Ion

FEFELEAGA

AG~RBICEANU

Ion Ag`rbiceanu

340

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

E o mic[ schi\[, scris[ cu mai mult[ ]ngrijire de limb[ =i de stil, de cumobi=nuie=te acest minunat povestitor, =i ]n care se revel[ cu o putere din ce ]nce mai mare o ]ntunecat[ =i ad`nc[ imagina\ie. }ntr-]nsa, Ag`rbiceanu nepoveste=te ultimele clipe ale unei biete babe — baba M`ia — care bole=tesingur[ ]ntr-o c[su\[ de la o margine de sat =i moare ]ncerc`nd zadarnic s[pun[ m`na pe lumini\a (noi am zice: lum`n[rica), pe care i-o puseseal[turi, ]mpreun[ cu chibriturile, fiica ei, Salvina, c`nd plecase dup[ munc[la oameni. Mult timp plouase =i, neav`nd de lucru, Salvina, fat[ b[tr`n[,trebuise s[ r[m`n[ cu ea ]n cas[, f[r[ nici de unele. Greu ap[sa asuprab[tr`nei vremea rea, mai cu seam[ c[ sim\ea c`t se s[turase fiica ei deaceast[ bolire; dar iat[ vine vremea cea bun[, afar[ se vede soarele, Salvinapleac[ l[s`ndu-i lapte de b[ut =i „lumini\a“, iar baba ]=i simte sufletul cuprinsde-o bucurie, de-o n[dejde, de-un dor de via\[, ce parc[ are s[ i se ]mplineasc[;bea lapte, se simte ]ntremat[, colind[ cu mintea uli\ele satului, vorbe=te cucutare =i cu cutare despre via\a din sat, din care o smulsese boala — o simte iar]n juru-i — e o fericire nespus[ pentru ea, c[ mai poate atinge m[car cug`ndul realitatea: drumul, casele, oamenii, cerul, soarele... Dar ]n mijloculacestei nea=teptate vie\i, moartea venise pe nea=teptate; =i zadarnic ]ntindeacum m`na dup[ lum`n[ric[: b[tr`na se rostogole=te din pat =i moare, ]nod[i\a mic[, ]ntunecoas[ =i p[r[sit[, ]n care, cu o clip[ mai ]nainte, p[trunseseparc[ toat[ bucuria vie\ii, cu nesf`r=itele ei speran\e =i doruri. Aceast[ analiz[sufleteasc[, at`t de original[ =i at`t de simpl[, nu-=i poate g[si perechea dec`t]n scrierile lui Tolstoi, ne]ntrecutul descriitor al ultimelor momente ale vie\ii.

Mihail DRAGOMIRESCU, Lumini\a de I. Ag`rbiceanu, ]n Convorbiriliterare, III, nr. 1, 25 ianuarie 1909.

Peste ]ntreaga oper[ a lui Ag`rbiceanu se ridic[... dou[ din povestirilesale: Lumini\a =i Fefeleaga.

}n Lumini\a asist[m la clipele din urm[ ale babei M`ia, uitat[ devreme =i de moarte, uscat[, g`rbovit[; de teama iadului n-are alt[ dorin\[dec`t s[ poat[ aprinde lumini\a sf`nt[ ]nainte de a muri; ]ncep`nd s[ sesting[ din picioare =i f[r[ s[ fie bolnav[, i se p[ru c[ devine tot mai u=oar[,

Fefeleaga

341

c[ se urc[ parc[ ]n v[zduh ca pe o arip[; ]ntinz`nd atunci m`na gr[bit[spre lumini\a de cear[, baba r[sturn[ ulcica, a=a c[ muri f[r[ ultima-im`ng`iere.

}n Fefeleaga e schi\at[ via\a unei femei nenorocite, ce-=i agonise=tebucata ei de p`ine muncind cu Bator, un cal tot at`t de b[tr`n =i denenorocit ca =i d`nsa. A muncit astfel din greu p`n[ ce =i-a ]ngropatb[rbatul =i cei cinci copii, r`nd pe r`nd; nemaiav`nd apoi pentru cinemunci, Fefeleaga =i-a luat calul de c[p[stru =i s-a dus cu el la t`rg, ca s[-lv`nd[. Cu banii primi\i, s-a ]ntors ]n sat s[ ]mpodobeasc[ sicriul celei dinurm[ copile moarte. Prin duio=ie, prin fine\ea observa\iei, prin intui\iepsihiologic[, am`ndou[ schi\ele sunt strajele ]naintate ale literaturii luiAg`rbiceanu.

E. LOVINESCU, Literatura Ardealului. Cu prilejul povestitorului I.Ag`rbiceanu, ]n Convorbiri literare, XLIV, nr. 7, septembrie 1910.

Trat`nd aceste conflicte tragice =i dezv[luind r[nile grele l[sate der[zboi, Ag`rbiceanu s-a a=ezat ca observator ]n centrul epocii noastre.Povestirile sale te captiveaz[, te tulbur[, te ]nal\[, te ]nt[resc suflete=te.Durerile morale ale altora, autorul le simte ca pe ale sale, le-n\elege ad`nc=i le red[ cu sinceritate. Ai crede c[ dintr-un respect religios pentrusuferin\ele — v[zute, nu n[scocite — ale semenilor s[i, Ag`rbiceanu sefere=te de orice me=te=ugire, ca de o profanare... Eroii s[i au inimi viteze(clas[ s[n[toas[!...): r[nile cele mai grele sf`r=esc prin a se cicatriza. }nsufletele ]ntregi, suferin\ele morale au putere elementar[, dar =i for\eleregeneratoare nu se las[ mai prejos...

}l numesc diletant pe Ag`rbiceanu, fiindc[ operele sale nu sunt scrisecu maxima ]ncordare a min\ii =i a sufletului, ci ]n ceasurile pe care i le-au l[sat libere alte ocupa\iuni =i preocup[ri...

Dac[ durerile de dup[ r[zboi ale Ardealului — pe care ]n mod firesc at`tde bine ]l cunoa=te — el le-ar studia oarecum =tiin\ifice=te, str`ng`nd mate-rial, dac[ apoi, izol`ndu-se pe vreun an de zile, ar organiza acest material ]ncadrul unui roman =i ar scrie acest roman chibzuind, medit`nd,fr[m`nt`ndu-se =i =lefuind fiecare r`nd, atunci ar crea o oper[ de scriitorde voca\ie, o oper[ care ar r[m`ne vie pentru genera\iile urm[toare.

Dar =i a=a cum este, opera sa st[, ]n literatura noastr[ actual[, peplanul ]nt`i; iar prin sinceritatea sim\irii sale =i prin noble\ea sa moral[,Ag`rbiceanu ]ntrece pe to\i ceilal\i scriitori de ast[zi“.

H. SANIELEVICI, Citind pe Ag`rbiceanu, ]n Adev[rul literar =i ar-tistic, VI, nr. 234, 31 mai 1925.

Ion Ag`rbiceanu este scriitorul care, al[turi de Sadoveanu, a oferit cu

Ion Ag`rbiceanu

342

generozitate — timp de peste o jum[tate de secol — o bogat[ =i substan\ial[literatur[ mai multor genera\ii de cititori. Aceast[ literatur[ — ]n ceea ceare ea mai revelator — vine parc[ din ]nsu=i izvorul inepuizabil al spirituluipopular, are ceva din aureola acelui epos anonim ]n care tr[iesc, sintetizate,tr[s[turile esen\iale, specifice omului din popor, experien\a lui de via\[.

Povestitor prin excelen\[, Ag`rbiceanu e un maestru al genului scurt=i tocmai aceast[ parte a operei sale ]l define=te cel mai adecvat =i neoblig[ s[-l recunoa=tem ca pe un mare poet al vie\ilor umile, al durerilor]n[bu=ite, al unei lumi ce-a tr[it ]n bun[ m[sur[ ]ntr-un fel de ]mp[r[\iea ]ntunericului, ca s[ folosim expresia lui Dobroliubov. Aici, ]n povestire,Ag`rbiceanu — cu toate c[ e at`t de legat de anumite ]mprejur[ri locale=i de o anumit[ epoc[ — are multe afinit[\i cu scriitori ru=i, ca Gogol,Tolstoi, Cehov, Gorki, a c[ror concep\ie =i viziune de ad`nc[ umanitate=i poezie l-au impresionat ]n mod hot[r`tor. Scriitorul ardelean cunoa=te=i el, ca =i ceilal\i mari povestitori, secretul nara\iunii, acea art[ subtil[=i durabil[ a evoc[rii concentrate, a sintezei dintre epic =i liric, ]n carematerialul de via\[ se ordoneaz[ ]n modul cel mai firesc ]n vederea uneimaxime eficien\e artistice. +tie s[ ]nf[\i=eze, cu elemente pu\ine, via\a =idestinele omene=ti cu acel farmec aparte pe care ]l posed[ numaipersonalitatea scriitorului profund umanist. +i un astfel de scriitor esteAg`rbiceanu. La el emo\ia estetic[ nu poate fi desp[r\it[ de atitudineaetic[, de compasiune =i simpatie, de ]ncrederea ]n valorile rezistente alesufletului omenesc. Povestirile sale — dup[ cum se =tie — evoc[ sauzugr[vesc ]nt`mpl[ri =i oameni dintr-o epoc[ revolut[, oameni de condi\ieumil[ de obicei, suferind toate nedrept[\ile =i constr`ngerile unui regimnedrept, obliga\i adeseori s[ creasc[ diform =i s[ tr[iasc[ ]ntr-un cumplitprimitivism. Ag`rbiceanu a avut pentru astfel de personaje obidite oprivire sigur[ =i ]n\eleg[toare, de o rar[ c[ldur[ poetic[, lipsit[ ]ns[ deidilism; aici atinge culmile artei sale, d[ruind literaturii noastre o seriede tablouri realiste de o ad`nc[ frumuse\e, care prin specificul lor, princuloarea =i accentul lor, ]ntregesc peisajul poetic na\ional.

Iat[ dou[ povestiri, una despre o femeie s[rman[ (Fefeleaga), cealalt[despre un cal b[tr`n =i orb (Cer=itorul). C`t[ noble\e =i umanitatecuprinde fiecare din ele! Despre Fefeleaga s-au rostit multe aprecierielogioase =i e socotit[ pe bun[ dreptate o capodoper[ a prozei noastrescurte. Ea face parte dintre buc[\ile pe care le cite=ti =i le recite=ti, cuuimirea de a g[si ]n acel univers restr`ns al eroinei at`tea lucruri neb[nuite,cu ]n\elesurile =i amara lor frumuse\e. Privirea noastr[, format[ la =coalacinematografului =i deprins[ cu observarea mai atent[ a am[nuntelorsemnificative, a detaliilor discrete, dar gr[itoare, vede ]n Fefeleaga un

Fefeleaga

343

film de o tragic[ m[re\ie, adecvat =i celor mai moderne exigen\e, prinsobrietatea mijloacelor utilizate, prin atmosfera lui p[trunz[toare. Aceastae numai una din sugestiile pe care \i le propune ast[zi povestirea amintit[.Pentru un cineast, aci se afl[ un filon ce merit[ a fi exploatat, put`ndduce la rezultate din cele mai fericite.

Cer=itorul, povestea calului b[tr`n =i orb, p[r[sit de st[p`n s[-=i cautesingur hrana, e la fel de trist[, pentru c[ soarta acestui animal se confund[,de fapt, cu soarta multor oameni pe care Ag`rbiceanu i-a descris ]n altepovestiri, ar[t`ndu-i ]n aceea=i stare jalnic[, inuman[, la periferia vie\ii =ia societ[\ii. E un poem al durerilor mute, neluate ]n seam[, cum pu\ine s-au scris la noi. A= spune, ca ]ncheiere, c[ trebuie s[ lu[m mai mult amintela aceste frumuse\i care trec pe l`ng[ noi =i nu le observ[m, la posibilit[\ile=i ]nv[\[tura ce se ascund ]n numeroasele povestiri ale maestrului. E olume care nu a r[mas numai un document de epoc[; ea tr[ie=te ]n filelescriitorului s[rb[torit =i ne solicit[ dragostea =i fantezia.

Victor FELEA, Citindu-l pe Ag`rbiceanu, ]n Steaua, XIII, nr. 9,septembrie 1962.

Exist[ ... numeroase aspecte ]n povestirile lui Ag`rbiceanu care arat[c[ el =tie s[ utilizeze cuv`ntul ]n vederea ob\inerii unor efecte artistice.Eroul din povestirea Dragoste veche revine la aceea=i idee, pe care oexprim[ ]ntr-o formulare aproape invariabil[ =i care ilustreaz[imposibilitatea de a evita ratarea. Alteori, ca ]n povestirea Popa Vasile,Ag`rbiceanu arunc[ lumin[, doar prin c`teva fr`nturi de fraz[, asupraunui teritoriu vast al suferin\ei omene=ti.

Oralitatea este, f[r[ ]ndoial[, una din tr[s[turile caracteristice alestilului lui Ag`rbiceanu, cum este =i a lui Slavici, predecesorul s[u. Oralitateaapare ]n primele scrieri c[utat[, uneori, chiar cu insisten\[. Pornea, c`ndproceda a=a, de la ideea c[ scria „frumos“, pe c`t[ vreme, prin excesul deoralitate, nu f[cea dec`t s[ ]ncetineasc[ istorisirea ]nt`mpl[rilor.Locu\iunile populare ]i sunt la ]ndem`n[ =i, cum lumea evocat[ este ceade peste mun\i, cuvintele cu circula\ie local[ se ]nt`lnesc frecvent.Particularit[\ile de grai local nu par, ]ns[, s[ fie ]n opera sa mai numeroasedec`t ]n cea a lui Sadoveanu =i chiar Gala Galaction. Nu aceasta este ]ns[problema principal[. Ag`rbiceanu face, comparativ cu al\i scriitori, oprea mare risip[ de cuvinte. Ea se explic[ prin nerevenirea asupramanuscriselor, prin nesupunerea lor la reelabor[ri. +i tocmai acestea facgloria marilor arti=ti ai cuv`ntului.

Dimitrie VATAMANIUC, Povestirile, ]n Ion Ag`rbiceanu, Bucure=ti,

Ion Ag`rbiceanu

344

Editura Albatros, seria Micromonografii, 1970, p. 84.

Povestirea lui Ag`rbiceanu cucere=te adeziunea noastr[, re]nnoit[ =iinepuizabil[ ca satisfac\ii estetice, deoarece constituie un univers uman divers=i conving[tor prin dramatismul fiec[rei vie\i ]n parte, =i pentru c[, aidomapovestirii de totdeauna, ne invit[ la reflec\ia despre valorile ireductibile alefiin\ei. Femei muncite de necazuri, din aceea=i lume cu Fefeleaga (V`rvoara,Copilul Chivei), oameni ]nfr`n\i =i lovi\i de via\[, ajun=i la cap[tul rezisten\eilor fizice (Fi=panul, S[racul Toni), sunt ]n acela=i timp portrete definitive.Scriitorul este un portretist =i a ]nv[\at arta lui din crea\ia marilor reali=ti aisecolului al XIX-lea. Unele au dimensiuni de simbol sau reclam[ un str`nsparalelism cu limbajul plastic. Bunica aduce-aminte de procedeele picturiiflamande, de tonurile ei ]ntunecate =i exacte, de sobrietatea ei, ]n general. }nschimb Bunica Iova ne duce cu g`ndul spre pasta mai luminoas[ =i mai fluid[a picturii veacului trecut.

Ag`rbiceanu e adesea cehovian, asociindu-ne o literatur[ a provinciei(Maupassant, bun[oar[). O inevitabil[ apropiere se impune c`nd e vorbade povestirea inspirat[ din mediul micilor slujba=i. Pictura acestui mediure\ine automatismul sufletesc =i epuizarea, vidul interior sau anchilozarea,paralizarea =i atrofierea sentimentelor generoase proprii omului. O anumedemocratizare sufleteasc[ e ]nso\it[ de reac\ii dezarticulate de fanto=e, deunde nota depresiv[ prezent[ =i la Cehov. (Bolnavii, Dragoste veche,}nt`rziatul, O zi rea).

Se pot explica unele geneze, deoarece c`teva povestiri prevestesc (tematicsau prin structuri preg[titoare) unele opere mai ample de mai t`rziu.Arhanghelii nu e str[in de povestiri cu ]nt`mpl[ri triste (Duhul b[ilor,Costina=), sau de altele prefigur`nd datele conflictului: consecin\ele]mbog[\irii. V`lva b[ilor =i, mai ales, Lada (cu tot caracterul ei vizibildidacticist) preg[tesc motivele din roman.

+i ]n aceea=i direc\ie a observa\iilor de mai sus, un num[r compact depovestiri preg[tesc nervul satiric =i liniile caricaturale dedicate stigmatiz[riiacide a micii =i marii burghezii rom`ne=ti din Transilvania. }n tradi\iaunui Caragiale, scriitorul ardelean (bun cunosc[tor =i al literaturii rusedin secolul trecut) dezv[luie neputin\a micii burghezii de a reu=i ]n via\[,de=i voin\a de parvenire ]i decide ac\iunile (Milionul). Sau condamn[ipocrizia burghez[, filistinismul ei moral (Morala public[, Un candidat,Distan\a ]n societate etc.).

Cele mai multe din aceste povestiri de tip satiric au valoarea unuiexerci\iu pentru romanele sale, dintre care Sectarii este un momentinteresant ]n aria romanului satiric (oper`nd cu modalit[\ile pamfletului).

Fefeleaga

345

Ion VLAD, Treptele povestirii £II¤. Miraculoasele ]nsu=iri ale po-vestirii: I. g`rbiceanu, ]n Descoperirea operei, Cluj, Editura Dacia,1970, p. 140-141.

Multe volume de nuvele =i schi\e ale scriitorului Ion Ag`rbiceanu suntconsacrate ]n temei vie\ii satului, cu \[rani ap[sa\i =i obijdui\i p`n[ las`nge de neomenoasele or`nduieli capitaliste. Durerile sf`=ietoare alesufletelor simple nu degenereaz[ niciodat[ sub pana scriitorului ]nmelodrame. Ag`rbiceanu, dup[ cum a men\ionat critica, are un des[v`r=ittact artistic. Dou[ din nuvelele lui Ag`rbiceanu, Fefeleaga =i Lumini\a,pot fi considerate flori nu numai ale nuvelisticii rom`ne, ci =i ale celeiuniversale.

Prin umanizmul =i poezia lor suav[ multe din schi\ele =i nuvelele luiAg`rbiceanu ne amintesc de nuvelele marelui scriitor italian GiovanniVerga, ]n care, la fel, lirismul =i realizmul se contopesc ]n chip des[v`r=it.Iat[ de ce culegerile de nuvele ale scriitorului s-au bucurat =i se bucur[ deo mare popularitate printre cititori.

Vasile COROBAN, Ion Ag`rbiceanu — Studii, eseuri, recenzii,Chi=in[u, Editura Cartea moldoveneasc[, 1968, p. 303—304.

Dac[ tragediile tr[ite de at`tea femei de la ora= ]n epoca lui IonAg`rbiceanu nu fac obiectul interesului s[u, povestirile inspirate din via\asatului sunt rareori lipsite de tenta mohor`t[ a triste\ilor de tot felul carecov`r=esc sufletul femeilor din Transilvania acestei epoci.

S[tencele din proza lui Ion Ag`rbiceanu sunt ]mb[tr`nite de suferin\e=i s[r[cie, biete epave umane, victime ale unor patimi m[runte, crescuteca plantele veninoase ]n mediul ]ntunecat de ne=tiin\[ al satului de alt[dat[.M[tu=a Stana, alt[dat[ doftoroaia satului, a r[mas singur[ pe lume =i s-a dedat be\iei. }n monologul ei poticnit, mai p`lp`ie ]nc[ o firav[ lumin[a con=tiin\ei: „S[ te-mbe\i ca beutorii!... Tic[loas[!...“

O Nu\[ adulter[, o nor[ r[ut[cioas[, o soacr[ rea, o bab[ M`ie,z[c`nd pe patul ei imund, cu suprema dorin\[ de a muri cu lum`nareaaprins[, sunt c`teva din chipurile pe care cade fugara lumin[ a interesului,desprinz`ndu-le o clip[ din fresca tern[ a satului, refugiat ]n eresuri =ibigotism. Nuvela Stana este un mic roman cu o puternic[ tensiunepsihologic[, purt[tor al mesajului de condamnare a r[zboiului care distruge=i dezumanizeaz[, sf[r`m`nd cele mai puternice leg[turi de familie,dezl[n\uind instinctele cele mai josnice. Numai ]n contextul r[zboiuluisetea bestial[ de pl[ceri a Stanei ajunge s[ calce ]n picioare sentimenteletuturor, oprobriul satului ]nteg =i toate ]ndatoririle ei de so\ie =i mam[.

Ion Ag`rbiceanu

346

Poate c[ ]n toat[ proza scurt[ a lui Ion Ag`rbiceanu un portret maimig[lit ca al Bunic[i £...¤ nu g[sim: „B[rbia galben[, ]ncre\it[, se reazim[de =tergarul alb ]nnodat sub ea, de pieptul tras ]n[untru, iar deasuprab[rbiei, gura larg[ st[ smerit ]nchis[, p[zit[ de nasul lung, f[r[ culoare.Cele dou[ puncte de argint viu, ce lic[resc mereu din fundul capului, pardou[ lumini\e dep[rtate, ce bat ]n stingere. Pe obrajii vechi, din mijloc,pornesc ]ncre\iturile — o mul\ime — =i trag spre coada ochiului. Altfel,izvor`nd de la ]mbinarea nasului cu umerii obrajilor, se r[sfir[ pe toat[fa\a, ca tot at`tea r`ule\e. +tergarul alb e tras p`n[ peste frunte. Nici unfir din cuviosul argint al b[tr`ne\elor nu scap[ de sub acoper[m`ntul lui.Cele dou[ dungi u=oare de spr`ncene rare se tot ascund =i iar[ ies de sub]nveli=ul alb.“

Una dintre cele mai puternice crea\ii ale acestui scriitor ]ns[ esteFefeleaga. Ceea ce d[ acestui personaj maxim[ capacitate de a r[scolisufletele ... este tocmai execu\ia lui lapidar[. }n fa\a noastr[, Fefeleagatr[ie=te ultimul act al cutremur[toarei sale drame. Cu chip imobil, ca destatuie, pe care nici un g`nd =i nici o sim\ire omeneasc[ nu se mai reflect[,Fefeleaga poate fi luat[ ]n tragicul cuplu pe care-l alc[tuie=te cu Bator,anexa ne]nsufle\it[ a calului care poart[ povara. Munca istovitoare,batjocura =i nedreptatea n-au ]nfr`nt-o. Dragostea pentru so\ul =i copiiiei, m[cina\i de oftic[, a sus\inut-o. De-a lungul unei vie\i ]ntregi, singureleevenimente au fost ]nmorm`nt[rile succesive, sporind ]ncremenireachipului =i pustiul din sufletul ei. Dar azi, c`nd ultimul copil — P[uni\a— ia drumul cimitirului, resortul automatului se fr`nge =i o und[ delacrimi ]i umeze=te ochii. Podoabele de ]nmorm`ntare le va avea tot cuajutorul singurului ei prieten, Bator, =i recuno=tin\a fa\[ de cal ]i umeze=tea doua oar[ ochii.

Nici fetele tinere din povestirile lui Ag`rbiceanu, prinse ]n aceea=iperioad[ istoric[, nu au parte de un destin mai fericit. Pu\ine dintre eletrec pe ecranul operei, ]n prim[vara vie\ii, z`mbind. Cele mai multe pardesprinse dintr-un co=mar dantesc.

Lina n-a avut tinere\e, natura n-a pus nici un farmec ]n fiin\a ei.P[rin\ii au murit am`ndoi de oftic[; trei dintre fra\i s-au risipit ]n lumedup[ p`ine. Ea a r[mas s[-l ]ngrijeasc[ pe Ion, bolnav =i el, cer=ind lapte dela vecine. Dup[ moartea lui, cu mintea r[t[cit[ de lipsuri =i dezn[dejde,intr[ p[zitoare la vaci, dar ]n cur`nd sf`r=e=te ]n patul ]nghe\at din colibapustie.

Sora lui Simion e schil[vit[ din tinere\e de propriul ei frate, ca s[-i laselui averea. A venit ]n c`rji s[ se ]mp[rt[=easc[, n[d[jduind c[ o va iertaDumnezeu de suferin\e. }n mintea ei de sclav[ mutilat[, silit[ s[ stea ]nduhoarea din co=arul mieilor, nu ]ncape dec`t un g`nd: s[ nu-i ias[ vreun

Fefeleaga

347

miel din co=are c`nd va deschide u=a. Blestemele cumnatei ar m`nia-o =iar fi p[cat, c[ a luat ]mp[rt[=anie.

Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n fresca prozei sale, ]=i ]nscriu pateticam[rturisire despre o epoc[ dureroas[ a satului rom`nesc =i dezv[luiecapacit[\ile de narator =i portretist ale acestui fecund scriitor.

Emilia +t. MILICESCU, Eroinele lui Ion Ag`rbiceanu, ]n Ramuri nr.1, ianuarie 1980.

}n concentrarea beletristic[ =i ]n profunzimea ei uman[, Fefeleaga(1908) este esen\ial[ ca o fabul[ de Esop =i problematic[ precum Moartealui Ivan Ilici. }n pu\in[tatea ei formal[, model artistic asemenea poemuluiLacustr[ de Bacovia. C[ci exist[ la Ag`rbiceanu un realism elementar =isintetic, ce d[ viziunilor sale epice o densitate pe care nu o au dec`t ideilepoetice =i care este de fapt propriu nara\iunii populare.

Ion NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Minerva,Bucure=ti, 1991, p. 201.

...Ion Ag`rbiceanu... este mai ales un observator al vie\ii de toate zilele,]n tradi\ia lui Ioan Slavici, nu f[r[ afinit[\i cu reprezentan\ii =coliinaturaliste =i debitor marilor prozatori ru=i, ]n special Dostoievschi. Ferindu-se de orice idealizare, scriitorul alc[tuie=te, pe cea mai ]ntins[ por\iune anuvelisticii sale de inspira\ie rural[, — dup[ un debut romantic cu De la\ar[ (1906), — o p`nz[ vast[ pe care se ]n=iruie priveli=ti de infern.}nchegate, obi=nuit, fiecare ]n jurul a c`te unui singur personaj, nara\iunilerecruteaz[ din ad`ncurile obscure ale satului de pe vremuri o diversitatede figuri omene=ti reduse la numitorul comun al suferin\ei, ]nf[ptuind ogalerie vast[ de portrete ]n c[rbune. Fiecare portret este chipul unei dureri.Nu rareori, str[b[t`nd imensa colec\ie de portrete ]ntunecate, aten\iacititorului e izbit[ violent de adev[rate viziuni de co=mar, desprinse parc[din tablourile lui Goga...

Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, vol. 1, EdituraIriana, Bucure=ti, 1994, p. 351.

Scriitor inegal =i monoton, Ag`rbiceanu r[m`ne totu=i un pictor origi-nal, fie =i miniaturist, al lumii transilvane, al Fefeleag[i =i al hocmanilordin minele de aur din |ara Mo\ilor, un povestitor remarcabil c`nd a=ternepeste realitate o lume de fantasme =i de ]nchipuiri.

Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura Grai =i suflet — Cultura

Ion Ag`rbiceanu

348

Na\ional[, Bucure=ti, 1994, p. 143.

Plasat ]ntre dou[ din monumentele prozei rom`ne=ti — Ioan Slavici=i Liviu Rebreanu —, Ion Ag`rbiceanu se deta=eaz[ totu=i net de profilulacestora: mai ]ndr[zne\ prin proiectele-i epice dec`t Slavici, dar mai pu\inad`nc ]n sondajele psihologice =i sociale dec`t Rebreanu, el e mai liricdec`t am`ndoi, mai receptiv e la zona de fantastic =i de mister a lumii\[r[ne=ti, p[str`nd totu=i o atitudine candid[, optimist[ =i tonic[ ]n fa\aexisten\ei. Spiritualismul viziunii =i atrac\ia pentru temperamentelepasionale ]l apropie de Gala Galaction, cu care ]mp[rt[=e=te condi\ia descriitor-prelat, mai pu\in manifest ]n abordarea laturii speculative-mistice=i savant-teologice prezent[ ]n opera confratelui s[u. El r[m`ne maiaproape de percep\ia cosmic[ „p[g`n[“ a lui Mihail Sadoveanu, cu ac[rui oper[ se ]nrude=te printr-o comun[ sensibilitate \[r[neasc[ =i oidentificare cu formele vechii noastre civiliza\ii rurale. Masivitateacantitativ[ a crea\iei, vasta ei geografie, varietatea topologic[ =i ]ndelungaprezen\[ ]n mi=carea literar[ a secolului ]l impun pe Ion Ag`rbiceanu cape unul dintre prozatorii rom`ni cei mai semnificativi, prin viziune, etos=i specific na\ional.

Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\ieiCulturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 227.