Lewis Carrol

Alice în ara MinunilorŢ

În după-amiaza aurie,Domol plutim pe ape line —Bat unda vâslele, inuteţDe mâini micu e ţ — i, vezi bine,şNici sârguin a nuţ - i prea mare,Nici iscusin ele depline.ţ

O, cruzi micu i! În st ceas molcom,ţ ăÎn ast tihn i visareă ă şPe-un ins topit, ce-abia r sufl ,ă ăSă- l îmboldi i la "un basm mare"!...ţDar cum să-nving bietuă - i glas,Unite când îs trei gl scioare?ă

N valnic, ă Prima d porunc :ă ăS nu mai stau, să ă-ncep îndat !ăCu glas mai blând, A Doua roag :ă"N zdr v nii, ca iă ă ă ş -alt dat !ă ă "A Treia atât de bucuroas e deă -nceput,C nuă -ntrerupe mai des ca pe minut o dat .ă

Dar iat c , nea teptat, t cereă ă ş ă -adânc să -a l sat.ăSupus acum, închipuirea înso e teă ţ şPe cea din vis n scuta — parc o vede aievea —ă ăCu stranii p s ri i jivine cum gr ie te,ă ă ş ă şN zdr v nii i otii împreun dep nând,ă ă ă ş ş ă ăÎn voie stând la sfat, prietene te.ş

i ori de câte ori secauŞFântânile închipuirii,Neputincios, cel slab cerândS pun cap t fericirii,ă ă ăNu era chip! "Ce alt dat ?! Acum, acuma!ă ă "Voios strigau tustrele, zbirii!

A a sş -a f urit povestea de peă -al minunilor t râm.ăA a, plutind pe îndelete, n zdr v nii am tot scornitş ă ă ă

iŞ -acum, c povestireaă - i gatai echipajul mul umit,Ş ţ

Voio i cârmim barca spre cas ş ă—C ci soarele eă -n asfin it.ţ

Alis! În mâna- i blând iţ ă aCopil rescul basm iă ş - l puneLâng curateleă - i vis ri, ce amintireaţ ăCu vraj împletiă -n cunune —Ca pe un pat m nunchi de flori, ceă -un c l tor,ă ăPe-ndep rtat meleag, st tu cândva să ă -adune.

Capitolul I

AIISA COBOAR ÎN VIZUINA IEPURA ULUIĂ Ş

Începuse a se plictisi de-a binelea Alice, de când tot edea pe mal lâng sora ei iş ă ş n-avea ce face. Încercase de vreo dou ori s se uite în cartea pe care o citea soră ă ă-sa, dar n-avea nici un haz: nici poze, nici dialog! "Ce rost o fi având o carte f r poze i f ră ă ş ă ă dialog?" se întreba Alice.

i chibzuia în gândul ei (cât se putea chibzui pe o zi de ar i ca asta, care te f cea sŞ ş ţă ă ă tot picote ti i s i se împ ienjeneze gândurile) dac pl cerea de a împleti un irag deş ş ăţ ă ă ă ş margarete merita osteneala s se ridice i s culeag margaretele. Când, deoă ş ă ă dat , un Iepuraă ş Alb, cu ochi de m ră gean, alerg chiar pe lâng eaă ă

Pentru atâta lucru n-avea de ce s te prind mirarea, i Alice nu prea se mir nici cândă ă ş ă îl auzi pe Iepura bomb nind:ş ă

— Vai, vai vai! Am s întârzii!ă(Când se gândi mai târziu la întâmplarea asta, î i dete seama c sş ă -ar fi cuvenit s oă

mire, dar în clipa aceea îi p rea totul foarte firesc.) Îns când Iepura ul, nici mai mult niciă ă ş mai pu in, ţ scoase un ceasornic din buzunarul vestei, se uit la o iă ş -apoi î i iu i fuga, Aliceş ţ se repezi în picioare; c ci îi d duse prin gând, cu iu eala fulgerului, c nă ă ţ ă -a mai v zută niciodat iepure s aib vest cu buzunare i nici ceas pe care să ă ă ă ş ă-l scoat din buzunar; i,ă ş curioas foc, o lu la fug peste câmp, pe urmele Iepura ului, ajungând tocmai la timp caă ă ă ş să-l vad cum d dea buzna întră ă -o vizuin mă ă-ricic de sub ni te tufi uri, unde pieri.ă ş ş

Într-o clip , hop i Alice dup el în vizuin !ă ş ă ăCoborâse f r să ă ă- i pun cât de cât întrebarea: cum va ie i oare de acolo?ş ă şO bucat de drum, vizuina iepureasc o duse pe Alice drept înainte ca printră ă -un tunel,

apoi o lu brusc la vale, dar atât de brusc, încât Alice nă -avu vreme nici o clipit s seă ă gândeasc a se opri; se trezi lunecând în jos, ca întră -o fintân foarte, foarte adânc .ă ă

Fie c era o fântân foarte adânc , fie c Alice c dea foarte, foarte încet, oricum, avuă ă ă ă ă timp, în c dere, s priveasc pe îndeă ă ă lete în juru-i i s se întrebe cu mirare ceş ă -avea să urmeze. Mai întâi încerc s priveasc în jos, spre a se l muri unde va ajunge, dar era preaă ă ă ă întuneric ca s poat deosebi ceva; apoi se uit la pere ii fântânii i b g de seam c erauă ă ă ţ ş ă ă ă ă acoperi i de rafturi cu provizii i de etajere cu c r i; ici i colo v zu h r i i tablouri ag ateţ ş ă ţ ş ă ă ţ ş ăţ de piroane. În trecere, lu de pe un raft un borcan, cu o etichet pe care scria: DULCEAă ă ŢĂ DE PORTOCALE, dar, spre marea ei dezam gire, când îl deschise, îl g si gol. Nu vru să ă ă-i dea drumul, de team s nu omoare pe cineva dedesubt, i izbuti s a eze borcanul întră ă ş ă ş -un alt raft, pe lâng care luneca.ă

"Ei! gândi Alice. Dup o c dere ca asta, nici că ă -o s mai îmi pese când mă -oi da de-a dura pe sc ri! Cât de viteaz o s le par celor deă ă ă -acas !... Eh! Deă -acu', chiar dac a c deaă ş ă de pe acoperi , nş -a mai zice nici cârc!" ( i foarte probabil c spunea adev rul.)ş Ş ă ă

C dea, c dea, c dea. Oare nă ă ă -avea s se mai opreasc nicicând?ă ă— M întreb câte leghe am str b tut de când tot cad? spuse Alice cu glas tare. Credă ă ă

c voi fi ajuns pe undeva peă -aproape de centrul p mântuă lui. Ia s vedem: asta e, pareă -mi-se, cam la patru mii de mile adâncime. (Fiindc , vede i dumneavoastr , Alice cam înv aseă ţ ă ăţ asemenea lucruri la coal — i cu toate c acum nu prea era un prilej bun de a se f li,ş ă ş ă ă fiindc nă -avea cine s-o aud , totu i putea fi folositor — ca exerci iu, dac nu pentru altcevaă ş ţ ă — m car să ă- i repete cuno tin ele.) Da, cam asta este distan a, dar stau i mş ş ţ ţ ş ă-ntreb la ce Latitudine sau Longitudine am ajuns oare? (Alice habar n-avea ce înseamn Latitudine, iă ş nici Longitudine, dar gândea c sunt ni te cuvinte simpatice i impun toare, încât îi pl ceaă ş ş ă ă s le rosteasc .)ă ă

Nu trecu mult i începu iar:ş— Oare voi c dea pân la cap tul cel lalt al p mântului? Ce nostim ar fi s ajung laă ă ă ă ă ă

urm printre oamenii care umbl cu capul în jos! Antipa ii parc le zice. (Mai că ă ţ ă ă-i p reaă bine, de data asta, c nă -o auzea nimeni, fiindc avea oarecari îndoieli c le zice chiar a a.) Oă ă ş s trebuiasc să ă ă-i întreb care e numele rii. "Fi i bun , doamn , aceasta e Noua Zeelandţă ţ ă ă ă sau Australia?" ( i încerca s îndoaie genunchii i s fac o plec ciune politicoas — dar,Ş ă ş ă ă ă ă spune i i voi, cum po i s îndoi genunchii i s înclini capul, gra ios, când cazi, plutind prinţ ş ţ ă ş ă ţ aer? Crede i c voi a i putea?) Vai, dar are s m cread o feti cu totul i cu totulţ ă ţ ă ă ă ţă ş ne tiutoare! Nu, nu face s întreb; las , cş ă ă -o s v d scris pe undeva.ă ă

C dea, c dea, c dea. Cum altceva nă ă ă -avea ce face, curând începu iar s vorbeasc .ă ă— Dina cred c-o să-mi simt lipsa disear . (Dina era pisica ei.) Sper c nă ă ă -au s uite, laă

ora ceaiului să-i pun i Dinei lapte în farfuriu . Dina, dr gu a mea, ce bine ar fi fost s fiiăş ţă ă ţ ă i tu cu mine aici! oareci m tem c nuş Ş ă ă -s în v zduh, dar poate că -ai putea prinde câte-un

liliac — tii, liliecii aduc foarte mult cu oarecii. Dar oare pisicile m nânc lilieci? i cumş ş ă ă Ş între timp i se cam f cuse somn, mai îngân o dat — iă ă ă ş -apoi iar i i iar i, ca prin vis:ăş ş ăş Oare pisicile m nânc lilieci? Oare pisicile m nânc lilieci?... iar uneori gre ea i spunea:ă ă ă ă ş ş Oare liliecii m nânc pisici?ă ă

Dar cum tot nu tia ce s r spund , nş ă ă ă -avea importan cum punea întrebarea. Sim eaţă ţ c începe s mo ie i tocmai prinsese a visa c se plimb , de mân cu Dina, întrebândă ă ţă ş ă ă ă -o foarte serios: "Hai, Dina, spune-mi drept: ai mâncat vreodat un liliac?" când,ă hodoronc-tronc, buf! i iar buf! c zu pe un mald r de crengi i de frunzi ve ted i acoloş ă ă ş ş ş ş r mase. Gata c derea!ă ă

Alice nu se lovise câtu i de pu in i întrş ţ ş -o clip s ri în picioare. Privi în sus, dară ă deasupr -i era întuneric; înaintea ei se întindea alt coridor foarte lung, în cap tul c ruia îlă ă ă z ri iar pe Iepura ul Alb, alergând cât îl ineau picioarele. Nu era nici o clip de pierdut:ă ş ţ ă Alice o lu la fug , iute ca vântul, i tocmai bine îl prinse din urm pe iepure ca să ă ş ă ă-l audă bombănind, în timp ce cotea dup un col :ă ţ

— Vai de urechile i de must ile mele, c tare sş ăţ ă -a mai f cut târziu!...ăCând cotise dup iepura , Alice era chiar în spatele lui, dar iat c acum nuă ş ă ă -l mai

z rea. Se v zu întră ă -o sal lung i joas , luminat de un ir de l mpi ce atârnau din tavan.ă ăş ă ă ş ăJur împrejurul s lii erau u i, dar toate încuiate. Dup ce merse Alice, deă ş ă -o parte i deş

alta, de-a lungul u ilor, încercândş -o pe fiecare, se întoarse iar, mâhnit , în mijlocul s li i,ă ă ş plimbându-se încoace i încolo, se întreba cum va mai ie i vreodat din acel loc.ş ş ă

Când iat că ă-i c zur ochii pe o m su cu trei picioare, toat din cle tar; iar pe ea nuă ă ă ţă ă ş se afla nimic decât o cheie mititic , de aur.ă

Alice gândi mai întâi c era cheia vreuneia dintre u ile s lii; dar, vai! — ori vor fi fostă ş ă broa tele încuietorilor prea mari, ori va fi fost cheia prea mic , vorba e c nici o u nu seş ă ă şă descuia Dar când d du ocol s lii pentru a doua oar , v zu o perdea joas , pe care n-oă ă ă ă ă b gase de seam mai înaă ă inte; înd r tul acesteia se afla o u i , înalt de vreo trei palme;ă ă ş ţă ă încerc cheia cea mititic , de aur, la aceast u i i — mare îi fu bucuria — cheia se poă ă ă ş ţăş -trivea!

Alice deschise u i a i v zu c d dea întrş ţ ş ă ă ă -un g ngule , nu mult mai mare ca o gaură ţ ă de oarece; îngenunchind, privi, prin g ngule , întrş ă ţ -o gr din cum nu mai v zuse alta deă ă ă frumoas . Cât jinduia s scape din sala mohorât i s se plimbe printre r zoarele de flori,ă ă ăş ă ă str lucind în toate culorile, i printre fântânile acelea, ce r spândeau r coare! Dar nici capulă ş ă ă nu-l putea scoate prin deschiz tura u ii. " i chiar dac a putea scoate capul — gândi biataă ş Ş ă ş Alice — la ce mi-ar fi de folos, f r umeri? Ah, ce bine ar fi s m pot strânge ca o lunet !ă ă ă ă ă Cred c nă -ar fi prea greu, dac a ti cum s încep". Fiindc , vede i, i se întâmplaser înă şş ă ă ţ ă ultimul timp atâtea lucruri n stru nice, încât începuse a gândi c de fapt foarte pu ineă ş ă ţ lucruri erau cu adev rat imposă ibile.

Se p rea c degeaba a tepta Alice lâng u i , încât se duse iar la m su ; mai că ă ş ă ş ţă ă ţă ă spera s g seasc acolo alt cheie, sau m car o noti cu instruc iuni cum se pot strângeă ă ă ă ă ţă ţ oameni ca lunetele.

De data asta g si o sticlu ("care e sigur c nu fusese înaă ţă ă inte" — zise Alice) i, legatş ă de gâtul sticlei, era o etichet de hârtie pe care se puteau citi, cu litere frumoase i mari, deă ş tipar, cuvintele: BEA-M !Ă

U or de zis: "Beaş -m !", dar Alice, o feti în eleapt , cuă ţă ţ ă minte, nu era s se repead să ă ă fac ăuna ca asta.

— Ba nu — zise ea — întâi m uit, s v d dac nu cumva scrie pe sticl : "Otrav ".ă ă ă ă ă ăCitise ea câteva istorioare foarte dr gu e, despre copii care se aleseseă ţ r cu arsuri, sauă

fuseser înghi i i de lighioane s lbatice, sau avuseser alte p anii nepl cute — i toateă ţ ţ ă ă ăţ ă ş astea numai i numai pentru c nu inuser seama de ni te reguli foarte simple, pe careş ă ţ ă ş încercaser să ă-i înve e cei ce le voiau binele — de pild : c un v trai încins te arde dacţ ă ă ă ă-l iiţ prea mult în mân i c , atunci când te tai foarte adânc la deget, cu un cu it, de obicei curgeăş ă ţ sânge; i nu uitase niciodat c , dac bei mult dintrş ă ă ă -o sticl pe care scrie "otrav ", e aproapeă ă sigur c mai curând sau mai târziu nă -are să- i priasc .ţ ă

În orice caz, pe sticla asta nu scria defel "otrav ", a a c Alice se încumet s gusteă ş ă ă ă din ea; i g sindş ă -o foarte pe placul ei (fiindc avea un gust amestecat, de pl cint cu vi ine,ă ă ă ş crem de ananas, friptur de curcan i pâine pr jit , cald , uns cu unt), repede o d du gataă ă ş ă ă ă ă ă

toat .ă— Ce ciudat m simt! zise Alice. Cred c sunt pe cale s m strâng ca o lunet !ă ă ă ă ă

iŞ -a a i era; sc zuse în în l ime cam pân la zece degete; i i se lumin fa a la gândulş ş ă ă ţ ă ş ă ţ c acum era tocmai de m rimea poă ă trivit ca s poat trece prin u i în gr dina aceeaă ă ă ş ţă ă fermec toare. Totu i, mai a tept câteva minute, ca s vad dac mai scade înc ; era camă ş ş ă ă ă ă ă nelini tit în aceast privin , "c ci, mai tii — î i zicea — te pomene ti c m sfâr esc deş ă ă ţă ă ş ş ş ă ă ş tot, ca o lumânare. Stau i m înş ă treb: cum a fi atunci?" i încerca sş Ş ă- i închipuş ie cam cum arat oare flac ra unei lumân ri, dup ce să ă ă ă -a stins lumânarea — fiindc nuă - i amintea s fiş ă v zut vreodat a a ceva.ă ă ş

Mai st tu ni elu i, v zând c nu se mai întâmpi nimic, se hot rî s intre îndat înă ţ şş ă ă ă ă ă ă gr din , dar — vai! biata Alice! — când ajunse la u , v zu c uitase chei a de aur, iar cândă ă şă ă ă ţ se întoarse înapoi la m su , ca să ţă -o ia, v zu că ă-i era cu neputin s ajung pân la cheie! Oţă ă ă ă vedea foarte l murit prin sticla str vezie i încerca din r sputeri s se ca re pe unul din piă ă ş ă ă ţă -cioarele mesei, dar prea era lunecos; i dup multe încerc ri zadarnice, biata neghini seş ă ă ţă a ez la picioarele mesei i începu s plâng .ş ă ş ă ă

"Hai i nu mai plinge a a degeaba! î i spuse Alice cu asprime Te pofş ş ş tesc s înceteziă imediat!" De obicei î i d dea sfaturi foarte cumin i (de i cam rar le urma) i uneori se certaş ă ţ ş ş atât de r u, încât o podideau lacrimile. Î i amintea c odat încercase să ş ă ă ă- i trag câtevaş ă palme, pentru c jucase necorect la o partid de crochet cu ea îns i; fiindc , vede i, acesteiă ă ăş ă ţ ciudate copile îi pl cea grozav s fac pe dou fiin e deodat . "Dar acum — gândi biataă ă ă ă ţ ă Alice — degeaba a zice c sunt dou fiin e! Când mai c nş ă ă ţ ă -a r mas din mine nici deă -o singur fiin vrednic de luat în seam !"ă ţă ă ă

Nu trecu mult iş -i c zu privirea asupra unei cutioare ds sticl care se afla sub mas ; oă ă ă deschise i g si în ea o pr jituric mic , mic , pe care erau scrise frumos, cu stafide,ş ă ă ă ă ă cuvintele: M NÂNCĂ Ă-M !Ă

— Foarte bine — zise Alice — am s-o m nânc, i dac m fac mai mare, o s potă ş ă ă ă ajunge pân la cheie, iar dac m fac mai mic , o s pot s m strecor pe sub u ; a a c , deă ă ă ă ă ă ă şă ş ă intrat în gr din , intru — i pu in îmi pas cum i în ce fel!ă ă ş ţ ă ş

Îmbuc o f râm i se întreb îngrijorat : "Ce se întâmpl ? Ce se întâmpl ?"ă ă ăş ă ă ă ă inânduţ - i mâna în cre tetul capului, ca s vad dac se înal on o ia în jos. Fu foarteş ş ă ă ă ţă

mirat s vad c ră ă ă ă ă-mânea cum era; bineîn eles c asta se întâmpl ori de câte ori m nânciţ ă ă ă o pr jitur , dar Alice întră ă -atâta se deprinsese a se a tepta la întâmpl ri neobi nuite, încât i seş ă ş p rea nerod i plicticos ca lucrurile s decurg în chip obi nuit A adar se apuc s m nânceă ş ă ă ş ş ă ă ă pr jitura i, foarte repede, o d du gata.ă ş ă

Capitolul IIBALTA DE LACRIMI

— Cum nu se poate mai ciu-ciudat! exclam Alice (atât de uluit , încât începuse a seă ă bâlbâi). Acu' iat c m lungesc ca cea mai cogeamite lunet din lume! Râmâne i cu bineă ă ă ă ţ picioarelor! (Fiindc privind în jos, spre picioarele ei, aproape c nu i le mai vedea,ă ă ş într-atât se îndep rtau.) O, bietele mele picioru e, stau i m întreb cine o s v tragă ş ş ă ă ă ă ciorapii de acum încolo, cine are s v încal e, dragele mele? Eu, una, cu siguran c nă ă ţ ţă ă -am s mai fiu în stare! Voi fi cu mult prea departe ca s m pot ocupa de voi; trebuie s vă ă ă ă ă descurca i cum ti i "Dar — ia stai — s m port bine cu ele — gândi Alice — astfel, teţ ş ţ ă ă pomene ti c nş ă -or s mai vrea s m duc unde o s vreau eu s merg! Ia s vedem camă ă ă ă ă ă ă ce-a putea face pentru ele? O s le d ruiesc câte o pereche de ghete noi, de fiecareş ă ă Cr ciun!"ă

i se mai gândi cum va face asta. "Trebuie s te trimit cu comiŞ ă sionarul — î i zicea.ş Are s par cam caraghios — s trimi i daruri propriilor tale picioare! i ce adres nostimă ă ă ţ Ş ă ă va trebui s dau!ă

Domniei SalePiciorul Drept al Alicei,Pe Covora ul de lâng sob ,ş ă ăLâng V trai,ă ă(cu drag de la Alice).

Pii! Ce prostii mai îndrug!"Tocmai când spunea asta, se lovi cu capul de tavanul s lii; întră -adev r, atinsese acumă

o lungime de vreo nou picioare; îndat puse mâna pe chei a de aur i se îndrept în grabă ă ţ ş ă ă spre u a gr dinii.ş ă

Biat Alice! Altceva decât s se culce peă ă -o parte i s priveasc chioş ă ă râ prin u aş ş gr dinii, fire te c nu fu în stare; cât despre trecut prin u , nici vorb nu putea fi, asta eraă ş ă şă ă mai imposibil ca oricând! Se a ez jos i se puse iar pe plâns.ş ă ş

"Ar trebui să- i fie ru ine — î i zicea Alice — o fat mare ca tine ( i aici aveaţ ş ş ă ş dreptate) s tot plângi! Înceteaz imediat, atâta î i spun!"ă ă ţ

Dar, cu toate astea, plângea înainte, v rsând un potop de lacrimi. Pân la urm seă ă ă f cuse împrejurul ei o cogeamite balt , cam la vreo patru degete de adânc i care seă ă ăş rev rsa pân h t spre mijlocul s lii.ă ă ă ă

Dup cât va vreme auzi de departe un lip it de picioru e; î i terse degrab ochii i seă ă ă ş ş ş ă ş uit s vad cine vine. Iat c se întorcea Iepurele Alb, îmbr cat grozav de elegant, inândă ă ă ă ă ă ţ într-o mân o pereche de m nu i albe, din piele de c prioar , i în ceaă ă ş ă ă ş lalt un evantai mare.ă Venea lip ind zorit din picioru e i tot bomb nind întruna:ă ş ş ă

— Vai, vai, Ducesa, Ducesa! Grozav aie să- i ias din â âni dacş ă ţ ţ -am f cută -o să a tepte!ş

Alice se sim ea atât de dezn d jduit , încât era gata s cear ajutor oricui; a a c ,ţ ă ă ă ă ă ş ă îndat ce Iepurele se apropie, ea începu, înceti or i sfios:ă ş ş

— V rog, domnule...ăIepura ul tres ri, speriat la culme, sc p din mâini m nu ile albe de piele i evantaiulş ă ă ă ă ş ş

iş -o zbughi cât îl ineau picioarele, pieţ rind în întuneric.Alice ridic de jos evantaiul i m nu ile i, cum era foarte cald în sala aceea, începuă ş ă ş ş

să- i fac vânt întruna, pe când continua sş ă ă- i spun : "Extraordinar! Ce lucruri ciudate seş ă petrec ast zi! i când te gânde ti c ieri se petreceau toate ca de obicei. Nu cumva în timpulă Ş ş ă nop ii mţ -am schimbat în ce sunt acum? Stai s m gândesc! Oare eram aceea i aziă ă ş -dimi-nea , când mţă -am sculat? Parc miă -a aminti c m sim eam ni elu alta. Dar, dac nu suntş ă ă ţ ţ ş ă aceea i care eram aziş -diminea , se pune întrebaţă rea: Cine sunt atuncea? Ei, comedie! S tiiăş c e o întrebare la careă -i cât se poate de greu de r spuns". i se apuc s se gândeasc atentă Ş ă ă ă la to i copiii de vârsta ei pe careţ -i cuno tea, ca s descopere nu care cumva sş ă -o fi schimbat în vreunul din ei?

"Sigur c Ada nu sunt — î i zicea — fiindc p rul Adei e lung i inelat, iar al meu eă ş ă ă ş lins de-a binelea i sigur c nu se poate s fiu Mabel, fiindc eu tiu tot felul de lucruri, peş ă ă ă ş când ea, ea tie a a de pu intel! i pe urm , ş ş ţ Ş ă ea e ea i ş eu sunt eu, i — apoi — o, ce maiş încurc tur ! Stai s vedem dac mai tiu toate câte le tiam. Va s zic : de patru ori cinciă ă ă ă ş ş ă ă fac doisprezece, de patru ori ase treisprezece, i de patru ori apte fac... ah... Nş ş ş -o s ajungă niciodat la dou zeci, dac merge a a! Nuă ă ă ş -i nimic: la Tabla Înmul irii mai gre e ti; haiţ ş ş să-ncerc cu Geografia: Londra e capitala Parisului i Parisul e capitala Romei, i Roma —ş ş a , leş -am spus alandala, cu siguran ! S tii c mţă ăş ă -am schimbat în Mabel!... Hai s spună poezia: Când vrea micu ul Crocodil...'''ţ

Încruci mâinile în poal , ca i când ar fi spus pe de rost o lec ie, i începu s recite;şă ă ş ţ ş ă dar glasul îi era aspru i ciudat, iar cuvintele parc veneau altfel ca de obicei:ş ă

Când vrea micu ul CrocodilţSă- i fie trupul mai frumosToarn cu sârg ap din Nilă ăPe fiecare solz lucios!

Apoi hlize te din i oriiş ţ şiŞ -ntinde gheare îmbietoare

În mâl — poftind voios to i pe ti oriiţ ş şÎn f lcileă - i surâz toare!ă

— Sunt sigur c nuă ă -s astea cuvintele — zise biata Alice, i îi d dur iar lacrimile, peş ă ă când vorbi înainte: S tii c tot Mabel sunt, i o s trebuiasc s merg s stau în casa aiaăş ă ş ă ă ă ă care n-are nici un haz i unde nş -o s am juc rii mai deloc, i — vai! — cât o s trebuiască ă ş ă ă

s înv ! Nu! Mă ăţ -am hot rât: dac întră ă -adev r sunt Mabel, r mân aici unde sunt! Degeaba oră ă s vin cei de acas i, aplecânduă ă ăş - i capetele spre mine, au sş ă-mi strige: "Hai înapoi, dr gu !" Eu doar o s ridic ochii iă ţă ă ş -o să-ntreb: "Bine, da' spune iţ -mi întâi: cine sunt?" Dacă-mi place cine sunt, sui; dac nu, r mân aici, pân o s fiu altcineva. Dar, vai! — strigă ă ă ă ă Alice, podidind-o iar plânsul — ce bine ar fi să-i v d aplecânduă -se încoace! A a mş -am plictisit s stau singur aici!ă ă

La aceste vorbe î i privi mâinile i v zu cu mirare c îmbr case între timp una dinş ş ă ă ă m nu ile albe, micu e, din piele de c prioar , ale Iepura uă ş ţ ă ă ş lui. "Cum de-am f cut asta?ă gândi. S tii c iar m fac mic ." Se scul i se apropie de m su , ca s se poat m sura.ăş ă ă ă ăş ă ţă ă ă ă Pe cât î i putea da seama, nu mai avea acum decât vreo dou piş ă cioare în l ime i sc deaă ţ ş ă întruna, foarte repede; curând descoperi c din pricina evantaiului ceă -l inea în mân iţ ăş -i dete drumul în grab — tocmai la timp, fiindc altfel nă ă -ar mai fi r mas nimic din ea.ă

"Am sc pat ca prin urechile acului!" zise Alice, destul de speă riat de această ă schimbare brusc , dar mul umit foarte c mai era în fiin . " iă ţ ă ă ţă Ş -acu' spre gr din !" i deteă ă Ş fuga, cât putu de repede, c tre u i ; dar, vai! u i a iar era încuiat i chei a de aur sta, ca iă ş ţă ş ţ ăş ţ ş mai înainte, pe m su a de cle tar, i "e mai r u ca oricând — gândi biata copil — fiindcă ţ ş ş ă ă ă niciodat pân acum nă ă -am fost chiar atât de mic ! Nu, niciodat ! Serios, prea e de tot!ă ă Z u!"ă

i pe când se jeluia a a, îi alunec piciorul, i în clipa urm toare. bâldâbâc! C zuseŞ ş ă ş ă ă într-o ap s rat , careă ă ă -i ajungea pân la b rbie. Mai întâi gândi c nimerise cumva în mareă ă ă " iş -atunci pot s mă ă-ntorc cu trenul" — î i spuse. (Alice fusese la mare o dat în via a ei iş ă ţ ş tr sese concluzia c oriunde teă ă -ai duce, pe litoralul Angliei, dai de ni te cabine de baie peş plaj , de câ iva copii care se joac în nisip, cu lop ele de lemn, iă ţ ă ăţ ş -apoi de un ir de vile deş locuit, iar înd r tul lor se afl totdeauna o gar .) Îns î i d du seama cur rând c se afla înă ă ă ă ă ş ă ă balta de lacrimi ce le v rsase ea, pe când era înalt de vreo nou picioare.ă ă ă

— Ce bine era s nu fi plâns atât! zicea Alice, încercând s treac înot balta. Dreptă ă ă pedeaps , m tem c acum m voi îneca în propriile mele lacrimi. O s fie foarte ciudat!ă ă ă ă ă Dar totul e ciudat ast zi.ă

Chiar atunci auzi ceva plesc ind prin ap , în apropiere, i înot întră ă ş ă -acolo, ca s vadă ă ce e. Întâi crezu c e o mors sau un hipopotam, dar apoi î i aminti cât de mic era ea acumă ă ş ă iş - i d du seama degrab c f ptura ceş ă ă ă ă -o vedea nu era decât un oarece care, ca i dânsa,ş ş

c zuse în balt .ă ă"Oare are vreun rost să-i vorbesc acestui oarece? gândi Alice. Totul e atât deş

neobi nuit peş -aici, încât nu m-ar mira s poat vorbi; în tot cazul, nu stric s încerc." A aă ă ă ă ş c începu:ă

— O, oarece! Nu cumva tii cum se iese din balta asta? Am obosit de când tot înotŞ ş pe-aici. O, oarece!Ş

(Alice gândea c a a este corect s te adresezi unui oarece; era prima dat când f ceaă ş ă ş ă ă una ca asta, î i amintea îns c v zuse în Gramatica Latin a fratelui ei: "Un oarece — alş ă ă ă ă ş unui oaş rece — unui oarece — un oarece — o, oarece!") oarecele o privi int i parc iş ş ş Ş ţ ăş ă se p ru că ă-i face semn, clipind ni el dintrţ -un ochi or, dar de spus nu spuse nimic.ş

"Poate nu în elege engleze te — gândi Alice F r îndoial c e un oarece francez,ţ ş ă ă ă ă ş care a trecut la noi cu William Cuceritorul. (C ci de i tia pu in istorie, Alice nă ş ş ţ ă -avea idei foarte limpezi cam cât de demult se întâmplaser lucrurile.) A adar, o lu de la cap:ă ş ă

— Où est ma chatte? adic spuse prima propozi ie care se g sea în cartea ei deă ţ ă francez .ă

oarecele deodat â ni din ap i tot trupul p rea sŞ ăţ ş ăş ă ă-i tremure de spaim .ă— Ah, v rog s m ierta i! strig îndat Alice, temânduă ă ă ţ ă ă -se că-l jignise pe bietul

animal. Am uitat de tot c nu v plac pisicile.ă ă— Asta-i bun ! izbucni oarecele întră Ş -un chi it mânios. Nuţă -mi plac pisicile!

Dumitale, dac-ai fi în locul meu, iţ -ar place pisicile?— tiu i eu, poate c nu — zise Alice împ ciuitor; v rog, nu v sup ra i de ceŞ ş ă ă ă ă ă ţ -am

spus. i, cu toate astea, îmi pare r u c nu viŞ ă ă -o pot ar ta pe Dina, pisica noastr . Cred c iă ă ăş dumneavoastr ar începe s v plac pisicile dac a i vedeaă ă ă ă ă ţ -o. E atât de dr gu i deă ţăş blând , draga de ea — vorbi înainte Alice, mai mult pentru sine, pe când înota alene prină balt — iă ş -a a frumos st i toarce lâng sob , iş ăş ă ă ş - i linge l bu ele, iş ă ţ ş - i spal fe i oara,ş ă ţ ş iş -atât de pl cut e să -o alin i — a aţ ş -i de moale i catifelat — i la prins oareci eş ă ş ş

neîntrecut ... O, ierta iă ţ -m ! — exclam Alice din nou, c ci de data asta oarecelui i seă ă ă Ş

zbârlise tot p rul pe trup, i era sigur că ş ă ă-l ofensase grozav... Dar hai s nu mai vorbim deă ea, dac nu v place.ă ă

— Cine vorbe te? chi i mânios oarecele, tremurând din cap pânş ţă Ş ă-n vârful codi ei.ţ Parc miă -ar fi dat mie prin gând s vorbesc despre una ca asta! Neamul nostru totdeauna ă a detestat pisicile.

— f pturile astea neru inate, urâte, vulgare! nu le mai aud numele!ă ş Şă— Nu, nu! zise Alice, foarte zorit s schimbe vorba. V plac poate... v placă ă ă ă

cumva... câinii?oarecele nu r spunse, încât Alice continu cu grab :Ş ă ă ă

— Aproape de casa noastr e un c elu atât de dr gu ! Ce miă ăţ ş ă ţ -ar place s viă -l ar t! Ună "terrier" mic — ti i, cu ochi str luş ţ ă citori, i cu ni te p r lung, lung, cafeniu i cre ! i dacş ş ă ş ţ Ş ă zvârli ceva, tie sş -aduc înapoi, tie s stea în dou labe, ca s cear de mâncare, i câte iă ş ă ă ă ă ş ş mai câte — nici nu le in minte pe toate — iţ ş -i al unui fermier, care zice c face o groaz deă ă bani, atât e de folositor! Zice c omoar to i guzganii i — vai de mine! — strig Alice cuă ă ţ ş ă mâhnire — m tem c iar vă ă -am sup rat!ă

C ci oarecele pornise a se îndep rta înot, pe cât putea de iute, stârnind cu mi c rileă Ş ă ş ă sale un adev rat cutremur prin balt . Alice strig dup el, cu glas blând:ă ă ă ă

— oarece drag ! Te rog, vino înapoi, i nŞ ă ş -o s mai vorbim despre pisici — i niciă ş despre câini, dac nu po i să ţ ă-i suferi!

Când auzi a a oarecele, coti înapoi i înot domol spre dânsa; fa a îi p lise (deş Ş ş ă ţ ă sup rare, î i zicea Alice) iă ş ş -acum spuse cu glas încet i tremur tor:ş ă

— Hai pe rm, iţă ş -o să- i spun povestea mea, ca sţ ă-n elegi de ce nu pot s suf r câiniiţ ă ă i pisicile.ş

Era i timpul s ias din balt , c ci se f cuse o aglomera ie grozav , din pricinaş ă ă ă ă ă ţ ă mul imii de p s ri i de jivine ce c zuser în ea: o Ra i o Pas reţ ă ă ş ă ă ţăş ă -Dodo, un Papagal malaiez, cu penaj colorat, un Vultan i câte i mai câte lighioane ciudate. Alice o lu înainteş ş ă i toat adunarea înot în urma ei spre rm.ş ă ă ţă

Capitolul IIIUN MITING-ALERG TOR I O POVESTE CU COAD LUNGĂ Ş Ă Ă

Fu o adunare ciudat , întră -adev r, când se strânser laolalt pe mal p s rile cu penajulă ă ă ă ă ud leoarc , animalele cu blana lipit de trup i to i iroind de ap , c tr ni i i sim induă ă ş ţ ş ă ă ă ţ ş ţ -se cât se poate de prost.

Fire te c cea dintâi problem era: cum s se usuce. Se sf tuir în privin a asta; i nuş ă ă ă ă ă ţ ş trecuser nici câteva minute, c Alice se v zu stând de vorb cu to i, foarte nestânjenit , deă ă ă ă ţ ă parc iă -ar fi cunoscut de când tr ia.ă

De fapt, în aceast discu ie avu o neîn elegere cam lung cu Papagalul, care în celeă ţ ţ ă din urm se bosumfl i nu mai spuse decât: "Sunt mai în vârst ca tine, a a c tiu maiă ăş ă ş ăş bine"; dar Alice nu voia să-i dea dreptate, f r s tie ce vârst are — i cum Papagalul nuă ă ăş ă ş voia cu nici un chip să- i spun vârsta, discu ia se opri aici. În cele din urm , oarecele,ş ă ţ ă Ş care p rea s fie un peră ă sonaj foarte respectat de to i, strig :ţ ă

— A eza iş ţ -v , toat lumea, i asculta i ceă ă ş ţ -o s v spun! S vede i cum v usuc eu deă ă ă ţ ă repede!

Cu to ii se a ezar îndat , întrţ ş ă ă -un cerc larg, în jurul oarecelui. Alice nuŞ - i desprindeaş ochii de la el, vrând s fie cât mai atent , c ci se temea c face un guturai grozav, dac nuă ă ă ă ă se usuc degrab .ă ă

— Hm, hm! f cu oarecele, ca un orator de vaz . Sânte i gata cu to ii? V spun ceaă Ş ă ţ ţ ă mai uscat istorie pe care o tiu. T cere peste tot, v rog!... William Cuceritorul, a c ruiă ş ă ă ă cauz era sprijinit de Pap , ob inu curând supunerea englezilor care simă ă ă ţ eau nevoia deţ conduc tori, deoarece în ultima vreme se deprinseser a vedea ara frecvent invadat iă ă ţ ăş cotropit . Edwin i Morcar, con ii provinciilor Mercia i Northumbria...ă ş ţ ş

— Brr! f cu Papagalul malaiez, înfiorânduă -se.— Pardon? A i spus ceva? întreb oarecele, încruntat, dar foarte politicos.ţ 㪗 Eu nu! se gr bi să ă-l asigure Papagalul.

— A a mi sş -a p rut! zise oarecele. Continui: Edwin i Morcar, con ii provinciiloră Ş ş ţ Mercia i Northumbria, se declarar de partea lui; i chiar Stigand, patriotul arhiepiscop deş ă ş Canterbury g si de cuviin ...ă ţă

— Ce zici c g si? întrerupse Ra a.ă ă ţ— G si de cuviin — r spunse oarecele, cam sup rat. Doar ti i cu to ii ceă ţă ă Ş ă ş ţ ţ

înseamn "a g si de cuviin ".ă ă ţă— Eu tiu ce înseamn ş ăa g si. ă Când g sesc ă eu ceva — zise Ra a — înseamn deţ ă

obicei o broasc sau o râm . Da', vorba e, arhiepiscopul ceă ă -a g sit?ăoarecele nu b g în seam aceast întrebare, ci se gr bi sŞ ă ă ă ă ă ă- i continue istoria:ş

— ...g si de cuviin s ias în întâmpinarea lui William, înso it de Edgar Atheling, iă ţă ă ă ţ ş să-i ofere coroana Atitudinea lui William fu la început moderat . Îns insolen aă ă ţ Normanzilor lui... Cum te mai sim i acum, dr gu ? ad ug , întorcânduţ ă ţă ă ă -se c tre Alice.ă

— La fel de ud ca mai 'nainte — r spunse ea, pe un ton meă ă lancolic. Pare-se c nuă m usuc deloc istoria.ă ă

— În cazul acesta — spuse Pas reaă -Dodo cu gravitate sculându-se în picioare — propun s se amâne mitingul, pentru adopă tarea imediat a unor remedii mai energice...ă

— În ce limbă-i fi vorbind?! o întrerupse Vultanul. Eu, unul, nu prea pricep ce spui — i nu numai atât, dar cred c nici dumneata nu pricepi!ş ă

i Vultanul coborî ochii, ca sŞ ă- i ascund zâmbetul, iar câ iva dintre ceilal i se auzirş ă ţ ţ ă chicotind.

— Ce voiam s spun — zise Pas reaă ă -Dodo cu un glas din care se cuno tea c eraş ă jignit — e c cel mai bun mijloc ca s ne zvânt m ar fi un mitingă ă ă ă -alerg tor.ă

— Ce-i aceea? întreb Alice, nu atât din dorin a deă ţ -a ti, ci mai mult fiindcş ă Pas reaă -Dodo se oprise, ca i cum arş fi a teptat ca cineva s spun ceva, iar, dintre ceilal i,ş ă ă ţ nimeni nu spunea nimic.

— Cred — urm Pas reaă ă -Dodo — c cea mai bun explica ie este să ă ţ ă-l i facem.ş( i, cum se prea poate s vre i i voi s încerca i jocul sta întrŞ ă ţ ş ă ţ ă -o zi de iarn , o s vă ă ă

spun cum a f cut Pas reaă ă -Dodo.) Mai întâi a însemnat, ca într-un fel de cerc, un traseu de alergare ("n-are importan forma exact " — a zis) iţă ă ş -apoi i-a împr tiat pe to i, din loc înăş ţ loc, pe acest traseu. N-a zis: "Una — dou — trei — ă gata!" Ci fiecare începea s alergeă când voia i se oprea când îi venea, încât nu era u or s tii când sş ş ăş -a terminat alergarea. Dar, dup ce alergaser a a cam vreo jum tate de or i se zvântaser bine, Pas reaă ă ş ă ăş ă ă -Dodo strig ,ă s-o aud toat lumea:ă ă

— S-a terminat alergarea! i cu to i se strânser în jurul ei, gâfâind i întrebând:ş ţ ă ş— Da' cine-a câ tigat?şLa aceast întrebare, Pas reaă ă -Dodo nu putu r spunde f r a se gândi îndelung; r maseă ă ă ă

deci mult vreme cu un deget dus la frunte (a a cum îl vede i de obicei înf i at în poze peă ş ţ ăţş Shakespeare), iar ceilal i a teptau în t cere. În cele din urm , Pas reaţ ş ă ă ă -Dodo zise:

— To i au câ tigat, i fiec ruia i se cuvine câte un premiu.ţ ş ş ă— Dar cine s împart premiile? întrebar cu to ii, întră ă ă ţ -un glas.— Mai e vorb ? ă Ea, fire te! zise Dodo, ar tând cu un deget spre Alice; i toatş ă ş ă

adunarea se îngr m di îndat în jurul ei, strigând deă ă ă -a valma:— Premiile! Premiile!Alicei nu-i d dea în gând ce s fac ; disperat , b g mâna în buzunar, de unde scoaseă ă ă ă ă ă

o cutie de caramele (din fericire nu p trunsese în ea apa s rat ); le împ r i la to i dreptă ă ă ă ţ ţ premiu i îi ajunse exact câte una de fiecare.ş

— Dar i ei i se cuvine un premiu, nuş -i a a? zise oarecele.ş Ş— Fire te — aprob Pas reaş ă ă -Dodo, cu gravitate. Altceva ce mai ai în buzunar?

ad ug , îndreptânduă ă -se c tre Alis.ă— Doar un degetar — r spunse ea trist .ă ă— Dă-l încoace — zise Pas reaă -Dodo.Se adunar iar i cu to ii în jurul Alicei i Pas reaă ăş ţ ş ă -Dodo îi înmân solemn degetarul,ă

spunând:— Te rug m s prime ti acest frumos deă ă ş getar.

i dup ceŞ ă - i sfâr i scurta cuvântare, strigar cu to ii:ş ş ă ţ— Urra! S tr iasc !ă ă ăAlice g si toat chestia asta foarte caraghioas , dar to i ar tau atât de serio ii încât nuă ă ă ţ ă ş

cuteza s râd ; i cum nu g sea nimic de spus, f cu doar o plec ciune i lu degetarul, cu oă ă ş ă ă ă ş ă

înf i are cât putu de solemn .ăţş ăAcum era momentul s se m nânce caramelele, ceea ce nu decurse f r zgomot iă ă ă ă ş

oarecari încurc turi, c ci p s rile mari se plângeau c nă ă ă ă ă -au cum gusta carameaua lor, iar cele mici se înecar , de trebuir ceilal i s le dea câ iva pumni ori în spate. Totu i, pân laă ă ţ ă ţ ş ş ă urm trecu i asta i apoi ezur iar în cerc i se rugar de oarece s le mai istorisească ş ş ş ă ş ă Ş ă ă ceva.

— Mi-a i f g duit cţ ă ă ă-mi spune i povestea dumneavoastr — ine i minte — i din ceţ ă ţ ţ ş pricin nu pute i suferi "C" i "P" — ad ug în oapt Alice, cam temânduă ţ ş ă ă ş ă -se s nuă -l supere iar.

— E lung i e trist ! zise oarecele, încol cinduăş ă Ş ă - i coada c tre Alice i oftând.ş ă ş— Lung e întră -adev r — zise Alice, m surând din ochi, cu mirare, coada oareceluiă ă Ş

— dar de ce spune i c e trist ?ţ ă ăiŞ - i b tea mereu capul cu întrebarea asta, în timp ce vorbea oarecele, încât înş ă Ş

mintea ei povestea lu cam urm toarea înă ă f i are:ăţş

"Când mâniosul domn Azor, într-o zi, prin pridvor, Se-ntâlni c-un oricel, TamŞ -nesam se i repeziş la el: "Derbedeu! Prea o faci lat ! Te vestesc c te dauă ă în judecat ! Tot nă -am azi de ce s-alerg. Te voi urm ri peă tine! Nu zi ba, oarece! (LeŞ - gea nu-i un oarece.) Legea-i Lege...!" V zând a a, oriă ş Ş - celul bâigui c tre jigodie:ă "Lumin ie! PreacinstiteăţDomn Azor! în această urm riă re, De n-or fi jude- c tori, nici arbitri, Niă -i-n zadar alerg tura!" "Ce atâtaă tura-vura! — f cu repedeă Azor, — Judec tor voiă fi chiar eu! i arbitru —Ş fiindc ii — El de colo —ăţ cic hâtru — Tot eu sunt!ă i s tii: Pe cuvânt,Ş ăş Tot procesul eu iţ -l judec! i vezi bine!Ş Pedepsit vei cum se cuvine! Sentin a vaţ fi: Condamnat s fii...ă la moarte! Executa- rea — nu te prindă mirarea — Tot eu o fac — ac!Ţ ac"Ţ

— Nici n-ascul i! îi spuse oarecele Alicei, cu asprime. La ce te gânde ti?ţ Ş ş— Ierta iţ -m — r spunse Alice foate smerit . A i ajuns la al cincilea cot, nuă ă ă ţ -i a a?ş— Ce cot! ip oarecele mânios. Dac nţ 㪠ă -ascul i! Iar sţ -o-nnod?— Un nod? zise Alice, privind îngrijorat spre codi a oaă ţ Ş recelui i cum era eaŞ

totdeauna gata s sar în ajutor, ad ug : S vă ă ă ă ă -ajut să-l deznoda i; v rog, ar ta iţ ă ă ţ -mi unde e!— Nici prin gând nu-mi trece — zise oarecele, ridicânduŞ -se i pornind s plece. Mş ă ă

insul i, dac îndrugi asemenea prostii!ţ ă— N-am vrut! se rug de iertare biata Alice. Dar dumneaă voastr v sup ra i atât deă ă ă ţ

repede!oarecele nu r spunse, ci doar mârâi.Ş ă

— V rog, veni i înapoi i termina i povestea! strig Alice dup el.ă ţ ş ţ ă ăi to i ceilal i ad ugar , întrŞ ţ ţ ă ă -un glas:

— V rug m, veni i înapoi i termina i povestea.ă ă ţ ş ţoarecele doar d du din cap i iu i pasul.Ş ă ş ţ

— Ce p cat c nă ă -a vrut s stea! oft Papagalul, de îndat ce oarecele nu se mai v zu;ă ă ă Ş ă iar un Rac profit de prilej ca să ă-i dea înv tur feciorului s u:ăţă ă ă

— Vezi, fl c ule! Înva ca tu, unul, s nuă ă ţă ă - i ie i niciodat din fire!ţ ş ă— Ia mai taci, t tucule! r spunse R cu orul, cam ar gos. Nici o scoic nă ă ă ş ţă ă -ar avea

r bdare s teă ă -asculte!— Ah, ce bine ar fi s-o am aici pe Dina! spuse Alice tare, f r a vorbi cuiva anume.ă ă

L-ar aduce ea îndat înapoi!ă— Da' cine-i Dina, dacă-mi da i voie s vţ ă ă întreb! zise Papagalul.Alice r spunse repede, bucuroas , ca totdeauna, s vorbeasc de pisicu a ei:ă ă ă ă ţ— Dina e pisica noastr . E neîntrecut la prins oareci, nă ă ş -ave i idee! Pii! i dacţ Ş -a iţ

vedea-o cum se ia dup p s rele! Cum d cu ochii deă ă ă ă -o p s ric , ha ! — iă ă ă ţ ţ -o i pap !ş ăAceste vorbe stârnir mare tulburare printre cei de fa . Câteva p s ri se îndep rtară ţă ă ă ă ă

în grab ; un Cioroi b trân începu să ă ă- i lege grijuliu fularul în jurul gâtului, zicând:ş— Z u c trebuie s m duc acas ; aerul de sear îmi face r u ă ă ă ă ă ă ă la gât!

i o C n ri strig cu tremur în glas c tre pui orii ei:Ş ă ă ţă ă ă ş— Hai s plec m copii. E târziu; de mult să ă -ar fi cuvenit s fi i în pat!ă ţCu fel de fel de pretexte, se c r b nir to i, i în curând Alice se v zu singur .ă ă ă ă ţ ş ă ă"Era mai bine s nu fi pomenit de Dina — î i spuse cu jale. Se pare c nă ş ă -o iube teş

nimeni pe-aici — i eu sunt sigur cş ă ă-i cea mai dr gu pisic din lume! O, scumpa meaă ţă ă Dina! Mă-ntreb dac te voi mai vedea cândva!" i biata Alice se porni iar pe plâns, c ci seă Ş ă sim ea foarte singur i descurajat .ţ ăş ă

Dar nu trecu mult i auzi iar, de departe, un trop it de picioş ă ru e. Ridic repede capul:ş ă mai c spera c oarecele se va fi r zgândit i c venea înapoi, să 㪠㠺 ă ă- i termine povesteaş

Capitolul IVIEPURA UL TRIMITE UN BILE ELŞ Ţ

Era Iepurele Alb, care venea înapoi, p ind agale, tropaăş -tropa, i tot uitânduş -se de colo-colo, de parc ar fi pierdut ceva. i Alice îl auzi cum bomb nea:ă Ş ă

— Ducesa! Ducesa! Vai de l bu ele mele! Vai de blana i de must ile mele! O să ţ ş ăţ ă pun s m execute, sigur cum îs copoii copă ă ă oi! Da' unde-am putut s le scap, stau iă ş mă-ntreb?

Alice ghici într-o clip c se uita dup evantai i dup m nu ile albe, din piele deă ă ă ş ă ă ş c prioar — i se apuc s caute i ea, cu toat bun voin a. Dar nici urm de ele, nic ieri;ă ă ş ă ă ş ă ă ţ ă ă totul p rea s se fi schimbat de când înotase în balt , iar sala cea mare, cu m su a de cle tară ă ă ă ţ ş i cu u a cea mititic , pierise cu des vâr ire.ş ş ă ă ş

Foarte curând, Iepura ul d du cu ochii de Alice, care c uta de zor, i strig la ea cuş ă ă ş ă glas foarte sup rat:ă

— Ei, Mariana, tu ce cau i aici? D o fug pân' acas — în clipa asta — i aduţ ă ă ă ş -mi o pereche de m nu i iă ş ş -un evantai! Hai, iute!

Iar Alice într-atât se sperie, încât o lu îndat la fug în direc ia ce iă ă ă ţ -o ar taseă Iepura ul, f r m car s încerce aş ă ă ă ă -l l muri c gre ise.ă ă ş

"M-a luat drept slujnica lui — î i zicea, alergând. Ceş -o s se mai mire, când o să ă descopere cine sunt! Totu i ar fi bine sş ă-i aduc evantaiul i m nu ile — bineîn eles dac leş ă ş ţ ă pot g si."ă

Pe când înc mai vorbea astfel, d du deă ă -o c su cur ic , iar pe poaă ţă ăţ ă rta ei se vedea o pl cu de alam str lucitoare, pe care era gravat numele:ă ţă ă ă

"V. IEPURA U".Ş

Intr f r s bat i urc sc rile în fug , de fric nu cumva s dea nas în nas cuă ă ă ă ăş ă ă ă ă ă

adev rata Mariana i s fie alungat înainte deă ş ă ă -a fi g sit evantaă iul i m nu ile.ş ă ş"Ce n zdr v nie! î i spunea Alice. Auzi, s m trimit dup treburile lui un Iepura !ă ă ă ş ă ă ă ă ş

Acu iş -acu i s vezi cş ă -o s seă -apuce i Dina s m pun la treab !"ş ă ă ă ăi porni sŞ ă- i închipuie cam cum ar fi asta. De pild , ar cheş ă ma-o d daca ei: "Alice!ă

Vino imediat i preg te teş ă ş -te de plimbare!" Iar ea ar r spunde: "Numai o clip ! Vin îndat !ă ă ă Trebuie s pândea; lâng gaura asta de oarece, pân se întoarce Dina — s nă ă ş ă ă -o zbughească oarecele".ş

"Îns cred c dac ar începe să ă ă ă- i dea asemenea aere i s pun lumea la treab —ş ş ă ă ă gândi mai departe Alice — cei de-acas nici nă -ar mai ineţ -o pe Dina!"

Între timp umblase pân nimerise întră -o od i dr gu , cu o mas lâng fereastr ; iă ţă ă ţă ă ă ă ş pe mas (dup cum sperase) iat c se g seau un evantai i vreo două ă ă ă ă ş ă-trei perechi de m nu i mititele, din piele alb de c prioar . Lu evantaiul i o pereche de m nu i i, tocmaiă ş ă ă ă ă ş ă ş ş când era gata s plece, îi c zur ochii pe o sticlu care sta lâng oglind . Sticlu a astaă ă ă ţă ă ă ţ n-avea nici o etichet cu vorbele "BEAă -M ", dar Alice tot îi scoase dopul i o duse la gur .Ă ş ă " tiu bine — î i spuse c , ori de câte ori m nânc sau beau, se întâmpl câte ceva interesant:Ş ş ă ă ă hai s v d, dac beau din sticlu a asta ceă ă ă ţ -o s se mai întâmple. Sper, z u a a, că ă ş -o s m facă ă ă s cresc iar mare; mi să -a urât de când sunt o f râm de feti !"ă ă ţă

i chiar cŞ -o f cu s creasc — i înc mult mai degrab decât se aă ă ă ş ă ă ştepta; nici nu b useă jum tate din sticlu , când î i dete seama c d duse cu capul de tavan i trebui s se aplece,ă ţă ş ă ă ş ă ca s nuă - i frâng gâtul. Puse repede sticlu a jos, zicânduş ă ţ - i: "Ajunge! Sper c mai mult caş ă atâta n-o s cresc — i cum sunt acum, nu mai pot s ies pe u . Ce bine era s nu fi b ută ş ă şă ă ă chiar atât!"

Dar, ah! În zadar se mai c ia acum! Cre tea i cre tea — i curând fu nevoit s steaă ş ş ş ş ă ă în genunchi; un minut mai târziu, nici a a nu mai avea loc i încerc s se culce pe podea,ş ş ă ă cu un cot proptit în u i cu cel lalt bra încol cit în jurul capului. Dar tot mai cre tea; cândşăş ă ţ ă ş nu mai avu încotro, scoase un bra pe fereastr i un picior prin hornul de pe acoperi iţ ăş şş - iş spuse: "Ce-o s m fac, dac tot mai cresc!"ă ă ă

Dar, din fericire, sticlu a fermecat î i f cuse efectul pe deplin i Alice nu mai crescu.ţ ă ş ă ş Sta îns întră -o pozi ie foarte nepl cut — i cum nu vedea în ce fel ar mai putea ie i dinţ ă ă ş ş camer , se sim ea, fire te, foarte nenorocită ţ ş ă.

"Era cu mult mai pl cut acas — gândea biata Alice — când nu m f ceam, întruna,ă ă ă ă ba mic , ba mare, i nu trebuia să ş -ascult de oareci i de iepura i. Mai cş ş ş -a dori s nu fiş ă coborât în vizuina aceea de iepure — i totu i... i totu i... e destul de nostim via a pe careş ş ş ş ă ţ o duc! Tare m mai minunez: ce să -o fi întâmplat cu mine?! Când citeam câte un basm, cre-deam c asemenea lucruri nu se întâmpl niciodat , i iată ă ă ş ă-m acum în plin basm! Ar trebuiă s se scrie o carte despre mine — serios c da! i când o s cresc mare, o să ă Ş ă -o scriu eu; dar am crescut mare de pe acum — ad ug nec jit —ă ă ă ă - în tot cazul aici nu mai am loc să cresc."

"Dar oare o s r mân la vârsta pe careă ă -o am acum? mai gândi Alice. Într-un fel e pl cut s tii c nă ăş ă -o s fii niciodat bab — ei, da' i s ai mereu de f cut lec ii! O, nici astaă ă ă ş ă ă ţ nu mi-ar place!"

"Prostu ce e ti! î i r spunse tot ea. Cum ai putea s faci lec ii aici? P i abia încapiţă ş ş ă ă ţ ă tu, unde s mai încap i c r ile pentru lec ii!"ă ăş ă ţ ţ

i tot a a chibzuia, privind situa ia când dintrŞ ş ţ -o latur , când din cealalt i purtând oă ăş adev rat conversa ie cu sine îns i. Câteva minute mai târziu auzi îns un glas, afar , i seă ă ţ ăş ă ă ş opri s asculte.ă

— Mariana! Mariana! striga glasul. Adu-mi m nu ile — în clipa asta!ă şApoi se auzi "tropa-tropa" pe sc ri. Alice tia c era Iepurele, care venea s vad ceă ş ă ă ă

face dânsa acolo, i începu s tremure de se cl tina toat casa, uitând cu des vâr ire cş ă ă ă ă ş ă acum ea era de o mie de ori mai mare decât Iepura ul i c era caraghios s se team deş ş ă ă ă dânsul.

Îndat , Iepurele ajunse la u i încerc să şăş ă -o deschid , dar cum u a se deschidea spreă ş în untrul camerei, de unde Alice o împingea zdrav n cu cotul, degeaba încerca Iepura ulă ă ş s-o deschid . Alice îl auzi spunânduă - i:ş

— Ce s fac... O s dau ocol casei i o s intru pe fereastr .ă ă ş ă ă"Asta n-ai s-o faci!" gândi Alice; i dup ce a tept pân i se p ru cş ă ş ă ă ă ă-l aude pe Iepure

sub fereastr , scoase brusc mâna afar i se f cu c înha ceva. Nu înh nimic, dar auziă ăş ă ă ţă ăţă un ip t asţ ă cu it i o bufnitur , iţ ş ă ş -un zorn it de sticl spart , ceea ce o f cu să ă ă ă ă- i închipuie cş ă

poate Iepura ul c zuse în vreo r sadni de castrave i, sau cam a a ceva. Dup asta se auziş ă ă ţă ţ ş ă un glas mânios (era al Iepura ului):ş

— Pet, Pet! Unde e ti?şIar apoi un glas pe care nu-l mai auzise:— Aci sunt, fire te cş ă-s aci! Sap dup mere, Cucoane!ă— E taci, sapi dup mere! îl îngân sup rat Iepura ul. Hai i ajută ă ă ş ş ă-m s ies deă ă -aici!

( i iar se auzi zorn it de sticl spart .)Ş ă ă ă— Acu' spune tu, Pet, ce-i acolo-n fereastr ?ă— E cu siguran un bra , Cucoane! ("bîţă ţ -bî-bî-ra " rostea bietul, de tare ce se bâlbâiaţ

de fric ).ă— Un bra , n t r ule! Cineţ ă ă ă -a mai v zut un bra atât de mare? Nu vezi c umple toată ţ ă ă

fereastra?— Da, Cucoane, ave i dreptate; da' tot bra îi.ţ ţ— P i, în tot cazul nă -are ce c uta acolo; duă -te tu i dş ă-l afar !ăDup asta urm o t cere lung , i Alice nu mai auzea decât oapte, la r stimpuri — deă ă ă ă ş ş ă

pild :ă— Parc nuă -mi vine... s fac una ca asta... Cucoane... z u a a... nuă ă ş -mi place defel...

nu-mi place!— F a a cum î i spun, m fricosule!ă ş ţ ăÎn cele din urm , Alice iar întinse mâna i se f cu iar c înha ceva. De data asta seă ş ă ă ţă

auzir ădou ă ipete ascu ite, i iar zorn it de sticl spart . "Ce de mai r sadni e de castrave iţ ţ ş ă ă ă ă ţ ţ au tia în jurul casei! gândi Alice. M întreb, acum ceăş ă -or s mai fac ! M car deă ă ă -ar putea ei s m scoat prin fereastr ! Eu, una, tiu bine c mă ă ă ă ş ă -am s turat s mai stau a a aici!"ă ă ş

A tept câtva timp f r s mai aud nimic; în cele din urm se auzi huruitul unor ro iş ă ă ă ă ă ă ţ mici de car i zarva multor glasuri, care vorbeau deş -a valma; Alice deslu i cuvintele:ş

— Scara ailalt unde e?ă— P i, eu trebuia să -aduc numa' una; Bil trebuia s-o aduc pă -ailalt .ă— Bil! Ad-o-ncoa, fl c ule!ă ă— A a, urcş ă-le aici, în col ul sta. Nu, întâi leagţ ă ă-le una de alta, a a nş -ajung nici pân'

la jum tate.ă— A! las' c-o s mearg ; nu mai tot g si nod în papur .ă ă ă ă— Na, Bile el, prinde frânghia asta!ţ— O să-l in acoperi ul?ţ ă ş— Ai grij de olanul la desprins!... O! ia uiteă ă -l, cade! Jos capetele! (Ni te trosneteş

tari.) ...Cine naiba f cu asta?... Bil trebuie s fi fost!... Cine intr pe co !...ă ă ă ş— No, eu nu! Du-te tu!— Ba, asta n-o fac, nu!— S coboare Bil prin co .ă ş— Ei, n-auzi, Bile el? St pânu' zice c tu s cobori prin co !ţ ă ă ă ş"A a! Va s zic Bil o s coboare prin co , nu z u? î i spuse Alice. Toate alea v d cş ă ă ă ş ă ş ă ă

lui Bil i se pun în spinare! Eu, una, n-a vrea s fiu în locul acestui Bile el! E cam strâmtş ă ţ hornul sta, ceă -i drept, dar cred c la o adic sunt eu în stare s trag un picior zdrav n prină ă ă ă el!"

Î i trase, cât putu, piciorul înapoi i a tept pân ce auzi, aproape, deasuprş ş ş ă ă ă-i, o lighioan mic — de ce soi s fi fost nu putea ghici — scormonind i luptânduă ă ă ş -se a se strecura prin horn; iş -apoi, zicându- i: " sta e Bil!", Alice izbi o dat zdrav n cu piciorulş Ă ă ă iş -a tept s vad ce se mai întâmpl .ş ă ă ă ă

Întâi i întâi n auzi pe to i, întrş ţ -un glas, strigând:— Ia uita iţ -l pe Bil, cum sare!Apoi glasul Iepura ului singur:ş— Prinde iţ -l voi, i de lâng gard!ă ăApoi t cere — apoi iar înv lm eal de glasuri.ă ă ăş ă— ine iŢ ţ -i capul!— Ni el rachiu!ţ— Vezi s nu se înece!ă— Ce s-a-ntâmplat, b iatule? Ceă -ai p it!?ăţ— Spune-ne tot!În cele din urm se auzi scâr âind un gl scior slab (" staă ţ ă ă -i Bil", gândi Alice):

— De, nici eu nu prea tia Nu, nu mai îmi da i; m simt mai bine acum, daş ţ ă -s prea n ucit ca s v povestesc. Tot ce tiu e c ... să ă ă ş ă -a repezit nu- ' ce naiba la mine, prin horn, iş ş mi-a pocnit un bobârnac de-am zburat ca o comet !ă

— Da, z u, Bile el, chiar a aă ţ ş -ai zburat! adeverir ceilal i.ă ţ— Trebuie s d m foc casei! se auzi glasul Iepurelui.ă ăAtunci Alice strig cât putu de tare:ă— Dac face i una ca asta, o pun pe Dina s vă ţ ă ă-nha e!ţUrm o t cere de moarte, iar Alice gândi: "M întreb ce vor face acum? Dac ar aveaă ă ă ă

un dram de minte, ar scoate acoperi ul".şUn minut-dou mai târziu, începur iar s se foiasc , i Alice îl auzi pe Iepura :ă ă ă ă ş ş— O roab o să -ajung pentru încă eput"O roab cu ce?" se întreb Alice. Dar nă ă -avu timp s se întrebe mult, c ci în clipaă ă

urm toare o ploaie de pietricele mici se rev rs pe fereastr , unele atingânduă ă ă ă -i fa a. "Îi facţ eu s înceteze", î i spuse i strig cu glas tare:ă ş ş ă

— S nu mai face i asta, că ţ -o s v par r u!ă ă ă ăIar urm o t cere de moarte.ă ăAlice b g de seam cu oarecare uimire c pietricelele îmă ă ă ă pr tiate pe podea seăş

pref ceau toate în pr jiturele iă ă ş -atunci îi veni o idee stra nic .ş ă"Dac m nânc o pr jituric din asta — gândi ea — e sigur că ă ă ă -o s mi se schimbe iară

statura; i cum mai mare nu pot s m fac, probabil cş ă ă -o s m fac mai mic ."ă ă ăA a c înghi i o pr jituric i constat cu încântare c începe imediat s se mic oreze.ş ă ţ ă ăş ă ă ă ş

De îndat ce fu îndeajuns de mic pentru a putea trece prin u , p r si casa în fug . Afară ă şă ă ă ă ă v zu o gr mad de animale i de p s ri mici, care st teau i a teptau. Bietul Pui de opârl ,ă ă ă ş ă ă ă ş ş Ş ă Bil, era în mijlocul lor, sprijinit de doi oareci albi, care îi d deau s bea ceva dintrŞ ă ă -o sticl .ă Când o z rir , se n pustir cu to ii c tre Alice; dar ea o lu la fug cât putu de iute i seă ă ă ă ţ ă ă ă ş v zu curând la ad post, întră ă -o p dure deas .ă ă

"Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l fac — î i spunea Alice — este s cresc din nouş ă pân la m sura mea obi nuit ; iar cel deă ă ş ă -al doilea, s g sesc drumul c tre gr dina aceeaă ă ă ă încânt toare. Cred c sta e cel mai bun plan."ă ăă

P rea, f r îndoial , un plan excelent, foarte bine i foarte simplu întocmit; singuraă ă ă ă ş greutate era c Alice nă -avea nici cea mai mic idee cum s înceap aă ă ă -l împlini; iar pe când privea îngrijorat în juruă -i prin desi ul arborilor, un h m it scurt i repezit, chiar deasupraş ă ă ş capului ei, o f cu s se uite repede în sus.ă ă

Un c telandru uria o privea de la în l imea ochilor lui mari i rotunzi i, întinzândă ş ă ţ ş ş ov ielnic o lab , încerca sş ă ă -o ating .ă

— Mititelul de el! zise Alice, cu glas mângâios, i se c zni sş ă ă-l fluiere, dar totodat fiă era grozav de team ca nu cumva s fie fl mând, c ci atunci probabil că ă ă ă -ar fi mâncat-o, cu toate mângâierile ei.

Aproape f r să ă ă- i dea seama, culese de pe jos o crengu i iş ţăş -o întinse; c elu ul,ăţ ş când o v zu, f cu un salt în aer cu toate patru picioarele, scheunând de încântare, i seă ă ş repezi la crengu , f cânduţă ă -se c vrea să -o sfâ ie. Alice se feri înd r tul unei urzici înalte, caş ă ă s nă -o dea peste cap c elandrul; în clipa când ie i iar la iveal , de cealalt parte a urzicii, elăţ ş ă ă iar se avânt spre crengu , f când o tumb în aer, de zorit ce era să ţă ă ă -o apuce. Alice gândi că asta era ca i cum sş -ar fi jucat cu un cal de camion, i temânduş -se în fiece clip s nă ă -o calce îi picioare c elu ul, fugi iar s se asăţ ş ă cund înd r tul urzicii. Dup aceea, c elu ul începu oă ă ă ă ăţ ş figur nou : se tot repezea de aproape la crengu , alergând de fiece dat pu intel înainte iă ă ţă ă ţ ş o bun bucat înapoi, i l trând tot timpul, cu glas r gu it; în cele din urm se a ez , maiă ă ş ă ă ş ă ş ă dep rti or, gâfâind, cu limba atârnânduă ş -i afar i cu ochii s i mari pe jum tate închi i.ăş ă ă ş

Alice î i zise c e momentul sş ă -o tearg . O lu îndat la fug i fugi pân obosi deş ă ă ă ăş ă abia mai sufla, i pân ce l tratul c elandrului nu se mai auzi decât foarte slab, dinş ă ă ăţ dep rtare.ă

— Da' ce c elu dulce era! zise Alice, rezemânduăţ ş -se de o floare de p p die, ca s seă ă ă mai odihneasc i f cânduăş ă - i vânt cu o frunz . Ce mult miş ă -ar fi pl cut să ă-l înv câte i maiăţ ş câte giumbu lucuri — da, dac a fi fost destul de mare!... Ah, ah! Mai cş ă ş -am uitat c trebuieă neap rat s cresc iar! Ia s vedem — ceă ă ă -i de f cut oare? B nuiesc că ă -ar trebui s m nânc sauă ă s beau ceva; dar vorba e: ce?ă

Într-adev r, asta era întrebarea: ă ce s m nânce? Alice se uit în juruă ă ă -i, la flori i laş firele de iarb , dar nu v zu nimic care să ă ă-i fi p rut potrivit a fi mâncat sau b ut în situa ia eiă ă ţ

în apropiere, cre tea o ciuperc mare, cam deş ă -o în l ime cu dânsa; dup ce o cercet , peă ţ ă ă dedesubt, din amândou laturile i dind r t, îi dete în gând c nă ş ă ă ă -ar fi r u s se uite i peă ă ş deasupra, s vad acolo ce era?ă ă

Se în l deci în vârful picioarelor i arunc o privire peste marginea ciupercii; îndată ţă ş ă ă se v zu ochi în ochi cu o omid mare, albastr , care edea în vârf, cu bra ele încruci ate iă ă ă ş ţ ş ş — ca un boier b trân — fuma tacticos dintră -o narghilea lung , neluândă -o câtu i de pu in înş ţ seam pe Alice, cum dealtfel nu p rea s ia în seam nimic altceva.ă ă ă ă

Capitolul VPOVE ELE DOMNULUI OMIDŢ Ă

Domnul Omid i Alice se privir câtva timp în t cere; în cele din urm , Omidăş ă ă ă ă scoase ciubucul din gur i o întreb cu glas sfâr it, somnoros:ăş ă ş

— Da' dumneata cine e ti?şAlice nu prea se sim ea încurajat de aceast introducere. R spunse cam sfioas :ţ ă ă ă ă— De, în clipa asta nu prea tiu, domnule, cine sunt; atâta tiu — cine eram cândş ş

m-am dat jos din pat azi-diminea , dar cred c deţă ă -atunci m-am schimbat de câteva ori.— Adic cum? zise domnul Omid cu severitate. Vorbe te l murit!ă ă ş ă— A vrea, domnule — zise Alice — dar miş -e team c nă ă -o s pot, fiindc nici euă ă

nu-s l murit .ă ă— E de neîn eles — zise domnul Omid .ţ ă— M tem c mai de în eles ca atât nă ă ţ -o s v pot explica r spunse Alice, foarteă ă ă

politicos — de vreme ce i mie îmi e totul de neîn eles; i, ti i, când te schimbi de atâteaş ţ ş ş ţ ori pe zi, începi s nu mai în elegi nimic, nuă ţ -i a a?ş

— Nu-i a a! zise domnul Omid .ş ă— De, poate c dumneavoastr înc nă ă ă -a i fost în situa ia asta — zise Alice — darţ ţ

când o s trebuiasc s v schimba i în crisalid —ă ă ă ă ţ ă i o s vin i ziua aceea — i apoi înş ă ăş ş fluture, desigur c-o s vi se par cam ciudat, nu crede i?ă ă ţ

— Deloc — zise domnul Omid .ă— De, poate c dumneavoastr sim i i altfel decât mine — zise Alice — tot ce tiu eă ă ţ ţ ş

c ămie mi s-ar p rea foarte ciudat.ă— Dumitale! zise domnul Omid cu dispre Da' ă ţ cine e ti dumneata?şCeea ce iar i îi aducea înapoi la punctul de unde pornise convorăş birea.Alice era cam sâcâit de faptul c domnul Omid îi vorbea atât de scurt; se ridic înă ă ă ă

picioare i zise, foarte serios;ş— Cred c mai întâi ar trebui să ă-mi spune i cine sunte i ţ ţ dumneavoastr !ă— De ce? zise domnul Omid .ăIat alt întrebare care o cam uluia; i cum nuă ă ş -i d dea în gând nici un r spuns preaă ă

bun, i cum domnul Omid p rea s fie întrş ă ă ă -o dispozi ie foarte proast , Alice întoarseţ ă spatele, s plece.ă

— Vino înapoi! o strig domnul Omid . Am ceva important să ă ă- i spun!ţAsta era o f g duial ispititoare, încât Alice se întoarse iar i se apropie.ă ă ă ş— Nu te pierde cu firea — zise domnul Omid .ă— Asta-i tot? f cu Alice, st pâninduă ă - i cu greu sup rarea.ş ă— Nu — zise domnul Omid .ăAlice gândi c la urma urmei putea s mai a tepte — tot nă ă ş -avea ceva mai bun de f cută

i poate c pân la urm tot îi mai spunea ceva interesant. Câteva minute, domnul Omidş ă ă ă ă puf i înainte în t cere, dar în cele din urm î i desf cu bra ele încruci ate, scoase ciubuculă ă ă ş ă ţ ş din gur i zise:ăş

— Va s zic , gânde ti c teă ă ş ă -ai schimbat, hm?— M tem c da, domnule — zise Alice. Unele lucruri nu mi le amintesc ca alt dat ,ă ă ă ă

i nici zece minute în ir nu r mân la fel — ba m fac mic , ba m fac mare!ş ş ă ă ă ă— Ce lucruri nu- i aminte ti? întreb domnul Omid .ţ ş ă ă— P i, de pild , am încercat s spun poezia "Când harnica albin vrea" i a ie it cuă ă ă ă ş ş

totul altceva! r spunse Alice, cu glas foarte jalnic.ă— Spune poezia "E ti b trân, taic Will" — zise domnul Omid .ş ă ă ăAlice î i încruci mâinile la piept i începu:ş şă ş

— E ti b trân, taic Will ş ă ă — feciorul gr i ă —P rul de tot iă ţ -a albit;Cu capul în jos oare bine o fiS stai, în mâini proptit?ă

— Când tân r eram, ceă - i drept, m temeamăC statul în cap mă -o prosti;De când tiu c tot prost sunt,ş ăStau în cap, b ie a , dup pofta inimii!ă ţ ş ă

— E ti b trân, taic Will ş ă ă — iţ -am mai spus — pe cuvânt,i ai forme aproape obeze!Ş

Cum de bra ele tot ml dioase î i sunt?ţ ă ţi picioarele tot sfârleze!Ş

— Ml dios ca s fiu, m dularele toate,ă ă ăDe când eram tân r, leă -am uns cu-alifie.Uite alifia — vrei i tu poateşSă- i vând ni ic ? E cinci bani cutia.ţ ţ ă

— E ti b trân ş ă — zice fiul — i iş ţ -s f lcile moi,ăDe s mestece seu ar fi bune,ăDa' gâsca o m nânci cu oase i cioc —ă şCum faci, taic , ast minune?ă ă

— Când june eram, cu pletele-n vânt,Voiam s m fac avocat;ă ăPricinile apoi cu nevasta pledând,F lcii t rie am p strat.ă ă ă

— E ti b trân, taic Will ş ă ă — zice fiul iar —Cine-ar crede c e ti în stareă şS iiă ţ -n vârful nasului un iparţÎn cump n ! E de mirare!ă ă

— La destule mir ri până -acu' iţ -am r spuns!ăRogu-te, acum te car !ăMai am iş -alte treburi. i miŞ - i de-ajuns!Vezi c-acu' î i fac vânt pe scar !ţ ă

— N-ai spus-o bine — zise domnul Omid .ă— Da, mi se pare i mie c nu prea am spusş ă -o bine; unele cuvinte mi-au ie it altfel.ş— iŢ -a ie it altfel de la început pân la sfâr it — spuse cateş ă ş goric domnul Omid ,ă

dup care urm o t cere de câteva minute.ă ă ăCel dintâi vorbi domnul Omid .ă— Ce m rime iă ţ -ar conveni? întreb .ă— A, nu m-am gândit la o m rime anume — r spunse repede Alice. Atâta că ă ă-i

nepl cut s te tot schimbi mereu, ti i?ă ă ş ţ— Nu tiu zise domnul Omid .ş ăAlice nu mai spuse nimic; în via a ei nu mai întâlnise pe cineva care sţ -o contrazică

atâta; sim ea cţ ă- i pierde r bdarea.ş ă— Cum e ti acum î i place?ş ţ— De... mi-ar place s fiu ni elu mai mare, domnule, dac nu v e cu sup rare —ă ţ ş ă ă ă

spuse Alice. E jalnic s ai o în l ime de un deget.ă ă ţ— Ba deloc — e o în l ime foarte bun ! zise cu mânie domnul Omid , în l ânduă ţ ă ă ă ţ -se

eap n pe când vorbea (avea exact în l imea de un deget).ţ ă ă ţ— Dar eu nu-s obi nuit ! se scuz biata Alice cu glas plâng tor. i gândi în sinea ei:ş ă ă ă Ş

"Of, c numai de fiin e sup r cioase dau!"ă ţ ă ă— O s te obi nuie ti cu timpul — spuse domnul Omid i, luând ciubucul în gur ,ă ş ş ăş ă

porni iar s puf ie.ă ăDe data asta, Alice a tept cu r bdare pân va binevoi sş ă ă ă ă-i vorbeasc din nou.ăDup un minut, dou , domnul Omid scoase ciubucul din gur , c sc o dat , de două ă ă ă ă ă ă ă

ori, se scutur , apoi se dete jos de pe ciuperc i se dep rta prin iarb , rostind între timp,ă ăş ă ă nepăs tor:ă

— Dintr-o parte cre ti mare, din cealalt te faci mic .ş ă ă"Dintr-o parte din ce? Cealalt parte din ă ce?" se întreba Alice în sinea ei.— Din ciuperc — zise domnul Omid , de parc ar fi fost întrebat cu glas tare; i, oă ă ă ş

clip mai târziu, se f cuse nev zut.ă ă ăAlice r mase câtva timp pe gânduri în fa a ciupercii, încercând a se l muri care să ţ ă ă-i

fie cele dou p r i; i cum ciuperca era cu des vâr ire rotund , g sea problema foarte greaă ă ţ ş ă ş ă ă în cele din urm o cuprinse cu bra ele pân unde putea ajunge j rupse cu fiece mân câte oă ţ ă ş ă buc ic din margine.ăţ ă

"Ei, acu' care ce e?" se întreb i ron i o fârâmi din buc ica ceăş ţă ţă ăţ -o inea în mânaţ dreapt , ca să -o încerce; în clipa urm toare sim i o izbitur sub b rbie: i se pocnise de picior.ă ţ ă ă

Fu foarte speriat de aceast schimbare brusc ; dar î i d du seama c nu e timp deă ă ă ş ă ă pierdut, c ci sc dea repede; trebuia înă ă dat s m nânce pu in din cealalt buc ic . B rbia îiă ă ă ţ ă ăţ ă ă era atât de îndesat în picior, încât abia mai avea loc s deschid gura; dar în cele din urmă ă ă ă o deschise i reu i s înghit o f râm i din buc ica mâiniiş ş ă ă ă ăş ăţ stângi.

— Ce bine c pot s mi c iar capul! exclam Alice încântat , dar în clipa urm toareă ă ş ă ă ă se sperie din nou, c ci nuă - j mai g sea umerii. Tot ce vedea, când privea în jos, era oş ă lungime imens de gât, care p rea a se în l a ca un lujer dintră ă ă ţ -o mare de frunzi verde, ce seş z rea a ternut departe, sub ea.ă ş

— Ce-o fi verdea a aia mult ? zise Alice i ce sţ ă Ş -or fi f cut umerii mei? i, bieteleă Ş mele mâini, cum de nu v pot vedea?ă

Vorbind, î i mi ca mâinile de colo pân colo, dar f r alt urmare decât cş ş ă ă ă ă ă îndep rtatul frunzi de sub ea tremura ni elu .ă ş ţ ş

Cum se p rea c nuă ă -i chip să- i duc mâinile la cap, încerc sş ă ă ă- i aplece capul pânş ă va da de mâini — i fu încântat s vad c gâtul îi era ml dios ca un arpe.ş ă ă ă ă ă ş

Tocmai reu ise sş ă-l aplece, unduit într-un zigzag gra ios, i se preg tea sţ ş ă ă-l cufunde printre frunze (descoperise c acestea nu erau decât coroanele copacilor sub care umblase),ă când un sâsâit aprig o f cu s se trag înapoi cu grab : un porumbel mare îi zburase înă ă ă ă obraz i o b tea mânios cu aripile.ş ă

— arpe! ipa Porumbelul.Ş ţ— Nu sunt arpe! protest Alice indignat . Dş ă ă ă-mi pace!— Ba e ti arpe! repet Porumbelul, dar cu glas ceva mai potolit, apoi ad ugş ş ă ă ă

aproape plângând: Am încercat în toate felurile i tot degeaba! Nuş -i chip s le intri în voie!ă— Nu în eleg câtu i de pu in despre ce vorbi i — zise Alice.ţ ş ţ ţ— Am încercat prin r d cinile arborilor, am încercat în malul apei, am încercat prină ă

tufi uri — continu Porumbelul, f r a lua seama la ea. Dar erpii tia... Nu po i sş ă ă ă ş ăş ţ ă-i împaci!

Alice era tot mai nel murit ; gândi îns c nă ă ă ă -avea rost s mai spun nimic pân nu vaă ă ă termina de vorbit Porumbelul.

— Ca i cum nş -ar fi destul osteneal cu clocitul ou lor — zise Porumbelul. Trebuieă ă ă s mai fii i cu ochii în patru dup erpi, zi i noapte! Nici un picu or nă ş ăş ş ş -am dormit, de trei s pă -t mâni!ă

— Îmi pare foarte r u că -a i avut sup r ri — spuse Alice, care acum începea sţ ă ă ă în eleag p sul Porumbelului.ţ ă ă

— i tocmai când alesesem cel mai înalt copac din p dure — continu Porumbelul,Ş ă ă a â ânduţ ţ -i-se iar glasul — i tocmai când gândeam c în sfârş ă it am sc pat de ei, poftim, seş ă ivesc iar din senin, erpe te, cu tertipurile lor! Brr! arpe!ş ş Ş

— Dar eu nu sunt arpe, iş ţ -am mai spus! îl încredin Alice. Eu sunt o... eu sunt o...ţă— Da, sigur! Ce e ti atunci? zise Porumbelul. V d eu c te c zne ti a n scoci ceva!ş ă ă ă ş ă— Eu... eu sunt o feti — zise Alice, cam cu îndoial , amintinduţă ă - i de câte ori seş

pref cuse în acea zi.ă— Nu z u, ce mai scorneal ! r spunse Porumbelul, pe un ton de adânc dispre . Amă ă ă ţ

v zut eu destule feti e în via a meaă ţ ţ , dar nici una cu un gât ca sta! Nu, nu! E ti arpe,ă ş ş degeaba t g duie ti. Acu i o să ă ş ş ă-mi spui c nă -ai gustat niciodat un ou!ă

— Am gustat ou , desigur — zise Alice, c ci era un copil care spunea totdeaunaă ă adev rul — fiindc , ti i, feti ele m nânc i ele ou , ca i erpii.ă ă ş ţ ţ ă ăş ă ş ş

— Nu cred asta — spuse Porumbelul — dar dac-o fi a a, atunci înseamn c sunt iş ă ă ş ele un fel de erpi; astaş -i tot ce pot s spun.ă

Era o idee atât de nou pentru Alice, încât amu i câteva clipe, ceea ceă ţ -i dete Porumbelului r gaz s adauge:ă ă

— Te ui i dup ou , las' c tiu eu; i dacţ ă ă ăş ş ă-i a a, ceş -mi pas mie de e ti feti , oriă ş ţă arpe?ş

— Da-mi pas ămie foarte mult — se gr bi s spun Alice — numai c din întâmplareă ă ă ă nu m uit dup ou ; i chiar dac a face una ca asta, nu leă ă ă ş ă ş -a lua peş -ale dumitale; mie nu-mi plac ou le crude.ă

— Atunci pleac deă -aici! zise Porumbelul îmbufnat, aciuindu-se iar i în cuibul lui.ăşAlice se ghemui printre copaci — cu chiu cu vai, fiindc gâtul i se înă curca mereu

printre crengi, i una, dou , trebuia s stea s iş ă ă ăş -l descurce. Dup câtva timp î i aminti că ş ă înc mai inea în mâini cele dou buc ele de ciuperc i se apuc s ron ie, cu mare grij ,ă ţ ă ăţ ăş ă ă ţă ă câte-un pic, când dintr-o bucat , când din cealalt — ba crescând, ba sc zând — pân ce, înă ă ă ă sfâr it, v zu c izbutise s ajung la în l imea ei obi nuit .ş ă ă ă ă ă ţ ş ă

De atâta vreme nu mai fusese cât de cât normal ca statur , încât la început i se p ruă ă ă foarte curios; dar în câteva minute se obi nui i începu iar s stea de vorb cu sine îns i,ş ş ă ă ăş cum prinsese obiceiul. "Bravo, acum am împlinit jum tate din ceă -aveam de gând! Uluitoare sunt schimb rile astea... niciodat nu tiu ceă ă ş -o s devin, de la un minut la altul! Totu i, iată ş ă c-am revenit la măsura mea obi nuit ; ceea ce am de f cut acum, întâi i întâi, e s p trundş ă ă ş ă ă în gr dina aceea frumoas . Mă ă ă-ntreb, oare cum pot face asta?"

Vorbind astfel, ajunse deodat întră -un lumini , unde se g sea o cas , nu mai înalt deş ă ă ă vreo patru picioare.

"Oricine ar locui aici — gândi Alice — n-are rost s intru la ei cu statura pe care o amă acum: vai, da' iş -ar ie i din fire de spaim !"ş ă

A a c începu s ron ie iar bini or din buc ica ceş ă ă ţă ş ăţ -o inea în mâna dreapt i nuţ ăş cutez s se apropie de cas înainte de a fi sc zut la vreo nou degete.ă ă ă ă ă

Capitolul VIPURCEL CU PIPER

Un minut, dou , st tu i se uit la cas , întrebânduă ă ş ă ă -se ce s fac mai întâi, cândă ă deodat se ivi, alergând dinspre p dure, un lacheu (Alice îl consider lacheu, fiindc eraă ă ă ă îmbr cat în livrea; altminteri, judecând dup fa a lui, ar fi zis că ă ţ ă-i un pe te). Acest lacheu seş apropie de cas i cioc ni tare m u . Îi deschise un alt lacheu în livrea, cu o fa rotund iăş ă şă ţă ăş ochi mari, ca de broasc . Amândoi lacheii aveau p rul pudrat i aranjat în bucle ce le acoă ă ş -pereau tot capul.

Alice observ toate astea i — foarte curioas s afle despre ce era vorba — se d duă ş ă ă ă pu in mai la o parte, în p dure, ca s asculte.ţ ă ă

Întâi i întâi, Lacheulş -Pe te scoase la iveal , de sub bra , o scrisoare mare — aproapeş ă ţ cât el de mare — pe care i-o înmân celuilalt, spunând, pe un ton solemn:ă

— Pentru Duces . O invita ie la ă ţ crochet din partea Reginei.Lacheul-Broasc repet , pe acela i ton solemn, doar întorcând ni el cuvintele:ă ă ş ţ— De la Regin . O invita ie la crochet pentru Duces .ă ţ ăApoi î i f cur unul altuia câteş ă ă -o plec ciune adânc i buclele li se amestecar .ă ăş ăAlice se pr p dea de râs uitânduă ă -se la ei; alerg înapoi în p dure s se ascund , deă ă ă ă

fric s nă ă -o aud cei doi, i când scoase iar capul ca s priveasc , Lacheulă ş ă ă -Pe te plecase, iarş cel lalt edea pe jos, aproape de u , i se holba la cer, proste te. Alice merse cu sfial până ş şă ş ş ă ă la u i b tu.şăş ă

— N-are nici un rost s ba i — zise Lacheul — pentru dou motive: mai întâi, fiindcă ţ ă ă eu sunt de aceea i parte a u ii ca i dumneata; al doilea, pentru c cei din untru fac atâtaş ş ş ă ă g l gie, c tot nu teăă ă -aude nimeni.

i întrŞ -adev r, din untru se auzea un scandal nemaipomenit: ni te neîncetate urlete iă ă ş ş

str nuturi, i — una, dou — câte un trosnet puternic, de parc să ş ă ă -ar fi f râmat în buc i vreoă ăţ farfurie sau vreo oal .ă

— Atunci — zise Alice — cum s intru?ă— Ar mai avea rost s ba i — vorbi înainte Lacheul, f r s in seama de spusele eiă ţ ă ă ăţ ă

— dac ar fi u a asta între noi. De pild , dac ai fi în untru, dumneata ai putea s ba i i euă ş ă ă ă ă ţ ş a putea sş ă- i deschid, în elegi?ţ ţ

Pe când vorbea, se holba întruna la cer i Alice socoti c asta era hot rât nepoliticos.ş ă ă "Dar poate c nuă -i vina lui — î i zise apoi — no fi putând altfel; are ochii atât de aproapeş de cre tetul capului! Dar în tot cazul ar putea s r spund la întreb ri."ş ă ă ă ă

— Cum s intru? repet cu glas tare.ă ăLacheul zise:— Eu o s ed aici pân mâine.ăş ăÎn clipa aceea, u a casei se deschise i zbur prin ea, chiar peste capul Lacheului, oş ş ă

farfurie mare; îi atinse în treac t nasul i zbur mai departe, pân se f râm deă ş ă ă ă ă -un copac.— ... sau poate i pân poimâine — continu Lacheul, pe aceş ă ă la i ton, de parc nu sş ă -ar

fi întâmplat nimic.— Cum s intru? întreb iar Alice, cu glas mai tare.ă ă— P i, vorba e ă dac ă trebuie s intri? zise Lacheul. Astaă -i vorba, întâi i întâi, în elegiş ţ

dumneata?Adev rul sta era, f r îndoial , numai c Alicei nuă ă ă ă ă ă -i prea pl cu să ă-l aud .ă— E îngrozitor — bomb ni pentru sine — cum te contraă zic toate fiin ele astea! Sţ ă

înnebune ti, nu alta!şÎntre timp, Lacheul g sise un bun prilej ca să ă- i repete obserş va iile de adineauri, cuţ

oarecari înflorituri:— Eu o s ed aici ăş întruna, zile întregi.— i eu ce s fac? zise Alice.Ş ă— Ce dore ti — zise Lacheul i începu s fluiere.ş ş ă— A! Degeaba stau la discu ie cu sta — zise Alice dispeţ ă rat — e tâmpit deă -a

binelea!Apoi deschise u a i intr .ş ş ăU a ducea deş -a dreptul într-o buc t rie mare, plin de fum de la un cap t la altul. Înă ă ă ă

mijloc, pe un sc una cu trei picioare, edea Ducesa, cu un ocopil mic în bra e. Buc t reasaă ş ş ţ ă ă sta aplecat deasupra focului i amesteca întră ş -un ceaun mare, ce p rea plin cu sup .ă ă

"Cu siguran c a pus prea mult piper în sup !" î i zise Alice, printre str nuturi.ţă ă ă ş ăÎntr-adev r, prea era înc rcat aerul cu miros de piper. Pân i Ducesa str nuta dină ă ăş ă

când în când; iar copila ul ba urla, ba strş ănuta, f r încetare. Singurele fiin e din buc t rieă ă ţ ă ă care nu str nutau erau buc t reasa i o pisic mare, ce sta pe vatr , rânjind cu gura pân laă ăă ş ă ă ă urechi.

— Sunte i bun sţ ă ă-mi spune i — zise Alice, cu ni ic sfial , fiindc nu era prea sigurţ ţ ă ă ă ă dac se cuvenea s vorbeasc ea întâi — de ce rânje te a a pisica dumneavoastr ?ă ă ă ş ş ă

— Fiindcă-i o pisic din Cheshire — zise Ducesa — deă -aia, Porcule!Ultimele cuvinte le rosti tam-nesam, atât de mânioas , încât Alice mai c s ri în sus;ă ă ă

dar îndat v zu c nuă ă ă -i erau adresate ei, ci copila ului, încât prinse curaj i vorbi maiş ş departe:

— Nu tiam c pisicile din Cheshire totdeauna rânjesc; de fapt, nici nu tiam cş ă ş ă pisicile tiu s rânjeasc .ş ă ă

— Toate tiu — zise Ducesa — i mai toate rânjesc.ş ş— Eu nu tiu nici una care s rânjeasc — zise Alice foarte cuviincios, bucuroas cş ă ă ă ă

încropise o convorbire.— Multe nu tii tu, mai e vorb — r spunse Ducesa.ş ă ăAlicei nu-i pl cu deloc tonul cu careă -i spusese asta i gândi cş -ar fi mai bine să

g seasc alt subiect de conversa ie. În timp ce ov ia cam ce s aleag , buc t reasa lu deă ă ţ ş ă ă ă ăă ă pe foc ceaunul cu sup i, îndat dup aceea, se apuc s arunce cu tot ce g sea la îndemânăş ă ă ă ă ă ă în Duces i în copil — întâi cu v traiul, apoi urm o ploaie de tingiri, t vi i farfurii.ăş ă ă ă ş Ducesa, chiar când o nimerea câte ceva, f cea de parc nici nă ă -ar fi b gat de seam , iară ă copilul urla oricum atât de tare, încât era cu neputin s tii dacţă ăş ă-l supărau ori nu loviturile.

— Ah, te rog, bag de seam ce faci! strig Alice, s rind înă ă ă ă grozit de la locul ei. Vai,ă s ti c iăş ă -a rupt dr gu ul ă ţ de n scior! exclam iar i când o crati neobi nuit de mareă ă ăş ţă ş

zburase chiar pe lâng nasul copilului, mai s iă ă -l striveasc .ă— Dac iăş -ar vedea fiecare de treaba lui — se mârâi Ducesa — s-ar mi ca lumea cuş

mult mai repede.— Dar asta n-ar fi de nici un folos — zise Alice, foarte bucuroas c avea prilej să ă ă

arate i ea ni el ce tie. Gândi iş ţ ş ţ -v , cum să -ar mai descurca cu ziua i cu noaptea? Fiindc ,ş ă nu-i a a, fi trebuiesc p mântului dou zeci i patru de ore ca s se suceasc în jurul axei sale.ş ă ă ş ă ă

— Fiindc veni vorba de sucit — zise Ducesa — suce teă ş -i gâtul!Alice arunc o privire cam înfrico at spre buc t reas , ca s vad dac are de gândă ş ă ăă ă ă ă ă

s ia în serios aceast idee deă ă -a Ducesei, dar buc tă ăreasa amesteca de zor în sup i p rea săş ă ă nici nu asculte, încât Alice cutez s vorbeasc înainte:ă ă ă

— Dou zeci i patru de ore, dac nu mă ş ă ă-n el — sau dou spreş ă zece? — Am...— Ah, ce tot m plictise ti pe mine cu deă ş -alde astea! zise Ducesa. Niciodat nă -am

putut s suf r cifrele!ă ăApoi se apuc iar s adoarm copilul, cântânduă ă ă -i un fel de cântec de leag n iă ş

zguduindu-l zdrav n la sfâr itul fiec rui vers:ă ş ă

Fii aspr cu micu ul t u,ă ţ ăi bateŞ - l când str nut ;ă ă

Str nut fiindc este r u,ă ă ă ătie c teŞ ă -nt rât .ă ă

al turânduă -i-se buc t reasa i copilul):ăă ş

Hapciu! Hapciu! Hapciu!

Pe când Ducesa cânt cea deă -a doua strof , îl tot zguduia cu str nicie pe copil, care,ă ăş bietul de el, urla atât de tare, încât Alice abia deslu ea vorbele cântecului:ş

Sunt aspr cu micu ul meu,ă ţÎl bat dac str nut ;ă ă ăÎi prinde bine, zic i eu,şPapara, iş - i ajut !ă

COR

V leu! V leu! V leu!ă ă ă

— Poftim, dac vrei, vezi tu ni el de el! îi spuse Ducesa Alicei, zvârlind copilul spreă ţ ea. E timpul s mă ă-mbrac, ca s merg s joc crochet cu Regina — i ie i în grab din odaie.ă ă ş ş ă

Buc t reasa arunc dup ea o tingire, care îns abia o atinse.ăă ă ă ăAlice îl prinse cu greu pe copil, fiindc mititelul avea o form ciudat : inea bra ele iă ă ă ţ ţ ş

picioarele întinse în l turi. "Parcă -ar fi o stea de mare", gândi feti aţCând îl prinse, sfor ia bietul de el ca o locomotiv — i timp de un minută ă ş -dou se totă

încovriga i iar se întindea, încât Alice cu chiu cu vai izbutea sş ă-l in .ţ ăDe îndat ce se l muri ceă ă -avea de f cut ca să ă-l poat purta în bra e, îl duse afar la aeră ţ ă

(trebuia să-l suceasc întră -un fel de nod i, ca s nu se mai poat desface, sş ă ă ă-i apuce strâns urechea dreapt i piciorul stâng)ăş .

"Dac nuă -l iau cu mine pe copilul sta — se gândea Alice — întră -o zi-dou au să ă-l omoare; nu-i oare o crim să ă-l las aici?

Ultimele cuvinte le spuse cu glas tare.Mititelul groh i, de parc iă ă -ar fi r spuns (de la un timp nu mai str nuta).ă ă— De ce groh i? îl mustr Alice. Nuă ă -i deloc cuviincios s te exprimi astfel.ăCopila ul iar i groh i i atunci Alice, foarte îngrijorat , îi cercet fa a, ca s vad ceş ăş ă ş ă ă ţ ă ă

e cu el. F r îndoial , avea nasul din caleă ă ă -afar de cârn — sem na mai mult a rât, decât aă ă nas; iar ochii i se f ceau tot mai mititei — prea erau mici pentru un copil. Toate astea nuă -i pl ceau deloc Alicei.ă

"Dar poate c-o fi din pricina plânsului — gândi, i se uit iar în ochii copilului, sş ă ă vad urme de lacrimi Nu, nici urm de lacrimi!"ă ă

— Dac ai de gând s te prefaci întră ă -un purcel, dragul meu — zise Alice, foarte serioas — eu, una, nu mai vreau s am deă ă -a face cu tine. Ai grij !ă

Bietul mititel iar hohoti (sau groh i, nu puteai deslu i care din dou ) i mai merseră ş ă ş ă câtva timp, în t cere.ă

Alice tocmai începuse a se întreba în sinea ei: "Când o s-aduc acas vietatea asta, ceă -o s fac cu ea?", când pruncul groh i din nou, atât de tare, c Alice, îngrijorat , îi cercet iară ă ă ă ă chipul. De data asta nu mai înc pea îndoial : era un purcel în toat regula, încât Alice î iă ă ă ş d du seama c nă ă -avea absolut nici un rost să-l duc mai departe.ă

A a c îl puse jos i fu foarte u urat v zânduş ă ş ş ă ă -l trop ind fruă mu el c tre p dure.ş ă ă"Când ar fi crescut mare — î i zise — ar fi fost un copil groazş nic de urât; dar ca

purcel mi se pare foarte dr gu ." i începu a se gândi la al i copii pe careă ţ Ş ţ -i cuno tea, c roraş ă le-ar fi stat foarte bine ca purcei — i tocmai î i spunea: "Dac ai ti cum sş ş ă ş ă-i prefaci de-adev rat..." când, deodat , r mase foarte mirat v zând pisica de Cheshire ag ată ă ă ă ă ăţ ă de creanga unui copac din apropiere.

Pisica doar se hlizi când o v zu. Alicei i se p ru destul de blând , totu i avea ni teă ă ă ş ş gheare foarte lungi i o mul ime de din i ascuş ţ ţ i i, încât Alice î i d du seama c se cuveneaţ ţ ş ă ă s-o trateze cu respect.

— Pisicu de Cheshire — începu, cu oarecare sfial , fiindc nu tia deloc dac o sţă ă ă ş ă ă-i plac acest nume.ă

Dar Pisica nu f cu altceva decât s rânjeasc i mai tare.ă ă ăş"Ei, deocamdat v d că ă ă-i pare bine", gândi Alice i vorbi înainte.ş— Vrei, te rog s fii atât de bun i să ăş ă-mi spui în ce direc ie sţ -o iau ca s plec deă -aici?— Asta depinde foarte mult de locul unde vrei s-ajungi — zise Pisica.— Nu prea îmi pas unde ajung — zise Aliceă— Atunci n-are importan în ce direc ie o iei — zise Pisica.ţă ţ— ... numai s-ajung undeva — ad ug Alice, drept expliă ă ca ie.ţ— O, bineîn eles c ajungi, dac mergi cât trebuie.ţ ă ăAsta nu era de t g duit, î i dete seama Alice, i încerc alt întrebare:ă ă ş ş ă ă— Cam cine st peă -aici pe-aproape?— În partea aceea — spuse Pisica, fluturând într-acolo laba dreapt — st ună ă

P l rier; iar în partea ăă asta — i flutur ceaş ă lalt lab — st un Iepure de Martie. Te po iă ă ă ţ duce la oricare dintre ei; amândoi sunt nebuni.

— Dar eu n-am chef s m duc printre nebuni — ripost Alice.ă ă ă— A, n-ai ce-i face — zise Pisica To i suntem nebuni peţ -aici. i eu sunt nebun . i tuŞ ă Ş

e ti nebun .ş ă— De unde tii c sunt nebun ? întreb Aliceş ă ă ă— Trebuie s fii — zise Pisica — altfel ce c utai peă ă -aici?Alice nu fu deloc convins c asta era o dovad ; totu i conă ă ă ş tinu s întrebe:ă ă— i de unde tii c Ş ş ă tu e ti nebun ?ş ă— P i, mai întâi de toate, câinele e nebun? Nu e, zic eu. A aă ş -i?— Cred c a aă ş -i — zise Alice— Ei — vorbi mai departe Pisica — câinele mârâie când se sup r i d din coadă ăş ă ă

când se bucur . Da' eu mârâi când m bucur i dau din coad când m sup r. A a c suntă ă ş ă ă ă ş ă nebun .ă

— Eu zic c torci, nu c mârâi — spuse Alice.ă ă— Zi-i cum vrei — spuse Pisica ... i tu joci azi crochet cu Regina?Ş— Mi-ar place foarte mult — zise Alice dar n-am fost invitat pân acum.ă ă— O s m vezi acolo — zise Pisica, i pieri.ă ă şAlice nu fu prea mirat ; se obi nuise cu ciud eniile. Pe când înc se mai uita la loculă ş ăţ ă

unde st tuse Pisica, deodat aceasta ap ru iar.ă ă ă— Ascult , ce să -a f cut copilul? Era cât pă -aci s uit s te întreb.ă ă— S-a pref cut în purcel — r spunse Alice lini tit , de parc Pisica să ă ş ă ă -ar fi întors în

chip firesc.— Am tiut eu cş -a a o s fie — zise Pisica i iar i pieri.ş ă ş ăşAlice mai st tu pu in, c ci se cam a tepta să ţ ă ş -o vad ap rând din nou, dar Pisica nu maiă ă

ap ru, a a c , dup un minută ş ă ă -dou , Alice o porni înspre partea unde aflase c sta Iepurele deă ă Martie. "P l rieri am mai v zut — î i zise — tot mai interesant o s fie Iepurele de Martie;ăă ă ş ă i acum, fiind luna mai, poate c no s fie nebun r u — în tot cazul, are s fie mai pu inş ă ă ă ă ţ

nebun ca îi martie."Pe când î i vorbea a a, ridic ochii i — poftim! — iar edea Pisica pe o creang deş ş ă ş ş ă

copac.— Ai zis purcel ori cercel? spuse Pisica— Am zis purcel — r spunse Alice — i miă ş -ar place s nu mai tot apari i s dispariă ş ă

chiar a a, f r veste — mş ă ă -ai ame it, nu ţ alta.— Bine — zise Pisica, i de data asta disp ru încet de tot, începând cu vârful cozi iş ă ş

sfâr ind cu rânjetul, care mai z bovi câtva timp, dup ce tot restul pisicii disp ruse.ş ă ă ă"Ce curios! gândi Alice Pisic f r rânjet am mai v zut, dar rânjet f r pisic ! A aă ă ă ă ă ă ă ş

ceva n-am pomenit de când tr iesc."ăNu mai înaint mult i d du cu ochii de casa Iepurelui de Martie; î i închipui c aceeaă ş ă ş ă

era, pentru c hogeacurile se în lă ă au în chip de urechi, iar acoperi ul era stuhuit cu p r deţ ş ă iepure.

Era o cas atât de mare, încât Alice nu prea se încumet s se apropie pân nu maiă ă ă ă ron i ni elu din buc ica de ciuperc ceţă ţ ş ăţ ă -o inea în mâna stâng , ca s creasc la vreo treiţ ă ă ă palme. Chiar i a a, merse spre cas cu oarecare ov ial , zicânduş ş ă ş ă ă - i: "Dar dac totu i eş ă ş nebun r u! Mai bine m duceam să ă ă-l v d pe P l rier!"ă ăă

Capitolul VIICEAIUL NEBUNILOR

Sub un copac, în fa a casei, era pus o mas , la care Iepurele de Martie i P l rierulţ ă ă ş ă ă luau ceaiul. Între ei edea un Bursucel, care dormea bu tean; ceilal i doi îl foloseau dreptş ş ţ pern , proptinduă - i coatele pe el i vorbind pe deasupra capului s u.ş ş ă

"Foarte nepl cut pentru Bursucel — gândi Alice — dar cum tot doarme, b nuiesc că ă ă nu-l sup r ."ă ă

Masa era mare, dar to i trei edeau înghesui i întrţ ş ţ -un col .ţ— Nu e loc! Nu e loc! strigar , când o v zur venind.ă ă ă— E loc destul! spuse Alice indignat , i se a ez întră ş ş ă -un fotoliu mare, la un cap t ală

mesei.— Vrei pu in vin? o întreb îmbietor Iepurele de Martie.ţ ăAlice se uit deă -a lungul mesei, dar nu v zu altceva de b ut decât ceai.ă ă— Nu v d vin defel — zise.ă— Nici n-avem — spuse Iepurele de Martie.— Nu prea e politicos din partea dumitale s oferi ce nu ai — zise Alice sup rat .ă ă ă— Nu prea e politicos nici din partea dumitale s te a ezi f r s fii poftit —ă ş ă ă ă ă

r spunse Iepurele de Martieă .— N-am tiut c e masa dumitale — spuse Alice. E pus pentru mult mai mul i decâtş ă ă ţ

trei.— Ai p rul prea lung, de ce nu iă ţ -l tai? zise Pâl rierul.ăErau primele cuvinte pe care i le spunea; pân acum doar se uitase la ea cu mareă

curiozitate.i dumneata de ce faci observa ii nepoliticoase? spuse Alice, cu oarecare asprime. ArŞ ţ

trebui s tii c nu e frumos.ăş ăAuzind acestea, P l rierul f cu ni te ochi foarte mari, dar de spus nu spuse decât:ăă ă ş— Ce asem nare e între o co ofan i o mas de scris?ă ţ ăş ă"Ei, acum o s ne distr m ni elu ! î i zise în gândul ei Alice. M bucur că ă ţ ş ş ă -au început să

spun ghicitori" — iar tare spuse:ă— Cred c-o s pot ghici asta.ă— Vrei s zici c gânde ti că ă ş -ai putea g si r spuns la întrebarea asta? zise Iepurele deă ă

Martie.— Chiar a a.ş— Atunci spune ce gânde ti — continu Iepurele nebun.ş ă— A a i fac — r spunse ea repede — sau cel pu in gândesc ce spun e totuna, nu?ş ş ă ţ— Ba nu-i deloc totuna — spuse P l rierul. P i, atunci ar însemna c : "V d ceăă ă ă ă

m nânc" e totuna cu "M nânc ce v d".ă ă ă— Ar însemna ad ug Iepurele nebun — c : "Îmi place ce g sesc" e totuna cu:ă ă ă ă

"G sesc ceă -mi place!"— Ar însemna — ad ug Bursucelul, care p rea a vorbi în somn — c : "Respir cândă ă ă ă

dorm" e totuna cu: "Dorm când respir!"— La tine e totuna — zise P l rierul.ăăAci conversa ia încet i un minut ezur cu to ii t când, în timp ce Alice c uta sţ ăş ş ă ţ ă ă ă- iş

aminteasc ce tie despre co ofene i mese de scris i nuă ş ţ ş ş - i amintea mare lucru.şP l rierul fu cel dintâi care rupse t cerea.ă ă ă— A câta zi din lun e azi? zise, îndreptânduă -se c tre Alice; î i scosese din buzunară ş

ceasornicul j se uita la el nec jit, scuturânduş ă -l din când în când i inânduş ţ -l lâng ureche.ăAlice se gândi pu in, apoi spuse:ţ— A patra.— Cu dou zile în urm ! oft P l rierul. iă ă ă ăă Ţ -am spus s nu ungi ro ile cu unt! ad ug ,ă ţ ă ă

uitându-se mânios la Iepure.Era un unt foarte gustos r spunse acesta blajin.ă— Da, dar odat cu untul or fi intrat i ceva firimituri de pâine — bomb ni P l rierul.ă ş ă ăă

Nu trebuia s ungi roti ele cu cuă ţ itul de pâine.ţIepurele de Martie lu ceasul i se uit la el posomorât; apoi îl muie în cea ca sa cuă ş ă ş

ceai; dar nu g si ceva mai bun de spus decât ce spusese i mai înainte:ă ş— Într-adev r, era un unt foarte gustos!ăÎntre timp, Alice, oarecum curioas , privea peste um rul lui, s vad ce face cuă ă ă ă

ceasul.— Ce mai ceas nostim! zise. Arat ziua lunii i nu arat ora!ă ş ă— De ce-ar ar ta ora? morm i P l rierul. Parc ceasul dumitale arat anul?ă ă ăă ă ă— Bineîn eles c nu — r spunse Alice, f r s pregete — dar asta fiindc st a a multţ ă ă ă ă ă ă ă ş

în acela i an.ş— La fel iş -al meu — zise P l rierul.ăăAlice r mase foarte uluit .ă ăCe spusese P l rierul p rea s năă ă ă -aib nici o noim i totu i vorbise engleze te, înă ăş ş ş

limba ei.— Nu prea în eleg — zise ea pe cât putu de politicos.ţ— Bursucul iar doarme — spuse P l rierul iăă ş -i turn un pic de ceai fiă erbinte pe nas.Bursucelul scutur din cap, enervat, i spuse, f r a deschide ochii:ă ş ă ă— Desigur, desigur, tocmai asta era s spun i eu.ă ş— Ai reu it s dezlegi ghicitoarea? se îndrept acum P lş ă ă ăărierul c tre Alice.ă— Nu, n-am reu it — r spunse Alice — careş ă -i r spunsul?ă— Habar n-am! r spunse P l rierul.ă ăă— Nici eu — spuse Iepurele nebun.Alice oft , plictisit . Apoi zise:ă ă— Cred c-a i putea folosi mai bine timpul decât sţ ă-l irosi i cu ghicitori f r dezlegare.ţ ă ă— Timpul! f cu P l rierul. Eu, dac vrei s tii, scriu "Timpul" cu liter mare, fiindcă ă ă ă ăş ă ă

tiu cât îi place sş ă-l respec i. E sup r cios, mieţ ă ă -mi spui?— Nu prea v în eleg — zise Alice.ă ţ— P i sigur! f cu P l rierul, cl tinând din cap cu dispre . Ce tii tu despre Timp!ă ă ăă ă ţ ş

Vorbe ti de parc lş ă -ai cunoa te — i, când colo, pun r m ag c nici m car nu iş ş ă ăş ă ă -ai vorbit vreodat !ă

— Asta s-ar putea — zise Alice chibzuind. Dar la lec ia de muzic tiu s bat timpul.ţ ăş ă— Aha! — zise P l rierul — acum în eleg. Nu rabd s fie b tut. Vezi, dac nu lăă ţ ă ă ă ă -ai

sup ra i dacă ş -a i fi prieteni, ar pune oricând ceasul cum vrei tu. De pild , s zicem cţ ă ă -ar fi nou dimiă nea a, când trebuie s te apuci de lec ii. Ei, cţ ă ţ -o opticic îi dai a în elege Timpuluiş ă ţ ce dore ti — i, hopa, seş ş -nvârte ceasul, într-o clip , pân la unu i jum tate — i iacă ă ş ă ş a ora prânzului!

— Bine-ar fi s fie! opti pentru sine Iepurele de Martie.ă ş— Asta ar fi stra nic, întrş -adev r — zise Alice, gânditoare — dar vezi c atunci nuă ă

mi-ar fi înc foame.ă— La început poate c nu — zise P l rierul — dar nă ăă -ai decât s ii ceasul în loc, laăţ

unu i jum tate, cât vrei.ş ă— Dumneata a a faci? întreb Alice.ş ăP l rierul d du din cap, am rât.ă ă ă ă

— Eu nu pot! r spunse. Neă -am certat astă-prim var , prin martie, chiar înainte de să ă -a scrântit dumnealui de cota ( i ar t cu linguri a de ceai spre Iepurele de Martie). Era laş ă ă ţ marele concert dat de Regina de Cup i eu trebuia s cânt:ăş ă

Sclip, sclip, sclip, sclipe ti, maimu ,ş ţăEi fi oare aghiu ?ţă

Cuno ti cântecul, nu?ş— Parc lă -a cunoa te... — zise Alice.ş ş— Mai departe tii cum e — continu P l rierş ă ăă ul:

Sus, deasupra lumii zbori,Ca un ceainic printre nori1.

Aci Bursucelul tres ri i începu s cânte prin somn:ă ş ă— Printre nori, printre nori, printre nori — i tot a a mereu, ca o mori c stricat , deş ş ş ă ă

trebuir să ă-l ciupeasc , pentru aă -l face s tac .ă ă— Ei, nici n-apucasem s termin primul vers — vorbi înaă inte P l rierul — c Reginaăă ă

a s rit în sus ca fript iă ăş -a început s zbiere: "Masacreaz Timpul! S i se taie capul!"ă ă ă— Ce s lb ticie! E îngrozitor! exclam Alice.ă ă ă— i deŞ -atunci — continu P l rierul, cu glas jalnic — să ăă -a sup rat Timpul pe mine iă ş

nici vorb s mai îmi fac ceva pe plac! Acuma e întruna ora ase.ă ă ă şAlice se lumin dintră -o dat ă— De asta sunt atâtea ce ti i farfurioare pe mas ? întreb .ş ş ă ă— Fire te — oft P l nerul — fiind mereu ora ceaiului, nu mai avem când s leş ă ăă ă

sp l m între timp.ăă— i atunci probabil c v muta i de la o cea c la alta, nuŞ ă ă ţ ş ă -i a a? întreb Alice.ş ă— Chiar a a, pe m sur ce le folosim — r spunse P l rierul.ş ă ă ă ă ă— Dar ce se-ntâmpl când ajunge i iar la prima cea c ? îndr zni Alice s întrebe.ă ţ ş ă ă ă— Ce-ar fi s mai schimb m subiectul? întrerupse Iepurele de Martie, c scând. Aă ă ă

început s m plictiseasc . Propun ca domni oara s ne spun o poveste.ă ă ă ş ă ă— Nu cred c tiu vreuna — spuse Alice, îngrijorat de aceast propunere.ăş ă ă— Atunci s povesteasc Bursucelul! strigar ceilal i doi. Hai, Bursucel, treze teă ă ă ţ ş -te!

iŞ -l ciupir din amândou p r ile.ă ă ă ţBursucelul deschise alene ochii.— Nu dormeam — zise cu glas r gu it i slab — am auzit tot ceă ş ş -a i vorbit.ţ— Spune-ne o poveste! zise Iepurele de Martie.— Da, spune-ne o poveste! se rug de el i Alice.ă ş— i spuneŞ -o repede — ad ug P l rierul — altfel adormi iar înainte să ă ăă -o termini.— Au fost odat trei feti e — începu Bursucelul, i urm cu mare grab : i erauă ţ ş ă ă Ş

surori, i le chema Lizica, Lucica i Tilica; i tr iau în fundul unei fântâni.ş ş ş ă— Da' cu ce se hr neau? întreb Alice, care totdeauna nuă ă trea mult interes pentru

de-ale mânc rii.ă— Se hr neau cu melas — r spunse Bursucelul, dup ce se gândi un minută ă ă ă -dou .ă— Parc nuă -mi vine a crede — spuse blajin Alice — s-ar fi îmboln vit.ă— P i să -au i îmboln vit — se gr bi s adevereasc Bursuş ă ă ă ă celul — au fost foarte,

foarte bolnave.Alice încerc pu intel a se gândi cam cum ar fi o asemenea via n stru nic ; dar eraă ţ ţă ă ş ă

prea greu de închipuit, a a c întreb dinş ă ă nou:— Dar de ce tr iau pe fundul unei fântâni?ă

1 P l rierul cânt aiurea o binecunoscut poezioar englezeasc pentru copii, care înă ă ă ă ă ă române te ar suna cam a a:ş ş

Sclip, sclip, sclip, sclipe ti, stelu ,ş ţăCe-i fi tu oare, dr gu ?ă ţăSus, deasupra lumii zbori,

Giuvaer sclipind în nori.

— Mai ia un ceai — îi spuse Alicei, foarte serios, Iepurele de Martie.— Cum adic s ă ămai iau, când pân acum nă -am luat nimic! se mir Alice, camă

jignit .ă— A în elege s te miri dac iş ţ ă ăţ -ar fi spus s iei mai pu in ca nimic — zise P l rierulă ţ ă ă

— dar mai mult ca nimic e foarte u or s iei, nu?ş ă— N-a cerut nimeni p rerea dumitale — zise Alice.ă— Da? Cine face acum observa ii nepoliticoase? întreb P l rierul, foarte radios.ţ ă ă ăAlice nu prea tiu ce s mai r spund , a a c b u pu in ceai i mânc pu in pâine cuş ă ă ă ş ă ă ţ ş ă ţ ă

unt, apoi iar se întoarse c tre Bursucel iă ş - i repet întrebarea:ş ă— De ce tr iau pe fundul unei fântâni?ăBursucelul iar mai st tu un minută -dou s se gândeasc , apoi zise:ă ă ă— Era o fântân de melas .ă ă— Nu exist una ca asta! se repezi Alice sup rat .ă ă ăEra gata s mai zic ceva, dar P l rierul i Iepurele de Martie f ceau: " t, t", iară ă ăă ş ă Şş şş

Bursucelul spuse îmbufnat:— Dac nu po i s fii cuviincioas , atunci termin tu poă ţ ă ă ă vestea!— Nu, te rog, spune mai departe! zise Alice foarte smerit . Nă -o s te mai întrerup.ă

Poate o fi existând vreuna— Una! Ha! f cu Bursucelul indignat Totu i consim i s povesteasc mai departe:ă ş ţ ă ă

iŞ -a a cum spuneam, cele trei feti e tr iau pe fundul fântânii... i toat ziua f ceau exerci iiş ţ ă ş ă ă ţ de desen...

— Ce desenau? întreba Alice, uitându- i f g duiala.ş ă ă— Melas — spuse Bursucelul, f r a se mai gândi de data asta.ă ă ă— Vreau o cea c curat — întrerupse P l rierul. Hai s ne mut m to i cu un loc maiş ă ă ă ă ă ă ţ

încolo.Zicând a a, se i mut pe locul urm tor, iar Bursucelul de asemenea Iepurele deş ş ă ă

Martie se mut pe locul Bursucelului, iar Alice, vrândă -nevrând, trebui s ia locul Iepureluiă nebun.

P l rierul fu singurul care profit de pe urma acestui schimb: iar Alice se alese cu ună ă ă loc mult mai nepl cut ca cel dinainte, fiindc Iepurele nebun tocmai r sturnase din gre eală ă ă ş ă cana cu lapte în farfuria lui.

Grijulie s nuă -l supere iar pe Bursucel, Alice începu foarte prudent:— Dar nu-n eleg. Cum puteau scoate melasa ca sţ -o deseneze?— Dac po i s sco i ap dintră ţ ă ţ ă -o fântân de ap , de ce nă ă -ai putea s sco i melasă ţ ă

dintr-o fântân de melas , hm, de teapto? zise P l rierul.ă ă ş ăăAlice nu lu în seam aceast observa ie i se repezi iar, neduă ă ă ţ ş merit , să ă-l întrebe pe

Bursucel:— Da' n-ai spus c erau în untru, în fântân ?ă ă ăBursucelul r spunse foarte ap sat:ă ă— Am spus c erau în fântân de ă ă melas ă— i, c tre ceilal i: Vede i, nu m ş ă ţ ţ ă las !ăAlice se fistâci i iar mai ascult câtva timp povestea Bursuceş ă lului f r să ă ă-l întrerup .ă— F ceau exerci ii de desen — continu Bursucelul, c scând i frecânduă ţ ă ă ş -se la ochi,

fiindc i se f cuse foarte somn — i deseă ă ş nau tot felul de lucruri... tot ce începe cu litera I...— De ce cu I? întreb Alice.ă— De ce nu? zise Iepurele de Martie.Alice t cu.ăBursucelul, între timp, închisese ochii i începuse s mo ie; dar când îl ciupiş ă ţă

P l rierul, se trezi, chi ind speriat, i povesti mai departe:ăă ţă ş— ...ce începe cu I, de pild : iarn , iarb , imagina ie, impoă ă ă ţ sibilitate... ti i c se zice:Ş ţ ă

"O imposibilitate imposibiloas " — a i v zut vreodat desenat o imposibiloas ?ă ţ ă ă ă ă— Dac mă ă-ntrebi pe mine — zise Alice, foarte uluit — nu cred.ă— Atunci nu vorbi! o repezi P l rierul.ă ăAceast mojicie i se p ru Alicei insuportabil ; foarte deză ă ă gustat , se ridic i plec .ă ăş ă

Bursucelul adormi în aceea i secund , iar ceilal i p reau s nici nu fi b gat de seam cş ă ţ ă ă ă ă ă plecase, de i ea se uit înapoi de vreo dou ori, cam sperând cş ă ă -au s-o cheme. Când îi v zuă ultima oar , încercau să ă-l vâre pe Bursucel în ceainic.

"În tot cazul, eu acolo nu mai m duc! î i zicea Alice c utând un drum prin p dure.ă ş ă ă De când tr iesc nă -am mai luat ceaiul cu asemenea aiuri i!"ţ

Tocmai pe când vorbea a a, b g de seam c unul din copaci avea o u care duceaş ă ă ă ă şă înl untrul lui. "Astaă -i foarte ciudat! gândi ea. Dar ce nu e ciudat ast zi? Cred c e mai bineă ă s intru îndat ." i intr .ă ă Ş ă

Se v zu din nou în sala cea lung i aproape de m su a de cleă ăş ă ţ ştar. "Acuma tiu maiş bine ce am de f cut", î i spuse, luând mai întâi chei a de aur i descuind u a care ducea spreă ş ţ ş ş gr din . Apoi începu s ron ie din ciuperc , pân se f cu de vreo dou palme (p strase înă ă ă ţă ă ă ă ă ă buzunar o buc ic ); dup asta trecu prin g ngule i în sfâr it se v zu în gr dina ceaăţ ă ă ă ţş ş ă ă frumoas , printre r zoarele de flori str lucind în toate culorile i printre fântânile ceă ă ă ş r spândeau r coare.ă ă

Capitolul VIIIO PARTID DE CROCHET LA REGINĂ Ă

Un arbust stufos de trandafiri se în l a aproape de intrarea în gr din ; trandafiriiă ţ ă ă înfloriser albi, dar trei gr dinari d deau zor pe lâng arbust i vopseau florile în ro u.ă ă ă ă ş ş Alicei i se p ru foarte ciudat treaba asta i se apropie, s vad mai de aproape ce f ceau.ă ă ş ă ă ă

Când ajunse al turi de gr dinari, îl auzi pe unul din ei zicând:ă ă— Fii atent, Cinci! Uite cum m-ai stropit cu vopsea!— Nu-s eu de vin — r spunse Cinci moroc nos. apte mă ă ă Ş -a lovit peste cot.

apte ridic ochii Ş ă şj spuse:— A a, Cinci, d mereu vina pe al ii!ş ă ţ— Tu mai bine s taci! spuse Cinci. ă Ieri am auzit-o pe Regin spunând că -ai merita să

i se taie capul.ţ— Da' ce-a f cut? întreb cel care vorbise întâi.ă ă— Asta nu te prive te, Doi! îl repezi apte.ş Ş— Ba îl prive te! zise Cinci. iş Ş -o să-i spun: i-a adus buc tăăresei, în loc de ceap , cepeă

de lalele.apte zvârli pensula jos i tocmai striga:Ş ş

— A a nedreptate mai rar!şCând, din întâmplare, dete cu ochii de Alice, care st tea iă ş -i observa. În clipa aceea se

opri; ceilal i se întoarser i o v zur i ei, i to i îi f cur o plec ciune adânc .ţ ăş ă ăş ş ţ ă ă ă ă— Vre i s fi i a a de buni i sţ ă ţ ş ş ă-mi spune i de ce vopsi i tranţ ţ dafirii? întreb Alice cuă

oarecare sfial .ăCinci i apte nu ziser nimic, ci privir spre Doi Doi începu, cu glas sc zut, ca iş Ş ă ă ă ş

cum i-ar fi fost team s nuă ă -l aud cineva:ă— ti i, domni oar , de fapt în locul sta trebuia s fie o tuf de trandafiri ro ii, iarŞ ţ ş ă ă ă ă ş

noi, din gre eal , am s dit un tranş ă ă dafir alb, i dac descoper Regina boroboa a asta, puneş ă ă ţ s ne taie capul la to i. A a c încerc m i noi s facem ce putem, înainte s vin dânsa.ă ţ ş ă ă ş ă ă ă

Chiar atunci Cinci, care- i plimba îngrijorat privirile prin gr din , exclam : "Regina!ş ă ă ă Regina!" i întrş -o clip cei trei gr dinari se aruncar cu fa a la p mânt. Se auzi tropot deă ă ă ţ ă pa i — se apropia alaiul Reginei. Alice întoarse capul, foarte curioas s o vad .ş ă ă ă

În fruntea alaiului p eau zece o teni, purtând halebarde în form de trefle; aveauăş ş ă aceea i înf i are ca i cei trei gr dinari: lunguie i i turti i, iar mâinile i picioarele le ineauş ăţş ş ă ţ ş ţ ş ţ întinse spre cele patru col uri.ţ

Urmar zece curteni; în loc de diamante purtau, pres rate peste tot ve mântul, carouri.ă ă ş Ca i o tenii, treceau doi câte doi.ş ş

Dup ei veneau copiii perechii regale; erau zece la num r i dr gu ii de ei op iauă ă ş ă ţ ţ ă voio i, inânduş ţ -se de mân doi câte doi; to i erau împodobi i cu inimi. Urmau oaspe ii —ă ţ ţ ţ cei mai mul i dintre ei regi i regine. Printre dân ii, Alice îl recunoscu pe Iepuţ ş ş rele Alb; era plin de neastâmp r, vorbea pripit i zâmbea la orice se spunea. Trecu pe lâng ea f r să ş ă ă ă -o observe.

În urma acestora venea Fantele de Cup , purtând coroana regelui pe o pern deă ă catifea purpurie.

Tot acest m re alai fu încheiat de ă ţ Regele i Regina de Cup , ş ă împodobi i de sus pânţ ă jos cu inimi.

Alice se întreba dac nu cumva să -ar cuveni s stea i ea cu fa a la p mânt, ca cei treiă ş ţ ă gr dinari, dar nuă - i amintea s fi auzit c astaş ă ă -i obligatoriu când asi ti la o parad . " iş ă Ş -apoi

— î i zicea ea — la ce folos toat parada, dac lumea trebuie s stea cu fa a la p mânt i sş ă ă ă ţ ă ş ă n-o vad ?"ă

A a c r mase unde se g sea i a tept .ş ă ă ă ş ş ăCând alaiul trecu prin fa a Alicei, cu to ii se oprir i se uitar la ea, iar Regina întrebţ ţ ăş ă ă

cu asprime:— Asta cine e?Pe Fantele de Cup îl întrebase, dar el, drept r spuns, f cu doar o plec ciune i zâmbiă ă ă ă ş .— Neghiobule! spuse Regina, dând ar gos capul pe spate, apoi se întoarse c treţă ă

Alice: Cum te nume ti, feti o?ş ţ— M numesc Alice, cu voia Majest ii Voastre rosti dânsa foarte cuviincioas , dară ăţ ă

în gândul ei ad ug : "A, nuă ă -s decât un pachet cu c r i de joc, la urma urmelor. Nă ţ -are de ce să-mi fie team de ei!"ă

— i tia cine sunt? întreb Regina, ar tând cu degetul spre cei trei gr dinariŞ ăş ă ă ă a ternu i la p mânt în preajma tufei de tranş ţ ă dafiri.

Fiindc , vede i dumneavoastr , cum st teau ei cu fa a la p mânt, iar pe spate purtauă ţ ă ă ţ ă acelea i semne ca i to i ceilal i, nş ş ţ ţ -avea cum s tie de erau gr dinari, ori solda i, oriăş ă ţ curteni, ori poate chiar trei dintre copiii ei.

— De unde s tiu eu? r spunse Alice, mirat de propriaăş ă ă -i îndr ză neal . Nuă -i treaba mea!

De mânie, Regina se f cu ro ie ca focul i, dup ce se holb o clip la Alice, cu ni teă ş ş ă ă ă ş ochi de fiar s lbatic , prinse a r cni:ă ă ă ă

— T ia iă ţ -i capul! T ia iă ţ -i...— Prostii! zise Alice r spicat; i Regina t cu.ă ş ăRegele îi puse mâna pe bra i spuse, ov ielnic:ţ ş ş ă— Gânde teş -te, draga mea, nu-i decât o copil !ăRegina îi întoarse spatele, mânioas , iă ş -i porunci Fantelui:— Întoarce-i cu fa aţ -n sus, să-i v d!ăFantele f cu ce i se poruncise: îl întoarse pe cei trei, foarte grijuliu, cu vârfulă

piciorului.— Ridica iţ -v ! ip Regina, cu glas ascu it.ă ţ ă ţCei trei gr dinari s rir în picioare întră ă ă -o clipit i începur a face plec ciuni Regelui,ăş ă ă

Reginei, prin i orilor i tuturor celor de fa .ţ ş ş ţă— Ispr vi i odat ! url Regina. Mă ţ ă ă -a i ame it! Apoi, îndreptânduţ ţ -se c tre tufa deă

trandafiri: Ce f cea i aici?ă ţ— Cu voia Majest ii Voastre — bâlbâi Doi, foarte smerit, punând un genunchi laăţ

p mânt — încercam s ...ă ă— Las' c-am în eles! tun Regina (între timp se uitase de aproape la trandafiri).ţ ă

T ia iă ţ -le capul!i alaiul se urni din loc, r mânând în urm doar trei o teni, pentru a executa ordinulŞ ă ă ş

Reginei. Neferici ii gr dinari alergar c tre Alice, n d jduind cţ ă ă ă ă ă ă-i va sc pa.ă— N-o s vi se taie capul! îi lini ti Alice, iă ş ş -i b g pe to i trei întră ă ţ -un ghiveci mare de

flori pe care-l g si la îndemân .ă ăCei trei o teni umblar o clipş ă ă-dou de coloă -colo, uitându-se dup vinova ii ce urmauă ţ

s fie executa i, apoi o luar laă ţ ă picior i se al turar foarte lini ti i convoiului.ş ă ă ş ţ— Le-au c zut capetele? zbier Regina.ă ă— La porunc , Majestate! Li să -au dus capetele! strig r o tenii drept r spuns.ă ă ş ă— Foarte bine! r cni Regina. tii s joci crochet?ă Ş ăO tenii t cur iş ă ăş - i întoarser privirile c tre Alice, c ci ei îi fusese adresat întrebarea.ş ă ă ă ă— tiu! r cni Alice.Ş ă— Atunci haide! zbier Regina, iar Alice se al tur conă ă ă voiului, foarte curioas deă

ce-avea s urmeze.ă— Ce zi... ce zi frumoasă-i azi! rosti un glas sfios lâng dânsa.ăCând se uit , v zu c mergea al turi de Iepurele Alb, care îi cerceta pe furi fa a, cuă ă ă ă ş ţ

priviri nelini tite.ş— Foarte frumoas ! r spunse Aliceă ă . Ducesa unde e?— t! t! f cu Iepura ul, în oapt pripit , uitânduŞş Şş ă ş ş ă ă -se îngrijorat înapoia sa. Apoi se

în l în vârful picioarelor iă ţă ş -i opti Alicei la ureche: E condamnat la moarte!ş ă— Ce-a f cut? zise Alice.ă

— Ai spus: "Ce p cat?" întreb Iepurele Ală ă b.— A ! zise Alice. Nu cred deloc c e p cat. Am întrebat ceş ă ă -a f cut.ă— I-a tras o palm Reginei — u oti Iepurele.ă ş şAlicei îi sc p un hohot zglobiu de râs.ă ă— Vai taci! o opri Iepurele, în oapt speriat! O s teş ă ă -aud Regina! tii cumă Ş

s-a-ntâmplat? Ducesa a venit cam târziu, i Regina iş -a spus...— Trece i to i la locurile voastre! tun Regina, i to i începur s alerge careţ ţ ă ş ţ ă ă -ncotro,

împiedicându-se unul de altul.Totu i, dup un minutş ă -dou , î i g sise fiecare locul i începur s joace.ă ş ă ş ă ăAlice î i spunea c în via a ei nu mai v zuse un teren de crochet atât de ciudat — totş ă ţ ă

numai movili e i hârtoape — cu arici în loc de mingi i cu p s riţ ş ş ă ă -flamingo vii drept ciocane pentru lovit mingile; iar arcurile le alc tuiau o tenii, îndoinduă ş - i truş purile pân laă p mânt i proptinduă ş -se în mâini.

Cel mai anevoios i se p ru Alicei, la început, să ă- i mânuiasc pas reaş ă ă -flamingo; izbutea ea să-i vâre trupul la subsuoar , cu picioarele atârnând în jos, ca s nă ă -o stinghereasc , dar, de cele mai multe ori, de cum îi întindea frumu el gâtul i se preg tea să ş ş ă ă loveasc ariciul cu capul p s rii, flamingoă ă ă -ul se r sucea brusc i o privea în fa cu o mutră ş ţă ă atât de aiurit , încât, vrândă -nevrând, pe Alice o pufnea râsul. i când îi împingea iar capulŞ în jos i se preg tea s înceap , era foarte plictisit descoperind c între timp ariciul nu maiş ă ă ă ă ă sta ghem, ci se desf urase iăş ş - i lua t lp i a. i ca i cum toate astea nş ă ăş ţ Ş ş -ar fi fost de ajuns, ori de câte ori intea un loc unde s lanseze ariciul, se ivea în cale câte o movili sau câte oţ ă ţă hârtoap ; iar solda iiă ţ -arcuri una-dou se sculau iă ş -o luau din loc, spre alte puncte ale terenului. Încât, f când toate socoteă lile, Alice se încredin curând c erau un joc foarteţă ă greu.

Juc torii jucau to i deodat , f r a a tepta s le vin rândul, certână ţ ă ă ă ş ă ă du-se întruna iş luptându-se între ei pentru arici. Cât despre Regin , nu trecu mult i fierbea de mânie;ă ş umbla încoace i încolo b tând din picior i r cnind: "Zbura iş ă ş ă ţ -i capul stuia! Zbura iă ţ -i capul

steia!"ăAlice începu a se nelini ti deş -a binelea. E drept, n-avusese deocamdat nici o ciocnireă

cu Regina, dar tia c asta se putea întâmpla din clip în clip . "Ceş ă ă ă -o s m fac atunci? seă ă întreba. Dup cât le place stora s taie capete, mai mare mirarea că ă ă -au r mas unii în via !"ă ţă

Se tot uita pe unde ar putea sc pa i se întreba dac va izbuti oare să ş ă -o tearg f r sş ă ă ă -o vad careva. Când, deodat , observ c se ive te ceva ciudat în aer; o nedumeri foarte multă ă ă ă ş la început, dar, dup ce se uit bine un minută ă -dou , deslu i c era un rânjet iă ş ă ş - i zise:ş "Asta-i Pisica de Cheshire. Acum, cel pu in, o s am cu cine sta de vorb ".ţ ă ă

— Cum te descurci? o întreb Pisica, de îndat ceă ă -i mijise destul gur încât s poată ă ă ă vorbi.

Alice a tept pân se ivir i ochii, apoi îi f cu semn din cap. "Degeaş ă ă ăş ă ba i-a vorbi,ş pân nu apar i urechile gândi — sau cel pu in una din ele."ă ş ţ

Dup ce mai trecu un minut i ap ru tot capul, Alice puse jos pas reaă ş ă ă -flamingo iş începu s povesteasc despre joc, foarte bucuroas c are cine să ă ă ă -o asculte.

Pisica gândea probabil c se ar tase cât era nevoie; în tot cazul afar de cap nu maiă ă ă ap ru nimic.ă

— Am impresia c nu joac deloc corect — începu a se v ita Alice — i se ceartă ă ă ş ă to i, i fac atâta t r boi, c nici glasul t u nu iţ ş ă ă ă ă ţ -l mai auzi. i par s nŞ ă -aib pic de reguli; sau,ă de vor fi având vreunele, nu le respect nimeni. i nă Ş -ai idee cât te z p ce te că ă ş ă-s toate vii. De exemplu, uite colo arcul prin care trebuia eu acum să-mi trec mingea — poftim, a aluat-o înspre partea ailalt a terenului! i adineauri eram gataă Ş -gata s ciocnesc ariciulă Reginei, dar când 1-a v zut venind peă -al meu, a tulit-o!

— Cum î i place Regina? întreb Pisica înceti or.ţ ă ş— Deloc — zise Alice e cum nu se poate mai... Chiar atunci b g de seam c Reginaă ă ă ă

st în spatele ei i trage cu ureă ş chea, încât î i continu fraza astfel: ... sigur cş ă -o s câ tige, a aă ş ş c aproape nici nă -are rost s se mai continue jocul.ă

Regina zâmbi i trecu mai departe.ş— Cu cine vorbe ti? întreb Regele, apropiinduş ă -se de Alice i uitânduş -se cu mare

curiozitate la capul Pisicii.— Cu o prieten a mea, o Pisic de Cheshire — spuse Alice da iă ă ţ -mi voie s vă -o

prezint.

— Nu-mi place deloc cum arat spuse Regele — totu i îi dau voie să ş ă-mi s rute mâna,ă dac dore te.ă ş

— Nu prea doresc — zise Pisica.— Nu fi impertinent — spuse Regele — i nu te uita a a la mine!ă ş şVorbind, se ascunsese înd r tul Alicei.ă ă— Orice pisic se poate uita la un rege, spuse Alice. Am citit asta întră -o carte, nu mai

tiu în care.ş— Hm, trebuie s dispar deă ă -aici! hot rî Regele, i strig spre Regin , care tocmaiă ş ă ă

trecea pe-acolo: Draga mea! Mi-ar place s dispar deă ă -aici aceast pisic .ă ăRegina avea un singur fel de a solu iona toate dificult ile, fie mari, fie mici.ţ ăţ— S i se taie capul! spuse, f r s întoarc m car o privire întră ă ă ă ă ă -acolo, ca s vadă ă

despre ce e vorba.— Am s chem chiar eu gâdele — f cu Regele, foarte zelos, i plec gr bit.ă ă ş ă ăAlice î i spuse c mai bine sş ă -ar duce înapoi s vad cum merge jocul, c ci auzea dină ă ă

dep rtare glasul Reginei, urlând de mânie. O auzise pân acum condamnând la moarte peă ă trei dintre juc tori, pentru că ă- i pierduser rândul, i nuş ă ş -i pl cea defel situa ia, fiindc , înă ţ ă harababura în care se juca, nu tiai niciodat când î i vine rândul. A a c plec sş ă ţ ş ă ă ă- i cauteş ariciul.

Îl g si întră -o înc ierare cu un alt arici i asta îi p ru un prilej deosebit de bun ca să ş ă ă-l ciocneasc pe unul cu cel lalt; singura dificultate era c pas rea ceă ă ă ă -i servea de ciocan trecuse în cealalt parte a gr dinii, unde Alice o vedea încercând cu stâng cie să ă ă ă- i ia zborulş spre un copac.

Pân să ă- i prind flamingoş ă -ul i sş ă-l aduc înapoi, înc ierarea luase sfâr it i amândoiă ă ş ş aricii se f cuser nev zu i. "Nu face nimic! gândi Alice Tot au plecat toate arcurile dină ă ă ţ partea asta a terenului!"

Î i îndes bine la subsuoar pas reaş ă ă ă -flamingo, ca nu cumva s scape iar, i se duseă ş înapoi, s mai stea pu in de vorb cu prieă ţ ă tena ei.

Când ajunse din nou unde se g sea Pisica de Cheshire, fu foarte mirat v zând c seă ă ă ă adunase în juru-i o mare mul ime; era în curs o discu ie între gâde, Rege i Regin , careţ ţ ş ă vorbeau de-a valma, în timp ce asisten a era foarte t cut i nu p rea deloc la largul ei.ţ ă ăş ă

În clipa când se ivi Alice, cei trei îi cerur s rezolve ea proă ă blema i fiecare î i repetş ş ă argumentele; cum vorbeau îns to i odat , Alicei îi era foarte greu s în eleag ce spuneau.ă ţ ă ă ţ ă

Gâdele sus inea c nu se poate t ia capul cuiva decât dac exist un trup: de care sţ ă ă ă ă ă-l despar i: c niciodat nu i se mai ceruse o asemenea treab i c nu era s se apuce la vârstaţ ă ă ăş ă ă lui de a a ceva.ş

Regele sus inea c orice are cap potate fi decapitat i c s nu i se spun lui prosţ ă ş ă ă ă tii.Regina sus inea c dac nu se rezolv chestia în mai pu in de nici o clip , va ordonaţ ă ă ă ţ ă

s fie executa i to i cei de fa . (De asta i ar tau oaspe ii atât de gravi i îngrijora i.) Aliceiă ţ ţ ţă ş ă ţ ş ţ nu-i veni în gând altceva ce-ar fi putut spune decât:

— Pisica e-a Ducesei; mai bine întreba iţ -o pe dânsa ce-i de f cut.ă— Ducesa e la închisoare — se întoarse Regina c tre gâde — duă -te i adş -o încoace!Gâdele o zbughi ca din pu c . De cum plec el, capul Pisicii începu s dispar i,ş ă ă ă ăş

pân s se înapoieze gâdele cu Ducesa, capul pierise cu des vâr ire. Regele i gâdeleă ă ă ş ş alergau înnebuni i de coloţ -colo, c utânduă -l, iar to i ceilal i se duser s joace mai departeţ ţ ă ă crochet.

Capitolul IXPOVESTEA FALSEI BROA TE ESTOASEŞ Ţ

— Nici nu- i închipui cât m bucur c te rev d, micu a mea drag ! spuse Ducesa,ţ ă ă ă ţ ă luând-o dr g stos de bra pe Alice i poră ă ţ ş nind cu ea în plimbare.

Alice era foarte bucuroas c o vede întră ă -o dispozi ie atât de pl cut ; gândi în sinea eiţ ă ă c poate numai din pricina piperului fusese atât de s lbatic la prima lă ă ă or Întâlnire, în buc t rie.ă ă

"Când voi fi eu Duces — î i spuse (f r prea mult convină ş ă ă ă gere) — în buc t ria meaăă nici n-o s existe piper. Supa e foarte bun i f r el. Poate c piperul îi face pe oameni atâtă ăş ă ă ă de iu i la mânie — gândi mai departe, încântat c descoperise o regul nou — iar o etul îiţ ă ă ă ă ţ

face acri, mu e elul — amari i... i bomboaş ţ ş ş nele, dulciurile de tot felul îi fac pe copii s fieă blânzi i buni. Ce bineş -ar fi s tie asta toat lumea; desigur c atunci năş ă ă -ar mai fi cei mari a a zgârci i cu dş ţ ulciurile."

Între timp uitase de Duces i tres ri când n auzi glasul foarte aproape de urechea ei.ăş ă— Te gânde ti la ceva, draga mea, i din cauza asta ai uitat s mai vorbe ti. Nu potş ş ă ş

să- i spun imediat careţ -i morala acestui lucru, dar o să-mi aduc aminte numaidecât.— Poate n-are nici o moral — îndr zni Alice aă ă - i da pş ărerea.— Da' de unde, da' de unde, feti o! zise Ducesa. Ori ice pe lume are o moral , da'ţ ş ă

trebuie s tii săş -o g se ti.ă şVorbind astfel, se vârî i mai aproape de Alice.şFetei nu-i pl cea deloc să -o simt atât de aproape; mai întâi fiindc Ducesa era oă ă

pocitanie, iş -apoi fiindc era exact atât de înalt încât să ă ă- i propteasc b rbia de um rulş ă ă ă Alicei — i Alice g sea c e o b rbie foarte ascu it i incomod . Totu i, cum nuş ă ă ă ţ ăş ă ş -i pl cea să ă fie nepoliticoas , r bda cât putea.ă ă

— Jocul merge ceva mai bine acuma — spuse, ca s între in ni el conversa ia.ă ţ ă ţ ţ— A a e — zise Ducesa — i morala acestui lucru este: "O, doar dragostea, doarş ş

dragostea pune-n mi care lumea!"ş— Cineva a spus — u oti Alice — c lumea se mi c mai bine când î i vede fiecareş ş ă ş ă ş

de treaba lui.— A, fire te! E cam acela i lucru — zise Ducesa, cioc nind cu b rbiaş ş ă ă -i mic iăş

ascu it um rul Alicei, pe când ad uga: ... i morala acestui lucru este: "Tu descurcţ ă ă ă Ş ă-te cu în elesul, c vorbele se descurc singure".ţ ă ă

"Ce-i mai place s g seasc o moral în toate!" î i zise Alice în gândul ei.ă ă ă ă ş— Te miri desigur de ce nu te iau de mijloc? spuse Ducesa dup câtva timp. Dină

pricin c nu prea tiu cât e de blând flamingoă ă ş -ul t u. Oare s fac o încercare?ă ă— S-ar putea s mu te — r spunse Alice, prudent.ă ş ăAdev rul e c nu era deloc dornic de aceast încercare.ă ă ă ă— Ai dreptate — zise Ducesa — i flamingii i mu tarul pi c . Iar morala stui lucruş ş ş ş ă ă

este: "P s rile de un soi cată ă ă-le-n acela i roi".ş— Numai c mu tarul nu e pas re — observ Alice.ă ş ă ă— Iar ai dreptate! zise Ducesa. Ce iste le l mure ti tu pe toate!ţ ă ş— E un mineral... parc ...ă— Fire te c asta e — r spunse Ducesa, gata s aprobe orice p rere a Alicei. Suntş ă ă ă ă

p-aici, p-aproape, ni te mine mari de mu tar. i morala acestui lucru este: "Cât e mai multş ş Ş la mine, e mai pu in la tine!"ţ

— A, acum tiu! exclam Alice, neatent la ultima cuget a Ducesei. E o legum . Nuş ă ă ă pare, dar asta este.

— Ai perfect dreptate! zise Ducesa. i morala acestui lucru este: "Fii ceă Ş -ai vrea să pari a fi" sau, mai simplu spus, dac vrei: "Nuă - i închipui niciodat c nu e ti altceva decâtţ ă ă ş ceea ce ar putea p rea altora c ceea ce erai sau ai fi putut fi nu era altceva decât ceea ce aiă ă fost p rânduă -li-se a fi altceva".

— Cred c vă -a în elege mai bine — spuse Alice foarte poliş ţ ticos — dac a vedeaă ş scris pe hârtie ce spune i; a a nu prea pot s v urm resc.ţ ş ă ă ă

— Asta nu-i nimic pe lâng ce a putea s spun, dac a vrea — f cu Ducesa,ă ş ă ă ş ă m gulit .ă ă

— V rog, nu v osteni i s spune i i mai mult! exclam Alice.ă ă ţ ă ţ ş ă— A, nici s nu vorbe ti de osteneau! protest Ducesa. Î i fac cadou tot ce am spusă ş ă ţ

pân acum.ă"Ieftin cadou! gândi Alice. Noroc c nu ni se fac i de ziua noastr asemeneaă ş ă

cadouri!" Fire te c nu cuteza s spun asta cu glas tare.ş ă ă ă— Iar te gânde ti? întreb Ducesa, mai cioc ninduş ă ă -i ni el um rul cu b rbiaţ ă ă -i mic iăş

ascu it .ţ ă— Am dreptul s gândesc — zise Alice r spicat, c ci situa ia începea să ă ă ţ -o cam supere.— Cam atâta drept — r spunse Ducesa — cât au purceii s zboare, i mo...ă ă şDar în clipa asta, spre marea uimire a Alicei, glasul Ducesei se stinse, chiar în

mijlocul cuvântului ei favorit, "morala", iar bra ul petrecut printrţ -al feti ei începu sţ ă tremure. Alice ridic ochii, i iată ş -o pe Regin stând în fa a lor, cu bra ele încruci ate iă ţ ţ ş ş întunecat la fa ca cerul pe furtun .ă ţă ă

— Ce zi frumoas , Majestate! începu Ducesa, cu o voce mic , smerit .ă ă ă— Ascult ! — tun Regina, b tând mânioas din picior pe când vorbea — s nu ziciă ă ă ă ă

c nu teă -am vestit: ori zbori de-aici, ori î i zboar capul! i asta în mai pu in de jum tateţ ă Ş ţ ă clip ! Alege!ă

Ducesa alese i disp ru îndat .ş ă ă— S continu m jocul — îi spuse Regina Alicei; iar Alice, prea speriat ca s poată ă ă ă ă

rosti ceva, o urm cu pas ov ielnic înapoi spre terenul de crochet.ă ş ăCeilal i invita i, profitând de absen a Reginei, se odihneau la umbr ; dar de îndatţ ţ ţ ă ă

ce-o v zur , se întoarser cu grab la joc, Regina f când singura observa ie c o clip deă ă ă ă ă ţ ă ă întârziere îi va costa via a.ţ

Pe când jucau, Regina se certa necontenit cu ceilal i juc tori i r cnea mereu:ţ ă ş ă "Zbura iţ -i capul stuia! Zbura iă ţ -i capul steia!"ă

Cei condamna i erau lua i sub paz de c tre o teni, care, fire te, pentru a îndepliniţ ţ ă ă ş ş aceast sarcin , trebuiau s renun e la rolul de arcuri; cam întră ă ă ţ -o jum tate de or , nu maiă ă r m seser arcuri defel, iar juc torii, cu excep ia Regelui, Reginei i Alicei, se aflau to i subă ă ă ă ţ ş ţ paz i condamna i la moarte.ăş ţ

Atunci Regina, abia mai tr gânduă - i sufletul de mult ce r cş ă nise, se lipsi de joc. Se apropie de Alice i o întreb :ş ă

— Ai v zută -o pe Falsa Broasc estoas ?ăŢ ă— Nu — r spunse Alice — nici nu tiu ce înseamn "Fals Broasc estoas ".ă ş ă ă ăŢ ă— E Broasca estoas din care se face "Sup fals de Broasc estoas ".Ţ ă ă ă ăŢ ă— Nici n-am v zută -o, nici n-am mai auzit de ea — zise Alice.— Atunci haide — spuse Regina — are să- i istoriseasc poţ ă vestea ei.Pe când se îndep rtau împreun , Alice îl auzi pe Rege vorbinduă ă -le înceti orş

oaspe ilor:ţ— Sunte i cu to ii gra ia i! le spunea.ţ ţ ţ ţ"Ah, ce bine!" gândi Alice, r suflând u urat : fusese foarte nefericit tiind c Reginaă ş ă ăş ă

poruncise atât de multe condamn ri la moarte.ăFoarte curând d dur de un Grifon care dormea dus, la soare.ă ă— Treze teş -te, m i lenevosule — spuse Regina i duă ş -o pe domni oara asta la Falsaş

Broasc estoas , săŢ ă -o vad i săş ă-i aud povestea. Eu trebuie s m duc înapoi, ca să ă ă ă supraveghez execu iile ce leţ -am poruncit.

i plec , l sândŞ ă ă -o pe feti singur cu Grifonul. Alicei nuţă ă -i prea pl cea cum ar taă ă aceast f ptur , dar se gândi c la urma urmei nă ă ă ă -avea s fie mai primejdios s r mân cu ea,ă ă ă ă decât s se duc dup acea Regin atât de crud . A adar r mase i a tept .ă ă ă ă ă ş ă ş ş ă

Grifonul se ridic i se frec la ochi, apoi o urm ri cu privirea pe Regin pân nu seăş ă ă ă ă mai v zu; iă ş -apoi râse pe înfundate.

— Caraghioasa! chicoti Grifonul, în parte pentru sine, în parte c tre Alice.ă— Cine-i caraghioas ? întreb Alice.ă ă— P i, ă aia r spunse Grifonul. A aă ş - i închipuie ea, da' de executat nu se execut nici oş ă

execu ie, dac vrei s tii. Haide!ţ ă ăş"Toat lumea de pă -aici î i spune întruna: «haide!» gândi Alice, luânduţ -se încet după

dânsul. De când tr iesc nu mi să -a poruncit atâta — ba una, ba alta — z u a a!"ă şNu trecu mult iş -o i v zur de departe pe Falsa Broasc estoas ; edea trist iş ă ă ăŢ ă ş ăş

singuratic pe un ciot de stânc i, când se mai apropiar , Alice o auzi suspinând atât deă ăş ă jalnic, de parc i să -ar fi frânt inima de durere. Îi fu foarte mil de ea.ă

— De ce e mâhnit ? îl întreb pe Grifon.ă ăIar Grifonul r spunse, cam la fel ca i mai înainte:ă ş— A! A aş - i închipuie ea, da' nuş -i mâhnit defel, dac vrei s tii. Haide!ă ă ăşSe suir a adar pân la locul unde edea Falsa Broasc esă ş ă ş ăŢ toas , care îi privi înă

t cere, cu ochi mari, înl crima i.ă ă ţ— Domni oara asta spuse Grifonul — cic vrea sş ă ă- i auz povestea, dţ ă -aia veni.— Am s iă -o spun — zise Falsa Broasc estoas , cu glas adânc i g unos.ăŢ ă ş ă

A eza iş ţ -v amindoi i nu rosti i o vorb pân nu ispr vesc.ă ş ţ ă ă ăSe a ezar , a adar, i nimeni nu scoase o vorb timp de câteva minute. În gândul ei,ş ă ş ş ă

Alice î i zicea: "Nu v d cum o s isprş ă ă ăveasc vreodat , dac nu începe". Totu i a tept ,ă ă ă ş ş ă r bd toareă ă

— Pe vremuri, spuse în sfâr it Falsa Broasc estoas ofş ăŢ ă tând adânc — eram o

adev rat Broasc estoas .ă ă ăŢ ăAcestor cuvinte le urm o t cere foarte lung , întrerupt doar la r stimpuri de câte oă ă ă ă ă

exclama ie cârâit deţ ă -a Grifonului i de necontenitele hohote de plâns ale Falsei Broa teş ş estoase.Ţ

Alice era cât p-aci s se ridice i s spun : "V mul umesc foarte mult pentruă ş ă ă ă ţ povestea dumneavoastr atât de interesant ", totu i, vrândă ă ş -nevrând, gândi c trebuie s maiă ă urmeze ceva, a a c ezu lini tit i nu mai spuse nimic.ş ăş ş ăş

— Când eram mici — continu în cele din urm Falsa Broasc estoas , ceva maiă ă ăŢ ă potolit, de i ici i colo tot îi mai sc pa câte un sughi de plâns — mergeam la coal înş ş ă ţ ş ă mare. Profesoara era o b trân Broasc estoas . Îi ziceam Privighetoarea.ă ă ăŢ ă

— Da' de ce-i zicea i a a? C doar nu era Privighetoare! întreb Alice.ţ ş ă ă— Îi ziceam Privighetoare, fiindc ne era Supraveghetoare! r spunse sup rat Falsaă ă ă ă

Broasc estoas . Da' grea de cap mai e ti!ăŢ ă ş— M mir c nu iă ă ţ -e ru ine s mai întrebi ceva atât de lesne de priceput — ad ugş ă ă ă

Grifonul.Apoi t cur amândoi, privindă ă -o; bietei Alice îi venea s intre în p mânt, nu alta.ă ăÎn cele din urm , Grifonul îi spuse Falsei Broa te estoase:ă ş Ţ— Hai, soro, dă-i drumu'! Nu ne ine toat ziua!ţ ăIar Falsa Broasc estoas continu :ăŢ ă ă— Da, mergeam la coal în mare, de i poate nş ă ş -ai s crezi.ă— Am zis eu c nu cred? o întrerupse Alice.ă— Ai zis — spuse Falsa Broasc estoas .ăŢ ă— ineŢ - i gura! ad ug Grifonul, înainte ca Alice s mai poat spune ceva.ţ ă ă ă ăFalsa Broasc estoas continu :ăŢ ă ă— Ni s-a dat o educa ie foarte îngrijit . Afl c am mers la cursuri zi de zi.ţ ă ă ă— i eu am mers la cursuri de zi. sta nuŞ Ă -i motiv s te mândre ti.ă ş— Erau i cursuri speciale la coala ta? întreb Falsa Broasc estoas , camş ş ă ăŢ ă

îngrijorat .ă— Da — zise Alice — de Francez i de Muzic .ăş ă— i de Sp lat? întreb Falsa Broasc estoas .Ş ă ă ăŢ ă— A ! Nici pomeneal !... Asta nu seş ă -nva la coal ! se sup r Alice.ţă ş ă ă ă— Înseamn c nă ă -ai mers la o coal dintre cele mai bune — spuse Falsa Broascş ă ă

estoas , v dit u urat . La coala noastr lista de materii se încheia cu lec ii speciale deŢ ă ă ş ă ş ă ţ Francez , Muzic i ă ăş Sp lat.ă

— Cred c de a a ceva nu prea avea i nevoie, de vreme ce tr ia i în ap — spuseă ş ţ ă ţ ă Alice.

— Eu n-am putut s m înscriu la cursurile astea — oft Falsa Broasc estoas . Amă ă ă ăŢ ă urmat numai pe cele obi nuite.ş

— Şi care erau acelea?— Bineîn eles, mai întâi Pititul i Visul, r spunse Falsa Broasc estoas — apoiţ ş ă ăŢ ă

diferitele ramuri ale Aritmeticii: Ambi ionarea, C derea, îmbulzirea i împocirea.ţ ă ş— N-am mai auzit de "împocire" — cutez Alice s spun . Ceă ă ă -i asta?Grifonul ridic a mirare amândou labele.ă ă— N-ai mai auzit de împocire! exclam . Sper c tii ce înă ăş seamn a înfrumuse a?ă ţ— Da — zise Alice ov ielnic — înseamn a face ceva mai frumos.ş ă ă— Ei, atunci — continu Grifonul — dac nu tii ce înseamn a împoci, e ti oă ă ş ă ş

n tâng , i gata!ă ă şAlice nu mai îndr zni s întrebe nimic în privin a asta. Se îndrept iar c tre Falsaă ă ţ ă ă

Broasc estoas .ăŢ ă— i altceva ce mai avea i de înv at?Ş ţ ăţ— P i — r spunse Falsa Broasc estoas , num rând pe labe subiectele: Misteriaă ă ăŢ ă ă

antic i modern , Zoografia apelor, apoi Desenul în valuri — asta ne preda o dat peăş ă ă s pt mân un b trân ipar Tipară ă ă ă ţ -mare; ne înv a s tragem lin linii, s pict m în Aquarele,ăţ ă ă ă s facem I e în clor i Fi e în rotocol.ă ţ ş ţ

— Arată-mi i mie cum se face a a ceva! o rug Alicş ş ă e.— P i, eu acumaă -s prea eap n , nu pot sţ ă ă ă- i ar t. i Grifonul nţ ă Ş -a înv at materia asta.ăţ— N-am avut timp — zise Grifonul — eu am f cut cursul de literatur clasic .ă ă ă

Profesorul era un Rac foarte b trân, da, da.ă

— El înv a lumea Râsul i Plânsul, a a am auzit — spuse Falsa Broasc estoas ,ăţ ş ş ăŢ ă apoi oft : Eu, una, nă -am mers la cursurile lui. Marina o înv am i singur , iar la Greac seăţ ş ă ă spunea c prea te freac .ă ă

— Chiar a a, chiar a a — cârâi Grifonul, i oft la rândul lui.ş ş ş ăAmândoi duser labele la ochi, cople i i de amintiri.ă ş ţ— i câte ore pe zi înv a i? întreb Alice, gr bit s schimbe subiectul.Ş ăţ ţ ă ă ă ă— Zece ore în prima zi i din zi în zi mai pu in, spuse Falsa Broasc estoas .ş ţ ăŢ ă— Ciudat program! exclam Alice.ă— P i deă -aia se cheam proă -gram l muri Grifonul — c pân' la urm r mâi că ă ă ă -un

dram de înv tur .ăţă ăEra o idee nou pentru Alice, încât st tu s se gândeasc pu in la cele ce spuseseă ă ă ă ţ

Grifonul, înainte de a pune alt întrebare:ă— Înseamn c în ziua a unsprezecea nu mai înv a i deloc, avea i liber?ă ă ăţ ţ ţ— Bineîn eles! zise Falsa Broasc estoas . Ne odihneam de atâta înv tur .ţ ăŢ ă ăţă ă— Dar într-a dou sprezecea cum relua i lec iile?ă ţ ţ— Hai c iă -ai spus destul despre lec ii! întrerupse foarte hot rât Grifonul. Maiţ ă

poveste teş -i i despre jocuri!ş

Capitolul XCADRILUL HOMARILOR

Falsa Broasc estoas oft adânc iăŢ ă ă ş - i terse ochii cu dosul labei. Apoi se uit laş ş ă Alice. Încerc s vorbeasc , dar, timp de un minută ă ă -dou , suspinele îi înecar glasul. ă ă

— O fi având vreun os în gât — zise Grifonul i se apuc sş ă -o scuture zdrav n i să ş -o ghionteasc în spate.ă

În cele din urm , Falsa Broasc estoas î i reg si glasul i, cu fa a sc ldat înă ăŢ ă ş ă ş ţ ă ă lacrimi, reîncepu:

— Poate n-ai tr it mult în mare ("A a e" — adeveri Alice) i se prea poate s nu fiă ş ş ă f cut niciodat cuno tin cu un homar, (Alice fu cât pă ă ş ţă -aci s spun : "Odat am gustat", dară ă ă se opri la timp i zise repede: "Nu, niciodat !") a a c nuş ă ş ă - i po i închipui ce încânt tor e unţ ţ ă Cadril de Homari!

— Nu, într-adev r — spuse Alice. Dar cum e dansul sta?ă ă— P i — se amestec Grifonul — prima figur e alinierea deă ă ă -a lungul malului,

într-un ir.ş— Ba în dou iruri! strig plângând Falsa Broasc estoas . Foce, broa te estoase,ăş ă ăŢ ă ş ţ

ipari din cei mari i al ii. Dup ce au dat la o parte toate meduzele...ţ ş ţ ă— Cu asta se cam pierde timp o întrerupse Grifonul.— ...fac doi pa i înainte...ş— Fiecare c-un homar drept ppartener! strig Grifonul.ă— Bineîn eles — spuse Falsa Broasc estoas . Fac doi pa i înainte, trec la loc lângţ ăŢ ă ş ă

partener...— ...schimb homarii i seă ş -ntorc în acela i fel la linia de porş nire — completă

Grifonul.— Dup aceea — ine minte! — continu Falsa Broasc esă ţ ă ăŢ toas — arunc ...ă ă— Homarii! strig Grifonul, f când un salt în aer.ă ă— H t în mare! Cât de tare!ă— Înoat dup ei! zbier Grifonul.ă ă ă— Se dau peste cap în mare! strig Falsa Broasc estoas , ca înnebunit , f cândă ăŢ ă ă ă

tumbe de colo pân colo.ă— Iar schimb homarii! r cni Grifonul.ă ă— Înapoi pe rm i... toate astea fac parte din prima figur — zise Falsa Broascţă ş ă ă

estoas , domolinduŢ ă - i brusc glasul.şi cele dou f pturi care, în tot acest timp, op iser ca nebune de coloŞ ă ă ţ ă ă -colo, st tură ă

iar locului, foarte triste i potolite, uitânduş -se la Alice.— Trebuie s fie un dans foarte dr gu — zise ea, sfios.ă ă ţ— iŢ -ar place s iăţ -l ar t m pu in? întreb Falsa Broasc estoas .ăă ţ ă ăŢ ă— Cum s nu! V rog! zise Alice.ă ă

— Hai s încerc m figura întâi! îi spuse Grifonului Falsa Broasc estoas . Putemă ă ăŢ ă s-o dans m i f r homari, nuă ş ă ă -i a a? Care din noi cânt ?ş ă

— A, cânt tu! zise Grifonul. Eu am uitat cuvintele.ăÎncepur , a adar, s danseze, foarte soleă ş ă mni, jur împrejurul Alicei, c lcândă -o,

ici-colo, pe picioare, când treceau prea aproape d fluturând labele din fa pentru a bateţă m sura, în timp ce Falsa Broasc estoas cânta, în ritm domol i trist, cele ce urmeaz :ă ăŢ ă ş ă

Mergi, te rog, ni el mai iute — c treţ ă -un melc zise-o albi —ţăVine-un porc de mare în urm i m calc pe codi .ăş ă ă ţăHomarii, broa tele estoase, to i neş ţ ţ -au luat-o înainte — uite, acuma stau în loc!Pe prundi , colo, neş -a teapt . Hai, nu intri i tuş ă ş -n joc?Vii ori nu vii? Vii ori nu vii? Vii s intri i tuă ş -n joc?

Vii ori nu vii Vii ori nu vii? Hai, nu intri i tuş -n joc?

— N-ai idee — zice albita — va fi pur încântare,ăCu homarii laolalt când neă -or arunca în mare!Dar melcuă -atât r spunse: — Prea departe, îi prea departe!... ă

i privi cam echŞ ivoc;Zise c îi mul ume te, dar c el nu intră ţ ş ă ă-n joc.

N-ar' s intre, nă -ar' s poat , nă ă -ar' s intre în st joc.ă ăN-ar' s intre, nă -ar' s poat , el nu intr în st joc.ă ă ă ă— Ei, i ce dacş ă- i departe? zise amicul s u solzos,ă

rm e i de ceea parte Ţă ş — nu tii? — i e tot frumos.ş şDe ne dep rt m de Anglia, în Fran a ajungem ă ă ţ — ce noroc!Nu p li, melcule drag . Hai i intr i tuă ă ş ă ş -n joc!Vii ori nu vii? Vii ori nu vii? Vii s intri i tuă ş -n joc?Vii ori nu vii? Vii ori nu vii? Hai, nu intri i tuş -n joc?

— V mul umesc, e foarte interesant s prive ti dansul sta — zise Alice, bucuroasă ţ ă ş ă ă c terminaser în fine — i tareă ă ş -mi place cântecul despre albi !ţă

— A, cât despre albi — zise Falsa Broasc estoas — e... cuno ti pe tele sta, nu?ţă ăŢ ă ş ş ă— Cum s nu —ă r spunse Alice — lă -am v zut deseori la prân... — dar repede se opri.ă— Nu tiu unde poate fi Prân — zise Falsa Broasc estoas — dar dac lş ăŢ ă ă -ai v zută

atât de des, tii desigur cum arat .ş ă— Cred c da — r spunse Alice pe gânduri. Î i ine coada în gur i are un înveli deă ă ş ţ ăş ş

pesmet.— In privin a pesmetului, te în eli — spuse Falsa Broasc estoas — lţ ş ăŢ ă -ar cl ti apaă

m rii. Dar coada iă ş -o ine în gur alţ ă bi a; asta din pricin c ... — aci Falsa Broasc estoasţ ă ă ăŢ ă c sc i închise ochii. Spuneă ăş -i din ce pricin ! se întoarse c tre Gră ă ifon.

— Pricina e — spuse Grifonul — c a vrut neap rat s mearg la dans cu homarii. iă ă ă ă Ş atunci a fost aruncat în mare. i atunci a f cut un salt foarte mare. i atunci iă Ş ă Ş ş -a inutţ coada cu din ii. i dup aia nţ Ş ă -a mai putut s-o scoat . Asta e.ă

— V mul umesc — zise Alice. E foarte interesant. Nă ţ -am tiut pân acuma atât deş ă multe despre albi .ţă

— Pot să- i spun i mai multe, dac vrei — zise Grifonul. tii de ce i se zice albi ?ţ ş ă Ş ţă— Nu m-am gândit la asta niciodat — r spunse Alice. De ce?ă ă— Cur ghetele i pantofii — r spunse Grifonul foarte solemn.ăţă ş ăAlice r mase cu gura c scat .ă ă ă— Cur ghetele i pantofii? repet , uluit .ăţă ş ă ă— Fire te! Pantofii t i cu ce sunt cur a i? Ceş ă ăţ ţ -i face s luă ceasc ?ăAlice î i coborî privirea asupra pantofilor ei i, înainte de a r spunde, se gândi ni el.ş ş ă ţ— ...Cred c se cur cu ceva negru.ă ăţă— Sub ap , ghetele i pantofii trebuiesc cur a i cu ceva alb — vorbi mai departeă ş ăţ ţ

Grifonul, cu glas adânc. Acum tii.ş— i din ce sunt f cute? întreb Alice, foarte curioas .Ş ă ă ă— Piele de sardele, toc de batoc — r spunse Grifonul, cam plictisit — atâta lucru tieă ş

iş -un chitic.— S fi fost eu în locul albi ei — spuse Alice, care tot se mai gândea la cântec — iă ţ -aş

fi spus purcelului de mare: "Te rog s nu te ii dup noi, nă ţ ă -avem nevoie de tine!"— Te în eli — zise Falsa Broasc estoas — nici un pe te cu cap nu pleac la drumş ăŢ ă ş ă

f r un purcel.ă ă— A a? Întrş -adev r? spuse Alice, foarte mirat .ă ă— P i cum! zise Falsa Broasc estoas . Dac ar veni la mine un pe te i miă ăŢ ă ă ş ş -ar spune

c pleac în c l torie, întâi i întâi lă ă ăă ş -a întreba: "Cu ce purcel?"ş— Poate vrei s zici: cu ce el? st rui Alice.ă ţ ă— Zic ce zic — r spunse Falsa Broasc estoas , jignit .ă ăŢ ă ăIar Grifonul schimb vorba:ă— Acum poveste teş -ne i tu despre peripe iile tale!ş ţ— A putea s v povestesc despre peripe iile mele, începând de aziş ă ă ţ -diminea ; darţă

despre cele dinainte degeaba v-a povesti, fiindc atunci nu eram cea de acum.ş ă— Explică-ne asta! zise Falsa Broasc estoas .ăŢ ă— Nu, nu! întâi peripe iile! spuse Grifonul, ner bd tor. Cu explica iile se pţ ă ă ţ ierde prea

mult timp!A adar, Alice se apuc s le povesteasc peripe iile ei, înceş ă ă ă ţ pând din clipa când v zuseă

pentru prima dat pe Iepura ul Alb. La început era cam stânjenit , mai ales c cei doiă ş ă ă ascult tori, careă -i st teau al turi de fiece parte, prea se vârau aproape de ea i c scau ni teă ă ş ă ş ochi i ni te guri!... Dar, povestind, începu s prind curaj. Cei doi nu scoaser nici o vorb ,ş ş ă ă ă ă pân le istorisi cum încercase să ă-i spun Omidei poezia: "E ti b trân, taic Will" i ie ise cuă ş ă ă ş ş totul altfel ca de obicei.

Atunci Falsa Broasc estoas suspin adânc i zise:ăŢ ă ă ş— Asta-i foarte ciudat!— Toate astea sunt cât se poate de ciudate! î i d du i Grifonul p rerea.ş ă ş ă— Va s zic î i ie eau cuvintele anapoda! repet Falsa Broasc estoas ,ă ă ţ ş ă ăŢ ă

îngândurat . A vrea să ş -o v d încercând s spun o poezie acum. Spuneă ă ă -i s înceap !ă ăSe uita la Grifon, de parc ar fi fost convins c el se bucur de mai mult trecere laă ă ă ă ă

Alice.— Scoală-te în picioare i recit : "Aud glasul trântorului" — zise Grifonul.ş ă"Ce obicei au fiin ele astea sţ ă- i tot porunceasc ! Acuma m mai i pun sţ ă ă ş ă-mi repet

lec iile! gândi Alice. Dacţ ă-i vorba a a, mai bine a fi la coal !"ş ş ş ăTotu i se scul în picioare i începu s recite, dar atât i se împuiase capul cu Cadrilulş ă ş ă

Homarilor, c mai nu tia ce spune iă ş ş -i ie ir din gur ni te cuvinte cât se poate de ciudate:ş ă ă ş

Aud glasul Homarului, m ia în r sp r:ă ă ă"Prea m-ai fiert stacojiu! Pune-mi zah r în p r!ă ă "Precum ra a cu genele, a a el cu sprâncenele,ţ şÎ i strânge cordonul, î i încheie plastronul.ş şCând nisipul uscat îi, e voios i senin,şCu dispre îl trateaz pe domnul Rechin!ţ ăDar când urc mareea i Rechiniiă ş -s pe-aproape,Glasu-i sfios tremur i i se bat pleoapele.ăş

— E altfel decât obi nuiam sş -o spun eu, când eram copil — zise Grifonul.— Eu n-am mai auzit asta de când sunt — zise Falsa Broasc estoas — dar a aăŢ ă ş

aiureal mai rar!ăAlice t cea; se a ezase iă ş ş - i ascundea fa a în palme i se întreba dac vreodat se vaş ţ ş ă ă

mai întâmpla ceva în chip firesc.— A vrea s m l mureasc — începu Falsa Broasc esş ă ă ă ă ăŢ toas .ă— N-are cum! se repezi Grifonul. Hai, spune strofa următoare!— Bine, da' cum putea să- j strâng cordonul cu sprâncenele? Nu în eleg.ş ă ţ— Este prima figur a dansului — spuse Alice; era îns groă ă zav de uluit de toată ă

povestea asta i dornic s schimbe subiş ă ă ectul.— Hai, spune strofa urm toare! zise iar Grifonul. Începe a a: "Că ş -un ochi privind în

gr dinaă -i..."De i era sigur cş ă -o s ias iar totul anapoda, Alice nu îndr ză ă ă nea s se împotriveasc iă ăş

recit mai departe, cu glas tremur tor:ă ă

C-un ochi privind în gr dinaă - i, v zuiăPantera cu Buna un pilaf de puiÎmp r ind. Gazda lu orezul i puiul tot, cu os,ă ţ ă şOaspelu- i las un taler frumos.ăP pând tot pilaful, Pantera binevoiăBuh i linguroiul a iă - l d rui;ăApoi, în f când cu it i furculi ,ş ă ţ ş ţăTermin osp ul, p pând pe...ă ăţ ă

— Ca ce mai reci i toate prostiile astea o întrerupse Falsa Broasc estoas — dacţ ăŢ ă ă nu e ti în stare s le i l mure ti? N zdr v nii i bazaconii ca astea chiar c nş ă ş ă ş ă ă ă ş ă -am auzit de când sunt!

— Da, ai face mai bine s te la i p guba — spuse i Grifonul.ă ş ă şă şAlice atâta a tept ; t cu îndat .ş ă ă ă— Să-ncerc m să ă- i mai ar t m o figur din Cadrilul Homaţ ă ă ă rilor? continu Grifonul.ă

Sau preferi s mai cânte ceva Falsa Broasc estoas ?ă ăŢ ă— Da, s mai cânte ceva Falsa Broasc estoas , dac vrea s fie a a bun ! r spunseă ăŢ ă ă ă ş ă ă

Alice, cu atâta grab încât Grifonul f cu:ă ă— Hm! pe un ton cam jignit. De, fiecare cu gusturile lui! Cântă-i, drag , cânteculă

"Supa de Broasc estoas !"ăŢ ăFalsa Broasc estoas oft adânc i începu s cânte, cu glas sugrumat de suspine:ăŢ ă ă ş ă

Sup frumoas , verzuie, s ioas ,ă ă ăţ ăÎn castron fierbinte pus pe mas !ă ăCine oare în vânt nu s-ar daDup asemenea trufanda!ă

Su-up gusă - toa-as !ăSu-up să ă- ioaţ -as !ăSu-upa mea de ci- i-n !ăSu-up diă -vi- i-n !ă

Sup frumoas , de Broasc estoas !ă ă ăŢ ăCine-ar cere pe te sau chiar i vâş ş nat,Când asemeni sup stra nic iă ş ă -ai dat!Cine la cin să -o soarb nă -ar vrea?Cine la cin să -o soarb nă -ar vrea?

Su-up gusă - toa-as !ăSu-up să ă- ioaţ -as !ăSu-upa mea de ci- i-n !ăSu-up diă -VI-IN !Ă

— Înc o dat refrenul! strig Grifonul, dar, tocmai când Falsa Broasc estoasă ă ă ăŢ ă prinsese a-l intona, se auzi din dep rtare un strig t:ă ă

— Începe procesul!— Haide! strig Grifonul i, luândă ş -o pe Alice de mân , o porni zorit, f r s maiă ă ă ă

a tepte sfâr itul cântecului.ş ş— Despre ce proces e vorba? întreb Alice, gâfâind de repede ce alergase, dară

Grifonul nu r spunse decât:ă— Haide! iş -o lu i mai iute la fug , pe când în urmăş ă ă-le o briz u oar aducea totă ş ă

mai stins melancolicul refren:

Su-upa mea de ci- i-n ,ăSu-up diă -vi- in !ă

Capitolul XICINE-I HO UL TURTELOR?Ţ

Când ajunser , g sir pe Rege i pe Regina de Cup a eza i pe tronurile lor, cu o mareă ă ă ş ă ş ţ mul ime adunat în juruţ ă -le — tot felul de p s ri i jivine mici — cât i întregul pachet cuă ă ş ş c r i de joc. Fană ţ tele sta în fa a lor, ferecat în lan uri, cu câte un o tean de fiece parte,ţ ţ ş p zinduă -l, iar în apropierea Regelui sta Iepurele Alb, cu o trompet întră -o mân i un sul deăş pergament în cealalt . Chiar în mijlocul cur ii de judecat era o mas , pe care se afla oă ţ ă ă farfurie mare cu turte; dup înf i are p reau atât de bune, încât Alicei i se f cu o foameă ăţş ă ă grozav uitânduă -se la ele.

"De-ar termina mai repede cu procesul — gândi ea — i s înceap a serviş ă ă pr jiturile!"ă

Dar se p rea c nici vorb nu era de a a ceva; Alice începu deci s priveasc în juruă ă ă ş ă ă -i, ca s treac mai reă ă pede timpul.

Nu mai fusese în via a ei la o Curte de judecat , dar citise în c r i despre procese i fuţ ă ă ţ ş foarte bucuroas v zând c tie cum se nume te mai tot ce vedea acolo.ă ă ăş ş

"Acesta-i judec torul — î i zise fiindc poart o peruc mare."ă ş ă ă ăJudec torul, de altminteri, era însu i Regele — i cum purta coroana peste perucă ş ş ă

(uita iţ -v la poz dac vre i s vede i cum) nu p rea deloc s se simt la largul lui i niciă ă ă ţ ă ţ ă ă ă ş frumos nu-i edea defel.ş

" i colo e banca jura ilor — gândi Alice iar cele dou sprezece viet i (nŞ ţ ă ăţ -avea încotro, a a trebuia s le spun , fiindc , vede i, parte erau animale, parte erau p s ri) b nuiesc cş ă ă ă ţ ă ă ă ă trebuie s fie ă jura ii." ţ Acest ultim cuvânt iş -l spuse de câteva ori în ir, cam f linduş ă -se în sinea ei că-l tia, c ci era încredin at , pe drept cuvânt, c foarte pu ine feti e de vârsta eiş ă ţ ă ă ţ ţ tiau ce înseamn . De fapt, ar fi fost la fel de corect dac ar fi spus c cele dou sprezeceş ă ă ă ă

viet i alc tuiau "juriul".ăţ ăCei doisprezece jura i scriau cu to ii foarte zori i pe ni te tţ ţ ţ ş ăbli e.ţ— Ce fac acolo? îl întreb Alice, în oapt , pe Grifon. Doar nă ş ă -au ce scrie pân nă -a

început procesul.— Î i scriu numele — îi opti Grifonul drept r spuns — ca nu cumva s le uiteş ş ă ă

înainte de sfâr itul procesului.ş— Ce neghiobi! izbucni cu glas tare Alice, foarte indignat ; dar se opri repede, c ciă ă

Iepurele Alb striga:— T cere în sala de judecat !ă ăIar Regele î i puse ochelarii pe nas i se uit îngrijorat împrejur, ca s descopere cineş ş ă ă

vorbea.Alice vede i deslu it, de parc sţ ş ă -ar fi uitat peste umerii lor, c to i jura ii scriau peă ţ ţ

t bli e: "Ce neghiobi!"; ba chiar b g de seam c unul din ei nu tia cum se scrie cuvântulă ţ ă ă ă ă ş "neghiobi" i fu nevoit sş ă-l roage pe vecinul lui să-i spun .ă

"Frumos or s mai arate t bli ele lor, la terminarea proceă ă ţ sului!" gândi Alice.Unuia dintre jura i îi scâr âia condeiul. Fire te c Alicei î era nesuferit zgomotul sta,ţ ţ ş ă ă

a a c d du ocol s lii de judecat , se opri înd r tul b ncii jura ilor i g si curând prilejulş ă ă ă ă ă ă ă ţ ş ă să-i ia acelui jurat condeiul. Atât de repede f cu treaba asta, încât micu ul jurat, bietul de elă ţ (care era Bil, Puiul de opârl ), nu pricepea defel ce se f cuse condeiul lui; i dup ceŞ ă ă ş ă scotoci jur împrejur, se v zu nevoit s scrie de aci încolo cu un deget, ceea ce nu era deă ă mare folos, fiindc nu l sa urme pe t bli .ă ă ă ţă

— Crainic, cite te actul de acuzare! spuse Regele.şAtunci, Iepurele Alb sufl de trei ori din trompet , apoi desă ă f ur sulul de pergamentăş ă

i citi cele ce urmeaz :ş ă

Regina de Cup , astă ă-var după ăAmiaz , a copt turte;ăFantele de Cup , ascuns fiind după ăNi te uluci late, ş le-a furat pe toate!

— Da i verdictul! se întoarse Regele c tre juriu.ţ ă— Înc nu, înc nu! întrerupse zorit Iepurele. Mai sunt multe pân atunci!ă ă ă

— S fie chemat primul martor! zise Regele, iar Iepurele Alb sufl de trei ori dină ă trompet , apoi strig :ă ă

— S se înf i eze primul martor!ă ăţ şPrimul martor era P l rierul. Ap ru cu o cea c de ceai întră ă ă ş ă -o mân i cu o felie deăş

pâine cu unt în cealalt .ă— Cer ietare, Majestate, c-am venit la judecat cu astea — începu a vorbi — dar încă ă

nu-mi terminasem ceaiul când au venit s m ia.ă ă— Ar fi trebuit să-l fi terminat — spuse Regele. Când l-ai început?P l rierul se uit la Iepurele de Martie, care îl urmase la Curtea de Judecat , bra laă ă ă ă ţ

bra cu Bursucelul.ţ— În paisprezece martie mi se pare c era...ă— În cincisprezece — zise Iepurele de Martie.— În aisprezece — zise Bursucelul.ş— Nota i declara iile! se adres Regele juriului: iar jura ii, plini de zel, scriser toateţ ţ ă ţ ă

trei datele pe t bli e, apoi le adunar între ele i pref cur rezultatul în ilingi i peni.ă ţ ă ş ă ă ş ş— Scoate- i p l ria! îi spuse Regele P l rierului.ţ ă ă ăă— Nu e a mea — zise P l rierul.ăă— E de furat! exclam Regele, întorcânduă -se c tre jura i, care consemnar imediată ţ ă

faptul.— Le am de vânzare — încerc s l mureasc martorul. Nă ă ă ă -am nici una a mea. Sunt

P l rierăă .La aceste cuvinte, Regina î i puse ochelarii pe nas i se uit int la P l rier, care seş ş ăţ ă ă ă

îng lbeni i începu s tremure din cap până ş ă ă-n picioare.— Depune- i m rturia — spuse Regele — i fii calm, altfel pun s te execute pe loc.ţ ă ş ăVorbele Regelui nu p rur să ă ă-l lini teasc defel pe martor. Se tot fr mânta, l sânduş ă ă ă -se

când pe un picior, când pe cel lalt i uitinduă ş -se speriat la Regin : de z p cit ce era, mu c oă ă ă ş ă bucat mare de cea c , în loc s mu te din felia de pâine cu unt.ă ş ă ă ş

Chiar în clipa aceea, Alice avu o senza ie foarte ciudat ; o mir mult pân în elese ceţ ă ă ă ţ era: începuse iar i s creasc . La început voi s se ridice i s plece din sala de judecat ;ăş ă ă ă ş ă ă dar se r zgândi i se hot rî s r mân unde era, atâta timp cât avea loc.ă ş ă ă ă ă

— F bine i nu mă ş ă-mpinge a a! zise Bursucelul, care edea lâng dânsa. Mş ş ă ă strive ti, nu alta! Abia mai r suflu.ş ă

— N-am încotro — r spunse Alice, cu blânde e — cresc.ă ţ— N-ai drept s cre ti aici — zise Bursucelul.ă ş— Nu vorbi prostii! spuse Alice, ceva mai îndr zne . tii foarte bine c i tu cre ti.ă ţ Ş ăş ş— Da, da' eu cresc cu m sur , cum trebuie, nă ă -o iau razna ca tine. E caraghios, z uă

a a!şi, sculânduŞ -se foarte îmbufnat, trecu în cealalt parte a s lii.ă ă

Între timp Regina se tot uitase int la P l rier i, chiar pe când Bursucelul trecea înţ ă ă ă ş cealalt parte a s lii, ea îi spuse unuia dintre aprozi:ă ă

— S mi se aduc lista cânt re ilor la ultimul concert!ă ă ă ţAuzind aceste vorbe, nefericitul P l rier începu s tremure atât de tare, încât îiăă ă

sc par din picioare amândoi pantofii.ă ă— Depune- i m rturia — repet Regele furios — c , de nu, pun s te execute f rţ ă ă ă ă ă ă

să-mi pese dac e ti calm sau nu.ă ş— Majeslate, sunt un biet om s rac, începu Pâl rierul, cu glas tremur tor. i abiaă ă ă Ş

începusem s beau ceai — cam deă -o s pt mână ă ă-dou — i pâinea cu unt se tot sub ia... iă ş ţ ş ceaiul sclipea...

— Ce-ce-ce? Ce sclipea? întreb Regele.ă— Cu ceai a început — r spunse P l rierul.ă ăă— Totdeauna începi cu ce-ai! zise sever Regele. Nu mai f pe de teptul, c atâta lucruă ş ă

tiu i eu! Hai, zi înainte!ş ş— Sunt un biet om s rac — vorbi înainte P l rierul — i pân' la urm toate aleaă ăă ş ă

sclipeau; da' Iepurele de Martie a zis...— Ba n-am zis! se repezi să-i taie vorba Iepurele de Martie.— Ba ai zis! spuse P l rierul.ăă— Nu recunosc! protest Iepurele de Martie.ă— Nu recunoa te! repet Regele. Asta s nş ă ă -o scrie i.ţ

— Bine, da' în orice caz Bursucelul a zis — continu P l rierul i se uit , grijuliu, să ă ă ş ă ă vad dac nu cumva i Bursucelul avea s nege; Bursucelul îns nu neg nimic, deoareceă ă ş ă ă ă dormea bu tean. i dup asta — continu P l rierul — am mai t iat ni te pâine cu unt...ş Ş ă ă ă ă ă ş

— Dar ce-a zis Bursucelul? întreb unul din jura i.ă ţ— Asta nu-mi mai amintesc — r spunse P l rierul.ă ăă— Trebuie să- i aminte ti — interveni Regele — altfel vei fi decapitat.ţ şNefericitul P l rier sc p din mâini cea ca cu ceai i pâinea cu unt i c zu înăă ă ă ş ş ş ă

genunchi.— Sunt un biet om s rac, Majestate — începu.ă— E ti un biet prost nac — zise Regele.ş ăAci, unul dintre Cobai aplaud gui ând, dar fu îndat în bu it de c tre aprozi.ă ţ ă ă ş ă

("În bu it" fiind un cuvânt cam tare, ca s nu se cread cine tie ce, voi l muri cum să ş ă ă ş ă -a procedat. Aprozii aveau la îndemân un sac mare, care se lega la gur cu sfori; acolo lă ă -au b gat pe Cobai, cu capul în jos, iă ş -apoi s-au a ezat pe sac.)ş

«M bucur c acum tiu despre ce este vorba — î i zise Alice. Am v zut deseori prină ă ş ş ă ziare, pe la sfâr itul d rilor de seam despre procese: "Parte din public izbucne te înş ă ă ş aplauze; aclama iile i aplauzele sunt imediat în bu ite de c tre aprozi". Pân acum nuţ ş ă ş ă ă în elegeam ce înseamn .»ţ ă

— Dac astaă -i tot ce tii. po i s stai jos — vorbi mai departe Regele.ş ţ ăMai jos ca acu' nu pot sta, c stau pe podea — zise Pă ăl rierul.ă— Atunci po i s ezi jos — r spunse Regele.ţ ăş ăAci izbucni în aplauze cel lalt Cobai i fu de asemenea înă ş ăbu it.ş"Ei, acum s-a sfâr it cu Cobaii! gândi Alice. Pate cş -o s mearg mai bine procesul."ă ă— M-a duce sş ă-mi termin ceaiul — zise P l rierul, cu o privire îngrijorat spreă ă ă

Regin , care parcurgea lista cânt re ilor la concert.ă ă ţ— Po i s pleci — spuse Regele, iar P l rierul o terse atât de repede, încât uit sţ ă ă ă ş ă ă- iş

mai trag pantofii în picioare.ă— ... iş -afar îi t ia i capul! ad ug Regina c tre unul dintre aprozi; dar P l rierul seă ă ţ ă ă ă ăă

f cuse nev zut înainte s fi ajuns pân la u aprodul.ă ă ă ă şă— S fie chemat martorul urm tor! ordon Regele.ă ă ăMartorul urm tor era buc t reasa Ducesei. Ap ru cu râ ni a de piper în mân ; deă ăă ă ş ţ ă

altfel, înc dinainte s fi intrat în sal , Alice ghici cine era martora, dup corul de str nuturiă ă ă ă ă de la u .şă

— Depune- i m rturia! porunci Regele.ţ ă— N-o depun! r spunse buc t reasa.ă ăăRegele privi îngrijorat spre Iepurele Alb, care-i u oti:ş ş— Majestate, martorei acesteia trebuie să-i lua i un contraţ -interogatoriu.— De, dac trebuie, trebuie — zise Regele am rât, i dup ceă ă ş ă - i încruci bra ele laş şă ţ

piept i o privi pe buc t reas atât de crunt, încât mai sş ă ă ă ă-i ias ochii din cap, rosti cu voceă adânc : Cum se fac turtele?ă

— Întâi i întâi pui piper.ş— Melas ! se auzi un glas somnoros înd r tul ei.ă ă ă— Gard , puneă -i zgard Bursucelului luia! porni s ipe Regina. Decapita iă ă ăţ ţ -l! Da iţ -l

afar din sal ! Suprima i Bursuă ă ţ celul! Umfla iţ -l! Rade iţ -i capul!Fiind mare harababur în sal pân să ă ă ă-l scoat pe Bursucel, procesul se întrerupseă

câteva minute; la reluare, se constat c buc t reasa disp ruse.ă ă ă ă ă— Nu face nimic — zise Regele, p lind foarte u urat. Cheă ş ma i martorul urm tor. i,ţ ă Ş

cu glas sc zut, ad ug c tre Regin : Draga mea, te rog, iaă ă ă ă ă -i tu contra-interogatoriul martorului urm tor. Mie îmi d dureri de cap!ă ă

Alice se uita la Iepura ul Alb cum cotrob ia prin hârtii, c utând lista de martori; eraş ă ă foarte curioas cine va fi urm torul i ceă ă ş -o s se l mureasc din m rturia lui, "c ci până ă ă ă ă ă acum — î i spunea ea — nu sş -a l murit mai nimic".ă

Închipui iţ -v cât fu de surprins când Iepura ul Alb citi, cât putu de tare, cu gl sciorulă ă ş ă lui pi ig iat, numele: "A l i cţ ă e".

Capitolul XIIALISA DEPUNE M RTURIEĂ

— Prezent! strig Alice i, de emo ie, uit cât de mult cresă ş ţ ă cuse în ultimele minute iş s ri de pe locul ei cu atâta grab , încât r sturn cu poalele rochiei banca jura ilor, iar ace tiaă ă ă ă ţ ş se pr v lir cu to ii peste capetele mul imii adunate jos, în sal . Z ceau acum, bie ii,ă ă ă ţ ţ ă ă ţ împr tia i pe podea, amintinduăş ţ -i foarte limpede de un vas cu pe ti ori aurii pe careş ş -l r sturnase din gre eal , cu o s pă ş ă ă t mân în urm .ă ă ă

— O, v rog, ierta iă ţ -m ! exclam Alice, foarte nec jit , i se apuc să ă ă ă ş ă ă-i culeag de peă jos cât putea de repede; o urm rea p ania cu pe tii aurii i i se p rea c trebuie întră ăţ ş ş ă ă -o clipă să-i adune i sş ă-i pun la locul lor pe jura i, altfel vor muri.ă ţ

— Procesul nu poate continua — spuse Regele, cu voce foarte grav — pân ce to iă ă ţ jura ii nu vor sta la locurile lor a a cum se cuvine, ţ ş to i ţ — repet foarte ap sat, privind intă ă ţ ă la Alice pe când vorbea.

Alice se uit spre banca jura ilor i v zu c , în grab , b gase Puiul de opârl cuă ţ ş ă ă ă ă Ş ă capul în jos, iar biata vietate d dea din coad foarte mâhnit , fiinduă ă ă -i cu neputin a seţă mi ca. Alice îl scoase iar pe Bil iş ş -l puse la loc cum se cuvenea: "Nu c ar avea vreo imă -portan — î i spuse. Pentru l murirea procesului cred c e toţă ş ă ă tuna dac Bil st în cap sau înă ă coad ".ă

De cum î i mai revenir jura ii din spaima ce o tr seser când sş ă ţ ă ă -au v zut r sturna i iă ă ţ ş de îndat ce fur g site i li se înmânar t bli ele i condeiele, se apucar cu mare sârguină ă ă ş ă ă ţ ş ă ţă s scrie istoricul accidentului. Cu to ii scriau, afar de Bil, Puiul de opârl , mult preaă ţ ă Ş ă cople it de ultimele evenimente încât s mai fie în stare de altceva decât s ad cu guraş ă ăş ă c scat , privind tavanul tribunalului.ă ă

— Ce tii în aceast problem ? o întreb Regele pe Alice.ş ă ă ă— Nimic — r spunse Alice.ă— Absolut nimic? st ruiă Regele.— Absolut nimic — r spunse Alice.ă— Asta este foarte important — zise Regele, întorcându-se c tre jura i.ă ţAce tia erau gata s scrie pe t bli e ce rostise Regele, când interveni Iepurele Alb:ş ă ă ţ— Neimportant vrea desigur s spun Majestatea Voastr — f cu el, pe un ton foarteă ă ă ă

respectuos, dar încruntându-se i schiş monosindu-se la Rege în timp ce vorbea.— Neimportant, bineîn eles, am vrut s zic — se corect grabnic Regele, apoiţ ă ă

continu cu glas sc zut, pentru sine: Imă ă portant-neimportant, neimportant-important — de parc ar fi vrut s încerce care cuvânt suna mai bine.ă ă

Unii dintre jura i notar "important", iar al ii "neimporţ ă ţ tant". Alice st tea destul deă aproape încât s poat vedea l murit tot ce scriau pe t bli e.ă ă ă ă ţ

" iŞ -a a, iş ş -a a, tot nş -are nici o importan ", gândi ea.ţăÎn clipa aceasta, Regele, care câtva timp zmâng lise de zor ceva în caietul lui cuă

însemn ri, strig cu glas r sun tor:ă ă ă ă— Lini te! Apoi citi din caiet: "Regulamentul Patruzeci i doi. ş ş Orice persoan careă

are o în l ime mai mare de un kiloă ţ metru este obligat s p r seasc sala de judecat ".ă ă ă ă ă ăToat lumea se uit spre Alice.ă ă— Eu n-am o în l ime de un kilometru — spuse Alice.ă ţ— Ba ai — zise Regele.— Ai aproape doi kilometri — ad ug Reginaă ă— i dac ! De plecat tot nu plec — spuse Alice — iŞ ă ş -afar de asta nici nu este ună

regulament reglementar: l-a i inventat acuma.ţ— Este cel mai vechi regulament din cod — spuse Regele.— Dac-ar fi a a, sş -ar fi chemat Regulamentul num rul Unu, ripost Alice.ă ăRegele p li i închise repede caietul cu însemn ri.ă ş ă— Da i verdictul! spuse c tre juriu, cu glas moale i treţ ă ş mur tor.ă— Cu voia Majest ii Voastre, mai sunt înc m rturii de exaăţ ă ă minat — s ri cu mareă

grab Iepurele Alb — chiar acum să -a g sit aceast hârtie.ă ă— Ce e în ea? întreb Regina.ă— Înc nă -am deschis-o — spuse Iepurele Alb — dar pare s fie o scrisoare, pe careă

de inutul a scrisţ -o cuiva.— Asta trebuie s fie — spuse Regele — afar doar dac o fi scrisă ă ă -o nim nui, ceea ceă

tim c nu prea se obi nuie te.ş ă ş ş— Cui este adresat ? întreb unul dintre jura i.ă ă ţ

— Nu e adresat deloc — spuse Iepurele Alb; pe partea din afar nu scrie nimic. Peă ă când vorbea, deschise hârtia i ad ug : Pân la urm , nici nu este scrisoare, e o poezie.ş ă ă ă ă

— E scrisul acuzatului? întreb un alt jurată— Nu — zise Iepurele Alb — i toş cmai asta-i cel mai curios!(Jura ii r maser to i foarte consterna i.)ţ ă ă ţ ţ— Se vede c-o li imitat scrisul altcuiva — spuse Regele.(Jura ii se luminar la fa .)ţ ă ţă— V rog, Majestate, spuse Fantele nă -am scris eu hârtia asta i nu se poate dovedi cş ă

am scris-o, fiindc nu e nici o iscă ălitur la urm .ă ă— Dac nă -ai isc lit — spuse Regele — cazul este i mai grav. Sigur c ai scrisă ş ă -o cu

gând r u, altfel te isc leai, ca un om de treab .ă ă ăLa aceste cuvinte izbucnir aplauze unanime în sal , fiindc era prima oar în această ă ă ă ă

zi când Regele se ar tase cu adev rat iste .ă ă ţ— Fire te c asta îi dovede te vinov ia — spuse Regina — a a încât decapi...ş ă ş ăţ ş— Ba nu dovede te nici o vinov ie! îi t ie vorba Alice. Cum, da' nici nu ti i ce scrieş ăţ ă ş ţ

în poezia aceea!— Cite teş -o! porunci Regele.Iepurele Alb î i puse ochelarii.ş— Cu ce s încep, Majestate? întreb .ă ă— Începe cu începutul — porunci Regele cu glas solemn i cite te pân se termin ,ş ş ă ă

apoi te opre ti.şÎn sal se l s o t cere profund , în timp ce Iepurele Alb d du citire acestă ă ă ă ă ă or versuri:

Aflat-am c ai fost la ea,ăLui i-ai vorbii de chestia mea.Ea a dat bune m rturii,ăDar spus-a c să ă-not n-a ti.şş

El vorb leă -a trimis c euăA fi ascuns la hele teu;ş şDe urm re te treaba ea,ă şDai i tu sigur de belea.ş

Ei i-am dat una, iar lui, îi dar dân ii dou ,ă ă ş ăVreo trei sau cam a a ceva, atâta neş -ai dat nou ,ăPân' la urm tot la tine să -au întors iar toate,De i ale mele fostş -au, f r doar i poate.ă ă ş

Dac pe mine sau pe eaăNe-ar implica — cumva, cândva —În ast chestie, el, vezi bine,ăN dă ejdea-o pune doar în tine.

Credin a mea e c pe sear ,ţ ă ă('Nainte and ra sţ ă ă- i sar )ăTu între el i noi i eleş ş -ai fostO piedic , cam f r rost.ă ă ă

Nu-i spune lui c ei îi pl cur ,ă ă ăi pentru toat lumea — îmi jur ! —Ş ă ă

S fie o tain mare asta!ă ăAtâta î i mai spun — i basta!ţ ş

— Iat proba cea mai însemnat care ni să ă -a înf i at pân acum — spuse Regele,ăţş ă frecându- i mâinile — a adar, jura ii s ...ş ş ţ ă

— Îi dau zece bani oric ruia dintre jura i care e în stare s lă ţ ă ămureasc în elesulă ţ acestei "probe" — spuse Alice. În ultimele minute crescuse atât de mare, încât nu-i mai era câtu i de pu in team sş ţ ă ă-l întrerup pe Rege. Eu cred c poezia asta nă ă -are nici pic de în eles.ţ

To i jura ii scriser pe t bli e: "Ea crede c poezia asta nţ ţ ă ă ţ ă -are nici pic de în eles"; dar niciţ unul nu încerc s l muă ă ă reasc în elesul documentului.ă ţ

— Dac nă -are în eles, cu atât mai bine — spuse Regele — nu trebuie s ne mai batemţ ă capul să-l c ut m... i totu i, mai tii — urm , punând hârtia cu versurile pe genunchi iă ă Ş ş ş ă ş uitându-se chiorâ la ea. Dac stau s m gândesc, parcş ă ă ă -ar avea oarecare în eles... ţ "Spus-a c să ă-not n-a ti." şş Nu tii s îno i, nuş ă ţ -i a a? ad ug îndreptânduş ă ă -se c tre Fante.ă

Fantele cl tin din cap am rât.ă ă ă— Am eu aerul c tiu s înot? r spunse. (Fire te c năş ă ă ş ă -avea, de vreme ce era f cut cuă

totul i cu unul din carton.)ş— Ei, pân acum st m bine spuse Regele, apoi se apuc s morm ie pentru sineă ă ă ă ă

versurile: "El vorb leă -a trimis" — le-a trimis — a, probabil c jura ilor. ă ţ "De urm re teă ş treaba ea" — ea e bineîn eles Regina ţ "Dai i tu sigurş de belea". P i cum nu! ă "Ei i-am dat una, iar lui îi dar din ii dou " ă ă ş ă — a, vrea s zic ceă ă -a f cut cu turtele, seă -n elege...ţ

— Da, dar mai departe zice: "Pân' la urm tot la tine să -au întors iar toate" — îl întrerupse Alice.

— Fire te, poftim: aiceaş -s! zise Regele, încântat c reu ise s demonstreze ceva,ă ş ă ar tând cu un deget turtele de pe mas . Nimic mai limpede ca asta. i mai departe: ă ă Ş "'Nainte and ra sţ ă ă- i sar ". ă Nu-i a a, draga mea, c ie nuş ăţ - i sare niciodat anţ ăţ d ra? se adresă ă

Reginei.— Niciodat ! r spunse Regina furioas , aruncând totodat o c limar în capul Puiuluiă ă ă ă ă ă

de opârl . (Nefericitul Bile el renunŞ ă ţ ase s mai scrie pe t bli cu degetul, fiindc seţ ă ă ţă ă convinsese c nu las nici o urm ; acum îns reîncepu gr bit, folosind cerneala ce i seă ă ă ă ă prelingea pe fa , pân se ispr vi.)ţă ă ă

— Dac nuă - i sare, atunci nici vorbele astea nţ -au sare, f cu Regele, aruncând o privireă satisf cut în juruă ă -i.

În sal domnea mai departe lini tea.ă ş— A fost un joc de cuvinte! strig Regele mânios, i toat lumea se gr bi s râd .ă ş ă ă ă ă— Jura ii sţ ă- i dea verdictul! spuse Regele, poate pentru a dou zecea oar în acea zi.ş ă ă— Nu, nu! strig Regina. Întâi condamnarea i apoi verdictul!ă ş— Ce prostie gogonat ! exclam Alice tare. Iă ă -auzi colo: întâi s condamne iă ş -apoi să

dea verdictul!— ineŢ - i gura! r cni Regina, învine induţ ă ţ -se de furie.— Ba n-o s miă -o in! r spunse Alice.ţ ă— S i se taie capul! zbier Regina.ă ă— Cui îi pas de voi? spuse Alice. (Între timp crescuse pân la în l imea ei deplin ).ă ă ă ţ ă

Nu sunte i decât un pachet cu c r i de ţ ă ţ joc!În clipa aceasta, toate c r ile din pachet se ridicar mai întâi în v zduh, apoi se l sară ţ ă ă ă ă

din zbor asupră-i. Alice scoase un ip t scurt — parte de team , parte de mânie — i seţ ă ă ş str dui s le înl ture, dând din bra e. i se v zu tol nit pe mal, cu capul în poala surorii ei,ă ă ă ţ Ş ă ă ă care da bini or deoparte câteva frunze ve tede ce fluturaser din arbori peste fa a feti ei.ş ş ă ţ ţ

— Treze teş -te, Alice drag ! Ce mult ai dormit! spuse sora ei.ă— O, am avut un vis atât de ciudat! zise Alice.

iŞ -apoi îi povesti surorii ei, pe cât i le amintea, straniile peripe ii despre care a i cititş ţ ţ voi în aceast carte, iar când termin povestea, soră ă ă-sa o s rut i spuse:ă ăş

— A fost, într-adev r, un vis foarte ciudat!... Dar acum d fuga acas , la ceai! Să ă ă -a f cut târziu.ă

Iar Alice se scul în picioare i o tuli spre cas ; i alergând, se tot gândea, pe bună ş ă ş ă dreptate, ce vis minunat avusese.

Sora ei, îns , r mase lini tit locului. Cu fruntea sprijinit în palm , privea soareleă ă ş ă ă ă asfin ind i se gândea la mica Alice i la minunatele ei peripe ii. Pân la urm avu i ca unţ ş ş ţ ă ă ş fel de vis, i iat ce vis :ş ă ă

Mai întâi o vis pe mica Alice îns i; mâinile ei micu e ii cuă ăş ţ prindeau din nou genunchii, iar ochii ei str lucitori o priveau în luminile ochilor; îi auzea ml dierile glasului,ă ă vedea cum î i arunc , dup obiceiul ei, capul pe spate, ca s scape de uvi ele rebele ceş ă ă ă ş ţ -i tot c deau în ochi.ă

i pe când asculta sau p rea s asculte, tot locul din preajmŞ ă ă ă-i se însufle i cu straniileţ f pturi din visul surioarei ei.ă

Iarba înalt îl fo nea la picioare, c lcat în fug de Iepurele Alb; prin ele teul dină ş ă ă ă ş

apropiere înota, plesc ind, spre mal, oaă Ş recele speriat. Auzea clinchetul ce tilor de ceai peş masa Iepurelui de Martie, ezând cu prietenii s i la interminabilul lor ceai, i glasul ip torş ă ş ţ ă al Reginei, poruncind decapitarea neferici ilor ei oaspe i. Copila ul purcelu str nuta iar iţ ţ ş ş ă ăş în poala Ducesei, pe când în juru-i ploua i tr snea cu farfurii i cr ti i. Iar r suna în v zduhş ă ş ă ţ ă ă ip tul Grifonului, scâr âia din nou condeiul Puiului de opârl , se auzeau iar glasurileţ ă ţ Ş ă

în bu ite ale Cobailor — toate împletite cu îndep rtatele sughi uri de plâns ale am râtei.ă ş ă ţ ă False Broa te estoase.ş Ţ

i tot edea, cu ochii închi i, i mai c se credea i ea în ara Minunilor — de i tiaŞ ş ş ş ă ş Ţ ş ş c nă -avea decât s deschid ochii iar, pentru ca totul s revin la cele tiute — iarba să ă ă ă ş ă fo neasc bş ă ătut de vânt i ele teul s se înfioare din unduirea trestiei, zorn itul ce tilor deă ş ş ă ă ş por elan pe masa de ceai s se prefac în clinchet de zurg l i la gâtul oilor, iar r cneteleţ ă ă ăă ă fioroase ale Reginei — în strig tele ciob na ului. i str nutatul copilului, i ip tul Grifoă ă ş Ş ă ş ţ ă -nului, i toate celelalte glasuri stranii tia c sş ş ă -ar schimba în v lăm agul de zgomote aleăş cur ii forfotinde a fermei, iar mugetul vitelor, în dep rtare, ar înlocui amarele sughi uri deţ ă ţ plâns ale Falsei Broa te estoase.ş Ţ

În cele din urm iăş -o închipui pe aceast surioar a ei cum avea s fie cândva, când vaă ă ă cre te mare i va fi o femeie în toat firea; iş ş ă ş -o închipui p strând, deă -a lungul anilor maturi, aceea i inim simpl i iubitoare ce o avea în copil rie; î i închipui cum va aduna înş ă ăş ă ş preajmă-i al i micu i i cu pove tile ei n zdr vane — poate chiar cu visul din araţ ţ ş ş ă ă Ţ Minunilor — le va aprinde lumini e în ochi, i cum va lua parte la mâhniriie lor, oricât deţ ş neînsemnate, i la curatele lor bucurii, amintinduş - i propria ei copil rie i feriş ă ş citele zile de var .ă

—---------------