file din cartea naturii - ion agarbiceanu din cartea naturii - ion... · i i \i la inceput mai...
TRANSCRIPT
ION AGARBICEANU
FILE DINCARTEA NATURII
Edituro ASTRO
Cuprins
Editor: George HuzumCorector: Andreea $erblnescu
Descrierea CIP a Bibliotecll Nalionale a RomAnieiAGARBICEANU,ION
File ilin cartea naturii / Ion Agtrbiceanu. - Bucure$i :
Astro, 2013ISBN 978-6o6-848-28-1
821.13s.1-93-32
Editura ASTROStr. Iacob Negruzn,rr, 37A,Sector 1, Bucure$tiTel./Fax: o2r 223 04 5r
Comenzi la:wwv/.cartea-mea.rowww,cartescolara.rowww.depozit-de-carti.rowww.pro-librarie.ro
CiocArlia
Zlpada, subliatl mereu cltre sfArgitul lui februarie, la in-ceputul lui martie se topi de tot sub adierile vAntului de la mia-
zd.zi. Pe costigele unde bitea soarele, iarba se grlbi sl-qi arate
acele verzi Si fragede. Fierarii satului nu mai rizbeau cu ascu-
Iitul fiarelor de plug. Prin curli, prin grldini, pe lAngd jirezile de
paie glinile cotcorozeau rlsun5.tor ca gi cAnd le-ar fi zbnrltXritcineva. Cocoqii trimbilau a fali de pe garduri. Purceii mici, ca
nigte qobolani, guilau prin cu4i, alergAnd dupi mamele lor, care
nu i-au l5sat si sugi de-ajuus, gribindu-se si rAme in {elinadezghelatl din gridini. Pe drumuri, dupi dezghel, tina se stan-se, qi se vedeau cireri bltucite.
O siptlminl de primlvard invie lumea. Dar iarna inveni-
natl rdu se hotiri si se intoarci, pirAndu-i ci prea curAnd a
plecat.
$i intr-o seari didu drumul vAnturilor de miazinoapte 9i
dimineata era alb cdt bitea ochiu'. Nu mai ningea, dar v}zduhul
era sur qi greu, coborAt pe umerii dealurilor din jurul satulni, 9i
vAntul, deqi se mai potolise, tiia ca briciul.Cotcorozitul giinilor inceti, purceluqii cei vdrgali cu dungi
negre se grimddiri iar[qi in paiele din cotele, mXmlrulele -vacile Domnului - care incepuserl si se iveasci in 
II
\i
La inceput mai putine, apoi, dupd ce se ascunse zdpada,
tot mai multe pluguri brdzdau p5mAntul in locurile de arXtur6.
Vremea mirosea incl mereu a ialnI, vlzduhul plrea imbAcsit cu
praf fin de cenuqd. Oamenii purtau ciciuli 9i clicine peste piep-
tare, pogS.nicii - biielii care mAnau vitele pe brazdi - aveau
brizele crS.pate ;i mAinile ingroqate, roqii ca racul, dar tot aveau
inimi. si pocneasch din bici qi sd strige vitelor pe nume.
VAntul pilea cd nu mai bate, nu mai miqca nicio buruianluscati, dar era inc[ viu gi ardea obrajii tineri, ca o flac[ri ne-
vi.zut de sublire.Cdteva zile soarele nu se ariti din bolia suri $i neclintitd.
in lumea aceea mohoriti, nu-i venea niciunui fecior de la coa-
rnele plugului si cAnte; intinderile 7 lanurile, luncile, dealurile
pireau, nu Etiu cuIn, ca de fier. Parci toate rdsuflau inci a iarni.Seara, c6nd se intolceau plugarii in siit, vorbeau pe drum:
- Blestematd weme!
- O mai fi asta primdvald !
- Ne-a zdplcit sdptimAna cea caldi. Poate am ieqit Ei noiprea devreme cu plugul.
- Da'de unde! Ca in to{i anii, nu mai in grabi.
- N-am apucat sd ar de primdveri fdrX si aud ciocArlia'
- Vom auzi-o, n-avea griji! Sd se iveascl numai soarele.
Ea ce a$teaptd?
Pogdricii cdnd intri in cildura din cas.i, cu degetele c6.rlig,
cu buzele cripate, cu obrajii arqi de foc, au lacrimi pe gene, de
care ei nu qtiu nimic, ci incep sX spuni cu glas tare, aproape
zbierAnd, cAt de mult au arat azi.
O lreme a stat incordate lupta intre ,iarni qi primivarl -cAteva zile. Poate deasupra vXzduhului de cenuEi s-au tliat insibii, pentlu cd intr-o bund dimineali sabia primiverii a des-
picat plumbul de sus, 9i vAnt cald de ia niazdzi, cu mireasml de
veldeatd a umplut lumea, fugdrind nolii cei incremenili parcllntr-unul singur.
4
Soarele s-a i1.it strelucitor de prospetime, de tinelete 9i se
inilla biruitor in seninitatea cerului.
Un bdietas care se gr[bi s5. iasi cu oi)e la pdscui ciuli deo-
data urechile, se razimd in bdtd, i;i rasturna pe spate capul
infundat in ciciuld, deslugi mai intAi cAntecul mlrunt, ciripitor,
apoi vizu qi rotirea ce se intrlla in vdzduh, drept in sus, 5i cale
pirea cX ea cAntd, Ei un zAmbet larg ii inundi intreaga fa{[.
- CiocArlial strigX el nemaiputdnd de bucurie.
- CiocArlia! Ia' ascultati qi uitali-vl in soarel CAntii cio-
cArlial
Privi imprejur; nu era nimeni in apropiere care sd-1 audX
Cunoptea zborul gi cAntecul ciocArliei inci din primXvara
trecutA.
CAnd lnlelese cd nu-i nimeni in apropiere sX-i spunir vestea
cea mare, lds5 oile in lunci qi alergd la cel mai apropiat plug:
- BXdilX, auzit-ai ciocArlia? Eu arn auzit-o 5i am vlznt-o!Omul cunoqtea bXiefagul.
- Unde, md Ionaq?
- Acolo unde-s oile mele.
- Nu mai spunel
Plugarul ara cu boii, fbr5 poglnici. Oprii boii.
- N-am vXzut-o cAnd s-a ridicat in aer, ci am auzit numai
cum ciripegte ceva mdrunt deasupra mea.
- Tu cunogti cAntecul ciocArliei?
- Cum sd nu-] cunosc! $i m-am uitat la cercurile pe care se
inhlla spre soare, pAnX s-a pierdut in cer.
- Dac[-i aqa, a sosit de-acum 0i primlvara, nrei beiete. Era
chiar wemea.
Pdni sE-gi rXsuceasci omul o ligarh, clin imprejurimi se
mai iniltari cAteva ciocArlii in vizduh.
- Auzitu-ie-ai? Uite-o pe una! Uite incd unal Ba-s treil Ba-s
patru! Vezi-le, Bedita?
5
IonaE nu mai gtia dup5. care sd priveascd. iqi intorcea capul
meleu de la una la alta.
- Tine-te numai dupi una, biiete, dacd vrei sd o vezi pane
o inghite vizduhul. Altfel le pierzi pe toate qi rimAi numai cu
cantecuL.
Se mai oprird Ei alti plugali, $i capete resturnate pe spate,
de oameni mari Ei de poginici, scrutau inillimile CAliva bdie-
1a9i de pe ldlrgl p]uguri iEi srnulseli ciciulile Ei le azvArliri in
vdzduh.
- A venit ciocirlia!
- Cdntd ciocirlia!
- De acum primivara rdmlne!
Linigtea a stdpAnit qi plni acum peste hotar, dar dupi ce
au inceput si cinte ciocArliile, pirea gi mai adincl. Din indllimi
pitrundea clar ;i mlrunt ciripitul, tot mai imaterial, ctt c6t se
indllau in cer pisiruicile cele sule.
De ]a o vreme cele ftilgerate de lumind $i de in5llimi ci-deau ca gloan{ele r.rnde Ei unde, pe pajigtea rar inverziti sau pe
ardtnd.PlrLgLrlile incepurA sr Lttnble iar.
Ionaq se intoarse la oile lui, care aveau miei mbrigori, pe
care soarele totuqi irc5. nu rezbea sI-i incdlzeascd, Ei umblau
strAmb qi zgribulili dupi mamele lor, incercAnd sd sug6. iqi adu-
ni turmulila qi o mAnd intr-o parte a luncii, unde mai erau qi
alli copii cu oile cu miei. Unii erau copii de 9coaiI, mai mari ca
Iona$.
- Ati auzit? Ai vAzut?
- CiocArliile!
- D-apoi cel
- $i acum sunt \Teo cinci in vdzduh. Nu se mai aud qi nu
se mai vdd. Poate si le mai vedem c6nd pici.
- De unde si Pice?-- Din cer', vezi bine!
6
- Zboari pAni-n cer?
- Tu nu ai vezut?
- Uite, una a clzut!
- Unde?
- Colol Da'nu se vede, ci-i o pasile micX!
- Nu-i aga de mici, zise Ionaq. Eu le-am v5.zut de aploape
ast5-iarnl la noi in Eur[, in jurul jirezii de paie. $i cioc6rlie qi
ciocArlan! Cel cu mo!!Un biiat din clasa a III-a, vecin cu Ionag, zise:
- Le-am vXzut gi eu astd-iarnl. Dar nu acelea-s ciocAr]iile
care c6nti.
- Cum nu? Nu-s ciocArlii?
- A,9a le zicem qi 1or, dar ele nu cAnti in aer. Acestea care
cAnta se inal1i in v5zduh pi cAnti sunt mai miei qi.s plsiricllltoare. Nu rimAn iarna la noi, ci se duc in ldrile calde
Nici Ionag, nici a1li copii de seama lui nu voiau si creadd
CiocArlia e numai una: Ei cea care vine iarna prin ogrdzi gi pe
drumuri, qi cea care cAnti primdvara.
- Nu, sunt doui. feluri de ciocdrlii, intSri qcolarul. A4a ne-a
invilat domnul invS{ltor, aga e scris gi in carte. Ba ne-a ardtat gi
chipurile lor pe niEte table. CAntirelele sunt mici qi nu-s motate.
Sunt pisiri cilitoare qi numai primS.vara se intorc la noi.
Ciobinagii rdmaseri nedumerili. Niciunul nu Etiuse cX
sunt doui feluri de ciocArlii. in vremea cdt ei vorbeau se rnai
indllaserd incd multe ciocArlii, oprindule vorbele qi porun-
cindule si le urrnirescX qi si le asculte.
Pe nesimlite se amestecl intre ei gi un feciorag de vreo pa-
trusprezece ani care pizea oile primarului. Era un fel de
slugulili la primar, 9i-l chema VasilicX. fi cunoqteau to{i copiiicare erau aici cu oile.
VasilicX era orfan qi nu uurblase la Ecoal5, nu Stia carte, iIcrescurl nigte ludenii indepdrtaie pAni la vArsta de gapte ani,
apoi il dddurd la st5pan. Erau in sat incd mulli copii siraci, care,j
gustare din r'reme painea amari a striinului 9i care nu puturl
inveta carte.
DupX ce-i ascultd ciorovdindu-se asupra celor doul soiuri
de ciocArlii, Vasilici zise:
- Nu Etiu daci-s mai multe feluri de ciocArlii, dar asta nici
nu are insemndtate. Cante una ori cente alta, e tot atat. Dar care
$tie dintre voi pentru ce ciocArlia e singura pasere cant5'toare
care nu se a$eazd pe o lamuri s5. cAnte, sau de pe pamAnt, din
grAne, ca pitpalaca, ci cdntl numai in vdzduh, iniltindu-se spre
soare? Asta v-a spus dascllu'la gcoali? Aqa-i cd nu v-a spus? Si
vi spun eu, vid ci niciunul nu gtie.
Erau de to{i vreo opt copii, trei care umblau la gcoald, cei-
lalli nu ajunseserl incd la vdrsta cerutl.
Vasilici Stia multe povegti 5i le mai spuse 9i alte date' DupX
ce iqi aruncarl ochii dupX oilele lor, se adunard in jurul lui Va-
silici, iar el, dregAndu-gi glasLrl 9i slltAndu-9i gluga in spate,
incepu:
,,- A fost odati ca niciodati un imp[rat qi o implrlteas5,puternici qi bogali, 9i aveau un palat de aur pe care-l aprindea in
fiecare zi senind soarele, incdt de departe pirea cX a mai rXsdrit
un soare qi pe pimAnt. Nu aveau la sufletul lor decAt o fatd, dar
ce mai fatd, ruptE din soare, nu alta!
Pe wemea aceea erau zmei pe pimAnt, care wljeau fetele
frumoase de impirali gi le duceau pe caii lor inaripali prin
vdzduh, pe tirdmul celdlalt.
Dupi ce crescu fata, impdratul o lncuie in rAndul de sus al
paiatului, unde erau ugi de fier, qi la fiecare uqX, paznici cu arma
la picior'. Tot randul de sus era al ei, unde triia 9i se juca cu
prietene $i sewitoare $i avea toate bundtdlile la masi. Avea 9i
juclrii frumoase. Nu-i fu urAt in anii cei dintAi ai zivorArii ei.
Spre r5sirit gi miazdzi, palatul, la lAndul de sus, avea un
singur geam de aur sublire, prin care se vedea soarele de
8
dimineali pAnd seara, dar nu te orbea cu lumina lui, aqa ch fata
de implrat putea sl-l priveascl mereu.
Dar la inceput Lia - clci Lia o chema pe fata imPiratului -nu-i prea avea grija soarelui, ci se juca cu prietenele sale.
Dupe trecerea anilor insa, fata se juca tot mai putin qi
rXmAnea adeseori pe gAnduri. Era acum fat[ mare,
- Nu-ti mai place jocul? o intrebarX prietenele.
- Ba-mi place.
- Nu-1i mai place de noi?
- gi de voi imi place.
- Sd iscodim jocuri noi, poate !i s-a urdt de cele vechi.
- Nu mi s-a uratl
- Pii, daci-i aga, cum poti ttrcea cu ceasurile, $i nu te uitila noi?
- Nu tac!
- Dar ce faci?
- Vorbesc!
- Nu auzim nimic!
- Vorbesc fird cuvinte,* Cu cine?
- $tiu eu? Poate cu inima mea.
CAnd auzi doica fetei - clci 9i ea era cu Lia - vorba din
urmd, ali la impdriteasd s-a dus.
- A venit wemea stipAnd!
- De buni seamd?
- A venit. Domnita nu se mai joacX gi-i mereu t[cuti $i
gAnditoare.
- li voi spune impXratului sd dea sfarl-n lari qi sa t'lna
pefitorii.impiratul se bucur6 lucru mare; de cAnd aqtepta el vestea
asta.
Cobora spre b[trdne]e gi-i trebuia un ginere care sdJ ajute
la impird{ie. Apoi, dacd se mdrita fata, sclpa 9i el de grija qi de
9
teama lui de zi qi de noapte: zmeii nu mai aveau putere se i-o
r[peasci!Se pornird crainicii se strige vestea cea mare $i in tarl $i in
implrXliile vecine. ln wemea asta, plietenele Liei auzir5, cX fata
incepe si cAnte, ea singuri, abia $optit, un cAntec care le fhcea
si tremure 9i inimile lor, qi se mirau ci fata de implrat nu se
mai depirteazd de geamul prin care soarele privea in palat.
Se uita la soare qi cAnta. Uneori glasul i se ridica Ei prie-
tenele simteau o dulceali nemaigustat5, care le imbolnXvea Ei le
fScea vis[toare.Trecuri s5.ptimAni qi luni, pelitori din lumea intreagi ince-
purl s[ curgl la palat; crai voinici 9i tinerei, toli inalli 9i sub-
{irei, se lipesc ochii de ei, qi mulli feciori de plugari 9i de gazde
p}.curari, parci-s nigte ghinerari de cei mai mari To{i prin curte
caii-gi poartl qi-n vArtej se-nvArt in roati, streluceste curtea
toati de lucirea armelor, de sclipirea hainelor, mirarea boierilor,
topirea cucoanelor.
Toli boierii mari gi mici se adunari la palat sI vadi pe ci-
ne-qi va alege fata impiratului; ei de so! 9i lor de crai.
lmpiratul hotirAse ca Lia sI se uite din ferestrd in curte,
cu un mir de aur iu mAni, qi care-i va plhcea, s5-1 loveascX cu
mirul.Dar fata privea cu ochii impiienjenili in curte, nu izbi pe
niciunul cu mlrul, ci fugi in grabi la rdndul de sus qi rdmase
stane inaintea geamului de aur sublire, prin care privea soarele.
Nu peste mult se auzi iar cAntecul ei abia infiripat, dar aqa de
dulce pi de duios, incAt prietenele ei incepurb s[ suspine, iar
doica ei a plAnge.
impiratul mai flcu proba zile in qir. Veniseri atAlia pe{i-
tori, incAt curtea se umplu de zece ori, tot voinici care rnai de
Dar fata nu alese pe niciunul de sotr 9i se gr[bea mereu la
geamul de aur plin care privea soarele.
10
impiratul gi impiriteasa se imboln5viri de intristare. Ce
sd fie cu fata lor? A pdtruns cineva in locuinla ei?
Paznicii rdspunserS:
- Unde ne stau picioarele sd ne stea capetele, dacd om
pi.mAntean va fi intrat in iatacurile ei.
Prietenele qi servitoalele se jurar'6:
- Sd-mpletim cosi{e albe, daci a pltruns aici qi numai
umbrX de om!
Doica plingea, cutremurandu-se toati:
- Nimeni n-a intrat aici decat soarele prin geamul cel de
aur sublire.Chemarl un vraci b1trAn, care ridicAndu-5i sprAncenele cu
carja gi privind-o pe Lia, oRi 5i zise:
- A5 binui ci s-a indrdgostit de soare.
- De soare! suspinarl impiratul qi implrdteasa' Ai im-bitrAnit Ei dumneata degeaba, mogule!
Vraciul igi trase cArja, sprAncenele-i cbzurl iar pe ochi gi
porni la drurnul pe care venise. CAnd veni din pegtera lui de
munte tot mai vlzu pulind lumini 9i piplind cu c6.rja {inu dru-rrul 9i singur. Acum insl se irnpiedica la tot pasul, se izbea de
lucrurile din palat gi nu mai gtia incotro si apuce.
- Dali-mi o ciliuzX si mi duc acasl, zise el impdratului'
- lncoace ai venit singur.
- Da, mai vedeam ceva. Acum nu mai vld nimic. M-a orbit
fata voastri.
- Spui prlpdstii!
- Nu, spun adevdrull Fata voastrd e acurn ruptl din soare.
Voi n-ali vizut-o?
- Totdeauna a fost frumoasi!
- Frumoasi ca acum? Si ia vederile omului? Si orbeascd
de tot pe un mosneag?
impiratul inilll din umeri, ca gi cAnd ar zice ch nu-5i pier-
de milrtea cu un bdtrAn, qi-i didu c S.uza ceruti.IL
...Trecu primlvara qi vara, 9i incepu toamna' incepu, dar
ziua in loc sd scad5., cre$tea mereu, qi cdidura verii se inte{ea'
Soarele rislrea la wemea lui, dar apunea tot mai tarziu
Dupi o weme iumea rirnase incremenitd. Ce si fie asta?
Cum s-a schimbat rAnduiala firii? Nu mai vine toamna? Nu va fi
iarnl? $i celdura care crestea mereu, odatd cu ziual Muncitorii
lucrau s[ se speteasce; nu puteau ]Xsa lucrul pAnX nu apunea
soarele! Dar soarele apunea tot mai tarziu.
Oamenilor le venea nebunia, se usca tot ce era mai verde
pe hotar. Muncitorii cldeau de osteneali prea multd, iar stX-
pAnii nu-i scoteau din brazdl pAnX nu apunea soarele' Nici pe
ei, nici vitele de jug, Ajunseri numai oasele qi pielea Vai de zi-
lele lorlPopii se apucaserl de slujbe, clopotele nu mai incetau' Cu
ziua de cap, cititorii in stele nu se mai migcau din palatele lm-
piralilor, s[ cerceteze qi sS spund ce minune va mai fi 9i asta'
Numai fata implratului, Lia, se flcea din zi in zi mai fru-
moasl qi cdnta mai minunat privind, prin geamurile subliri de
aur, soarele.
Zarva d.in lume crescu mereu 9i ajunse pAnd la palatul soa-
relui, unde muma lui de mult se minuna 9i-l intreba in toati
seara de ce intirzie s5. vini la culcare, din zi in zi mai mult'
Dar soarele nu-i r[spunse nimic, qi bltrina vedea c[ el a-
doarme mai greu, cu fiecare seard.
CAnd vXzu ci de la el nu poate afla nimic, iar zbuciumul
muritorilor se lnXlti pene la ea, se hotXri sd porneascd pe urme-
le lui s[ vad[ ce-i cu minunea asta.
lmbrlcati ln neguri dese, lntr-o dimineali porni tiptil in
urma soarelui, merse tot dupl el 9i nu descoperi nicio piedic[ in
drumul lui pdni ce ajunse la palatul de aur al impdratului' Acolo
soarele se opri privind prin gearnul cel sublire de aur' Se opri 9i
bitrAna gi vdzu prin geam pe fata impdratului, pe Lia, cum se
schimbl la fa{i, cum se lumineazS, qi o auzi cum incepe sd cAnte.
CAnd o v5.zu gi o auzi, muma soarelui tresdri gi se eutre-
mur6, ca gi cAnd ar fi intrat in ea toatd tineretea gi frumuse{ea
fetei de impdrat. Aqa frumoasl numai ea, muma soarelui, mai
fusese la vremea ei: nu-i mirare cd se oprise fiul ei si vadiminuneal
Dar soarele nu se gr5bi si plece mai departe, pdrea cd-gi
uitase de drumul lui. iqi uitd Ei betrana o vreme pentru ce era
aici tot privind la Lia gi sorbindu-i cAntecul.
Cdnd iqi veni in fire, soarele era nemiqcat, dar zarva gi
plangerea luminii se inil{a pAnd la ea gi-gi aduse aminte de ce
pornise pe urmele soarelui.
- Adici asta estel suspinl bitrdna. Aici intArzie! DacI n-ar
fi lumea qi gemetele ei, n-aq zice nimic! Frumoasi fati, ca ruptidin soare. Slrmana fat[! N-am ce-!i face, rAnduia]a firii nu se
poate surpa, ci se pripddeqte lumea!
gi, ciuruindu-i lacrimile din ochi, muma soarelui gopti owajl qi schimbl pe fata impiratului in pisiruica asta ce-i zice
ciocArlie, qi o meni sI se inalle in vdzduh in toati primivara,
drept spre soare, jucAnd in cercuri tot mai mici qi cintAndu-gi
cAntecul, dar sd nu poatd ajunge niciodatd pAnd la el, sd strice
crugul lumii qi si ristoarne rAnduiala firii.Un col{ din geamul sublire de aur se topi qi prin deschi-
zituri !i9ni pdsiruica cenugie, iar soarele porni gribit pe dru-mul lui c5tre asfin{it.
$i pe dati se puse pe lume toamnl tArzie cu ploi dese gi
vAnturi leci, 9i lumea scdpi de pldpld..."Vasilici trebui si-9i curme mai de multe ori firul povestilii
- ciobinaqii dddeau buzna sd-9i adune oile care se rizleliserd Ei
se intorceau cu sufletul la guri sd audi mai departe.
13t2