ACATISTUL PĂRINTELUI JUSTIN PÂRVU

TROPAR glas 1:Mărturisitor în temniţe şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Justin; cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea cereştile haruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Condac 1Pe voievodul Ortodoxiei şi păstorul cel adevărat, pe cel ce în smerenia muceniciei cununa desăvârşirii a luat, veniţi toţi credincioşii să cântăm celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Icos 1Vas al plinătăţii iubirii dumnezeieşti te-a lucrat pe tine calea milostivirii, din pruncie arătându-te înţelept cu dorirea către viaţa cea îngerească, preafericite părinte. Cele pământeşti a lăsa iar cele cereşti a urma îndemnându-ne, îţi cântăm:

Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfinţitBucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai preţuitBucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvitBucură-te, că lumină lumii harul te-a aprinsBucură-te, că întunericul nu te-a cuprinsBucură-te, minunea Maicii DomnuluiBucură-te, mireasma MântuitoruluiBucură-te, pârga cea miloasă a feciorieiBucură-te, cântarea cântărilor călugărieiBucură-te, că în frica de Dumnezeu tot gândul ai săditBucură-te, căci pe Cuvântul Însuşi ai odihnitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 2Din tinereţe cercetând filosofia creştinească lucrând Darul Botezului cu armele Filocaliei iar nu cu deşarte iscodiri, nevătămat ai rupt mrejele ecumenismului cel hulitor de Dumnezeu, şi ai mărturisit Predania ortodoxă celei mai curate, sfinte părinte, învăţând pe toţi să apere cuvintele vieţii veşnice prin însăşi viaţa lor, ca să cânte pururea: Aliluia!

Icos 2Neîncetat cu Rugăciunea lui Iisus îndeletnicindu-te, preaînţelepte părinte, cu adâncă smerenie n-ai îndrăznit a vorbi despre rugăciune decât spre a îndemna la calea cea rânduită de Sfinţii cei din veac. Iar în taină ne-ai învăţat că "rugăciunea este a privi cu seninul dureros al inimii tâlcul umbrit în Psaltire şi desluşit în Evanghelie", întru care-ţi cântăm:

Bucură-te, că dincolo de chipuri şi umbre, cu Hristos faţă către faţă voiai a grăiBucură-te, că toate cele ale Bisericii le-ai cinstit ca pe nişte puternice a mântuiBucură-te, că scrierile sfinţilor toată viaţa cu sete le-ai cititBucură-te, că artele bisericii şi cărţile ca pe mântuitoare şi apostoleşti podoabe le-ai ocrotitBucură-te, că sfintele icoane bizantine şi duhul străvechii psaltichii ai sârguit a le rectitoriBucură-te, că te-ai însoţit cu rugăciunea cea curată şi fără răspândire

Bucură-te, că pentru aceasta n-ai ţinut a răului pomenireBucură-te, că prin sfintele slujbe şi rugăciuni începătura gândului ai plivitBucură-te, că înainte de a lega rod la despătimire mintea o ai sârguitBucură-te, că prin darul discernământului Înţelepciunea cea de sus O ai slăvitBucură-te, că pentru vederea ta duhovnicul neamului ai fost numit Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 3Acoperământul Maicii Domnului ai purtat în cuget hramul ţării tale, preacuvioase, şi cu evlavie spuneai: "în Biserica slavei stând, în cer a sta ni se pare", ca un arhanghel pe credincioşi trezvindu-i ca "să stăm bine, să stăm cu frică!", să cântăm pururea: Aliluia!

Icos 3Cu sabia Duhului despicând învelişul gândurilor ai pătruns miezul lucrurilor cu simţirea ta duhovnicească, preaviteazule părinte, şi din întunericul temniţei ai revărsat tămâia rugăciunilor pe arderea de tot a jertfei tale, pentru care-ţi grăim aşa:

Bucură-te, dulce glas al conştiinţei creştineşti în grai moldovenescBucură-te, falnic brad cu sevă de crez strămoşescBucură-te, că smerenia creştină ţi-a împodobit demnitatea românăBucură-te, credincioşilor alean iar necredinţei grea dojanăBucură-te, că pentru Chipul Domnului din ţară şi din tine în tinereţe ai fost întemniţatBucură-te, că pentru Chipul Domnului din om şi din lume la sfârşitul vieţii mult te-ai întristat Bucură-te, că în închisoare adâncul unirii cu Dumnezeu prin isihie l-ai lucratBucură-te, că împreună cu noii mucenici români sublimul creştinismului l-ai arboratBucură-te, că viaţa Mântuitorului în inimi aţi scris şi s-a pecetluitBucură-te, că mai mult decât voi nimeni acest popor nu a iubitBucură-te, că moştenirea Învierii neamului cu preţul vieţii voastre ni l-aţi agonisitBucură-te, râu de lacrimi ce în adâncul temniţei raiul României ai doinit Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 4În lanţuri mai liber fiind decât călăii tăi, toate nevoinţele călugăreşti le-ai purtat mai presus de fire, iar în tainiţa inimii intrând şi toată gândirea trupească aruncând-o, s-a aprins întru tine Învierea prin lumina pocăinţei. Şi înălţând ca pe un steag flacăra dumnezeiescului dor împreună cu fraţii tăi mucenici ai cântat dincolo de timp lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4La înălţimea Crucii nu pot privi urâtorii de Dumnezeu, căci lumină revarsă din răni Mântuitorul, iar Numele Său e mărturisit de toată limba că Domn şi Împărat este. Iar precum atunci au prigonit prin Iisus Chipul Tatălui, ei pururea prigonesc pe creştini, chipul Fiului, şi precum Acela în veci e proslăvit, aşa şi cel ce biruieşte printr-Insul primeşte cântări ca acestea:

Bucură-te, că ucigaşii voştri n-au priceput că Împărăţia cerurilor le-o vesteaţiBucură-te, că necunoscând pe Adevăratul Împărat nu-nţelegeau de ce până la moarte Îl iubeaţiBucură-te, că la Aiud, la Gherla, la Baia, la Suceava şi la Periprava, îndelung pătimeaţiBucură-te, că din rădăcinile voastre cereşti mai luminoşi aţi înviatBucură-te, că v-a fost milă de vrăjmaşi şi cu dragoste i-aţi iertat Bucură-te, că numele voastre strălucesc în Cartea Vieţii pe fila neamului străbunBucură-te, că pomenirea voastră s-o stingă din conştiinţa omenirii vor acumBucură-te, sfinte, că cinstirea Noilor Mucenici ţi-a fost ascultarea

Bucură-te, că ctitorindu-le locaşuri la Petru Vodă, Paltin, Aiud şi Poarta Albă ţi-ai împlinit chemareaBucură-te, că în iadul bolşevic pătimind, din iubirea de oameni n-ai slăbitBucură-te, că prin smerita-cugetare şi din iadul prigoanei de acum mai puternic ai ieşitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 5Întru Duhul Sfânt îmbăind cugetele tale cu El ai nuntit inima ta, preacuvioase părinte, iar împreunând bună-voirea cu dreapta-cugetare te-ai făcut "icoană a toată filosofia", precum zice Marele Grigorie. Pentru aceasta şi faptele tale ţi-au mărturisit înalta-cuviinţă, întru care ţi-ai înflorit fiinţa într-un veşnic: Aliluia!

Icos 5Temelie punând în toată clipa iubirea de Dumnezeu, toate chipurile de iubire le-ai unit ca într-un curcubeu al Luminii lui Hristos, sfinte părinte, şi din Ea rourând dorul inimii tale ca peste toată făptura să pogoare Duhul Sfânt, primeşte şi de la noi, nevrednicii, cu recunoştinţă, acestea:

Bucură-te, cel ce ai îmbrăţişat cu rugăciunea ta toată zidireaBucură-te, că fiecărui păcătos ca unui sfânt ţi-ai arătat cinstireaBucură-te, cel ce întru duh şi adevăr pe toţi i-ai cunoscut Bucură-te, că adevărul lucrurilor şi lăuntrul sufletelor limpede le-ai ştiutBucură-te, că al lor dinafară chip nu te-a smintit dar poate te-a durutBucură-te, că şi slăvit, şi-n umilinţe, pe tine însuţi te-ai smeritBucură-te, că de slava cerească fiind plin, ţărână te-ai socotit Bucură-te, că plânsul pentru neam ca vulturul te-a-ntineritBucură-te, gingaşă porumbiţă a slavoslovieiBucură-te, izvorâtorule de mir şi sânul evlavieiBucură-te, că măsura tuturor lucrurilor în duh ai cântăritBucură-te, că scara raiului cu pasul tainei ai suitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 6Ca într-o rodie cerească dulceaţa Mântuitorului o ai cuprins, şi cu hrana potrivită pe fiecare spre El l-ai aprins. Pe fiecare după puterea sufletului său povăţuind şi ca pe săgeata în arc tinzând către Cel PreaÎnalt, ai adiat asupra tuturor bucuria harului ca toţi să cânte: Aliluia!

Icos 6Prea-plinul inimii tale ridicându-şi pururi braţele la cer, îmbrăţişarea Veşnicului Mângâietor primind, de mari daruri te-ai învrednicit, sfinte, înviind pe cei morţi şi putreziţi duhovniceşte, iar cu harismele vederii dumnezeieşti împodobit fiind, ai suit prin iubirea de oameni toate hotarele cunoaşterii, pentru care-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, împreună cu Duhul Sfânt pentru omenire suspinătoruleBucură-te, cu Mântuitorul în Ghetsimani pentru omenire tânguitoruleBucură-te, cu Tatăl despre Fiul tuturor mărturisitoruleBucură-te, cu Maica Domnului pentru fiecare chezăşuitoruleBucură-te, cu Înainte-mergătorul de puterea pocăinţei şi despre sfârşit vestitoruleBucură-te, că pe tineri de lenea minţii şi de moliciunea voinţei îi fereştiBucură-te, că pe femei să fie sfinte cuvioase le povăţuieştiBucură-te, că pe bărbaţi să fie treji şi temători de Dumnezeu îi întăreştiBucură-te, că pe tot sufletul năpăstuit îl ocroteştiBucură-te, că pe îndrăciţi şi pe greu pătimaşi îi izbăveşti Bucură-te, că şi pe nebuni îi înţelegi şi-i linişteştiBucură-te, că pe mândrie ca pe cea mai rea necurăţie o numeai

Bucură-te, că pe smerenie a nu o confunda cu laşitatea mereu aminteaiBucură-te, că fiecăruia ca Mântuitorul împărţit întreg te-ai dăruitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 7A sihaştrilor taină arătată şi oglindă a patriarhilor de altădată, în sfinţenie prin aspră şi necurmată nevoinţă ai stăruit, iar Maica Domnului pururea în tine a binevoit, din temniţă te-a scos şi binecuvântarea ei tot lucrul tău a adumbrit. Iar noi întru uimire văzându-te mai mult decât piatra cea scumpă strălucit, cântăm cu cetele cereşti: Aliluia!

Icos 7Mireasă ne-ntinată ai fost Treimii Sfinte, şi mult ai desfătat pe Iisus, părinte! Curat cu inima, cu trupul şi în faptă, te-ai arătat şi de neam născător cu nevoinţa şi cu vorba înţeleaptă. De frumuseţea fecioriei tale minunându-se tot cinul îngeresc o cântă cu dulce sfială aşa:

Bucură-te, scutul întregii-curăţiiBucură-te, crinul desăvârşitei bărbăţiiBucură-te, cel logodit cu fapta cuviinţeiBucură-te, întinerit de suspinul pocăinţei Bucură-te, fagurele tăcerii Bucură-te, fiul mângâieriiBucură-te, piscul poeziei româneştiBucură-te, desfătarea Armoniei creştineştiBucură-te, sălaşul lui Hristos Bucură-te, cântec bizantin duiosBucură-te, voievodul milostivirii Bucură-te, veselia îndumnezeirii Bucură-te, toiagul nădejdii înfrunzitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 8În rai cu Domnul împreună fiind şi de El nedespărţindu-te, în iadul sufletelor cu milă pogorând şi vindecându-le, inima ta liturghisea fără-ncetare şi cu glas mare striga: ridicaţi, voi puteri ale firii, porţile voastre, şi va intra Împăratul slavei, şi transfigurat de har cântai pururea: Aliluia!

Icos 8Braţ puternic şi înfricoşător eşti duhurilor celor viclene, părinte preastrălucite, iar către credincioşi braţ de binecuvântare, dăruind "Ajutorul de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul". Şi învăţându-ne ca pe om fără osebire a-l iubi, pe duhuri pururea a le deosebi, iar dreptatea şi milostivirea sfânt a le uni, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, de suflet grabnic chezăşuitorBucură-te, celor de har însetaţi izvorBucură-te, căci cu tine însuţi ai fost în nevoinţe şi smerire de sine necruţătorBucură-te, că-n osteneli duhovniceşti dai bună odihnăBucură-te, că mântuind prin graiuri vii dai tihnăBucură-te, de înţelesurilor peste fire dai tâlc cu înlesnireBucură-te, că şi-n duh şi-n trup dai orbilor vedere şi muţilor grăireBucură-te, că inimi împietrite le aprinzi întru Hristos nebuneBucură-te, căci viaţa însăşi ţi-a fost toată o minuneBucură-te, de nerodirea minţii grabnic vindecătorBucură-te, de stârpiciunea pântecelui minunat dezlegătorBucură-te, spre rodirea duhului măiastru povăţuitor

Bucură-te, că de cei mândri întru simplitate te-ai tăinuit Bucură-te, că pe smerit-cugetători întru putere i-ai învăluit Bucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 9Ce limbă poate să grăiască iubirea ta de sfinţi, şi mai cu covârşire cea către Pururea-fecioara şi De-Dumnezeu-Născătoarea? Toate icoanele ei din biserica mănăstirii tale de la Petru Vodă au lăcrimat cînd ai liturghisit, iar noi, umplându-ne de duhovnicească veselie, cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9Ritorii cei mult grăitori se văd ca nişte peşti fără de glas înaintea teologiei tale, părinte preasmerite, căci despre mucenicie, mărturisire, păstorire, Evanghelie, darurile Duhului, facerile de minuni, cuvioşie, întruchiparea iubirii creştine şi adeverirea cuvintelor Mîntuitorului tu nu doar cu vorba, ci cu viaţa întreagă stai mărturie, pentru care îţi cîntăm acum:

Bucură-te, că întru Iisus eşti mirarea îngerilorBucură-te, că întru Iisus eşti izbăvirea strămoşilorBucură-te, că întru Iisus eşti toiagul arhiereilor Bucură-te, că întru Iisus eşti înţelepţirea ocîrmuitorilorBucură-te, că întru Iisus eşti lauda proorocilorBucură-te, că întru Iisus eşti întărirea mucenicilorBucură-te, că întru Iisus eşti bucuria călugărilorBucură-te, că întru Iisus eşti dulceata preoţilorBucură-te, că întru Iisus eşti povaţa pustnicilorBucură-te, că întru Iisus eşti bucuria preacuvioşilorBucură-te, că întru Iisus cu inima la ceruri ai suitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 10Pentru omenire tânguindu-te ca o maică iubitoare, părinte, ai luat asupră-ţi o întreită mucenicie, în trup, în suflet şi în duh, ca să se împlinească şi prin tine cuvântul care zice: 'Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre a purtat'. De chinurile tale nepricepându-se gândirea, îngenunchind strigăm în uimire: Aliluia!

Icos 10Cu borangicul rugăciunii ai ţesut mahrama clipelor tale cu filigranul veşniciei, şi sporind frumuseţea lumii cu trăirile tale îndumnezeite, o, prea-minunate părinte, ai zugrăvit cer nou şi pământ nou pe pietrele inimilor celor ce-ţi cântă:

Bucură-te, mir de esenţă tareBucură-te, albie alor Duhului izvoareBucură-te, cheie către lumina neînseratăBucură-te, poartă de duh către Mireasa NeîntinatăBucură-te, cleştar dac şi zaua României fericiteBucură-te, munte dârz şi sipet aurit al inimii zdrobiteBucură-te, dulce însorire în acest veac de jaleBucură-te, că testament ne laşi iubirea ta cea mareBucură-te, că niciodată singur, mereu singur erai şi neştiutBucură-te, întru cele cereşti deplin iar de cele pământeşti prea-durutBucură-te, că şi prin aceasta Mântuitorului I te-ai asemuitBucură-te, că busuiocul în clipa morţii tale a-nfloritBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 11

Tâlcuind cuvântul: "precum în cer, aşa şi pre pământ", ai propovăduit că puterea lui Dumnezeu se împlineşte doar cu Duhul întru gând şi fapte, atât în mănăstire cât şi în cetate. Iar pe visătorii nefăptuitori şi pe făptuitorii necugetători numindu-i necreştini, pildă a Minţii lui Hristos ai luminat celor ce vor să cânte: Aliluia!

Icos 11Amintindu-ne de ce este scris: "Iar El văzând noroadele, I S-a făcut milă de dânşii, că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor", părinte cuvioase, ca un iubitor păstor şi în ultimul ceas şi-n agonia suferinţei, ai binecuvântat turma ta cu ultimele tale cuvinte: "Harul lui Dumnezeu peste toţi românii şi peste toată România!" Pentru aceasta cu lacrimi într-un glas te lăudăm aşa:

Bucură-te, întru Pacea lui Hristos sabie a creştinătăţiiBucură-te, al Maicii Domnului sfânt voievod al cetăţiiBucură-te, serafimul vitejieiBucură-te, râvna muceniciei Bucură-te, de Duhul Sfânt părinte purtătorBucură-te, stâlpare întru dumnezeiescul dor Bucură-te, cel ce-ai ajuns la măsura desăvârşitului bărbatBucură-te, om la măsura îngerului şi chip de Impărat Bucură-te, pururea prăznuitorule al DumnezeiriiBucură-te, şoim român în slava nemuririiBucură-te, mult-pătimitorule şi dascăl preaiubitBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 12Ca o Scriptură vie ai păşit prin negura acestui veac, şi ca un apropiat al Treimii ai scris întru fiinţa ta slovele cele mai presus de fire prin care firea cîntă: Aliluia!

Icos 12Pare că toate lacrimile acestui popor de la Sfîntul Andrei încoace s-au adunat întru tine, şi toate dorurile noastre s-au împlinit prin tine, căci ai zugrăvit icoana adevăratei Romanii, iubite părinte, la care lumea întreagă privind slăveşte pe Dumnezeu şi îţi cîntă acestea:

Bucură-te, că Tatălui slavă aduci prin cuget şi cuvânt şi minteBucură-te, că Fiului slavă aduci prin adevăr, frumos şi bineBucură-te, că Duhului slavă aduci prin trup, prin suflet şi prin duh, părinte Bucură-te, cunoscătorule al dumnezeieştii simplităţiBucură-te, propovăduitorule al duhovniceştii libertăţiBucură-te, numai de Dumnezeu înfricoşatuleBucură-te, de oameni şi de draci neînfricatuleBucură-te, al harului măiastru chivernisitoruleBucură-te, al necreatei slave văzătoruleBucură-te, rândunea în aurora rugăciuniiBucură-te, diamant al chivotului minuniiBucură-te, cel ce în aoristul clipei în hora sfinţilor ai singuritBucură-te, părinte Justine, iubirea lui Hristos ce pentru noi te-ai jertfit!

Condac 13O, preacuvioase părinte Iustin, cere de la Domnul precum Elisei cândva de la Ilie ca şi noi să primim o fărâmă din harul cel dat ţie, ca în Duhul Sfânt toată suflarea să cânte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!