agroecosistemul viticol

204 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vi t i cukur a in c ont extul agr i c ul tur i i b i o I o gi c e

CAPITOLUL VIII

AGROECOSISTEMUL VITICOL.VITTCULTURA iX CONTEXTUL AGRICULTI]RII

BIOLOGICE

Vorbindu-se despre ,,Viticultura biologicd", frrd a sublinia fundamentele

qtiinfifice qi practice ale acesteia pot fi create confuzii atAt in rdndul

viticultorilor, cdt qi al marelui public.

Odat6 cu acumularea unui volum mare de date din domeniul ecologiei

viticole, in viticultura ultimelor decenii s-a extins concepful de ,,ecosistem

viticol", definit ca ,,acea unitate funcfionald a biosferei creati gi controlati de

cdtre om, in vederea obfinerii unor producfii ridicate de struguri, de calitate

superioard gi in condifii economice gi sociale tot mai avantajoase" (M.

Oslobeanu, /,987).

Ecosistemul viticol este alcItuit din patru subsisteme: biocenoza viticold;

b io t opul ; s ub s i s te mul agr ofi t o t e hni c qi cel s o c i o - e c o no mi c.

Biocenoza viticoli, este reprezentat6 de plantafia viticold impreun6 cu

toate organismele vii existente in spafiul de culturl (boli, ddundtori, buruieni,

alte organisme din sol etc.).

Cel mai importrant element al biocenozei il reprezinti biosistemul

altoi/portaltoi. Rezultanta ?mbinirii artificiale prin altoire a celor doi

componenfi ai biosistemului (vifa altoiti), prezintd, un metabolism propriu,

diferit de al fiecdrui component.

in viticultura biologicd un accent deosebit se pune pe extinderea soiurilor

rezistente, hibride, insd deocamdatI, in fdrile Uniunii Europene, cultura acestora

este limitat5, din cauza calitdtii inferioare a strugurilor comparativ cu specia

Vitis vinifera.

Biocenoza viticold, creat[ de om este mai simplS gi mai pufin stabil[ decdt

corespondenta sa din flora spontanS; ea fiind vulnerabil5 la adversit5lile

climatice, dar mai ales la cele generate de citre boli, ddundtori etc., ceea ce

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticultura tn contextul agriculturii biologice

205

reclamd in mod obligatoriu, aplicarea sezonierd a unor lucrdri specifice (tdierea,

conducerea pe mijloacele de susfinere, lucr5rile gi operafiunile in verde,

tratamentele fitosanitare, irigarea etc.), deci o serie de misuri culturale care au

ca scop principal sporirea biomasei utile (producfia de stuguri).

in viticultura biologicd se fine seam6 de urmbtoarele:- optimizarea resurselor la ?nfiinfarea plantafiilor de vii;- reducerea (pdnd la eliminare) a mdsurilor fitosanitare cu

efecte negative in cadrul ecosistemului;- protejarea gi sporirea populatiilor de organisme antagoniste,

utile;- folosirea procedeelor de combatere cu selectivitate ridicatd gi

cu impact minim asupra mediului inconjuritor.

Biotopul, este alcdtuit din totalitatea factorilor climatici, edafici gi

orografici sub incidenta cdrora se manifestE" procesele fiziologice gi biochimice

specifice. Existd o densitate optiml a biocenozei pe unitatea de spafiu a

biotopului; astfel cI, in cazul supraaglomerdrii spafiului, apare concurenfa

pentru rezervele de hrand li lumine" fapt ce reduce activitatea productivi a

indivizilor. Astfel de probleme se pun in practica viticold la optimizarea

densitEfii plantafiilor. pentru a se ajunge la o exploatare eficienti a rezervelor

naturale din cadrul biotopului.

Subsistemul agrofitotehnig este repreznntat de lucrdrile prin intermediul

cdrora omul igi exerciti controlul permanent in ecosistem:- instalarea mijloacelor de susfinere;- executarea anualE a tiierii de rodire;- dirijarea elementelor de producfie;- lucrdri 9i operafiuni lnverde;- lucririle solului, fertilizarea, irigarea etc.

O caracteristicd fundamentald a bioproductivit{ii ecosistemelor viticole

consti in aceea c6 prin tehnologii se introduc cantitdfi suplimentare, mari de

energie, peste cea naturald intrati prin fotosintezil. Un avantaj al viticulturii

biologice este acela ci dispune de numeroase cii de reducere a consumurilor

206 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice

energetice, ca unnare a renunf6rii la folosirea produselor chimice de sintez6,

energointensive (pesticide, ingrdgdminte, erbicide).

Subsistemul socio-economic, este format din totalitatea mijloacelor de

mecarizare qi a materialelor de producfie (?ngrdgdminte, pesticide, materiale

necesare mijloacelor de susfinere) introduse in ecosistem de cdhe societatea

omeneascd pentru menlinerea echilibrului acestuia.

Bioproductivitatea ecosistemelor viticole poate fi sporit6 printr-o rafionali

gestiune a resurselor social-economice, (combustibili, baza energeticd,

materiale de producfie), gi nu in ultim[ instanf4, prin conceplia gtiinlificd a

ecosistemelor viticole in ansamblul lor.

in ultimele decenii cerinfa de materiale energointensive in ecosistemul

viticol a crescut, aceasta contribuind intr-o mdsurd insemnati qi la poluarea

mediului inconj urdtor.

Constituind o monoculturd indelungatd, ecosistemul viticol se confruntd

cu o serie de inconveniente, cum ar fi:- eroziunea solurilor pe terenurile in pant6;- reducerea continutului solului in materie organicd;- degradarea insugirilor frzice, chimice gi biologice ale solurilor;- dificultSli de cregtere a plantelor la inlocuirea plantaliilor vechi;- impactul ingragdmintelor chimice gi al pesticidelor asupra mediului

inconjuritor, in principal prin sp[larea nitralilor in profumime, in perioada de

toamni-iarnd gi prin acumularea reziduurilor de pesticide pe struguri;- dificultatea deplasdrii maginilor in perioadele ploioase, cu aparilia

fenomenelor de compactare a solului (gi formarea hardpanului);- excesul de vigoare gi produc{ie in unele situalii cu consecinfa reducerii

calitdfii;- frziopatii induse de c[tre dezechilibrele de nuhifie gi o mai mare

sensibilizarefa[d de agenfii patogeni (A. Dorigoni Si colab., 1992; L. Sicher Sicolab., 1993).

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice

Cunoagterea conexiunilor multiple existente in interiorul ecosistemului

viticol, precum gi intre subsistemele componente ale acesfuia, prezint6

importanfd deosebitii in viticultura modem6" in vederea optimizdrii acestuia.

Preocupdrile de optimizare a ecosistemului viticol urmlresc:- maximizarea producfiei, a calitilii gi profitului;- minimizarea costurilor qi a forfei de munc6;- folosirea rafionald a resurselor ecologice gi economice;- conservarea habitatului impotriva poludrii.

Tehnicile alternative de cultur6 a vilei de vie gi indeosebi folosirea

metodelor biologice de culturd contribuie la eliminarea inconvenientelor

monoculturii indelungate; ele tind sd stabileascd un nou echilibru la nivelul

componentelor ecosistemului, fiind considerate ,, mai naturale", ,,core respectd

viala Si mediul tnconjurdtor" etc.

8.1. SOLUT, iX UTTCULTTJRA BIOLOGICA

Procesele de cregtere gi fructificare a vifei de vie, cantitatea gi calitatea

producfiei, longevitatea plantafiei, rezistenfa la boli qi intemperii etc., sunt

influenJate atdt de factorii climatici cit gi de cei edafici.

Ca urmare a lucrlrilor de pregltire a terenului lnainte de plantare

(desfundare, terasare, nivelare etc.), gi dat fiind faptul cd o plantafie ocupd

terenul circa 30 de ani, solurile viticole sunt putemic modificate sub raportul

invers6rii orizonturilor qi a imbunAtifirii regimului aerohidric, termic Ai nutritiv.

insdgi vifa de vie poate modifica, intr-o anumitd mdsur6, confinutul in

unele substan{e organice sau anumite insugiri ale solului. Asffel, ompardnd trei

profiluri de sol formate pe acelaqi material parental (argil6), dar sub folosinfe

diferite (fiineafd, pddure 9i vifd de vie), G. Seguin (1970) a constatat ci, datoritd

profunzimii gi diametrului riddcinilor, vifa de vie ca gi arborii au ameliorat

drenajul solului. Autorul a gdsit, de asemenea, diferenfe in ceea ce privegte

natura materiei organice, diferenle care au antrenat modificdri importante in

confinutul de carbon, in structura gi alcdtuirea complexului adsorbtiv.

207


8.1.1. Structura solului

Starea structurii solului imprimd acestuia o serie de insugiri cum sunt:

porozitatea Si elasticitatea, gi prin aceasta influenfeazL favorabil fertilitatea.

Solurile bine structurate inmagazineazi mult6 apd, aer, cdlduri qi elemente

nutritive, asigurdnd vilei de vie dintre cele mai bune condifii cregterii qi

fructificdrii. Solurile cele mai corespunzdtoare pentru plantafiile viticole sunt

cele cu structuri glomerular6 sau poliedric[, stabilizate, cu o macroporozitate

care sd permiti drenarea ugoard a apei in exces qi o microporozitate care sb

asigure refinerea apei la nivelul optim.

Vifa de vie ocup6, ins6, in general, soluri din zone colinare, uneori

indesate sau excesiv de coezive, terenuri terasate, nisipuri pulin strucfurate etc.

Datoritd monoculturii indelungate, structura solurilor viticole se

inrdutdfegte prin aplicarea nerafionald a lucrlrilor solului (de multe ori in num[r

sporit gi la momente nepotrivite), prin rezervele mici pe care plantafia o cedeazil

solului, prin trecerea agtegatelor gi oamenilor pe acelagi traseu de mai multe ori

gi prin lucrdri efectuate uneori imediat dupd ploi.

Structura defectuoasd a solului, tasarea acestui4 lipsa aerisirii in condifii

de umiditate in exces pot antrena condifii de anaerobiozi gi pot influenfa

negativ metabolismul vifei de vie, fierul rlmdndnd inactiv, determindnd astfel

aparilia clorozei (lY. Koblet, I97l; F. Gay -Bellile, 1972; C. Rduld Si colab.,

1974; W. Ruckenbauer, 1982; H. Redl, IgSS).

Evitarea degraddrii structurii solului se poate face prin lucrarea acestuia la

maturitaffea frzic6,, prin aplicarea unui numdr de 2-3lucrdri la o singurd trecere

a tractorului, folosirea unor magini de mare putere care acoperi mai multe

tdnduri la o trecere, utilizarea rmor pneuri adecvate, reducerea forfei de munci

la hectar, combaterea bolilor gi ddunltorilor cu mijloace aero etc.

Pentru imbundtllirea structurii solului, in viticultura biologicd se pune un

accent deosebit pe evitarea degradSrii acesteia, prin cultivarea plantelor perene

inainte de plantarea vilei de vie, folosirea ingrdgdmintelor organice gi a celor

verzi, complexarea lucrdrilor etc.


inierbarea intervalelor intre rdndurile de vifi de vie imbundtdteqte

structura solului gi favoriznazA inmulfirea organismelor, faciliteazl deplasarea

maginilor, permifdnd aplicarea la timp a tratamentelor fitosanitare gi transportul

recoltei, mai ales in perioadele ploioase ale anului.

Mulcirea solului (cu paie, fhn de proastd calitate, gunoi pdios, composturi

forestiere etc.) contribuie, de asemene4 la formarea qi menfinerea unui sol

strucfurat, iar prin aceasta influenfeazd buna gospoddrire a apei, aerului gi

substanfelor nutritive din sol.

in condiliile inierbdrii naturale (cu buruieni din flora spontan5" cosite

permanent) a unui vertisol carbonatic din podgoria Drdgagani, menfinut6 timp

indelungat, s-a constatat o cregtere a stabilitiifii hidrice a agregatelor de sol

(tabelul8.l .).

Tabelul8.l .

Influenfa sistemelor de intrefinere a solului asupra stabilitEtii hidrice a

agregatelor (dupd G h. Condei Si colab., i,987)

DeterminareaSistemul de intretinere

Ogornegru Erbicidat inierbat

Stabilitatea hidrici a agregatelor de sol laaddncimea 0-60 cm (Yo agregate stabile cu Opeste 0.25 mm)

78 80 83

Stabilitatea hidricd a agregatelor de sol laadAncimea 0-10 cm (Yo agregate-stabile cu Ooeste 0.25 mm)

7 l 76 89

O structur[ imbundt6fitd a solului in orizonturile superficiale a fost

observati gi in cazul inierblrii artificiale cu Lolium multiflorum Si Festuca

arundinacea, in condifiile unor soluri cu texturi uqoari din nordul ltaliei (A.

Dorigoni Si colab., 1992).

Covorul ierbos permanent recomandat pentru plantafiile viticole situate pe

terenuri in pantd in zonele cu precipitafii suficiente intercepteazd apa din

precipitafii, protejdnd agregatele de sol de impactul piciturilor de ploaie (A.

Klik, 1991).

209

2t0 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice

8.1.2. Biologia solului

Problemele cunoagterii organismelor solului, a proceselor vitale gi

enzimatice care se desft;oari in sol, precum gi a interacfiunii dintre ele, au fost

multd vreme neglijate in viticultur[, astfel c6, insuficienta cunoagtere a acestor

procese gi legi a condus la numeroase intervenfii antropice, care s-au soldat cu

degradarea solului (Gh. $tefanic, I. D. Sdndoiu, 1994).

in condi[iile lulrii in culturd a unor soluri sirace in humus, a unei

fertilizdri chimice unilaterale, fbri incorporarea ingrdgdmintelor organice sau a

resfurilor vegetale, cu efectuarea unor lucrdri ale solului la addncimi prea mari,

in ultimele decenii am asistat la un ritm accelerat de mineralizarc a materiei

organice din solurile viticole

Microflora solului este constituitd dintr-o multitudine de bacterii, alge gi

ciuperci de mucegai (ciuperci inferioare sau fungi); microfouna (amibe, ciliate

etc.) gi mezofauno (lumbricide, nematozi, miriapode, molugte etc.) totalizeazAo

biomasd substanliald la hectar, chiar dacd se iau in considerare numai primii 15

cm de sol (tabelul 8.2.).

Tabelul 8.2.

Organismele solului qi biomasa acestora pe orizontul 0-15 cm

(dupd R. Rdber, K. Schsller, i,985)

Organismele solului Numlr/s sol Biomasa. kc/haMicroflora:- Bacterii 600 000 000 l0 080- Alse 100 000 139- Ciuoerci de mucesai 400 000 10 000Total: 600 500 000 20 219Organismele solului Numir/dm'sol Biomasa. kc/haMicrofauna:- Amibe. ciliate I 500 000 000 379Mezofauna:- Rdme 3 4 000- Nematozi s0 000 50- Miriaoode t4 50- Moluste ) 40- Enchvheide 20 l 5- Colembole 220 6,5- Acarieni ) )- Alte organisme 190-260 69s


Activitatea organismelor vii din sol este strdns legatd de descompunerea

substanfei organice. Multe specii participE, succesiv, la aceastl descompunere.

Astfel, acarienii, colembolele, miriapodele gi larvele insectelor contribuie la

ftrdmifarea materiei organice grosiere. Rdmele introduc o parte din aceste

reziduuri in sol, accelerAnd descompunerea lor. Bacteriile, actinomicetele gi

ciupercile descompun reziduurile vegetale, din care rcniltd elemente nutritive,

structura solului devenind mai stabil6, iar germenii patogeni sunt inhibafi.

Ciupercile gi bacteriile ce trdiesc in simbioz6 cu rddicinile plantelor (rizosfera,

micorizele) ajutd la solubilizarea elementelor nutritive din combinafiile greu

solubile.

Amestecarea materiei organice in descompunere cu substanfele minerale

este realizati de citre rdme, cu formarea complexului argilo-humic. in urma

acfiunii rdmelor gi altor organisme se formeazi o structurd stabild a solului, cu

pori de diferite dimensiuni.

Microorganismele (ciuperci, bacterii, actinomicete gi alge) reprezinti mai

mult de % dinbiomasa vie a solului.

La intrefinerea solului prin inierbare permanentd sporegte confinutul de

materie organicd gi sunt imbun6tdfite proprietifile fizice ale solului, fapt ce

favoizeuzi intensificarea activitiifii biologice a solurilor, ca urmare populafia

de bacterii gi ciuperci sporegte simfitor (tabelul 8.3.).

Tabelul8.3.

Populafia de bacterii gi ciuperci dupl25 de ani de aplicare a diferitelor

sisteme de intretinere a solului in podgoria Drdgdgani

211

(dupd Gh. Condei Si colab., 199i,)

Analiz-aSistemul de intretinere a solului

Ogor negru Erbicidat lnierbat

Bacterii (10'/e sol uscat) 209 113 413Ciunerci ( l0' I s. sol uscat) 428 234 714

212 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice

E. Homrighausen (1976, 1984) a constatat, de asemenea, existenfa unui

numdr mai mult decdt dublu de microorganisme in viile inierbate, comparativ

cu cele lucrate obiqnuit, cu o microflord qi o microfaunl mai bogat6 in specii.

Unele bacterii svrfi capabile sd fixeze azotul din aer, a$a cum este cazul

genului Rhizobium care, colonizeazArdddcinile de leguminoase - plante folosite

in viticulturd ca ingrdgdm6nt verde, pentru inierbarea de duratd sau culturi

intercalate de legume.

Folosirea mazfurii ca ingr56im6nt verde, seminati din dou6 in dou[

intervale, pe un cemoziom luto-nisipos cultivat cu vi!6 de vie in centrul viticol

Bujoru, a condus la un spor cantitativ de 47,5 kg N/ha, ca urmare a simbiozei cu

bacterii fixatoare de azot din genul Rhizobium (A. Ciubucd, Rodica Potdrniche,

I 994).

Alte bacterii intervin in procesul de degradare a celulozei din divergi

compugi organici.

Ciupercile participi mai ales la descompunerea ligninei gi la formarea

humusului.

Pentru a se dezvolta gi a fi eficiente, toate aceste microorganisme au

nevoie de un sol aerat gi de substanfe nutritive. Cantitatea de microorganisme

scade rapid pe addncimea solului, astfel c6 activitatea biologicd a acestuia se

desftgoarE, in principal, in orizonturile superfrciale (in general, in primii 30

cm).

Un interes deosebit prezinti sfudiul micorizelor, care sunt prezente in

toate solurile viticole gi favonzeazl, cregterea vegetativd, conhibuie la

alimentarea plantei cu ap6, cu substanfe minerale, indeosebi cu fosfor, dar gi cu

potasiu, cu substan{e de creqtere (in special auxine), vitamine, glucide etc.

Micoriza reprezintd fenomenul de simbiozd produs intre unele plante

superioare gi fungi, care iqi trimit miceliul la suprafala gi/sau in interiorul

rddlcinii plantelor superioare (A. Schubert, ]985; Gh. $tefanic, L D. Sdndoiu,

1e94).in cadrul genului Vitis micorizele au fost observate pe toate soiurile

studiate, aparfindnd speciei Vitis vinifera, dar gi pe Vitis lambnzsc4 portaltoi gi


hibrizi producitori direc[i (J. V. Possingham, J. Groot - Obink, I97I; H.

Gebbing Si colab., 1977; A. Schubert, M. C. Cravero, |985).

Au fost observate la vifa de vie atilt ectomicorize, cdt Si endomicorize.

Ectomicorizele, mai rar intdlnite, prezinti hife miceliene care invdluie

suprafafa rdddcinilor, pltrund in spafiile intercelulare, |ard a afecta interiorul

celulelor (R. Blaich, 1977).

Endomicorizele obsewate la vita de vie sunt intotdeauna de tip vezicular-

arbusculare, ca gi la majoritatea plantelor cultivate. Hifele miceliene se dezvolti

in sol pornind de la un spor sau de la o rdddcini infectat6. in straturile mijlocii

ale parenchimului cortical, hifele pntrund in spafiile intercelulare, formdnd in

interiorul celulelor structuri caracterizate printr-un grad inalt de ramificare, cu

aspect arborescent, denumite ,,arbuscule" - sediul schimburilor de substanfe

solubile intre ciupercd gi planta-gazdi. tn r[ddcini, ciuperca formeazi gi

vezicule inter- sau intracelulare, ce conlin granule de glicogen gi globule

lipidice.

Ciuperca absoarbe substanfe minerale solubile, din sol, in special fosfor

din solurile sdrace in acest element, dar gi potasiu, calciu, etc. gi le cedeazl

plantei-gazd6 prin intermediul arbusculelor. Hifele miceliene pot ajunge la

cdliva centimetri gi exploreazi minufios solul, intensificAnd absorbtia ionilor

mai pulin mobili din sol.

Micorizele vezicular-arbusculare sunt realizate de fungi ce aparfin familiei

Endogonaceae, din ordinul Zigomycetes. Principalele genuri intdlnite sunt:

Acaulospora, Gigaspora, Glomus qi Sclerocystrs. Cel mai des observat a fost

genul Glomus, care numdrd astdzi aproximativ 40 de specii, mai frecvente fiind

urmitoarele: Glomus constrictum, G. fasciculatum, G. macrocarpum, G.

monosporum, G. occultum (J. A. Menge Si colab., 1983; A. Schubert, M. C.

Crovero, 1985).

O serie de lucriri efectuate in nordul Italiei (P. Nappi Si colab., 1980; L.

Corino gi colab., i,985) au condus la constatarea c[ in viile inierbate sau mulcite

cu composfuri forestiere, comparativ cu cele intrefinute ca ogor negu sau prin

erbicidare, se intdlnesc mai mulfi spori de ciuperci care produc endomicorize.

213

214 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticultura tn contextul agricultur ii biologice

Chiar dacd gradul de micorizare nu s-a modificat semnificativ, s-a constatat o

prezenld sporitii a hifelor pdtrunse in riddcinile vifei de vie in solurile acoperite

cu un covor vegetal, mai bogate in materie orgnic6.

Sistemele de producfiebazate pe dezinfecfia solului, folosirea substanfelor

artificiale gi microinmulfirea materialului sdditor au contribuit la eliminarea

micorizelor, astfel cd astizi se pune problema inhoducerii lor prin inoculare.

Inocularea cu produse comerciale a plantelor ob(inute prin microinmulfire a dus

la rezultate promilEtoare (P. Lovato Si colab., 1992).

Se apreciazi, de asemenea, cd infecliile artificiale cu micorize vezicular-

arbusculare prezinti un interes deosebit din perspectiva reducerii cheltuielilor

de fertilizare.

Este binecunoscut, de asemenea, rolul benefic al rdmelor asupra solului.

Cele mai rdspdndite specii in solurile viticole swft: Allobophora longa qi

Lumbricus terrestris; numirul speciilor de Lumbricidae intdlnite in astfel de

soluri dep[gind 30 (U. Hofmann si colab., 1995).

in investigafiile efectuate de cltre G. Schruft Si colab. (i982), in solurile

viticole din partea sudicd a regiunii Baden (Germania), s-a constatat cd

frecvenfa cea mai mare o deline specia Lumbricus rubellus (83,67Yo), fiind

urmatd de Lumbricus tenestris (7,58%) qi Allobophora caliginosa (3,04Yo).

Populafia de Lumbricidae vaiazh gi in sistemul de intrefinere a solului din

plantafiile viticole, fiind mai redusd in cazul ogorului negru gi mai mare la

mulcirea cu paie, dar mai ales la folosirea ingr[qimintelor verzi (tabelul 8.4.).

intr-un m3 de sol se intdlnesc, pe addncimea de 1,5 m, pdnd 1a200 de rAme

(O. Groff, 1983), care, pdtrunzAnd in sol, sapl galerii (pdnd la 5 000 kmlha),

inmoaie cu salivi p6mdntul din fafa gurii, il ingereazA gi astfel inainteazl. Prin

intestinul lor trece, in timp, o cantitate apreciabili de sol. Prin galeriile create,

rdmele contribuie la aerarea solului, strucfura acestuia, la pitrunderea apei gi

rbddcinilor plantelor. Unele dintre ele, cele epigee, colorizeazd, materiile

organice existente la suprafafa solului, le consum6, dar nu asimileazE decdt o

micd parte, elimindnd restul in coprolite. in acest mod ele descompun materia

organicd, o amestecd gi stimuleaz[ activitatea microbiand.

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura fn contextul agriculturii biologice

2t5

Tabelul8.4.

Populafia de Lumbricidae iwegisfratilla doui sisteme diferite de

intrelinere a solului ?n plantafiile viticole (dupd G. Schrurt, 1984)

Specificarentretinerea solului

Ogor negrrr Insrdsdminte verziNumdr de rdme 37.3 164.3Biomasa rAmelor, g 1,69 4l,lNumdr de specii J 6

Rdmele nu produc niciodatd daune plantelor vii. S-a constatat c6, la

ingrd.garea chimicd repetatE a solului, frecvenfa rdmelor se reduce simlitor.

Reziduurile de pesticide acumulate an de an in sol, precum gi metalele grele din

diferite composturi contribuie, de asemenea, la reducerea populaliei de rAme din

solurile viticole, atdt ca frecvenfd, cdt qi ca diversitate taxonomici (D.

Moncomble Si colab., 199i,).

Cercetirile efectuate in perioada 1984-1987 in solurile viticole de pe

Valea Moselei (Germania) au evidenfiat sporirea substanfiald a numdrului de

rdme raportat la m2 de sol in parcelele lntrefinute in sistemul viticulturii

biologice, comparativ cu cea convenfionali.

Volumul galeriilor slpate de rdme poate ajunge la 50 rrffna; prin aceasta

este favorizati pdtrunderea rbddcinilor plantelor, inmagazinarea qi infiltrarea

apei din precipitalii, reducerea prgcesului de eroziune a solului.

Rimele sunt mult mai frecvente in solurile inierbate. atit ca numir de

indivizi, cdt gi ca numir de specii.

G. Schrufi (/,984) a determinat pe suprafefele inierbate, comparativ cu cele

lucrate obiqnuit, mai multe organisme detritivore din ordinele: Isopoda,

Diplopopda Si Chilopoda, care fragmenteazl resturile vegetale, contribuind

activ la formarea humusului.

O incdrciturd mai mare de organisme heterotrofe prezinti importanfi

pentru unele procese biologice din sol, cum sunt: mineralizarea, humifrcarea,

fixarea azotului gi stabilizarea strucfurii.

216 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultur a tn contextul agriculturii b io lo gi c e

Pe solurile inierbate lemnul eliminat la tdierea vi{ei de vie, tocat gi l6sat ca

mulci impreunl cu vegetafia ierboas[, se descompune cu o vitezd dubl[,

comparativ cu situalia solurilor lucrate obiqnuit (E. Schwappoch, 1979).

Pe parcursul perioadei de vegetafie terenul inierbat prezintd o mai mare

constanfd a valorilor temperaturii. Condifiile termice din substrat sunt

determinante pentru procesele de humificare gi mineralizare a substanfei

organice, penku cedarea azotului gi pentru viafa lumbricidelor gi colembolelor

(4. Scienza Si colab., 1988). Varialiile temperaturii solului p0ni la 20-40 cm

addncime pe terenurile inierbate, fiind mai reduse, in special in privinfa

valorilor maxime, asigurd condifii mai bune activitdtii microorganismelor (S.

Stoicev, Z. Kresteva - Kostova, 1990).

Aprecierea potenlialului biologic al unui sol poate fi ficutd prin

determinarea biomasei microbiene, prin cantitatea de COz eliberatd, prin

determinarea activitifii enzimatice, pt'rn analiza produgilor de degradare, prin

determinarea speciilor gi a frecvenfei acestora tn sol.

Existd o corelafie str6nsd intre confinutul de carbon organic gi respirafia

solului, deoarece substanfa organici biodegradabild servegte ca sursd de hrand

pentru microorganisme, care au nevoie de un microclimat edafic eclttlibrat. (A.

Leonhardt, i'982).

8.1.3. Confinutul in humus

Sursele de materie organic[ pot fi proprii plantafiei (frunze, buruieni,

vffiri de l6stari, coarde tocate), dar gi addugate de c[tre om (gunoi de grajd,

ingrnqeminte verzi, composturi, diferite materiale folosite ca mulci). Frunzele

restituie solului 4 000 - 8 000 kg/ha de substanfd organicd (ce conlin 10-25

kg/ha azottotal), iar coardele anuale 2 000 - 4 000 kg/hade materie proaspbtd.

Cele mai multe soluri viticole sunt deficitare in materie organicd,

viticultura fiind in mare mdsur6, responsabild de sdrdcirea solului in materie

organici, mai mult decdt majoritatea celorlalte culturi. Motivele acestei siriciri

in materie organicd a solurilor viticole sunt urmdtoarele:- restitufiile realizate de vila de vie sunt relativ slabe;

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculnrii biologice

- erbicidarea eliminl aportul de materie organic6 realizat de citre

buruieni;- neglijarea, timp de mai multi ani, a fertiliz5rrii cu gunoi de grajd sau

composfuri etc.

Mai ales pe solurile scheletice gi pe cele nisipoase, deficitul solului in

materie organicl constituie un neajuns,. Se apreciazl cd argila intrunegte o parte

din proprietdtile humusului: capacitatea de refinere a apei gi a elementelor

nutritive. Daci ea lipsegte, materia organicd poate sd-i find locul. DupE unii

autori (A. Fardossi Si colab., 1990; D. Dovidescu, Velicica Davidescu, 1992;

Simon J. L. Si colab., 1992; L. Hidalgo, 1993), materia organici amelioreazd

structura solului, se opune procesului de eroziune, favonzeazi regimul de aer,

ap[ gi nutrifie al plantelor, menfine reacfia solului in jurul valorilor neutre,

imbundtdlegte activitatea microflorei din sol, iar humusul, prin mineralizare,

constifuie o sursd de elemente nutritive cedate heptat plantelor. Se consideri cd

solurile bogate in humus nu sunt potrivite decdt pentru vinurile de consum

curent, intrucdt miresc confinutul in azot total al vinului gi pentru cultura

soiurilor de struguri pentru mas[.

S6rdcia in humus a solurilor din diferite podgorii nu este considerat6 un

defect prea mare, deoarece plantafiile viticole de pe solurile humifere dau vinuri

mediocre. Cu toate acestea, este necesar[ menfinerea unui confinut suficient in

humus la suprafafe (2-3%), cu scopul imbunitdfirii nutritiei azotate a vi1ei,

menfinerii structurii. imbunitdfirii regimului termic, sporirii rezistenfei solurilor

la eroziune.

Pentru oblinerea vinurilor superioare, unii autori recomandb mai ales

solurile sdrace in humus, cu un confinut mai mic de lYo (J. Branas, 1968; M.

Mofoc, 1969).

M. Oslobeanu gi colab. (1980) consideri cd, pentru oblinerea vinurilor de

consum curent este necesari menlinerea in sol a unui confinut de humus de 2-

3Yo, iar pentru cele superioare l-2Yo.

Prcznntp covorului vegetal gi lipsa lucririlor periodice influenfeazi pozitiv

activitatea biologici a solului. in solurile erbicidate, comparativ cu cele

217

2r8 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura fn contextul agriculturii b iologice

inierbate gi lucrate, s-a constatat o diminuare a activit4lii proteolitice, a

zaharazei gi a ureazei (A. Scienza Si colab., 1988). Amendarea cu dolomit a

solurilor acide inainte de plantarea vifei de vie asigurd condilii mai bune de

dezvoltare a organismelor vii (G. Jelmini si colab., /,993).

Odat5 cu cregterea rezervei de humus in sol se constat6 o sporire a vigorii

plantelor cu consecinfe asupra producfiei de struguri qi a calitdlii acesteia. in

condiliile de la Valea Cdlugdreasc[, devin restrictive pentru producfie solurile

cu un conlinut in humus sub 1,2%o gi respectiv, cele cu mai mult de 3,0o/o. Criza

energeticd, tendinla de scumpire a ingrdg[mintelor chimice, precum gi impactul

acestora asupra mediului inconjuritor aduc in actualitate cercetirile orientate

spre folosirea tescovinei gi a drojdiilor compostate, a coardelor tocate, a

gunoaielor menajere compostate, a composfurilor forestiere etc. care, folosite

rafional permit o cregtere a continutului in humus, o imbogdfire a activitdfii

biologice a solului, o mai bund aerare a solurilor grele, prevenirea clorozei etc.

intr-un an I ha de vie pierde, prin oxidare, o cantitate de aproximativ 1,0-

1,5 tone humus, care poate fi inlocuitd printr-o fertilizare organicd anuald cu

gunoi de grajd de 15-20 tlha.

in locul gunoiului de grajd, mai greu de gisit, gi costisitor, se pot folosi

coardele renitate la tiiere, in cantitate de 2,5-4,5 tlha, care pot fumiza 400-800

kg humus/ha" aldturi de cantitdli deloc de neglijat de macro- gi microelemente

(M. Fregoni, 198A.

Tescovina rezultL din procesul de prelucrare a strugurilor, in cantitate de

1,54,5 t/ha poate asigura o cantitate de 100-300 kg humusAra.

Ciorchinii rezrtlta,ti in procesul de dezciorchinare, ?n propor,tie de 1,8-

8,5yo, respectiv 300-1 000 kg/ha, pot asigura o cantitate de 50- 200 kg

humus/ha.

Frunzele, cdntdrind in medie I 500- 6 000 kelhq dau 200-400 kg

humus/tra.

insumAnd valorile coardelor, ciorchinilor, tescovinei gi frunzelor rezulti o

cantitate de 0,7-2 t/ha de humus, suficient5 pentru a satisface nevoile anuale ale

plantafiei.


Ingrdqimintele verzi fwnizeazd, in medie, 700-800 kg humus/h4 iar

combina{ia coarde tocate + ingrdgdmAnt verde este suficienti pentru a acoperi

exigenfele in humus ale majorit5fii plantafiilor.

Pentru aprovizionarea solului cu materie organici pot fi folosite gi paiele

de cereale in cantitifi de aproximativ 50 t/ha, la fiecare 4 ani, prin administrarea

cf,rora se formeazd aproximativ 8,5 t de humus stabil, o cantitate suficientd

pentru 4 ani.

Covorul vegetal permanent realizat prin inierbarea intervalelor dintre

rdnduri, prin reziduurile lisate in sol, reprezintd un mijloc de sporire a

confinutului in materie organic[, mai ales in orizonturile superficiale ale solului

(1. Eynard, G. Dalmasso, 1990; A. Dorigoni Si colab., 1992).

in condiliile podgoriei $tefrnegti - Arge$, confinutul in humus al solului

este dependent de sistemul de intrelinere a solului din plantafie, astfel cel mai

mare confinut de humus in sol (2,82%) s-a constatat in cazul inierbirii de duratd

a intervalelor dintre rdnduri cu speciile Lolium multiflorum gi Trifulium

pratense; la valori apropiate (2,64%) se situeazi gi sistemul de intrefinere cu

ingrdgdminteverzi (borceagul de primdvard).(1. Rddulescu Si col., 1989).

in ceea privegte rezerva tn elemente nulrittve Si capacitatea de schimb a

solului se poate afirma faptul c6, argila gi humusul din sol au capacitatea de a

adsorbi gi a menfine in rezervd elementele nuhitive, in special P, K gi Mg.

Capacitatea de refinere a solului variazi cu natura acestuia gi cu ingrdgdmintele

aplicate. Pe solurile grele, argiloase, efecful ingraq6mintelor este intotdeauna

mai lent, comparativ cu solurile u$oare sau cu cele bogate in calcar. Elementele

nutritive legate de particulele solului sunt eliberate prin schimbul de ioni. Existi

un anumit echilibru intre elementele refinute gi cele care sunt disponibile in

solufia solului: atunci cdnd acesta este dezechilibrat, se creeazl un antagonism

intre diferifi ioni, care perturbl absorbfia elementelor nutritive de cdtre plant6.

Astfel, o solufie a solului prea bogat5 in potasiu poate fr6na absorblia

magneziului. Pentru a evita orice dezechilibru planta trebuie sd beneficieze de o

nuhifie echilibratS. Felul ingrdglmintelor qi dozele acestora vor fi adaptate

puterii de relinere gi capacit6lii de schimb a solului.

219

220 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice

In ce privegte, rolul gi dinamica elementelor nutritive prezent[m mai

departe cdteva dintre elementele chimice principale.

Azotul, este cel mai important factor de cregtere. Gdsindu-se in sol sub

formi nitricd (NOr), sau sub formd amoniacali OII{4), azotul mineral este foarte

mobil qi ugor spdlat in profunzime. El poate fi folosit temporar de diferite

organisme vii din sol gi pus ulterior in circulafie. Aceastd acfiune reglatoare este

mai slab6 in solurile s[race in humus gi care au o activitate biologicd redusd.

Excesul de azot determini o cregtere luxuriantd a organelor verzi,

scufurarea accenfuatd a florilor, intdrzierea maturdrii boabelor gi a ldstarilor,

diminuarea rezistenlei vifei de vie la acfiunea gerului, sporirea sensibilitiilii

strugurilor la putregaiul cenugiu. Prin faptul cdvi[a de vie in astfel de condilii

iqi formeaz6 in permanenld organe tinere, sporegte sensibilitatea la mand.

Insuficienfa azotului in nutrilia vifei de vie provoacd o diminuare rapid6 a

cregterii l[starilor gi a frunzelor, ingllbenirea portiunilor dintre nervuri la

frunzele barale, debilitarea butucilor, obfinerea unor producfii reduse de

struguri.

Fosforul, influenfeazd fertilitatea vifei de vie, desftgurarea infloritului,grdbegte maturarea strugurilor gi sporegte bogdfia in zaharuri a acestora.

Excesul de fosfor duce la aparifia unor deregldri ale cregterii strugurilor gi

la un dezechilibru in raportul sdu cu celelalte elemente: N, K, Fe, Mn,Zn.

Insuficienfa in fosfor apare pe solurile acide gi se manifesti prin

incetinirea cregterii, prin colorarea frunzelor in galben-deschis, sau rogiatic-

violaceu, reducerea numdrului de struguri, intdrzierea maturdrii boabelor, care

rdmdn mai mici gi mai bogate in seminfe.

Potasiul, este un element care contribuie la mdrirea longevitiifii vilei devie, prin aceea cd, favoizeazd o bund repartifie a rezervelor nutritive intre

diferite pdrfi ale butucului. Sporeqte vigoarea plantei gi modificd favorabil

rezistenla acesteia la ger qi secet6. Potasiul influenfeazi favorabil formarea

infl orescenf elor, favori zeazh producf ia de struguri gi calitatea lor.

Excesul de potasiu impiedic[ absorblia magneziului, produce perturbdri

in cregtere, reduce numdrul boabelor pe ciorchine.

C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viti cultur a tn cont extul agriculturii b iolo gic e

Carenfa tn potasiu se manifestd printr-o reducere a dimensiunilor

sistemului radicular, a cregterii lEstarilor, a aparatului foliar, a fertilitnfii

mugurilor gi a dimensiunilor boabelor. Simptomele carenfei potasiului se

recunosc prin inrogirea frunzelor in cursul verii la soiurile rogii gi prin

ingdlbenirea lor la cele albe.

Magneziul, prezent in majoritatea solurilor, este un constituent esenfial al

clorofilei. in trecut aplicarea frecventi a gunoiului de grajd a contribuit la

menfinerea confinutului in magneziu la un nivel satisfrcdtor. Ca urmare a

sporirii fertilizdrii potasice gi a reducerii aplic[rii gunoiului de grajd, frecvent se

manifestd carenfa, fapt ce demonstreazd importanfa magneziului,

Excesul de magneziu determind apari[ia simptomelor specifice carenfei de

potasiu.

Carenfa in magneziu apare, in principal, pe soluri nisipoase sau excesiv de

argiloase, acide, mai ales in anii ploioqi. Insuficienfa magneziului se manifestd

prin aparifia unor necroze punctiforme pe frunzele tinere, ingilbenirea

porfiunilor dintre nervuri la frunzele soiurilor albe, prin inrogirea acestora la

soiurile pentru vinuri rogii, uscarea rahisului, acumularea unor cantit[1i mai

mici de zalmiruriin boabe gi mafurarea necorespunz6toare a hstarilor.

Calciul, element constitutiv al perefilor celulari cu rol important ?n

cregterea tesuturilor, participE la activarea multor sisteme enzimatice, la

transporful gi acumularea glucidelor, la hidroliza amidonului.

Excesul de calciu poate fi nociv, reducdnd pdnd la blocare absorbfia unor

elemente ca: Mn, Fe, Bo Zn sau Cu.

Carenfa in calciu, manifestat[ printr-o clorozare intre nervurile 9i

marginile frunzrclor tinere, urmatd de necrozarea marginilor acestora, apare pe

solurile acide cu pH mai mic de 5,5, fiind asociati gi cu fitotoxicitatea

aluminiului.

Fierul, reprezintd un element indispensabil pentru dezvoltarea

cloroplastelor gi formarea clorofilei. El participi la alcdtuirea unor enzime ale

respirafiei (catalaz[, peroxidazi, citocromoxidazd), intervenind in reacfiile de

oxidoreducere, in fotosintezS, in metabolismul hidralilor de carbon.

221

222 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii b iolo gice

Absorbtia fierului este condifionatl de o serie de factori: confinutul incalcar activ al solului, reacfia acesfuia, confinuful in materie organic6, in argild,fosfor, temperaturd etc. (M. Fregoni, 1987). Calcarul activ din sol determin[ oimobilizare a Fe in sol sau in plant6. in solurile alcaline Fe2* este oxidat ugor inFe3* insolubil. Confinutul solului in materie organicd influenfeaz6 favorabil

absorblia fierului prin chelatarea acestuia. Un confinut in argild mai mic de l0%

favorizeazA. de asemenea, asimilarea fierului, in timp ce proporfia ridicatd aacestei fracfiuni granulometrice o influenfeazA negativ.

Vifa de vie este una din plantele de culturd cea mai mult afectatil de

carenla de fier, manifestatd prin ingilbenirea frunzelor, incepdnd cu cele de lavdrf, care poate evolua in necroze. in aceleagi condilii are loc scuturarea inmas[ a florilor, legarea defectuoasd a boabelor, debilitarea treptatd a butucilor.

Manganul, constifuie un factor activ care stimuleazd activitatea maimultor enzime respiratorii, participd la sinteza clorofilei qi a aminoacizilor,la

realizarea fotosintezei. El favorizeazl legarea florilor, acumularea zaharurilor,

maturarea strugurilor gi a l6starilor.

Excesul de mangan apare pe solurile acide. Se manifestb incepdnd cu lunaiunie pe frunzele subapicale gi pe cele de pe copili, care se decoloreazI giprezintd' necroze marginale. Ca urmare a scuturdrii florilor, legarea boabelor

este defecfuoas6.

Carenfa acestui element se manifesti, mai ales, pe solurile calcaroase.Frunzele au un aspect clorozat, brotuat,lEstarii igi inceteazd cregterea, are locmeierea strugurilor, diminuarea producfiei gi intdrzierea maturdrii lor.

Zincul, participd in multe sisteme enzimatice, in principal respiratorii,

intervine in metabolismul zaharurilor gi proteinelor, stimuleaz6 sinteza auxinei.Excesul de zinc poate apdrea in condiliile folosirii unor composturi bogate

in acest element gi poate afecta cregterea r[ddcinilor vilei de vie.Insuficienfa zincului, frecventd pe soluri nisipoase, bine aprovizionate in

fosfor, se manifest[ prin ingilbeniri ale frunzelor situate la extremitateacopililor, de-a lungul nervurilor. Frunzele riman mici, asimetrice, cu dinti mai

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice

223

pronunfafi, cu sinusul pefiolar mai deschis, iar strugurii sunt mai mari in boabe

ca urmare a fenomenului de meiere.

Borul, favoizeazd activitatea unor enzime respiratorii, metabolismul

glucidelor, al acizilor nucleici, formarea clorofilei, germinarea polenului.

Excesul de bor determind ingdlbeniri ale frunzelor, aparilia unor

malformafii foliare, necroze, scuturarea florilor, diminuarea producfiei gi a

calititii.

Carenfa in bor apare, in general, pe solurile nisipoase, cu reacfie acid6.

Frunzele soiurilor albe se ingilbenesc sau se tnroqesc la soiurile negre,

rlmAndnd de dimensiuni mici. Insuficienfa borului produce scdderi ale

productiei datoriti ciderii florilor, fenomenelor de meiere gi mdrgeluire, precum

gi deprecierii calitative, ca urmare a aparifiei unor pete necrotice pe boabe.

Cuprul, este elemenful care intrd in compozifia unor enzime cu rol esenfial

in procesele respiratorii. Catalizeazd, sinteza proteinelor, hidrafilor de carbon,

clorofilei gi antocianilor.

Cuprul poate deveni excedentar gi toxic atunci cind pH-ul este foarte

scSzut gi rdmdne localizat in orizonturile superficiale ale solului, unde se

acumuleazd treptat in urma aplicdrii tratamentelor fitosanitare cu produse

cuprice. Excesul de cupru produce clorozn foliare, reduce creqterea rddicinilor,

a pdrfii supraterestre a butucilor, determinb o germinare redusi a polenului gi

scuturarea florilor.

in viticulturi insuficien{a cuprului se face mai pufin simfiti, deoarece se

incorporeazi anual in sol pe calea tratamentelor anticriptogamice. Ea se

manifestd prin aparilia unor necroze punctiforme la marginea limbului foliar gi

cdderea timpurie a frunzelor situate in vArful ldstarului.

Dintre factorii pedologici, pH-ul solului are o mare influenld asupra

accesibilitdlii elementelor nutritive. Azotul este mai ugor absorbit la un pH

neutru; fosforul, potasiul, calciul, sulful qi magneziul sunt mai bine absorbifi in

solurile uqor alcaline; fieruI, manganul, borul, cuprul, zincul sunt ugor absorbite

la un pH acid (D. Dovidescu,Velicica Davidescu, 1992).


Reacfia solului influenfeazd activitatea microorganismelor, in special a

bacteriilor, multe dintre ele fiind sensibile la aciditate. incetinirea activitifii

microorganismelor poate intdrzia oxidarea NlIl li NO3. Temperatura solului

influenfeaz5, de asemene4 activitatea microbiand gi asffel oxidarea amoniului

in nitrat. Temperaturile scdzute intilrzie eliberarea fosforului legat de

combinafiile organice in solufia solului. Dac[ fertilizarea se face primdvara, ea

este mai pulin eficientd in cazil azotului qi fosforului anorganic, deoarece

activitatea microbiand este insuficienti pentru a oxida amoniul gi a elibera

fosforul legat in combinafiile organice.

Pe solurile acide, in mod obignuit, se aplicd amendamente calcaroase

pentru sporirea valorilor pH. Cantitatea necesard este dependentd de pH-ul

solului, confinutul in materie organicd gi textur6. ln general, se aplicd doze de

amendamente cuprinse intre 2 gi 15 t/ha CaCOI (C. fdrdea, L. Dejeu, 1995).

La valori ale pH-ului sub 5,5, aluminiul, manganul, zincul gi cuprul devin

toxice prin trecerea lor in solufia solului, impiedicAnd creqterea rdddcinilor vifei,

determinind o debilitare a butucilor. in aceleagi condilii este degradatd structura

solului, ceea ce influenteazb negativ regimul aerohidric.

Acidifierea solului sub limita de rezistenld a vilei de vie se accentueazhin

orizonturile superficiale ale solurilor viticole, ca urmare a aportului anual de

sulf prin tratamente anticriptogamice. in solurile cu pH sub 6 se poate manifesta

toxicitatea cuprului provenit din tratamente antiparazitare.

Pe solurile acide apar o serie de inroqiri ale frunzelor, necroze ale

periferiei limbului foliar, precum gi atacuri mai frecvente de putregai fibros al

rdddcinilor produs de ciuperca Armillaria mellea (G. Jelmini Si colab., i,993).

La valori mai ridicate ale pH-ului alcalin, determinat de excesul de

CaCOr, apare cloroza fero-calcicd, gradul de manifestare a acesteia depinzdnd

de rezistenfa portaltoilor folosifi la altoirea vifei de vie. in general, excesul de

alcalinitate este mult mai ddundtor vilei de vie decdt excesul de aciditate.

Pe solurile bogate in carbonat de calciu pot fi folosifi portaltoi toleranfi:

333 EM, Chasselas x Berlandieri 4l B, Fercal (R. Pouget, C. Juste, 1972; M.

Fregoni, 1987; A. Crespy, 1992; L. Hidalgo, 1993).

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biol ogice

225

8.1.4. Problema nitrifilor in viticultura biologici

Ca urmare a folosirii pe scard largd a ingraqEmintelor chimice cu azot,

contaminarea apelor freatice cu nitrali a sporit in ultimele decenii in multe zone

viticole.S-au determinat, in unele situagii, pierderi anuale produse prin percolare

din stratul de I m de sol de pdni la 60Yo din azotul ingrdqdmintelor chimice

administrate gi 40Yo din cel al gunoiului de grajd (C. Pfatr, 1960).

in general, la vifa de vie, ca gi la alte plante cultivate in rdnduri, cantitatea

de N spdlat in profunzime este mai mare comparativ cu cele cultivate la

densitifi ridicate (K. Mengel, E. A. Kirkby, i,987).

Pentru nitralii din sol exist[ trei surse de provinienfi :- din mineralizarea materiei organice;- din ingra;dmintele chimice cuazot;- din fixarea biologicd a azotului din atmosferd.

La inceput are loc mineralizarea compugilor organici cu formare de azot

amoniacol OII{4), prin activitatea bacteriilor: Bacillus arborescens, B. subtilis,

B. mesentericus, B. /luorescens, B. mycoides, Pseudomonas fluorescens, P.

caudatus, Mucor racemostts etc. (L. Hidalgo, 1993). in a doua fazA ue loc

formarea azotului nitric, foarte solubil gi absorbit de c6tre plante (nitrificarea) in

urma activit6tii bacteriilor din genurile: Nitrosococcus, Nitrosomonas,

Ni tr os o cys t i s, Nitrob act er etc.

Sub acfiunea unor condifii de anaerobiozil poate avea loc in sol gi un

proces invers de denitrificare, de transformare a nitralilor in amt gi amoniac

care se pierd in mare parte in atmosfer[. Microorganismele implicate in acest

proces stxfi Bacillus denitrificans, B. vermicularis, B. ramosus, Clostridium

americonum, C. giganteum etc.

ingrdgdmintele chimice cu azot (azotatul de amoniu, ureea etc.) introduse

in sol, prin hidrolizd qi sub acliunea bacteriilor nitrificatoare, dau nagtere la ioni

nitrici (NOt) (Velicica Davidescu, Gabriela Neafd, 1992). in urma reacfiilor

dintre acidul azotic gi cel azotos cu bazele din sol se formeazE nitri{i qi nitrali.

Nitralii, fiind ugor solubili, in condifii de exces pot ajunge in p6rua de apd

freaticd pe care o polueazd.


Dacd se aplicd in exces a ingrdqdmintele cu N, ionul NO3- se acumuleazd

in plante ?n cantitdli mari, iar produsele oblinute in astfel de condifii, in urma

consumului, pot da nagtere la intoxicalii, mai ales la copii gi bdtrdni. in strugurii

de masS se admit concentrafii maxime de NO:- de 60 ppm. in unele vinuri

oblinute in condilii de fertilizare intensiv[ au fost determinate concentrafii de

pdn6 la 167 mgll NO:', depdqind cu mult limitele maxime admise (K. Schaller

Si colab., 1984).

Vinurile obfinute din strugurii recoltali din parcele nefertilizate, situate in

sudul Italiei, au confinut cantitefi mai mici de 5 mg/l NO3-, spre deosebire de

cele provenite din parcele fertilizate, unde conlinutul de nitrafi inregistrat a fost

de 12-13 mg/l (R. Lovino, 1989).

Uneori fertilizarea cu azot este pusd in legdturd cu sporirea confinutului de

arginind din must, care la rdndul ei, determind formarea in vin, in urma

proceselortermice,aetilcarbamatului-osubstanldpresupusdaficancerigend

(C. S. Ough, 1991).

Nitratii sunt transformafi in nitrifi in tubul digestiv al omului gi al

animalelor. Nitrifii favorizeuzi conversia hemoglobinei in methemoglobind,

impiedicdnd oxigenarea sdngelui. La rdndul lor nitrilii se pot transforma in

nitrosaminl, produs foarte toxic Ai cu acliune cancerigenS.

Datoritd toxicitdfii acestora asupra organismului uman, Organza[ia

Mondial[ a S[n[tifii (O.M.S.) recomand[ s6 nu se depigeascd pragul de 3,65

mg/l NO3'/kg masd corporald pentru un om adult pe zi.De asemenea, a fixat un

prag maxim de NO:- in apa potabild de 50 mgll.

T. Darimont Si colob. (/,984), determindnd confinutul de nitrafi din apa

potabila provenitl din mai multe zone viticole ale Germaniei (in care se aplicau

doze mari de ingrdqdminte cu azot, de pdn[ la 350 kg/ha), au constatat depdgiri

ale pragurilor maxime admise in l3Yo din cazuri. Autorii au stabilit o corelafie

intre mbrimea suprafefelor ocupate cu vifd de vie gi confinutul in nitrali al apei

potabile din zonele respective.

Levigarea nitralilor din solurile viticole este influenfatd de mai mulli

factori:

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vit i cultur a in c o nt extul a gr i culturi i b i o I o gi c e

227

- folosirea cantit5filor excesive de ingrd;dminte minerale gi organice;- condifiile pedoclimatice (tipul de sol, regimul precipitafiilor, mai ales

din perioada rece a anului, temperatura, umiditatea solului, etc.);- absenlavegetafiei in sezonul rece al anului;- sistemul de intrefinere a solului din plantafii;- regimul de irigare, etc.

Se recomandi urmitoarele mdsuri pentu reducerea polu6rii cu nitra{i, in

viticultur6:- asigurarea unui covor vegetal pe timpul iernii (ingrdgdminte verzi,

inierbare);- aplicarea ingriqimintelor minerale cu azot la momente potrivite

(eventual fracfionat), in funclie de dinamica absorbliei acestuia de cdtre vifa de

vie, de ciclul natural al azotului in sol;- administrarea cu precddere a gunoiului de grajd, a composturilor, findnd

seama de restitufiile organice ale plantafiei (O. Lohnertz, K. Schaller, 1989; K.

Schaller, I99l; B.I{ermelinger, I99l; W. J. Conradie, l99l; 1994).

Concomitent cu spdlarea lor in profunzime, la sffirgitul perioadei de

vegetafie, cantitdfile de nitrali din sol sporesc. Astfel, in timpul perioadei de

repaus au fost determinate concentrafii semnificativ mai mari de nitrafi in apele

ce str[bat profilul de sol, comparativ cu cele inregistrate in perioada de

vegetafie (K. Mtiller, 1993). Prin folosirea ingrSgbmintelor verzi se reduce

spilarea nitrafilor in timpul iernii, poluarea apelor freatice gi a rdurilor (P.

Perret Si colob., 1991; K. Schaller, 1991; D. Rupp, 1993).

H. Lott Si K. H. Emig (1991) au constatat cd folosirea culturilor destinate

ingragimintelor verzi in plantafiile viticole, din toamnd pbnd in preajma

infloritului vifei de vie, contribuie la prevenirea spdldrii nitralilor gi la

conservarea acestora in orizonturile superficiale ale solului. De asemenea,

inierbarea permanenti asigurd optimizarea aproviziondrii cu azot a vifei de vie,

stabilitatea in timp a confinutului acestuia in sol, reducerea pierderilor gi a

contamindrii apei freatice (L. Sicher, 1989; D. Rupp, n. Fox, 1992; E.

L'Helgoualch, M. Duplan, i,995).


in urma cultivdrii mazfuni ca ingri.gdmdnt verde pe intervalele dinhe

r6nduri, A.Ciubucd Si Rodica Potdrniche (1994) au constatat o sporire

considerabil[ a confinutului de azot nitric in sol (NO3-), echivalent cu 47,5 kg

azotlha (tabelul 8.5.).

Pentru prevenirea levig6rii sau spilbrii azotului in profunzime, se acordi o

mare importanld momentului de aplicare a ingrigdmintelor. in California,

momentul optim de fertilizare cu azot pe solurile cu texfuri ugoard, in condifii

de irigare, se considerd a fr cuprins intre infloritul vifei de vie gi pdrga

strugurilor, sau chiar in luna septembrie intrucdt cregterile organelor verzi in

prim[vard sunt dependente de azotul mobilizat din fesuturile de rezervd (W.L.

Peacock Si colab., 1989; /,991; G. E. $uteu, A. $erdinescu, 1991).

Tabelul8.5.

Aportul microorganismelor fixatoare de azotin simbiozd cumazdrea

folositd ca ingrdgdmdnt verde asupra confinutului de NO:-in sol

8.1.5. Eroziunea solului in viticultura biologicil

Vifa de vie ocupi in mare parte terenurile in pantd supuse fenomenului de

eroziune a solului. Cdnd precipitafiile ajung la nivelul solului, o parte se

infitreazd,, iar alta se scurge la suprafall.Yiteza maximd de pitrundere a apei in

sol determind propor,tia relativd a celor doui fenomene: infiltralia gi scurgerea.

Fracfiunea apei infiltrate impregneazA orizonttxile de sol in mod succesiv,

umiditatea acestora ajungdnd la capacitatea de cAmp. Ajunsd in straturile mai

profunde apa formeazh pilnza freatic[ in care se pot acumula substanfele

solubile antrenate din sol (nitrafi, produse fitosanitare etc.). CAnd concentrafia

acestora dep6gegte anumite limite, se manifestd fenomenul de poluare.

(dupd A.Ciubucd, Rodica Potdrniche, 1994)

VariantaNOr- (ms / 100 s sol)

1983 1984 1985 MediaMartor - osor nesm 5.42 ) ) q 5.18 4.29MazAre - insrdsamAnt verde 13.95 3.27 10.27 9.16

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii bio lo gic e

229

Pe terenurile neamenajate, plantate cu vifi de vie in condifiile centrului

viticol Valea C6lug[reasc[ pe pante de 32o/o, cu orientarea rindurilor pe

direcfia deal-vale, in perioada 1953-1974 cantitatea de sol erodat, in medie

anual, a fost de 86 m3[ha (L. Mihalache si colab., 1976). Simpla orientare a

rdndurilor de vifd de vie pe direcfia curbelor de nivel la pante cu aceeagi

inclinare (32%) a diminuat cantitatea de sol erodat annual la66 m3lha.

Ca urmare a fenomenului de eroziune manifestat pe pantele neamenajate

in terase are loc o "dezgolire" treptatii a vilelor sifuate in amonte gi o colmatare

a celor din aval. Aceste neajunsuri pot fi prevenite prin plantarea vifei la

addncimi diferenfiate tn raport cu pozilia pe pant6: mai addnc in cazuil parfii

superioare a pantei gi mai la suprafafd a celor situate la baza pantei. Prin

amenajarea teraselor eroziunea solului se reduce la valori neglijabile.

Pe terenurile erodate volumul de sol explorabil de citre vila de vie se

reduce la fel ca qi confinutul in elemente fine: argila, lutul gi humusul sunt

antrenate in mod selectiv, astfel cd pierderile de sol sunt insofite 9i de o

degradare calitativ6 a acestuia.

Intensificarea eroziunii in viticulturd este legatd de o serie de modificiri

ce se referd la sporirea dimensiunilor parcelelor, suprimarea vegetatiei

arborescente, intrefinerea defectuoasd a ganfurilor de scurgere, sistematizarea

necorespunz6toare a terenului, amplasarea rindurilor pe direcfia deal-vale,

compactarea solului sub influenfa maginilor grele, lipsa fertilizdrii organice etc.

Intervin, de asemenea, lungimea pantei, inclinarea acesteia qi rugozitatea

suprafefei.

Pentru prevenirea eroziunii solului in viticulfurd se recomandE:

amenajarea antierozionald a terenurilor in pantii (terasare, canale de scurgere,

benzi inierbate etc.), amplasarea rdndurilor pe direcfia curbelor de nivel,

limitarea lungimii rdndurilor la amplasarea lor pe direcfia deal-vale gi o serie de

tehnici de culturi aplicate in plantalii. Dintre acestea, prezinti. importanf6

folosirea ingrdgdmintelor verzi, a inierbdrii temporare sau pennanente, mulcirea

solului cu diferite materiale (paie, composturi orbqenegti, composturi forestiere,

alte materiale), afhnarea solului in profunzime etc. (F. Murisier, 1985; J. L.


Ballif Si colab., l99I; H. Schulte-Karring, M. Haubold-Rosar, 1993; H.

Stoppler-Zimmer, R. Gottschall, I 994).

S-a constatat fapflrl c6, in viile din sudul Germaniei un rol important in

prevenirea eroziunii solului gi a poluirii riurilor revine ingriqdmintelor verzi

(D. Rupp, 1993). in lipsa acestora, cantitatea de sol erodat anual a fost de 15

tlha.

Acliunea vegetafiei in prevenirea eroziunii solului, se manifesti in diferite

moduri:- prin interceptarea picdturilor de ploaie de cdhe frunzigul vilei de vie este

atenuatd forfa acestora; intervalul dinhe rf,nduri, intrelinut ca ogor negru, este

mai vulnerabil, comparativ cu folosirea culturilor pentru ingr[gim6nt verde, a

mulciului sau a inierbdrii temporare sau permanente;- vegetafia constituie un obstacol pentru scurgerile de apd, incetinindu-le;- riddcinile refin particulele de sol gi faciliteazdpdtrwrderea apei in sol.

Reducerea considerabilI a eroziunii solului din plantafiile viticole a fost

obfinutd, in numeroase condilii pedoclimatice experimentale, prin mulcirea

solului cu paie, cu composfuri forestiere, sau prin inierbare a permanenti (A.

KIik, I99l; A. Klik, H. Papouschek, 1991; W. Wunderer Si colab., 1992; J.

Rousseau, 1996; R. Agulhon, /996). Covorul vegetal realizat prin inierbarea

terenului contribuie la disiparea parfiali a energiei cinetice a picdturilor de

ploaie, la interceptarea unei p6rfi din precipitafii, iar prin reteaua radiculard a

gramineelor, agregatele strucfurale sunt protejate de acfiunea distructivd a apei,

contribuind la sporirea permeabilitdlii solului. Comparativ cu un sol intrefinut

ca ogor negru, prin inierbarea unui teren ?n pantd ocupat cu vifi de vie s-a

obfinut o diminuare a cantitefli de sol erodat dela37,7 tlha/an,la0,2thalan (A.

Scienza Si colab., i,988).

Diminuarea cantit5lii de sol erodat pe terenurile in pantd se poate obline qi

prin fragmentarea qi incorporarea in sol a coardelor rezultate la tdiere (C.

Roubal, 1995).


J. Carsoulle, 1995 a constatat c[ mulcirea cu paie sau cu tescovin[, pe

ldngd protejare solului impotriva eroziunii, menfine umiditatea solului gi

sporegte confinutul in materie organicl al acestuia.

Cu toate neajunsurile terenurilor in pantti in privinfa eroziunii solului,

acestea prezinth o serie de particularitlfi ecologice cu efecte favorabile asupra

calitnfii producfiei.

Pe terenurile in pantd elementele de biotop (factorii climatici gi edafici)

inregistreazd variafii care genereazl, la rindul lor, variafii ale vigorii,

metabolismului vi.tei de vie, potenfialului productiv qi calitativ etc.

Regimul apei in sol pe pante este foarte diversificat, ca urmare a efectului

cumulat al condifiilor de clim6, sol, geomorfologie gi hidrologie (L. Mihalache

Si colab., 1976; L. Dejeu, j,984).

in privinla aprovizionlrii cu substanle nutritive, vila de vie beneficiazL de

prezenfa unor cantitlfi mai mari de ap[ gi N la bazapantei. determinatd gi de

tipul de sol, comparativ cu mijlocul gi virful pantei

Aceste variafii ale biotopului au consecinfe biologice ce se manifesti in

dezvoltarea sistemului radicular, asupra proceselor de cregtere, asupra activitdlii

fotosintetice etc., finalizate in producfie gi calitatea ei. in general, se observd o

scidere a producfiei dinspre bazd spre vdrful pantei, asociat[ cu o cregtere a

concentrafieiin zahdr sub influenfa factorilor climatici distribuifi invers fafd de

potenfialul nutritiv al solului.

Terenurile in panti prezinti un potenfial productiv cantitativ mai redus,

dar calitativ superior, in timp ce terenurile de la baza pantei au un potenlial

cantitativ ridicat, insd de calitate mijlocie.

Se recomandd folosirea terenurilor de la baza pantei pentru cultura

soiurilor de masd, a celor de vin de mare producfie pentru obfinerea vinurilor de

consum curent, iar la mijlocul qi vdrful pantei cultivarea soiurilor pentru vinuri

de calitate superioarI, cu denumire de origine controlati gi trepte de calitate.

231

232 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i c ultur a tn c ont extul a gri cul tur i i b i o I o gi c e

8.1.6. Umiditatea solului

Ca gi pentru oricare altd plant6 gi pentru vila de vie, apa are un rol esenfial

in viafa acesteia. Jesuturile gi organele vifei de vie au un confinut important de

apd, carc depinde de foarte mulli factori interni (vdrsta, organul, fenofaza etc.)

gi externi (temperatur6, umiditatea solului, higroscopicitatea aerului etc.).

Tesufurile meristematice in care activitatea fiziologic[ a celulelor este foarte

intensi confin 80-95% ap6; ldstarii in cregtere 90-55Yo in funclie de fenofazd;

coardele de un an 55-48Yo; ramurile de doi gi mai mulfi ani 40-55%; frunzele

70-85%; mugurii 50-55%; strugurii: 70-80% in miez, 60-80% in pielile, 15-

50Yoin seminfe 9i 55-80% inciorchini (M. Oprean, L Olteanu, i,983). Rezultd,

deci, c[ vifa de vie, avAnd $i un aparat vegetativ dezvoltat, este mare

consumatoare de ap6.

Av6nd un sistem radicular dezvoltat, cu o mare plasticitate fiziologici gi

ecologicd, cu o ridicatd presiune radicular[, precum gi cu o mare for,t[ de

sucfiune a frunzelor, vila de vie are mari posibilitifi de aprovizionare cu apd

chiar gi in condilii de 450-500 mm precipitafii.

Umiditatea optimd a solului pentru vita de vie este cuprinsd intre 50 gi

80% din intervalul umiditdfii active, valorile mai mici fiind favorabile pentru

maturarea boabelor, iar cele mai mari pentru cregterea ldstarilor.

Se apreciazl cd stresul hidric moderat inregistrat dupd pdrgd este benefic

pentru calitatea strugurilor. Acest fapt se datoregte reduceriicregterii vegetative

9i echilibrdrii raportului frunze/fructe. in astfel de condilii este favoriz,ati

formarea peridermului ldstarilor, transportul qi acumularea zaharurilor in boabe

gi in lemnul bitrdn (C. Schneider, 1989).

Cercetdrile efectuate la Valea Cdlugdreascd au evidenfiat faptul cE

procentul de apd din intervalul umiditalii active, determinat in timpul maturdrii

boabelor, se coreleazd negativ cu conlinutul de zaharuri al mustului gi pozitiv cu

aciditatea totald.

in perioada vegetafiei lipsa de umiditate determind o diminuare a cregterii

lSstarilor Ei rdddcinilor, reducerea suprafelei foliare, debilitarea butucilor,

incetarea timpurie a cregterii (V. Gh. Popa, 1970; R. Eibach, G. Alleweldt,


1983; H. Dilring, 1984; G. Fanizza, A. M. Castrignano, 1993). in aceleagi

condifii se inregistreazaqi o reducere a fotosintezei (R. Morlat si colab., 1992;S. Poni gi colab., 1994); scade, de asemenea, greutatea medie a boabelor gi

semintelor (V. Gh. Popa, 1977; A. gerdinescu Si colab., 1994), stafioneazd

maturarea boabelor, este prejudiciatr producfia gi calitatea acesteia AAlexandrescu, M. Botzan, 1958; V. Gh. Popa, 1977; N.Grumeza Si colab.,

1979). Daunele produse de seceti sunt mai mari la formele inalte, cu o maimare expansiune a vegetafiei (1. Varga, S. Misik, 1994).

Stresul hidric determind qi o intrare mai devreme a vifei de vie in repaus(7. Ortoize Si colab., 1992).

Consumul restrictiv de apd in perioada maturirii este de mare importanfipentru calitatea vinurilor ropii (l Duteau Si colab., I98l; L. Dejeu, i,986),

seceta relativd av6nd un efect pozitiv asupra acumuldrii antocianilor in pielilele

boabelor (M. Bourzeix Si colab., 1977; $t. Teodorescu Si colab., i,978).

Studiile efectuate de G. Seguin (1983) au pus in evidenfd influenfa pe care

o exercitb raportul dintre evapotranspirafia reali gi cea potenfial5 @TR/ETP x

100) din perioada maturdrii strugurilor gi unele componente ale mustului:

aciditate totald, zaharuri, substanfe antocianice, tanin etc. Valorile restrictive ale

acestui raport, pentru producerea vinurilor de calitate superioar[, sunt cele mai

mici de 35% Si mai mari de 50Yo.

Dacd pe solurile cu confinut sporit in argil[, in condifii de relief plan sau

depresionar, umiditatea rdmdne ridicatd, in special in timpul perioadei de

maturare, are loc o prelungire a cregterii listarilor in detrimentul maturdrii lor gi

o intdrziere in acumularea zaharurilor din boabe; aciditatea este mai mare,procenful de tanin mai ridicat, aromele mai pufin intense, iar vinurile obfinute

au o fructuozitate mai redusi gi un buchet mai slab exprimat.

Apa in exces influenleazil negativ atdt rezistenla vifei de vie la ge4

putregaiul cenugiu, mani cdt gi rezistenta la fisurare, desprindere, transport gi

p[strare a strugurilor de mas6.

Pe solurile cu textur[ glea, insotitd de un drenaj defectuos, apa in exces

exercitd o influenfl negativi asupra solului, determinffnd o aerare insuficienti,

233

234 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biolo gice

condifii de anaerobiozi, creqterea redusd a rdd[cinilor gi absorb{ia sclnfil a

elementelor nutritive. V. Gh. Popa si M. Stan (199l,), au stabilit existenfa unei

corelafii negative intre rezerva medie de api din sol pe perioada de vegetalie gi

numlru] de rdddcini ce exploreazi orizonturile respective.

Excesul de apd este deosebit de ddun[tor ln special la infiinfarea

plantafiilor, determindnd un procent ridicat de goluri.

S-au constatat diferenfieri intre portaltoi in privinfa eficienfei folosirii

apei: portaltoiul 140 Ruggeri se caracterizeazA prinh-o eficienfd mai scdzutd a

folosirii apei, comparativ cu 5 BB gi 3 309 (C. Divaio, M. Boselli, i,993).

in condiliile inierbdrii terenului gi a pdstrarii ca mulci a masei vegetale

rentltate, s-a constatat o pierdere mai redusd a apei in profunzime gi o

evapotranspirafie mai intensi (A Klik, B. Schigl, 1994).

in viticulturb folosirea ingriqdmintelor verzi gi a inierbdrii temporare sau

permanente este condifionatd de existenla unei cantitifi suficiente de apd in sol

(asigurat6 de precipitalii sau prin irigafie), pentru a evita concurenla dintre

covorul vegetal gi vifa de vie.

E.1.7. Combaterea integrati a buruienilor

Pe plan mondial schimb[rile strucfurale ce au awt loc in viticultura

ultimelor decenii, au condus la ra[ionalizarea culfurii vilei de vie, introducerea

unor tehnologii noi, a unor sisteme imbundtifite de intrefinere a solului, care au

in vedere reducerea costurilor, ameliorarea fertilit5fii solurilor, menfinerea

strucfurii, a materiei organice gi a apei in sol.

La nivel ewopean s-a constituit in ultimii ani o comisie de experfi din

diferite f6ri viticole, cu misiunea de a confrunta experien{ele dobdndite pdni in

prezent gi de a elabora un program de combatere a buruienilor din plantafiile

viticole prin folosirea corecti qi combinatii a tuturor mijloacelor tehnice de care

dispune viticultura, astfel incAt sd poatd fi alese cele specifice pentru diferite

condilii gi si reducd la minimum intervenfiile asupra solului.

A fost definit conceptul de "combatere integratd a florei spontone", ca

fiind un sistem echilibrat, care se bazeaz6, pe cunogtinfele existente cu privire la


235

combaterea buruienilor cu mijloace mecanice, agronomice, frzice gi chimice pi

impactul acestora asupra mediului inconjuritor, in vederea elimindrii

competifiei, a menfinerii fertilit6fii solului gi oblinerii unor producfii in condifii

de eficienfd economicd.

Combaterea integratd a buruienilor se bazeazd pe doui principii

fundamentale qi anume:- flora spontani devine ddundtoare numai atunci cdnd concureazA efectiv

butucii de vifd de vie in privinfa apei gi elementelor nutritive, sau cdnd

impiedicd executarea corectd a lucrdrilor de intrefinere. A fost introdusd

nofiunea de "prag de ddunare", la fel ca gi in cazul bolilor gi ddundtorilor, frrd

si fie luate in considerare rafiunile estetice (terenul s6 fie curat de buruieni), sau

cele hadifionale;- folosirea rafionald a erbicidelor nu comportd riscuri majore pentru

mediul inconjurdtor.

Orientarea citre erbicidarea dirijatd, in postemergenfd, poate reduce cu

aproximativ 50% principiile active folosite actualmente in viticulturd.

Degi se considerd gi astizi cd erbicidarea constituie un rezultat al

progresului social, totugi, acolo unde este posibil, se incearci limitarea folosirii

combaterii chimice a buruienilor, ca unnare a faptului c6, prin aceastE tehnic6,

se inhoduc in sol substanfe chimice despre care nu se cunoaqte totul in privinfa

proceselor de degradare

Au fost explorate, in ultimul timp, o serie de c[i, dintre care unele au nu

numai o semnificafie ecologicd, ci gi una economic6;- au fost eliminate substanfele active, cu riscuri de toxicitate pentru vila de

vie sau pentru mediul inconjur[tor;- s-a extins erbicidarea in benzi;- se folosesc dozele minime eficiente;- se extinde erbicidarea dirijat5;- se evit5 folosirea erbicidelor qi aplicarea lucrdrilor mecanice ale solului

dupd luna august qi pe parcursul intregii perioade de repaus;- se urmdregte menfinerea florei spontane in anumite perioade ale anului;

236 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vi t i cul tur a tn c ont extul a gr i c ul tur i i b i ol o gi c e

- inierbarea de durati a intervalelor dintre rdnduri;- folosirea ingrSgdmintelor verzi;- combaterea pe cale termicd a buruienilor etc.

8.2. iNrnnlnrnREA SoLULUI IN VITICTILTT]RA BIoLoGIcA

Lucrdrile solulai, preconizate in viticultura biologicd sunt cele careperturbd cel mai pu{in activitatea microbiani a solului qi asiguri menfinereastrucfurii acesfuia.

Principiile care stau la baza tehnicilor de lucrare a solului in viticulhrabiologicd sunt urmdtoarele :

- mobilizarea gi aerarea solului frr[ rdsturnarea brazdelor, precum gievitarea incorpordrii in profirnzime a orizonturilor superficiale cu ocaziaardturilor, pentru a nu distruge humusul gi a nu perfurba activitateamicrobiologicd la suprafafa solului. in solurile bine mobilizate qi aeraterbddcinile pdtrund ugor, f[rd a fi asfixiate;

- materia organic[ proaspdti (reziduurile plantelor, ingrdgdmintele verzi,ingrdg[mintele organice proaspete) s6 nu fie incorporati in profunzime, cisuperhcial, pentru a fi supuse unei humificlri prealabile in mediu aerob;

- limitarea numirului de treceri cu maqini grele pentru a evita tasareasolului, cu efecte negative asupra structurii, aerlrii gi asupra activit6fii salebiologice;

- lucrarea solului la momentul potrivit, adicd atunci c6nd nu este preaumed. La trecerea utilajelor pe soluri cu un conlinut prea mare in umiditate,pneurile patineazh, iar porozitatea de aerafie a solului este mult diminuatd.

Lucririle solului cel mai frecvent aplicate in vitticulturi prezinti uneleparticularitali. Astfel subsolajul, lucrare de mobilizare in profunzime a soluluiftrd amestecarea onzonturilor, se realizeazA la sfrrgitul verii sau toamna, fiindrecomandat in special pe solurile slab drenate gi slab aerate. Este important s[nu se intervin[ atunci cdnd solul este drenat la addncimea de executare alucrlrii.

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viti cultur a tn c ont e xt ul a gri cu I tur i i b i ol o gi c e

237

Arlfura nu trebuie sd fie profundd, pentru a nu ingropa orizonturile 'Aii"

de la suprafafi, ceea ce ar diuna activitdfii biologice a solului. Flora gi fauna

microbiani a solului sunt de doui feluri: aerobi 9i anaerob[. Cele mai

importante sunt microorganismele aerobe care triiesc in cea mai mare parte

aproape de suprafafa solului, la mai pufin de 15 cm gi au nevoie de aer.

Microorganismele anaerobe sunt situate in profunzime gi trIiesc ftrE aer.

Ar[fura adinci gi ristumarea brazdelor ddtlrlreazd activitatii biologice a solului,

in sensul cd microorganismele aerobe sunt asfixiate in profunzime, iar cele

anaerobe aduse la suprafa;i sunt distruse in contact cu aerul.

Lucrdrile superficiale ale solului aplicate la momentul potrivit permit

pdtrunderea apei, aerarea necesard dezvolt[rii rdddcinilor gi microflorei

contribuind la distrugerea buruienilor. Se evitl folosirea maginilor ce

ftrdmileazl pronunfat solul, distrugdnd agregatele structurale (freze, sape

rotative etc.).

Lucrarea mecanic[ a soluluieste completatd cu cea a organismelor vii din

sol, in special cu a rimelor care aereazLsolul prin crearea a numeroase galerii gi

amestecarea solului cu materia organic[; de aceea, este importantd pdstrarea lor

in sol. Ricldcinile plantelor, prin ramificafiile lor multiple, p[trund gi exploreazd

solul in toate direc{iile, complet6nd gi ele lucririle solului.

in ce prive gte combaterca buruienilor se poate afirma cd, in viticultura

biologicd buruienile nu sunt considerate "inamici'o ce trebuie combdtufi, ci, mai

degrab6, resurse ce trebuie gestionate corect; se recomandd extinderea

preocupirilor de reglare a dezvoltirii acestora.

Buruienile concureazi butucii din plantalii gi, incontestabil, le afecteazf

productivitatea. Aceastd concurenfd intervine in anumite perioade critice de

dezvoltare a vilei de vie. in afara acestor perioade btrruienile pot avea efecte

favorabile importante, asigurind o protecfie a suprafelei solului qi o stimulare a

activitEjii biologice prin exsudatele radiculare eliberate.

in general solurile neechilibrate, cele sdrbcite tn humus gi prost lucrate sunt

cele mai ugor invadate de buruieni, in special de cele greu de combitut:

pdldmida, volbur4 pirul etc. Pe parcursul trecerii de la viticultura tradifionald la

238 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii b iolo gice

cea biologicl, viticultorul trebuie sb acfioneze intr-o situafie deosebitd: folosirea

timp indelungat a erbicidelor a favoizat dentoltarca buruienilor mai rezistente

qi mai greu de combdtut.

Pentru a evita invadarea plantafiilor de cdtre buruienile nedorite, se pune

un accent deosebit pe mijloacele preventive.

in vederea elimindrii unei pirfi din buruieni gi menfinerii lor sub "pragul

de ddunare", in viticulfura biologici sunt autorizate numai metodele nechimice.

Me to del e preventive recomandate sunt urm[toarele :- suprimarea surselor de diseminare, cum este gunoiul de grajd proaspdt

care confine in stare potenliald o proportie ridicatl de seminfe de buruieni.

Capacitatea de germinare a acestor seminfe este mult redusd printr-o

compostare core spunzEtoare ;- ardtura de primdvard trebuie ftcutb c6t mai devreme, pentru ca seminlele

aduse la suprafali si aibd timp sI germineze gi apoi sd fie distruse prin lucrSrile

superficiale ulterioare. Se va evita tasarea solului, care favorizeazd, denoltarea

buruienilor perene, in special a pdldmidei, mai ales daci solul a fost lucrat in

stare prea umed6;- mulcirea solului constituie un procedeu de lupt6 impotriva invaziei

buruienilor, contribuie la protejarea solului fafi de excesele climatice gi, in

special, la menfinerea umiditdfii in perioadele de secetd. Se folosesc diferite

resturi vegetale ca: paie, frunze, diferite composturi, gunoi de grajd, scoarli de

arbori etc.;- folosirea inierblrii permanente sau a ingri.gdmintelor verzi constituie

mijloace eficace de prevenire a dezvoltirii buruienilor.

Metodele de distrugere a buruienilor folosite in viticultura biologic6 pot

fi: mecanice, manuale gi termice.

Metodele mecanice sunt reprezentate de prasilele repetate.

Distrugerea manuald a buruienilor pe rind in jurul butucilor necesitd

foarte mult[ for!6 de munci gi nu poate frrealizatilpe mari suprafefe.

Metodele termice pot fi folosite in dou6 variante: distrugerea localizati cu

vapori qi incdlzire a la flacdrd direct[. in primul caz se folosegte un dispozitiv

C apitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura fn contextul agriculturii biol ogi c e

mobil ce produce vapori supraincilzti (180"C), care sunt conduqi prin tuburi

pdni la nigte clopote aqezate pe solul arat gi nivelat in prealabil. Vaporii

provoaci o cregtere instantanee a temperafurii in orizontul superficial gi

steri.lizeazi, solul pe cdfiva centimetri addncime. Trecerea cu aceste dispozitive

trebuie si fie rapid6, pentru a evita provocarea unor daune microorganismelor

existente in profunzime. Aceastd tehnic[ este destul de costisitoare gi distruge o

mare parte din microorganismele existente in orizonhrl superficial al solului.

incdlzirea la flacird directi presupune folosirea unui arzbtor alimentat cu

propan. Prin aceastd variant[ se obline, la nivelul celulelor vegetale, o

temperaturd in jur de 70oC care antrenearil coagplarea proteinelor gi pieirea

buruienilor in cdteva ore. Eficienfa metodei depinde de stadiul de dezvoltare a

buruienilor, cele mai bune rezultate se oblin atunci cAnd tratamentul termic se

aplici asupra buruienilor tinere, performanlele fiind mai reduse la plantele mai

in vdrst6 gi mai ales asupra celor lignificate. De asemenea, sunt distruse toate

seminfele in curs de germinare.

Se recomandd localizarea tratamentului termic pe rAnd, cu orientarea

arzdtoarelor la 3040" fa[i de sol gi nu vertical pe plante. Au fost construite o

serie de dispozitive cu palpator care protejeazd butucii qi lucreaz6 la o vitezd de

4-6km/h, plantele fiind supuse la un goc termic timp de 2-3 secunde. AcfionAnd

numai asupra parfilor aeriene ale plantelor, tratamentul termic realizeazil o

anumiti seleclie a buruienilor (G. J/romandt, i,993).

inierbarea solului din planta(iile viticole este considerati, in ultimul

deceniu, ca o alternativd ecologicd qi economicd de intrefinere a solului; ea are

un rol de "echilibrare" a fufuror fenomenelor frzice, chimice gi biologice care au

loc in sistemul sol-plant6 (L. Sicher Si colab., i,993).

Numeroase studii au scos in evidenfi influenfa inierbdrii asupra tnsuSirilor

fizice ale solului.

inierbarea a fost introdus6 in viticultur6 la inceputul deceniului 6 in fdrilede limbd german6, urmdrindu-se, in principal, protejarea solului impotriva

eroziunii. Efectele eroziunii prin indepdrtarea particulelor fine de sol, a materiei

239

240 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii bi ologice

organice gi a elementelor nutritive pot avea consecin{e dezastruoase din punct

de vedere ecologic.

in regiunea viticoli Rheingau (Germania), pe pante cu inclinarea cuprins[

intre l0 gi32Yo, in viile inierbate s-au determinat scurgeri superficiale de ap[

dupl ploi torenliale de numai 1,8% din valoarea precipitaliilor, comparativ cu

50o/oin condiliile ogorului negru (K. Emde, 1990). Cantitatea maximd de sol

erodat din plantafiile inierbate a fost nesemnificativd (de 3,1 kg/ha), in timp ce

in condifiile intrefinerii ca ogor negru" aceasta a fost cuprinsd, in funcfie de

pantd, intre 30 qi 100 tlha.Ca urmare a compactdrii solului pe urmele rofilor

tractoarelor, in acest din urmd caz, s-au inregishat scurgeri superficiale chiar gi

la intensitdfi reduse ale precipitafiilor.

Funcfia de protecfie realizatd de covorul erbaceu se explicd prin mai multe

mecanisme:- interceptarea precipitaliilor gi protejarea agregatelor structurale de

impactul pic[turilorde ploaie (A. Klik, l99l);- diminuareavitezei de scurgere a apelor de suprafafd;- infiltrarea mai rapidd a apei, ca urmare a prezenfei macroporilor gi a unei

mai bune dishibufii a acestora in sol.

Confinutul sporit in materie organic6 al solurilor inierbate sporegte

capacitatea de relinere a apei ?n primii 20-30 cm, precum qi cantitatea de api

disponibild (A. Dorigoni, L. Sicher, i,992).

Accesul agregatelor in plantafii pe timp ploios este favorizat de prezenfa

covorului ierbaceu, evit6ndu-se compactarea solului gi degradarea structurii

acestuia.

Agregatele structurale in primii 10-15 cm de sol sunt mai stabile in

prezentp ierburilor (R. Ochaba, A. Valachovic, 1990; Gh. Condei Si colab.,

199i,) (tabelul 8.6.).

Umiditatea solului este intotdeauna inferioar[ in viile ?nierbate; in verile

secetoase, cel pufin in orizonturile superficiale, existAnd riscul sclderii acesteia

la nivelul coeficientului de ofilire. in astfel de situafii, cantitSgile mici de

precipitalii sunt consumate prin evapotranspira{ie de cdtre covorul erbaceu.

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticuhura tn contextul agriculturii biolo gice

Competifia pentru apd realizati de covorul erbaceu este mai accentuati pe

solurile superficiale, neirigate, in condilii de secet6. in practici se alege tipul de

inierbare, durata acesteia, suprafafa pe care se practic[ (pe toate intervalele;

altemativ; pe r6ndul de vile etc.), in funcfie de condifiile pedoclimatice.

Tabelul8.6.

Rezultate obfinute dupi 25 de ani de aplicare a diferitelor sisteme de

intrefinere a solului in podgoria DrdgSgani (dupd Gh. Condei si colab., 1991)

tn perioadele secetoase, s-au inregistrat valori ale temperaturilor maxime

ale solului la addncimi cuprinse intre 10 9i 40 cm, mai reduse in prezenfa

covorului vegetal (A. Dorigoni, L. Sicher, 1992).

in ce privegte influenfa inierbdrii asupra insuqirilor chimice ale solului, se

constatd c[ aceasta este o metodi bun[ de a produce pe loc substanfd organicS.

Prin tocarea repetatd a masei verzr rczultate gi pdstrarea ei ca mulci la suprafala

solului, o parte din aceasta se transformd in humus stabil. in general, sporirea

confinutului in substanf[ organicd se realizeazA in primii 20 cm de sol (,4.

Dorigoni si colab., 1992), dar cu timpul poate fi inregishati in profunzime (J.

P. Soyer Si colab., 1984).

Confinutul in azot mineral al solurilor inierbate este mai redus comparativ

cu ogorul negru, diferenfele fiind evidente, mai ales in timpul perioadei de

vegetafie (A Scienza Si colab., 1988). Prin inierbare existd posibilitatea

controldrii unei eventuale nuhilii azotate excesive a vifei, mai ales in perioada

maturdrii strugurilor, cu influenf[ favorabild asupra producfiei.

241

Analiza efectuatdSistemul de intretinere a solului:

Ogor negnr Erbicidare lnierbareAgregate stabile pe addncimea0-10 cm (%) 7 l 76 89

Umiditatea solului 0-10 cm (%) 2 l t7 t2Densitatea aparentd 0-5 cm (g/cm') 1,30 1,44 1,25Porozitatea totald 0-5 cm (%) 52 46 53Humus (%) 1 ,7 1 ,5 2,1

242 Capitolul YIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biolo gice

Cercetlrile efectuate de K. Schaller Si colab. (199/) cu privire la dinamica

nitrafilor pe profilul solului (0-80 cm), au evidenfiat faptul cd la sfhrgitul verii,

ca urmare a mineralizdrii intense a materiei organice in condiliile ogorului

negru, confinuful de azot este sporit, el urmdnd sd fie spilat in profunzime de

cltre precipitafiile inregishate in perioada de toamn6-iam6. tn viile inierbate

consumul de azot nitric de cdhe vegetafia ierboasl pentru cregtere reprezinti un

adevdrat ,,efect tompon", care se oprme spdldrii in profunzime a nitratilor,

contribuind, in acelagi timp, la reducerea excesului de vigoare gi de producfie.

Comparativ cu solul intrefinut ca ogor negru, prin inierbare sporegte

semnificativ confinutul solului in Kzo (P. Fleck, 1979) (tabelul 8.7.). Potasiul,

element cu mobilitate redus6, este translocat in profunzimea solului de citrer5ddcini.

Tabelul8.7.Con{inutul solului in KzO pe terenuri intrefinute prin inierbare

sau ca ogor negru (dupd P. Fleck, 1979)

Addncimea (cm) KzO (me/l00 e sol)Inierbare Ogor negm

0-5 73 565-10 60 4210-15 60 3415-20 58 30

Experienfele efectuate in ungaria au evidenfiat faptul cd inierbarearealizatd' cu specii leguminoase (Medicogo sp.) au redus spdlarea calciului gi

magneziului (M. Varnai, I99l).

Ca urmare a intensificdrii activitdlii biologice a solurilor inierbate a sporitconcentrafia de COz intAlnit in astfel de soluri. Astfel, corelafia strdnsd dintreconfinutul in C organic Ai respirafia solului se datoreazd substanfelor organicebiodegradabile care servesc drept hrand pentru microorganisme gi care, lardndul lor, au nevoie de un microclimat edafic echilibrat. Efectul benefic alcovorului vegetal se manifesti gi prin amplitudinile mai mici de variafie ale

temperaturii solului (5. Stoitchev Si colab., f 990).

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticulnra tn c ontextul agriculturii b iolo gice

in viile inierbate, comparativ cu lntrefinerea solului ca ogor negru, a fost

determinat un numdr mai mult decdt dublu de microorganisme, apa(indnd atdt

microflorei cAt qi microfaunei, in general mai bogate in specii (E.

Homrighausen, I 976; I 984).

Comparativ cu inierbarea mturald, G h. Condei Si colab. (|989) au

determinat un numlr de bacterii gi ciuperci redus la jum[tate in condiliile

ogorului negru, gi la un sfert tn cazul folosirii erbicidelor reziduale.

Diferenfieri importante au fost constatate gi in privinfa prezentei rdmelor,

mult mai frecvente atAt ca numdr de indivizi, cdt gi ca numir de specii in

solurile inierbate (F. Schffir, P. Schachtsabel, |985). Ele contribuie la

formarea unor complexe argilo-humice mult mai stabile gi galeriile lor, mult

mai frecvente in solurile inierbate, aereazf solul, asigurd drenajul intem,

precum gi formarea humusului gi a agregatelor structurale.

incircitura mai mare de organisme heterotrofe prezinti importanfi

deosebitd penhu unele procese biologice din sol ca: mineralizarea, humificarea,

fixarea azotului gi stabilizarea structurii (L. Sicher si colab., Igg3). Pe terenurile

inierbate, fragmentarea lemnului eliminat la tiiere, impreund cu ierburile

pdstrate ca mulci, contribuie la descompunerea acestuia cu o vitez6 aproape

dubl6 comparativ cu situalia soltnilor lucrate obiqnuit (E. Schwappach, 1979).

inierbarea permanentii poate fi practicatl in viticulturd in doul moduri:

natural ;i artificial.

inierbarea naturald,constituie modul cel mai simplu de inierbare realizat

de cdtre flora spontand ce urmeaz5 sd fie supusi anual unui num[r de2-4 cosiri,

in funcfie de frecvenfa precipitaliilor.

Prin inierbarea naturald a terenului in centrul ltaliei, dupd 3 ani de

experimentare, s-a constatat realizarca unui echilibru intre speciile ce aparfin la

4 familii (leguminoase, graminee, composite gi geraniacee), cu influen![

pozitivi asupra fiziologiei vilei de vie (8. Egger Si colab., 1995).

inierbarea naturald prezintl cdteva inconveniente: acoperirea solului se

realizeazh lent gi neuniform; asiguri o protecfie scbzutd impotriva eroziunii gi

243

244 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i cul tur a tn c ont extul a gr i c ul tur i i b i o I o gi c e

compactirii; speciile intAlnite nu sunt toate la fel de utile, din caw:- consumului

sporit de apd; dezvoltarea excesivd in indlfime etc.

Pentru evitarea acestor neajunsuri, in viticultura din multe {dri (Austria,

Germania, Elvetia, Italia, Franfa) se recurge la ,,tnierbarea artificiald" prin

semdnarea unor specii sau a unor amestecuri. in astfel de sifualii se au in vedere

efectele unei culturi secundare care concureazb vila de vie in privinfa

consumului de ap6 gi imobilizeaz6 temporar elementele nutritive (care vor fi

restituite prin mineralizarea substanfei organice in urma cosirii periodice a

ierburilor). Aceasti concurenf[ poate fi benefici atunci c6nd se urmdreqte o

reducere a vigorii excesive a butucilor din unele planta{ii, mai ales in faza

legdrii boabelor gi a maturdrii strugurilor.

Viticultorul are posibilitatea alegerii unei anumite compozilii a

amestecului de specii ierboase, a epocii de semlnat, a duratei de menfinere a

covorului vegetal, precum gi a suprafefei pe care se practicd inierbarea (pe toatd

suprafala, pe intervalele dintre rinduri sau pe intervalele alternative).

in lara noastrd cercetirile efectute de P. Piyuc (1989) aa evidenfiat

perspectiva introducerii sistemului de intrefinere a solului prin tnierbarea

alternativd de duratd in zonele cu peste 350 mm precipitalii, in intervalul

aprilie-octombrie.

inierbarea artificiold,are in vedere la alegera speciilor destinate inierb[rii

permanente in viticulturd urmdtoare le criterii :- formarea rapidd a unui covor vegetal dens gi rezistent la tasare;- talia redusi a speciilor;- consum redus de apd qi elemente nutritive;- concurenfi moderati fatd de vifa de vie gi sporitd fald de buruieni;- cregterea lenti, pentru ca lucrlrile de intrefinere sd fie ugurate (cosiri in

num[r redus) gi capacitatea de a suporta, ca mulci, biomasa ren;/rtatil- longevitate sporit6, cu posibilitatea de a ldsa sd pdtrundd ?n timp specii

autohtone, in scopul promovdrii diversitdlii floristice;- sistemul radicular al speciilor ierboase s[ nu interfereze cu cel al vitei de

vie (at6t din punct de vedere mecanic, c6t gi in privinfa unor exsudate secretate);

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticultura tn contextul agriculturii biologice

245

- speciile sd se dezvolte cu precidere in perioadere cu ma:<im6disponibilitate hidrici gi si intre in repaus in perioadele de secetii (A. Scienza,1988; L Eynard, G. Dalmasso, 1990; A. Descotes Si colab., I99l; L. Sicher Sicolab., 1993; G. Colugnati, i,995).

in general, se recomandd amestecuri de graminee (3-5 specii), care secaracteizeazS prin cerinfe reduse fafb de apI, rusticitate, rezistenfi la umbrire,sau amestecuri de graminee gi leguminoase, acestea din urmi contribuind gi laimbogSlirea solului in azot, prin fixarea celui atmosferic.

Lolium perenne (iarba de gazon) este o specie competitivd fafd de floraspontanS" cu rdsirire rapidd" formdnd un covor compact. contribuie laconsolidarea rapidi a terenurilor in pant6, prezintd o rezisten{d ridicatd la tasaregi o longevitate redus6. Intri in amestecuri in proporfie de 10-50%.

Festuca ovina - specie rezistenti la secetd gi la tasare - este potrivit5 pesolurile aride gi s[race. Ea poate fi introdusi in amestecuri in proporfie de p6n6la40%.

Festuca arundinacea este recomandat6 pentru soluri umede, adapt6ndu-sebine gi in condifii de secet6. Dupd acoperirea terenului eliminl speciileconcurente.

Poa pratensis (firufa) este o specie stoloniferd, mai pufin pretenfioasr inprivinla apei gi elementelor nutritive, cu cregtere lentd, competitiv6 fafi de altespecii, longevivi, rezistentE la tasare. Se recomandd ca in amestecuri sd nudepIgeascd 30%.

Agrostis tenuis (iarba-cimpului), prezentd in unele amestecuri in proporfieredus6, se caracterizeazd prin cerinfe reduse fafa de apd gi prin formarea lent6 acovorului ierbaceu.

Dintre leguminoase, Trifulium repens (trifoiul alb t6rdtor) gi rrifutiumhybridum pot fi folosite pe terenurile mai umede, datoriti cerinfelor ridicate inapd. Nu suport[ tasarea.

Trifolium subterraneum este o specie anualI care manifestd o concuren{dsporiti fafa de celelalte specii. Are un ciclu de dzvoltare de toamn6-primdvari;in cursul verii cdnd intervine, de obicei, seceta dispare, dup6 realizarea

246 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice

autoinsdmAnfirii. Specia aduce in sol, prin fxarea azotului atmosferic, o

cantitate de 30-50 kglha/an.

in general, pentru majoritatea speciilor se folosesc soiuri selecfionate

pentru formarea unui ovor vegetal dens, uniforTn, cu plante de talie mic6, spre

deosebire de cele destinate obfinerii firajelor.

in experienlele efectuate in fara noastr6, inierbarea intervalelor dintre

rdnduri s-a frcut cu Lolium perenne, Lolium multiJlorum, Dactylis glomerata,

Medicago sativa (Vasilica DuSchin Si colab., 1986; P. Piyuc, 1989; Gh. Condei

si colab., 1989).

in funcfie de condiliile climatice, sem[natul speciilor ierboase poate fi

ftcut primdvara (aprilie) sau toamna (septembrie), dupd o buni pregitire a

patului germinativ. Addncimea de semdnat nu trebuie sd depdgeascd 2 cm;

operalia este bine si fie urmatd de tdvdlugire. Pe terenurile cu pant6 accentuatd,

pentru protecfia impotriva eroziunii, imediat dup[ semdnat se recomandd

mulcirea cu paie (0,4 kglfih, aceasta avdnd gi rolul de menfinere in sol a

umiditalii favorabile germindrii.

intrelinerea covorului vegetal se face prin cosiri periodice prin care se

urmdregte pdstrarea labaza plantelor a unor porfiuni de 4-5 cm din tulpini care

concentreazl rezervele ce garanteazi reluarea cregterii gi longevitatea plantelor.

Se recomandd ca ierburile cosite si rdm6nd ca mulci pentru sporirea

confinutului solului in substanfi organicd qi, in acest fel, plementele nutritive

absorbite sunt temporar imobilizate, p0nd cdnd prin procesul de mineralizare ele

vor fi restituite solului. Cosirile frecvente (4 pe an) contribuie la simplificarea

compozifiei floristice in sensul diminuirii speciilor cu frunza lat5 care au nevoie

sd producl seminfe pentru a se reproduce, in avantajul gramineelor, a c6ror

inmulfire este stimulati. De asemenea, se reduce fauna "indiferenti" gi cea'ttile'" care, de obicei, igi gdsegte refugiu gi hrand pe flora spontand infloritd. in

plus, ierburile cosite de timpuriu, datoritd coeficientului izohumic scdzut sunt

supuse unei rapide mineraliz5ri.

Numdrul mai redus de cosiri (2-3) permite inflorirea plantelor gi

rdspindirea seminfelor, obfindndu-se astfel o fitocenozd mai diversificatd.


247

Ierburile mature cosite tArziu au un randament in humus mai bun, mai stabil (2.

Sicher, l,993).

U. Remund Si colab. (1992) recomandi introducerea unui regim de cosiri

alternative (un interval da" urmitorul nu) ceea ce duce la menfinerea in

permanenld a unor rezerye de plante inflorite pe tot timpul perioadei de

vegetafie, o sporire a diversitifii botanice in favoarea speciilor perene cu frunza

lat[ care spre deosebire de graminee, au o inflorire treptati gi prelungiti in timp.

inierbarea poate constitui astfel "un tampon ecologic" care ad[postegte gi

hrdnegte fauna util6 (acarieni prdditori din familia Phytoseide, viespi din

familia Trichogramma etc.).

inierbarea permanentd poate fi realizath tn 3 variante: totall, parfiali gi

parf ial6 cu alternarea intervalelor.

inierbarea permanentd totald acoperd intreaga suprafald a parcelei gi se

practicl in condiliile unor soluri bine aprovizionate cu p[ gi elemente nutritive,

acolo unde se pune problema diminudrii excesului de vigoare gi de producfie.

inierbarea permanentd parliald (pe intervale) este cea mai rispdnditi gi

constd in inierbarea unor benzi pe teren situate pe mijlocul intervalelor dintre

rdnduri pe care circuld maginile, solul pe rdnd urmdnd a fi luuat obignuit. in

funcfie de condiliile pedoclimatice, de distanfele de plantare, de virsta gi de

vigoarea butucilor, ldfimea benzilor inierbate este cuprinsd intre 60 gi 140 cm,

astfel cd suprafafa efectiv inierbatd reprezint6 20-50% din intreaga suprafafi a

parcelei.

inierbarea permanentd parliald cu alternarea intervolelor urmdregte

reducere "concurenfei" gi constd in insdmdnfarea ierburilor din doui in dou5

intervale. Dupd 8-9 ani benzile inierbate sunt desfiinfate prin ardturd de toamn6,

urmdnd sb fie inierbate intervalele dintre rdnduri care au fost intrefinute ca ogor

negru (P. Pi1uc, lgSg). tn acest fel suprafala inierbati reprezint[ 40-50% din

total.

Se recomandd folosirea ierburilor cu talie micS (Lolium perenne)

cantitatea de sdmAnfi necesard fiind de l2-l4kglha. insdmdnfarea se face dupd

ar[tura de primdvard, folosind un agregat alcdtuit din fteza purtatd pentru vie

248 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice

FPV, un segment al semdn6torii universale SU fixat pe cadrul frezei gi un

tdvdlug articulat sau grapa stelatl GSV-1,5 fixatd in spatele ftezei.

in viile cu distanfa dintre rdnduri de 2,2 m, ierburile se seamind in benzi

late de 1,4 m; ldlimea benzii poate varia in funcfie de distanfele de plantare,

urmhrind ca intre banda insimdn{ati gi rAndul de vie sd rdmdni o distan!5

minim[ de 30-40 cm. ln timpul perioadei de vegatafie ierburile se cosesc de 2-3

ori cu magina de curdfat paquni MCP, care realize azA Si tocarea masei vegetale,

aceasta r[mdndnd deasupra ca mulci.

Intervalele dintre rAnduri rdmase neinierbate se intrelin ca ogor negru prin

lucrdrile obignuite (ardtura de toamnd, affinarea de primdvard gi 3-4 lucrdri

superfrciale in timpul perioadei de vegetafie).

Influenfa intrefinerii solului prin inierbare asupra vifei de vie. Ca

urmare a concurenfei covorului ierbaceu, distribu{ia rdddcinilor vilei de vie

suferd modificdri in sensul sporirii cregterii acestora in orizonturile profunde, la

fel ca gi in cazul aplicirii lucrlrilor solului. in condifii de erbicidare, rdddcinile

vilei de vie reuqesc sd "colonizeze" Si orizonturile superficiale ale solului.

Aceste modificdri ale distribufiei rEddcinilor vilei de vie in funcfie de sistemul

de intrelinere a solului depind de profunzimea solului, de accesibilitatea apei, de

vigoareabutucilor (R. S. Jacl<son, 1994).

Distribulia modificatd a sistemului radicular, concurenfa exercitat[ de

c[tre ierburi, imbunitdlirea insuqirilor fizice ale solului d6termin6 modificdri

importante ale nutriliei vilei de vie.

Frunzele vilei de vie provenite din parcelele inierbate au un confinut mai

ridicat in fosfor gi potasiu, comparativ cu cele obfinute in parcelele intrelinute

ca ogor negru. ca ogor negru. Aceste doui elemente sunt absorbite de ierburi gi

apoi eliberate de citre rdddcini in forme organice asimilabile de cdtre vila de

vie.

Cercetiri efectuate in Austria au evidenfiat faptul c6, in urma inierbdrii

permanente, continutul de azot gi potasiu din frunzele vilei de vie se situeazd

sub limitele critice de 2,25 % (fI) gi, resectiv, I,2% K) la majoritatea soiurilor

studiate (A. Fardossi si colab., 1996). Spre deosebire de toate soiurile de vit5 de


249

vie luate in studiu (27), confinutul covonrlui vegetal in N gi K a fost sporit.

Alimentarea vifei de vie cu Ca, Mg Si P a fost asigurat[ in conditii optime.

in cele mai multe caztxr,prin inierbare este diminuatii vigoarea butucilor,

(R. Morlat, 1987; A. Dorigoni, L. Sicher, I99I; Gh. Condei Si colab., I99I).

Dezvoltarea mai slabd a listarilor in astfel de condifii determind o incetare mai

timpurie a cregterii, insofiti de o imbundtalire a eficienfei fotosintezei frunzelor,

cu efecte favorabile asupra proceselor de acumulare in struguri.

in aprecierea influentei inierbdrii asupra vigorii butucilor, trebuie sd se

find seama de combinafia altoi/portaltoi, de virsta ierburilor, de evolu{ia

regimului pluviometric in cursul perioadei de vegetafie, de capacitatea solului

de inmagazinare a apei. in situafiile unor soluri fertile bine aprovizionate cu

apd, a unor portaltoi vigurogi, in care excesul de vigoare poate dduna calitifii

producfiei gi rezistenfei vifei de vie la iemare, aceasti diminuare a vigorii in

urma inierbdrii permanente este beneficd pentru producfie.

Influenla inierb6rii asupra producliei de struguri depinde, tn mare adsur6,

de densitatea de plantare gi de condifiile climatice. in general, la densitEli mici

de plantare vigorea mai mare a butucilor permite exploatarea solului da cdtre

rdddcini in profunzime, suport6nd mai ugor concurenfa pentru apd realizatd de

covorul vegetal, ftri ca producfia sd fie influenfat6 negativ.

in anii cu deficit de precipitafii, pe soluri cu rezerrre reduse de apd,,

parcelele inierbate dau productii mai scdzute, la fel ca gi in cazul parcelelor cu

densitifi mari de plantare unde vigoarea mai redusd a butucilolr gi dezvoltarea

mai superficialda sistemului radicular sunt supuse unei concurenfe accentuate.

Prin inierbarea permanentd naturalS cu specii perene din flora spontani,

cosite permanent pe un vertisol carbonatic din podgoria Dragaqani, timp de 15

ani la soiul TdmAioasd rom6neascd a fost obfinutd o diminuare a producliei de

struguri fa!6 de ogorul negru cu 24o/o (Gh. Condei Si colab.,l987). Prin

inierbarea dirija6 (50% graminee f 50% leguminoase) cu durata de 5 ani, in

aceeagi podgorie, la soiul Sauvignon, diminuarea producfiei a fost in medie de

l5Yo,mai accentuati in anii secetogi (Gh. Condei, i,986).

inierbarea permanentd cu gramine e (Festuca rubra Si Poa pratensis) in

250 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice

plantafii cu soiul Chasselas cultivat in Elvelia a determinat diminuiri de

producfie cuprinse inhe 5 gi 24Yo, in lipsa fertilizdrii cu azot, comparativ cu

ogorul negru (D. Maigre Si colab., i,995).

Producfii asemindtoare sau mai mici cu 5-l5o/o, comparativ cu ogorul

negru, au fost obfinute prin inierbare cu graminee qi in podgoria Clnmpagne (A.

Descotes Si colab., 199/,).

inierbarea determin[, in general, o imbundtdyire a calitdyii strugurilor prin

acumularea unor cantitifi sporite de zaharuri in boabe, ca urmare a diminuirii,

intr-o anumitd m[surd, a vigorii butucilor gi a producfiei de struguri (A. Scienza

Si colob., 1988; Gh. Condei Si colab., 1989; L. Sicher, A. Dorigoni, 1992; D.

Maigre Si colab., 1995; S. Orlandini Si colab., 1995).

Aciditatea total[ a mustului a fost mai redusb in cazul inierbdrii terenului.

Concurenja exercitatl de ierburi determind o incetare mai timpurie a cregterii

l6starilor in cursul perioadei de vegetafie gi o "degradare" mai accelerath a

aciditnfii din boabe.

La soiurile negre s-a constatat gi o imbunbtifire in polifenogi a recoltei, in

condifiile inierbSrii terenului (R. Agulhon, 1996).

Prin eliminarea rapidd a apei tn exceso datoritd transpirafiei intense a

ierburilor, atacul de putregai cenuqiu al strugurilor gi, uneori, al manei este mult

diminuat, mai ales in anii favorabili pentru dezvoltarea acestor boli.

Prezenla covorului vegetal reduce, de asemenea, manifestarea clorozei in

prim[verile in care circulafia aerului in sol este redus6.

Printre dezavantajele tnierbdrii se semnaleazA, pe ldngi concurenfa

pentru ap[, mai accentuatd in anii secetogi qi sporirea riscului gerurilor til:zii de

prim[var5, in momentul dezmuguritului sau, uneori, in perioadele secetoase,

trecerea acarienilor galbeni de pe ierburi pe vila de vie.

in privinfa consumurilor energetice, sistemul de intrefinere a solului prin

inierbare dirijatd a determinat consumuri mai reduse la unitatea de suprafafd,

comparativ cu ogorul negru (tabelul 8.8.).


251

Tabelul8.8.Consumuri energetice determinate de sistemul de intrefinere a solului

(dupd Gh. Condei , 1989)

Sistemul de intrefinere asolului:

Consumul la ha (anual):Zile - om Ore - asresat Motorinl (l)

Ogor negru 27 I 4 lErbicidare 2 J 26Inierbare l 4 4 13

Cultura plantelor anuale pe intervalele dintre rinduri, folosite ca

ingrdgimdnt verde, inlluenfeaz6 favorabil insugirile frzice, chimice gi biologice

ale solului, fbrd sd afecteze cregterea gi fructificarea vifei de vie.

ingrdsdmintele verzi contribuie la reducerea eroziunii solului, amelioreazd

structura acestuia prin imbogdfirea in materie organicd gi intensificd activitatea

microorganismelor. Folosirea lor constituie un mijloc de combatere a clorozei

datorati excesului de apd in solurile asfixiate (1. Eynard, G. Dalmasso, 1990;

Victoria Cotea, V. V. Cotea, 1996).

Ca ingr[qdminte verzi pot fi folosite specii cu ciclul de vegetafie scurt, cu

creqtere rapid6, care produc o biomasd apreciabild, unele dintre ele

(leguminoasele) cu posibilitdfi de fixare a azotului atmosferic: mazbrea

comestibild sau turajerd (100-150 kglha),lupinul (150-200 kg/ha), bobul (150-

200 kglha), soia (150-200 kg/hal borceagul de primlvard (120 kglha mazbre

furajerl + 60 kg/ha ovilz), secara (80-100 kg/ha), mdzfuichea, fasolifa etc.

in zonele cu precipitafii anuale mai mari de 600 mm, cu cel pulin 300 mm

in perioada de vegetafie, semdnatul culturilor se poate face toamna sau

primivara, in timp ce in zonele cu precipitafii moderate, cuprinse intre 500-600

mm, semdnatul se face toamna, in lunile septembrie-octombrie.

Suprafala pe care se insdm6nleazd culturile poate fi diferit6; obignuit,

aceasta se face in benzi late de 140-175 cm pe intervalele dinhe rinduri,

altemativ, o datd la2 ani.

Primdvara, in mai-iunie, la imbobocirea sau inspicarea plantelor, acestea

se toaci mdrunt, rimAnAnd la suprafafa solului p6nd la uscare ca mulci, dupd

252 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticulturo in contextul agriculturii biologice

care se incorporeazd in sol cu discul sautreza.

Covorul vegetal realizat la suprafafa solului in intervalul toamn6-

primlvard constituie un obstacol in calea spdlarii nitralilor in profunzime, fird

sd influenlezn negativ cultura vijei de vie (P. Penet Si colab., 1991; H. Lott, K.

H. Emig, I99l).

Chiar dacd randamentul in humus stabil al biomasei obfinute este sc[2t,

prin incorporarea in sol a materiei organice fermentescibile este stimulati

activitatea microbiologic[ a solului.

Ca urmare a prezenfei unui covor vegetal la suprafala solului, se modificd

microclimatul orizonturilor superficiale; temperatura acestora este mai scdnfi5,,

comparativ cu intrelinerea solului ca ogor negru sau prin erbicidare. De aceea,

in zonele cu brume frecvente gi ingheluri tdrzii de primdvar[ se recomandd ca

tocarea plantelor qi pdstrarea lor ca mulci s5 se faci primivara devreme, pentru

a evita accentuarea daunelor. Umiditatea relativ[ a aerului in atmosfera

invecinati este mai ridicat5, ftrd sd se constate intensificiri ale atacurilor

paruzitare (A. Scienza Si colab., i,988).

Experienfele efectuate in podgoria $tef[negti-Argeg pe soluri podzolice,

argilo-iluviale, cu confinut ridicat in argild gi regim aerohidric defectuos, au dus

la concluzia cd intrefinerea solului prin culturi anuale folosite ca ingrdgdminte

verzi (borceag de primdvard: ovdz 60 kg/ha qi maz5re 120 kglha) nu a afectat

cregterile vegetative, in timp ce produclia de struguri a sporit semnificativ (I

Rddulescu gi colab., |989). Cultura alternativd a borceagului de primdvard pe

intervalele dintre rdnduri a contribuit, de asemenea, la diminuarea excesului de

umiditate din sol in prima parte a perioadei de vegetafie.

Prin folosirea ingriq[mintelor verzi se imbundtdJegte mobilitatea

elementelor nutritive in sistemul sol-plantd (Vasilica DuSchin, 1986; Gh.

Condei Si colab., 1989).

Pentru viticulturd prezint6 interes Si tnierbarea temporard cu specii din

Jlora spontand, de talie joas6, lipsite de stoloni gi rizomi (Stellaria media,

Ver oni c a per s ic a etc.).

Prezen[a florei spontane pe parcursul perioadei de repaus avifei de vie are

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii bio I o gic e

253

o serie de efecte favorabile:- reduce scurgerea de suprafafi a apei gi solului, asigurdnd protecfie

impotriva eroziunii;- amelioreazi infiltrarea apei din precipitatii, cu influenfi pozitivl asupra

rezervelor de apd din sol;- garanteazL o mai bund mobilizare a elementelor nutritive mai pufin

mobile, reducind riscul aparifiei carenfelor gi clorozei;- prin sistemul radicular amelioreazi structura solului.

Cosirea plantelor din flora spontand, cdnd acestea ajung la 20-25 cm

inilfime in primdvard influenfeazi pozitiv pistrarea umiditdlii din sol, tntdrzie

aparifia unor noi buruieni anuale gi permite accesul cu maginile in plantafii pe

timp ploios.

in general, buruienile care igi fac aparifia la sfhrgitul primdverii gi vara pot

contribui la accentuarea deficitului hidric. fn zonele cu precipitafii suficiente,

sau acolo unde este necesard limitarea vigorii butucilor, se recomandd cosiful

buruienilor.

Cercetiri recente efectuate in Ungaria au wmdrit folosires buruienilor cu

acliune alelopaticd in plantafii viticole (J. Mikulas si colab., 1992).

Au fost utilizate o serie de specii sdlbatice, intdlnite frecvent in plantafii,

cu rdddcini superficiale, care exercitd o concurenfd sclzutii pentru ap[ gi

substanfe nutritive. Unele dintre -ele sunt interesante pentru capacitatea de a

emite substanfe chimice alelopatice, fapt ce explic[ un efect erbicid

semnificativ.

Speciile luate in studiu au fost urmdtoarele: Digitoria sanguinalis,

Lamium amplexicaule, Lamium purpureum, Stellaria media, Glechoma

hederaceum. S-a urmlrit, indeosebi, comportamenful fiziologic al speciei

Digitaria sanguinalis, specie cosmopoliti cu r6sp6ndire rapidd, rezistenti la

seceti (degi sistemul radicular se afl6 la micd adAncime), cu acliune alelopatici

datoratd emisiei unor exsudate radiculare fitotoxice (acidul clorogenic gi

sulfosalicilic), care frineazA dezvoltarea buruienilor,fiwda dduna vilei de vie.

254 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultur a tn contextul agricultur ii b io lo gic e

8.3. FERTILIZAREA PLAI\TATIILOR VITICOLE

Pentru rafionalizarea ferilizAii vifei de vie, trebuie s[ se fini seama de

citeva caracteristici mai importante dupl cum urmeazi:- vila de vie este o planti perend la care elementele nutritive

incorporrate ln recoltii nu reprezintii decdt o parte din cantitateaextrasl din sol;- rdddcinile vilei de vie se dezvolti in profunzime; majoritatea lor se afl6

situate intre 20 gi 60 cm addncime, unele depdgind 4 m;- solurile viticole sunt, tn general, sdrace gi mai mult sau mai pufin

profunde;- producfiile de struguri sunt relativ limitate, astfel cd necesarul de

elemente nutritive este relativ redus;- uneori distanlele mici de plantare folosite limiteazA posibilitifile de

aplicare a ingriqimintelor;- capacitatea de stocare a substantelor nutritive in elementele

multianuale ale butucilor este relativ ridicat5, permifdnd reutilizarea acestora.

Cultura vifei de vie reprezinti o minicultur[ indelungati; planta rdmdne pe

acelagi loc o perioadd de peste 30 de ani, timp in care are loc o degradare

treptatd a solului prin compactarea lui pe urmele tractoarelor, slrdcirea ln

materie organicl qi in elemente nuhitive.

in viticultura biologicb obiectivut fertitizirii este mentinerea sau sporirea

fertilitalii solurilor qi a activitiifii lor biologice. Se preconizeazf "hrdnirea

solului", pentru ca acesta, la r6ndul lui, sd hrineasci plantele, acorddnd un rol

privilegiat fertiliz6rii organice.

ingrIg[mintele organice sunt transformate de c6tre organismele vii din sol

in humus gi elemente minerale, care sunt preluate, treptat, de c[tre plante pe

parcursul perioadei de cregtere, pe m[surd ce acestea au nevoie.

Fertilizarea in viticultura biologicd implic[ folosirea, in principal, a

tngrdgdmintelor organice provenite din fermd gi adlugarea suplimentari de

elemente nutritive naturale (autorizate de reglement6rile in vigoare), mai ales pe

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticuhura in contextul agriculturii biologice

255

solurile cu stdri carenfiale. Aceste elemente minerale sunt puse heptat la

dispozifia plantelor prin intermediul microorganismelor.

Acest mod de fertilizare "respectd' mai intdi fiziologia plantelor, spre

deosebire de fertilizarea slasicd pe bazil de ingr[gdminte minerale de sintez6,

care favorizearA mai mult cantitatea decAt calitatea producfiei.

in ultimii 30 de ani in viticultura intensivd a existat tendinfa de a confunda

fertilizarea cu 'forlarea" producfiei, neglijdnd viala solului gi,in acest fel

limit6nd capacitatea sa de a descompune substanfele organice.

Atunci cdnd ingrigdmintele organice disponibile sunt corect folosite, in

viticultura biologic[, fertilizarea minerald complementari este mai pufin

importantS. Cu toate acestea, nivelul fertilit5tii solului trebuie sd fie testat

periodic prin analize de sol gi prin calcularea tmui bilanS al elementelor

nutritive (intrdri, iegiri, pierderi).

Pentru refacerea fertilitiifii solului, intre momentul defriqirii unei plantafii

vechi gi cel al replant[rii este util6 pistrarea unei perioade de repaus. Durata

ideald a repausului este de 10 ani, interval in care are loc descompunerea

rlddcinilor situate in profrrnzime gi, in acest fel, eliminarea vetrelor cu boli

virotice. in acest timp se recomandi cultivarea leguminoaselor (ex.: lucerna)

urmat6 de graminee (cereale).

Fertilizarea de aprovizionare, efectvati, inainte de plantare, se considerd

eficient6 daci se administreaztr 30-50 t/ha gunoi de grajd sau de tescovind

compostatii.

Pentru aprovizionarea solului cu fosfor se recomandd doze de 200 kg/tra

P2O5 (aproximativ 600 kg/ha de fosfafi naturali), administrate inainte de

cultivarea lucernei (la care se adaugd, eventual, 150 kg/ha K2O, dacd solul este

deficitar); inainte de plantarea vifei de vie se completeazi necesarul de fosfor cu

incl200 kg/ha PzOs U. Rousseau, /995).

in viticultura biologicb, humusul este un component extrem de important

deoarece rezultii din transformarea materiei organice prezente sau incorporate in

sol: rdddcini, frunze, coarde tocate, gunoi de grajd, compost, ingrigiminteverui

etc.

256 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit icuhura tn c ontextul agriculturii biolo gic e

Humusul formeazA cu argila complexul argilohumic stabil, care joac6 un

rol important in fertilitatea solurilor gi nutrigia plantelor.

Evolufia humusului in sol difere in functie de natura materialului parental

gi a climei:- in climat cald gi umed se formeazd mai pufin humus stabil, care are

tendinla de mineralizare rapidd;- in climat temperat se formeazi humus stabil, iar mineralizarea lui are

loc treptat;- in climat rece gi umed are loc o formare lentd a humusului stabil gi o

mineralizare redusd;- in climat continental uscat se inregistreazl o pierdere intensi de

humus, datoriti acfiunii soarelui gi, in acelagi timp, o protecJie a humusului

realizatdde cStre ionul Ca-.

Pe solurile cultivate cu vi16 de vie humusul trebuie sd fie reinnoit in mod

constant, prin aporturi de noi materii organice, intruc6t s-a constatat o pierdere

anuald de2%o.

Cele mai multe soluri viticole sunt deficitare in materie organicd.

Viticultura este, in bund mdsur6, responsabilI de sdrdcirea solului in substanfd

organicd, mai mult decAt majoritatea celorlalte culturi. Sirdcirea solurilor

viticole in substanti organicl se datoreaz5 restitufiilor slabe realizate de cdtre

viJa de vie, erbicid[rii care elimind aportul de materie organici rcaliz.at de cdtre

buruieni qi abandon6rii timp de mai mulli ani a fertilizArii periodice cu

ingrdgdminte organice.

Deficitul in materie organicd reprezint[ o problem[, mai ales pe solurile

"fragile": cele scheletice gi cele nisipoase.

Un sol viticol bogat in humus are o bunl stabilitate structurald, fapt ce

limiteazlconsiderabil eroziunea hidric5. Humusul amelioreazi capacitatea de

refinere a apei, ceea ce are mare importanld in perioadele de secet[. El are, de

asemenea, o funcfie reglatoare in nutrifia plantelor, intruc6t, prin mineralizare,

elibereazil progresiv elementele minerale.

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viti cultur a tn c ont extul a gr i cul tur i i b i o I o gi c e

Se apreciazi cd argila posedl o parte din proprietdfile humusului, cum

sunt cele de refinere a apei gi a elementelor nutritive. Dac[ ea lipsegte, materia

organicd poate s[-i find locul.

8.3.1. Fertilizarea cu ingrlgiminte organice

Prin fertilizarea cu ingrdgdminte organice, se urm5reqte sporirea

confinutului in humus a solului gi a capacitdfii sale de refinere a apei,

ameliorarea stabilit5fii sale structurale, facilitarea lucririlor solului, stimularea

activitilii biologice din sol gi furnizarea celei mai mari pdrfi din elementele

nutritive necesare plantelor.

Materia organicd provine in mare parte din incorporarea reziduurilor

plantelor, cum sunt.frunzele, vdrfurile de ldstari, coardele tocate etc., care sunt

bogate in celulozi gi materii proteice. Humificarea lor este acceleratd dacd se

adaugd solului azot organic provenit din gunoi de grajd, composturi,

ingraqiminte verzi etc.

in cursul evolufiei sale materia organici parcurge 3 faze:- descompunerea in produgi intermediari de cdtre macroorganisme gi

microorganisme;- transformarea in humus cu ajutorul microorganismelor a unei pnrfi din

produgi i intermediari ;- transformarea humusului stabil gi a unei parti din produgii intermediari

in elemente minerale. Aceastii mineralizare este opera

microorganismelor.

Raportul CN de o indicafie asupra stdrii materiei organice administrate

solului. Raportul optim se situeaz6 intre 10 qi 12. CAnd acest raport este ridicat,

materia organicd respectivd este pufin disponibild ca hran6 pentru

microorganisme, excesul de carbon provoc6nd blocarea azotului. Un exces de

azot fav oizeazA pierderile sub form[ de amoniac.

Cercetdri mai vechi, dar de o deosebiti actualitate pentru viticultura

zilelor noastre, au subliniat eficacitatea folosirii gunoiului de grajd, a tescovinei

compostate, a ingrdqdmintelor verzi gi a diferitelor composturi.

257

258 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vi t i cuhur a tn c ont extul ogr i cul tur i i b i o I o gi c e

i :

.- Cel mai rdspdndit ingrdgdmdnt organic folosit in viticulturd este gunoiul

de grajd. Experientele efectuate in principalele podgorii au urmirit stabilirea

influenfei gunoiului de grajd asupra solului, precizarea dozelor gi addncimii

optime de incorporare, a eficacitigii in timp asupra cantitl{ii gi caliEfii

producfiei.

incorporarea gunoiului de grajd in doze de 40-60 t/ha in condiliile

cernoziomurilor de la Murfatlar a condus la sporirea umiditiifii solului cu 1,5-

9,5yo, asigurdnd, in condiJii de climat secetos, o rezewd mai mare de apd in

zonade r6spAndire maximd a riddcinilor vilei de vie.

in podgoria Dr6gdqani, dozele de 40 9i 60 t/ha gunoi de grajd au realizat

sporuri de produclie la soiul Riesling italian de 50Yo respectiv 54%o, iar in

podgoria Minig doza de 50 t/ha aduce, la acelagi soi, un spor de produclie de

54%fa[dde martor.

Prin aplicarea unor doze de 40-50 t/ha gunoi de grajd la soiul Chardonnay,

in podgoria Murfatlar s-au realizat sporuri de recolt[ de 25-38Yo fafl de martor.

Eficacitatea gunoiului de grajd urmdrit[ in podgoriile Drag[gani, Minig qi

Murfatlar, au dus la constatarea cd aceasta este slabd in primul an, se manifesti

evident in anul al doilea gi al treilea, marcdnd o scidere bruscd in anul al

patrulea de la incorporare.

Stabilirea dozelor de gunoi de grajd se face finAnd seama de conlinutul

solului in argili, indicele de azot gi de confinutul gunoiului inazot.

Diferenlierea dozelor de gunoi de grajd in funclie de valorile indicilor

agrochimici ai solului este prezentat6 in tabelul 8.9.

Tabelul8.9.

Dozele de gunoi de grajd recomandate, in fi.ncfie de valorile indicilor

agrochimici ai solului

Continutul solului inargilb (adincimea,

cm)

Dozele de eunoi de sraid (t/ha) sau zunoi semilichid (m'/lra)

Indicele de azot (HV) % al solului0,5 0 .1 1.5 2.0 ' ) < 3.0 4.0

l 0 28 l 8 l 520 48 3 l 26 23 2 l30 54 35 29 26 24 23 2240 58 5 I 3 l 28 25 24 2350 60 39 5 Z 29 26 25 24

C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticuhura in contextul agriculturii biologice

259

Gunoiul de grajd se utilizeazi, in general, in doze de 30-60 t/ha" aplicat o

datd la 3-4 ani. Se recomandi sd fie folosit in"stare naturald', adicd dupi 6

luni de pistrare, prin administrare toamna qi incorporare printr-o lucrare

superficiali a solului. Se va evita folosirea dozelor mari de gunoi proasplt, care

poate antrena o serie de accidente culturale generate de excesul de azot.

Tescovina compostatd. Tescovina reprezinti un subprodus rezultat din

prelucrarea strugurilor gi confine ciorchini, pielife gi seminte.

Tescovina proaspdti, necompostatI, poate fi folositd in viticultur[ numai

in mici cantitifi, pentru acoperirea solului in vederea prevenirii eroziunii.

Reacfia tescovinei proaspete este acidd gi are un raport CA{ ridicat. Tescovina

proaspdtd oblinutl de la struguri negri poate avea un efect fitotoxic, ca urmare a

confinutului ei ridicat in polifenoli.

Cel mai adesea tescovina este folositd dupi compostare in platform[ timp

de 4-5 luni. Pentru compostare, tescovina se ageazi in straturi alternative de 20-

25 cm grosime, acoperite cu 10-15 cm de pdmdnt (D. Davidescu, Velicica

Dqvidescu, 1992; 1993). in timpul aqezilrii, pentru fiecare ton6 de material se

adaugd 4-5 kg P2O5, 5-6 kg K2O qi se umecteazi, cu 250400 I ap6 in care s-au

addugat 3-5% sulfat de amoniu Si2-3% Ca(OH)2. Udarea se face in2-3 rcpnze,

pentru ca apa sd imbibe cdt mai bine materialul, ftrd sI se scurg6. DupI 1-2 luni

de la construirea platformei sg procedeazL la desfacerea ei, la lopdtarea,

amestecarea gi reclddirea ei. Aceste operafii se mai repeti cel pufin inc[ o dat[;

fermentarea este incheiatd dupd 4-5 luni.

Din producfia de struguri la un hectar rezult[ o cantitate de tescovind de I

500- 4 500 kg, din care se poate obline o cantitate de 100-400 kg humus (M

Fregoni, 1987).

Compostul de tescovind aplicat in doze de 20-50 t/ha furnizeaz6 solului o

cantitate de 2-5 t/ha humus, 100-250 kg P2O5/ha, 150-350 kg K2O/ha qi 50-120

kglha Mg.

in tabelul 8.10, sunt prezentate analizele efectuate la doui composturi

utilizate in Franfa (M. Mustin, 1987). Prin folosirea unei doze de 30 t/ha din

compostttl de tescovind se adaug6 solului 216kglhaN, 55 kg P2O5/ha 9i 176 kg

260 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultur a in c ontertul a griculturii b iologic e

K2O/tra, ceea ce asigurd necesarul vilei de vie pentru o perioadb de 3 ani.

Prin folosirea tescovinei compostate pe un sol scheletic format pe aluviuni

grosiere de pe prima terasi a rdului Teleajen, V. Cdtdnescu si colab. (1987) au

obfinut producfii de struguri superioare, comparabile cu cele asigurate prin

folosirea gunoiului de grajd (tabelul 8.11).

Tabelul8.l0.

Rezultatele analizei a doui composturi de tescovind oblinute in Franfa

(dupd M. Mustin, 1987)

Determinarea

Numdrul probei gi

provenienfa

3415

Coutras

34t6

St-Gends

Substanfa uscatd (% dinmateria brutd) 22,8 21,3

Substanfa organici (% din materia brut6) 19,46 19,24

Substanla organic[ (% din substanfa uscati) 85,34 90,20

Azot organic (% din materia brutd) 1,07 0,72

Substanfa or ganc6/ Azot organic 18,2 26,7

pH in apdlll0 (materie bruti) 7,74 7,53

Rezistivitatea (ohms/cm lil0 din substanfa brutd) 383 278

Relinere apei (Vo din substanfa brutd) 52,0 57,0

Carbon total (Yo materie brutii) 9,73 9,62

Umiditatea rezi&nld (o/o) 0,40 0,68

Substanfe minerale (o/o dnmateria bruti) 3,87 2,43

Fosfor total (% din substanfa bruti) 0,08 0,08

Potasiu total (o/o din substanta bruti) 0,54 0,49

Magneziu total(% din substanfa brut6) 0,03 0,03

Folosirea coardelor rezultate la tdiere. Coardele rezultate la t6ierea vitei

de vie, in cantitate de 2 500-4 500 kglha, pot furniz4 prin tocare si tncorporare

tn sol, intre 400 gi 800 kg/ha humus, alituri de cantitdfi ce nu hebuie neglijate

de macro- gi microelemente.

Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i cultur a in c o nt extul a gr i c ul tur i i b io I o gi c e

Aportul in elemente minerale al coardelor tocate gi incorporate in sol estede: 6-20 kgftln N; 0,7-3,6 kg/ha P 9i 6-20 kg/ha K, acoperind necesarul demacroelemente in proporfie de t0-30% (M. Fregoni, ]957). in privinfa

microelementelor, aportul coardelor tocate gi incorporate in sol este de 30-50%din necesar. incorporate in sol, coardele suferd un proces de degradare biologicd

in condifii de umiditate, datoritil prezentei bacteriilor gi ciupercilor.

Tabelul 8.11.Influenfa compostului de tescovind asupra producfiei ;i calitdfii strugurilor

la soiul Muscat Ottonel (Valea Cdlugireascd, l98l-1983)

Ele contribuie la imbundtdfilea insugirilor frzice ale solului, prin cregterea

capacitdlii de relinere a apei gi printr-o mai bund aerare a acestuia. Coardele

tocate asigurd un aport de humus durabil, impiedicd eroziunea solului,

asigurdnd un drenaj intern mai bun al apei, evitAnd scurgerile de suprafald. tn

acelagi timp sunt reduse pierderile de apd prin evaporafie gi este favorizatd

cre gterea rddicinilor.

Coardele confin substanfe organice din grupa taninurilor, fenolilor gi odatS

introduse in sol reduc germinafia semintelor gi inhib[ cregterea buruienilor. in

plantaliile ?n care coardele tocate au fost incorporate in sol, s-a observat o

germinare gi o dezvoltare de 5 ori mai redusd a buruienilor, ca unnare a

efectului lor erbicid. Pentru a favoiza humificarea gi pentru a nu diuna

rdddcinilor vifei de vie, tocarea gi incorporarea in sol a coardelor este bine sd fie

261

(dupd V. Cdtdnescu si colab., 1987)

Varianta

Recolta destrusuri

Calitatea

tlha Semnif.Zahdr

s.llAciditateeil HrSOa

Martor nefertilizat 7.66 153.6 3.59Gunoi de eraid -20 tlln 9"06 138,8 3,53Gunoi de sraid - 40 tlha 9.81 r* 143.7 3.64Gunoi de sraid - 60 t/ha t0.21 'F r46.3 3.74Tescovind compostatd - 20 tltn 10.03 145,7 3.27Tescovind compostati - 40 tlha 10.78 * * 146.3 3.50Tescovind compostatd - 60 t/ha 10.63 * 146.3 3.54

262 Capitolul YIII. Agroecosistemul viticol.Viticultur a in contextul agriculturii b iolo gi ce

asociatS, acolo unde condiliile de umiditate permit, cu inierbarea. Tocarea

coardelor trebuie ficutd in fragmente mai mici de 5 cm, pentru a fi influenfate

favorabil insugirile solului, pentru a se degrada rapid sub influenfa florei

bacteriene gi fungice, precum gi sub acliunea agenfilor atmosferici.

Coardele compostate dau naStere la un ingrd.gdmint valoros. Dupd

fragmentarea lor in bucdfi de 5-10 cm lungime, ele se introduc intr-o groapd

unde se adaug[ l0 kg sulfat de amoniu qi 300 I apd pentru fiecare tond de

coarde. Umectarea coardelor se face la inceput de doul ori pe sdptimdni, apoi o

singurd dat6. Dupd o lun[ se adaug6, din nou, 5 kg sulfat de amoniu pentru

fiecare tond de coarde, continudnd udarea. Dupi 5'6 luni compostarea coardelor

este incheiatd (M. Fregoni, i,980).

O altd refet6 de compostare recomandi mErunfirea gi zdrobirea coardelor,

dupi care acestea se ageazd in straturi alternative de 20-30 cm gi se stropesc cu

250-300 | apd ce confine 3-5% sulfat de amoniu gi 2-3% C4Om2 @.Davidescu, Velicica Davidescu, 1992). Pentru fiecare ton6 de coarde se mai

adaugd 4-5 kg P2O5 gi 5-6 kg K2O, dupd care se acoperd cu un strat de pdm6nt

de l0 cm. Se pun apoi alternativ al doilea, al treilea etc. strat de coarde

mirunfite gi zdrobite, care se trateazd ca gi primul strat. DupE aproximativ dou6

luni platforrna se rearnenajeazil (se desface, se lopdteazA, se amestecI, se

reclddegte) qi se umecteazL din nou. Durata fermentlrii este cuprinsl intre 6 gi

l 2 lun i .

Composturi verzi. Sunt constituite din ramuri fragmentate, reziduuri de la

plantele de grldind (frunzr, iarbd de gazon) gi degeuri organice menajere (F.

Murisier, 1993). Pentru prevenirea eroziunii solului, poate fi folosit compostul

proaspit, rispdndit la suprafaf5.

Ca ingrdg[mdnt organic se folosegte compostul maturat (dupd 4-5 luni de

compostare), care se recomandd s[ fie incorporat superficial. Administrarea lui

trebuie s5 se faci in perioada de repaus a vilei de vie, in intervalul noiembrie-

martie.

Paiele de cereale sau reziduurile de Ia culturile legumicole au un raport

CA{ foarte ridicat (tabelul 8.12). Ele sunt folosite, pentru protejarea solului


impotriva eroziunii, pentru compostare, insd cantitatea de humus pe care o

produc este scdzut6.

Tabelul8.l2.

Caracteristicile unor materii organice compo stabile

(dupd Catherine de Silguy, 1994)

Materia organicI Raport CN Confinut in apdAptitudinea dedescomnunere

Gunoi de bovine 20 mediu bun6Reziduuri de la culturilesumicole

l0-20 ridicat bund

Paie 60-r00 sc[2t medieLemn eliminat la tiiiere 100-150 foarte scdzut slablScoarti de copaci 100-130 variabil medieGunoaie menaiere 30-40 ridicat-mediu medie

in tabelul 8.13 sunt prezentate cantitiilile de ingrigiminte organice folosite

in viticulturd, aporhrl lor in humus, PzOs, K2O gi Mg.

Tabelul8. l3.

Compozifia diferitelor materii organice folosite in viticultura biologici(dupd F. Murisier Si colab., 1993)

Reacfia amestecului constituie un factor primordial, condifiile optimepentru activitatea microorganismelor fiind asigurate la valori de pH apropiatede neutru. Pentru diminuarea aciditifii se incorporeazi substanfe bogate in

calcar (dolomit, fosfafi naturali, alge calcaroase etc.).Pe mdsura cbdirii platformei de compostare pot fi adiugate argile gi alte

263

Materia organiceDoza deaplicare

tlha

Valori exprimate in kg/t de materialoroasoit

Humus PrO. K'O MeGunoi de bovine 40-80 85 3.0 6,0 t .2Paie de cereale 2-t0 80 )< 14,0 0,7Reziduuri de la culturilesumicole 10-20 80 0,7 2,9 0,5

Comoost de tescovin6 20-50 100 5.0 7.0 1 .0Compost verde 20-50 60 3.3 4,2 2,5Coarde 24 159 1"3 4,8 0.5

264 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticolViticultura in c ontextul agriculturii b iolo gic e

materii minerale (roci mdcinate fin), pentru a reechilibra compozi{ia gi a spori

efrcacitatea compostului final (Catherine de Silguy, 1994).

Pentru a accelera declangarea procesului de fermentare, se adaug6, uneori,

o serie de activatori, in cantitili foarte mici:- fermenfi pe bazd de extracte de plante, de bacterii sau enzime;- preparate pe bazd de silice sau de plante (urzic6, coada goricelului,

valeriani etc.);

Pentru pregdtirea compostului se construieqte o platformi pe un teren

drenat, la umbrd gi la adlpost de vdntul dominant. Materialele disponibile se

amestecd, pentru a realiza o bund omogenizare. Se realizeazd o platformb de

1,2-1,5 m iniltime, 2-2,5 m ldlime labazi, gi cu lungimea variabild, in funcfie de

disponibilul de materie organicd. Pe mdsura constituirii platformei, materialele

sunt umectate. Platforma se acoperd cu paie sau frunze uscate, pentru a asigura

o bund aerare gi pentru a limita evaporarea.

in regiunile umede, platforma se construiegte cu laturi ascufite pentru a

favoiza scwgerea apelor. in primele doui sipt6m6ni se verificl temperatura in

interiorul platformei, care trebuie sI fie cuprinsd intre 55o gi 65"C. Dupd cdteva

siptdmAni se afrneazd platforma pentru aerare. AceastE operafie accelereazil

descompunerea gi omogeriznazd amestecul de materiale.

Pentru reugita composthrii se urm[resc 3 parametrii: temperatura,

umiditatea gi aerarea.

Temperatura degajati in timpul fermentdrii este indispensabili pentru

reglarea diferitelor populafii de microorganisme care realizeazd humificarea

(bacterii, actinomicete gi ciuperci). Temperatura nu trebuie sd dep[geascd 65oC,

pentru a nu incetini activitatea microorganismelor; in acelaqi timp ea determini

pierderea facultafii germinative a majoritdlii seminfelor de buruieni, precum qi

eliminarea germenilor patogeni.

Umiditatea trebuie sd fie cuprinsd intre 50 gi 60%. Dacd este prea scizuti

sau prea ridicatS, ea impiedicS ridicarea temperaturii. O umiditate excesiv[

poate determina pierderi de elemente nutritive, care pot polua pdtua de apd

freaticd gi favoriza declangarea fermentafiei anaerobe.

C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii bio I o gi c e

Aerarea este importantd, intrucit fermentafia trebuie si fie aerob6. Dacd

platforma este prea tasati gi slab aerisit5" se dezvoltd unii compugi (alcooli,

acizi organici) care inhib[ activitatea microorganismelor.

Durata compost6rii in climat temperat este cuprins[, in general, intre 8 pi

12 luni. Un compost maturat are un aspect omogen, o culoare brun-inchisd, o

structur[ fina" iar resturile de paie gi elemente lignificate sunt friabile. in urma

compostirii volumul platformei scade la jumdtate din cel inifial.

Folosirea composturilor in viticulturd contribuie la imbogdfirea solului in

humus, in principalele elemente nutritive, iar prin enzimele pe care le conlin

contribuie la echilibrul microbiologic al solului. Se recomand[ administrarea la

suprafafd gi incorporarea in sol printr-o arlturd superficiald.

Folosirea tnfrdsdmintelor verzi reprezintd o cale eficientd de imbogdfire a

solului in humus. Sunt indicate plantele leguminoase anuale fixatoare de azot:

mazirea comestibilE sau furajeri, mdz6richea, borcegul, lupinul, bobul, fasolila

gi soia.

Culturile se ins[m6nf eaz6, pe intervalele dintre rdnduri, in benzi late de

1,0-1,2 m. in zonele cu precipitafii abundente (peste 600 mm anual)

insdminfarea culturilor se face toamna sau primdvara devreme; in zonele cu

precipitafii moderate (500-600 mm anual) sem6natul se face numai toamna, iar

in zonele secetoase culturile de ingrlqlminte verzi se pot practica numai in

condilii de irigare. Se folosesc eantitifi de sdmffnfa de 100-120 kg/ha mazAre,

150-200 kdha lupin, soia sau bob, 70-100 kg/ha borceag.

Masa verde renrltatd se taie gi se toacl pe loc atunci cind mai mult de

jum6tate din leguminoas€ au inflorit; ea rdmdne ca mulci pe suprafafa solului,

urmand sd fie incorporati in sol prin lucrdri superficiale. Se recomandd ca

fertilizarea cu ingrdgdminte verzi sd se facd alternativ, pe un interval dA pe

urmltorul nrl respectiv din 2 in 2 ani pe acelagi interval.

Prin folosirea mazftrei (sem6natd primdvara devreme) ca ingrdgdmdnt

verde pe un sol brun eumezobazic molic din podgoria Dragdqani s-a incorporat

in sol o cantitate de masi organicd proaspdti de 21,5 tllta/an, imbogdlind

rezer\ra solului in materie organicd gi substanfe minerale (Gh. Condei, |986).

265

266 C apitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i c ultur a in c ont e xtul a gri c ul tur ii b iol o gi c e

Ingrdq[mintele verzi au determinat sporuri de producfie semnificative la soiulSauvignon.

Cercetdrile efectuate ln podgoria gtefinegti-Arge$, po soluri podzolice,

argilo-iluviale au evidenliat faptul c6, prin folosirea ovdzului gi a mazirii caingrdq6mdnt verde, sunt readuse anual in sol prin aportul tulpinilor gi

rdddcinilor, 2,1 tlha materie organicd, 40 kgfra N, 24 kg/haP 9i 53 kg/haK. (1.

Rddulescu gi colab., 1989).

8.3.2. Folosirea ingriglmintelor minerale naturale in viticulturabiologicl

AHturi de ingrdgdmintele organice naturale, de ingrdgimintele verzi, inviticultura biologicd se utilizeazh gi o serie de ingraglminte minerale naturale,in locul celor realizate pe cale industriald. Aceste ingrdgdminte naturale suntreprezentate de roci naturale sau minereuri, care pe l6ngd un element nutritivdominant (P, K) confin pi alte elemente necesare nutriliei plantelor.

Dintre ingraSdmintele minerale ce confin azot, singurul ingr6g6mdntmineral natural este azotatul de sodiu din Chile, cu un confinut scizut in N(16%) gi, datoritd coshrlui ridicat, are o utilizare limitati.

Dintre produsele minerale care confin fosfor se recomandd: fiina de

fosforite (cu acfiune lenti,); zgura lui Thomas (produs rezidual din metalurgie),indicatb pe solurile neutre sau acide;/osfalii naturali calcinali sifiino de oase.Ori de cdte ori este posibil, aceste produse se administrcerd prin intermediulcompostului.

Ca produse minerale care confin potasiu se folosesc: cenu$a rezultatd dinlemne de foc (bogatr in K qi Ca); sdrurile potasice naturale (camalit, kainit).

Dintre produsele minerale pe bazA de magneziu se recomandd dolomitul(carbonat de ca si Mg), utilizat pentru pdstrarea echilibrului K/Mg in soluriacide sau neutre qi kiseritul (Mg SOa o HzO).

Pe solurile acide se folosesc produse minerale care confin calciu: calcarnatural fin mdcinat, marnd gi alge marine incrustate cu calcar (Lithothamnium

calcareum). Aceastd alg[ permite ridicarea valorilor pH in solurile acide,

Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultur s in c ontextul a gri cultur ii b i o I o gi c e

imbogifirea lor in Ca, constituind un amendament calcaros natural. Confine 30-

40o/o calciu, precum gi carbonat de Mg gi numeroase microelemente (Cu, Fe, Si,

Mn). inainte de utilizare alga este mdcinatd fin gi se rdspdndegte pe sol, pe

agternutul animalelor de ferm6, sau in compost, in momentul fabricarii Q-a kg

de alge la tona de gunoi).

Ca ingrdgdminte minerale care confin siliciu se folosesc silicali mdcinafi

frn (cuarl, feldspat, bazalt, granit etc.).Acegtia pot fi folosili in doui moduri:- se introduc in sol in doze cuprinse intre 200 gi 1000 kgftia, pentru

stimularea cre gterii plantelor gi favorizarea asimildrii fosforului;- cu ajutorul unor suspensii in apd (10 gil00 I api) se trateazil butucii in

cursul perioadei de vegetalie, cu efecte favorabile asupra cregterii gi

calitI{ii recoltei, ca gi pentru combaterea fdinirii gi cregterea rezistenfei

la man6.

Rocile silicioase fin m[cinate (bazaltul, granitul, gnaisul, porfirul), pe

l6ngd siliciu mai confin Al, K, Mg, Ca, Na.

Cele mai bune rezultate se oblin prin folosirea concomitentd a

ingrdg[mintelor organice gi a celor minerale, dupd o analizd a solului, pentru a

evita aparifia unor dezechilibre de nutrilie.

in tabelul 8.14 sunt prezentate elementele nutritive gi acliunea fertilizantd

a unor ingragdminte admise in agricultura biologicl (dupd O. Schmid Si colab.,

1994).

267

268 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in cont extul agriculturii b io lo gic e

* 9 0 Ji i g tF 7 ** ; d t

OItr€go(|):EI

ErGlTA

t6lLbl

H

e=()tr

a2q)tr

)3q)tr

EI

j

3otr

trctod

OItrcbtL

Fc()

I

Etr

r6lal

r6,Lbltr

t-

trqlocl

tr6loct

trGIoct

trctocl

trGOfil

EB's!n(\l cfl

u1€

!

€

o\I

€ra) cf)

I I I

aE I I I l I I 0\$

o\co

,59 \n N \o Nra

coI

6l

ou1

Iu1$

rnco

I

m

ot€

Nc.l

s8 I I I\t t-

o$\o

v8 in sf oo lnc\.l

C.lI I

I\oF-N

a

€ ' E ^xEEc{o

co !nI

<tc{

I c.l

ocaI€

N

ot\,1

I\osf,

I

c{c.l

()E=

zg $ rno

sfI

o\

in

I

c.lf-

rI

coI I

)tr

<ad

EXE(r\xBo0tr

lt)q

€E.Ehla

E

trJ

q)q

(tp(loq)

E

,

0)

lr6l

olt)

1J

!Gl

)Cll

q)bItr

<6t.ttq)

cd

tr)(g

aL.lt)

llt=

!)

Ho

T'

trr(lr r .

q)

of r

cact

F

clfr

DIN

trEoo'o

)dvl5tro)(.)

NRI

3q)€q.)

IJ

bt

)oC)

o€

o-ou

$

a

2C)

'ii rcdt : . 9- b o

p6t=,(.)trot)cltrq)ah

trERI

ESt r o \'= 0\E \

)Gl(t7^ i

)qg "Sbs

- A

<r q)t r . *O c eE i " t s5 . :d Nrco *EcXN ..i

. i V

'5 )BL A

.9Sc d g0)

ocl

rr>,()

l.{

3

q)q)

trlc)tr(|)

f r l

Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturi i b iolo gice

269

8.4. PROTECTIA VITEI DE VrE

Dupd cel de-al doilea rilzboi mondial, in viticulturd am asistat la o

intensificare a tehnologiilor de cultur6, ca unnare a folosirii pe scari largd a

ingrdqimintelor chimice de sintez6, a pesticidelor, a irigdrii, a soiurilor cu

potenlial productiv ridicat etc.

8.4.1. Combaterea integrati a bolilor qi diunitorilor

Efectele negative ale utilizirii pesticidelor a frcut sd cigtige tot mai mult

teren sistemul combaterii integrate a bolilor gi ddunitorilor, sistem ce include

intr-un tot unitar, armonios, toate metodele: chimice, biologice, agrotehnice 9i

frzice, precum gi a factorilor naturali de combatere, in aqa fel incdt sd se

realizeze o reglare qi o combatere a populafiilor de organisme ddundtoare care

si nu depdgeascd pragul economic de d6unare (I. Baicu, A. Sdvescu, 1986).

Pragul economic de ddunare (PED) reprezintd nivelul de atac sau

densitatea numeric[ de la care trebuie aplicat tratamenful 5i este egal cu o

pierdere de 3-5Yo din recolti sau cu costul tratamentului.

Combaterea integrati permite reducerea folosirii pesticidelor prin

diminuarea numirului de tratamente qi sporirea eficienlei acestora. Ea rispunde

unor exigenfe de ordin ecologic, pun6nd pe primul plan cdile biologice de

combatere a populafiilor de orgaqisme d[unitoare, pdstrarea echilibrului natural

gi evitarea polulrii mediului inconjurdtor.

Cercetirile efectuate in ultimele dou6 decenii, in principalele podgorii ale

fdrii noastre, au condus la elaborarea unor scheme orientative de combatere a

bolilor qi d[unetorilor la vifa de vie

Un rol important revine urmitoarelor mdsuri:

- fertilizarea rationali a plantafiilor, in vederea asiguririi unui echilibru

intre procesele de cregtere $i fructificare;

- evitarea excesului de azot care determin6 creqteri luxuriante qi

sensibilizarea vitei de vie la atacul bolilor gi diunltorilor;


- fertilizarea rafionald cu P gi Mg, in vederea sporirii rezistenlei la atacul

bolilor qi diunitorilor;- evitarea carenlei sau excesului de potasiu, care sensibilizeazi vila de vie

la atacul bolilor gi diundtorilor;- efectuarea la timp a lucrdrilor solului, care contribuie la distrugerea

multor patogeni gi ddundtori;- inldturarea prin lucrdrile in verde a numeroase surse de infecfie,

concomitent cu aerisirea mai bun[ a butucilor:- stabilirea elementelor de prognozd gi avertizare pe baza pragurilor

economice de dEunare.

Astfel, pentru principalele specii de ddundtori ai vifei de vie, pragurile

economice de d6unare, la care tratamentele devin obligatorii sunt urmdtoarele:- Tetranychus urticae (acarianul rogu comun), la deznugurire: 15

p5ianjeni/ldstar; inainte de inflorit: 2-3 pdianjeni/frunzd 9i dupd ?nflorit: 4-6

pdianjem/fntnzA;- Panonychus ulmi (acarianul rogu): 4-5 piianjem/fnnu1;- Phylloxero vastarix (filoxera), forma galicold: 5Yo frurze cu gale la

portaltoi;

- Lobesia botrana (eudemisul):3-5lawell00 de inflorescenfe la generafia

I gi 8-10 larve/100 de struguri, sau l-2o/o boabe atacate, sau 100 flufuri masculi

capturafi, in medie intr-o sdpt6mdn6.

in cazul bolilor criptogamic e avertizfuile se dau in funcfie de condiliilemeteorologice gi de analiza materialului biologic.

Schema combaterii integrate a bolilor gi ddundtorilor la vifa de vie

cuprinde o anumitd succesiune in aplicarea tratamentelor fitosanitare.

Astfel, iama, in timpul repausului, dupd tEierea in uscat, dar inainte de

umflarea mugurilor, se recomandd sI se efectueze tratamente cu zeamd

sulfocalcici 20o/o sau polisulfur[ de bariu 6Yo impotriva diferifilor dlundtori

care iemeazd sub scoarf[ (acarianul ro$u comun, acaioza vifei de vie, pirala

vilei de vie etc.). in plantaliile unde s-a semnalat in anii anteriori anhacnozd gi

eutipoz6, butucii vor fi stropifi cuzeamd bordelezd 3% (V.Severin, L. Dejeu,


r994).La umflarea mugurilor, dacd in anul anterior a fost un atac puternic de

erinozi, se va stropi cu zeamd sulfocalcicd 8-10% sau polisulfur[ debariu4%o.

La aparilia primelor frunze se vor aplica hatamente impotriva acarienilor

cu produse acaricide: Mitigan 18,5 CE (0,2%); Omite 30 PU (0,1%); Mitac 20

cE (0,2%).

La inceputul cregterii lbstarilor, cdnd acegtia au 5-7 cm, se aplicb un

tratament pentru combaterea ftindrii cu: Karathane 0,Io/o; Tilt 0,2Yo; Rubigan

0,25-0,30 Vha; sulf muiabil0,4Yo etc.

Cend hstarii au 6-8 frunze, se face primul tratament pentru prevenirea

manei cu zeamd bordelezi 0,5Yo.

La rdsfirarea in{lorescen{elor se efecfueazn primul hatament impotriva

moliilor cu: Thuringin0,3yo, Fastac 0,0106, Decis 0,25llha.

inainte de inflorit se aplici un tratament impotriva manei cu znamd

bordelezi 0,75oh sau cu alte fungicide acuprice.

Dupd inllorit se vor aplica tratamente complexe cu: Dithane M-45 0,2yo +

Topsin M-70 0,lyo + Decis CE 0,025yo contra manei, fiinerii, putregaiului

cenugiu, moliilor gi acarienilor.

Cdnd strugurii s-au format gi existi condifii de mani gi atac de putregai

cenuqiu se va aplica un tratament complex cu unul din amestecurile: Ridomil

plus 48 0,25yo + Topsin 0,1olo sau Turdacupral0,Syo * Derosal 50 0,1o .

Dacd la intrarea in pArgd a strugurilor sunt condiJii de mand gi ftinare, se

va aplica un tratament cu unul din amestecwile: Turdacupral lo/o + Aracet0,lo

+ Sulf praf 20-30 kg/ha (prifuit umed) sau cu: Ridomil plus 48 0,025o/o *

Rubigan 0,025Yo.

in cazul c6nd la intrarea in pdrgd a strugurilor existd atac de molii qi de

putregai cenugiu, se va aplica un tratament cu unul din amestecurile: Rovral 50

PU 0,15% + Carbetox 0,4%o; Ronilan 50 WP 0,lo/o + Carbetox 0,4oA.

in viticultur6 existd o multitudine de posibilitdsi de redacere a

tratamentelor fitosanitare ( I . Filip, /987). Cele mai importante dintre acestea

271

sunt:

272 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vi ti cultur a tn contextul agriculturii biol o gic e

- respectarea cu stricte{e a indicafiilor din buletinele de avertizare (data de

aplicare, doza sau concentrafia recomandatd, numdrul de hatamente etc.);- utilizarea cdt mai eficientd a complexdrii pesticidelor, conform tabelelor

de compatibilitate;- reducerea pdnS la jumdtate a volumului de ap[ la aplicarea stropirilor;

- folosirea in permanenfi la tratamentele cuprice a adezivilor;- folosirea pesticidelor cu remanenfd mare;- cunoa$terea modului de acfiune a pesticidelor;

- identificarea corectd a bolilor gi diunltorilor;- preintdmpinarea dezvoltirii unor atacuri de boli gi ddundtori prin

efectuarea corectd gi la timp a lucrdrilor agrotehnice.

Tratamentele efecfuate ctJ aparate moderne de pulverizare tip "firnel",

sau cu panouri recuperatoare ce asigurd recircularea soluliei ce nu cade pe

parlea vizati a plantei, permit economisirea a 40-50Yo din substanfa activd,,

reducerea cantitifii ce cade pe sol, fiind mai inofensive pentru mediul

inconjurdtor.

in ultimele doul decenii s-a semnalat aparilia unor rase de organisme

ddundtoare, rezistente la unele pesticide. Pentru prevenirea apariliei rezistentei

organismelor d[unltoare se recomand[ o serie de mdsuri gi anume:- folosirea unor soiuri mai rezistente;- fertilizarca mai redusi cu azot;- evitarea zonelor cu frecvenfd mai mare de atac a bolilor gi ddundtorilor;- folosirea pesticidelor numai atunci cAnd se justificd tratamentul;- utilizarea pesticidelor in amestec;- altemareapesticidelor.

8.4.2. Combaterea biologici a bolilor gi diunitorilor

Potrivit definifiei date de Organizalia Internalionald de Luptd Biologicd

tmpotriva animalelor Si plantelor ddundtoare (O. I. L. B.), lupta biologicd

presupune "utilizarea organismelor vii sau a produselor lor, pentru a preveni sau

reduce pierderile sau daunele cavzate de organismele dlun6toare".


Viticultura biologicd interzice folosirea pesticidelor de sintezd, al c5ror

efect pe termen lung asupra sdndtSlii noastre este imprevizibil.

Prin combaterea biologicd se urmdresc: identificarea gi protejare speciilor

utile, prevenirea inmulfirii speciilor ddun[toare gi impiedicarea dezvoltirii lorprin mijloace cdt mai naturale gi cdt mai putin toxice.

in ultimul timp s-au acumulat multe date cu privire la alternativele

nepoluante de combatere biologici a bolilor pi diundtorilor, ca unnare a

numeroaselor avantaje pe care le prezintl (Tatiana $esan, T. Baicu, 1993):- evitarea folosirii de produse poluante;- produse cu fitotoxicitate redus6;- obfinerea de recolte frrI tratamente chimice;- prevenirea rezistenfei la pesticide;- asigurarea sinltiifii mediului, omului qi a celorlalte viefuitoare, prin

folosirea de metode nepoluante de combatere.

Mijloacele folosite pentru protecfia fitosanitard in cadrul viticuhurii

biologice se bazsazil pe urmitoarele principii :- protecfia fitossanitarl este maivintdi preventivd; "este mai ugor sI previi

dec0t si vindeci". Pentru aceasta este important sd se foloseascd soiuri

rezistente, apoi sd se asigure o bun[ stare fiziologicd a plantelor, in scopul

asigurSrii autoapdrdrii, gtiut fiind faptul cL palazifii atacd mai ales plantele

debilitate. Este favorizatL, de asemenea, competifia dintre fauna util[ gi cea

diundtoare;- metodele de combatere fac apel la lupta biologicd gi la substanlele

vegetale Si minerale; recurgerea la produse de sintezd este numai excepfionali

gi limitatii la substanfele care nu sunt toxice pentru om;- se pune un accent deosebit pe procedeele de lupti al c6ror scop nu este

de a omord ddundtorii, ci de a-i indeplrta sau de a limita inmul{irea lor; nu se

urmdregte distrugerea completi a ddunitorilor, ci realizarea wltr echilibru

biologic, pentru a regla populafiile de agenfi patogeni qi d[unltori sub un

anumit prag, astfel incAt sd nu provoace daune semnificative.

Metode preventive. Alegerea soiurilor mai adaptate Si moi rezistente

273

274

pentru tnfiinlarea noilor plantalii. Se vor alege, de preferin!6, soiurile adaptate

condifiilor pedoclimatice locale, punAndu-se un accent deosebit pe folosirea

unui material sdditor certificat, liber de virusuri gi boli bacteriene.

Progresele inregistrate in sfera cunoaqterii virusurilor gi virozelor vilei de

vie, cu privire speciali la insugirile patogenilor, metodele folosite pentru

identificarea lor (serologice, microscopie electronic[, transmiterea mecanic6 pe

plante ierbacee gi "indexaj" pe soiuri indicatoare), cunoaqterea vectorilor etc.,

au permis inregistrarea de progrese gi in domeniul prevenirii gi combaterii

acestora.

in lucrdrile de oblinere a materialului sdditor viticol certificat au fost de un

real folos elaborarea gi perfecfionarea tehnologiilor referitoare la termoterapie,

culturi meristematice gi combaterea nematozilor-vectori.

in fdrile cu viticultur6 avansatd au devenit operafionale, de mai mul{i ani,

programe nafionale pentru producerea gi certificarea materialului sdditor viticol,

liber de virusuri gi micoplasme, iar reglementdrile care le insofesc impun sd nu

se admitd la inmulfire decdt material sdditor selecfionat, cu o stare fitosanitard

corespunzltoare.

in lara noastrd au fost propuse cdteva scheme de producere a vifelor libere

de virusuri; acestea, aldturi de alte tehnici moderne stau la baza Programului

nayional de producere a materialului sdditor viticol certificat (M. Oslobeanu Sicolab., 1988; L Y. Pop, 1995).

Producerea materialului sdditor viticol certificat, liber de virusuri gi

micoplasme, constituie o problem[ de mare insemndtate la rezolvarea cdreia

participd virologi, geneticieni, pepinieripti qi specialiqti din sfera producfiei.

Aceastl acfiune este costisitoare, dar prezintS o importan{i deosebitd pentru

viitorul viticulturii romdnegti.

Se apreciazd c5, prin extinderea in culturl a soiurilor gi selecfiilor clonale

libere de virusuri gi micoplasme, se poate asigura diminuarea procentului de

goluri din plantaJii qi cregterea producfiei de struguri cu30-40o/o.

Sporirea rezistenlei plantelor prin anumite tehnici culturale. Prin

amplasarea plantafiilor in cele mai bune condifii, mecanismele de autoap[rare


275

ale plantelor vor funcfiona normal.

S-a constatat o mai redusl vulnerabilitate a vilei de vie in condifiile

lucrlrii corecte a solului $i a fertilizdrii echilibrate. Un sol bine structurat, bogat

in humus gi elemente minerale accesibile, cu o viaf6 microbiand activ6,

favoizeazA o nutrilie echilibrat[ gi o rezistenfi sporitS. Un aport sporit de

ingraqlminte cu azot m[regte vulnerabilitatea plantelor la atacul insectelor gi

bolilor criptogamice. Anumite carenfe in microelemente diminueaz6, de

asemene4 rezistenfa plantelor,

Lucrdrile de intrefinere a solului trebuie aplicate corespunzdtor, astfel

incdt solul sd fie bine aerat, drenat gi frrd prea multe buruieni.

De asemenea, formele de conducere la care vegetalia este indepdrtatd de

suprafafa solului cu dirijarea verticalb" rdsfiratd, a ldstarilor sunt mai pufin

afectate de atacul bolilor gi ddundtorilor, iar cea mai mare parte a lucrdrilor gi

operafiilor in verde poate spori aerisirea la nivelul butucului, precum gi

iluminarea, avAnd un efect preventiv favorabil.

Se recomandi folosirea unor preparate de origine minerald gi vegetald care

stimuleazi mijloacele de apirare ale plantelor. Unele preparate sunt constituite

din pudrl de roci silicioase sau de alge marine calcaroase, care utilizate in doze

slabe prin prifuirea frunziqului sunt eficace impotriva diverselor insecte gi boli

criptogamice. De asemenea, o serie de extracte de plante (urzicd" pelin, ferigi,

coada calului etc.) stimuleuzAmecarismele de apdrare ale plantelor gi impiedicd

proliferarea anumitor ddunitori (Catherine d e Silguy, 1994).

Pentru a proteja fauna awiliord utild, preznnti in natur6, cea mai bund

solulie o constituie plstrarea sau amenajarea spafiilor care ii convin. Majoritatea

insectelor utile au nevoie, pentru a trdi gi a se reproduce, de umiditate, nectar gi

polen. Exist6, in unele fdri, amestecuri atractive gi nutritive pebuz6" de drojdii,

miere, z.at'rbr etc.

Combatereq biologicd presupune utilizarea parazililor gi prdditorilor

oofagi, larvari, pupali ai speciilor ddunitoare (autohtoni sau importafi, existenfi

in naturd sau crescufi in condifii artificiale gi lansafi in plantafii), lupta

microbiologicl (folosirea unor preparate virale, bacteriene, fungice), lupta

276 C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice

hormonald gi cea autocidE.

Utilizarea faunei atniliare (insecte sau acarieni). Ddvniltorii plantelor

sunt distrugi in naturi de numeroase organisme ce aparfin regnului animal gi

celui vegetal. Acegti inamici natnali ai d6un6torilor, denumifi gi "organisme

auxiliare" sunt fie vertebrate (pdsiri), fie nevertebrate (insecte, nematozi) sau

microorganisme patogene (virusuri, bacterii, ciuperci). Inamicii naturali cei mai

activi sunt insectele gi acarienii, care se hr[nesc cu insecte gi acarieni diunitori;

de aceea, sunt denumili entomofagi.

Fauna utild cuprinde un numdr ?nsemnat de specii, Dup[ modul lor de

alimentafie, artropodele auxiliare (insectele gi acarienii) se impart in doud mari

c ate gorii : pr[ddto ri 9 i parazif i (p ar azitoizi).

Pridltorii urmdresc Ai captureazil prada pentru a se hr6ni. tn cursul

ciclului s6u de dezvoltare, un anumit prdddtor consumi un num6r insemnat de

insecte sau plianjeni. Prdddtorii sunt de talie relativ mare, superioard fafd de

prad6.

Dintre pr[ditorii cei mai cunoscufi in viticulturl sunt acarienii din genul

Typhlodromas, familia Phytoseidae. Cele mai rdspdndite specii de acarieni

prdditori sunt Phytoseiullus persimilis, Typhlodromus W| Amblyseius

andeisoni Si Kampimodromus aberrans. Ei se aseamdni cu acarienii daundtori

ca plianjenul rogu, dar, spre deosebire de acesta, nu igi fac cuiburi, au o

lungime de aproximativ 0,5 mm qi formd de pard. Se intdlnesc, de obicei, pe

partea inferioard a frunzelor, in locurile de ramificare a nennrrilor. Au o culoare

albicioasd, spre maroniudeschis.

Pentru combaterea acarienilor d[unitori se cresc acarieni prdditori, care

se lanseazE in planta,tii. Perioada de activitate a acarienilor prdditori coincide cu

cea a acarienilor fitofagi, din luna mai pdnd in septembrie. intr-un an se succed

4-7 generatii de acarieni prdddtori. Prada lor preferatii este constituitii din

speciile: Tetranychus urticae, Panonychus ulmi Si Eriophys vffrs. Cele mai

atacate sunt ouEle, larvele gi nimfele.

Sunt preferate soiurile de vifd de vie care prezint6 peri pe partea inferioard

a frunzelor, care asigurd o mai bun6 capacitate de refinere a polenului gi un

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticuhura tn contextul agriculturii biologice

277

mediu potrivit pentru depunerea outrlor.

Acarienii prdddtori (acarofagii) au un rol important in reglarea populafiei

de acarieni fitofagi. in cazul neaplicirii de tratamente fitosanitare impotriva

acarienilor care atacd diferite plante, inclusiv vifa de vie, se creeazi prin

prezenla acarienilor priditori un raport biologic natural. Aplicarea unor

tratamente chimice cu produse neselective poate modifica acest raport prin

distrugerea acarienilor praddtori gi favorizarea inmullirii exagerate a acarienilor

fitofagi.

Alegerea pesticidelor pentru tratamentele aplicate vifei de vie se face

cunoscdnd gi acfiunea acestora asupra acarienilor priddtori. S-a constatat, de

exemplu, cd produsul Folpet utilizat in prevenirea atacului de mani este unul

dinhe acelea care distrug acarienii prdddtori.

La aplicarea stropirilor impotriva acarienilor trebuie sd se finl cont qi de

existenfa acarienilor prdditori. Sulful muiabil (in dozi de 3-9 kg/ha) folosit

impotriva ftin[rii pi cuprul (a-5 kg/ha) utilizat impotriva manei nu sunt toxice

pentru acarienii pr6ddtori (Ch. Linder Si colab., lgg3). in general nu se

intervine cu stropiri cu produse chimice dacd procentul de frunze ocupate de

acarieni prdditori este egal sau superior procentului de frunze ocupate de

acarieni. Se poate admite o diferenfi de 20Yo in defavoarea acarienilor

priditori.

Acarienii pridEtori pot fi f,olosifi in cadrul schemei de lupt6 integratd,

contribuind la refacerea echilibrului biologic intre speciile pr[ddtoare pi cele

care atacdvifa de vie.

Generalizarea, ins6, in producfie a folosirii acarienilor prlddtori se poate

realiza pe mlsura credrii condifiilor corespunzdtoare inmulfirii, ambal[rii,

transportului qi lansdrii lor in plantafii.

La hiperparazili Qnrazitoizi), larva se dezvoltii in totalitate pe seama unui

singur individ cdruia ii provoac6 moartea. Lawa se menfine la suprafatd

(ectoparazit) sau in interiorul (endoparazit) corpului insectei parazitate. Are

talie mic6, inferioarl gazdei.

Dintre paruzitoizi, cei mai cunoscufi in viticulturi sunt viespile din genul


Trichogramma) care atacd ouile moliilor strugurilor (Lobesia botrana) pe care

le paraziteaz5. Larvele de Trichogramma, se dezvolti in interiorul oullor de

Eudemis, astfel cd d[undtorul este omordt; fesuturile dezintegrate ale acestuia

servesc ca hranl pentru larva de Trichogramma.

Pentru reugita combaterii biologice a moliilor strugurilor sunt necesare

temperaturi de peste 200C, lansarea unui numdr suficient de mare de parazitoizi

gi evitarea folosirii fungicidelor toxice pentru acegtia.

Biopesticidele sunt preparate pebazh de bacterii, virusuri sau ciuperci care

hdiesc pe seama gazdelor, pe parcursul unor perioade mai lungi sau mai scurte

de timp. in acest fel ele exercitii o acfiune de protejare a plantelor fafn de

organismele ddundtoare.

Asffel, Bacillus thuringiens,rs este o bacterie care paralizeazA larvele

moliilor strugurilor (cochilisul gi eudemisul). Ea produce, pe parcursul

sporulirii, incluziuni cristaline formate din proteine toxice pentru larvele

insectelor. Dupd ingestie este sistatd hrdnirea larvelor, fapt care antreneazh

moartea acestora.

Specialit5lile comerciale intdlnite in practic[ (Thuringiq Bactospeine,

Dipel etc.) au ca substanfd activd un complex alcdtuit din spori gi cristale de

bacterii.

Biopesticidele sunt produse pe cale industrial[ pe medii ce confin o serie

de reziduuri agricole (ex.: melasa rentltatil de la preluciarea sfeclei pentru

zahdr). Preparatele sunt comercializate sub formi de pudrd muiabild sau granule

gi se aplicd la fel ca gi oricare insecticid convenfional. Acest tip de tratament

este eficient gi pufin costisitor, dar acfiunea lui nu dureuzi, mai mult de 10-12

zile. De aseea, trebuie sd se urmlreasci zborul flufurilor in parcel6, cu ajutorul

capcanelor cu feromoni, pentru a interveni de la primele aparifii ale larvelor gi

pentru a se aprecia dacd este necesar sd se repete tratamenful.

Produsele pe bazA de Bacillus thuringiensrs sunt inofensive pentru

insectele polenizatoare, pentru cele auxiliare, pentru animalele cu s6nge cald gi

pegti. Ele au o remanenf6 slabd gi sunt sensibile la sp6larea de cdtre apa

provenitd din precipitalii.


279

S-a constatat ci anumite virusuri nu se dezvolti decAt la insecte gi au

formi de bastonage, la fel ca gi bacilii. Virusul poliedrozei citoplasmatice poate

limita dezvoltarea populafiei de Lobesia botrana. El se poate transmite la

generafia urmdtoate, pornind de la femelele infectate, ln principal prin

contaminarea superficiald a ou6lor (K.V. Desed, L. Rovesti, i,992).

Cercetirile efectuate in fara noastrd, in vederea introducerii de noi

biotipuri de agenfi biologici de combatere, au condus la stabilirea unei

tehnologii de laborator de multiplicare a izolatelor ciupercii Trichoderma

viridae, oblinAndu-se un preparat reprezentat de biomasa uscati (miceliu,

conidii qi clamidospori), cu performanle superioare in combaterea ciupercii

patogene Botrytis cinerea (Tatiana $esan, T. Baicu, 1993).

in vederea combaterii mucegaiurilor produse de diferite specii de ciuperci

butagilor de vila de vie in perioada de forfare (aparfindnd genurilor Botrytis,

Phomopsis, Armillaria), folosirea micoparazitului Trichoderma viridae a

asigurat o eficacitate superioarl produselor chimice (Sumilex 50 PU, Ronilan

50 WP gi Chinosol) (Tatiana $esan Si colab., 1995). Se recomandd aplicarea

biopreparatelor din izolate qi mutante de Trichoderma viridaer, prin shopire in

perioada de forlare a butagilor altoifi cu solufii de concentrafie de 0,2Yo.

Tratamentele cu biopreparate de Trichoderma viridoe au avut un efect de

combatere a putregaiului cenugiu al strugurilor mai mare fald de tratamentul

chimic, avdnd avantajul de a fi nepoluante pentru sol gi producfia de struguri

(Tatiana $esan, Aurelia Podosu, 1990).

Folosirea unor tehnici biologice. Dintre procedeele biotehnice cunoscute

in viticulturE, cele ce produc "confirzia sexual6" apeleazd, la feromonii de

sintezd utilizafi in combaterea moliilor strugurilor. Acegtia sunt compuqi

chimici volatili (hormoni purtitori de mesaj) care mijlocesc atracfia intre

indivizi de sexe diferite ai aceleiaqi specii de dlundtori.

Metoda const6 in difuzarea masivd gi continu5, intr-o parcel6, a

atractantului sexual al ddunitorului vizat. Feromonii emiqi de femelele prezente

in plantafii sunt inclugi in masa feromonilor de sintezl; in acest fel nu sunt

capabili s6 localizeze femelele. Este o metod6 preventiv[ care acfioneaz6 asupra

280 Capitolul VllL Agroecosistemal viticol.Yiticultura in contextul agriculturii biolo gice

reproducliei gi vizeazd menlinerea diundtorilor la un nivel suficient de scdzut

pentru a impiedica depdqirea pragului de toleranfd.

Lupto autocidd sebazeazApe lansarea unui numir mare de masculi sterili

sau iradiafi, in mijlocul unei populafii naturale. Metoda comport[ cregterea in

mas6 a dlundtorului, sterilizarea insectelor gi lansdri intr-o populafie nafurald in

scopul introducerii unui nivel ridicat al procentului de sterilitate in oui. Aceasti

metodd este recomandati pentru combaterea moliei strugurilor.

in viticultura biologici se utilizeaz5 qi alte produse pe care le prezentim

in continuare.

Insecticidele vegetale. Unele plante sunt capabile sd sintetizeze substanfe

insecticide care sunt eficiente in combaterea ddunitorilor. Din aceatd grupd fac

parte piretrinele, rotenona gi nicotina. Aceste insecticide nu sunt remanente gi,

cu excepfia nicotinei, nu sunt toxice pentru om gi animalele cu sAnge cald.

Piretrinele sunt obfinute din plante hopicale ce aparfin genului

Chrysantemum; ele provoacd o paralizie rapidd a insectelor.

Rotenona, care se obfine din r[ddcinile anumitor leguminoase tropicale,

aclioneazl prin contact 9i prin ingestie, provocdnd o paralizie a insectelor mici.

Nicotina rcprezinti un alcaloid al tutunului, folosit incd din secolul al

VIIIJea pentru combaterea unor ddundtori. Ea pdtrunde in corpul insectelor pe

cale respiratorie, distrugind sistemul nervos. Fiind toxicd pentru om qi

numeroase specii animale, este folositi prin reglementirile eriropene.

Fungicide. Pentru combaterea bolilor se utilizeazd produse industriale

simple, fbrd remanan{d qi foarte pufin toxice pentru om.

in scop preventiv impotriva manei se folosesc fungicidele pe bazh de

cupru, recomand6ndu-se si fie aleasi forma cupricd cea mai bine adaptatd

fiecdrui caz (sulfat, acetat sau oxiclorurd) gi sd fie bine dozat in scopul limiterii

fitotoxicitdlii. Se eviti utilizarea lor in condifii de soare puternic sau pe timp

rece gi umed, cdnd existb riscul producerii unor arsuri.

Unele produse modificd populafiile microbiene din sol, mai ales ciuperci,

gi elimini o parte din rdme. Frunzele pe care se aplic6 tratamente repetate cu

sulfat de cupru imbogdlesc solul in cupru dup6 degradarea preparatului.

Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice

Pentru a preveni toxicitatea cuprului acumulat in sol, se recomandd sd se

foloseascd doze moderate; in Elvefia qi Germania, in viticultura biologicd, este

autorizati, folosirea unor cantit{i de cupru de 3 kgltn/an.

in vederea diminunrii dozelor de cupru (la 0,5 kglha) in combaterea

manei, s-au oblinut rezultate bune prin folosirea silicatului de sodiu gi a unor

extracte de uleiuri vegetale (A. Kopf, J. V. Herrman, 1996).

Sulful, sub formd de prifuiri, are o acfiune preventiv6 impotriva fiindrii,

fiind eficient gi impotriva unor acarieni. El nu este eficient decdt dacd

temperatura este destul de ridicatl (15-18"C) qi nu se recomandi si fie aplicat la

temperaturi foarte ridicate (de peste 28oC), c6nd existi pericolul producerii unor

arsuri pe struguri.

Actualmente se testeazi noi produse fitotoxice, cum este amestecul de sulf

cu pudrd de roci silicioase gi de argil6, sau amestec de cupru cu microelemente.

Sulful poate fi, de asemenea, amestecat cu alge marine calcaroase (50%), care

atenueazi efechrl lor iritant asupra pielii gi ochilor.

tn Germania gi Elvelia se folosesc fungicide sub form6 de extracte apoase

din ierburi, care sunt pulverizate fin (urzicd" fulpini de usturoi, ceap6, coada-

calului), amestecate cu sulf muiabil, pudrd de alge calcaroase gi de roci

argiloase. Produsele Ulmasud, Myca-Sin, Silkahum, Micro-San, Bio-San, au

prezentat o eficacitate sporitii in combaterea manei gi ftinarii vitei de vie (U.

Hofmann Si colab., i,995).

in ultimul timp s-au experimentat cu succes o serie de tratamente cu

exhacte apoase din diferite composturi (din gunoi de bovine, de cabaline,

tescovin6 etc.). Acestea conlin o serie de microorganisme care au o acliune

antagoni sti putemici asupra agenfilor patogeni.

Folosirea unui extract vegetal (din seminfe de citrice) in dozi de 50 mg/l a

redus cu 70Yo dervoltarea "in vitro" a ciupercii Botrytis cinerea (8. Dondche,

1994); in prezenfa unei doze de 100 mg/I, procentul de germinare al sporilor

ciupercii s-a redus cu 90Yo in raport cu martorul, iar la 200 mgll, majoritatea

conidiilor nu au germinat. Filtratul bacterian (oblinut dintr-o bacterie izolati din

sol) a manifestat, de asemenea, un efect inhibitor asupra germinirii sporilor.

281

282 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit icultura tn contextul agriculturii biolo gic e

Extractul de compost de gunoi de cabaline a avut o eficacitate sporiti in

combaterea manei vifei de vie, mai ales in combinafie cu diferili aditivi (drojdie

de bere, zalnrozA etc.).

8.5. POSTBILITATI DE FOLOSTRE A SOnTLOR REZTSTENTE

iN vrrrcur,TuRA BIoLocICA

Deoarece vifa de vie reprezinti una dintre plantele de culturd care necesitii

numdrul cel mai mare de tratamente fitosanitare, in ultimul timp s-au

intensificat preocupdrile de ob{inere a unor soiuri rezistente dar care si pistreze

nivelul calitativ recunoscut al speciei Vitis vinifera.

Dupd "dezastrul filoxeric" de la sfiirgiful secolului trecut, dar mai ales la

inceputul secolului nostru, au fost neglijate vechile sortimente, tara noastrd a

fost "impesfrtatil" cu o mullime de hibrizi producbtori direcfi, fapt care a fficut

mult timp aproape imposibil[ comercializarea vinului produs, fiind gi azi o

piedicd grea in dezvoltarea viticulturii.

tn acest mod au pdtruns in viticultura romdneascd hibrizi producdtori

direcfi de origine americani sau francezlo din prima generafie: Noah (Z

Iabrusca x V. ripana); Othello (V. labrusca x V. riparia x V. vinifera);

Herbemont (V. aestivalis x V. cinerea x V. vinifera), Terras gi alfii. Ugurinfa cu

care acegti hibrizi s-au extins a fost determinati de modul lor simplu de

inmullire, prin plantarea direct5 a butagilor la locul definitiv gi datorit6 faptului

ci nu necesiti tratamente de combatere a bolilor. in general, acegti hibrizi se

caractenzeaz[ prin producfii mai mici decdt cele ale soiurilor nobile, vinuri de

calitate inferioarS, majoritatea au gust foxat gi sunt bogate in malvidind

(antocian diglucozidic).

in viticultura romdneascd au fost incercafi, incepdnd cu anul l962,lnbizi

din genetatia a douao reprezentafi de creafiile Seyve-Villard aduse din Franfa:

Villard blanc (SV 12,375); Seyval (SV 5 276);Dattier de Saint Vallier (SV 20

365); Chambourcin (J.S. 26 205) etc. Treptat s-a trecut la inmu[irea celor mai

valoroqi, materialul s6ditor fiind dirijat, ln principal, pentru planta{iile familiale,

Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticulturq in contextul agriculturii biolo gice

in vederea inlocuirii hibrizilor producdtori direcfi existenfi in cultur6, mai pulin

valorogi.

Obfinerea in continuare a unor soiuri "ideale", capabile sd reziste la

filoxer6 gi la boli (mani in principal), in acelagi timp sb asigure producfii de

struguri de calitate asemindtoare soiurilor "nobile", a fost gi este incd

preocuparea de bazd a multor seleclioneri viticultori. Soiurile de hibrizi se

remarci prin rezistenf5" in general, a rdd[cinilor la filoxerd, rezistenti la man6,

insuqiri care au contribuit in cea mai mare mdsurd la r5spdndirea lor. De

asemenea, se caracterizsazi prin rezistenfd mai mare la temperafurile scdzute

din timpul iemii, au o fertilitate superioarf prezentdnd pdnd la 80-90% listari

fertili, cu cdte 2 gi chiar 3-4 struguri pe un ldstar (M. Georgescu Si colab.,

1e86).Este adevdrat cd la hibrizii obfinufi recent (generafia a treia), numifi qi

soiuri rezistente, gustul specific este mult atenuat, cantitatea de malvidini din

vin redus6, vinurile au un grad alcoolic mai ridicat (10,5-11,07o vol. alcool), dar

au o rezistenfd mai redusd la filoxerd, ceea ce deseori reclamd altoirea ca gi la

"soiurile nobile".

Rezistenfa lor la mani nu este absolutd. Caatare, se recomandd executarea

annual a2-3 tratamente, iar in anii cu precipitafii multe in perioada de vegetafie

(ex.: anul 1991) trebuie acordatii o atenfie sporitil tratamentelor, pentru a nu

pierde recolta. in general, fafi defrinare manifesti rezistenf5 scdzut6.

Avdnd convingerea cd aceste soiuri nu trebuie altoite, ci au o rezistenld

bun6, populafia lipsitl de cele mai multe ori de posibilitatea de a avea la

dispozilie vife altoite "nobile", datoriti gi ugurintei cu care se pot inmulfi (prin

but6qire), le-a extins mult, in special in jurul caselor, in curfi, grddini familiale

etc. Exist[ gi in continuare tendinta de a folosi tot hibrizi la infiinlarea de noi

plantafii, cu toate defectele pe care le au.

in numeroase fdri europene (mai ales Germania, Ungaria, Bulgari4 C.S.I.)

gi din afara continentului nostru (S.U.A. gi Canada) s-au elaborat programe de

selecfie ce vizsazA incrucigarea gi reincruciqarea dintre hibrizii producdtori

direcfi mai vechi (americani gi europeni) cu soiurile nobile de vif[ de vie gi

283


unele specii americane.

O muncd remarcabild s-a desftgurat in Germania, unde s-au obfinut

hibrizii noi (din generafia a treia): Phoenix @acchus x Villard blanc), Sirius

(Bacchus x Villard blanc), Orion (Optima x Villard blanc) 9i Gf. 67-198-3

@iana x Chamburcin), care combin6 rezistenfa la boli gi permit oblinerea unor

vinuri cu caracteristici organoleptice apropiate de cele ale vinurilor obfinute din

soiurile vinifera.

in Ungaria au fost obfinute rezultate bune in urma incrucig[rii hibrizilor

francezi @ayon d'or, Aurore, Villard blanc, Villard noir) cu soiuri vinifera ca

Perla de Csaba" Regina viilor, Olimpia etc. Pornind de la specia Vitis amurensis

au fost oblinute soiurile Kunbarat (V. amurensis x V. vinifera) F2 x Italia gi

Kunleany (V. amurensis x V. viniftra) F2 x Regina, cartacterizate prin rezistenfd

la ger, la man6, f[inare, mucegai, avind un bun nivel calitativ.

S-a constatat cE hibrizii din ultima generafie, obfinufi prin reincrucigarea

hibrizilor vechi cu soiuri ale speciei Vitis vinifera, dau vinuri cu insugiri

organoleptice apropiate de soiurile "nobile", cu p[strarea unei rezistenfe sporite

faf6 de principalele boli criptogamice (J. Filri, S. Szegedi, 1987; G. Alleweldt,

1990; L. Bavaresco, 1990).

fdrile viticole din Uniunea Europeani sunt incd prudente in privinla

cultivirii hibrizilor producdtori direcfi, fiind interzisi extinderea lor in cultur6,

apreciindu-se c[ viitorul viticulturii poate fi asigurat numai-printr-o politicd a

calitdfii (M. Fregoni, 1990).

La noi in far6 sunt admigi in cultur[, numai pentru consum familial,

urm[toarele soiuri rezistente: Brumdriu, Purpuriu, Moldova, Muscat de

Pdlriskei, Perla de Zala,Seyval gi Valerien.

Unii specialigti apreciazd cd folosirea soiurilor rezistente permite

practicarea unei viticulturi biologice, dat fiind faptul cd tratamentele de

combatere a bolilor gi ddundtorilor cu produse chimice de sintezi pot fi

eliminate. linAnd insi seama de nivelul lor calitativ (inferior speciei Zirrs

vinifera) gi de necesitatea armoniz6rii legislafiei viti-vinicole cu cea a !6rilorUniunii Europene, extinderea acestei grupe de soiuri nu poate fi deocamdati,

Capitolul YIIL Agroe cosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice

recomandatd.

Se apreciazi cE" in viitor, vor putea fi obtinute noi soiuri rezistente,

superioare calitativ, pomind de la combinarea tehnicilor tradi(ionale de

ameliorare cu cele "in vitro".

in tabelul 8.15. sunt prezsntate cele mai importante resurse genetice

folosite pentru oblinerea toleranfei gi rezistenlei la boli, in ameliorarea vilei de

vie, in principalele f6ri viticole.Tabelul8.15.

Resurse genetice folosite pentru obfinerea toleranfei gi rezistenfeivilei de vie la boli qi ddun6tori (dupd G. Alleweldt, 1990)

Aqentul patogen Specii si soiuri de Zills

Plasmopara viticolaV. amurensis, Y. cordifulia, Y. cinerea, V. labrusca, V. lincecumii,Y. riparia, V. romaneti, V. rotundifulia, V. rupestris,Soiuri noi interspecifi ce

Uncinula necatorY. aestivalis, V. amurensis, V. berlandieri, V. cinerea, V. labrusca,Y. riparia, V. rotundifulia, V. rupestrisSoiuri noi interspecifice

Botrvtis cinereaV. aestivalis, V. armqta, V. berlandiei, V. riparia, V. rotunddolia,V. rupestris, V. viniferaSoiuri noi interspecifice

Agrobacteriumtumefaciens

Y. amurensis. V. labrusca

Plryloxera vastatrixV. rotundifolia, V. berlandieri, V. champini, V. cordifolia, V.monticola. V. rinaria. Y. rupestris

Eriophves vitis V. berlandieri, l/. cinerea, V. candicans, V. cordifolia

Meloidogtne sp.V. candicans, V. champini, Y. longii, V. rotundifolia, Dog Ridge,Harmonv. Ramsev

Xiohinema so. V. rotundifolia

285

286 Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcregterea Si productivitatea plantelor

CAPITOLUL IX

FACTORTT COSMICI CARE INFLUENTE AZL CRB$TEREA

$I PRODUCTTVITATEA PLANTELOR

9.1. GENERALITATI

in toate ramurile producliei vegetale dar mai ales in horticulturd, se acordd

factorilor de vegetafie importanfa cuvenitd, pe primul plan fiind energia

luminoasi recepfionatd pe planeta noastrl de la Soare.

Soarele. in centrul galaxiei noastre, Soarele este unul din cei actiiv agtri.

Razele sale luminoase qi termice strlbat distanJe enorme, de multe milioane de

kilometri gi se disperseazi in spafiul cosmic, incdt pe PdmAnt nu ajung decit

procente infime, cea mai mare parte din ele fiind refinute de atmosferd.

Organismele vii sunt supuse unui bonbardament continuu deruzeX,tue

gamma, unde electromagnetice gi radiafii infrarogii etc. Aceste "aglesiuni

cosmice" influenfeaz[ sau perturbd ritmurile climatice, meteorologice

(cicloane), electromagnetice, mareele etc. Organismele vii sunt extrem de

sensibile la mici modificdri de factori de mediu, la schimbdrile de presiune ale

aerului, la variafiile termice, higrometrice, magnetice etc.

Luna, ca satelit natural al Tenei, pare, in mod paradoxal, cel mai mare'oobiect" de pe cer; fiind considerati un astru mort, influenfeazi in mod esential

viafa pe Terra. Ea a fost evocati in legende, obiceiuri, tradifii populare ca un

astru al fatalitdlii 9i al vis[rii.

Partea vizibild a lunii prezinti patru faze distincte:

Luna noud: este, de fapt, jumitatea obscurd, chiar invizibilS a Lunii.

Primul pdtrar: Soarele, Pdmdntul gi Luna se aliniaz[ astfel incit Luna

aparc caun corn vizibil care se mdregte; dupi o sdptimAni el ocupd % din sferd.

Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcre$terea Si productivitatea plante lor

Luna plind: partea vizibild a Lunii este complet iluminati, av6nd o

intensitate maximd echivalentd cu lumina unui tub fluorescent de 40 w situat la

o distanfS de 15 m sau de 0,25 lucqi.

Utimul pdtror: suprafafa astrului se micgoreazi pdnd la un sfert, evoluind

spre obscuritate totali" adicdfaza de "Luni noud".

Solul lunar absoarbe 93% din lumina primit6 de la Soare. El reflect! spre

Pimdnt numai 7%o. Luna la primul pdtrar lumineazd de 12 ori mai pufin

Pdmdntul decdt Luna plind. La ultimul pdtrar Luna reflecti gi mai pufinS

lumine. Lumina reflectati de Luni ne apare albastrd, datoriti imperfecfiunii

ochiului omenesc, mai sensibil la radiafiile albastre decdt la cele rogii.

in frrnclie de sezon vedem Luna mai sus sau mai jos, iar cele 4 faze sunt

parcnrse la un ciclu de 27,5 ore gi 5 minute, cu intdrziere de un minut.

Mai pulin importantd fafd de lumina Soarelui, lumina Lunii este

frmdamentalE ciclului viefii. Ea are o compozifie diferitl de lumina solarl gi

influenteazd foarte diferit stadiile de viafd ale unei plante. Ea favorizeazh pitnFt

la cdfiva cm ad6ncime in sol germinalia seminlelor (floarea-soarelui, mazdre,

porumb etc.). Lumina Lunii favorizpazf gi stimuleazd cregterea plantelor, in

timp ce ziua acest proces scade cu intensitate, datoritd luminii solare mult mai

intense. Ea contribuie cu cel pulin 50% la maturarea fasolei, maz-drii, fructelor,

la formarea zaharurilor gi in procesele celulare (Al. Lipatcikin, 1954).

Chiar in condifii de nebulozitate intensi radiafiile lunare sunt recepfionate

de plante. Numerogi savanfi au demonstrat influenta Lunii asupra organismelor

vii. Astfel, in Honduras, cultivatorii recolteazi cafeaua in faza "lunii

descendente", 2-3 zile dupd "Luna plin6". Dupd ei, Luna plind gr[begte

coacerea boabelor gi le dd arom6.

Vegetalele oferd, raportat la volumul qi greutatea lor chiar gi cu aparatul

subteran, o suprafaf6 de receplie a energiei luminoase mai mare decdt a oricdrui

animal.

Cel mai adesea lumina Lunii metabolizeazA substante nutritive de rezervd

aflate in vacuolele celulare.

287

288 Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcreSterea Si productivitatea plantelor

Lumina primitl de plante de la Luni este mai "dulce" gi acfioneazi in

sens stimulator pentru cregterea pi dezvoltarea plantei. Sub influenfa razelor de

Lun[ plantele se hrinesc mai bine, asimileazd rezewele lor mai lent gi mai pufin

complet, fapt care duce la un ritm de cregtere lent, dar care le expune mai pufin

riscurilor atacului deunltorilor gi agenfilor patogeni gi in special la atacul de

insecte.

Chiar plantele de apartament beneficiaz-d de lumina difuzL a Lunii care se

"frltreazt'prin ferestre noaptea. Aceste plante iqi decaleaz6 ritmul lor anual cu

16-24luni 9i mai mult. Ele iqi dervoltfmai mult foliajul pentru acaptamai bine

razele de lumind in deficit.

Spectrul luminos selenar este mai bogat in gama razelor rogii gi mai sirac

in gama celor albastre gi violete, fafd de lumina solar6. Din punct de vedere

cromatic aceasta influenleazi coloritul plantelor. tn noplile cu Luni nou[, cele

mai superb colorate dintre corolele florilor par de aceeagi culoare, gri sau ocru,

ca qi frunzele, care apar de un verde intens.

in Japonia, unde cultura legumelor timpurii este foarte dezvoltatS" s-a

constatat cd o perioadd lungi de cer senin ftr[ nori gi cu clar de lunl intens,

determini ca unele soiuri de salatd sd formeze lujer florifer mai repede. Luna

antreneazd o cregtere rapidd la unele varietifi de tomate, fasole piticd qi

urcltoare, de castravefi, intre alte legume de consum curent.

Uneori accelerarea ritmului de cregtere gi dezvoltare poate fi in

detrimentul repausului necesar.

S-a observat la unele plante defazate prin aclimatizare gi, de asemenea, in

cazul unor pirfi moi ale plantelor, fesuturi fragede, fragile, situate in cadrul lor

ecologic, mobilitifi anormale de sevi sub acliunea "clarului de luni".

in anul 1958, specialiqtii muzeului din Kew (Anglia) au gdsit peste l8 000

specii din 670 genuri sensibile in mod particular la clarul de lun6.

Capitolul IX. Factorii cosmici care inJluenleazdcreSterea Si productivitatea plantelor

9.2. UTILIZAREA EFECTELOR COSlVtrCE

Pentru echilibrul biologic al plantelor, ca 9i al celorlalte fiinfe vii, lumina

emisd de Lund este capital[. Aceast6luminozitate reflectati este diferiti de cea

a Soarelui. Ea este influenfatd de reliefurile lunare gi de diferenlele de absorblie

luminoasd pe LunE intre "mdri gi munfi". Compozilia luminii Lunii mai variazd,

in funcfie de ciclul sezonier. Un botanist afirma cd in afard de intrefinerea vielii

incetinite in timpul "somnului plantelor" gi favorizarea unor anumite tipuri de

metabolism sau deranjarea altora,lumina lunii poate cicatriza sau vindeca r6ni

sau pl6gi produse plantelor gi poate accelera regenerarea fesufurilor vdtdmate.

Orice corp vegetal sau animal este susceptibil de a fi influenfat de maree a

cirei arnplitudine este in firncfie de fazele lunare gi de fazele de ansamblu

Tera/Lun6, prin raport cu Soarele; echinocfiile gi solstifiile au efecte variabile

de la un tesut la altul.

in perioada "Lunii pline" pot avea loc dereglEri datorate fluxului de sevd

aspirat ca gi o "maree" in vdrfirrile de cregtere, astfel cd se produc arsuri

ldstarilor tineri. S-au definit o serie de diagrame la floarea-soarelui, cartof,

mazilre, grdu etc. Plantele frebuie sd se adaptezn gi si supraviefuiascd

deregldrilor catzate de vibrafii - maree pe care le produce atracfia lunar6 gi

care influenfeazi plantele ce tr[iesc de mult timp in acelagi loc.

Se recomandd amplasarea culturilor pe un plan perpendicular razelor

Lunti ("expozifie ideald'), chiar dac6 aceasta oferi o expozilie mediocri fafd de

Soare.

Noi nu facem decdt sd descoperim azi ceea ce, empiric, se cunoagte de

milenii. Lectura vechilor texte chinezegti, egiptene, hinduse confirmi acest

adevdr.

Gravitafia are un rol de prim ordin in metabolismul organismelor vii.

Forfa de gravitafie este perturbatd de rotafia terestrd, astfel cd obiectele aflate in

apropierea ecuatorului au o vitezd de deplasare de 1660 km/ord., iar la poli

viter-adevine 0.

289

290 Capitolul IX. Factorii cosmici care in/luenleazdcle{terea Si productivitateo plantelor

Seva urcd mai ugor in plante, se scurge mai ugor in aparaful subteran,

spre periferie gi exhemitdfile aparatului aerian in zona ecuatorului decdt sprepoli.

Se poate aclimatiza mai ugor o plantii pe mdsurd ce latitudinea coboard

decdt dac[ urc[, chiar dacd contextul ecologic este identic sau preferabil. Cend

se urcd in latitudine spre poli, plantele sunt mai "pufin inc[rcate" de propria

greutate. Seva se scurge mai greu pentru cb plantele cdntiresc mai mult. Degi

diferenfele sunt infime planta le resimte, acestea putAnd perturba ritmul ei

biologic qi se aclimatizeazh,mai greu.

Daci in noul loc de culturi atracfia lunard este aceeagi cu cea de origine,

se face mai ugor aclimatizarea.

9.3. EFECTUL LT]NII ASUPRA SPECIILOR LEGUNIICOLE

Cele mai sensibile la influenfele lunare gi ashale sunt plantele legumicole.

Astfel, seminatul celor mai multe specii sub adiposturi trebuie sI se facl

intre primul pdtrar qi luna plind. Dacd se seamdnd in rdsadnife calde de tipparlziars trebuie sd se semene c6t mai aproape de Luna plindincanil ridichilorgi castravefilor.

in sere sau rdsadnife, r[sadurile de tomate trebuie plantate cu 3 zile

inainte de Luna plind, dubldndu-le astfel vitalitatea gi productivitatea. Plantarea

tomatelor timpurii in cdmp se recomandd sd se faci la sfhrqit de Lund

ascendentd, dar copilitul plantelor se va face la inceput gi la sfrrgit de Lund

descendentd. Este bine sb se ude seara la cdderea nopfii, o reguld generald

pentru orice specie de legume.

Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazd 291creSterea gi productivitatea plantelor

9.4. MOMENTUL CRTTTC FATA DE CTCLURTLE LUNARE

OPTIMTJL PENTRU SEMANAT SAU PLAI\TAT

- mazirea de grddin6: 2 zile dup6, primul pitrar;- fasolea piticd: a2-aSi a3-azi dupi primul p6trar;- fasolea urcdtoare: a2-a, a 3-a gi a 4-a zi dupd primul pdtrar;- pentru praz gi ceap[: 3 zile inainte de Luni plin6;' pentru castravefi Cornigon: in zi de Lund plin[ gi seara; aceasta poate

tripla recolta;- pentru usturoi: intre a 5-a zi premergdtoare Lunii pline gi ziua

urmdtoare. in Spania se planteaz6 peste o lun[ dac[ cerul este inchis;

salata este sensibili in a 4-azi inainte de Luni plind, cu o toleranfE, ?n

funclie de loc, de 12-36 ore;- cicoarea scarold necesit5 seminatul la2 zile inainte de Lund plin6, cu

toleranJ[ pdnd a 2-azi;- morcovii au momentul optim de la primul p6trar la a 3-a zi inainte de

Lund plin6;- la cartof: sensibilitatea depinde de soi. De exemplu, soiul Bintje

trebuie plantat clu2 zile inainte de Lund plind.

9.5. EFECTUL LUIM ASUPRA POMILOR FRUCTIFERI

$I A VITEI DE VIE

Ciregii nu leagi bine fructele decdt pe Lund plin[. Merii gi perii sunt

destul de sensibili. Unele tipuri Spur urmiresc ciclul lunar cu exactitate.

Plantarea unor soiuri la alte longitudini determini pieirea pomilor, scleroza gi

produclii mediocre.

Pentru prun existd o mare varaifie in sensibilitatea diferitelor soiuri in

funcfie de specie (Prunus insititia, Prunus domestica).

Reugita maxim[ se obline dacd acegti arbori sau arbugti sunt transplantali,

tiiafi sau altoi{i la inceputul Lunii ascendente.

292 Capitolul IX. Factorii cosmici care inJluenleazdcreSterea Si productivitatea plantelor

Prunele albe sau galbene, caisele, corcodugele sunt mai sensibile decdt

cele rogii gi violete. Mirabelele de Nancy sau de Metz sunt foarte sensibile la

ciclul lunar; cregte confinutul in zahdr gi aroma.

Un cer de noapte senin, cu o luminozitate lunard maxim[ in timpul

ultimei luni de maturare la sffirgihrl lunii august gi septembrie, antreneazA o

calitate excepfionalE a fructelor.

Influen{a lunard este primordiali in momentul infloririi prunilor mirabeli.

Deschiderea mugurilor va fi favorizatd in condilii de Luni plind primdvara.

Caisul este foarte sensibil la ciclul lunar in toate stadiile de cregtere gi

fructificare. Plantarea trebuie s[ se facd in octombrie sau la inceputul lunii

martie, pentru a evita defazarea de adaptare. Altoirea caisului pe franc trebuie

sd se facd pe lund ascendentd, la fel gi tdierile gi r5ririle de ramuri.

Culesul caiselor inainte de coacerea fiziologic[ este ddundtoare aromei,

acumulSrii zaharurilor etc. Trebuie recoltate caisele la apusul soarelui, pe cdt

posibil intre primul pdtrar 9i Luni plin6. Se realizeazd astfel mai mult zahdr,

aromd gi o mai bund pigmentare a fructelor.

Piersicul este, de asemenea, sensibil la influenfele lunare gi ashale, in

functie de varietdfi, pielila fructelor gi pulpa pot fi traumatizate de un clar de

Luni prea intens sau de trecerea razelor de Luni prin nori de gheafl (stratus sau

cirus), la apropierea Lunii de zenit. Pot apdrea pete, nuclei drni in pulp[, inceput

de putregai gi o sensibilizare la boli criptogamice.

Nucul este sensibil la brumele tdrzii de primdvard in timpul infloririi, care

pot produce arderea florilor in coincidenfd cu Luna plin6. De asemenea

cdldurile excesive pot usca frunzele pe Lund ascendentii. El suportd mai bine

amplitudinile termice pe LunI ascendenti.

in tabelele 9.1. 9i 9.2. se prezint2l calendarele lunare gi perioadele optime

corespunzitoare faznlor lunare, cdnd trebuie efecfuate lucrdrile in

legumiculturd, pomiculturd gi viticulturd.

Capitolul IX. Factorii cosmici care influengeazdcreSterea Si productivitatea plantelor

293

Lo. -

,Fv

-: .9j R l

9 'H-1 - 5.

fi ,H FE'El l t t l t la 4 i -

o 9c ) vb .9B0g(! ,tY a

.:t <=) r'E€o f i l

F t

EEe, = c l t rD a )r . u E' ! i

: i +

E p ' 6.ts {fEEf t a

= . 5

€B6 '5f i l : '

"EE

Fi l. € ' 9 f i , o. E . ! A := q E iEE Ee' t r ? E 5Pi '-r D ,lI r l l l l

- ( \ 6 r ) $

t8.$

294 Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcre Sterea Si productivitatea plantelor

='lt

tr

.Eltr

rGlRr6to

c\l

()'sclo

o{)EC)0

GI

eq

C'

rtg

E(|)oo.oGI

ER'

c)

i

Capitolul IX. Factorii cosmici care influen[eazdcreSterea Si productivitatea plantelor

29s

Tabelul9.2.

Calendarul pomicultorului gi viticultorului biodinamic

LUCRAREAiLI.JNAX I il III ry V VI VII NII IX X XI XIIFertilizare de bazAAdtura de primivari dupdtilieriTiieri arbugti, zneur,coacaz

I

Altoiri in copulatie. in "T' 2 2Plantarea la sdmburoasse qlsemintoase in soluri crele

2

Tdieri la vita de viefucuiri I IIncizii IFertilizare ITdieri la pomi. sdmburoase IAltoire la viti de vie 2 2Altoire la meri si oeri 2Supraaltoiri in coroand lameri. oeri. oruni^ ciresi 2 I

Rlriri mueuri 2 2 2Ciupiri in verde la vifa devie. odr. mir (nu oreluneiri)

2 t 2 T2

Incizii. ineldri 2 2Semtrnat lneres[minte verzi 2 l 2Altoire orin aorooiere 2 I 2T[ieri in verde las6mburoase (piersic) dupnrecoltd

2 t 2

Semdnat ingriqiminteverzi, rapifd colz4 mugtar,trifoi

2

Altoiri in ochi (meri. peri) 2Preeitid teren nt. olantat 2Plantare oomi 1 2 l 2

L egendd: I = Primul p[har

2 : Lund plind

3 = Ultimul pdhar

4 : Lund noud

Bibliografie 297

BIBLIOGRAFIE

1. Abram S., - G/i uccelli nel frutteto. Rivista di frutticoltura Nr. 12 Roma,

1990.

2. Agulhon R., - Intdrdt des nouvelles techniques d'entretien des sols de vigne

pour la viticulture, I'enologie, l'environnement et la santd. Progrds Agricole

et Viticole, I l3 nr. l2 Paris 1996,pp.275-278.

3. Aldea V., Sotiriu D., - Lucrdrile solului tn relalia cu microorganismele din

rizosfera unor specii pomicole. Lucr6ri gtinlifice ICCP Piteqti-Mdrdcineni

1995, vol XVIII.

4. Alexandrescu I., - Cercetdri cu privire la folosirea gunoiului de grajd lo

vila de vie in podgoria Mudatlar. Analele Institutului de Cercetdri

Agronomice,5, XXIV, 1956, pp. 521-533.

5. Aleweldt G., - Rapport on the results of the V-th international symposium

on grape breeding with special regard to the breeding of cultivars resistents

to pests and diseases. 70 th General Assambly of the Office International de

la vigne et du Vin. Yalta 1990.

6. Aubert C.,- Les Agricultures Alternatives. Rennes,1995.

7. Baicu T., Sivescu A., - Sisteme de combatere integratd a bolilor Siddundtorilor pe culturi. Editura Ceres Bucureqti 1986.

8. Baicu T., - Selectivitatea substanlelor chimice pentru organismele utile tn

combaterea integratd. Redactia de propagandd tehnicd agricoli, Bucuregti

1990.

9. Baicu T., - Principles of integrated pest and disease managemenf. Editwa

Ceres Bucuregti 1996.

10. Ballif J.J. gi colab, - Influence sur le ruisselement et l'drosion de

couvertures de compost urbain et d'icorces broydes dans le vignoble

champenois. III Symposium International sur la non-culture de la vigne et

298 Bibliografie

les autres techniques d'entretien des sols viticoles. Montpellier, 18'21

novembre, 1991.

11. Banalis G., - La lutte biologique en protection des cultures. INRA, Dijon

1993.

12. Bavaresco L., - Excursus mondiale sugli ibridi produttori di vite di terza

generazione resistenti alle malattie. ,,Vignevini" 6' Roma 1990, pp.29-38.

13. B6ldgcuf6 N., - Protecfia plantelor de gr6din6, cu deosebire prin mijloace

naturale. Ed. Tipocart Bragovia, Braqov 1993'

14. Bdldgcu,t[ N., - Hrand vie prin agriculturd biologicd. Casa de Editurd

Angeli 1999.

15. Blaich R., - Versuche zur Kilnstliche Mykorrhizabildung bei Vitis riparia.

,,Vitis", 16, pp. 32-37, 1997.

16. Budan C., Isac I., - Cercetdri, perspective si strategii tehnologicce de

creStere a randamentului bioconversiei energetice in cultura pomilor. Mapi

documentare ICPP Pitepti-Mdrbcineni nr. 2, 1983.

17. Budan C., - Orientdri ale cercetdrilor de ecologie in pomiculturd. Mapd

documentar[ ICPP Piteqti-Mbrdcineni nr. I1, 1986.

18. Budan C., I - intreSinerea ecologicd a solului tn livezile de pomi. Map[

documentare ICPP Piteqti-Mflricineni nr. 14, 988.

19. Budan C., - Modelarea conceptuald a ecosistemelor pomicole. }:l{apd

documentarA ICPP Pitepti-Mdrdcineni nt. 36, 1993.

20. Budan C., Chifu Elena,- Probleme privind strategia ecologizdrii culturii

pomilor. MapE documentare ICPP Piteqti-Mdrdcineni nr' 39,1994.

2l.Butnaru H. 5i colab.,- Legumicultura. Editura Didacticd 9i Pedagogicd

Bucuregti, 1992.

22. Carsoulle J., - Lutte contre l'hrosioin des sols. Exemple du vignoble

Beaujolais. Revue des Oenologues,2l, 1995, pp. l3-16.

23. Cdtdnescu V. gi colab., - Compostarea tescovinei Si folosireo ei ca

ingrdsdmdnt organic tn viticulturd. Lucrdrile Conferinlei Nalionale pentru

$tiinfa Solului, nr. 23B Timigoara, 1987.

Bibliografie 299

24. Cbpoiu N., Drosu Sonica, Chira A., - Aspecte cu privire la combaterea

integratd a unor boli Si ddundtori la mdr. Lucr[ri qtiinfifice USAMV

Bucuregti, seria B, vol )O(XV,1992.

25. Ciubucd A,, Pot6rniche Rodica, - Aportul energetic al microorganismelor

din sol tn cazul culturii plantelor fixatoare de azot, folosite ca tngrdsdminte

verzi Sa vtla de vie. Analele LC.V.V., 14, 1991, pp. 295-300.

26. Colugnati G., - Ipotesi possibili per una moderna gestione del suolo.

,,Vignevini" 5,1995, pp. 35-38.

27. Compagnoni A., - Agricoltura biologica: nuova frontiera per l'agricoltura

del 2000. Rivista di Frutticoltura nr. 3,1995.

28. Condei Gh. gi colab., C6t5nescu V., Papacostea P., Ghinea L, - Abordorea

ecologicd a sistemului integrat de intrelinere Si fertilizare a solului din

plantaliile viticole. Buletinul I.C.V.V. Valea Cdlugdreascd nr. 4, 1987, pp.

3 - l l .

29. Condei Gh. gi colab., Cercetdri qsupra efectelor determinate de

practicarea tndelungatd a diferitelor sisteme de intrelinere gi fertilizarechimicd a solului din viile roditoare in condiliile ecologice ale podgoriei

Drdgdsani. Analele I.C.V.V., vol. )OI, 1989, pp. 149-163.

30. Condei Gh.. Ciolacu M., Cltinescu V., Lep[datu V., - L'aproche

6cologique du systime intdgrd d'entretien du sol en plantations viticoles

intensives. III Symp. Intern.- Sur la non-cultre de Ia vigne et les autres

techniques d' entretien des s ols viticole s. Montpellier, 199 I, pp. 289 -296.

3l. Conradie W.J., - Effect of time of nitrogen opplication on the performance

of grapevines grown on a sandy soil. Atti del IV Simposio Internazionale di

Fisiologia della Vite. Inst. Agrario San Michele all'Adige e Univ. di Torino,

Italia, I 1-15 Maggio, 1992, pp.239-243.

32. Corino L. gi colab., - Stato nutrizionale, profilo radicale e micorrize di

alcuni vitigni coltivati in ambienti del piemonte con caratteristiche

pedologiche diverse. Rivista di Viticoltura e di Enologia 38,2, 1985, pp.

67-84.

300 Bibliografie

33. Cotea Victoria" Cotea V.V., - Viticulturd, ampelografie Si oenologie.

Editura Didacticd qi Pedagogic6" R.A. Bucureqti 1996.

34. Cotorobai M. gi colab., - Aplicarea locald a cenuSii de cdrbune la

plantarea pomilor. Mapd documentari ICPP Piteqti-Mdrdcineni, 1986, nr.

I l .

35. Crespy A., - Viticulture d'aujourd'hui. Tec.&Doc., Univ. Lavoisier, Paris,

1992.

36. Davidescu D., Davidescu Velicica, - Agrochimie horticold. Editura

Academiei Rom6ne, Bucuregti, I 992.

37. Davidescu D., Davidescu Velicic4 - Surse ale recoltelor mori-deSeurile din

fiecare gospoddrie. Editura Ceres, Bucuregti, 1993.

38. Davidescu D., Davidescu Velicica, - Agricultura biologicd- o variantd

pentru exploataliile mici Si mijlocii. Editura Ceres Bucuregti, 1994.

39. Dejeu L., - Caracterizarea solurilor tn legdturd cu cultura vilei de vie tn

centrul viticol Valea cdlugdreascd. TezA de doctorat, IANB Bucuregti,

t984.

40. Dejeu L., Petrescu C., Chira A., - Hortiviticulturd Si proteclia mediului.

Editura Didacticd 9i Pedagogicd R.A. Bucuregti, 1997.

41. Desed K.V., Rovesti L., Lotta microbiologica contro i fitofagi.Edagricole, Bologna, 1992.

42. Descotes A., Perraud A., Durotr B., - Enherbement contrdli du vignoble.

Une technique d'avenir? Le Vigneron Champenois nr. 3, 1991, pp.46-56.

43. Domange Anne Lise, -Des haies pour vos vergires. Alter Agn nr. 6,1993.

44. Dorigoni A., Sicher L., -The influence of floor management techniques on

soil physical and chemical characteristics. lX Internationales Kolloquium

Begrtingung im Weinbau, Bad Kreuznach,1992.

45. Diiring H., - Evidence for osmotic adjustement to drought in grapevine

(Vitis vinifera L.), Vitis 23, 1984, pp. 1-10.

46. Dugchin Vasilica, Brigufa Gr., Tic6 C., - Contribulii privind sistemele de

intrelinere a solului qi reducerea consumurilor energetice tn plantaliile

Bibliografie

viticole din podgoria Odobegti. 50 de ani de activitate a SCPW Odobeqti,

1986, pp. 159-176.

47.Egger E., Raspini L., Storchi P., - Gestione del suolo nel vigneto: risultati

di ricerche nell' Italia centrale.,,Vignevini" 12,1995, pp. 3-8.

48. Eynard I., Dalmasso G., - Viticoltura moderna. Manuqle pratico. Nona

edizione. Ed. Ulricho Hoepli, Milano 1990.

49. Fardossi A. gi colab., - EinJluss von organischer Substanz auf die

Ntihrstoffaufuahme durch die Weinrebe im Geftissversuch. Mitteilungen

Klosterneuburg, 40, 1990, pp. 60-67.

50. Fenari M., Marcon E., Menta A.,- Lotta biologica - Controlo biologico ed

inte grato nella pratica fitoiatrica. Edagricole, Bologn4 I 990.

51. Filip I., - Posibilitdli de reducere a numdrului tratamentelor fitosanitare tn

plantaliile viticole. Produclia vegetald - Horticultura nr. 6., 1986.

52. Fregoni M., - Nutrizione e fertilizzazione della vite. Edaqicole, Bologna,

1980.

53. Fregoni M' - Viticoltura generale. Compendi didattici e scientifict. Ed.

Reda, Roma 1987.

54. Fregoni M., - La C.E.E. pruedente sulla coltivazione degli ibridi.

,,Vignevini", 12, 1990, pp. 17 -23.

55. GebbingH. gicol., - Myconhizaderrebe. Vitis 16, 1977,pp.79-85.

56. Georgescu Magdalena, Greeu V., Dejeu L., - Ghid pentru meseria de

viticultor. Editura Ceres, Bucuregti, 1986.

57. Graff O,- Unsere Regenwilrmer. Lexikonfilr Freunde der Bodenbiologie.

Verlag Schaper, Hannover, 1983.

58. Hidalgo L., - Tratado de Viticultura. Ediciones Mundi-Presa. Madrid,

1993.

59. Hofrnan U., Kdpfer p., Werner A., - Okologischer llleinbau.YerlagEugen

Ilmer Stuttgart,1995.

60. Homrighausen E. gi colab., - Die Begriingung als Ahivierungs und

Regulierungsfahor der Bodendynamik. Vortrag anlaesslich des I

301

302 Bibliografie

Internationalen Kolloquiums iiber Begriingung im Weinbau, Wadenswill,

1979.

61. Homrighausen E., Fleck P., - Die Dauerbegrilngung, eine Massnahme zur

Erhaltung und Verbesserung der Leistungsfachigkeit des Rebstandortes.

Die Wein-Wissenschaft 3, 1980, pp.242-258.

62. Jackson R.S., - Wine Science. Academic Press. San Diego 1994.

63. Jelmini G. gi colab.,- Influence de Is dose et du mode d'application de Ia

dolomie sur les propriitds chimiques et biologiques d'un sol viticole. Revue

Suisse Vitic., Arboric., Hortic., vol 25 (5), 1993, pp.33I-337.

64. Klik A., - Effets de diverses mesures d'entretien du sol sur le ruissellement

et l'4rosion pluviale dansle vignoble. III International Symposium on

botillage and other soil management techniques in vines, 1991, pp, 367-374.

65. Klik A., Papouschek H., - Einfluss unterschiedlicher BodenpJlegesysteme

im Weinbau auf Oberfltichenabfluss und Bodenabtrag. Osteneichische

Wasserwirtschaft 43, 1991, pp. I 9 l-198.

66. Koblet W., - Die chlorose der Rebe und ihre Bekamfung. Schweiru, Z.

Obst. Und Weinbau I07,1971, nr.14.

67. Kopf A., Hermann J.V., Wirlangen ausgewahler

Pflanzenbehandlungsmittel zur Belmmpfung des Echten und Falschen

Mehlaus im hkblogischen Weinbourebe und lhein, Weinsberg 49 (l),1996.

68. Lautie R.,- Productin biologique dufruit Vie et actioq Cagnes, 1980.

69. Loenhardt A., - Besonderhalten der Bodenpflege im Markgraefer Weinbau.

Der Badische Winzer lI,1982, pp. 507-513.

70. Leprat G., - Les alge sen arboriculture. L'arboriculture fruitidre nr. 474,

1994.

7l. Libourel G., Bru M., - Essais d'entretien du sol en verger. Fruits et legumes

nr. l l8, 1994.

72.Linder Ch., Effets secondaires des fongicides antioidium sur

Tlryphlodromus pyri Scheuten en viticulture. Revue suisse de Vitic.,

Arboric., Hortic., vol. 25 (5), 1993, pp. 3 | 5 -322.

Bibliografie

T3.Lohnertz O., Schaller K.,- Stickstoffaufuahme von Reben wtihrend eines

Ve getationszyklus. Der Deutsche Weinbau 12, 1989, pp. 464-466.

74.Lott H., Emig K.M., - Regulierung der N-Versorgung durch Begriinung.

Der Deutsche weinbaq 1991.

75. Lovato P. gi col., - Application of comercial arbuscular endomyconhizal

fungal inoculants to the establishment of micropropagated grapevine

rootstock and pineaple plants. Agronomie 12, 1992, pp. 873-880.

76. Lovino R, - Influenza delle concimazioni azotate all terreno sul contenuto

in nitrati nei mosti e nei vini. Nota II Vignevini 6, 1989, pp. 6l-64.

TT.MaigreD.,AernyJ.,MurisierF.,- Entretiendessolsviticolesetqualitddes

vins de Chasselas: influence de l'enherbementpermanent et de la fumureazotde. Revue suisse Vitic., Arboric., Hortic., vol. 27 (4), 1995, pp. 237-

25r.78. Meesters P., pitsioudis F., - Lutte biologique sur 550 m2 de framboisiers.

L'Arboriculture fruitidre nr. 471, 1994.

79. Menge J.A. qi colab., - Interactions between mycorrhizal fungi, soil

fumigation and growth of grapes in Californra. American Joumal of

Enology and Viticulture 34, 1983, pp. 117-126.

80. Mengel K., Kirkby E.A., - Principles of plant Nutrition. International

Potash Institute, Bem, 1987.

81. Mermillod G., Ancay A.,- htretien du sol et desherbants en arboriculture.

Revue suisse Vitic., Arboric., Hortic., vol.26, 1994.

82. Mihalache L., Popa Cr., Dejeu L., Popescu Maria, Baciu M., - Evolulia

solurilor erodate Si a plantafiilor de vild de vie pe terenurile amenajate in

terase. Analele ICW vol. VII, 1979,pp.395-416.

83. Mihdescu Gr.,- Zonarea speciilor Si soiurilor de pomi Si arbuSti fructiferi.IANB Bucuregti, 1980.

84. Moncomble D., - Les vers de terre. Des owciliaires pour lo viticulture. Le

Vigneron Champenois nr. 5, 1991, pp. 30-39.

303

304 Bibliografie

85. Morlat R., - Influence du mode d'entretien du sol sur I'alimentation eu eau

de la vigne en Anjou. Cons6quences agronomiques. Ile Symp. Intern. sur la

non-culture de la vigne. Montpellier, 1987 , pp. 15-26.

86. Miiller K.,- Die Minerclisation des organish gehundenen Sticl$toffs in

Weinbergsboden. Teil II: Sickenvasseranfall, Nitratkonzentration und

Nihatfracht. Vitis 32, 1993, pp. 23-34.

87. Murisier F., - Lafumure de la vigne. Revue suisse Vitic., Arboric., Hortic.,

vol. 25 ( l), 1993, pp.57-64.

88. Mustin M., - Le compost. Gestion de la matiire organique. Editions

Francois Dubusc, 1987.

89. Nappi P. qi col.,- Micorrize vesicolo-arbusculari in vigneti dell' Aho Adige

sottoposti a dffirenti techniche di lavorazione del suolo. Allionia 24, 1980,

pp.27.

90. Oglobeanu M., Opreil M., Alexandrescu i, Georgescu M.,, Benip P., Jianu

L., - Viticulturd generald si speciald. Editura Didactici gi Pedagogici

Bucuregti, 1980.

91. Ough C.S., - Influence of nitrogen compounds in grape son ethyl carbamate

formation in wines. Proc. Int. Symp. Nitrogen Grapes Wine, Seatle W.A.,

Am. Soc. Enol Vitic Davis, California, 1991, pp. L65-171.

92. Papacostea P., - Agricultura biologicd. Editura Ceres Buc-uregti, 1981.

93. Paris P., Paris Q., - Agriculture in the twenty-first century. Agronornic and

Economic Perspectives. XXV Annual Meeting of ESNA, September 15-19,

Piacenza,1995.

94. Paecock W.L. gi colab., - Uptake, storage and utilization of soil-applied

nitrogen by thompson Seedless as affected by time of applicotion. Am. J.

Enol., Vitic., vol.40, 1, 1989, pp.322-326.

95. Paecock W.L. qi colab., - Influence of timing of nitrogen fertilizerapplication on grapevines in the San Joaquin Valley. Am. J. Enol., Vitic.,

vol. 42, 4, 1991, pp. 392-396.

Bibliografie

96. Penet P. qi colab., - Verminderung von Stickstoffierlusten ilber den Winter

durch Begriingung. Schweizerische Zeitschdft fih Obst-, Wein - und

Gartenbau, 1 27, 1991, pp. 392-396.

97.Pfaff C, * Nahrstofauswaschung aus den Boden bei Anbau von Reben.

Weinberg und Keller pp. 7, 1960.

98. Pifuc P.,- inierbarea alternativd a intervalelor dintre rdnduri tn plantaliile

viticole din nord-estul Moldovei. Revista de Horticulturd nr. 9, 1989.

99. Popa V.Gh., Stan M., - Influenla regimului aerohidric din sol asupro

denoltdrii sistemului radicular lavi{a de vie. Analele ICVV vol XIII, 1991,

pp. 175-184.

100. Possingham J. V., Groot-Obbink J., - Endotrophic mycorrhiza and the

nutrition of grape vines. Vitis 10, 1971,pp.120-130.

101. Pouget R., Juste C., - Le choix des portes-greffes de la vigne pour les

sols calcaires. Connaissance de la vigne et du vin, 4, 1972.

102. Rdufd C., - Dimensiunea ecologicd a unei agriculturi durabile sicompetitive in Romdnia. Probl. agrofit.teor. aplic. Vol. XIV (l-2),1992,pp.

13-24.

103. Remund U., Gut D., Boller E. F., - Beziehungen nniscen Beglei/lora

und Arthropodenfauna in Ostsclrweizer Rebbergen. Einfluss der botanischen

Vielfalt auf \kologische glechgewichte. Schweizerische Zeitschrift fiir Obst-

und Weinbau , m.20, 1992,1ip.528-540,

104. Roubal C., - Entretien des sols viticoles bourguignons en site sensible d

I'erosion. Progrds Agricole et Viticole ll2nr.8, 1995, pp. 175-181.

105. Rousseau J., - Wines from organic forming. Journal of Wine Research

vol. 3 r 'r .2,1996, pp. 105-121.

106. Rdber R., Schaller K., - P/lanzenerndhrung im Gartenbau. Yerlag

Eugen Ulmer, Stuttgart, 1985.

107. Rukenbauer W., - Etat actuel des recherches sur les chloroses de vigne.

Bulletin de I'O.I.V., 1982, pp. 55.

108. Rupp D., Fox D., - Die Nutzung der Dauerbegrilnung zur gezielten

Sticlrstoffiersorgung der Reben.Rebe und Wein 45, 1992,pp.186-189.

305

306 Bibliografie

109. Rupp D., - Erosionsverthinderung im Weinbau durch Begrilnung - seit

Iangen ein Beitrag zuu Umweltschutz und zur Kostenminderang. Rebe und

Wein, 1993.

110. Sattler F., Wistinghausen 8., - La Ferme Biodinamique. Ed. Eugen

Ulmer, Stuttgart, 1992.

I I 1 . Schaller K., - Ground water pollution by nitrate in viticultural areas. ln

Proceedings of the Intemational Symposium on Nitrogen in Grapes and

Wine, l8-19 June, Seatle USA, 1991, pp.12-22.

ll2. Schmid O., Strasser F., Gilomen R., Meili E., WollesenJ.,-Agricoltura

biologica. Edagricole, Bologn4 2001.

ll3. Schneider C., Untersuchungen zur Bodenfauna in begrilnten

Rebanlagen Die Wein-Wissenschatt 39 nr. 6,1989, pp. 403-406.

ll4. Schubert A., Cravero M.C., - Occurence and infectivity of vesicular-

arbuscular mycorrhizal funst in north-western ltaly vineyards. Vitis 24,

1985, pp. 129-138.

115. Schubert A., - Les mycowhizes d vdsicules et arbuscules chez la vigne.

Conn. Vigne Vin 19, 1985, pp. 207-214.

116. Schwappach E., - Die probleme der Begrilnung in frankischenWeinbergen Vortag anaesslich der 2l Veitschoechheimer Weinbautage

1979.

ll7. Scienza A., Sicher L., Venturelli M., Maggiore B., Pisani P.L., Corino

L., - L'inerbimento in viticoltura. L'Informatore Agrario w. 21, 1988, pp.

29-50.

118. Seguin G., - Sols du Mddoc et qualitddes vins. C.R. Acad. Agric.,

France, 1965.

ll9. Seguin G., - Les sols du vignobles du Haut-Medoc. Influence sur

I'alimentation en eau de la vigne et sur la maturation. Thdse de Doctorat,

Bordeaux, 1970.

120. Sicher L., - L'inerbimento nello viticoltura della Valle del reno.

Bollettino dell'Instituto Agrario S. Michele all'Adige-Trento 1, nr. 4, 1989,

pp. 12-17.

Bibliografie 307

I2I. Sicher L., Dorigoni A., Altissimo A., - La gestione del suolo in

fruttiviticoltura, altraverso la practica dell'inerbimento. Iie convegnosull'Agricoltura sostenibile, Cesena, I 993.

122. Silguy catherine, - L'agriculture biologique: des techniques efficaces etnon polluontes. Tene Vivante, Patino, 1994.

123. Simon J.L. gi colab.,- viticulture. Editions Payot Lausanne, Le MaisonRustique, Paris, 1992.

124. Soran V., Puia I., - Poluarea Si proteclia mediului ambiant tna gr o e c o s i s t e me. Editura Academiei B ucure gti, I 979.

125. Stoicev S., Kresteva-Kosrova 2., - Influence de I'engrais vert sur lephytoclimat du vignoble en conditions de relief collinaire. VIIIIntemationales Kolloquium iiber Begriinung im weinbau, Keszthely, 1990,pp.209-226.

126. Strippler-Zimmer, H. Gottschall R., - Kompost mit Giltezeichenfiir denWe inb ou. Das Deutsche Weinmag azin, 9, 1994, pp. 2l -25 .

127. $esan Tatiana, Podosu Aurelia, - Prevenirea putregoiului cenuqiu(Botrytis cinerea Peys.) al vilei de vie prin mijloace biologice. Buletinul deprotecfia plantelor nrl , I 990, pp. I 3- I 7.

128. $esan Tatiana, Baicu T., - Proteclia mediului tnconjurdtor prin

mijloace biologice de combatere a bolilor plantelor de culturd. Mediulinconjurdtor, vol. IV, nr. l,1993, pp. 49-53.

129. $esan Tatiana, Ticd C., Podosu Aurelia, - Cercetdri de combaterebiologicd o putregaiului cenusiu la vila de vie, in podgoria odobesti. Lucrdri

$tiinfifice USAI\A/ Iagi, seria Horticultura vol. 38, 1995, pp. Z0l-205.

130. $tefanic Gh., S[ndoiu D.I., - Curs de biologia solului. USAMVBucuregti, 1994.

131. $uteu G.8., $erdinescu A., - Cercetdri privind contribulia azotuluiprovenit din rezervd Ia formarea organelor anuqle ale vilei de vie. AnaleleICW vol. XIII, 1991, pp. 129-140.

132. ldrdea C., Dejeu L.,- Viticultura. Edittra Didacticd gi pedagogici

Bucuregti, 1995.

Bibliogrofie

133. Vogtmann H.,- L'orto biologico.Edagicole, 1993.

134. Wermelinger B., - Nitrogen dinamics in grapevine: physiologt and

modeling. Proc. Int. Symp.Nitogen in grapes and wine, Seatle USA, 1991,

pp.23-31.

135. Wunderer W. gi colab., Yergleich verschiedener und deren

Auswirkungen auf Boden und Rebe. Mitteilungen Klosterneuburg, Rebe und

Wein, Obstbau und Friichteverwertung 42,1992, pp. 102-113.

agroecosistemul viticol

Documents