MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN CLUJ

COLEGIUL „EMIL NEGRUŢIU” TURDA

PROFIL: .......

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN VETERINAR

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 3

PROF. ÎNDRUMĂTOR:

BUGNER CLAUDIA

ELEV:

OȚEL CĂTĂLIN CRISTIAN

TURDA

2014

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN CLUJ

COLEGIUL „EMIL NEGRUŢIU” TURDA

PROFIL: ......

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN VETERINAR

TITLUL PROIECTULUI:

ACIDOZA RUMENALĂ

PROF. ÎNDRUMĂTOR:

BUGNER CLAUDIA

ELEV:

OȚEL CĂTĂLIN CRISTIAN

TURDA

2014

CAPITOLUL I

DIGESTIA GASTRICĂ LA RUMEGĂTOARE

Prelucrarea furajelor în organismul animal se realizează prin mijloace mecanice de

triturare și mărunțire (dinții, limba), prin procese fizice (îmbibare, emulsinare și dizolvare) și prin

procese chimice (enzimatice) de scândare molecular (hidroliză). Digerarea hranei se datorează

enzimelor din sectrțiile glandelor digestive sau prin

CAPITOLUL II

ACIDOZA RUMENALĂ

Acidoza rumenală este o indigestie biochimică a rumenului, de tip acid. Boala se

caracterizează prin creșterea conținutului de acid lactic în rumen, însoțită de insuficiențe ale

digestiei și sintezei ruminale, în formă acută de toxiemie acido-lactică și histaminică gravă.

Acidoza ruminală este cea mai frecventă dintre bolile prestomacale, ale rumegătoarelor

care cresc în sistem intensiv.

Etiologie

Majoritatea cauzelelor de acidoză ruminală presupun un dezechilibru al rației dintre

substanțele energetic și proteice, predominând hidrocarbonatele. Astfel, apar cazuri când

rumegătoarele consumă in exces : porumb verde in faza de lapte-ceară, sfeclă, cartofi, melasă,

tăiței, fructe alterate, reziduri de morărit, concentrate introduse brusc în alimentație, siloz alterat.

Acidoza latentă sau cronică, continuă sau intermitentă cu manifestări necaracteristice, se bazează

pe consum de nutreț murat de proastră calitate, sau exces de nutrețuri măcinate. Dintre factorii

favorizanți se admite predispoziția de specie, vârstă, rasă, lactație, acțiunea căldurii și schimbarea

vremii, iar la ovine, lipsa tunsului.

Patogeneză

Procesul de bază este fermentația rapidă a glucidelor și dezvoltarea unei cantități mari de

acid lactic, in rumen. Apare un dismicrobism ruminal grav, concretizat prin creșterea excesivă a

bacteriilor Gram pozitive, mai ales a lactobacteriilor, în timp ce protozoarele si bacteriile care

consumă lactații sunt distruse aproape total. În consecință,scade glicemia, prin reducereaa

sintezei ruminale de precursori ai glucozei, pe cale reobstruant se face cu sonda, iar la nevoie se

recurge la ruminocentează flexă se produce parezia prestomacelor, care agravează indigestia,

apare un al doilea metabolit toxic : histamina, care produce tulburări circulatorii. Endotoxinele

rezultate din liza bacteriilor Gram negative, pH-ul acid, împreuna cu ruminotoxiemia

acidolactică si histaminică modifică starea general a animalelor si determină leziuni degenerative

in parenchimile principale.

În acidoza metabolic latent, sinteza ruminală de acizi grași, volatile, principal sursă de

energie la rumegătoare, este deficitară. Așa se explică faptul că la animalele bolnave apar

tulburări de reproducție. Prin scăderea de sinteză vitaminică a rumenului sau prin sinteza de

antivitamine apar hipovitaminoze B, E și K.

Modificările anatomopatologice

Diferă după forma evolutivă și intensitatea indigestiei acide. În formele supraacute,

numai în unele cazuri se găsesc leziuni congestivo-hemoragice, focare inflamatorii necrotice sau

ulceroase, la nivelul prestomacelor al cheagului și duodenului; conținutul ruminoreticular este

semifluid de culoare verzuie-brună-negricioasă, cu miros de putrefacție.

Simptomatologie

Forma gravă supraacută apare după 8-12 ore de la schimbarea rației; se manifestă prin

abatere, colici, gamete, diaree cu fecale gri-gălbui spumoase si urât mirositoare. Hipogalaxia sau

agalixia se instalează brusc, apare atonia rumenului si conținutului acestuia, inițial relative

consistent, devine moale. Se instalează starea comatoasă si moartea se produce la 24-72 ore de la

primele manifestări.

Forma acută gravă apare după 12-24 de ore de la consumul furajelor fermentescibile,

manifestările fiind de indigestie gravă, toxică. Animalul devine apatic, dispare apetitul, scade

lactația. În unele cazuri, se constată colici, diaree spumoasă sau constipație, meteorism ruminal,

parazie. Manifestările se pot agrava dupa 48 de ore; animalul nu se mai ridică, prezentând

aspectul din febra vituleră, ceea ce corespunde unui prognostic grav.

Forma acută benign (ușoară) se manifestă prin diaree ușoară cu fecale păstoase, gri-

verzui, negricioase, tonus redus al prestomacelor si caracteristic, scăderea bruscă a grăsimii din

lapte.

La examenul de laborator se constată acidoza rumenală (pH=4,5-5),scăderea rezervei

alcaline și creșterea uremei.

Cazurile se remit fără complicații, rar se produc recidive.

Diagnosticul se bazează pe datele anatomoclinice și de igiena alimentației și se

precizează prin aprecierea conținutului ruminal: semifluid, gălbui,miros acid, cu pH=3,5-5; pe

frotiul colorat lipsesc infuzorii, dar predomină germenii Gram pozitivi.

Diagnosticul diferențial nu comportă dificultăți, când obișnuit în efective incidența este

ridicată. Deosebirea se impune față de boli cu manifestări asemănătoare cum sunt: intoxicația,

insuficiențele hepatice, feba vituleră, reticuloperitonita traumatic; în toate cazurile menționate,

diferențierea se face prin semnele clinice, dar mai ales prin modificările conținutului ruminal.

Evoluția

De regulă este rapidă, dar există si forme latente. În formele ușoare, vindecarea de multe

ori este spontană; în formele grave, durata esre de 2-3 zile, dacă nu intervin complicații.

Prognosticul

Acesta este rezervat sau grav; prognosticul vital devine grav, la animalele cu nesiguranță

in mers, cu decubit permanent, ori la cele șocate.

Profilaxia

Este de ordin tehnologic: rații echilibrate, evitarea schimbării bruște a alimentației ( de la

rații bazate pe grosiere sau fibroase, la rații hiperglucidice și cu nutrețuri ușor fermentescibile).

La vaci, concentratele se administrează în permanent echilibru cu celelalte nutrețuri, iar

în îngrășătorii să nu depășeasca 65% din rație, proporția crescând treptat, pentru acomodarea

microsimbionților ruminali.

Dacă nu se asigură echilibru rației prin componentele de bază, pentru combaterea

aspectului acidozant, rația se suplimentează cu carbonat de calciu 12 %o, bicarbonate de sodium

5%o sau sare artificial de Karlsbad in proporție de 1-1,2%, cu Zoofort pentru acțivarea

catabolismului ruminal.

Tratamentul

Acesta urmarește combaterea indigestiei prestomacale, cât și acidozei metabolice, cu

complicațiile ei.

În formele ușoare de acidoză rumenală, dacă animalele mai pot consuma, se va

administra fân de bună calitate și antiacide.

Pentru indigestiile in masă la ovine, se obțin rezultate, administrându-se cretă furajeră,

cărbune animal, drojdie de bere.

În indigestia acidă gravă, se administrează alcaline in apă călduță, carbonat de calciu

(100-250 g), carbonat sau oxid de magneziu (100-150 g), bicarbonat de sodium (300-500 g).

Combaterea dismicrobismului, îndeosebi reducerea lactobacililor, se face cu 500-1000 g

drojdie de bere furajeră cu intibiotice (5-10 g) oxitetraciclină sau streptomicină. Stimularea

contracțiilor prestomacelor se face prin administrarea de doze mari de vitamina B1.

Uneori, se impune evacuarea a cât mai mult conținut ruminal, prin sondaj sau chiar prin

ruminotomie, după care se administrează alcaline, antibiotic, drojdie de bere si reînsămânțarea

conținutului, prevenirea stării comatoase prin calci- si magneziterapie.

În acidoza metabolic latent, se indică corectarea rației, iar medicamentos, bicarbonate de

sodium, sare artificial de Karlsbad.

Consumul de porumb aflat în faza de lapte-ceara, consumul crescut de reziduri de la

industria morăritului, a resturilor menajere, a sfeclei și a coletelor de sfeclă.

În îngrășătorii, un rol important îl reprezintă schimbările bruște al rației sau al

sortimentelor sale prin introducerea concentratelor in cantitate mare, mai ales în cazul golurilor

de furajare (lipsă furaje).

Acidoza rumenală cronică, în general este de natură carențială determinată de o furajare

excesivă cu siloz.

Semne clinice: în forma supraacută simptomele apar la 8-12 ore de la intervenția cauzei

și constau în neliniște, gamete, anorexie (lipsa poftei de mâncare), scrâșniri din dinți, hipogalaxie

(scăderea poducției de lapte), hipomotilitate rumenală, meteorism (balonare) moderat,

consistență moale a rumenului, posibile descărcări diareice. Marile funcții (respirația, activitatea

cardiacă) sunt accelerate, animalul preferând decubitul.

Evoluția favorabilă este marcată de creșterea reflectivității, a motilități ruminale,

temperaturii corporale sau a descărcărilor diareice cu fecale spumoase, urât mirositoare.

În formă acută, simptomele apar la aproximativ 12-14 ore de la ingerarea rației

acidifiante și constau în anorexie, astenie, gamete, tremurături muscular , scăderea bruscă a

producției de lapte, semne de laminită exprimate prin tulburări locomotorii. Diareea,

meteorismul și modificările marilor funcții sunt mai discrete. Motilitatea rumenului este redusă și

de consistență moale.

Acidoza rumenală cronică, latent se manifestă prin apetit capricios, scaderea

randamentului productive, a procesului de grăsime din lapte, osteopatii (afecțiuni ale oaselor),

tulburări de reproducție, creșterea incidenței afecțiunilor podale, a hepatitelor supurative etc.

Nou-născuții sunt subponderali, neviabili, astenici, hipoactivi, ceea ce-i predispune la boli

(sindrom de diaree, pneumopatii).

Diagnosticul se stabilește pe baza coroborătii anamnezei (dialogul cu proprietarul), a

anchetei nutriționale (examen de laborator al furajelor) și a semnelor clinice cu furajarea,

schimbarea rației sau a sortimentelor sale.

Evoluția,în raport cu intensitatea de acțiune a cauzei și de rezistența subiectului, poate fi

supraacută, acută, cronică si latentă.

Prognosticul, având în vedere evoluția in masă și complicațiile ce pot să intervină este

considerat rezervat spre grav.

Profilaxia (prevenire) va viza:

• evitarea schimbării bruşte a raţiei de la fibroase la raţii hiperglucidice;• evitarea acoperirii necesarului nutritiv cu concentrate în proporţie de peste 65% (nici măcar în îngrăşătorii);

• fibroasele vor trebui să acopere minimum 18-20% din raţie în sectorul de reproducţie şi 14-16% în îngrăşătorii, iar concentratele maximum 25%;• schimbarea raţiei sau a sortimentelor sale se va face treptat pentru a permite simbionţilor rumenali să se adapteze şi să supravieţuiască unui nou mediu;

• păstrarea unor stocuri de rezervă pentru a reduce incidenţa  şi intensitatea de acţiune a golurilor de furaje din îngrăşătorii;• includerea în raţie a unei cantităţi reduse de fân netocat (1-1,5 kg/zi);

• asigurarea necesarului de apă, mai ales în cazul utilizării raţiilor acide;• includerea în raţiile acide a substanţelor alcaline (bicarbonat de sodiu 1-2%);

• asigurarea bazei furajere cu fibroase care să reducă incidenţa indigestiilor prin schimbări bruşte a raţiei;• supravegherea periodică a stării de sănătate a animalelor;• efectuarea (trimestrial) a anchetei nutriţionale;

 

Tratamentul curativ va impune:

• administrarea substanţelor antiacide (alcaline) pe cale orală: bicarbonat de sodiu 300-500g, oxid de magneziu 80-100g împreună cu drojdie de bere 500-1000g, carbonat de calciu 200g, (fără a se depăşi trei zile);• administrarea adsorbantelor (cărbune medicinal 500g) şi a antibioticelor (streptomicină, oxitetraciclină 5-10g);

• transferul a 4-5l de conţinut rumenal de la animale sănătoase;• administrarea sulfatului de sodiu 0,5-0,6g/kg în sol 10-20%, în vederea combaterii rumenotoxiemiei;

• administrarea de soluţii gluconate, electrolitice, bicarbonatate (i.v.); • combaterea stării de şoc prin corticoterapie 1-2 mg/kg, soluţii poliionice şi glucozate;

• administrarea vitaminei B1 (2-4g) şi a factorilor hepatoprotectori (metionină, colină);• efectuarea rumenotomiei, evacuarea conţinutului rumenal şi neutralizarea conţinutului rămas cu soluţii alcaline;

• administrarea de fibroase de calitate şi netocate până la redresarea stării generale, cu revenirea treptată la raţia dorită;• în formele cronice, latente se va recurge la suplimentarea raţiei cu fibroase.

 

1. Medicația Rumenului

2. Substanţele cu acţiune la nivelul rumenului se împart în:

a) medicaţia atoniei rumenale;

b) medicaţia timpanismului;

c) medicaţia acidozei rumenale;

d) medicaţia alcalozei rumenale;

e) medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale.

3.

A. Medicaţia atoniei rumenale

a. Din această grupă fac parte medicamente care intensifică contracțiile și secrețiile

prestomacelor și care se utilizează în atonia prestomacelor, în indigestii prin

împâstarea prestomacelor, în supraîncărcarea rumenului, în timpanism cronic.

b. Aceleaşi medicamente administrate la monogastrice pot avea efect digestiv şi

uneori chiar vomitiv în funcţie de doza în care se utilizează.

Digestim este o soluţie de uz veterinar care conţine extract de veratru, tinctură de

pelin, tinctură de ienupăr, acid clorhidric concentrat şi excipient hidromineral.

Preparatul acţionează asupra mucoasei digestive (mai ales la nivelul

prestomacelor) şi produce intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor

gastrice şi în mod indirect stimulează rumegarea şi îmbunătăţirea digestiei.

Este indicat la rumegătoare mari şi mici în indigestii prin supraîncărcare,

împâstarea foiosului, atonii cronice ale prestomacelor şi în dispepsii

hiposecretorii. În vederea administrării pe cale orală, se diluează cu apă şi se

folosesc următoarele doze: bovine adulte 25 – 50 ml într-un litru de apă de 2 – 3

ori pe zi; viţei, oi, capre – 25 ml în 500 ml apă de 1- 2 ori pe zi. Se prezintă sub

formă de flacoane a 250 şi 500 ml.

Rumdigestin se prezintă sub formă de soluţie în flacoane de 0,5 l, 1 l, 20 l şi 50 l

şi conţine extract de rizom de veratru, alcool etilic şi acid clorhidric, şi se

foloseşte la bovine în indigestie acută prin supraîncărcare a prestomacelor, atonie

şi pareză cronică a prestomacelor, meteorism cronic şi dispepsii.

Ruminol se prezintă sub formă de soluţie injectabilă şi conţine: stricnină sulfat,

veratrină sulfat, pilocarpină clorhidrat, acid clorhidric şi apă distilată. Are efect

hiperperistaltic şi hipersecretor. Se administrează subcutant în doză de 5 – 10 ml.

B. Medicaţia timpanismului

Plantele furajere conţin, unele dintre ele, substanţe care favorizează formarea de

spumă, iar altele substanţe care ajută la diminuarea spumei. Atunci când se

creează anumite dezechilibre între cele două categorii de substanţe, precum şi

când apar condiţii favorizante pentru indigestia spumantă, este necesară folosirea

unor medicamente antispumante.

Aceste substanţe fac parte din categoria polisiloxanilor, derivaţi ai siliciului.

Aceste subsanţe reduc tensiunea superficială a bulelor mici de gaze încât bulele

conflu

ează şi se separă de conţinutul rumenal care rămâne decliv; în felul acesta, gazele

din stratul superior pot fi eliminate prin eructaţie sau prin trocarizare.

Dintre preparatele folosite în acest scop, amintim: Silibovon, Sicaden, Blotrol

(Germania), Timpany 10% (Olanda), Tympasol (Austria). Primele două sunt

polisiloxani în emulsie apoasă, Blotrol este un acetiltributilcitrat. La bovine doza

este de 20 – 50 ml diluată cu 1 – 5 litri apă, iar la rumegătoare mici 5 – 10 ml.

Timpany 10% este o emulsie ce conţine 100 mg dimeticon pe mililitru,

recomandată în timpanism gazos şi în indigestie. Se administrează în doză de 100

ml produs diluat cu 1 – 2 l de apă. Se prezintă sub formă de flacoane de 250 şi

500 ml, şi se administrează cu sonda sau cu sticla.

Tympasol se prezintă sub formă de emulsie de dimeticon, flacoane de 50 ml şi se

administrează în timpanism. Dozele sunt: la bovine 25 ml în 3 – 5 l apă, la oi 25

ml în 3 – 5 l apă pentru 3 – 4 capete, iar la cal cu colică gazoasă se poate injecta în

capul cecumului.

C. Medicaţia acidozei rumenale

În acidoza rumenală, pH-ul normal al rumenului care este de 6,2 – 7,0 scade sub

5. În aceste condiţii se dezvoltă lactobacili care produc acid lactic şi care produc

astfel în continuare scăderea pH-ului.

Cauza principală a acestor fenomene este reprezentată de excesul de hidraţi de

carbon în raţie. Ca urmare suferă microflora, microfauna şi motilitatea rumenală.

În situaţii de uşoară acidoză se remediază totul prin măsuri dietetice. În cazul unei

acidoze puternice se poate face tratament cu antibiotice (omoară lactobacili), iar

pe cale generală cu substanţe antihistaminice şi vitamina B1 sau se recurge la

rumenotomie cu îndepărtarea conţinutului rumenal şi administrarea de suc

rumenal de la un animal sănătos. În vederea neutralizării acidităţii per os se

administrează antiacide ca de exemplu bicarbonat de sodiu (după Veturia

Nueleanu, 2004).

D. Medicaţia alcalozei rumenale

Alcaloza rumenală este cauzată de un exces de proteine, uree, carbonat de amoniu

în raţie, consecutiv formându-se amoniac. De asemenea, cauza alcalozei rumenale

poate fi şi administrarea de furaje murdare sau prost însilozate. Pentru

îndepărtarea conţinutului se recomandă iniţial un purgativ salin, apoi substanţe cu

rol neutralizant şi chiar acidifiant, precum acid acetic sau acid clorhidric diluat, iar

după circa 6 ore se administrează suc rumenal de la un animal sănătos.

E. Medicaţia pentru normalizarea microfaunei şi microflorei rumenale

În vederea creării unor condiţii corespunzătoare pentru normalizarea microfaunei

şi microflorei rumenale, atunci când aceasta a fost afectată, se practică

administrarea de suc rumenal de la un animal sănătos în asociere, eventual, cu

drojdie de bere şi diluat cu mucilag de in. Se administrează o doză de 2000 – 5000

ml la rumegătoarele mari şi 200 – 500 ml la rumegătoarele mici. Acesta reprezintă

un remediu dietetic foarte eficace şi dozele se pot repeta până la ameliorarea stării

animalului.

În unele pareze ale rumenului, când flora fiziologică nu mai produce acid

propionic (precursor al glucidelor) – se recomandă preparate pe bază de

propionaţi. Aceste medicamente normalizează şi pH-ul conţinutului

prestomacelor, creându-se astfel condiţii favorabile pentru refacerea

microorganismelor simbionte care vor produce acid propionic.

Ursopronul este o soluţie 40% propionat de sodiu cu adaos de microelemente.

Dozele sunt de 80 – 100 g la rumegătoare mari şi se repetă

la 6 – 8 ore.

Prodigestanul conţine propionat de sodiu, propionat de calciu, un antihistaminic şi

diverse microelemente. Propionatul de sodiu, în afară de acţiunea stimulantă

asupra motricităţii compartimentelor prestomacale în caz de atonii, mai

favorizează sinteza proteinelor şi măreşte rezerva alcalină.

Pansenstimulans (Germania) se prezintă sub formă de pachete cu 125 g pulbere.

El conţine propionat de sodiu, propionat de calciu, acetanilidă, metionină,

molibden, cobalt, vitamina B6. Preparatul se amestecă cu apă şi se administrează

sub formă de breuvaj, 1 pachet pe zi pentru un animal, cu repetare după 12 ore; la

viţei ½ pachet, de 1 – 2 ori pe zi; la rumegătoare mici ¼ pachet o dată pe zi.

Ruminatorio H (Spania) se prezintă sub formă de pulbere ce conţine calciu

carbonic, propionat de calciu, carbacol, floră din rumen şi care este indicat în

indigestii, atonie rumenală, timpanism, pentru stimularea rumegării.

În general, medicaţia pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale se

administrează în atonii rumenale, supraîncărcări, împâstări, precum şi în cazul

unor tratamente cu sulfamide sau antibiotice.