ii" (i-me-diatului) prin apropiere, p6ni la o indepirtare totali de aceasta. In acest contextconsiderdm ci exist6:

o perioade in care imaginarul se dezvolt[ gi imaginea este considerati o

importanti sursd a cunoagterii;. perioade in care imaginarul este cenzurat, redus la cdt mai pu,me imagini

realizdndu-se o desconsiderare a rolului acestuia in procesul de cunoagere.

Ciclul de imaginar pe care il trdim astdzi igi are inceputul in secolul alXVII-lea odatd cu inceputul gtiin{ei modeme. in cadrul acestui ciclu, sf6rgitulsecolului al XX-lea qi inceputul secolului aI XXI-lea aduc cu sine o perioadl dedezvoltare a imaginarului, ajungdndu-se la expansiunea acestuia qi o dominare a

imaginii in comparalie cu celelalte modalit6li de transmitere a informafiei.Situalia de astdzi este fbrd precedent in alte momente ale istoriei deoarecetehnologia digitalS, posibilitilile de comunicare au amplificat numdrul de

imagini gi sursa acestora. Imaginea domind intreaga societate fiind modul facilde transmitere al informaliei. in acest context cantitatea de informalie este foartemare, iar ambiguitatea acesteia in cregtere, discerndm6ntul fundamentat peimaginarul individual jucdnd un rol foarte important. Structurile de imaginar se

t Capitolul I reia parfial problema analizatd in preambulul cdrlii Dan Simbotin, Anul1600. Cenzura imaginarului qtiinlific incep inceputul modernitdlii, Editura InstitutulEuropean, 2015, pp. 15-28.

13

IMAGINARUL. CONSTRUCTIA $I DECONS TRUCTIA LUMII

impletesc eclectic intr-o structurd de imagine pulsionalS amestecAnd noutatea cutradilia, sco!6nd in spaliul imaginii comune simboluri ascuse, negate, refulate,amplificdndu-le prin interpretrri variate generdnd un vulcan in eruplie, incon-trolabil. Acesta este imaginarul de astdzi: de necuprins, ugor de accesat, deschiscitre indvidualul care poate juca un rol determinant in schimbarea de orizont.

Acesta este contextul in care, intr-un mod natural, s-au dezvoltat anali-zele gi teoriile privind imaginarul. Noua expansiune a imaginii este perceputd caagresiune fa![ de modalitSlile tradilionale de cunoagtere, universul Gutenberg,realizatd, de c[tre mass-media vizuald, amplificatd astdzi de mediul on-line.Gilbert Durand2 in L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie del'image (1994) sublinia faptul cI ,,inf\aliaimageriei" in care informalia este gatapreparat[ pentru a fi ingerata frrd discerndmdnt a determinat o inversiune avalorilor in care ,,galaxia Gutenberg", cu toate sublilitrlile de ralionament qi sin-tactico-retorice au fost inlocuite cu un imaginar, reprezentat de imagini mentale(imagine perceptivi, imagine amintire, fantasmd), incontrolabil. Dupi 22 de anide la aparifia textului, acest conflict este la un alt nivel: textul scris esteamenin{at cu extinclia, digitalizarea determindnd noi forme de amplificare aleimagisticii qi implicit apari[ia de noi forme de imaginar.

Gilbert Durand surprinde un element la care a fost raportat imaginarul:textul scris. Dar, conflictul dintre textul scris, tipul de gdndire derivat de acestaqi imagine poate fi regrsit in analizele teoretice privind imaginea gi imaginarul.Acest lucru a fost posibil datoritl unor delimitlri conceptuale stricte in careimaginarul este descris ca o forml non-ra{ional[ de cunoagtere str6ns legatl deimaginalie qi fantezie. in acelaqi timp, ralion alitatea, discursivul, argumentativulau fost considerate, non-imaginare qi non-imaginative. Aceste delimitdri con-ceptuale pun cei doi termeni intr-un raport de contradiclie gi, in acest context,expansiune unuia, in universul de discurs delimitat de cunoaqtere, se face princonstrdngerea celuilalt.

O alti opozilie fundamentald pe baza cdreia a fost definit imaginaruleste cea cu ,,realul". Defini{iile curente specifice diclionarelor lingvistice3relationeazd, imaginarul cu irealul pundndu-l intr-un raport de contradiclie curealul: ,,imaginar, care existd numai in imagina{ie, fictiv, ireal, substantivatdomeniul al imagina{iei"a. Aceaste opozilii, pe de o parte cu ra}ionalitatea qi

2 Gilbert Durand, Aventurile imaginii: Imaginalia simbolicd. Imaginarul, Editura

. Nemira, Bucureqti, 1999, p. 125.' $i in cazul altor dictionare in limbi de circulalie intemafional5 sensul cuv6ntului ima-

ginar este legat doar de termenul imaginatie, fiind considerat un termen de o sinonimieaproape perfectd cu fantastic (conf. Paul Robert, Dictionaire alphabetique etanalogique de la langue francaise, socidtd du Nouveau Litrd, lg57; The oxford

, English Dictionary, Oxford University Press, l96l)." Diclionarul explicativ al limbii romdne, Edihra Univers Enciclopedic, Bucureqti, 1998.

t4

Definirea imaginarului Si davoltarea unui model cultural

discursivul qi, pe de altd parte, cu realitatea fac din imaginar o structurd delocdezirabild, din punct de vedere epistemic. In aceste condilii gtiinfa ar fi incontradicfie cu orice formd de cunoagtere ce poate fi in rela,tie cu imaginarul.

$i in ciuda acestor delimitdri conceptuale, analiza imaginii qi a structu-rilor ample ale acesteia numite imaginar s-arealizat in qtiinlele cele mai diverse,cdpltAnd un caracter aproape universal. Au fost studiate imagini picturale sauviz;ttale, imaginile perceptive, miturile, simbolurile, imaginile qtiinflfice. Acestfapt ne duce la concluzia c[ in spaliul limbii qi al limbajului circuli o definilieneconform[ a termenului ,,imaginar" (qi a derivafllor din acesta) qi ci existi ne-claritSli in a contura granilele acestui domeniu. in acest context credem ci esteincd necesarl o teoretizare mai ampl6 a domeniului derivat din studiul imaginii gi

imaginarului. Chiar dacd s-au rcalizat lucriri sistematice, de mare impact gi

valoare privind filosofia imaginii sau imaginarul ca ansamblu acestea au surpins,in general, doar prezentdripartjale, puncfuale sau discontinue ale fenomenului.

In aceste condilii ne reintoarcem la definirea conceptului de imaginar.Pentru aceasta am creat legItua cu acel cuvdnt sursd care a determinat inlelesultermenului imaginar. in limba romdnd sunt doud cuvinte care pot reprezentariddcina termenului: ,,imagine" qi ,,imaginafie"5. intre cele dou6 cuvinte cel careconstituie sursd primd este termenul ,,imagine". Dar termenul ,,imaginar", insensul comun de astdzi nu pdstreazd infelesul amplu al rdddcinii, ci este orientatmai mult spre sensul cuv6ntului ,,imaginatie", reduc6ndu-i-se astfel gradulcomplexitate. Considerdm cd acest sens a apErut in urma evolufiei cuvdntului inperioada specific[ modernit[fii, perioadi in care imaginea, imaginatia qi implicitimaginarul au fost desconsiderate datorit6 opoziliilor prezentate anterior.

Aceast[ semnificalie care a fost atribuitd ,,imaginarului" prin corelareasa cu ,,imaginalia" gi implicit doar cu ceea ce este fantastic, rupt de real, dublatdde incompatibilitate cu ,,adevlrata cunoa$tere", este remarcatd. qi de MirceaEliade in Imagini Si simbolurl. Gdnditorul romAn descrie imaginafia ca ocomponentd vitald a cunoaqterii, readucAnd in prim plan radlcina din limbalatin5,,imago": ,,A avea imaginalie insemni a te bucura de o bog5lie interioari,de un flux neintrerupt gi spontan de imagini. Dar spontaneitatea nu insemnidoar invenlie arbitrard. Etimologic, <imagina{ie> este solidar cu imago, (epre-zentare, imitare> Si at imitor, <<a imita, a reproduce>. De data aceasta etimologiatrimite atdt la realitdti psihologice, cAt qi la adev6rul spiritual. Imaginile imitSmodele exemplare (...) A avea imaginalie insemni a vedea lumea in totalitatea

5 Chiar qi termenul imagina{ie are drept r[ddcind cuvdntul imagine, dar datoritd uneiindeplrtiri par,tiale de sensul inifial, sensul imaginaliei a fost dezvoltat intr-o rela{ie desinonimie aproape perfectd cu cel de fantezie gi a insemnat capacitatea de a crea, de adezvolta idei noi fhr[ o legdturd necesarl cu i-mediatul, sau ceea ce existd.

15

IMAGINARUL. CONSTRUCTIA $I DECONSTRUCTIA LUMII

ei; cdci puterea qi menirea imaginilor constau in faptul cd aratd, tot ce rdmdner efr actar c onc eptului "

6.

Un aspect important care a fost subliniat a fost puterea de a vedealumea intr-un mod holistic specifici imaginaliei. Aceast6 viziune este in con-hadiclie cu cea medievali Si carteziand' 1pe care o vom detalia in paragrafulurmltor) in care capacrtatea de a vedea dincolo de limitele percepliei line deintuilie (cunogtere purS nemediatd), in timp ce imaginafia line de capacitatea dea reprezenta un obiect. Dar in descrierea realizatd de cltre Mirce Eliade prinrelalia dintre imagine qi imaginalie aceasta din urmi nu este o formd de non-cunoagtere ce determinl doar construclii fantastice ci, dimpotrivi, o formicomplexi de a vedea realitatea. Acest sens nu este asem[ndtor cu cel descris dediclionarele noastre, ci prezintd o modalitate de cunoaqtere specific[ omuluistrdns legat6 de imagine, ca ansamblu, gi de mimesis.

De aceea pentru a analiza imaginarul din noua perspectivi trebuie sd neintoarcem la sensul lui primordial pierdut, acela Tegat de imagine. De altfel, inlimba latini termenul ,,imaginar" pdstreazd legdtura qi cu cel care trebuie con-siderat cuvdntul de bazd, rdddcina, pentru familia de cuvinte, ,,imago": ,,imagi-narius, a, um, (imago), 1) d'image, 2) ce qui existe en imagination"8. Chiartermenul latin imaginatio care ar fi corespondentul termenului imaginalie esteprezentat ca fiind in legituri cu ideea de imagine: ,,imaginatio, a, um, image,vision"e. Dar ce desemna imago in limba latin6? Conform diclionarului apdrut subindrumarea lui Felix Gaffiot10, am putea identifica urmdtoarele sensuri aletermenului: primul sens este acela de reprezentare, imitalie, portret, sensuri careapropie termenul de injelesul siu contemporan. Al doilea sens se referd laportretul fi.rnerar plasat in atrium, al treilea la imaginea sau umbra unui mort saufantom6, al patrulea sens este de ecou, al cincilea se refer[ la porket sau imagineaunui om qi al qaselea la imaginea unui obiect. Prin urmare modalitatea in care erainleles termenul imago se p[streazd qi in limba rom6n6, mai pu{in insd acela deportret funerar. Jindnd seama de sensul original al termenului ,,imagine" artrebui s[ reorientim qi si redefinim ,,imaginarul" din mai multe perspective.

Pornind de la cele dou[ semnificalii ale termenului imaginarius putemdezvolta doul direclii de definire ale imaginarul. Prima, in corelalie cu sensul deimagine, se dezvolti pornind de la psihologia percepliei qi urm[reqte modalitatain care se construieqte imaginea individuald. in formarea imaginii perceptivepersoana nu este un pasiv care receptioneazd impulsuri, ci aclioneazd qi

uMirceaEliade, Imaginisisimboluri, EdituraHumanitas, Bucureqti, 1994,p.25.' Rene Descartes Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, Editura Humanitas,

Bucureqti, 1992, p. 255.t Felix Gaffiot, Dictionaire ilustre \atin.francais,L'Hachette, Paris, 1934.e lbidem,

'o lbidem.

16

Definirea imaginarului gi dazvoltarea unui model cultural

reactioneazd in mod dinamic av6nd un rol determinant in constituirea imaginiidespre lume. Imaginile perceptive se suprapun prin memorie qi comunicareconstituind o structurl ampl6 determinantd in dezvoltarea qi integrarea indivi-dului in mediu.

Cea de-a doua semnificalie este corelatd cu imaginalia. Aceasta transfe-r[ sensul inspre ,,fantastic" gi ,,rupt de realitate", in,telegdndu-se cd imaginaruleste o construcfie ficfionald. Dar ruptura dintre cele dou6 sensuri nu este tota16.In cantl in care ne reintoarcem la inlelesul medieval gi, ulterior, cartezian datimaginaliei: ,,(...) u inchipui nu e nimic altceva decdt a contempla formalucrului corporal sau imaginea"lr cele doui sensuri sunt suprapuse. Identitateadintre imaginalie qi imagine reprezintd un argument in plus pentru a include inaria studiilor privind imaginarul qi analiza universului perceptual, indiferent derdddcina folositS pentru a determina inlelesul cuvdntului.

Deoarece, a$a cum am precizat imaginea perceptivi este rezultatul uneiinter-relafiondri intre obiectul gi subiectul percepliei, iar imaginarul este estealcStuit totalitatea imaginilor despre lume. Gradul de complexitate al acestuiacreqte, iar in momentul in care analizdm imaginile despre lume, incep6nd de laprima perceplie p6ni la imaginile complexe fundamentate gtiinlific, observ[mcd nu existS diferenle intre imagini dec6t datorate gradului de complexitate qi

sursei acestora. In concluzie, indiferent de termenul ce fundamenteazd definiliaimaginarului acesta iqi p[streazi caracteristicile principale.

Imaginarul reprezintd totalitatea imaginilor pe care le avem desprelume, indiferent de sursa lor, modalitatea de comunicare, modul in care suntconstituite, funcliile pe care le indeplinesc, relalia cu i-mediatul etc. Acesta se

constituie intr-un sistem greu determinabil cu statut ontic propriu gi se reflectila nivel individual (imaginarul personal), colectivit[1ilor mici (imaginaruluigrupurilor restrdnse), colectivit[li mari (imaginarul social, imaginarul cultural,imaginarul specific unei religii, al unei nalii etc.). Astdzi, datoriti globaliziriiputem vorbi gi despre un imaginar global care surprinde aspecte esenliale aleumanitdlii, incerc6nd s[ identifice noi forme de universal.

Pornind de la sursa lui imaginile pot fi perceptive, ralionale (prininterpretare, analizd, dezvoltare teoreticd etc.). Dacd analizdm modul in caresunt transmise, imaginile pot fi comunicate prin imagini primare (repezentarefideld), imagini secundare (reprezentare artisticd), imagini simbolice, text scris,reprezentiri matematice sau grafice etc. Fiecare modalitate de comunicaredetermind un imaginar propriu.

Imaginile interac{ioneazd intre ele gi se constituie in structuri ampleintr-o apropiere sau indep6rtare de i-mediat. Urmdrind formarea imaginii per-ceptive putem spune c6, chiar daci in formarea acestora intervine universul

tr Rene Descartes Meditationes de prima philosophia, tad. C. Noica Editura Humanitas,BucLneqti, 1992, p. 255.

l7