NErL GAffAN (n. 1960; Marea Britanie) este autor de romane,povestiri SF gi fantasy, romane ilustrate, benzi desenate, teatruradiofonic Ai film. Cele mai celebre lucriri ale sale sunt seria BDThc Sotdman qi cEn:jile Pulbere d.e stele (Arthul,20!2), Coro,titrz(Arthur, 2014), JVoroc cu laptele (Arthur, 201b), Oceanu.l de Iacapdtul aleii (Paladin, 2013) qi Zei americoni (Paladin, 2014).Pentru scrierile lui, Gaiman a primit numeroase premii, printr€care llugo, Nebul4 Bran Stoker, Midalia Newbery gi MedaliaCarnegie,

Cartea cimitiralui (Tlu Grauqard Booh, 2008) a fost prima cariecare a c6qtigat atit Newbery Medal, crit gi Carnegie Medal, celemai importante premii acortl,ate cirfilor pentru copii. A fostdistinsi 9i cu Premiul Hugo pentru cel mai bun roman, Premiul

. Locus pentru cea mai buni carte young adult, iar AmericanBookseller Association a numit-o cea mai bun6 carte young adulta anului.

NnnGeruar.t

Cartea cimitirului

Ilustralii de Chris Riddell

Traducere din englezd gi notede Iulia Pomag6

ARIhUR

https://www.libris.ro/cartea-cimitirului-neil-gaiman-ART978-606-7887-98-3--p18120389.html

Mu$i prieteni au citit aceaste carte pe mdsur[ ce o scriam,gi cu tofii mi-au oferit sugestii inlelepte - Dan Johnson, GaryK Wolfe, John Crowley, Moby, Farah Mendlesohn 9i Joe San-ders sunt cdfiva dintre ei. Au observat lucruri asupra cdrora

trebuia sd reyin. Dar tot mi-a lipsit John M. Ford (1957-2006),

cel mai bun critic al meu.Isabel Ford, Elise Howard, Sarah Odedina gi Clarissa

Hutton au fost editorii c5rfii, de ambele pirli ale Atlanticului'M-au frcut si apar intr-o lurnini bun6. Michael Conroy aoferit o bunl versiune audio a cdrfii. Domnul McKean qi dorn-

nul Riddell au realizat amAndoi niqte ilustratii minunate,foarte diferite. Merrilee Heifetz e cel mai bun agent literardin lume, iar Dorie Simmonds a fEcut o treabi nemaipome-nitd in Marea Britanie.

Am scris aceastd carte in multe locuri, printre care: incasa lui Jonathan qi Jane din Florida, lntr-o caband dinCornwall, intr-o camer5 de hotel din New Orleansl n-amreuqit sd scriu in casa lui Tori din Irlanda, pentru cd am avutgripi. Dar ea m-a ajutat 9i m-a inspirat.

Iar acum cAnd termin mu$umirile, singura certitudine pe

care o am este ce am uitat nu doar o singur[ persoani impor-

tant6, ci cAteva zeci. Scuze. Dar vd mu{ume* fttjf;;_*

I saidshe's gone

but I'm aliveI'm coming in the graveYard

to sing you to sleeP nowl

Tori Amos, Graueyard'

I Ea s-a tlus / Am spus / Dar eu sunt in Yiat6 / Vin in cimitirs6-fi c6nt acum / PAnd te adorm.

CupnrNs

Caprr:olw 1Cum a ajuns Nimeni in cimitir .......'..'7

Cnprror,ut 2

Un nou prieten '.........33

Ceprtolur, 3

CAinii lui Dumnezeu

Clprrolw 4Mormdntul wijitoarei

Csprrolut 5Danse Macabre

INrenr-uoruAdunarea t49

57

91

t29

Caprrot-ut 6

Nimeni Owens merge la gcoali

a" 280 "6

153

CAPITOLUL 7

Fiecare birbat pe nume Jack'. .......'... 189

CAPTToLUL 8

Plecdri qi despdrliri ..... '....... 265

Mutlumiri ....279

Descoperd qi Coraline,carte scrisi tot de Neil Gaiman

Nu intotdeauna dacd deschizi o ugidai de o alti incipere. Nu gtii niciodati

cAnd te aqteapti o lume paraleli de cealaltd parte.

Camnnnr

raTtne

Citeqte un fragment e

Bdrbatul pe nume Jonh se opri Ia mijlocul scd,rii.

Cerrror,ul 1

Cum a ajuns Nirneni i.n cimitir

ln bezni era o m6n5, gi-n mAnd un cufit.Cufitul avea un mAner negtu, Iustruit, din os, 9i o

lamd mai frnd qi mai asculitd decAt cel mai tdios brici.Dacd te spinteca, puteai nici sd nu-fi dai seama ci te-atdiat, cel pufin nu imediat.

Cufitul dusese la bun sfdrgit aproape toate faptelepentru care fusese adus in casd, qi atAt lama, cAt qimAnerul erau ude.

Uqa care dddea spre stradd incd mai era deschisi,doir pulin, cAt fusese nevoie sd se strecoare induntruculitul gi omul care-I finea, iar fuioarele de ceald dinmiez de noapte gerpuiau gi se rotocoleau fur casd pe acolo.

Birbatul pe nume Jack se opri la mijlocul sc6rii.Scoase cu m6na stAngi o batistd mare, albi, din buzu-narul hainei lui negre gi qterse cu ea cufitul qi mdnuqamAinii drepte in care-l finea. Puse apoi batista de-oparte. VAndtoarea era pe sfidrgite. O ldsase pe femeie inpat, pe bdrbat pe podeaua dormitorului, pe copila maimare in dormitorul ei viu colorat, inconjuratd de jucdrii

qi desene doar pe jumdtate terminate. Mai rdmAnea sd

se ocupe de cel mic, un copilaq care abia mergea inpicioare. incd unul qi misiunea avea si fie indeplinitS.

€.7"6

. NEII, GAIMAN

igi flexi degetele. Bdrbatul pe nume Jack era, maipresus de orice, un p?ofesionist., sau cel pufin aga igispunea in sinea lui, gi nu-gi permitea sd zAmbeascd p6nicAnd treaba nu era terminatd.

Avea pdrul negru qi ochii negri qi purta mdnugi negredin cea mai frnd piele de miel.

Camera copilaqului era la ultimul nivel al casei. Bdr-batul pe nume Jack urcd scdrile, pdqind neauzit pe covor.Apoi deschise uqa podului gi intrd. Purta pantofr dinpiele negri,.lustruifi s5;,strdLluceascd atat de bine, inc6tpireau doue oglnzi intunecate: puteai vedea luna in ei,micufd, in al doilea pdtrar.

Lumina adevdratei luni pdtrundea prin fereastrazdbreliti. Nu era strdJucitoare,iar ceata o lmpraqtia, darbdrbatul pe nume Jack n-avea nevoie de prea multilumind. Lumina lunii era sufrcientd. Era de-ajuns.

igi putea inchipui forma copilului in pdtu!, cap, mem-bre gi trunchi.

Pituful avea laterale inalte, astfel incAt copilul sd nuse poatd dajos. Jack se aplecd deasupra lui, ridici mdnadreaptd, cea in care avea cufitul gi linti spre piept...

...apoi ldsi mAna jos. Forma din pdtu! era un ursuletde plug. Nici urmd de copil.

Ochii birbatului pe nume Jack erau obiqnuili cupenumbra, aga ce nu avea de gAnd si aprindd luminaelectricd. $i, la urma urmei, lumina nu era ata de impor-tant6. Avea el alte abilitdfi.

Bdrbatul pe nume Jack adulmeci aerul. Ignord miro-surile pe care Ie adusese el insuqi in camerd, Idsd de-oparte mirosurile pe care le putea ignora fEri grijd, con-centrAndu-se asupra mirosului pe care-l cduta. Putearealmente simli mirosul copilului: o mireasmd de lapte,

6"8.6

Caftm eimitirului

de pr5jiturele cu fulgi de ciocolati qi izul acru al unuiscutec ud, de unic6 folosinfd. Sirnlea mirosul de qampon

din pSrul copilului, gi ceva mic ai cauciucat - ,,o jucirie",se gandi, ,,ba nu, o suzete" -, un obiect pe care copilulil avea cu eI.

Copilul fusese aici. Acum nu mai era. Bdrbatul pe

nume Jack cobori scdrile, intorcAndu-se la etajul median

al casei inalte, dar nu foarte spafioase. Cercetd baia'bucitdria, debaraua 9i, in cele din urm6, holul de Iaparter, unde nu era nimia de vdzut irr afard de bicicletele

familiei, un maldir de pungi goale' un scutec cdzut 9ifuioarele r6ticitoare de cea!6 care se insinuaserd ind-untru prin uqa intredeschisd care d6dea in strad6.

Birbatul pe nume Jack scoase un sunet infundat, unmormdit de frustrare qi mu$umire in acelagi timp. Stre-

cure cutitul ln teaca din buzunarul interior al haineisale lungi qi pdgi afard in strad6. Era lumini de la lundqi de la felinare, dar ceala atenua totul, estompa luminagi indbuqea sunetele, fbcea noaptea sd fre intunecate tiinqeldtoare. Privi ln josul dealului, spre luminile maga-zinelor inchise, apoi ln susul strdzii, unde ultimele caseinalte erau rdspAndite pe coasta dealului, pe dmmul ce

ducea in bezna vechiului cimitir.Bdrbatul pe nume Jack adulmecd aerul. Apoi, fir6

graba, incepu sd urce dealul.

De cdnd invilase sd meargd, copilul fusese deopotrivemotiv de disperare gi incAntare pentru mama 9i tatdl lui'frindci nicicAnd nu se mai vizuse un b5ielel atAt de dor-nic si hoindreascd, sd se caldre pe lucruri, sd intre qi siiasd de colo-colo. in noaptea aceea, il trezise zgomotulfrcut de ceva ce se pribuqise pe podeaua de sub camera

A, I q6

NEIL GAIMAN

lui. St6nd treaz, se plictisise curAnd gi incepuse sd cauteo cale de a se dajos din pdtu!. Avea laterale inalte, la felca perefii farcului dejoacd de la parte4 dar era sigur cdse putea cd!6ra pe el. Nu trebuia si facd decdt un pas. ..

Trase ursulelul mare gi auriu in collul pdtufului,apoi, finAndu-se de zdbrele cu mAna lui miculi, puse unpicior in poala ursului, pe celdlalt pe capul lui gi seridic6, dupd care pe jumitate se coco!5, pe jumdtate serostogoli peste margine ti se dddu jos din pat.

Aterizd cu un bufnet lnfundat pe un mic morman dejucdrii pufoase gi bldnoase, unele primite cadou de larude pentnr prima lui aniversare, de acum nici gase luni,altele moqtenite de la sora mai mare. Degi nu se agteptala astq nu plAnse c6nd atinse podeaua: dacd plingeai,veneau gi te puneau inapoi in pdtu!.

Se t6rl afard din camerS.Scdrile care duceau in sus erau chestii complicate, gi

incd nu reugea sE le stdpAneasc6 pe deplin. Descoperiseinsd cd era cAt se poate de simplu sd te descurci cu sc6-rile care duceau injos. Se agezi pe vine gi coborl treaptdcu treapt5, izbindu-se de ele cu funduleful bine ciptuSitde scutec.

igi sugea suzeta de cauciuc pentru care mama lnce-puse sd-i spune in ultima vreme ci el era prea mare,

Scutecul i se desfrcuse in timpul expedifiei de cobo-rAre a scdrilor pe fund ln jos, gi cAnd ajunse la ultimatreapt5, lrr micul hol de la parter, gi se ridicd in picioare,fi cdzu de tot. Pigi peste el. Era imbrdcat numai intr-ocenatu!6 de noapte. Treptele care duceau inapoi sprecamera lui gi spre familia lui erau abrupte, dar uga caredidea spre stradd era deschisi qi fl chema.. .

,be 10 .6

Cartea cimitirului

$ovdind, copilul pngi afard. Cea,ta il invilui ca pe unprieten de mult aqteptat' gi bdiatul incepu sd urce dealullmpleticindu-se, nesigur la lnceput, cipdtAnd lns6incet-incet vitezd gi incredere.

Pe mdsurd ce te apropiai de vdrful dealului, cealaincepea sd se impreqtie. Jumitatea de lund strelucea,nu la fel de puternic ca lumina zilei, in nici un caz,dar lndeajuns cdt s6 poli vedea cimitirul, indeajuns pen-tru asta,

Ia uite.Puteai sd vezi capela funerari abandonati, porfile

de fier incuiate cu lac5te, iedera cildrati de-a lungulturlelor, un copdcel care crettea din streaqind.

Vedeai pietrele funerare gi mormintele 9i cavourileqi pldcile memoriale. Vedeai cum lAqneau din pdrnAnt 9io zbugheau la fugi traversAnd cirarea un iepure sau un

toarice de cemp sau o nevdstuica.Ai fi vbzut toate astea, in lumina lunii, daci ai fi fost

acolo in noaptea aceea.Poate nu ai fr vdzut o femeie palidi, rotofeie, care

mergea pe aleea de lAngi porlile principale, iar daci aifi zdrit-o, la a doua privire, mai atent5, !i-ai fr dat seamacd nu era decAt Iumina lunii, ceafd qi umbr6. Totuqi,femeia palid6, rotofeie era acolo. Se plimba pe aleea care

ducea spre o grdmadi de pietre de mormAnt aproapeprdbuqite din apropierea porfilor.

Porfile erau incuiate. Se incuiau intotdeauna la patrudup5-amiaza ln timpul iernii gi la opt seara in timpulverii. O parte din cimitir era lnconjuratd de un gard defrer cu fepuqe ln v6rf, iar cealaltd parte de un zid lnaltde cdrimid5. Gratiile de fier de la porli erau destul de

tu 11 "6r

Ntrr, GerrraeN

apropiate: ar fr impiedicat un bdrbat ln toatd firea siintre pe acolo, chiar qi un bdielel de zece ani...

- Owens! strigd femeia palidd, cu un glas care ar fiputut fi in acelagi timp quierul vAntului prin iarbainaltS. Owens! Vino sd vezi!

Femeia se aplec5" uitAndu-se curioasd la ceva aflat pepnmAnt, in weme ce un palc de umbre se apropia inlumina lunii, dezviluindu-se apoi drept un bdrbatcdrunt, trecut de patruzeci de ani. Bdrbatul se uitd lnjos la sofia lui, apoi se uitd la ceea ce se uita ea, gi sescdrpina in cap.

- Doamni Owens? spuse el, frindcd apart,inea uneiepoci mai formale decAt a noastr6. Asta e ceea ce credeu cd e?

$i in clipa aceea, lucrul pe care-l cerceta surprinseprobabil privirea doamnei Owens, pentru cd deschisegura, ldsdnd sd-i caddjos suzeta de cauciuc, qi intinse omAnuf6 bucdlatd, lncercdnd parcd din rdsputeri si seprindd de degetul palid al doamnei Owens.

- Mdi sd fre, dacd nu e chiar un copilat, zise domnulOwens.

- Sigur ci e un copilaq, spuse soiia lui. intrebareaeste: ce-i de frcut cu el?

- tndrdznesc se spun, doamnd Owens, cd aceastaeste o intrebare, zise solul ei. $i totuqi nu este intreba-rea noastr6. Pentru ci acest copilag este viu ftrd cuputinfd de tdgadd, agadar nu are nimic de-a face cu noi,nici nu apar{ine lumii noastre.

- Ia uite cum zAmbegte! exclami doamna Owens.Are cel mai dulce zAmbet, addugi ea qi mAngAie cu mAnaei imateriali pdrul blond gi ciufulit al copilaqului.

.1. 12 .6

Cartea cimitirului

O adiere rece de vAnt strdbdtu cimitirul, imprdqtiindceafa de pe pantele mai joase (fiindcd cimitirul ocupatot vArfuI dealului, iar cdririle lui strdblteau dealul insus qi injos). O zg6$dial* cineva trdgea gi zguduia por-

lile din fald ale cimitirului, zgAlldind lacstul greu qilanful care le linea incuiate.

- Ia te uitd, spuse Owens, e familia copilului, a venit

s6-l ia inapoi Ia pieptul ei iubitor. LaseJ pe omulef sd seducd, addugi el, fiindcd doamna Owens iI cuprinsese pe

bdietel cu braful ei imaterial, liniqtindu-l qi mAngAindu-l.

-,4sta nu prea-mi paxe a fr din familia nimdnui, zise

doamna Owens.Bdrbatul cu haind neagrd renunlase si mai zg6$die

porfile principale ti acum cerceta poarta mai micd dinIateral. $i aceea era bine ferecatd. Cu un an in urmdavuseserd loc mai multe acte de vandalism in cimitir,iar consiliul local luase mdsuri.

- Haide, doamnd Owens. Lasd-l si se ducd. Ia te

uitd! exclamd domnul Owens vdzdnd o fantomd 9irdmase cu gura.cdscatd, fEri sd mai gtie ce s6 spund.

Ali putea crede - gi afi avea dreptate dacd ali credeasta - cd domnul Owens n-ar Ii trebuit sE reactioneze aqala vederea unei fantome, dat fiind cd domnul qi doamnaOwens erau ei lngigi morfi, gi incd de cdteva sute de arri,gi dat fiind cd toatd viala lor sociald, sau pe-aproape' opetrecuserd cu oameni care erau qi ei morfi. Dar era ceva

ce-i deosebea pe oamenii din cimitir de asta: o form6bruta, pabeitoarc, infioritoare, cenugie ca purici de la IaT[ toatd numai groazi gi emofie pur6, sentimente carendvdlird peste sofii Owens de parc[ le-ar fi simlit chiarei. Tlei siluete, dou6 mai mari gi una mai mic6, dar numai

a. 13 "6

Nnrl Gerruer

una dintre ele se distingea clar qi era mai mult decAt uncontur sau o pAlpdire. Iar silueta aceasta spunea:

- Copilagul meu! Vrea sd-i facd rdu copilas3lui meu!Un zdngdnit. Bdrbatul de afard t6ra pe alee un tom-beron de metal greu spre zidul inalt de cdrimidd careinconjura acea parte a cimitirului.

- Apdrali-mi fiul! zise fantoma gi doamna Owens seg6ndi cd probabil era o femeie - mama copilului, desigur.- Ce v-a frcut omul dla? intrebd doamna Owens, nufoarte sigurd cd fantoma o putea auzi,,,Moartd de curdnd, biata de ea", se g6ndi. E intot-

deauna mai ugor sd mori in pace, sd te trezegti la lremeacuvenitd in locul unde ai fost ingropat, si te impaci cumoartea gi si faci cunogtinli cu ceilalli locuitori. Crea-tura asta nu era altceva decdt panicd gi teami pentrucopilul ei, qi groaza ei, pe care sotii Owens o percepeauca pe un lipdt de tonalitatejoas5, atrdgea acum atenfia"pentru cd deja incepuserd sd apard qi alte siluete palidedin toate colturile cimitirului.

- T! cine egti? o intrebd Caius Pompeius.Piatra lui funerard era acum doar o ridicdturi depietre ndpdditd de buruieni, dar cu doud mii de ani inurmd ceruse sd fie inmorm6ntat in movila de ldngd alta-rul de marmur6, in loc sd-i fie trimis trupul la Romr. i.,plus era unul dintre cei mai v6rstnici locuitori ai cimi-tirului. igi lua responsabilitifile foarte in serios.

- Eqti lngropatd aici?- Sigur cd nu e! E moarti de curAnd dupd cum arat5,

zise doamna Owens, cuprinzdnd cu bratul silueta defemeie gi spunandu-i ceva doar ei, cu glas scdzut, calmqi rafional.

ap 14 "6

Cartea cimitirului

Dinspre zidul inalt de l6ngi alee se auzi o bufniturdgi un trosnet. Cbzuse tomberonul de gunoi. Pe coamazidului se cdfdrase un bdrbat, un contur negru profilatin lumina mdnjiti de ceald a felinarelor stradale. Se oprio clip6, se lisd in jos pe cealaltd parte, linandu-se cumdinile de marginea zidului, cu picioarele atdrndnd,apoi, pentru ultimii metri, iqi dddu drumul sd cadd jos,ln cimitir.

- Dar, draga mea, ii spuse doamna Owens siluetei,singura care mai rimisese din cele trei care aperuserain cimitir. E viu. Nu puteot. tgi aai seama...

Copilul se uita in sus spre ele, nedumerit. Se intinsecdtre una, apoi cdtre cealalti, fdri sd gdseascd nimicaltceva decdt aer. Silueta-ferneie se dezintegra rapid.

- Da, zise doamna Owens, ca rdspuns la ceva cenimeni altcineva nu mai auzise. Daci putem, o vom face.

Se intoarse apoi spre bdrbatul de lAngi ea:

- $i tu, Owens? O sd fii tatdl acestui bdiefag?- O sd fiu ce? intrebd Owens incruntdndu-se.- N-am avut niciodatd un copil, spuse solia lui. $imama lui vrea sd-l protejdm. Egti de acord?Bdrbatul cu haind neagrd se impiedicase in invdl-

mdqeala de iederi gi pietre de mormAnt pe jumdtatedistruse. Acum se ridicd ln picioare qi porni mai departe'merg6nd mai grijuliu, dar tot sperie o bufnifi care seridici plandnd silenfioas6. Deja vedea copilagul gi tr!umful i se putea citi in ochi.

Owens gtia ce gdndea sofia lui cAnd folosea tonulacela. Nu degeaba erau cdsdtorili de mai bine de douisute cincizeci de ani, i+ viald gi ln moarte.

- Egti sigurd? o intreb6. Eqti absolut sigurd?

a, 15 "6

NEIL GA1MAN

- La fel de sigur[ pe cdt am fost weodatd sigurd deceva, zise doamna Owens,

- Atunci da. Dacd tu o sd fii mama lui, eu voi fr tat6llur.- Ai auzit? intrebd doamna Owens silueta pAlpAi-toare din cimitir, acum devenitd ceva mai mult decAt un

contur, o lumind indepdrtati de var5, strdlucind in for-ma unei femei.

ii spuse ceva doamnei Owens, ce nimeni altcineva nuauzi, qi dispdru.

- N-o sd mai vind aici, spuse domnul Owens. Dataviitoare cAnd se va trezi va fi ln propriul ei cimitir sauoriunde altundeva se va fi ducdnd.

Doamna Owens se apleci spre copilag gi intinse bra-

lele.

- Vino incoace, ll chemd ea cu blAndele. Vino lamama.

Bdrbatului pe nume Jack, care strdbdtea cimitirulindreptAndu-se spre ei, avAnd cutitul pregdtit in mAnd,i se pdru cd un fuior de ceatd inv6luia copilul, in luminalunii, gi deodat6 biiatul nu mai era acolo: doar ceafdumedd gi lumina lunii gi iarbd foqnind.

Clipi gi adulmeci aerul. Se intdmplase ceva, dar nuinlelegea ce. M6r6i din fundul gAUejului, ca un animalde prad5, furios qi frustrat.

- Hei? strign b6rbatul pe nume Jack, intrebAndu-sedacd nu cumva copilul se pitulase dupd ceva.

Vocea ii era misterioasd gi r6gugitn, qi rdzbdtea cevabizar din tonul lui, un soi de uimire sau nedumerireauzindu-se vorbind.

Cimitirul nu-qi dezvdluia tainele.

- Hei! strigd el din nou.;y^16"6

Cartea cimitirului

Spera si audi un scdncet de copil sau un cuvAnt st61-cit, ori s5-l audi migcAndu-se. Nu se aqtepta la ceea ceauzi de fapt, o voce mit6soasi rostind:

- Pot sd vi ajut cu ceva?B5rbatul pe nume Jack era iralt. Bdrbatul acesta eramai inalt. Bdrbatul pe nume Jack purta haine de culoareinchisS. Bdrbatul acesta purta haine de culoare gi maiinchis6. Oamenii care-l observau pe birbatul Jack cdndera gata s6 treacd Ia treabd - gi lui nu-i plicea sd fieobservat - se simleau tulburafi, sau nelalocul lor, saulgi dddeau seama cd erau speriali, ln mod inexplicabil.Bdrbatul pe nume Jack ridicd privirea spre strdin, qi el,bdrbatul pe nume Jack, se simli tulburat.

- Cdutam pe cineva, zise Jack, strecurAndu-qi mdnadreaptd in buzunarul hainei, astfel incAt sb ascundicufitul, dar sdJ aibd la indemAnd dacd avea nevoie de eI.

- intr-un cimitir incuiat, in toiul nopfii? intrebd strd-inul.- E un copilaq, spuse bdrbatul pe nume Jack. Tre-

ceam pe aici qi am auzit un copil pHng6nd, gi m-am uitatprintre portj gi l-am vdzut. Ce puteam sd fac?

- Apreciez reac,tia dumneavoastrd civicd, spuse str6-inul. $i totuqi, dacd ati fr reugit sd gdsili acest copil, cumaveali de g6nd sd iegili cu el de aici? Nu vd puteali cdlirainapoi pe zid cu un copil in brate.

- A$ fi strigat pAnd imi d6dea cineva diumul, rds-punse bdrbatul pe nume Jack.Un zdngdnit puternic de chei.

- Acela aq fi fost eu, spuse strdinul Eu ar fr trebuitsd vd dau drumul afard.

Alese o cheie mare de pe inel gi addugd:

-Urma.timd.A, 17 "6