1

GeorgeăMateiăCantacuzinoăşiămodernismulămediteraneean

[Di suo’ maniera e di suo’ aria. Studii în onoarea Ancăi Oroveanu, Ruxandra

Demetrescu,ăIrinaăC<r<başăşiăIoanaăM<gureanuă(eds.),ăEdituraăUnARTE,ăBucureşti,ă2012,ăpp.ă

118-129]

M<rginindăcuvântulătradiţieăînăcâmpulăimaginilorăîlăfacăs<ăcreasc<ăînăacelăală

spiritului.ăUniversulăesteăună totăorganizat.ăLumeaăseămişc<ădup<ăanumiteă

legi;ăînăacelaşiăritmăseămişc<ăşiăsteleleăşiăinimaăoamenilor.ăNiciătradiţiaănuă

esteăoăsteaănemişc<toare.ăÎntocmaiăcumăritmulănaşte armonia,ăconştiinţaăd<ă

naştereătradiţiei,ădarănuăînăchipăimperios,ăc<ciă‘fiecare din noiăaămoştenităună

lotădeăeroare’ (Catul),ăiarăspiritulăseăîmpiedic<ăpreaăuşorădeălucruri,ăpeăcareă

dină lips<ădeă experienţ<,ă leă credeă statorniceă şiă câteodat<ă esenţiale.ăTimpul

esteăpentruăîntâmpl<riăceeaăceănoapteaăesteăpentruămonumente.ăElăleăreduceă

tr<s<turileă loră esenţiale,ă aşaă cumă noapteaă deseneaz<ă monumenteleă înă

maseleă loră principale,ă întunecândă particularit<ţileă epocilor,ă caă s<ă leă

rânduiasc<ă subă aceeaşiă legeă aă proporţiei.ă ‘Tradiţie’ă nuă înseamn<ă

‘reacţiune’.ăTradiţieăînseamn<ăechilibruăcritic1.

Introducere

G. M. Cantacuzino, Josep Coderch, Aris Konstantinidis, Adalberto Libera, Dimitris

Pikionis,ă Sedadă Eldemă sauă Josepă Lluisă Sertă auă fostă studiaţiă înă generală dină perspectiva unei

modernit<ţiămonoliticeă definit<ă ină exclusivitateă înă termeniă deă repudiereă aă trecutului.ăOperaă loră

esteăpuţinăcunoscut<ăînăafaraăţ<rilorădinăcareăprovin,ăiarăraportulălorăcuătradiţiaăaăfostăprivităfieăcaă

o lips<ădeăcoerenţ<,ăcaăoăpermanent<ăoscilare întreătradiţieăşiămodernitate,ăfieăcaăoă„sintez<”ăîntreă

tradiţieă şiă modernitateă relevant<ă doară pentruă contextulă local,ă elă însuşiă „insuficientă modern”,ă

ambivalent. Istoriografia arhitecturii secolului al XX-leaătindeăs<ăplasezeăînăopoziţieăeclectismul,ă

istorismul,ă stilurileă naţionaleă şiă regionale,ă pe de o parte, respectivă mişc<rileă deă avangard<ă şiă

1 G. M. Cantacuzino, Introducere la studiul arhitecturii, Bucureşti, Editura Socec, 1926, p. 1.

2

modernismul interbelic,ă peă deă alt<ă parte2.ă Îns<ă totă maiă frecvent,ă poateă şiă dreptă consecinţ<ă aă

tensiuniloră contemporaneă dintreă fenomeneleă deă globalizareă şiă renaştereaă naţionalismeloră şiă

regionalismelor3, aceast<ă abordareă dihotomic<ă esteă pus< înă discuţie,ă stilurile „retrograde”ă suntă

reevaluate, considerându-seăc<ăreprezint<ăo alt< faţ<ăaămodernit<ţii,ăiar raportul modernismului cu

tradiţiaăeste reinvestigat4.

Literaturaă despreă G.ă M.ă Cantacuzinoă abordeaz<ă înă generală producţiaă arhitectuluiă caă

îmbinândă modernismulă cuă ună filonă clasicistă şiă cuă interesulă pentruă arhitecturaă vernacular<,ă

considerându-se uneori c<ăaceast<ăîmbinareăarăopuneăteoriaăşiăpractica lui Cantacuzino (şiăaăaltor

arhitecţiă caă Octavă Doicescuă sauă Henrietta Delavrancea)ă perspectiveiă „europene”ă asupraă

modernismului5. Îns<ănuăesteăvorbaădespreăoăîmbinare,ăciădespreăfaptulăc<ăG.ăM.ăCantacuzino,ălaă

felăcaămulţiădintreăcontemporaniiăs<iădinăîntreagaăEurop<,ăpractic<ăunămodernismăce nu exclude

tradiţia,ăfieăeaăclasic<ăsauăaăvernacularului.ăDeăasemenea,ănuăcredăc<ăpoateăfiăvorbaădespreăfaptulă

c<ăG.ăM.ăCantacuzinoăarăpremergeăregionalismulăcriticăală luiăKennethăFrampton6, sau nu într-o

m<sur<ămaiămareădecâtăoă facăşi alţiăarhitecţiăeuropeniăcontemporaniă lui.ăMaiă relevant<ăpoateăfiă

plasareaăluiăînăcontextulăepociiăşiăalăcurentelorăregionalisteăeuropene.

O subtil<ăşiătemeinic documentat<ăreconsiderareăaăroluluiăpeăcareăl-aăpututăjucaătradiţiaăînă

modernismul românesc esteă oferit<ă deă recentaă carteă editat<ă deă Carmenă Popescu,ă

(Dis)continuităţi. Fragmente de modernitate românească în prima jumătate a secolului al 20-

lea7;ăaceeaşiăautoareăsugereaz<ăînăalteădou<ăocaziiăcaăplauzibil<ăabordareaălui G. M. Cantacuzino

2 Adecvareaă periodiz<riloră tradiţionaleă utilizateă înă istoriografieă esteă chestionat<ă deă Laurentă Baridonă înă articolulă„L’historiographieădeă l’architectureăduăXIXeăsiècle:ăpériodiseră l’historicisme?”,ă Perspective, nr. 4, 2008, pp. 715-732ăşiă793-797; pentru problematizareaăperiodiz<riiăînăgeneral,ăvezi ThomasăDaCostaăKaufmann,ă„Malaiseădansălaăpériodisation”,ă Perspective, nr. 4, 2008, pp. 597-601 sau actele colocviului Repenser les limites: l’architecture à travers l’espace, le temps et les disciplines, Paris, INHA, 2005, URL: http://inha.revues.org/1312, consultat la 09.06.2012. 3 Vezi Berryă Bergdoll,ă „Foreword”,ă Modern Architecture and the Mediterranean. Vernacular Dialogues and Contested Identities, Jean-François Lejeune, Michelangelo Sabatino (eds.), Londra, New York, Routledge, 2010, pp. xv-xix. 4 De exemplu, Jean-Louis Cohen, The Future of Architecture since 1889, Londra, Phaidon Press, 2012; Stanislaus von Moos, Le Corbusier. Elements of a Synthesis, Rotterdam, 010 Publishers, 2009; Anthony Vidler, Histories of the Immediate Present: Inventing Architectural Modernism, Cambridge, Massachusetts, The MIT Press, 2008. 5 Vezi monografia Mirelei Duculescu, George Matei Cantacuzino (1899-1960). Arhitectura ca temă a gândirii, Bucureşti,ăSimetria,ă2010.ă 6 Vezo, de exemplu, M. Duculescu, George Matei Cantacuzino, p. 30, sau Augustină Ioan,ă „Despreă oă estetic<ă aăreconstrucţiei”,ă Atelier LiterNet, 28.06.2006, URL: http://atelier.liternet.ro/articol/3543/Augustin-Ioan/Despre-o-estetica-a-reconstructiei.html, consultat la 12.06.2012. 7 Carmenă Popescu,ă „Modernitateaă înă context”,ă Carmen Popescu,ă Ruxandraă Demetrescu,ă Irinaă C<r<baş, (Dis)continuităţi. Fragmente de modernitate românească în prima jumătate a secolului al 20-lea,ă Bucureşti,ăSimetria, 2010, pp. 11-100.

3

înă relaţieă cuă modalit<ţileă deă apropriereă aă arhitecturiiă vernaculareă deă c<treă arhitecţiiă asociaţi de

curând unuiă „modernismă mediteranean”8. Dină aceast<ă perspectiv<,ă raportareaă luiă G.ă M.ă

Cantacuzinoă laă teoriaă elaborat<ă deă profesorulă s<uă deă laă Paris,ă Gustaveă Umbdenstock, pe de o

parte,ăşiăla „modernismulăvernacular”ăal luiăLeăCorbusier,ăpeădeăalt<ăparte,ăseădovedeşteămaiăutil<ă

pentruăînţelegereaăactivit<ţiiăsale decâtăabord<rileătradiţionale.

Vilele de mici dimensiuni pe care Cantacuzino leăridic<ăîntreă1929ăşiă1933ăpe faleza de la

Eforie Nord (Vila Aviana, cele trei vile-cul<,ăVila Turn şiăcelelalteăconstrucţiiăidentificateădeăDan

Teodorovici ca fiind proiectate de G. M. Cantacuzino9) pot oferi un punct de plecare în analiza

raportul elastic dintreă tradiţieă şiă modernitate pe care îl concepe arhitectul. Aceste vile permit

apropierea lui Cantacuzino de ceea ce s-a numit modernism mediteranean pe baza

caracteristicilor lor formale: vilele-cule, de exemplu, pot fi comparate cu proiectul nerealizat al

lui Adolf Loos pentru vila Moissi (1923), careă aă inspirată maiă mulţiă arhitecţiă asociaţiă

modernismului mediteranean; înşirareaă cl<diriloră peă falezaă deă laă Eforieă poateă fiă apropiat<ă deă

casele ridicate de Rafael Bergamin în Colonia El Viso, Madrid, sau de Vila Oro construit<ădeă

Luigi Cosenza la Napoli. Comunăeste,ă înăprimulă rând,ăapelulădeăoămanier<ăanti-pitoreasc<ă laăoă

arhitectur<ă vernacular<ă apreciat<ă pentruă calit<ţiă abstracteă înă careă suntă recunoscuteă valorile

modernismului: scaraă uman<,ă compoziţiile asimetrice, volumele simple lipsite de elemente

decorative, care se folosesc de forţaă expresiv<ă aă pereteluiă gol, ferestrele orizontale,ă coerenţaă

dintreăfuncţieăşiătehnic<,ăfuncţionalitateaă„natural<”,ăverificat<ăînătimp.ă

Înă imagineaă peă careă aceast<ă arhitectur<ă vernacular<ă oă areă înă perioada interbelic<ă seă

amestec<ă vernacularulă cuă arhitecturaă clasic<ă greac<ă şiă roman<,ă imaginându-se uneori o

continuitate între antichitateăşiăprezent axat<ăînăjurulăexistenţeiăunor armonii ancestrale10.ăAceast<ă

8 Carmenă Popescu,ă „Ruralityă asă aă locusă ofă modernity.ă Romaniană inter-war architecture”,ă Rural and Urban. Architecture Beween Two Cultures, Andrew Ballantyne (ed.), Londra, Routledge, 2010, pp. 145-159ăşiă„HenriettaăDelavrancea:ălaămodernitéăroumaineădeăl’entre-deux-guerres”,ăHistoire de l’art, nr. 63, octombrie 2008, pp. 89-99. În primulăarticol,ăCarmenăPopescuăpuneăînăleg<tur<ă„reevaluareaăcaseiăbalcanice [...] cu un interes crescând pe plan internaţională pentruă arhitecturaă mediteranean<ă tradiţional<”. În cel de-al doilea articol, vorbind despre vilele Henriettei Delavrancea de la Balchikăcareăseăinspiraădinăarhitecturaăvernacular<ălocal<,ăautoareaăatrageăatenţiaăasupraăfaptuluiăc<ă„vernacularulăbalcanicăesteăoăcaleădeăaccesăc<treăspiritul mediteranean careăîiăbântuieăşiăpeăintelectualiiăromâniăaiăepocii”. 9 Vilele X, Y, Violeta, Flora,ăTilea,ăpavilionulăfarmacieiăşiăpavilionulăfrizeriei. Dan Teodorovici, G. M. Cantacuzino (1889-1960). Dialogik zwischen Tradition und Moderne,ă Tez<ă deă doctorată susţinut<ă înă iulieă 2010ă laă Städtebau-Institut der Universität Stuttgart, URL : http://elib.uni-stuttgart.de/opus/volltexte/2010/5813/pdf/teodorovici_dissertation_2010_16_mb.pdf,ă consultat<ă laă dataă deă09.06.2012. 10 Pentru „mitulă Mediteranei”,ă veziă Benedettoă Gravagnuolo,ă „Fromă Schinkelă toă Leă Corbusier.ă Theă Mythă ofă theăMediterraneană inăModernăArchitecture”,ăModern Architecture and the Mediterranean, J.-F. Lejeune, M. Sabatino

4

continuitateă imaginat< îiă ofer<ă luiă Cantacuzino justificarea s<ă g<seasc<ă similitudiniă întreă

arhitecturaăvernacular<ăpeăcareăoădescoper<ăînăc<l<toriileăsale în Orient şiăceaăaăculelorăolteneşti.ă

Deă asemenea,ă importantă esteă şiă faptulă c<,ă deşiă uneoriă instrumentalizată caă romanità11,

modernismul mediteranean evit<ă înă generală asocierileă naţionaleă sauă regionale:ă „moştenireaă

comun<ăaăarhitecturiiăvernaculareă i-a ajutat pe moderniştiiămediteraneeniă s<ăseă identificeăcuăună

etosă colectivă f<r<ă s<ă impun<ă identit<ţiă naţionaleă sauăpan-regionale”12. Îns<ă în interiorul acestui

modernism mediteranean careă îşiăpropuneăs<ă„temperezeămodernitateaăcuă tradiţia,ăopunându-se

înă acelaşiă timp tuturor formelor de istorism”13, modalit<ţileădeă raportareă laăvernacularăprezint<ă

importanteădiferenţe.ăÎnăcazulăluiăG.ăM.ăCantacuzino,ăcredăc<ăpunereaăînăleg<tur<ăaăscrierilorăsaleă

cuăteoriaăelaborat<ădeăGustaveăUmbdenstockăpoateăfiărelevant<ăpentruănuanţareaămodernismuluiă

s<uă„hibrid”.

Gustave Umbdenstock şiăcriticaă„esteticiiămaşinii”

Investigândă relaţiileă dintreă regionalismulă politică şiă celă cultural, Geert Palmaerts

menţioneaz<ăun articol publicat de arhitectul Jean Favier în La Construction Moderne din 1938,

în care printre principalii promotori ai arhitecturii regionaliste seă num<r<ă Gustave

Umbdenstock14. Elev al lui Julien Guadet şiă profesoră ală lui G. M. Cantacuzino, Gustave

Umbdenstock susţineăoăabordare eclectic<ăaă arhitecturiiăbazat<ăpeăoăcunoaştereăcosmopolit<ăce

includeă şiă diversitateaă regional<.ă Aceast<ă idee,ă generală împ<rt<şit<ă deă teoriileă eclectice,ă îşiă

g<seşteăecoulăşiălaăG.ăM.ăCantacuzino: în Introducere la studiul arhitecturii,ăCantacuzinoăcritic<ă

respingereaă clasicismuluiă deă c<treă contemporaniiă s<iă printr-un argument devenit loc comun al

teoriilor eclectice15 şiă anumeă c<ă arhitectulă esteă datoră s<ă cunoasc<ă întreagaă istorieă aă arhitecturiiă

(eds.), pp. 15-40. AutoriăcaăPaulăValeryăşiăMatilaăGhykaăsauăarhitecţiiăitalieniăaiăGruppo 7 consider<ăc<ă indiferent deă epocaă înă careă esteă creat<,ă înă arhitecturaă dină jurulă Mediteraneiă s-ar putea identifica o anumit<ă înclinareă c<treăsimplitateăşiăarmonie,ăc<treă„oărelaxat<ăsimetrieăaăvolumelor”,ădup<ăcumăoănumeşteăCarloăEnrico Rava. 11 Pentruăraportulăcomplexădintreăarhitecturaăcolonial<ăitalian<ăşiăarhitecturaăvernacular<ămediteraneean<,ăvezi Mia Fuller, Moderns Abroad. Architecture, Cities and Italian Imperialism,ăLondraăşiăNewăYork,ăRoutledge,ă2007. 12 J.-F. Lejeune, M. Sabatino, „Introduction”, Modern Architecture and the Mediterranean, J.-F. Lejeune, M. Sabatino (eds.), p. 4. 13 Michelangelo Sabatino, Pride in Modesty. Modernist Architecture and the Vernacular Tradition in Italy, Toronto, University of Toronto Press, 2010, p. 23. 14 Geertă Palmaerts,ă „Nineteenth-Century Regionalismă andă theă Ideaă ofă Descentralisationă ină theă Arts”,ă Sources of Regionalism in the Nineteenth Century, Linda Van Santvoort, Jan De Maeyer, Tom Verschafel (eds.), Leuven, Leuven University Press, 2008, pp. 48-57. 15 Înc<ă deă laă mijloculă secoluluiă ală XIX-lea, César Daly, care conduceă întreă 1840ă şiă 1888ă Revue Générale de l’Architecture et des Travaux Publics,ă probabilă ceaă maiă influent<ă revist<ă francez<ă deă arhitectur< din vremea respectiv<,ă consideraă c<ă arhitecţiiă suntă datoriă s<ă seă familiarizezeă nuă numaiă cuă toateă epocileă istorice,ă ciă şiă cuăarhitecturaăvernacular<.ăPentruăoădiscuţieăaăraporturilorăcareăseăpotăstabiliăîntreăprogramulărevisteiăcondus<ădeăDalyăşiăideile regionaliste, vezi Yvesă Schoonjans,ă „Regional Architecture as an Element of Cosmopolitanism in César

5

(„s<ăatingiătoateăsubiectele,ăcovârşitorădeăgrele,ăasupraăc<roraăaăîmb<trânităînţelepciunea”16), de la

antichitateaăroman<ălaăartaăpopular<.ăÎns<ămanieraăprinăcareăarhitectulătrebuieăs<ăapelezeălaăacest<ă

cunoaştereă esteă teoretizat<ă deă Cantacuzinoă înă modă diferit: „Cunoaştereaă trecutuluiă trebuieă s<ă

îmbog<ţeasc<ăposibilit<ţileănoastreăcritice,ăf<r<ăaăneăîntunecaăviziuneaăviitorului”17.

Într-un capitol dedicat monumentalului Cours d’architecture publicat de Gustave

Umbdenstock în 193018, Estelle Thibault analizeaz< modulăînăcareăeclectismulăşiăregionalismulă

seăarticuleaz< în discursul acestuia19. Pornind de la perspectivaă luiăPoincaréăasupraăuneiăştiinţeă

deschis<ă c<treă intuiţieă şiă împrumutândă retoricaă medicinei experimentale, Umbdenstock

elaboreaz<ă oă teorieă sofisticat<ă careă propune oămetod<ăcvasi-ştiinţific<ăde determinare a legilor

arteiă şiă arhitecturii.ă Astfel,ă aşaă cumă omulă deă ştiinţ<ă izoleaz<ă în natur<ă elementeă aleă c<roră

caracteristici se pot generalizaă prină analogiiă şiă extrapol<ri,ă arhitectulă transpuneă înă practica sa,

v<zut<ă caă experimentă activ,ă principii naturale ce funcţioneaz<ă drept „directiveă comode”.ă

Umbdenstockă împrumut<ă dină psihologiaă experimental<ă „efecteleă deă sugestie”,ă prină careă

desemneaz<ă manieraă înă careă formeleă vizualeă sugestioneaz<ă oameniiă laă nivelă cerebral,

considerândăarhitecturaăcaăoămodalitateădeăaăinfluenţaă„psihologiaămaselor”, ca pe un mijloc de

stimulareă aădezvolt<rii unuiă „poporă s<n<tos,ă bineăconstruit”20. Arhitectul ar fi dator deci s<ă fieă

conştientă deă forţaă deă disciplinareă a corpului social pe careă oă posed<ă arhitecturaă şiă s<ă aib<ă oă

atitudineă etic<,ă folosind-oă numaiă înă scopuriă „nobile”.ă G.ă M.ă Cantacuzinoă exprim<ă convingeriă

similareă atunciă cândă critic<ă arhitecturaă sovietic<ă dină Tiraspol,ă aleă c<ruiă faţadeă neoclasiceă le

interpreteaz<ăcaăexprimândă„putereaăşiăprezenţaăstatului”21.

Dup<ă Umbdenstock,ă formaă abstract<ă aă uneiă opereă deă art<ă sauă deă arhitectur<ă faceă s<ă

rezoneze aparatul psihologic, o viziune mecanicist<ă asupraă fiziologieiă percepţiei pe care o

împ<rt<şescăînăgeneralăarhitecţii asociaţiătuturorămişc<rilorăşiătendinţelor,ăinclusivăLeăCorbusier.

Îns<ăfiindc<ăsugestiaăimplic<ăobligatoriuămemoriaăprivitorului,ăînţeleas<ăcaăfiindădeterminat<ădeă

Daly’săVisionăofăEclecticism”,ăSources of Regionalism, L. Van Santvoort, J. De Maeyer, T. Verschafel (eds.), pp. 32-47. 16 G. M. Cantacuzino, Introducere, p. 1. 17 G.ăM.ăCantacuzinoăşiăOctavăDoicescu,ă„Orient-Occident”,ăSimetria, nr. VII, 1946, pp. 13-17. 18 GustaveăUmbdenstockăpublic<ăceleăpatruăvolumeădeăcursăînă1930,ăîns<ătextulăesteăelaboratăîncepândădinăanulă1910 conform articolului lui Jean-ClaudeăVigato,ă„GustaveăUmbdenstock,ăprofesseurăd’architecture”,ăBulletin de la Sabix, nr. 16, 1996, pp. 29-50. 19 EstelleăThibault,ă„Analogiesăetăsuggestion:ăLeăCoursăd’architectureădeăGustaveăUmbdenstock”,ăLa géométrie des émotions. Les esthétiques scientifiques de l’architecture en France, 1860-1950, Paris, Mardaga, 2010, pp. 115-154. 20 G. Umbdenstock, Cours, apud E. Thibault, „Analogiesăetăsuggestion”,ăpp.ă130-147. 21 G.ăM.ăCantacuzino,ă„NoteădespreăBasarabiaăşiăTransnistria”,ăSimeria, nr. IV, 1942, pp. 179-188.

6

diferenţeă deă natur<ă rasial<,ă naţional<ă şiă regional<,ă elementele concrete ale operei, cele care au

forţ<ăsugestiv<,ătrebuieăs<ăfieă„expresive sau estetice”. F<cândăunăinventar al efectelor sugestive

produse de elementele careăcompunăoăoper<,ăUmbdenstockăajungeălaăconcluziaăc<ăverticaleleăşiă

curbeleăevoc<ălumeaăvie,ăiarăortogonalitateaăşiăsuprafeţeleănudeăsuntăartificiale, deprimante, ceea

ceă justific<ă menţinereaă elementeloră decorativeă şiă descalific<ă esteticaă maşinii,ă ameninţat<ă deă

pericolulă deă aă nuă evocaă decâtă angoase.ă Dreptă consecinţ<,ă arhitecturaă modernist<ă risc<ă s<ă fieă

inuman<,ă lipsit<ă deă identitate,ă peă cândă arhitecturaă regionalist<ă esteă vieă şiă încarneaz<ă libertateaă

individual<.ăCuătoateăacestea,ăşiădeşiălimiteaz<ăpertinenţaănoiiăesteticiălaăvulg22, Umbdenstock se

entuziasmeaz< înăfaţaăvapoarelor,ăa automobilelorăşiăaălocomotivelor,ăceeaăceănuanţeaz<ăportretulă

pe care i-l face Le Corbusier în Croisade ou le crepuscule des Académies23.

DinăteoriaăluiăUmbdenstockăseăpoateăcaăG.ăM.ăCantacuzinoăs<ăfiăpreluatăconvingereaăc<ăînă

arhitectur<ă exist<ă nişteă „mariă legiă tradiţionale”ă înă afaraă c<roraă arhitectulă nuă poateă opera decât

dac<ărenunţ<ălaăvaloareaăartistic<ăaăacesteia.ăExistenţaăacestorăreguliăabstracte, atemporale îiăofer<ă

arhitectului justificarea s<ăabordezeăarhitecturaăclasic<ăşiăpeăceaăvernacular<ădintr-oăperspectiv<ă

contemporan<,ă f<r<ă caă acestă lucruă s<ă par<ă forţat.ă Înă virtuteaă faptuluiă c<,ă peămodelulă peă careă îlă

aplic<ă şiă Umbdenstock,ă înă analizaă arhitecturiiă seă potă izolaă formeă şiă calit<ţiă abstracteă aă c<roră

generalizareăd<ănaştereăunorălegi,ăatâtăarhitecturaăclasic<,ăcâtăşiăceaăvernacular<ăpotăfiăconsiderateă

prin prismaăintereselorăcontemporaneăpentruăsimplitateăşiăfuncţionalismăşiăpotăfiăvalorificateădină

aceeaşiăperspectiv<.ă

G.ă M.ă Cantacuzinoă manifest<ă o neîncredere similar<ă înă „esteticaă maşinii”,ă criticându-i

caracterulăinumanăcuăacelaşiătip de argumente: standardizarea duce la monotonie, iar monotonia

sugereaz<ă inanimatul.ă Deă asemenea,ă chiară dac<ă producţiileă industrialeă potă fiă considerateă

frumoase,ă valoareaă loră estetic<ă esteă marcat<ă strictă deă funcţionalitateă şiă deă aceeaă inferioar<ă

frumuseţiiăspiritualizateădeăcareăarhitectulăesteădatorăs<ăseăpreocupe:

Maşinaăeăaziăînălupt< cuăomul.ăFrumuseţeaălogiceiăsaleămaterialisteăne-a uluit, iar puterea

eiăevolueaz<ădup<ălegiăpropriiăcariănuăseămaiăg<sescăsubăcontrolulăspiritului.ă[...]ăMaşinaă

cereă oă producţieă standardă [...]ă monotonie.ă Pentruă aă încadraă viaţaă înă aceaă disciplin<ă

economic<ă neă uz<mă spiritualiceşte,ă c<ciă încerc<mă totuşiă s<ă neă împotrivimă uneiă totaleă

abdic<riăaăfanteziei,ăaăpersonalului,ăaăsensibilului.ă[...]ăUnăavion,ăunăvapor,ăoălocomotiv<,ă

22 E. Thibault, „Analogiesăetăsuggestion”,ăpp. 147-154. 23 J.-C.ăVigato,ă„GustaveăUmbdenstock”,ăp.ă31.

7

un automobil pot avea o ‘linieăfrumoas<’,ăaceast<ălinieănuăr<mâneădecâtăgraficăalăvitezei,ă

deciăutilitar<,ăneintegrându-seăînăceeaăceănumimăFORM;ă[...].ăInteriorulăcaselorăseăfaceă

dup<ăeconomiaăspaţial<ăaăvagoanelorăşiăaăvapoarelor.ă[...]ăAstfel,ăseăajungeălaădistrugereaă

noţiunii deăvaloriădurabileăşiăaăsimţuluiădeăcontinuitate,ădeăsiguranţ<ăsufleteasc<24.

Dar,ămaiăales,ăesteticaămaşiniiăesteălipsit<ădeăetic<ăfiindc<,ăpreocupându-se doar de latura

utilitar<ăaăarhitecturii,ădeăeficienţ<ăînătermeniăeconomici,ăignor<ăefectulăpeăcareăîl produce asupra

psihiculuiăcelorăcareălocuiescăaceast<ăarhitectur<:

Ceva din estetica automobilelor de lux, a marilor steamere transoceanice, a locomotivelor

şiăaărapidelor,ăaăintratăînăarhitecturaănoastr<.ăToateăelementeleăvitezeiăparăaăseăfiăintrodusă

înă staticaă arhitecturii,ă toateă elementeleă nelinişteiă pară aă seă introduceă înă ad<postulă

oamenilor,ădeăparc<ăomenireaăplictisit<ăcaut<ăiluziaăc<l<torieiăchiarăşiăîn decorulăvieţiiădeă

toate zilele. Intimitatea se reduce la un neo-luxă deă cabin<ă deă vapor,ă iară c<minul se

identific<ăadeseaăcuăoăcamer<ădeăhotel”25.

Funcţionalismulă strictă areă caă rezultată oă arhitectur<ă internaţional<ă într-ună sensă greşită

înţeles,ăadic<ălipsit<ădeăindividualitateă„valabil<ăşiălaăEcuatorăşiălaăPolulăNord”26.ăReacţiaălaăacestă

internaţionalismă nuă esteă îns<ă un stil naţional,ă iară dină acestă punctă deă vedereă discursulă luiă

Cantacuzino se desparte de cel al lui Umbdenstock:

Oă reacţiuneă s<n<toas<,ă înă contraă manieiă ornamentale,ă oă hot<rât<ă adaptareă aă capitaleiă laă

necesitateaă vieţiiă moderneă şiă oă p<r<sire cât maiă grabnic<ă aă vanit<ţiiă unuiă stil ‘naţional’

(dejaăaceast<ăapelaţiuneăeăridicol<)ăarăputeaăsalvaăesteticaănoastr<ăbalcanizat<ăînăprezent.ă

[...]ă Sauă neă vomă puneă înă armonieă cuă civilizaţiaă vremuriloră prezente,ă sauă vomă dispare,ă

pierzând poate pentru totdeaunaă frumoasaă şiă discretaă zestreă aă trecutuluiă nostruădureros.ă

C<ciăaăfaceăţ<r<nismăsauăaăfaceănaţionalism,ăaăfugiădup<ăspecificulăromânescăsauăaăelaboraă

euă ştiuă careă alt<ă formul<ă oficial<ă n<scut<ă înă atmosferaă fetid<ă aă cluburiloră politiceă ară

însemna o apropiat<ă sinucidere...ă dină prostie.ă [...]ă Regionalismulă aă fostă întotdeaunaă oă

reacţiuneăcuămarileămişc<riăşiăcuămarileăepociăintelectuale.ăRegionalismulăpoateăcoloraăoă

24 G.ăM.ăCantacuzinoăşiăOctavăDoicescu,ă„Contraămaşinismului”,ăSimetria, nr. II , 1940, pp. 15-16. 25 G. M. Cantacuzino, „Tradiţionalismăşiămodernism”,ăIzvoare şi popasuri, Bucureşti,ăEditura Eminescu, 1977, pp. 69-72. 26 G.ăM.ăCantacuzino,ă„Declaraţie”,ăSimetria, nr. I, 1939, pp. 11-13.

8

art<ăcuădiscreţie,ăpoateăaduceăleit-motivulăspecificăalăuneiăţ<riăînăorchestraţiaăgeneral<,ădar

nuăpoateăfiăînăniciăunăcazăbazaădeăcompunereăşiăprincipiulăcreator 27.

Modernismăşiăvernacular

Înă general,ă istoriaă modernismuluiă deă secolă XXă apareă maiă degrab<ă caă ună fenomenă

complex, divers, în care periodizarea vernacularism antebelic – StilăInternaţional pur abstract în

aniiă’20ă– unănouăvernacularismăînăaniiă’30ănuămaiăpareăfuncţional<.ăReevaluareaăroluluiăteoriiloră

despre vernacular vehiculate de antropologia de început de secol28 aădeterminatăoănou<ăînţelegereă

aăloculuiăpeăcareăvernacularulăîlăocup< atâtăînăarhitecturaăantebelic<,ăcâtăşiăînăceaăinterbelic<.ă

Interesulăpentruăarhitecturaăvernacular<ăapareăînăAngliaăsecoluluiăalăXIX-lea, ca mijloc de

subminareăaădihotomieiădintreăartaă„cult<”ăşiăceaă„spontan<”,ăînăcontextulăînăcareăindustrializareaă

provocaseătendinţaăreîntoarceriiăc<treă„natur<”.ăLaăsfârşitulăsecolului,ăarhitecturaăvernacular<ăesteă

considerat<ă caă autogenerându-seănatural,ă organic,ă înădirect<ă leg<tur<ă cuă loculă înă careă apare,ă cuă

clima,ă geografiaă şiă obiceiurileă oameniloră careă oă locuiescă şi, de aceea, este expresia cea mai

autentic<ăaăgenius loci.ăDinăaceast<ăperspectiv<,ăarhitecturaăvernacular<ăesteăadeseaăimplicat<ăînă

creareaă diverseloră stiluriă naţionaleă sauă regionale.ă Îns<ă exist<ă şiă oă arhitectur<ă modernist<ă intimă

legat<ădeăvernacular.ăPentruăLudwigăHevesi,ăarhitecturaăţ<r<neasc<ăesteădejaăsecesionist<,ăfiindc<ă

e în afara teoriei academiste.ăF<cândădistincţieăîntreă„arhitecturaăcaăstil”ăşiă„artaădeăaăconstrui”,ă

Hermann Muthesius scrie în 1902:

ŞiăînăAngliaăarhitecturaăvernacular<ăaăfostădispreţuit<ăşiăbatjocorit<,ălaăfelăcumăbisericileă

goticeă fuseser<ădispreţuiteă înăperioadaădominaţieiă italiene.ăDarăşarmulăartistică inerentăală

acestorăcl<diriăesteăacumărecunoscutăşiăodat<ăcuăelăşiăcalit<ţileăpeăcareăleăauădeăoferităcaă

prototip pentru casa modern<ădeămiciădimensiuni.ăEleăauătotăceeaăceăseăcaut<ăşiăseădoreşte:ă

simplitateaă sentimentului,ă adecvareă structural<,ă formeănaturaleă înă loculă adapt<rilorăunoră

formeă arhitecturaleă dină trecut,ă designă raţională şiă practic,ă înc<periă cuă formeă agreabile,ă

culoareăşi efectul armonios care în timpurile trecute rezultase spontan dintr-o dezvoltare

organic<ăbazat<ăpeăcondiţiileălocale29.

27 G.ăM.ăCantacuzino,ăscrisoareăadresat<ăluiăMarcelăIancu,ăContimporanul, an X, nr. 96-98, 1931, pp. 9-10. 28 Pentruăoătrecereăînărevist<ăaăacestorăteoriiăşiăaărelevanţei lor pentru discursurile centrate pe ideea de Volksgeist, vezi EricăStorm,ă„RegionalismăinăHistory,ă1890-1945:ăTheăCulturalăApproach”,ăEuropean History Quarterly, vol. 33, nr. 2, 2003, pp. 251-267. 29 Hermann Muthesius, The English House, Denis Sharp (ed.), New York, Rizzoli, 1987 [Das englische Haus: Entwiklung, Bedingungen, Anlage, Aufbau, Einrichtung und Inneraum, Berlin, E. Wasmuth, 1904-1905], pp. 15-16.

9

FrancescoăPassantiă demonstreaz<ă faptulă c<ăvernacularulă esteă esenţială pentruămodernismă

nu doar atunci când e luat ca model explicit, dar şiăatunciăcând,ădeşiăseă respingăoriceăreferinţeă

formaleă tradiţionale,ă acestaă esteă luată dreptă modelă conceptuală pentruă oă relaţieă „natural<”ă întreă

societateă şiă artefacteleă ei.ă Autorulă analizeaz<ă modulă înă careă seă raporteaz<ă Leă Corbusieră laă

vernacular în excursiaă luiă înă Balcaniă şiă celă înă careă arhitectulă seă raporteaz<ă laă produseă

standardizateăstrictăfuncţionaleă(cabineădeăvapor,ăvagoaneădeădormit).ăLeăCorbusierăpleac<ăiniţială

de la ideile vehiculate de William Ritter, conformă c<rora identitateaă nuă seă construieşte ci se

moşteneşteăşiăăconexiuneaăarhitecturiiăcuăidentitateaăuneiăsociet<ţiătrebuieăg<sit<ăşiănuăinventat<.ă

Contactul cu Balcanii i-ar fi demonstrat lui Le Corbusier c<ămodernitateaăaccidental<ăindustrial<ă

esteă inevitabil<, ceea ce l-ar fi condus spre convingereaă c<ă vernacular<,ă „natural<”ă esteă şiă

realitateaă urban<ă occidental<ă exprimat<ă înă modulă celă maiă eficientă deă noiiă creatoriă anonimi, de

ingineri.ă Astfel,ă societateaă industrial<ă ară fiă reprezentat<ă deă ună vernaculară modern,ă ceă r<sareă

natural din sânul ei înăacelaşiămodăînăcareăr<sare vernacularulătradiţionalăînăsânulăaltorăsociet<ţi30.

Oă astfelă deă abordareă aă ideiiă deă vernaculară sugereaz<ă oă continuitateă şiă nuă oă opoziţieă

conceptual<ăîntreă„esteticaămaşinii”ădinăaniiă’20ăşiăceaă„brutalist<”ăaădeceniuluiăurm<tor,ăceăp<reaă

oă reîntoarcereă laă referinţeleă rurale. Dac<ă importanţaă arhitecturiiă vernaculareă dină Angliaă şiă

Germaniaăpentruăarhitecturaămodernist<ăprodus<ăînăacesteăţ<riăaăfostăreevaluat<ăînăultimeleădou<ă

decenii,ă rolulăarhitecturiiăvernaculareămediteraneeneăşiămodernismulămediteraneană înăgeneralăaă

fostăpusăînădiscuţieăîntr-oăcarteădedicat<ăînăîntregimeăacestuiăsubiectăabiaăînă201031. În Modern

Architecture and the Mediterranean. Vernacular Dialogues and Contested Identities editat<ădeă

Jean-Françoisă Lejeuneă şiă Michelangeloă Sabatino, modernismul mediteranean este definit ca

arhitectura modernist< ceă implic<ă referinţeă laă arhitecturaăvernacular<ămediteraneean<ă înă aşaă felă

încâtăs<ăîmbineăpreocup<rileălegateădeăspaţiuăşiămaterialeăcuăceleăpentruăcontextăşiăcultur<.ăUnele

dintreă realiz<rileă arhitecţiloră asociaţiă modernismuluiă mediteraneană suntă bineă cunoscuteă (Vila

Mandrot a lui Le Corbusier, 1931, Vila Malaparte,ă ridicat<ă deă Adalbertoă Liberaă şiă Curzioă

Malaparte la Capri între 1938-1942, sau Hotelul Nord-Sud construit de André Lurçat în 1931 în

30 Francescoă Passanti,ă „Theă Vernacular,ă Modernism,ă andă Leă Corbusier”,ă Vernacular Modernism. Heimat, Globalization and the Built Environment, Maiken Umbach, Bernd Hüppauf (eds.), Stanford, Stanford University Press, 2005, pp. 141-156. 31 Modern Architecture and the Mediterranean, J.-F. Lejeune, M. Sabatino (eds.).

10

Calvi, Corsica32);ă alţiă arhitecţiă precumăSedadăEldemăsauăDimitrisăPikionisă suntă îns<ămaiăpuţină

studiaţiăînăafaraăgraniţelorăţ<rilorădinăcareăprovin33.

Atâtă pentruă arhitecţii lucrândă înă nordulă Europei,ă câtă şiă pentruă arhitecţii activi în sud,

caracterul anonim al arhitecturiiăpeăcareăoănumescăvernacular<,ă ţ<r<neasc<,ărural<,ăpopular<ăsau

spontan< reprezint<ă ună modelă deă urmat. Pentruă Jamesă Maudeă Richards,ă eroareaă major<ă aă

arhitecţiloră ultimeloră secoleă const<ă înă perpetuareaă idealuluiă renascentistă ală arhitectului-autoră şiă

transformarea arhitecturii într-oă „afacereă personal<”:ă „doară cândă inovaţiileă personaleă suntă

asimilate într-oă tradiţieă regionalist<ă arhitecturaă poateă fiă considerat<ă valid<ă dină punctă deă vedereă

cultural”34. În 1934, Josep Lluís Sert scria:

Fiecareăţar<ăareăoăarhitectur<ăatemporal<ăcareăseănumeşteădeăobiceiăvernacular<,ădarănuăînă

sensulă înţelesă în şcolileă deă arhitectur<,ă unde înseamn<ă regional<,ă ciă maiă degrab<ă

vernacularul celei mai de jos clase.ă [...]ă Funcţionalismulă pură ală ‘machine à habiter’ a

murit.ă [...]ă Arhitecţiiă şiă teoreticienii,ă maiă alesă ceiă germani,ă auă dusă experimenteleă

funcţionalisteăpân<ălaăextremeăabsurde35.

Michelangelo Sabatino identific<ă oă strategieă asem<n<toare de apropriere a arhitecturii

vernaculareă înă cazulăunorăarhitecţiă italieniă interbeliciăpentruăcareă atemporalitateaă şiă anonimatulă

arhitecturii rurale reprezint<ăoămodalitateădeăevitareăaăistoricismului,ăconsiderândăc<ă„arhitecturaă

primitiv<ăinvit<ălaăspeculaţiiăanti-ierarhiceăşiăcomparaţiiăsincronice”36. Generaţiaădeăarhitecţiăcare

lucreaz< în timpul fascismului, încercând îns< s<ă eviteă grandilocvenţaă clasicismuluiă

instrumentalizată caă stilă naţional, esteă l<udat<ă deă Lionelloă Venturiă pentruă ceeaă ceă elă numeşteă

l’orgoglio della modestia. Şiăpentru G. M. Cantacuzino, „eăbineăcaăunăarhitectăs<ăaib<ăcurajulăs<ă

fieăbanal.ăBanalitateaăn<scut<ădinărenunţareaăunorămaniiăornamentaleăşiăţâfneliătemperamentaleăseă

32 BenedettoăGravangnuolo,ă„FromăSchinkelă to LeăCorbusier”,ăModern Architecture and the Mediterranean, J.-F. Lejeune, M. Sabatino, eds., pp. 15-40. 33 Vezi SibelăBozdogan,ă„TheăLegacyăofăanăIstanbulăArchitect.ăType,ăContextăandăUrbanăIdentityă ină theăWorkăofăSedadăEldem”,ăpp.ă 131-146, respectiv Ioanna Theocharpoulou,ă „Natureă andăThe People. The Vernacular and the Search for a True GreekăArchitecture”,ăpp. 111-130, Modern Architecture and the Mediterranean, J.-F. Lejeune, M. Sabatino (eds.). 34 James Maude Richards, „Theă Conditionă ofă Architectureă andă theă Principleă odă Antinomy”,ă 1937, apud MichelangeloăSabatino,ă„NordenăversusăSüden:ăDasăandereăBauhaus”,ăp 163, Bauhaus global: Gesammelte Beiträge der Konferenz Bauhaus Global vom September 2009, Annika, Strupkus (ed.), Berlin, Mann, 2010, pp. 159-172. 35 Josep LluísăSert,ă „Arquitecturaă senseăestil i sense arquitecte”, D’Ací i d’Allá, 179, decembrie 1934, apud J.-F. Lejeune, M. Sabatino,ă „Northă versusă South”,ă Modern Architecture and the Mediterranean, J.-F. Lejeune, M. Sabatino (eds.), p. 5. 36 M. Sabatino, Pride in Modesty, pp. 25-57.

11

poateăastfelăridicaălaă rangulădeăvirtute”37, iar scriind despreăc<l<toriaăînăPersiaăadmir<ăfaptulăc<ă

„artaăarhitectuluiăesteăadeseaăunaăşiăaceeaşiăcuăartaăolarului”38.

Îns<ăasemeni lui Umbdenstock, Cantacuzino nuărenunţ<ălaăierarhiiăşiăpreţuieşte distincţiaă

dintreă art<ă şiă meşteşug, iar pentru el adev<rataă tradiţie este cea a Arhitecturii. Renunţareaă laă

decoraţieăeste, din perspectiva sa, unaădintreăerorileăesteticiiămaşinii ce are dreptăconsecinţ<ănuă

numaiă uniformizareaă arhitecturii,ă dară şiă repoziţionareaă meserieiă arhitectuluiă peă oă treapt<ă

inferioar<:ă

În locul ornamentului,ă arhitecturaă modern<ă seă reduceă adeseaă laă studiulă maseloră şiă laă

adaptareaăcâtămaiăadecvat<ăaăutilit<ţiiăconstrucţiilor.ăDeăaceeaătitlulăeiăesteăfuncţional.ăDară

acesteăînsuşiriănuăînseamn<ăunăstil,ăciăcumăamămaiăspusăoămetod<ădeăconstrucţie39.

În eseulă s<uă despreă Palladio,ă Cantacuzinoă sugereaz<ă careă esteă abordareaă adecvat<ă aă

arhitectuluiăcreatorădeăformeăşiănuădoarăconstructor,ăiarăaceast<ăabordareăesteăunaăcareăcontinu<ă

teoriaăeclectic<ăpromovat<ădeăprofesorulăs<uădeălaăParis,ăpotrivităc<reiaălimbajul arhitecturii nu se

inventeaz<ăciăesteădat,ăiarăarhitectulănuăpoateădecâtăs<ăoperezeăînăinteriorulăs<u,ăf<r<ăcaăacestălucruă

s<-i afecteze originalitatea:

[Palladio]ă seă exprim<ă înă felulă deă aă potrivi,ă deă aă întrebuinţa,ă deă aă alege,ă deă aă compune,ă

adic<ă totă ceeaăceă reprezint<ă supremaăexpresieăaă artei.ăC<ciă aăcreaă formeănuă înseamn<ăaă

inventa forme40. [Palladio poate] s<ăaleag<ădinătrecutăaceleărigoriăşiălegiăceăseăpotrivescăcuă

armoniaăsaăinterioar<. [...] Arhitecturaăluiăpareăs<ăpurcead<ăînăîntregimeădinăel,ădeşiăniciă

unul dintre elemente n-aăfostăcreaţieăaăluiăoriginal<.ăKeplerăspuneaăc<ăaăvr<jităstelele,ădup<ă

ceăaă formulatămecanicaă lorăcereasc<.ăDup<ăcumăastronomulăn-aă inventată stelele,ă totăaşaă

arhitectulănuăşi-a inventat elementele.

Astfel,ădac<ăarhitectura vernacular<ăpoateăconstituiăunămodelăpentruăarhitect,ăaceastaănuă

esteă pentruă c<ă arhitectulă ară trebuiă s<ă tind<ă s<ă coboareă înă anonimat,ă ciă pentruă c<ă arhitecturaă

vernacular<ăposed<ăcalit<ţiăsubtileă legateădeănoţiunileădeăritm,ăsimetrieăşiăarmonieăcareăoăfacă s<ă

funcţionezeă dup<ă aceleaşiă legiă universaleă caă arhitecturaă cult<ă şiă careă oă potă în<lţaă laă nivelulă

acesteia. Viziunea lui Cantacuzino este mai lucid<ăşiămaiăpuţinăutopic<ădecâtăceaăaăarhitecţiloră

careăexalt<ăanonimatulăşiăcare, deşiăîşiăpropunăcaăproducţiileăpropriiăs<ăseăinserezeăînăsocietateăînă 37 G.ăM.ăCantacuzino,ă„Palladio”,ăIzvoare, p. 44. 38 G. M. Cantacuzino, Pătrar de veghe,ăBucureşti,ăCarteaăRomâneasc<,ă1938, p. 36. 39 G.ăM.ăCantacuzino,ă„Consideraţiuniăasupraăarhitecturiiăfuncţionale”,ăRevista Fundaţiilor Regale, anul II, ianuarie 1935, pp. 192-194. 40 G.ăM.ăCantacuzino,ă„Palladio”ăp.ă72.

12

acelaşiămodăînăcareăoăfaceăarhitecturaăvernacular<,ăseărefer<ălaăarhitecturaăcontemporan<ăcaăfiindă

una de autor. În perspectiva lui Cantacuzino, arhitectul modern are acces la arhitectura

vernacular<ătocmaiădatorit< educaţieiăsale,ăcareăîlădistingeădeămeşterulăceălucreaz<ăinconştientăînă

interiorulăuneiătradiţii.ăArhitecturaăvernacular<ăesteăutilizabil<ăpentruăc<ăarhitectulăpoate,ăînămodă

conştient,ă s<-i descompun<ă calit<ţileă formale,ă s<ă leă reduc<ă laă esenţ<,ă abstractizându-le,ă s<ă

descopereăarmoniile,ăproporţiile,ăritmurileădup<ăcareăfuncţioneaz<ăaceast< arhitectur<ăvernacular<ă

şiăs<ăfoloseasc<ăapoiăacesteălegiăinterneăînămodăoriginalăşiătotuşiăancoratăînătradiţieăînămodulăcelă

maiă profund.ă F<r<ă acestă travaliuă conceptual prină careă tradiţiaă esteă asimilat<ă deă modernitate,

arhitectura risc<ăs<ăseădepersonalizeze şiăs<ămoar<:ăea devine un proces mecanic prin care fie se

produc copii ale trecutului – „cavourileăarhitectuluiăMincu”41 –, fie se produc „maşiniădeălocuit”,ă

inanimate.

Concluzie

ÎnăRomâniaăinterbelic<,ăideeaăc<ăspiritul locului poate fi exprimat prin încorporarea unor

aluzii formale la trecutul medieval sauă laă lumeaă rural< esteăprivit<ăcuă totămaiămareăsuspiciune.

Într-oă conferinţ<ă radiofonic<ă dină 1932,ă G.ă M.ă Cantacuzino afirm< eşeculă stiluluiă naţional în a

manifesta specificitatea:

Nuă suntă pentruă atitudinileă retrospective,ă dară credă c<ă priveliştileă punctateă deă opereleă

trecutului sunt locuri prielnice în care gândul se simte în securitate pentru a visa viitorul.

Aceast<ăsecuritate,ă fecund<ăpentruă imaginaţie,ămi-aăp<rută întotdeaunaăaă fiăelementulăcelă

mai bogat al operelor din trecut, care au mai mult valoarea unui îndemn decât a unui

exempluăpur.ăC<ciănoiăcredemăc<ăaăfiăRomânănuăînseamn<ănumaiăaăneăidentificaăcuăstatul

deă ast<zi,ă ciă aă acceptaă înă totalitateaă eiă şiă evoluţiaă trecut<ă cuă suferinţeleă şiă reuşiteleă eiă

inerente.ă Nuă eştiă Română deă ast<ziă încolo,ă ciă produsă ală acestuiă trecut,ă oricareă ţi-ar fi

râvneleădeăviitor.ăAăpuneăarta,ăsubăpretextădeăinternaţionalism,ăpeăunăplanăpurăabstractăşiă

intelectual,ăt<indăoriceăr<d<cin<ăcuăsentimentalismulălocal,ăeăunăjocăpeăcâtădeăinutilăpeăatâtă

deăpericulos.ăAăpreconizaăunăstilăautohtonăcareăs<ăseămulţumeasc<ăcuăelementeleăscoaseă

dinăartaătrecutuluiăşiăadaptate,ăcuămaiămultăsauămaiăpuţin succes, nevoilor de azi, ne duce

41 G.ăM.ăCantacuzino,ăOctavăDoicescu,ă„Declaraţie”,ăSimetria, nr. I, 1939, p. 11.

13

laăunăimpas,ăc<ciăaceastaăarăînsemnaăepuizareaăpreaădeăvremeăaăunorăformeăevoluateădină

trecutăşiăcondamnareaăoric<reiăposibilit<ţiădeăevoluareăînăviitor42.

Interesulă pentruă arhitecturaă vernacular<,ă vizibil la Ion Mincu, esteă puţină prezentă laă

generaţiileă deă arhitecţiă urm<toareă lui,ă pân<ă înă aniiă ’20ă aiă secoluluiă ală XX-lea manifestându-se

doarălaănivelulăsuperficialăalăfolosiriiăunorădetaliiăpitoreştiăcaăelementeădecorative.ăConsiderândă

c<ă tradiţiaă deă careă trebuieă s<ă ţin<ă cont ar fi caracterizat<ă deă elementeă maiă subtileă decâtă celeă

formale,ă pentruă elaborareaă uneiă arhitecturiă înă acelaşiă timpă „modern<”,ă „funcţional<”ă şiă

„specific<”,ăarhitecţiăcaăG.ăM.ăCantacuzino,ăOctavăDoicescuăsauăHenrietta Delavrancea caut<ăo

„inspiraţieăspiritual<”. Înăacestăsens,ăreorientareaăc<treăarhitecturaăvernacular<ăseăînscrie într-un

fenomen pan-european, îns<ă diverseleă strategii de apropriere a vernacularului necesit<ă atenteă

nuanţ<ri.

42 Textulăconferinţeiăradiofoniceădină23ăiulieă1932ăesteăpublicatăulteriorăînăG.ăM.ăCantacuzino,ăIzvoare, pp. 13-19.