Prof. Univ. Dr. Teodor IACOB: Domnule Profesor Dr. Mihail Axinte, ce v-a determinat să alegeţi specializarea Agricultură şi să deveniţi dascăl pentru formarea noilor specialişti ? Prof. Univ. Dr. Mihail Axinte: La absolvirea Liceului „Ştefan Cel Mare” din Tg. Neamţ mă orientasem spre trei domenii - Silvicultură, Agronomie şi Academia militară. Am ales să merg la Facultatea de Agronomie, fiind cea mai apropiată de locul de naştere Brusturi, județul Neamţ. De ce am ales această profesie ? Copil şi adolescent fiind, am constatat că munca părinţilor noştri şi a celorlalţi săteni este dificilă şi mă gândeam încă de pe atunci că un inginer agronom ar putea uşura munca acestor oameni. Am participat la concursul de admitere care nu era deloc simplu-examenele fiind la limba română, limba rusă, chimie şi bazele Darwinismului. La absolvirea Facultăţii de Agronomie în anul 1961 am fost reţinuţi în facultate câţiva absolvenţi, printre care şi Viorica Sandu-Ville actuală doamnă Prof. Dr. Iacob şi cel intervievat. Am fost repartizat şef de laborator la Disciplina de Agrochimie, al cărui titular era domnul profesor universitar Dr. Constantin Pîntea, care a fost şi Rectorul Institutului Agronomic. N-am apucat să ne acomodăm la noua situaţie şi la 3 aprilie 1961 s-a declarat finalizată colectivizarea agriculturii României şi ultimii absolvenţi

reţinuţi în învăţământ am fost repartizaţi ca ingineri în unele Gospodării Agricole Colective. Am fost repartizat ca inginer şef la G.A.C. Frumuşica, Jud. Botoşani. M-am acomodat foarte bine în producţie, am avut rezultate destul de bune, dar nu eram mulţumit că instructorii de partid din vremea aceea, de fapt, până la Revoluţia din

1989, căutau să achiziţioneze cât mai multe produse chiar şi din retribuţia oamenilor, ceea ce m-a făcut ca în 1964 când am fost rechemat la facultate să părăsesc unitatea cu regret şi din partea mea şi pot spune și a colectiviştilor. Revenind la facultate, am fost repartizat şef de laborator la Disciplina de Fitotehnie, titular fiind domnul Prof. Univ. Dr. Filip Canțăr, care m-a primit cu multă bunăvoinţă. Am urcat prin concurs toate treptele din învăţământ superior-asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor. T.I.: Vorbiţi-ne despre activitatea dumneavostră ca profesor. M.A.: Din anul 1992 sunt profesor universitar, iar din anul 1997 şi conducător de doctorat la Specializarea Fitotehnie, Domeniul Agronomie. Deoarece doriţi câteva detalii din activitatea mea de cadru didactic, vreau să vă spun că, am fost adeptul sintagmei „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”, aşa încât am căutat să fiu cât mai apropiat de studenţi, cât mai corect, nu i-am jignit niciodată, indiferent de situaţie. Pot spune că am reuşit să-i determin pe studenţi sa înveţe „de ruşine”. O activitate care mi-a adus satisfacţii deosebite, încă din studenţie a fost activitatea la cercul Ştiinţific de Fitotehnie la care au participat studenţii care aveau proiecte de diplomă la Fitotehnie, dar şi alţi studenţi. Studenţii conduceau cercul ştiinţific sub îndrumarea noastră, întocmeau o tematică anuală si pe grupe mici de

studenţi se elaborau referate pe care le susţineau în şedinţele de cerc. Studenţii se obişnuiau cu susţinerea referatelor în faţa colegilor, răspundeau la întrebări, pregătindu-se pentru susţinerea proiectelor la licenţă. Cu membrii cercului am făcut deplasări în unitaţi agricole de producţie de prestigiu, unde studenţii au fost primiţi foarte bine. Ca îndrumător de doctorat, s-au finalizat 18 teze de doctorat, cu experienţe efectuate cel puţin 3 ani în conformitate cu prevederile tehnicii experimentale şi respectând etica cercetării ştiinţifice. Mulţi absolvenţi de Agronomie au ajuns cadre didactice în învăţământ preuniversitar. Cea mai înaltă treaptă în învăţământul preuniversitar este obţinerea gradului I. Sunt mândru că 38 de cadre didactice au obţinut gradul I sub îndrumarea mea, toate cu calificativul foarte bine, ceea ce arată că n-am fost ocolit de absolvenţii noştri. T.I.: Care au fost relațiile dumneavoastră cu studenţii ? M.A.: În activitatea didactică cu studenţii, n-am întâmpinat probeme deosebite, căutând tot timpul să fiu bine documentat, frecventând biblioteca, beneficiind şi de o specializare de 4 luni în Italia la Facultatea de Ştiinţe Agricole a universităţii din Napoli. În perioadele de practică, destul de lungi, studenţii chiar se pregăteau din punct de vedere practic, lucrau pe tractoare şi maşini agricole, iar noi, cadrele didactice trebuia să organizăm de aşa manieră activitatea încât să tinem un echilibru între fermieri şi studenţi. Îmi amintesc de practicile de la Staţiunea de Cercetări Brăila, mai ales în perioada de castrare în loturile de hibridare la porumb. Lanurile erau lungi de cca. 1 km, căldură mare, plantele înalte, încât unele studente de talie mai mică aplecau planta de porumb pentru a smulge paniculul. Munca era destul de grea şi de mare răspundere. Îmi amintesc că studenţii îşi ajutau colegele, iar discuţiile dintre ei erau foarte decente.

(continuare în pagina a doua)

”Nu eram mai deştepţi ca studenţii de astăzi, dar eram mai preocupaţi să cunoaştem cât mai multe aspecte din profesia căreia ne-am dedicat”

- interviu cu Prof. Univ. Dr. Mihail AXINTE -

Revistă bilunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Agricultura și Viața

Nr. 16

22 ianuarie — 4 februarie 2016

(continuare din prima pagină)

T.I.: Relataţi câteva aspecte

despre studentul Mihail Axinte .

M.A.: În timpul frecventării

cursurilor la facultate, ca

majoritatea colegilor mei, nu

lipseam de la cursuri, lucrări

practice şi practică. În cei 5 ani de

facultate am lipsit 3 zile, fiind

trimis la Bucureşti, cu alţi colegi,

la o consfătuire a studenţilor pe

ţară.

Mulţi dintre noi ne

corectam notiţele de la curs în

aceeaşi seară, noutăţile fiind

proaspete în memorie, iar la

disciplinile unde existau cărţi, ne

documentam suplimentar din

acestea.

Nu eram mai deştepţi ca

studenţii de astăzi, dar eram mai

preocupaţi să cunoaştem cât mai

multe aspecte din profesia căreia

ne-am dedicat. Ca sa fim cinstiţi

nici nu erau atâtea motive de a ne

distrage atenţia ca astăzi. Eram şi

mai uniţi, participând la reuniuni

studenţeşti în facultate, la

specatacole de teatru şi operă în

aula noastră.

Pe scena aulei noastre au

cântat violoniştii Ion Voicu şi

Ștefan Ruha, am văzut spectacole

de teatru cu cei mai importanţi

actori din vremea aceea. Neavând

vacanţă de Crăciun şi Anul Nou,

Revelionul era asigurat în cadrul

institutului, alături de profesorii

noştri, deci ne cunoşteam mai bine

între noi, dar şi cu profesorii. Aşa

s-au închegat prietenii şi chiar

căsătorii în anul nostru de studii.

T.I.: Aveţi o familie împlinită,

frumoasă, care reprezintă un

exemplu pentru viitoarele

cupluri.

M.A.: Despre acest subiect este

mai greu să vorbesc eu. Am

întemeiat o familie cu o colegă de

facultate, eu moldovean mai

molcom, ea munteancă mai

pragmatică care a absolvit

Facultatea de Biologie de la

Universitatea A. I Cuza, lucrând

până la pensionare ca profesor

universitar la Facultatea de

Îmbunătăţiri funciare a

Universităţii Tehnice din Iaşi.

Credem că a fost o reuşită căsătoria

noastră, deoarece curând vom avea cu 3

ani peste cei 50 de ani ai noştri de aur.

Familia noastră este formată dintr

-un băiat - prof. univ Dr. la

Universitatea Tehnică Iaşi, o fată - nora

noastră prof. gr I şi director adjunct la

Colegiul Agricol și de Industrie

Alimentară „V. Adamachi” Iaşi şi

nepotul - avocat stagiar, datorită căruia

cunosc destul de bine generaţia actuală

de tineri.

T.I.: Cum îi vedeţi astăzi pe studenţi

şi ce le recomandaţi ?

M.A.: Deşi nu mai predau Fitotehnie

din anul 2010 cunosc bine generaţia

actuală de studenţi, întâlnindu-i în

fiecare zi pe culoarele facultăţii. Este o

generaţie de tineri bine dezvoltaţi fizic,

bine îmbrăcaţi, aproape toţi cu telefoane

mobile folosite la intensitate maximă,

având condiţii mult mai bune de locuit

la cămin, cu laboratoarele bine dotate şi

cadre didactice inimoase.

Ca în toate generaţiile de studenţi,

Curba lui Gaus funcţionează şi aici.

Sfaturi nu le pot da studenţilor

fiindcă Titu Maiorescu spunea

următoarele: „Fereşte-te de a da sfaturi.

Problema e prea grea şi

responsabilitatea prea mare.Tu dai sfatul

după propria ta natură. Aceasta însă

rareori se potriveşte cu natura celui ce te

întreabă. Altfel spui tu, altfel înţelege

el”. Eu pot să le spun studenţilor că

atunci când am absolvit noi facultatea,

fiecare absolvent primea un loc de

muncă indiferent cu ce medie termina.

În prezent, fiecare absolvent

trebuie să-şi caute loc de muncă şi în

această situaţie trebuie să fie pregătiţi

profesional cât mai bine posibil.

Pregătirea profesională înaltă se

realizează prin participarea lor la

cursuri, lucrări practice şi practică de

producţie, documentare continuă în

bibliotecă, parcurgerea studiilor de

licenţă, masterat şi doctorat. Nu trebuie

neglijate, însă, nici distracţiile

studenţeşti, vizitarea muzeelor, a

galeriilor de artă, spectacolele de teatru

şi operă, iar cei care au talent să activeze

în formaţiile artistice ale universităţii

noastre.

T.I.: Vă mulţumim pentru interviul

acordat şi vă dorim multă sănătate şi

pe cât posibil noi realizări.

”Nu eram mai deştepţi ca studenţii de astăzi, dar eram mai preocupaţi să cunoaştem cât mai multe aspecte din profesia căreia ne-am dedicat”

- interviu cu Prof. Univ. Dr. Mihail AXINTE -

Zile de naștere: 25 ianuarie - Tehn. I ELENA MATASARU, Facultatea de Medicină Veterinară 26 ianuarie - Lect. univ. Dr. Tatiana SANDU, Facultatea de Horticultură 26 ianuarie - adm.fin.I S Teodora POSTOLACHE, Contabilitate 26 ianuarie - adm.fin.I S Claudia-Ioana IANOVICI, Promovare și imagine 27 ianuarie - adm.p.III. Petronela PUJINA, Resurse umane 30 ianuarie - Prof. univ. Dr. Costel SAMUIL, Facultatea de Agricultură 30 ianuarie - Lect. univ. Dr. Mihaela IVANCIA, Facultatea de Zootehnie 31 ianuarie - Conf. Univ. Dr. Mihai MARES, Facultatea de Medicină Veterinară 01 februarie - ref SSD ROXANA IFTIME, Achizitii 01 februarie - Ing. Ovidiu-Petrișor PANAINTE, Informatică aplicată 03 februarie - Asit. univ. Dr. ILINCA DINU, Facultatea de Horticultură 04 februarie - Prof. univ. Dr. Viorica-Elena-Smaranda IACOB

Zile onomastice: 24 ianuarie, Sf. Cuv. Xenia 25 ianuarie, Sf. Ier. Grigorie Teologul 30 ianuarie, Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Tuturor sărbătoriților acestei perioade, vă adresăm sincere felicitari, cele mai

frumoase gânduri și urări, dorindu-vă să aveți sănătate, multe bucurii și împliniri pe toate planurile. Fiind și primul număr

din acest an al publicației noastre, vă adresăm, dragi cititori, un călduros

La mulți ani 2016!

Agricultura și Viața

2

Sărbătoriții perioadei

25 ianuarie – 4 februarie

„Fereşte-te de a da sfaturi. Problema e prea grea şi responsabilitatea

prea mare.Tu dai sfatul după propria ta natură. Aceasta însă

rareori se potriveşte cu natura celui ce te întreabă. Altfel spui tu,

altfel înţelege el”

(Titu Maiorescu)

Să ne cunoaștem înaintașii

Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818, Roman - d. 16 decembrie 1891, Brad, comuna Filipeni, judeţul Bacău ) a fost un revoluţionar paşoptist român, membru de onoare al Academiei Române. A promovat agricultura bazată pe metodele tehnice moderne şi pe principii economice de organizare. A contribuit la dezvoltarea ştiinţelor agronomice în România şi este precursor al silviculturii româneşti. A susţinut neîncetat dreptul ţăranilor la împroprietărire. În cursul vieţii a activat ca agronom, economist, savant şi scriitor; printre personalităţile secolului al XIX-lea care au militat cu energie şi devotament patriotic pentru propăşirea poporului român, numele lui Ion Ionescu de la Brad fiind la loc de cinste. S-a născut la 24 iunie 1818 la Roman într-o veche familie românească. Părinţii săi, Ion şi Safta Isăcescu erau de condiţie modestă. La vârsta de 7 ani, împreună cu fratele său Nicolae Ionescu, a fost dat la şcoala de la Episcopia din Roman, unde a învăţat în greceşte. Apoi a trecut pe la Biserica Albă şi pe la şcoala domnească din Roman, unde a fost botezat „Ionescu” şi unde a învăţat în româneşte. Gimnaziul l-a urmat la şcoala Trei Ierarhi din Iaşi. Fiindcă era un elev excepţional, directorul Gheorghe Asachi, l-a trecut la Academia Mihăileană,

unde a îndeplinit şi funcţia de profesor pentru clasele gimnaziale, iar mai apoi profesor de română şi de istorie universală de treapta a doua. Rezultatele sale îl recomandau tot mai mult către filologie şi literatură, însă contextul economic de profundă schimbare, a schimbat priorităţile multora dintre studenţi şi pe a tânărului Ionescu. De remarcat că în această perioadă a studiat franceza cu profesorul francez Maisonabe (rector al Academiei), acelaşi care l-a îndemnat şi apoi l-a ajutat să-şi continue studiile superioare în Franţa. Susţinut cu o bursă de studii de Mihail Sturza şi condus de profesorul Maisonabe, s-a dus la Roville, în Franţa, pentru a studia agricultura la o şcoală-fermă specializată. La Roville exista şi o staţiune experimentală unde se efectuau cercetări agricole. După un an şi jumătate petrecut aici, a mers mai departe la Auxerres, în regiunea Champagne, unde a învăţat viticultura şi fabricarea şampaniei , apoi la Bois-de-Senant, în apropiere de Paris, unde s-a ocupat cu sericicultura. S-a înscris apoi la Sorbona şi a studiat fizica, chimia şi istoria naturală. A mai urmat şi cursul de botanică la Jardin-des-Plantes şi pe cel de economie politică la Conservatorul de arte şi meserii. Reîntors în patrie, el a fost primul profesor de ştiinţe agricole din ţară la Academia Mihăileană din Iaşi(1842-1848). În timpul revoluţiei de la 1848, din iniţiativa lui Bălcescu, guvernul revoluţionar l-a chemat pe Ion Ionescu de la Brad laBucureşti, unde, în calitate de vicepreşedinte, a condus Comisia proprietăţii, alcătuită din deputaţi, ţărani şi boieri. În cadrul Comisiei a propus ca ţăranii să fie eliberaţi de boieri şi împroprietăriţi cu pământ, pe care tot ei să-l răscumpere. Pentru această atitudine şi-a atras ura boierilor, iar când turcii au ocupat Bucureştii, Ion Ionescu a fost prins şi trimis în exil la Constantinopol. Exilul în Turcia, impus de înăbuşirea revoluţiei, s-a prelungit opt ani şi patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor

ştiinţifice, îndeplinind şi unele funcţii ca: expert şi consilier imperial, director al Şcolii de agricultură de la San-Stefano, administator al domeniilor din Tesalia, unde a înfiinţat o şcoală profesională de agricultură şi trei ferme model mici pentru ţăranii greci etc. La Pyrgetos în Tesalia se căsătoreşte cu fiica unui neamţ şi a unei grecoaice, dar aceasta l-a părăsit la scurt timp de la întoarcerea în ţară. După întoarcerea din exil (1857), Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova, apoi profesor de contabilitate, economie politică şi financiară la Iaşi. Pentru susţinerea drepturilor ţărănimii, el a înfiiţat patru gazete, cea mai cunoscută fiind Ţeranul român (1861-1863). Bun cunoscător al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcătuirea legii pentru reforma agrară. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toată ţara (1864-1869), funcţie în care a îndrumat aplicarea reformei agrare. În ciuda activităţii extrem de bogate desfăşurate, în 1869 postul de inspector ocupat de Ion Ionescu este desfiinţat din cauza aceloraşi critici necontenite la adresa nedreptăţilor la care continuau să fie supuşi ţăranii. După încheierea bruscă a activităţii de inspector, împreună cu fratele său, istoricul şi omul politic Nicolae Ionescu, cumpără de la stat moşia de la Brad (un sat modest în apropiere de Roman) şi se instalează definitiv acolo ca întreprinzător particular. De acum încolo numele lui se va lega de această moşie. Aici a avut la dispoziţie toată priceperea lui pentru a înfiinţa o fermă model. Pe moşia de la Brad a înfiinţat o fermă model mică, pentru ţăranii mai puţin înstăriţi, o fermă model mare pentru marile exploatări agricole şi o şcoală de agricultură. În baza rezultatelor practice a publicat lucrarea „Agricultura română la Brad” (1886). La 7 septembrie 1871 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1876 a fost ales deputat în colegiul 4 Roman. Ca deputat a reuşit să treacă legea pentru împroprietărirea tinerilor căsătoriţi şi legea prin care se vindeau ţăranilor moşiile statului împărţite în loturi. S-a stins din viaţă la 16 decembrie 1891, la moşia de la Brad, la vârsta de 73 de ani. Nu a avut nici un urmaş direct, întrucât nu s-a mai recăsătorit niciodată.

A consemnat Costinela PATROLEA

Nr. 16

3

LIMBA NOASTRĂ-I ÎNCURCATĂ Numeroase persoane, dar și personalități, fac în mod frecvent, o greșeală de exprimare, care ”zgârâie auzul”, respectiv neutilizarea prepoziţiei pe înaintea pronumelui relativ care cu funcţie sintactică de complement direct, cazul acuzativ. Exemplu: Greșit: Trenul care l-am pierdut. Corect: Trenul pe care l-am piedut. Greșit: Persoana care am văzut-o. Corect: Persoana pe care am văzut-o.

Există cazuri când, folosirea incorectă a pronumelui la acuzativ (care în loc de pe care) schimbă cu totul sensul frazei. Exemplu: Băiatul a plecat cu tramvaiul 1/ pe care îl

aștepta în stație de ceva vreme. 2/ (băiatul aștepta tramvaiul)

Băiatul a plecat cu tramvaiul 1/ care îl aștepta în stație de ceva vreme. 2/ (tramvaiul îl aștepta pe băiat).

Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU

21 ianuarie - Ziua mondială a îmbrăţişărilor

Potrivit tradiţiei, în această zi, oricine poate îmbrăţişa chiar şi persoane necunoscute. Sărbătoarea a apărut pentru prima dată în Statele Unite, în anul 1986, iar în scurt timp s-a răspândit în toată lumea.

Nimeni nu ştie, însă, cui i-a venit ideea şi de ce este marcată anume pe 22 ianuarie. Se consideră, totuşi, că autorii ideii au fost studenţii.

24 ianuarie — MICA UNIRE din anul 1859 - Unirea Principatelor Române. Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor. 27 Ianuarie - Ziua mondială a cuvântului “Te iubesc”

“Te iubesc” este o afirmație serioasă. Folosită prea des, aceasta își pierde din valoare.

4 Februarie - Ziua Mondială de luptă împotriva cancerului se marchează la 4 februarie, militându-se, cu acest prilej, pentru accesul egal al tuturor pacienților la cele mai noi terapii împotriva bolii. La nivel mondial, campania își va concentra mesajele asupra demontării următoarelor patru mituri referitoare la cancer: ''nu este nevoie să vorbim despre cancer'', ''nu există semne sau simptome pentru cancer'', ''nu pot face nimic în privința cancerului'' și ''nu am dreptul la îngrijiri pentru cancer''.

Zile cu semnificație

pe plan național

și internațional

http://www.uaiasi.ro/agricultura/

Revistă bilunară a Facultății de Agricultură - USAMV Iași

Sponsori:

Agricultura și Viața

PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN D. VASILICĂ –

OMAGIU ANIVERSAR

Prof. univ. Dr. Valeriu D. COTEA

Omagiind pe unul dintre eminenţii noşti colegi, cinstim devenirea şi împlinirile Universităţii noastre, viaţa şi activitatea profesională a sărbătoritului confundându-se cu istoria instituţiei din ultimele şase decenii. În acest sens, am onoarea şi aleasa satisfacţie de a aduce de la bun început un călduros omagiu profesorului Constantin Vasilică, unul dintre venerabilii reprezentanţi ai acestei vechi instituţii de învăţământ, pentru activitatea deosebit de valoroasă desfăşurată de-a lungul atâtor ani de Domnia sa, în Universitate şi în afara Universităţii, în vederea afirmării şi propăşirii aşezământului pe care l-a slujit dar şi a sa personală. Sărbătoritul cu titluri ştiinţifice şi academice prestigioase în domeniul specialităţii sale, care se bucură de recunoaşterea unanimă a colegilor de breaslă, are un curriculum vitae prodigios, pe care, permiţându-mi a-l evoca, doresc a fi considerat un însemn mai mult al preţuirii şi recunoaşterii profesionale, colegiale şi prieteneşti. Născut la 5 februarie 1926, în comuna Tudora,

judeţul Botoşani, este primul dintre cei 11 copii ai Soficăi (născută Pârvu) şi Dumitru Vasilică, ambii descendenţi din familii de ţărani răzeşi. Cu un emoţionant devotament, sărbătoritul aduce constant părinţilor săi un vibrant prinos de recunoştinţă pentru tot ce i-au dăruit. Cu cald ataşament şi adâncă nostalgie profesorul Constantin Vasilică îşi evocă deopotrivă meleagurile natale, satul său, leagăn al duratei fiinţei naţionale. I-a străbătut geografia cu pasul, cu mintea şi cu sufletul, având un profund respect faţă de pământ şi faţă de cei care-l muncesc. Păstrează mereu vie imaginea satului său, ca sursă a cunoaşterii istoriei, datinilor, credinţelor, suferinţelor şi idealurilor oamenilor locului. Deşi cu multe privaţiuni, Constantin Vasilică s-a bucurat de o copilărie idilică pe care nu o poate uita. Şcoala primară (1933-1938) a urmat-o în localitatea natală, având ca dascăl pe Ioan Niţă, învăţător de tip haretian, şef de promoţie al Şcolii Normale „Vasile Lupu“ din Iaşi. Înscris cu majuscule în memoria sa afectivă, îi păstrează o neştearsă amintire, o preţuire admirativă pentru modul cum ştia să insufle elevilor dragostea de carte, dorinţa de a merge la „şcoală mai departe“. Adolescent fiind, a cunoscut vicisitudinile celui de Al Doilea Război Mondial, iar seceta din anul 1946 l-a obligat să-şi întrerupă vremelnic studiile. Iubeşte Tudora şi Tudora îl preţuieşte, acordându-i în anul 2000 titlul de cetăţean de onoare al comunei. Nu ezită să vorbească de colindele, urăturile şi obiceiurile practicate de Crăciun şi Anul Nou, care sunt greu să le descrii celor care nu le-au văzut niciodată. Noi, cei de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ am avut şansa ca o bună parte din ele să le vedem pe viu în anul 2008, când acestea ne-au fost prezentate pe scena Aulei „Haralamb Vasiliu“. Ciclul de învăţământ secundar (1938-1946) l-a absolvit la renumitul liceu „August Treboniu Laurian“, liceu cu aură de legendă datorată eminenţilor săi profesori (Nicolae N. Răutu, Ion V. Luca, Tiberiu Crudu, Remus Cehovschi), formaţi în perioada interbelică, perioadă cunoscută drept cea mai fructuoasă pentru România pe toate planurile sociale şi culturale. Aici, pe lângă cunoştinţele care formează materia fiecărei discipline de studiu (mematatică, istorie, biologie etc.), tânărul de atunci a învăţat de la aceiaşi reputaţi profesori importanţa pe care o are cultul muncii susţinute şi temeinic făcute. Studiile universitare (1946-1951) le-a început şi desăvârşit la Iaşi. A venit aici când oraşul trăia vitrega perioadă a vindecării rănilor lăsate de război şi de grozăviile secetei. Am fost colegi de an la facultate şi am trăit în acelaşi mediu universitar, am respirat aceeaşi atmosferă a Iaşului acelor timpuri. Eram la vârsta prieteniilor entuziaste ce leagă oamenii pe viaţă. Deşi am trecut prin perioade critice, nimic nu a schimbat sentimentul solidarităţii închegat atunci, pe vremea studenţiei, ca şi dorinţa devenirii noastre ca oameni şi specialişti. Eram cu adevărat „seria de aur“, care a dat 10 cadre universitare, doi rectori, 6 decani şi 5 membri ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, exemplu unic. Cei care ne cunosc vor fi de acord că afinităţile dintre noi, numeroase şi evidente, se păstrează şi în prezent. Privitor la colegul sărbătorit trebuie totuşi spus că nu rareori are „adevărul“ lui, diferit de al celorlalţi; de asemenea, nu suportă să cedeze într-o controversă. Personal am încetat să mă măsor cu el pentru că, de multe ori, constatam, dar fără invidie, că nu reuşesc să-i ţin piept. O dată însă, într-o confruntare mai „vie“, când el împărtăşea zgomotos cunoscutul punct de vedere potrivit căruia „Luceafărul este capodopera liricii culte româneşti“, a acceptat, totuşi, şi susţinerea mea că „Mioriţa este capodopera folclorului literar românesc“. Ca vrâncean am rămas, în fine, mulţumit. Având generozitatea de a fi folositor celor din jur, personal nu pot uita nicicând sprijinul, prin metode şi mijloace mai puţin ortodoxe, pe care mi l-a dat în promovarea examenelor de matematică şi de entomologie, obiecte la care era foarte bine pregătit.

(sursa: Lucrări ştiinţifice - vol. 54, Nr. 2/2011, seria Agronomie)

- continuare în numărul viitor -

Facultatea de Agricultură USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr.3, Iaşi, 700490 tel./fax: 0232 407 347 Director general: Prof. Dr. Teodor ROBU Director editorial: Prof. Dr. Mihai AXINTE Corector: Conf. Dr. Aglaia Mogârzan Redactor-șef: Vasilica ONOFREI, drd. Fitotehnie tel. mobil: 0741 706 602, 0761 621 994, e-mail: redactor_sef@yahoo.com Colectiv redacțional: Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU, drd. Fitotehnie, Elena PATROLEA, Costinela PATROLEA, Ramona-Petronela TOMA studente, TPPA, III, Petru PRICOP-HARABAGIU, student Agricultură, IV

Pentru susţinerea acestei publicaţii, vă rugăm să ne contactați la datele de mai sus în vederea inițierii unei frumoase colaborări.

Puteţi direcţiona 2% din impozitul pe venitul

dvs. pentru lucrările şi activităţile pe care le

susţine FUSPA

Datele noastre necesare pentru Completarea

Formularului 230 sunt:

• Numele Asociaţiei: FUSPA

• CIF (Codul de Identificare Fiscală): 11609468

• Contul Organizaţiei în format IBAN:

RO03BRDE240SV15023262400

•ATENŢIE:

La formularul 230 trebuie anexat, în copie, formularul 210

— “Fişa fiscală”, care se obţine de la angajator.

DETALII şi INFORMAŢII:

Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU, tel./fax: 0232 407 347