2.2. AGRESIVITATEsICOMPORTAMENTAGRESIV2.2.1 AGRESIVITATEA- PREZENTAREGENERAL -Agresivitateaesteunuldintrecuvintelecunoscutedetoatalumeasideaceeaestegreudedefinit. ngeneral, conceptuldeAGRESIVITATEderivadinlatinesculagressiocarenseamnaaataca. Este, deci, ostareasistemuluipsihofiziologicprincarepersoanaraspundeprintr-unansambludeconduiteostilenplanconstient, inconstientsifantasmatic, cuscopuldistrugerii, constrngerii, negariisauumiliriiuneifiintepecareagresorullesimtecaataresireprezintapentrueloprovocare (PUNESCU).Pedealtaparte, seconsiderasiestenmaremasuraacceptataideeacauncopilestepotentialagresivncadinmomentulnasterii, iarpsihanalistiicuexperientantratamentulcopiilorafirmacaacestia (copiii) detin (au) fanteziidestructivedeointensitatenspaimntatoare .nacestsens, seconsideracaostilitateasaumediulnefavorabilreprezintasursapentruagresivitateainfantila. Laacesteaamputeaadauga :frustrarea, dispozitiannascutapentruagresivitatesinunultimulrndefecteleprogramelorT.V.Caatare, denumimAGRESIVITATEtoateaceleactiunivoluntareorientateasuprauneipersoanesauaunuiobiectcareaudreptmotivproducerea - ntr-oformadeschisasausimbolica - auneipagube, jignirisaudureri .Dinceledemaisusrezultacaceamaiimportantaproblemacareapareesteaceeaacaracteruluivoluntaralactuluiagresiv. ngeneral, literaturadespecialitateacceptavoluntaritateaactiuniidreptcriteriualaprecierii agresivitatii (SEARS; MACCOBY; LEWIN; BANDURA si WALTERS)npofidafaptuluicapropriu-zisintentianutinedeactiune, ciestedoarpremisaactiunii, sicadescoperireaintentieicarestalabazaactuluiridicafrecventdificultatiserioase. sianume, caracterulintentionatalactuluinuesteneaparatidenticcuprovocareaconstientaapagubeisauajignirii, sisuntcazuricnd, pebunadreptateparintelesaupedagogul, presupunagresivitatechiarsiatuncicndcopilulcareaprovocatpagubasaudurereasesimtenevinovat.nacestsens,BUS(1961) spunecapoatefiscutitdenvinuireade afiagresivomulcarentr-un" rolsocialrecunoscut "producecuivadureresauneplacere. (Unexempluderolsocialrecunoscutpoatefisarcinadeeducaresaudisciplinarerealizatadepedagogsauparinte ). TotBUSafirmacadacaparintelesaupedagogulactioneazadoarsubmascarolului, deoarecedurerea, neplacereasaudisperareacauzatecopiluluiconstituiepentrueisursadesatisfactiiemotionale, atunciactullorestecalificatcafiindagresiv.Pedealtaparte, secuvinesaenumeramprincipalelecriteriide "grupare" a comportamentelor agresive. Acesteasunturmatoarele:1. Continutul moral al comportamentului.n acest sens, distingem:agresivitate antisociala(distructiva) orientata mpotriva colectivitatii, siagresivitateprosocialacareservesteintereselorcolectivitatiisialeindividului. Caatare, pedeapsadatadeeducatoresteagresivitateprosocialancazulncare, pedeoparte, earamnencadrulasteptarilorculturalelegatederoluldat, iarpedealtaparte, dacaeanuaredreptmotivrazbunarea, cicerintasocializarii, adezvoltariinormale, armonioaseapersonalitatii.2. Agresivitatea ca mijloc sau scop. Conformacestuicriteriu, distingem :agresivitateinstrumentalamanifestatacndindividulrecurgelaagresivitatefiindcadoarpeaceastacalesivederealizabilunplan, scop, ideeoarecare ; siagresivitateemotionala- cndindividulrecurgelaagresivitateindependentdeunavantaj - pentruaproducealtuiaodurere, neplacere, actlacarelndeamnadininteriorunafectoarecare.3. Dupacaracterullorofensivsaudefensiv( acestaafostcercetatnprimulrnddeetologipebazaobservatiilorsiexperimentelorrealizatenlumeaanimala ) sedisting:agresivitateofensivasiagresivitatedefensiva(deaparare). Primasereferalaagresivitateacareaparencadrulspeciei, maialesntremasculi ( agresivitateintermale -MOYER), precumsiagresivitateapradatoare ( jefuitoare ) manifestatantrespecii. Ceade-adouacuprinde : agresivitateamascululuipentrua-siaparateritoriul, ceaafemeleipentrua-siaparapuiulsiceadeautoaparare, elefiindprecedatedeoncercaredefuga, care, datoritaapropieriiorganismuluistrain, setransformantr-unatacdisperat. Rezultadeaicirelatiadintrefugasiatac.DupaFREUD, agresivitateaesteuncomportamentinstinctivrelativ, ntimpcesentimentulsuparariiarficonsecintaagresivitatiifrustrate: suparareaseformeazaatuncicndimboldulpentruagresivitateesteputernic, darmprejurarilempiedicaexprimareadeschisaaacesteia. Caatare, suparareaesteosupapadesigurantaprincaresedegajeazasurplusuldeenergiesiastfelorganismulscapade" explozie ".ntr-operioadaulterioaraaactivitatiisale,FREUDsi-aschimbatradicalconceptia. Acumeldescrieagresivitateacaofortaobscura, izvortadininterior, carenuseorienteazampotrivamediului, citindesadistrugaEul (instinctulmortii).ngeneral,psihanalizamodernarefuzateoria luiFREUDcladitape instinctulmortii, si descrie agresivitatea ca o manifestare instinctivareactiva (HORNEY; SAUL; HARTMANN) n a carei formareunrolfoarteimportantljoacaexperientelecopiluluiprivitoarelasocializareasa.Etologia- stiinta fascinanta si relativ recenta - considera agresivitatea totca un instinct reactiv. De exemplu,KONRAD LORENZ, pe baza observatiilor sicercetarilor realizate asupra animalelor, considera agresivitatea un instinct careserveste la conservarea speciei, pe care anumiti stimuli sau constelatii de stimuli ldeclanseaza n mod legic, iar alti stimuli l blocheaza tot n mod ereditar si legic. Fireste, att formele agresivitatii, ct si stimulii care le declanseaza sau blocheazape acestea, difera de la o specie la alta.DOLLARDademonstratcaipotezafrustratie - agresivitatetrezestesupararea. Dupael, frustrareaducenmodlegiclatendinteagresivesisuparareaapareatuncicndnuesteposibilaagresivitateadeschisa.Lavrstascolaraseobservacaagresivitateafatadeparintesemanifestandestramareaobisnuintelorigieniceproaspatformate : deexemplu, copiluldevineunulcuenurezisnocturn. Psihanalizadenumesteaceststadiudeviataperioadaanala, iaragresivitateaaparutancadrulei -agresivitateanala. Psihanalizaclasicaexplicamanifestarileagresivealeperioadeianaleprincauzemaimultespeculative, mistice. Astazistimcalabazalortrebuiesacautamconflictesociale.nrepertoriuldecomportamentealcopiilordevrstascolaraputemdescoperiomarebogatiedeactiunirepresive:a)grevafoameiestepoateceamaifrecventa. nformasaceamaisimpla, eaesterezultatuluneitendinteconstientesauagresive : copilulstiecaslabiresacauzeazaparintilormultegriji. Fiindsuparatpeparinti, copilulnuseatingedemncarenprezentalor. Imagineatataluidisperatsiamameicareseroagadeelesteundulcebalsampentrusufletulsaucareardedesupararesilfacesarezistencontinuare.b)nrautatirearandamentuluiscolar. Razbunareacopiluluiaparefrecventsubaceastaforma : ncepesascadaneasteptatsinfricosatorderapidmedialanvatatura.Copilulpoatesanveteatitudineaagresivasiprinintermediulimitatie, cuconditiacamodelul - alcaruicomportamentlimita - safieopersoanaagresiva. Cercetariledepsihologie (MACCOBY; LEWIN; BANDURA si WALTERS) confirma ca majoritateacopiiloragresiviprovindinfamiliincareparintelensusiesteagresiv. Acestfaptsepoateexplica deopotriva printeoria transferului de agresivitate si prin teoriamodeluluiagresiv; copilulfrustrat - pecarefricadepedeapsalobligaacasalarespectareadisciplinei - sitransferaagresivitateaasupramediuluisauscolar, asupracolegilorsai, sintimpcesibatecolegii, elrealizeazacomportamentulmodeluluisauagresiv, alparintelui.Exista oameni (grupe de oameni, forme de conduita) care constituie neconditionat si inevitabil modele pentru altii, n consecintaactiunile lor si - n anumite mprejurari - chiar sijudecatilelor devaloare, sentimentelelor, aparlegicncomportamentullor, nviataspiritualasiafectivaaaltuia.Porninddelaaceastaafirmatie, primantrebarecaresepuneesteurmatoarea:Cinesuntcelemaiimportantemodelealecomportamentuluiinfantilsicaresuntacele conditiincareactiunilelorservesccamodelepentruatitudineacopilului ?Cercetariledepsihologiesocialareleva, ngeneral, douatipuriprincipaledemodeledeidentificare:1)Primulesteasa-numitulrolcomplementar. Prinpurtatoriirolurilorcomplementarentelegemacelepersoanesprecareseorienteazamajoritateaactivitatilorsiasteptarilorinfantile.2)Celalaltesteputereasocialaprincarentelegempersoanelecarestabilesccelemaiimportantenormealemersuluivietiicopiluluisicare, ntr-oformasaualtapretindrespectareaacestornorme. Aicieste vorba, nprimulrnd, deparintii, depedagogiisicolegiicopilului ( grupeledeaceeasivrsta ).Existasialtifactoricareposedanochiicopiluluiofortageneratoaredemodele, cumarfi :-simboluldestatut ( deexemplu, geantamedicalanmnadoctorului, uniformadeofiter, etc. ) ;-renumele, reputatia ( deexemplu, prestigiuprofesional );-identitateadesex.Multelucraridepsihologie (BANDURAsiWALTERS)confirmaca, deregula, copiiiagresiviprovindinfamiliincarechiarsiparintiisuntagresivi. sipedepsesccopiiicubataia, cusuprimareaprivilegiilor, ncurajndtotodataagresivitateaextrafamiliala ; respingoriceapropiereacopiluluinesocotindnevoialuidedependenta. ngeneral, laacestitinerintlnimogravaanxietatededependenta : einudiscutacuparintiipropriileprobleme, nu lecersfatulniciodata, foarterarseapropiedeeicusentimentedeschise, pozitive. Unasemeneacopilnimereste, caurmare, cuvalenteliberengrupulantisocialai caruimembrii, respectivviatamorala, potfixausoracestevalente, factoriiamintitidevenindpentrueimodele.Corespunzatornivelului sau deaptitudini, fiecarecopilsinsusesteactiunileagresivealemodelului, darelareposibilitateasanutranspunaacesteactiuninmprejuraridiferitefatadesituatiamodelata. Saexaminamperndacestedouaposibilitati.Primanseamnacadacamodelulafostpedepsitpentrucomportamentulsau, oridacapecopillamenintapedeapsancazulrealizariideschiseacomportamentuluirespectiv, atuncicopilulnuvaaplicacomportamentulnvatat. Existadoarosingurapedeapsacareamenintamereu, independentdesituatie, sianumeaceeadatadepropriaconstiinta. Deci, oidentificareputernicaducelaselectareamodelelorobservationale, nsensulcaeampiedicarealizareaacelorcomportamentensusitecarenucorespundcunormele, custandardeleidentificate.Dacatotusiispitaesteattdeputernicanctcopilulcedeazanfataei, atuncicomportamentuldeschisvafiurmatdeunsentimentalculpabilitatii, careridicaunobstacolnfataaparitieirepetateaactiunii. Asadar, pnanuseformeaza, respectivnuseconsolideazaunsistemmotivationalintern, pnaatuncintarireasiinterzicereaexternaaactiunilorcopiluluiconstituiepartiintegrantealemodeluluidecomportareeducativa.Multicercetatoriafirmaca: ntrziereapedepsiriicomportamentuluinedoritjoacaunrolimportantnfaptulcaulteriorcopilul - aflndu-sefatanfatacuposibilitateadeasecomportantr-unmodinterzis - varezistaispiteisauvaefectuaactiunea, dupacareiapareconstiintaculpabilitatii. Adica, dacapedeapsaseacordanmomentulaparitieiactiuniiinterzise, atuncicopiluluiisevadezvoltarezistentalaispita, nschimbdacalpedepsimdupacomitereaactiunii, atunciisedezvoltaconstiintaculpabilitatii.Deci,esentaatitudiniieducativeadoptatafatadecopils-arputeaformulaprinrelevareafaptuluicainterzicereacomportamentuluinedoritsintarireaactiunilorcorectesuntfoarteimportante, maialesnperioadeletimpuriialevietii, darcalaudasidojanasunteficientedoaratuncicndeducatorulnsusipracticaformeledecomportamentrecompensatelacopilsievitamereupeaceleapecarelepedepseste. Astfel, copilulseidentificacueducatorulsausichiardacasinsusestecomportamentulmodelului, elnuvarealizacomportamentulrespectivdacaacestanuestenconcordantacusistemuldenormeidentificat.Altaideedeosebitdeimportantacaretrebuiementionata, esteaceeaconformcareiaagresivitateaestesimodalitatederelationareinterumanancareunuldintreparteneriutilizeazaforta. Formaceamaiviolentaarelatieirezidanexercitareaforteifizicenscopulnlaturariiceluilalt. Asadar, agresiuneaesteoricecomportamentdestinatsafacaraucuiva. Adeseaeambracaformaviolentei - actiunedistructivandreptatampotrivaoamenilorsauaproprietatii.Totncadrulinterrelationariiumane, existasiformedeagresivitatecarenufacapeldirectlafortafizica, sianume : insulta, furtul, constrngereaprinsantajsauamenintare. Alteori, impulsulagresivestelimitatlacompetitie, atacverbalsauoricealtaexpresieaostilitatii ( injurie, dispret, gelozie, ranchiuna ).La rndul sau,ALFRED ADLER(n lucrarea sa "Cunoastereaomului", 1991) analizeazatrasaturiledecaracterdenaturaagresiva, cumarfi :vanitatea, invidia, avaritia, ura. Elapreciacaagresivitateasediminueaza sauseanuleazaprintranzitia de laafecte disociate(mnia, tristetea, dezgustul, frica) laafecteasociate(bucuria, compasiunea ).Caleaceamaiimportantapentrunabusireaagresivitatiidinindividoconstituierealizareaunuiechilibruinteriorcepresupunedezvoltareaautoreglajuluiconstient, carefavorizeazastapnireasicontrolulemotiilorsiafectelorviolente (groaza, furia ), dominareagndiriiasuprainstinctelorsiimpulsurilorprimare, integrareatuturormanifestarilorinconstientuluidecatreconstient.naceeasiordinedeidei, altemodalitatideordinpsihologicdediminuaresireducereaagresivitatiisunturmatoarele :a)Princunoastere( constientizaresianalizaobiectiva ) agresorulpoaterealizacaesteconfruntatcuaceleasiproblememarideviatacasipartenerulsau : desfasurareauneiactivitatinscopulautorealizarii, confruntareacuamenintareabolii, avansareanvrsta, etc. Conditiaesentialaacunoasteriireciproceoconstituiecomunicarea ; n absentaacesteia, cunoastereaceluilaltareuncaractertrunchiat, rudimentar.b)Altametodasiceamaieficacedectcunoastereaprincomunicareesteangajareantr-oactivitatecomuna. Nimicnuapropiemaimultoameniidectdesfasurareauneiactivitaticomune, mpartasireaaceluiasiscop. Pentruaceastaestenecesaranlaturareaconditieidecompetitieagresivasinlocuireaeicucooperareaconstructiva.2.2.2. TEORIIEXPLICATIVEALEFUNCIONALITIIAGRESIVITIIn legatura cu originea tendinteloragresive, existamaimulteteorii.(1) TEORIAIMPULSULUINATIVdupacareagresiuneaarelabazauninstinctnnascut, asacumsustineFREUD, vorbinddeinstinctulmortii. nultimeledecenii,K. LORENZ, biolog, afacutcercetaririguroasedemonstrndexistenta, laanimale, a unortendintedeagresiuneintraspecii.Seconsideracaagresivitateapoateapareanurmaevidentieriiuneitumoripecreiernregiuneasistemuluilimbic, undesepresupuneexistentaunorcentrinrelatiecucomportamentulagresiv. Apoi, agresivitateaaparesinunelebolimintale, ndeosebiturbare. Prinurmare, pareevidentaexistentaunorcentricepotdeclansaacteagresive.Launmomentdat, s-a crezutcaagresivitatea ar fi n functie denumarul de cromozomi: suntpersoane la care exista uncromozom ysuplimentarcarearpredispunelaviolentasiagresivitate. Investigndu-sesituatiaacestuicromozomlaceicondamnatipentruviolente, s-agasitprintreeiunprocentde2,9% persoaneavnduncromozomysuplimentar - comparativcupopulatiaobisnuitaundeprocentulacesteianomaliigeneticeestedoar0,2%. Dar, pedealtaparte, baietiicucromozomydublusuntmultmainaltisimaivigurosidectceinormali, astfelnctestefoarteposibilcaaceastaparticularitatesafifavorizatagresivitatealor.Existasiagresivitateamaligna,manifestatansalaoameniibolnavimintal.E.FROMMstabilesteocorelatientreaceastaformadeagresivitatesisadism, placereadealovi, deacauzasuferinta, deformarecuorigineantulburarileinstinctuluisexual.Exceptndcazurilepatologice, laoameniinormaliexistaformatiuninervoasecarepotdeclansaagresivitatea, darunadeordinreactiv, caraspunslaatacurilealtora, iaramploareaagresivitatii paresadepindafoartemultdeconditiilesocialesideeducatie. Caatare, ncazurilepatologice, stimulareasauablatiaanumitorregiunicerebralepotantrenaepisoadedeagresivitate. Astfel, lafiintaumana,amigdalotomiabilateralasauhipotalamotomiaposterioarasuntinterventiipsihochirurgicalecarepotdiminuacomportamentulagresiv .(2) TEORIAFRUSTRAIEIcautasaexplicemecanismulagresiunilorprinaparitiaunorfrustrari ( staridetensiunecreateprinaparitiaunuiobstacolncalearealizariidorinteloruneipersoane ). nsanuoricefrustratieducelaagresiuni. nlegaturacuacestpunctdevedere,ALFREDADLERmentionacaoameniiavndsentimentuluneiinferioritati ( nu audbine, saunuvadbine, suferadestrabism, suntmicidestatura, etc. ) potajungechiarla uncomplexdeinferioritatecare-ifacefoartesusceptibili, reactionndexageratlaoricecontrariere.(3) TEORIASOCIALANVRII(A. BANDURA)sustinecaagresivitateasenvatacatoatecelelaltecomponente, nspecialprinobservareaunormodele. Copiiibatutideparintiilor sauasistndlaactedeviolentantreparinti, devinsieibatausi. Suntsicazuricndparintiinutolereazaviolentanfamilie, darncurajeazacomportamentulndraznet, arogantsichiarviolentfatadeceilalticopii.nmultetari, filmeleoferazilnicspectacolulunorviolente, batai, omoruri. Lafel, cartiledeaventuriconsacrasutedepaginidetaliilorreferitoarelacumsaorganizamjefuireaunorbancisausaeliminamoriceprobanlegaturacuunomor.Existasimentalitatiprincaresocietateafavorizeazaagresiune ( " ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"), razbunarea, laudndpecelputerniccarepoate sa-l striveasca pecelslab. Pemasuracecresc, copiiiadmirapeceicapabilisa-ibatapeceimaiputin " musculosi ".BANDURAafirma canvatamsa fim agresivi din urmatoarelesituatii:1)nvatamsafimagresividelaoamenii dinjurulnostru ( parintiiinvatapecopiisanufieagresivi, daribatsiipedepsesc );2)nvatamsafimagresividinatitudinilesocietale (nultimiianiseobservaunavntngrijoratoralaspecteloragresivensocietate);3)nvatamsafimagresividelatelevizor, dinfilmeledegroazacareprezintacrime "hidoase", bataiviolentesisiluiri (unuldintrelucrurilecare-ialarmeazafoartemultpecopiiestesagaseascaceeaceestenaparenta " bun " estenrealitate "rau ". Attavremect"bunul" si "raul" suntseparatesicopiluldelimiteazabinelederau, eltolereazaviolenta, moartea, etc.).4) TEORIACATHARSIS-ULUIsustineca, atuncicndasistalaspectacoleviolente, privitorulsiconsumapeplanimaginarenergiaagresiva, decivizionareascenelorbrutalearduceladiminuareaagresivitatii, sinulaintensificareaei. S-aurealizatexperimentecarearatacumimpulsulagresivmpotrivauneipersoanescadenumaidacaaceapersoanaesteagresata, pedepsitadealtcineva.nconcluzie, laoriceomnormal, existastructuraanatomo-fiziologicaimplicatandeclansareaunoracteagresive. nmodnormal, elesepunnmiscaredoarncazulncalcariiabuzivesibrutaleaunordrepturi . Frustrareaare, fireste, unrol . Violentareplicilorsimoduldemanifestaresuntnfunctiedeinfluentelesocialesideeducatie. Ctdespreviolenta " maligna ", nejustificataprinsituatie, eaestedeoriginepatologica, avndlabazadereglarihormonalesaudeordin fiziologic .2.3. FORMELEDEMANIFESTAREALEAGRESIVITIIAgresivitateareprezinta tendinta de a arata ostilitate prinmanifestareadeacteagresive; tendintadea depasiopozitiilentlnite; tendintadeautoafirmareprinpromovareaneabatuta a propriilorinterese; hiperenergie natitudini si reactii; tendintapermanentadedominarengrupulsocialsauncomunitate .Pentruaceastaseutilizeazadiverseformedeagresivitate. nacestsens, existamaimultecriteriidegrupareacomportamenteloragresive, sianume : continutul moral al comportamentului (agresivitate antisocialasiagresivitateprosociala); agresivitatea - mijloc sau scop (agresivitatea instrumentala;agresivitatea emotionala); dupa caracterul lor ofensiv sau defensiv:agresivitateaofensiva(agresivitatea n cadrul speciei; agresivitatea pradatoare);agresivitateadefensiva(de aparare).Pebazaacestorcriteriienumeratemaisus, aufost stabilitemaimulteformedemanifestareaagresivitatii, dupacumurmeaza :2.3.1. FENOMENE-SIMPTOM DE MANIFESTARE1)Excitabilitateaestestareasistemuluinervoscaracterizataprintr-osensibilitatedegradmaximalfatadefactoriidemediuexternsauintern. Definireaacesteiaarelabazanotiuneapsihofiziologicadeexcitatiecarevinedinlatinesculexcitatiocarenseamnastimulare.BORDENATsiPRIGNEYconsideracaexcitatiapsihologicapresupuneridicareatensiuniipsihologicesiexacerbareadinamismuluipsihic, staricaredevinpatologiceatuncicndsuntnsotitedeotulburareafectogenareactiva, consecintauneiemotiiintensesauaunuiincidentgrav.Copiiipnalavrstaadolescenteipotprezentaepisoadedehiperexcitatiencadrulnormalitatii, darncazuridesuferintaneuropsihicaacestestaricapatacaracterpermanentsidevinpatologice .Formeledemanifestarealehiperexcitabilitatiisunt :gesturidenerabdare, tonridicatsiiritatalvocii, efervescenta alimbajului, labilitateemotionala, ncredereexageratansine, agresivitate.Coloraturaafectivaestemarcataprinfurie.Excitatia psihomotorie este componenta a tabloului clinic n:sindroame infectioase, encefalite si meningo-encefalite; intoxicatii cudiferite substante: alcool , antidepresive, halogene : epilepsie, oligofrenie, schizofrenie ; episoadepsihoticeacuteparaliziageneralapropriu-zisa(nspecia la debut );traumatismecraniene ; boliendocrine sau leziunifocalealecortexuluiprefrontalsauhipotalamusuluiventromedianorialobilortemporali .2) Impulsivitateaesteotrasaturacaracteristicaceimplicaunmodimpulsivdeareactionaprinimpulsuri. Impulsurilesuntmodalitatiactionaledereactieinvoluntara, brusca, necontrolatasineintegratentr-oactivitaterationala(acteviolente, descarcariexplozive, reactiidemnie, etc. ).LAFONspunecaimpulsivitateaesteo "descarcareincoercibilasiimediataauneistaridetensiuneemotionala, ntr-unactsaucomportament". Actulimpulsivfacecatensiuneapsihicasanceteze. Elpoatefinecontrolat, imprevizibil, irational, avndu-siorigineanmotivatiisubiectivesauntr-oreactiereflexa .3) Propulsivitateareprezintadeclansareaagresivitatiidatoritaunuiresortintern. Eaaparenmodfortat, automat, farasasesupunacontroluluivoluntar. Camoddemanifestare, propulsiunile pot fi:kinetice, monotopiiritmice(balansareacapuluisauaunuimembru ),miscariparazite, accesedeautomatismeambulatorii.Acestemanifestarin-ausens, suntinstinctive, siauorigineantendintelefundamentalealeinconstientului. Elesuntdeterminatedetrebuintelesiexpresiileemotionale.ngeneral,instinctelegrupeazapulsiunile, trebuintele, tendintele, totalitateaactelorreflexe, automatesiinconstientecucareindividulsenastesicarepoartaamprentatipuluicaracterialalpersonalitatiiacestuia.S. FREUDpuneinstinctelelabazavietiipsihiceacordndceamaimareimportantainstinctuluisexual.ADLERvorbestedespretendintelesauinstincteleorientatecatreputere, catredorintadeafirmaresidominareaindividului, valorificndnacestsensaspectullorpsihosocial.Aspectulcelmaiimportantalvietiiinstinctiveaindividuluiestereprezentat deagresivitate. PentruA. POROTagresivitatea este unuldintre caracterele fundamentalealecomportamentuluiuman. Eapermiteorganismuluisafoloseascaceeace-lnconjoarapentrusatisfacereanevoiloresentialealevietiisale. Acelasiautormentioneazacancazulindividului, agresivitateapoateaveadouaaspecte:a)agresivitatea constitutionala, manifestata printr-untemperamentimpulsiv si violent, ntlnite la temperamentul epileptic sauparanoic, n cazul perversilordezechilibrati si al mitomaniloragresivi.b)agresivitatedobndita(accidentala), legata de anumite stari psihopatologice speciale, precum:impregnarea alcoolica, encefalopatiile posttraumatice sau postinfectioase, schizofrenie, delir halucinator cronic.n cadrul sferei instinctualeapersonalitatii, directiadeexteriorizarecomportamentalaestereprezentatadeconduitainstinctivadetip agresiv. Aceastaestededouafeluri:a)de tip masochist sau de autoagresivitate(homosexualitate, automutilare, suicid );b)de tip sadic sau heteroagresivitate(homicidul, cleptomania, mizantrofia, hipersexualitatea ).4) Violenta- derivadinlatinesculviscarenseamnaforta; prinurmareviolentanseamnautilizareaforteipentruamanifestasuperioritatea. Definireaviolenteipresupunetreidirectii(MICHAUD) :a)violentacaostarededezordineesteoformacoruptaaputeriisauunabuzdeputere, impusacontrarvointeialtora ;b)violentacaformadecomportamentcareproducevatamaricorporalesausufletestilaceiasupracaroraactioneaza. Desiviolentaimplicaforta, elesuntconcepteseparate.Fortaimplicaamenintareautilizariiviolentei, pecndviolentaesteactulnsineprincarefortaserealizeazacaactiuneasupraaltuia.c)violentacaactiunedecontrol, nsensuldeconstrngereaactiunilorsocialeaplicatedeanumitepersoanesaufortesocial-politiceasuprarestuluisocietatiinscopulobtineriiunormodelespecificedecomportament, actiunesauauneimentalitaticolectiveidentice.JEAN-CLAUDECHESNAISstabilesteurmatoarelezonesemanticeinclusendefinitie :a)violenta fizicaesteceamaigravantructcauzeazamoarteapersoanei, vatamareacorporalasilibertateaindividului. Eaestebrutala, cruda, salbatica.b)violenta economicareprezintatoateatingerilesifrustrarileasuprabunurilormateriale .c)violenta moralace cuprindeviolenta privata: criminala ( mortala, corporala, sexuala )sinoncriminala (suicid, accidente ) ; precumsiviolenta colectiva: violenta cetatenilor contra puterii ( terorism, greve, revolutii ), violentaputeriicontracetatenilor ( terorismdestat.), violentaparoxista ( razboiul ).5) Comportamenteaberantensenslarg, comportamentulesteansamblulreactiilorunorfiintecaraspunslaosituatietraita, nfunctiedestimuliidinmediusidetensiunileinternealeorganismului, carentr-ostructuraunitaradispunedeoanumitamotivatie, oanumitadirectiesi unanumitscop.nsensglobal, comportamentularetreiaspecte:-constiintasituatieitraite ( angajareapersoaneinactiunecutoateperceptiile, sentimentelesiposibilitatilepersoaneidearezolvasituatia ).-manifestarile ( careactiifiziologice, fizice ), actiunioperatii.-manifestarilelegatederelatiasubiectuluicumediuldeviatasicumediulsauinterior.Comportamentulantisocialcaformadeviantanuaparepentruprimadatalavrstaadulta, cielseorganizeazapeunteren (nucleu) existentdincopilarie. Comportamentulagresivnseamnaatitudinisiacte, fapteconstantesirepetitive, cucontinutantisocial, cu manifestarideagresivitatesiviolenta, decelemaimulteoriexplozivesaupremeditate, anticipate, fatadepropriapersoana ( autoagresivitate ) saufatadealtii ( heteroagresivitate ).Comportamentul intraspecific (comportamentul prin care sestabilescrelatii ntre cel putin doiindiviziapartinndaceleiasispecii) includedouamaricategorii:de distantare(sau de respingere)side apropiere(saugrupare).Principalaformademanifestareacomportamentuluidedistantareoconstituieagresivitateaintraspecifica. Aceastaareprezentatunsubiectextremdecontroversatgenerndopiniidestuldediferit, adeseacontradictorii. Astfel, dupaA. HEYMER,modelulmaivechialagresivitatiiprodusedefrustrare, elaboratdeJ. DOLLARDsimodelulagresivitatiidobndite, enuntatdeA. BANDURAaufostadeseaopusemodeluluiagresivitatiiinstinctivesaupulsionaleasacumafostelconceputdeFREUDlaomsiLORENZlaanimale.HEYMERconsideracaacestetreimodelenuepuizeazaposibilitatiledeaexplicaagresivitateasiciteazanacestsensncercarileluiK.E. MOYERdeainterpretacomportamentulagresiv. Iatacaresunt, dupaMOYER, principaleleformedeagresivitate:1)agresivitateadepradaresaupredatoareestedeclansatadeunnumarredusdestimulisiesteslabinfluentatadeprezentasauabsentahormonilorgonadotropi. Comportamentuldepradareestecontrolatnspecialdehipotalamusullateral.2)agresivitateaindusadefricaexistantr-unnumarmicdecazuri, maialescndreactiadefugas-adeclansat, darnesepoatedesfasuranormal.3)agresivitateaindusadeiritarepoatefintaritaprinfrustrare, privaresaudurere. Hipotalamusulventromedianesteimplicatnmoddeosebitndeterminareaacesteiformedeagresivitate.4)agresivitateateritorialasiagresivitateamaternasuntreactiispecifice lasituatiideterminate.5)agresivitateaintragrupalasemanifestantreindiviziiaceluiasigrup.6)agresivitateaintergrupalaincludeconflictesiluptentrediferitegrupuri, populatiisauclanurininteriorulaceleiasispecii.Formelecelemaiimportantealeagresivitatiisunt :a)autoagresivitateasauviolentandreptatampotrivaproprieisalepersoane, manifestataprin :automutilari, actedesuicid( pasionalsicomun ),toxicomanii, alcoolism.b)heteroagresivitateasauviolenta ndreptatampotrivacelorlalti, manifestata prin:agresivitate verbala, violul,etc.Areun caracter sadic-agresiv. Motivele pot fi:afective(gelozia, ura, pasiuni diferite),nevoiutilitare(cstig, furt, obstacole) sausociale(razbunari, revolutii, etc.).2.3.2. FORMELE DE AGRESIVITATE VERBALa)Calomniaesteceamaiagresivaformaverbala. Exista, mainti, selectareatinteicepresupuneacumulareaderesentimente, depozitiiadversative, deinvidie, deura. Seproducentredouapersoaneaflatenconflict, darpoatefisipublicprinpresa, radio, zvonurilansateperiodicsi sistematic.b)Denigrareaconstanpreocupareaceluiceomanipuleazadeadescoperiaceletrasaturidepersonalitatesaufapte, mprejurari, intentiicucaracternegativsaupeiorativaleadversaruluipecarele "ngroasa", ledenatureazapnalagrotesc, dorindsaobtinaodescalificare, ocompromiteremoral-socialaaadversarului.c)Ironiaestemodalitateadeagresareauneisituatii, persoane, printr-unjocsubtildeinteligenta, caresaproducaobiectuluiatacatunprejudiciuoriotraumapsihica. Ironiaexprimaopersonalitateconflictualacareastfelsidescarcapotentialulagresivlatent.d)Sarcasmulesteformaceamaiacuta, maipertinenta simaitraumatizantaaagresivitatiiprin limbaj. Esteoironie " muscatoare ". Sarcasticuluiiplacenunumaisaraneascaverbalvictima, cisisaasistelatraireadureriidecatreaceasta.2.4. AGRESIVITATEANCADRULGRUPULUIExistaoseriedesituatiitipicencaresemanifestaagresivitateaintragrupala :1.Ocupareasiaparareaunorpartialespatiului.Aceastasereferala :(a) Teritoriulindividual- oameniisiformeazarapidhabitaturispatiale; deexemplu : asezareauneifamiliinjurulmesei ( locurilelamasa, ocupatedemembriifamiliei, suntmentinuteconsecvent. ntemeiuluneintelegeritacite, fiecarerespectaloculceluilalt ). Acestehabitaturispatialeaparncadelavrstade2ani ( copiiisuntevidentderanjatidacatrebuiesa-sischimbelocul ).(b) Distantaindividualapecareomentinemfatadeceilaltidepinde deintensitateastimuliloremisideacestia (mbracaminte, miros).2.Disputareaobiectelor. Adesea, copiiiseceartadatoritaunorobiectedoritedetoti. Apardouasituatii :(a) copiiimaimicincearcasaintrenposesiaobiectelordorite, smulgndu-leparteneruluidejoc. Deobicei, posesorulseaparacramponndu-sedeobiectsauprinprotestsisolicitareasprijinuluiunuialtreileasauprinfuga. Ceicareaufostdeposedatideobiectullorprotesteaza (plng) sinudeputineoritreclacontra-atac, ncercndsasmulgaobiectulatacatorului. Alteoriraufacatorulesteatacatdirect, fiindlovit, zgriat, trasdeparsaumpins.(b) copiiimaimarirespectaproprietatea : dacaestefurataojucarie, atuncipagubasulopoaterevendicacusuccesprinprotestsirepetataafirmareaposesieisale.3.Rivalitatea- oameniiconcureazantreeipentruaobtinefavoareaanumitorpersoane ; copiiirivalizeazapentrudragosteaparintilor.4.Agresivitateaexplorativa. Comportamentulagresivesteutilizatadeseapentrutestareaspatiuluisocialdemiscare. Copiiisecomportaagresivpentruavedeactdedepartepotmerge. Raspunsulcelorlaltileindicalimiteletolerantei. Dacaraspunsulntrziesavina, atunciagresivitateaexplorativaesteescaladata. Agresivitateaexplorativajoacaunanumitlocsincazulconfruntarilorpentruopozitienierarhiagrupuluimic. Eapermitedescoperireapunctelorslabealepartenerilor.5.Agresivitateaeducativa. ncalcarearegulilor convietuiriiatragedupasinepedeapsa. ngrupuriledecopii, copiiimaimariipunlapunctpeceicarencalcaregulilejocului : vinovatiisuntironizatisiadeseapedepsitifizic.6.Concurenta, fiecaurmaresterecompensa, fiecaurmarestealtescopuri, conduceladelimitareagresivasidusmanientregrupurisaupersoane.7.Reactiaderespingereaanormalului. Membriiunuigrupcareseabatnnfatisaresicomportamentdelanormadevintintaagresiunii. Chiaratuncicnddeviantulesteatinsdeboalasauaccident, devenindinfirm, cndestepreagrassauseblbie, eldevinetotusitintaironiilor. Formeleritualizatedeexpresiesunt : aratareadintilor, scuiparea, etc.8.Agresivitateaverbala. Batjocuramergedeladegradarepnaladezumanizare. Celuibatjocoritisedaunumedeanimalesauiseatribuiedefectesocialesaucorporalesauatacuriverbalecaresereferaladefectelefizicealeceluiatacatsaucarefacdinsaracieunrepros. Omulpoatesacreezeprincuvintesituatiideclansatoarealeagresivitatii, cadepilda : "deacumnaintenumaivorbesccutine ! "Dintoateceledemaisussepoatedesprindefaptulcaagresivitateaestelegatadesatisfacereanevoiloresentialealevietii, punctdevederensusitdepsihanaliza.FREUDvorbestechiardedouainstantefundamentale :instinctulvietiisauEros, avndlabazapulsiunilesexualesiinstinctulmortiisauThanathos, avndlabazapulsiuniledeagresivitate.Deasemenea, trebuieenuntatasiideeacaagresivitateapoatefioformadecompensareafrustrariiprinactiuni-gesturicusemnificatiecaricaturala. Acesteactiuni-gesturipotficonsideratecaocontra-reactielafrustrare. Caatare, sepoatevorbideoierarhizarenfunctiede statutsirol ; despreodescarcarentrepteaconflictelor.CAPITOLUL IIICOMPORTAMENTUL AGRESIV CA FORMDE ADAPTAREsI COMPENSARE A FRUSTRRII3.1. AGRESIVITATEA - COMPORTAMENT DE ADAPTAREFenomenulADAPTRIIeste conceput si totodata problema globala ce intereseaza toate stiintele despre om. Prin sfera si continutul extrem de larg, adaptarea se leaga de tot ceea ce este miscare, actiune, viata (PIAGET).Referindu-ne la principalele finalitati adaptive putem spune ca fiinta umana, adaptndu-se, raspunde unor scopuri de interes personal si social. Aceasta s-ar traduce prin aceea ca individul reuseste sa se potriveasca, sa se modifice intern si extern (adaptarea autoplastica), ori sa produca schimbari la nivelul ambiental (adaptare aloplastica). n felul acesta, fiinta adaptata este"apta de", "capabilade", "compatibila cu"," complementara cu","n raport cu"(LAFON). Ea se simte "ca acasa", iar pentru ceilalti "nu mai este un strain", stabilind, astfel, o corelatie de referinta pentru sine si mediu si contribuind, totodata, la viata sociala, ta cresterea treptata a independentei fiintei.Pe de alta parte, adaptarea vizeaza:a)conservarea si dezvoltarea functionala a structurilor biopsihologice n limitele lor, n conditii variate, chiar agresante din partea mediului;b)modificarea unui ciclu organizat;c)organizarea Eului si o independenta progresiva a acestuia, rezultata din stabilirea psihismului n sensul unei stabilitati cinematice caracterizata printr-o deschidere crescnda a posibilitatilor dobndite n cursul evolutiei ontogenetice; prin deplasari de echilibre n raport cu modele autoreglatoare.Utilitatea pentru personalitate consta ntr-o semnificatie fundamentala a adaptarii prin relatia cu ceva, cu cineva. Orice actiune este ndreptata spre o tinta, iar aceasta nu poate fi ndreptata dect n functie de utilitate ei pentru viata personala a individului. n consecinta, personalitatea umana presupune un dinamism corespunzator ce explica organizarea gndirii si comportamentului.n acelasi timp, fenomenele vietii sunt supuse partial determinismului extern, dar ele se desfasoara n conformitate cu un scop si tinnd seama de un anume film genetic. Caracterul teleologic face din personalitate un subiect al actiunii n sensul ca ea nu reactioneaza numai la stimulii din mediu pentru a se adapta, ci actioneaza asupra lumii n forma practica, adica si realizeaza propriile sale proiecte si totodata schimba mediul pentru al adapta la proiectele sale.Mecanismele adaptarii:Principalele efecte si indicatori adaptivi sunt:integrarea, echilibrul dinamic si autoorganizarea.Le voi analiza pe rnd, n continuare:1) Integritateadesemneaza nsusirea unui sistem de a reuni ntr-un tot unitar componentele sale ele fiind astfel subordonate functiei ntregului. Dar fiecare componenta sau organ luat separat nu are nsusirea fiintei n totalitatea sa.2) Echilibrul dinamicpoate fi nteles ca un flux permanent de materie, energie, informatie dinspre un sistem catre mediul ambiant si invers, n conditiilepastrarii integralitatii organismului / sistemului.Echilibrul este expresia de stabilitate a unei entitati n mediul de apatenenta, concomitent cu tendinta sa de a se deosebi de restul lumii. El consta n mentinerea aceleiasi stari de miscare sau repaus, n conditiile cnd asupra fiintei se exercita forte contrarii. La rndul sau, ruperea echilibrului dinamic produce prabusirea, dezorganizarea structural-functionala a sistemului.3) Autoreglarea (autoorganizarea)reprezinta o proprietate a ntregului, dar si a partilor sale constituente, implicndu-se n selectarea informatiilor si demersurilor adecvate ce raspund intereselor de moment si de perspectiva a sistemului. Adecvarea raspunsului la necesitatile sistemului presupune, de fiecare data, compararea valorilor structural-functionale atinse de un sistem cu comanda acestuia.Autoreglarile presupun comparari active ntre anumite norme si perturbari externe suferite sau anticipate. Sunt, astfel implicate coordonari de ansamblu, sinergii, controale periodice ale homeorhesisului prin reglarea vitezelor de asimilare a ritmurilor vitezei propice, a normelor de reactie, a adaptibilitatii, nteleasa n sensul unei capacitati de a face fata unor situati, forte, rezistente.J. PIAGETconsidera caoperatiile fundamentale ale adaptariisunt:asimilareasiacomodarea.El considera ca aceste operatii se constituie ca poli complementari ce functioneaza sincron, sinergic.Asimilareapresupune ncorporarea unor elemente actuale la o organizare prealabila a subiectului, la structura acestuia. Ea poate fi considerata ca aducere la "numitorul cunoasterii individuale" a unor date noi.Asimilarea poate fifunctionalasi n acest caz, ea se exprima prin repetarea cumulativa si racordarea unui obiect la o functie data. n acest caz, schemele ramn neschimbate sau se schimba putin, fara discontinuitatea starii precedente, putndu-se acomoda direct la noua situatie.Un caracter generalizat are orice asimilare, presupunnd repetarea cumulativa, ncorporarea treptata a obiectelor ntr-un cadru astfel reprodus. Anumite conditii duc la repetarea spontana.Asimilarea se produce sub forma de cicluri, de miscari sau acte care se antreneaza unele pe altele si se nchid, devenind un tot(ANOHIN). Acest tip de asimilarea, numitgeneralizatoare, da nastere la procedee care sa-i permita ncorporarea de obiecte din ce n ce mai variate la schemele existente, de exemplu,la o schema reflexa.Acomodareaare drept corespondent planul structural si are drept scop determinarea, obisnuirea, potrivirea, familiarizarea, sensibilizarea a ceva n raport cu altceva. Ea desemneaza orice modificare a schemelor de asimilare sub influenta situatiilor exterioare.Acomodarea este ajustarea la mprejurari noi a schemelor anterior constituite. La nceput, vorbim de o ajustare globala, iar n perspectiva, de conduite din ce n ce mai precise, soldate cu desprinderea treptata a realului de subiect, subiectul decentrndu-se tot mai mult, iar realitatea nconjuratoare fiind perceputa tot mai obiectiv.Adaptareaimplica activ subiectul uman, acesta trebuind sa faca fata permanent agresivitatilor de tot felul, mai mult sau mai putin intense. Specificul situational, influentele mediului se dovedesc a fi deosebit de importante pentru procesul adaptiv. Dar ele nu creeaza organe biologice sau psihologice, ci numai selecteaza variatiile fenotipice, le fixeaza, le dezvolta. De exemplu, comportamente mimetice, homocromii, imitatii exista la nivelurile de evolutie ale omului.De asemeneaagresivitateapoate fi considerata a fi"o caracteristica a acelor forme de comportament orientate n sens distructiv n vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte" (N. MITROFAN).Cnd actiunea asupra mediului capata aspect distructiv, nefiind motivata de nevoile individului si ale speciei, se vorbeste de unact agresiv.Ca atare putem vorbi deadaptare socialaprin folosireacomportamentului agresivsi aagresivitatii, n general, ndreptata fie spre colectivitate, n special spre legile morale, fie spre rezultatele muncii - distrugeri de bunuri, de opere de arta, furturi, vandalisme, incendii, etc., fie spre propria persoana - autoagresivitate, automutilare, etc.Agresivitatea ca modalitate de adaptarepoate mbraca o serie de forme. O ncercare de grupare a lor a fost facuta deMILEA sTEFAN, evidentiindu-sepatru categorii; mpartind dupa aparenta la una din aceste categorii manifestarile comportamentale, astfel:a)demisia:absenteism, abandon scolar, aceste manifestari putnd avea semnificatia unei reactii fata de dificultatile la nvatatura, lipsa de succes, devalorizare si ineficienta familiara si scolara;b)opozitia: ncapatnare, neascultare, obraznicie, violenta, fuga de acasa, ele putnd fi expresia unei reactii de o atitudine parentala excesiv de despotica, ostila, sau, dimpotriva, supraprotectoare;c)compensarea: hoinareala, vagabondaj, alcoolism, activitati de banda, la care copilul recurge n lipsa altor satisfactii n viata de familie sau n activitatea scolara;d)imitatia: minciuna, furt, escrocherie, agresivitate, ce pot fi rezultatul preluarii unor modele negative.n aceasta viziune, tulburarile de adaptare manifestate prin agresivitate exprima att atitudinea mai mult sau mai putin structurata fata de munca, fata de ceilalti copii, adulti, autoritate educativa, fata de fiinte si lucruri sau propria persoana, dar regasim nglobate si caracteristicile mediului, ale atitudinii parentale, ale grupului de copii, al scolii, al modelelor familiale si scolare, n general, etc.n general, la copii comportamentele agresive sunt nsusite prin imitatie. Acest fapt a fost surprins deTARDEcare vede n social un "fenomen de relatii psihosociale ntre indivizi, guvernat de legea imitatiei". Potrivit conceptiei sale, n societate exista anumite activitati sau actiuni sociale care se propaga prin imitatie pe care unii indivizi le iau de la altii; se observa ca cei tineri i imita pe cei batrni, cei mici pe cei mari. n ceea ce priveste agresivitatea ca modalitate de adaptare, legea imitatiei si produce efectele sale n sensul ca un anumit individ (copil) devine agresiv fiindca are exemple de comportamente att n societate, ct si n familie.Procesul adaptativ consta n acumularea unor conduite si realizarea unor ansambluri comportamentale ct mai diferite. Aceste conduite se exprima prin comportamente caracterizate de frecvente diferite. n acest sens, vorbim despre evolutia adaptativa care presupune evolutia variabilitatii n interiorul comportamentului, confruntarea modelelor, a schemelor de actiune cu mediul si modificarea frecventei comportamentale datorita noilor presiuni de selectie comportamentala.Legat de notiunea decomportament adaptativau fost elaborate o serie de concepte-definitii. Astfel, unii autori (WALLON, LAGACHE, GUILLAUME) prefera termenul de "conduita"P. JANETintegreaza n obiectul de studiu al psihologiei att comportamentul (behaviorismul), ctsi viata psihica interioara (ex. psihanaliza) dezvoltnd conceptul deconduita adaptativacare circumscrie:-totalitatea manifestarilor vizibile orientate spre exterior;-totalitatea proceselor de organizare (interne) ale manifestarilor exterioare.De aceeasi parere este siA. POROTcare defineste comportamentul adaptativ ca o "modalitate de a fi sau de reactiona a unui individ n viata obisnuita sau n prezenta unor circumstante speciale".nsa, indiferent de terminologia folosita, majoritatea autorilor evidentiaza ca principala functie a comportamentului aceea de relationare ntre individ si mediul sau.M. TRAMENTda urmatoarea definitie a comportamentului: "domeniul propriu psihicului individual care cuprinde fortele dirijate sub forma de actiuni necesare pentru relatiile cu lumea exterioara, cu cea a semenilor nostri si cea a Eului".Modalitatea de relationare la mediu este nsa functie pe de o parte, de latura afectiv-motivationala a individului, iar pe de alta parte, de contextul situational n care acesta se gaseste la un moment dat. De aceea se poate spune despre comportament ca reprezinta: "ansamblu de tendinte emotivo-afective, ereditare sau dobndite care regleaza raporturile individului cu conditiile mediului"(HENYER).Ca atare, confruntndu-se cu un mediu att de schimbator, adaptarea indivizilor este o cerinta "sine-qua-non". nsa, adaptarea - cu transformarea mediului si armonizarea la noi conditii - nu urmeaza aceeasi curba la toti indivizii.n cercetarea de fata, ne intereseaza comportamentul agresiv, agresivitatea, n general, ca modalitate de adaptare sociala si interumana.3.2. AGRESIVITATEA - FORM DECONTRA-REACIE LA FRUSTAREn ultimii ani, conceptele defrustaresiagresivitateau devenit centrale att n igiena mintala, ct si n patologia sociala. Psihologi si alti cercetatori n stiintele sociale si ale comportamentului si-au aratat interesul fata de asemenea probleme. Ei au folosit conceptele amintite spre explicarea comportamentului deviant al unor persoane sau grupuri sociale.Conceptul deFRUSTAREse organizeaza etimologic n latinescul "frustrari" care nseamna a amagi, a nsela. n literatura psihologica de specialitate, termenul a fost pus n circulatie deFRUED, iar denumirea sa n germana "versagung". Dar datorita starii de voga a conceptului de frustatie n literatura engleza - "frustration" - aceasta a facut ca termenul german sa fie tradus de cele mai multe ori prin cel de frustatie.n conceptia luiFREUD, frustrarea este asociata cu absenta unui obiect extern, susceptibil sa satisfaca pulsiunea. n acest sens, n lucrarea "Formulari privind cele doua principii ale functionarii psihice" el opune pulsiunile de autoconservare -care necesita un obiect exterior - pulsiunilor sexualecare se pot satisface mult timp n mod autoerotic si n registrul fantasmatic. Dintre acestea, mentioneaza Freud, numai primele ar putea sa fie frustrate. Aceasta arata ca sursa frustrarii se afla n plan extern si ca doar pulsiunile de autoconservare pot fi frustrate, dar nu si cele sexuale.Cel mai ades, termenul freudian "versagung" are si alte implicatii. El nu desemneaza doar o stare de fapt, ci si o relatie care implicatrei aspecte:a.un refuz din partea agentului, asa cum indica radacina verbului "sagen" care nseamna a spune:b.cerinta mai mult sau mai putin formulata si care se constituie ca o cerere din partea subiectului;c.nu se specifica cine refuza. n anumite situatii, sensul reflexiv de a-si refuza (a nu participa, a se retrage) pare sa prevaleze.n "Prelegeri introductive de psihanaliza" din 1916 - 1917FREUDsubliniaza ca o privatiune externa nu este n sine patogena si nu devina ca atare dect n masura n care are ca obiect "doar satisfactia pe care subiectul o cere". Paradoxul subiectilor care se mbolnavesc exact n momentul n care "obtin un succes" pune n evidenta rolul prevalent al frustrarii interne. Aceasta s-ar explica astfel: subiectul si refuza tocmai satisfacerea efectiva a propriei dorinte sau dorinta primara pentru care cea satisfacuta a fost doar un mijloc, nu a fost satisfacuta. Ar rezulta ca, dupa Freud n frustrare conteaza mai putin absenta unui obiect real dect raspunsul la o cerere care implica o modalitate de satisfacere (nconformitate cu un model mintal) sau neputinta acceptarii unei satisfactii de orice fel.LAPLANCHE si PONTALISn "Dictionarul de psihanaliza" definesc frustrarea drept oconditie a subiectului caruia i se refuza sau care si refuza satisfacerea unei cerinte pulsionale.n 1934, expunndu-si baza teoretica desprefrustrare,ROSENZWEIGdeosebestedoua tipuri de frustrare:1.frustrare primarasauprivatiunecaracterizata printensiunea siinsatisfacerea subiectiva. Aceasta este datorata situatiei finale care este necesara satisfacerii unei trebuinte active (ex. foamea cauzata de un interval lung de timp de la ultima masa);2.frustrare secundaracaracterizata prin prezenta unor obstacole n calea satisfacerii unei trebuinte.Facnd o privire holistica asupra datelor din literatura de specialitate,EYSENCKn 1972 mentioneaza ca folosirea termenului de frustrare comportatrei ntelesuridiferite:situatie frustranta, stare frustranta si reactie la frustrare.Referindu-ne lasituatia frustrantantlnim, dupa constatarile lui Eysenck, doua categorii dedefinitiiutilizate de specialisti: unele stricte si altele mai largi.ndefinitiile strictese integreaza si asertiunile luiMEIERsiAMSEL.PentruMEIERo situatie problematica prezinta drept caracteristici esentiale urmatoarele:o stare problematica insolubila, imposibilitatea iesirii din situatie cu exceptia problemei aparute; motivatie crescuta n raport cu raspunsul la problema aparuta. n cazul luiAMSELsituatia frustranta este una n care sarcinile nerecompensate sunt intersectate sau urmate de sarcini compensate.Definitiimailargipentru situatia frustranta au fost date deLAWSON, MARX sI BROWN, FARBER.Acestia definesc drept frustrante situatii precum:barierele fizice sau totale; omiterea sau reducerea recompensei; esecul n ceea ce priveste posibilitatea de-a avea succes, fiind implicate si amenintarea sau administrarea pedepsei.Prin urmare, diferenta dintre situatia frustranta si frustrare consta n aceea ca obstacolul perceput ca situatie frustranta ce apare n calea realizarii scopurilor, nu se identifica cu un obiect sau fenomen al realitatii, ci cu rezistenta exprimata intern sau extern si resimtita de om n desfasurarea unei activitati.Starea de frustrarepoate fi masurata direct sau indirect. n primul caz, aceasta se poate realiza prin indicele de toleranta la frustrare ntr-o activitate. n al doilea rnd, se poate masura indirect, de exemplu, prin gradul de modificare a pulsului.Termenul detoleranta la frustrareconcretizat n capacitatea subiectului de a tolera situatii frustrante este determinat de diferentele individuale sau dobndite.Starea frustranta determina mai multe modalitati dereactie la frustrare.ntre acestea sunt:agresiunea, represiunea, fixatia, forta raspunsului crescut sau diminuat.n consecinta, ipotezafrustrare-agresivitateeste una din cele mai viu discutate si totodata controversate teorii din literatura psihologica de specialitate cu privire la reactiile consecutive frustrarii. Ea pune problema efectelor situatiilor frustrante asupra comportamentului individual, n relatie cu o variabila dependenta care este agresivitatea. Din acest punct de vedere se considera ca frustrarea duce totdeauna direct sau indirect, la agresivitate, dupa cum agresivitatea este totdeauna rezultat al frustrarii. Agresivitatea a fost definita "ca un act al carui raspuns-scop este ranirea unui organism sau surogat al sau"( DOLLARD).DOLLARDconstata ca ipoteza corelarii frustrarii cu agresivitatea joaca un rol important n gndirea popoarelor contemporane primitive si civilizate. Ea este exprimata si n scrierile popoarelor antice. Diferiti psihologi moderni, dar si sociologi, au facut uz, mai mult sau mai putin sistematic, de legaturafrustrare-agresivitate,fara ca aceasta sa fie formulata explicit n scrierile lor.n acest sens,DOLLARDl citeaza peW. JAMEScare afirma ca omul este cel mai feroce dintre toate animalele. Aici James pare sa fi vazut nu numai planul larg al acestei ipoteze, dar si multe din implicatiile ei relativ subtile. Dar, dupa cum spuneaFAUST,precum toate animalele gregare, "doua suflete se lupta n acelasi piept, unul al sociabilitatii si disponibilitatii de a da ajutor, si celalalt, al geloziei si antagonismului fata de perechea lui ... Constrns sa fie un membru al tribului, el nca are dreptul de a decide pe ct l tin puterile si att ct ceilalti membrii ai tribului vor fi de acord". Existnd observatiile, triburile vecine se lupta ntre ele pentru sansa de a le fi mai bine. Apoi competitia i ajuta pe membrii unui grup ntruct ei au crescut n mentalitatea ca toti sunt contra tuturor.ntr-un atare context, n opinia luiDOLLARD, combativitatea poate fi egalata cu agresivitatea.n legatura cu aceasta sunt mentionatetrei puncte de referinta.1)agresivitatea este reglata n interiorul grupului de aparenta ) ("in-group");2)agresivitatea este ndreptata mpotriva celor care sunt competitori, de exemplu, actuali ori potentiali frustratori;3)oamenii care n mod frecvent se nconjoara numai de sentimente prietenesti pot sa produca agresivitate numai n anumite circumstante.nsa legatura dintre agresivitate si frustrare a fost ilustrata n lucrarile luiFREUD, lucrari n care aceasta este cel mai sistematic si extensiv utilizata. Scrierile sale de tinerete contin numeroase exemple ntre care amintim pe acela n care o femeie frustrata de sotul ei, apare cu dorinta de a-si omor copilul care continua sa reprezinte n viata ei barbatul care a nselat-o. n scrierile timpurii,FREUDconsidera ca la baza tuturor functiilor mintale se afla tendinta de a cauta placerea si de a evita suferinta, de a depasi frustrarea. Agresivitatea apare cnd aceste doua demersuri sunt blocate, frustrate. Agresivitatea este o reactie primordiala ndreptata original si normal mpotriva acelor obiecte si persoane din lumea externa care erau percepute ca sursa a frustrarii. Freud s-a confruntat cu astfel de fenomene aberante precum autoranirea deliberata si suicidul (ntr-un cuvnt - autoagresivitate). Aceasta nu ca abrogari ale principiului placerii, ci ca instante de agresiune"ntoarceri nauntru" sub influenta anxietatii amenintatoare cu pedeapsa.De asemenea,DOLLARDaduce n favoarea ipotezeiagresivitate-contrareactie la frustraresi observatii din care rezulta ca comportamentul agresiv indica o frustrare si totodata, este imediat evident ca ori de cte ori apare frustrarea va urma inevitabil o agresivitate de un anumit grad.n sustinerea ipotezei agresivitatea forma de contra-reactie la frustrare se face apel la o serie deconceptedintre care amintim:1)Declansator (instigator)prin care se ntelege un stimul, o idee, un motiv sau o stare de deprivare antecedenta, observata sau dedusa din care poate fi prezisa reactia. Instigatorii pot fi observabili direct sau indirect.2)Cantitatea de instigareeste data de puterea instigarii unui declansator n lupta sa cu instigarile incompatibile.3)Raspuns-scopprin care se ntelege un act care termina o secventa prezisa. Altfel spus, este reactia care reduce puterea instigarii la un anumit nivel de unde nu mai are tendinta sa produca comportamentul prezis;4)Efect ntaritoreste acel efect al raspunsurilor-scop care induce nvatarea actelor ce-l preced;5)Frustrarea- desemneaza mpiedicarea aparitiei raspunsului-scop care trebuie sa se termine la timpul potrivit n secventa comportamentala stabilita. n cazul frustrarii, instigarile ramn. Pentru a atesta frustrarea trebuie specificate doua lucruri:faptul ca era de asteptat ca subiectul sa desfasoare anumite actiuni sifaptul ca actiunile considerate au fost mpiedicate sa se desfasoare.6)Raspunsul-substitutesteun raspuns care tinde sa termine si sa ntareasca actiunea precedenta lui. El poate fi orice actiune care reduce pna la un anumit punct forta instigatiei si previne aparitia raspunsului-scop: anume aceea ca reduce puterea instigatiei ca rezultat al unui raspuns-scop, reducere n sensul cantitativ sau ca ndeplinire a unui element al raspunsului-scop.DOLLARDprecizeaza ca n timp ce agresivitatea nu are efect asupra fortei instigarii initiale, n schimb reactia-substitut are un asemenea efect. Raspunsurile-substitut pot fi mai mult sau mai putin eficiente n a pune capat si a ntari un raspuns-scop comparativ cu reactia originala. Aceasta deoarece el pune capat att frustrarii, care i precede, ct si agresivitatii produsa de anumite frustrari.7)Agresivitateaeste nteleasa ca o reactie comportamentala al carui raspuns-scop este cel de ranire a persoanei mpotriva careia este ndreptata. Potrivit luiDOLLARD, agresivitatea este reactia primara si caracteristica la frustrare (de ex. violenta fizica, precum si unele fantezii exprimate n continutul viselor cnd se fac planuri de razbunare si altele). Se poate observa, ca atare, ca n comportamentul agresiv, se face apel la inteligenta.n ceea ce privesteformele agresivitatii, acestea pot fi orientate spre sursa directa a frustrarii, spre substitutul sursei directe ori spre, asa cum se petrec lucrurilen masochism, martiraj, sinucidere. Din punct de vedere social, se poate vorbi despre forme de agresivitate interzise, acceptate sau apreciate.Pe de alta parte, n raportulfrustrare-agresivitatese poate observa ca cele doua concepte pot fi definite att dependent, ct si independent. Definitadependentde frustrare, prin agresivitate se ntelege raspunsul care urmeaza frustrarii, care reduce numai instigarea secundara produsa de frustrare fara a afecta forta instigarii originale. Definitaindependentde agresivitate, frustrarea desemneaza o conditie care exista cnd o reactie-scop sufera interferenta. Definita independent de frustrare, prin agresivitate se ntelege un act al carei reactie-scop este ranirea unui organism sau surogat, nlocuitor al lui (DOLLARD).Cu privire la idea conform careiaagresivitateaeste ocontra-reactie la frustrare, au fost formulate o serie deprincipiiexpuse de reprezentantii scolii de la Yale. Aceste principii privesc aspectele de baza ale aparitiei si disparitiei agresivitatii ce urmeaza frustrarii:factori care determina forta, puterea instigarii la agresiune; factori care determina daca instigarea la agresivitate ar fi inhibata sau nu; factori care determina obiectul agresivitatii; efectul cathartic al comportamentului agresiv.Ca atare,forta instigarii la agresivitateeste direct proportionala cu cantitatea de frustrare.La rndul lor,factorii responsabili cu variatia cantitatii de frustraresunt urmatorii:a.forta instigarii la frustrare:cu ct forta instigarii este mai slaba cu att frustrarea induce o reactie agresiva mai slaba;b.gradul de interferenta cu raspunsul frustrat:de exemplu, o usoara distragere care produce o interferenta usoara cu lovitura unui jucator de golf, aflat n momentul sau decisiv este mai putin probabil sa-l faca pe jucator sa njure, dect o distragere mai puternica ce produce o interferenta mai mare;c.numarul de secvente frustrate:mai multe frustrari adunate produc un raspuns agresiv care nu ar fi aparut n alte conditii;d.numarul de raspunsuri non-agresive, nabusitempiedicate prinnerentarire, frustrarea persistnd. Printre factorii inhibitori ai agresivitatii se enumera:asteptarea pedepsei pentru agresivitate, care pedeapsa la rndul sau, depinde depermisivitatea situatiei, de statutul agentului frustrant si daca individul era sau nu un membru al unui anume grup(DOLLARD).Inhibitia oricarui act de agresivitate este direct proportionala cu taria pedepsei anticipata pentru exprimarea actului respectiv.Dar se poate considera ca orice act de frustrare instiga la o mare varietate de reactii agresive. Unele dintre acestea sunt fatise (n sensul ca pot fi percepute de alte persoane), altele sunt ascunse (doar subiectul dndu-si seama de prezenta lor). Daca experienta anterioara l-a nvatat ca anumite acte de agresivitate sunt urmate de pedeapsa, acele forme vor tinde sa fie dominate si se vor exprima cele care nu au fost pedepsite.n notiunea depedeapsaintra:ranirea obiectului iubit, ntruct cel ce iubeste se identifica cu obiectul iubit; esecul de a duce la capat un act instigat ca si situatiile obisnuite de producerea durerii. Anticiparea esecului este echivalenta cu anticiparea pedepsei. Esecul desemneaza o lipsa a unui obiect potrivit pentru ceva sau prezenta unor dificultati insurmontabile n ducerea la bun sfrsit a actiunii.Factorul de inhibitie poate fi depasit atunci cnd la o persoana suficient de frustrata se ignora anticiparea pedepsei. Dar asa cum arataALLPORT, aceasta depinde de caracterul fatis sau ascuns al raspunsului comportamental. Cea mai puternica instigare trezita de o frustrare este aceea la acte de agresivitate ndreptate mpotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii .Daca taria frustrarii este constanta, cu ct este anticipata pedeapsa pentru un act de agresivitate ca fiind mai mare, cu att va fi mai mica posibilitatea ca acel act sa se desfasoare.Daca anticiparea pedepsei este constanta, cu ct este mai puternica frustrarea, cu att este mai probabil sa apara actul de agresivitate.Cea mai puternica instigare trezita de o frustrare este la actele de agresivitate ndreptate mpotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii.Instigatii progresiv mai slabe sunt trezite la acte agresive, progresiv mai putin directe.Au fost evidentiate o serie devariabilecare vor afecta cantitatea de perturbare cnd este frustrat raspunsul instrumental. Acestea sunt:instigarea la actiune; gradul de perturbare, mpiedicare a raspunsului instrumental; numarul de astfel de obstructii(DOLLARD).Primul concept-variabilainstigarii la actiune -este legat de potentialul excitator care include impulsul si puterea obisnuintei, a deprinderii. Instigarea la actiune este definita cao anume conditie antecedenta al carei raspuns predictibil este consecvent.n acest sens,MILLER si BROWNau aratat ca, cu ct un organism este mai aproape deun stimul (cautat sau evitat), cu att mai pronuntata este reactia la apropiere sau la evitare. Potrivit acesteia, ar nsemna ca tulburarea resimtita ar trebui sa fie mai mare cnd frustrarea are loc mai aproape de tinta dect atunci cnd are loc mai departe. Acest lucru ar trebui sa se reflecte n actiunea mai agresiva din apropierea tintei dect de la distanta.La rndul sau,ROSENZWEIG, analiznd sarcinile ndeplinite si nendeplinite de copii, a aratat ca acestia nregistreaza o mai mare tulburare atunci cnd sunt ntrerupti dintr-un joc, cnd se aflau aproape de rezolvare, dect atunci cnd se aflau mai departe de aceasta.Inhibarea actelor de agresivitate directa reprezinta o frustrare aditionala si este de asteptat ca aceasta frustrate:a)sa instige acte de agresivitate mpotriva agentului perceput ca fiind responsabil de indiferenta cu agresivitatea originala;b)indirect, sa mareasca instigarea la toate celelalte forme de agresivitate.Asa stnd lucrurile cu ct este mai mare gradul de inhibitie specific unei forme directe de agresivitate, cu att mai probabila va fi aparitia unei forme de agresivitate mai putin directa. Astfel, daca toate actele de agresivitate ndreptate catre un obiect dat sunt mpiedicate, atunci va fi o tendinta mai mare de aparitie pentru alte acte de agresivitate, ndreptate spre alte obiecte dect cel considerat. n acest cazFREUDafirma ca agresivitatea este deplasata de la un obiect la altul. Daca prevenirea este specifica tipului de act agresiv, atunci va fi o tendinta sa apara alte forme de agresivitate. n acest caz, vorbim despre schimbarea de forma.Ct priveste deplasarea agresivitatii, se considera caagresivitatea inhibata are o puternica tendinta spre deplasare.Aceste modificari se numescsublimari.Cnd anticiparea pedepsei inhiba agresivitatea directa, pot apare schimbari nu numai n obiectul, dar si n forma agresivitatii. Comportamentul agresiv se va generaliza la alte obiecte si, totodata, poate fi deplasat asupra altor obiecte daca este inhibat comportamentul asupra obiectului primar al agresivitatii.Cu totul speciala este si forma de agresivitate fata de sine. Cu privire la formele agresivitatii, alaturi de aceea deschisa, manifesta, se discuta siagresivitatea fantasmatica.n acest sens,LESSERarata ca gradul de corespondenta dintre comportamentul fantasmatic si cel care se exprima deschis este mai mare n cazul unora dintre impulsuri dect n cazul altora. Astfel, s-a sugerat ca motivele ncurajate cultural se refera la faptul ca "este necesar sa fii la fel de puternic n manifestarile deschise ca si n cele mascate" (W.M. LEPLEY), n vreme ce motivele descurajate din punct de vedere cultural arata o relatie slaba sau inconsistenta ntre forta fantasmei si exprimarea deschisa.LESSERsi propune sa examinezeconsecintele ncurajarii si ale descurajarii agresivitatii de catre mama a copilului.Pe baza cercetarilor facute, el a dovedit ca relatia dintre agresivitatea fantasmatica si cea manifesta este influentata de practicile si atitudinile materne. La cei carora le sunt ncurajate comportamentele agresive, relatia dintre agresivitatea fantasmatica si cea deschisa este mai mare. Acele tendinte care vor fi interzise si sanctionate negativ vor fi mai bogate n exprimari fantasmatice si mai scazute n cele deschise. Aceasta asociere se bazeaza pe rolul compensator sau substitutiv al fantasmei acolo unde nu este permisa exprimarea directa.Pentru aparitia autopunitiei,agresivitatea ndreptata spre sinetrebuie sa depaseasca un anumit grad de inhibitie si, de aceea, ea tinde sa apara numai daca anumite forme de expresie sunt si mai puternic inhibate.n conditiile n care cantitatea de inhibitie este constanta, tendinta autoagresiva este mai puternica n cazurile n care subiectul crede ca el mai degraba, dect un agent extern, este responsabil pentru frustrarea originala si cnd agresivitatea directa este limitata de sine mai degraba dect un agent extern.n acest sens,FREUDarata ca unele persoane melancolice se nvinovatesc pentru fapte produse de persoane iubite, acestea fiind sursa frustrarii. Astfel, se produce deplasarea catre sine a unei agresivitati directe, inhibate. Formele de expresie pot fi verbale, raniri fizice, simptome nevrotice de boala, iar forma cea mai dramatica este suicidul.n acest temei se deductrei idei:1)instigarea la autoagresare creste cnd sursa frustrarii este perceputa ca fiind subiectul nsusit dect ca fiind un agent extern. Aceasta deoarece frustrarea provoaca cea mai puternica instigare la agresivitate mpotriva agentului perceput ca fiind sursa frustrarii.2)tendinta agresivitatii directe, inhibate, de a se ntoarce spre sine este mai mare cnd este inhibata de subiectul nsusi dect de un agent extern. Deci, cnd un act de agresiune sufera interferente, aceasta frustrare produce o alta frustrare care instiga la agresivitate mpotriva agentului de interferenta.3)alte conditii fiind constante, autoagresivitatea este un tip de expresie relativ nepreferat si va aparea numai daca alte forme de expresie sunt nca si mai puternic inhibate. Autoagresarea raneste subiectul, aceasta genernd teama de pedeapsa dar si invers.La rndul sau,ROSENZWEIGclasificacontra-reactiilela frustrare n:a)extrapunitive-cnd agresivitatea este fatisa, ntoarsa mpotriva unui obiect extern;b)intrapunitive-cnd agresivitatea este orientata spre sine;c)impunitive-cnd vinovatul este tratat ntr-o maniera impersonala.Expresia oricarui act de agresivitate este un catharsiscare reduce instigarea la toate celelalte forme de agresivitate. Aparitia oricarui act de agresivitate reduce instigarea la agresiune si, potrivit psihanalizei, aceasta duce la catharsis. Aceasta ar nsemna ca atunci cnd un raspuns de agresivitate este exprimat, efectul sau cathartic ar trebui sa micsoreze instigarea altor raspunsuri agresive.n reducerea conflictului, un rol important l au diversereactii.Desigur, tinta impulsului ostil este sa atace si sa ndeparteze stimulul direct care provoaca agresivitate.a)exprimarea ostilitatii se poate face catre o a treia parte - de exemplu, terapeutul, alt obiect sau alta persoana dect cea originala;b)exprimarea directa fata de instigator, fie n conditii nonpunitive;c)efectul terapeutic al catharsis-ului n eliberarea tensiunilor agresive (WORCHEL).Prin urmare, frustrarea genereaza tendinte agresive care nu pot fi ndreptate direct mpotriva agentului real al frustrarii pentru ca acesta fie nu este vizibil, fie este capabil sa actioneze prin severe actiuni punitive. Atunci debuseul pentru energia agresiva blocata este gasit prin ndreptarea actului mpotriva unui alt obiect-tinta. Agresivitatea este astfel transferata, deplasata si chiar generalizata n anumite situatii, iar cel asupra caruia se ntoarce aprobiul agresatului se numeste "tap ispasitor" sau prejudiciu.Exista anumitecaracteristici ale obiectelor sau persoanelorcare determinacomportamentul agresiv,acestea fiind considerate de subiectul n cauza ca frustrante:1)daca persoana vizata este anticipata (si ct de puternic), ostilitatea generata de o frustrare se poate manifesta direct sau indirect;2)individul intolerant sa considere ca este n siguranta cnd ataca un grup dat sau o persoana;3)prezenta justificarii morale n a face acest lucru.Teoriaagresivitatea este o contra-reactie la frustrarea fost supusa unor ample analize critice n literatura psihologica de specialitate. Astfel, n conceptia luiEYSENCKteoria este circulata din moment ce frustrarea este definita n termenii agresivitatii si invers.Desigur, conduitele agresive se modifica ontogenetic, se nvata ntruct fiinta umana nu este determinata exclusiv, biologic. Problema frustrarii si agresivitatii are o istorie lunga si controversata n psihologie, ea fiind departe de a fi ncheiata.