Acordarea primului ajutor pentru batrani la domiciliu

1. Acordarea primului ajutor in cazul ranilor

Rana reprezinta o intrerupere a continuitatii pielii avand multiple cauze. In cazul unei rani este importanta oprirea sangerarii, pentru aceasta se face apasand cu pansamente sterile peste rana pentru 2-3 minute.

In primul rand se va face toaleta ranii astfel: marginile ranii se spala cu apa si sapun si se dezinfecteaza apoi cu alcool sau tinctura de iod, substante care nu trebuie sa atinga rana. Peste rana se va turna un jet de apa oxigenata care va elimina corpii straini din rana, apoi un jet de antiseptice neiritante ca: solutie de cloramina (2 tablete la ½ litri de apa), rivanol, permanganat de potasiu. Daca corpii straini nu au putut fi indepartati in totalitate, ii vom extrage cu o penseta sterilizata la flacara sau cu degetele goale, dupa ce in prealabil ne-am spalat pe maini cu apa si sapun si apoi cu alcool. Rana dezinfectata va fi acoperita cu comprese sterile (in nici un caz acestea nu trebuie inlocuite cu vata).

Dupa toaleta urmeaza realizarea pansamentului ranii. Prima tura se aplica la cateva laturi de deget sub rana, pe o zona sanatoasa de piele, urmatoarele petrecandu-se astfel incat fiecare tura sa acopere jumatate din tura de fasa precedenta.

2. Acordarea primului ajutor in cazul fracturilor, entorselor si luxatiilor

Fractura inseamna ruperea osului, in timp ce entorsa si luxatia reprezinta alterari ale integritatii articulatiei.

In cazul acestor accidentari este importanta imobilizarea partii corporale care este afectata, aici vom mentiona posibilitatile pe care le avem la dispozitie in vederea imobilizarii acestora:

- clavicula: se poate imobiliza aducand antebratul cu cotul indoit la 90 la spatele victimei si fixandu-l de trunchi cu ajutorul unui lat facut dintr-o fasie de fasa care prinde articulatia pumnului si se innoada apoi in jurul gatului;

- umarul: se introduce in axila o bucata mare de vata (pudrata cu talc) sau oricematerial de panza, dupa care se ruleaza fasa, in asa fel incat sa se acopere umarul, toracele si intreg membrul superior, cu exceptia mainii;

- bratul si antebratul: se prinde intre doua scandurele, apoi se acopera cu fasa. Imobilizarea se produce cu ajutorul unei panze triunghiulare care se leaga imprejurul gatului.

- cotul: se imobilizeaza la 90 , cu ajutorul unui batic triunghiular care se leaga degat si care il imbraca, impreuna cu bratul si antebratul;

- oasele mainii: se imobilizeaza usor, invitand victima sa apuce in mana o fasarulata, iar cu alta fasa vom acoperi mana formand un fel de manusa de box.

- degetele mainii: se aseaza o sipca ingusta de lemn cu o lungime egala cu cea dela degetul accidentat pana la jumatatea antebratului, apoi se acopera cu fasa.

- oasele bazinului: nu necesita nici o imobilizare speciala ci numai repaus pe unplan tare.

-soldul si coapsa: se pot imobiliza cu ajutorul a doua stinghii lungi. Cea exterioaraajunge de la nivelul taliei pana la calcai, iar cea interioara, de la regiunea perineala a organelor genitale pana la calcai. Prin cateva legaturi, atelele sunt prinse de corp.

- genunchiul: se imobilizeaza cu ajutorul unei singure atele care se intinde de la portiunea superioara a coapsei pana la nivelul gleznei aplicate pe fata posterioara a membrului.

- gamba: imobilizarea se realizeaza cu ajutorul a trei atele care se fixeaza astfel:

doua se aplica pe fetele laterale ale coapsei, genunchiului si gambei, iar cea de-a treia pe talpa piciorului prinsa de primele doua printr-o serie de ture de fasa. Cea de-a treia atela poate fi desfiintata prin introducerea unei incaltaminte cu talpa cat mai rigida legata in acelasi mod.

- glezna: se imobilizeaza in acelasi mod cu diferenta ca atelele laterale vor fi panala genunchi.

- oasele piciorului: imobilizarea se face cu ajutorul unei atele de lemn aplicata petalpa piciorului.

- degetele piciorului: imobilizarea se face fixand degetul accidentat de unul dindegetele vecine, sanatoase. Degetul sau degetele accidentate se leaga cu ajutorul leucoplastului, in cazul mai multor degete accidentate, intre acestea se introduce o compresa. Imobilizarea in cazul accidentarii degetului mare se face ca in fracturile oaselor piciorului.

- coloana vertebrala cervicala (gatul): imobilizarea trebuie sa se faca intre douasuluri groase realizate din paturi, ca intr-o menghina. Accidentatul va fi transportat la spital pe un plan tare.

- coloana vertebrala toracala, lombara, sacrata: imobilizarea se face introducandsub spate, acolo unde se simte durerea, un sul facut dintr-o patura sau culcat pe abdomen daca targa este dintr-un material moale.

- coccisul: nu necesita actiuni speciale de imobilizare.- craniul: pozitia de transport in traumatismele craniere trebuie sa fie cu corpul si

capul aplecate pe o parte, capul fiind situat pe un plan mai jos fata de restul corpului, pentru ca eventualele scurgeri de lichide, sa iasa fara dificultate si sa nu fie aspirate in timpul respiratiei, fapt care ar putea provoca moartea.

- fata: imobilizarea se realizeaza prin bandajul mentocefalic si dispozitivul “inzabala”. Bandajul mentocefalic se realizeaza dintr-o bucata dreptunghiulara de panza tare care se despica longitudinal la cele doua extremitati. In acest mod se obtin 4 capete de prindere. Capetele de sus se vor incrucisa la ceafa, in timp ce capetele de jos se vor incrucisa cu primele, legandu-le apoi pe crestetul capului. Dispozitivul “in zabala” este compus dintr-o bara de lemn sau metal care se introduce intre arcadele dentare si se fixeaza de ceafa cu o bucata de panza.

3. Acordarea primului ajutor in cazul stopului respirator

Pentru identificarea existentei stopului respirator vom privi cu atentie toracele observand absenta miscarilor coastelor, apoi vom asculta respiratia direct lipind urechea de toracele victimei.

Vom descrie tehnica cea mai simpla si mai putin agresiva de respiratie artificiala cunoscuta sub numele de respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”. Initial vom degaja calea de intrare a aerului in plamani. Pentru aceasta, se va controla gura victimei cu degetul infasurat intr-o batista sau panza pentru a indeparta eventuali corpi straini (dinti rupti, proteze dentare desprinse, pamant, sange etc.). Apoi se introduce o mana sub ceafa rasturnandu-i capul pe spate. Nasul este astupat prin prinderea acestuia intre doua degete. Cel care acorda ajutor se aseaza in genunchi, aplecat peste victima si prin intermediul unei batiste sau al unui strat de tifon peste gura victimei, inspira cu toata puterea. Tehnica respiratiei artificiale “gura la nas” se executa in situatii de exceptie, cand gura victimei este blocata din cauza unor rani sau fracturi ale maxilarului. Ritmul de insuflare-expirare, apropiat de cel natural este de 15-20 respiratii pe minut. Pentru asigurarea acestui ritm, persoana care acorda ajutor numara 1-2, timp in care inspira si 3-4, timp in care insufla aerului in gura si pieptul victimei. Manevra se executa pana ce se constata respiratia miscarilor respiratorii spontane.

4. Acordarea primului ajutor in cazul stopului cardiac

Pierderea brusca a cunostintei, respiratia lenta, zgomotoasa, marirea pupilei, lipsa zgomotelor cardiace la ascultarea inimii ca si disparitia batailor arteriale la nivelul incheieturii pumnului si la nivelul fetei laterale a gatului, indica stopul cardiac.

Tehnica este de a se aplica o lovitura puternica cu pumnul in regiunea presternala iar daca bataile cardiace nu au revenit se efectueaza masajul cardiac extern si anume, vom apasa cu putere toracele in dreptul inimii, realizand in acelasi timp doua lucruri. Pe de o parte prin comprimarea ritmica a inimii expulzam din interiorul ei continutul de sange stagnant care este astfel aruncat in circulatia generala, iar pe de alta parte, se realizeaza un masaj al peretelui cardiac, masaj care excita zonele reflexogene ce controleaza contractiile spontane ale inimii. Apasarea trebuie sa se exercite spre baza sternului in partea stanga si trebuie sa fie suficient de puternica. In acest sens, persoana care acorda prim ajutorul intinde victima pe un plan dur, isi incruciseaza mainile cu cele doua palme suprapuse in regiunea amintita si se lasa cu greutatea corpului pe pieptul acestuia, in ritmul de 60 apasari/minut. Masajul cardiac extern trebuie executat pana la reluarea batailor inimii, ceea ce poate insemna uneori si o ora, motiv pentru care este bine ca aceasta manevra sa fie executata succesiv de mai multe persoane.

In cazul in care victima manifesta stop cardiorespirator, trebuie sa se execute ambele manevre simultan: respiratia artificiala “gura la gura” si masajul cardiac extern. La 6-8 apasari pe stern se va face o insuflare de aer in gura victimei.

5. Acordarea primului ajutor in cazul arsurilor

In acest gen de accident putem interveni numai daca arsurile sunt de gradul I, adica daca acestea sunt limitate la straturile foarte superficiale ale pielii avand ca manifestare roseata, incalzirea, umflarea si durerea in zona afectata.

In cazul arsurilor mai grave, acestea sunt acoperite cu comprese sterile, apoi victima este transportata la spital.

6. Acordarea primului ajutor in cazul degeraturilor

Expunerea prelungita la frig afecteaza in primul rand extremitatile corpului (degete, maini, picioare, urechi), unde circulatia sanguina este mai slaba. Pentru inceput, victima va fi dusa intr-o incapere in care sa nu se depaseasca temperatura de 5-10 C. I se va face o frectie usoara cu alcool a regiunii degerate, in timp victimei i se dau sa bea lichide calde. Dupa cateva ore, acesta poate fi dus intr-o incapere normal incalzita. Respiratia dificila sau neregulata, somnolenta, frisoanele, lesinul sunt semne care arata ca degeratura este grava. Daca pe zonele afectate apar basici insotite de senzatia de arsura, furnicaturi etc., leziunile vor fi spalate cu alcool si acoperite cu pansamente sterile.

7. Acordarea primului ajutor in cazul intoxicatiei

Intoxicatiile pot afecta intregul organism sau numai unele parti ale acestuia si sunt provocate de patrunderea unor substante straine, in doze daunatoare, toxice. Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa ia masuri privitoare la:a) Sustinerea functiilor vitale (respiratie si circulatie): prin efectuarea respiratiei artificiale;b) Prevenirea continuarii absortiei toxicului

In intoxicatiile pe cale digestiva se recomanda:- provocarea varsaturii prin excitarea fundului gatului cu doua degete, o coada de

lingura sau administrarea unui pahar cu apa sarata (2 lingurite de sare la un litru de apa);- administrarea unui purgativ;- folosirea unor antidoturi astfel: in intoxicatiile cu acizi se va da victimei sa bea

lapte sau 4 albusuri de ou la un litru de apa sau 2-3 lingurite de magnezie calcinata dizolvata in apa sau lapte; in intoxicatiile cu alcali se va bea apa rece cu otet (1/3 otet la 2/3 apa), lapte amestecat cu 1-2 oua crude sau suc de fructe. Daca victima este in coma, nu se provoaca varsaturi si nici nu i se dau sa bea lichide, asupra acestuia se vor efectua manevre de resuscitare cardio-respiratorie.

In intoxicatiile pe cale inhalatorie se recomanda: - scoaterea victimei la aer curat;- indepartarea imbracamintei prea stranse (desfacerea nasturilor, a curelei, a

cravatei etc.);- efectuarea respiratiei artificiale avand grija ca persoana care acorda primul

ajutor sa nu se intoxice prin inhalare.In intoxicatiile pe cale cutanata (prin piele) se recomanda:- indepartarea hainelor atinse de toxic, persoana care acorda primul ajutor luandu-

si masuri de protectie personala;- spalarea pielii cu apa din abundenta sau cu solutii care contin anumite antidoturi.

8. Acordarea primului ajutor in cazul intepaturilor veninoase

Dupa extragerea acului insectei se vor aplica pe locul intepaturii comprese cu alcool, putina soda de rufe sau scrum de tigara. Peste compresa se aseaza o punga cu gheata.

9. Acordarea primului ajutor in cazul lesinului

De cele mai multe ori lesinul este prevestit de o stare de ameteala amestecata cusomn si senzatie de urechi infundate. Victima devine palida, casca si se prabuseste la pamant. Pierderea cunostintei este partiala iar functiile vitale nu sunt complet suprimate.

Victima trebuie culcata in pozitie orizontala cu capul mai jos decat trunchiul. Fata i se stropeste cu apa rece, este usor palmuita pe obraz si cu precautie i se dau sa miroasa solutii volatile (eter, otet, apa de colonie).

10. Acordarea primului ajutor in cazul sincopei

Sincopa este caracterizata prin pierderea brusca a cunostintei, cu oprirea inimii si a respiratiei. Bolnavul este palid, cu extremitati reci, nu respira, nu i se pot percepe bataile inimii. Sincopa apare in urma unor traumatisme in zonele reflexogene (plex abdominal, barbie, gat, testicule), unor boli cardiovasculare sau hemoragii etc. Spre deosebire de lesin, pulsul devine aritmic, deosebit de slab sau chiar absent.

Primul ajutor se acorda ca in cazul lesinului, iar daca apare stopul cardiorespirator se va face respiratie artificiala si masaj cardiac extern. Apoi victima se transporta de urgenta la spital.

11. Acordarea primului ajutor in cazul insolatiei

In cazul insolatiei, primul ajutor consta in culcarea victimei la umbra, cu capul mai sus decat trunchiul, avand grija sa-i slabim nasturii de la camasa, nodul de la cravata, cureaua etc. Se aplica apa rece sau gheata pe fruntea si capul victimei, iar acestuia i se dau sa

bea ceaiuri indulcite, cafea concentrata. Atunci cand suntem expusi la soare, este important sa sa evite consumarea bauturilor reci.

APLICATIE – exercitii de realizare a diferitelor tipuri de pansamente.