P r e ţ u l в b e i

CULTURA POPORULUI Lnmineazä-te ф vei fi! — Voeşte şi vei pa tea!

P r i m - r e d a c i o r COHfST. C E H 4 K - R &

Г : 1 R E D A C Ţ I A : S T R A D A N I C O L A E I O R G A ЛІГПІ 6 . I g^Mm* S П « т « П 4 Ь # » П | 4 Ь & • • « • • I l t ^ î ' 1 Û > > | 8 A D i H l Ä I S T ä l A T I A : S T R A D A W I C O L A E Î O R 6 A в . C O Y I T A I T K J L E F O f IVO. 1 5 - 7 5 . I J f U m i U V ^ U t 1 W i U l g U ^ I 1 T E U E F O B T Я « . 1Ѣ-Ч5,

A I Ï U l i I V . ff-RlIL, 7 Я A p a r e f n flecare D u m i n e c ă

M O L D O V A Î N T R E G I T Ă 9 9

Dintre multele Incruri ce se petrec în cuprinsul ţârii noastre de pe o zi pe aha şi care avem ştire, nn toate ne pot bucura. Sunt unele rele şi despre acélra se face că afiàm mai curând şi mai malt ; căci mulţi sunt aceia cărora le place şă tot poves-tiască întâmplări cu oarecare scan­dal. Dar sunt şi lucruri bune, de care dacăr am afla cum trebuie am 'edea că sunt destule şi mai ales pline de binefacere pentru neamul aostrn.

Astfel, numai de curând s'a auzit de fapta unor studeuţi nioldoveni, cari învaţă la Cluj şi cari s'au hotărît să Petreacă vara — adică timpul lor de v*canţă — mergând prin satele şi ora-Me diu Moldova, Bucovina şi Basa-F a bia cu scopul lămurit al adevăiatei P ropaçande culturale. Ei înşişi — *Proape 100 la număr — snnt din P*iţile Moldovei, Bucovinei, şi Basa-rabiei şi au găsit cu cale, în tine-F*ţea lor şi tournai fiindcă sunt tineri— gS cntiieve locurile Moldovei între­gite — chiar a*a cheamă asociaţia for, conşt euţi fireşte de datoria ce au de plătit faţa de poporul românesc, eare i-a ajutat să crească şi să în­veţe carte. De aceia s'a şi pus la lucru în vara aceasta, găsindu-se şi sprijinitori luminaţi, care ar putea fi Şi mai mult — îuîesuindu-le propa­ganda cu aparate de proiecţie puse la îndemâna lor. Astfel 'acţiunea lor devine o prouagaudă vie şi nu se vântură îu vorbe goale, ci se prinde îa cadrul realităţii trăite în sâuul ţă­ranilor noştri intuiţia imediata a eeia ee ei propovăduesc. Ei duc îu portul *i îa bagajul lor modest solia cul­turii» » muncii rodnice şi a păcii în-frdţi'toare. Ei sunt înaintaşii unei opere ш аі ' і ce abia începe la noi, aceia de a porni delà sine şi nu prin alcătuire oficială să dncă lumina şi cuvântul bun acolo unde e mai mare nevoie de ele. Iar cu atât mai mult fapta aceasta e vrednică de pildă, cu cât îa jurul ei nu sunt unul-doi, ci sunt

aproape o sntă. Totdeauna e greu la noi să se stângă mai mulţi pentru binele obştesc. Dar iată că faptul deosebit de însemnat s'a petrecut în sfârşit ca o asociaţie de propagandă culturală să se îochiege pe nesimţite şi tăcut cu liotàiîiea de a fi folo­sitori celor mai mulţi. Şi aceasta din iniţiativa proprie. E de sigur ceiace se aştepta de mult ca înfăptuire în viaţa noastră românească şi aztăzi ei sunt 100, dar dorim şi trebuie să fie 1000 şi deci legioane întregi. Cei o sută de aztăzi, ostaşi voluntari ai culturii romaneşti, sunt misionarii şi apostolii unor vremnri mai bune, căci lepădaţi o clipă de egoismul ca­racteristic vremii noastre stan ca pildă tinerelor generaţii şi deschid drumul larg spre unitatea sufletească a nea­mului Când pilda lor va fi înţeleasă şi simţită de alţii şi când aceştia — tot mai mulţi — vor coborî în besna satelor să dea din suiletul lor cel bun şi să se apropie sufleteşte d* po­porul cel mUre, atunci faţa lucruri­lor se va sch mba, multe suflete se vor întoarce pe calea dreaptă, un singur suflet va pluti între hotare, nu vor tuai fi multe amărăciuni şi nu va mai exista mai ales o ches­tiune a Basarabiei. Dar aceasta tre­buie făcut.

Să ne mulţumim acum cu munca celor o sută îu ogoi»l românesc, daud prinosul nostru de recunoştinţă acestor tineri nioldoveui, urmaşi cre­dincioşi ai mari trad ţ i moldoveneşti îu des voi tarea noastră culturală. Pe urmele uuor înaintaşi iluştri în Mol­dova cărturărească, dor ш cu toţii că munca începută de ei m mată ca pildă să devină pentru ţara între­gită ceia t e a fost munca altora pentru o ţară mică. Iar tinerelor ge­neraţii, nesigure încă de rostul lor adevărat şi în căutarea unui ideal de viaţă, le zicem : acesta este rostul şi aceasta este chemarea voastră.

C S U ^ E Ţ E ^ U , orofesor

VIAŢA ECONOMICA ÎN BASARABIA Industria şi comerţul din Basa­

rabia pe zi ce trece se resimte tot mai mult de pe urma crizei de numerar. Instituţiile producătoare gunt silite să şi micşoreze continuu pruducţmnea lor. Oraşul Bălţi a ijtoü industrie a fost atât de înflo-rhoare odinioară, alunecă astăzi pe o pantă din ce'e mai periculoase. O stagnare dureroasă se observa tn uiumul timp pe piaţa Bălţilor

y şi îngrijorarea cu care este privită ' nu este localizată numai în con­

certul de forţe industriale căci ea se resfrânge asupra vieţii comer­ciale a întregului oraş şi judeţ.

Cauzele acestei grele situaţii este criza acută de numerar şi cu toate sforţările ce s'au făcut până în

! prezent, nu s'a ajuns la rezultatele aşteptate.

!, Trebue să constatăm că legătu-! rile dintre băncile locale şi îndus-I triaşii noştri, nu au fost de natură

să determ ne un sistem financiar fericit care să fi pus interesele in­dustriaşilor la adăpostul vremurilor de faţă. Sumele livrate de condu­cătorii băncilor, marilor industriaşi de ulei, sunt cu totul insuficiente pentru a satisface interesele vitale ale industriei locale, iar pe de altă parte, fondurile de manipulaţie ale băncilor fiind acaparate aproape exclusiv numai de marea industrie, micii industriaşi, sunt şi ei loviţi amar, pentru că trebuinţele lor bă­neşti găsesc tezaurul băncilor sltsit. Dar aspectul de azi al industriei Bălţilor, aspect atât de regretabil, nu este faţa defiinitivà a activităţi importantelor noastre instituţii in­dustriale. Prin stabilirea unui echi­libru serios între cantitatea fondu­rilor de manipulaţie a Băncilor şi nevoia de credit a industriaşilor, normalizarea s'ar putea realiza într'o măsură foarte largă.

I n ce priveşte comerţul bălţean în general şi cel basarabean se în­tremase în ultimul timp. Acum însă a decăzut complect. Băncile, — ea şi pentru industrie — nu mai în­treţin credite ca altădată — fireşte fiindcă şi Banca Naţională a luat masuri de restrângere, întrerupân-du-le creditele obişnuite. Ţăranii au pierdut încrederea în bani şi riscăm eă inaugurăm aci în Basarabia o epocă de total sthimb în natură. Cumpărăturile lor sunt numai de mattrii de primă necesitate şi suurn-petea alimentată retează orice avânt comerţului. Multe magazine se vor vedea nevoite să se î n c h i d ă , pentru a evita eheltt.eble zdniee d e între­ţinere şi personal, — iar mare parte « n cele care lucrau cu credite, să înceteze plăţile.

* I n regiunea Basarabiei de Noid

Ji îa special la Bălţi, începându- se weeratul grânelor, etc., se observă

_ ţ Q e p e acum a oare-care mişcare în 7 1 wmea cerealistă, exportatorii din

^măuţi , Brăila şi Constanţa tri-Duţându- şi ̂ emisarii lor spre a sonda terenurile de activitate pentru toamnă.

^ . T r e b u e însă să constatăm o mare « e p n m a ţ i e î n ee există* aci în co-

P R O B L E M A C U L T U R A L A L A Î4ATE

merţul de cereale din lipsa de oboare de cereale oficiale. Ţăranii cari aduc grânele lor în oraş, sunt acostaţi de anurniţi indivi, cari n'au obli­gaţiuni nici faţă de societate şi nici faţă de stat, cumpără mărfurile pentru preţuri mici sau promit pre­ţuri mari înşelând la cântar. Aceşti intermediari ilegal şi samovolnici speculează amestecând mărturile, după care le vâad adevăraţilor co­mercianţi cerealişti cari nu-şi pot risca viaţa stând nopţi întrrgi pe la bariere spre aşi face cumpărăturile. Vina acestei calamităţi în mare parte o poartă camera de comerţ din Iaşi, căreia aparţine Bălţile si nor­dul Basarabiei, care până în pre­zent nu s'a îngrijit de înfiinţarea oboarelor de cereale şi vite la Bălţi si puncte mai importante din cir­cumscripţia sa.

* Valul speculei de care lumea

întreagă sufere delà războiu încoace, n'a scutit de efectele lui neplăcute nici pe liniştitul oraş basarabean Soroca. Cu ocazia liberului export al fainei brutarii locali au scumpit pâinea delà 6 la 8 lei şi în câteva zile au urcat preţul pâuă la 12 lei. In urma intervenţiilor autorităţilor s'a convenit un preţ de 8 -25 (jum. făină cal. 1 şi gum. cal. 11.) Bru­tarii declarând grevă, au fost daţi judecăţii şi condamnaţi la amenzi între 4000—20.000 Iei şi închisoare (I. Muus<'hi, O. Suhvartz, I. Şafu, B. Nudelman şi I. Cuţel) ca apoi se stabilească un preţ definitiv de 9 lei pânea calitatea 1 şi 5.50 pânea neagră kgr. Preţurile zarzavaturi­lor sunt de asemeni foarte mari. Notăm pe ziua de 21 Iulie : 40 lei kgr. pătlăgele roşii, 20 lei kgr. fasole verde, 2 lei ardeiul, 25 lei varza de 3A kgr., 2*50—3 lei un ou, ete. In ultimul timp s'a hotărât t

de primăria oraşului că vânzarea engros a produselor alimentare, 8 du se delà ţară să fie permisă între orele 12—6 d. a. as gurându-se asttel preţuri mai convenabile.

Operaţiunile cu cereale şi manu­factură efectuate la bursa basara­beană din Chişinău delà 31 Mai— 21 Ы і е 1924.

CEREALE Porumb lei 40500/00 kgr. încer­

cat vigori staţia Pârlita, idem lei 4000, încercat vagon st. Chişinău.

Porumb 3800 idem lei încercat în vwgon R w i ţ a 9150 idem lei din recolta 924 calitatea conf. uzurilor ns. Ѵг „Cupecvseaia dobrota".

G'âu corp. st. 3°/o şi 5 % , secară lei 64050/00 kgr. încărcat vagon st. Surata.

Porumb lei 41000/00 kgr. încăr­cat vagon marfă bună.

Grâu 7000 idem lei dunlicat st. Floreşti ; Fân de Şes 1708 idem lei predabil în Chişinău.

MANIFACTURA Gulere cu pânză lei 180 grossu

firma Edlih. Manşete şi plastome lei 25 duzma firma Edlih. Marfa fără pânză lei 120 firma Edlih.

C. V. URSUIE4C

II . „Casa culturii poporului" e pusă

sub acel înnalt patonaj. îşi are administraţia centrală la Bucureşti şi are printre altele şi următorul scop: De a creia în fieeare judeţ câte o casă culturală şi în fecare comună câte un cămin cultu­ral. — Printre membrii de drept ai casei culturale judeţene, sunt şi revizorul şcolar şi protoereul, adică cele două organe ofic-Ые prin cari apostolii satelor sunt în legătură cu centrul. In art. 15 al statute­lor Casei culturii poporului se spune, că aceste case culturale judeţene au de scop înfiinţarea căminelor culturale săteşti. Dacă e aşa, ne ridicăm privirile întrebătoare către superiorii noştri din capitala jude­ţului: Nu i-am auzit nici odată vorbindu-ne de aşa ceval Aş fi feiicit aflând că măcar un revizor din această Românie Mare a con­vocat pe învăţători să le dea di­rective ori ajutoare pentru înfiin­ţarea de cămine culturale rurale. Da, vor fi fost chiemaţi, uneori chiar telefonic, dar au fost chie­maţi pentru patimi şi fleacuri mici de cele mai multeori de natură po­litică. Te apucă groaza când vezi, câ politica şi a varát coada acolo un ie nu trebue să lie decât soli­daritate şi unitate de muncă. Poli­tica ne împrăştie şi răsieţeşte şi în loc să mei gem toţi pe acelaşi drum, ne face să apucam pe cărări deo-stbite, cari nu duc nicăiri şi cari nu aduc nici un folos ţării şi nici nouă. învăţătorii n'ar trebui să facă decât politica nevoilor lor şi a celor obşteşti, pentrucâ toţi au aceleaş nevoi şi aceleaşi aspiraţii pentru binele comun.

Nu ştiu însă dacă aceste case culturale judtţene există, dar din moment ce o instituţie atât de au­toritară a scris, că se vor înfiinţa, cred, că s'a făcut ceva, mai ales, că această „Casă a culturii popo­rului " s'a înfiinţat în 1921. Ori­cum însă, revizorii ar trebui să se intereseze de aproape de activitatea extraşcolară a învăţătorilor şi de mersul culturii la sate.

Noi, învăţătorii, să lucrăm din imboldul şi sub privigherea lor, iar ei să urmărească de aproape acti­vitatea noastră şi s'o consemneze în procesele verbale, care în acest caz ar deveni mult mai mult de­cât o simplă formă . . . , formă care începe totdeauna cu „Astăzi atât ale lumei cutare" şi termină eu „Ni se vor trimite cu prima poştă atâtea copii" . . . Să se fi adus vre­odată vorba în aceste procese ver­bale despre activitatea culturală a învăţătorului n 'am văzut încă. Astăzi rolul revizorului şcolar, cât şi a celorla te organe de controlul mai mult decât îmbelşugate, se re­duce aproape la un rol de pol i ţ i ş t i . . .

Cu toate încercările făcute, pro­blema cultivării masselor rămâne tot deschisă. «JDintre cei trei fac­tori, statul,, biserica şi şcoala, aces­tora de pe urmă le revine sarcina cea mai grea. In şcoală trebue să se des voite în special gustul ce-titului. Aici se ridică îucă o altă chestiune: învăţătorii au oare, ei îuşişi, acest gust desvoltat cât mai mult posibil? Răspunsul e toarte indoeltnc. ' Şi dacă nu-1 au, cum să dea şi altora ceace chiar lor le lipseşte? Aci e greu. Şcoala nor­mală are datoria de a îndruma şi desvolta cât mai mult plăcerea de de a ceti ceace, — din păcate — nu se prea face. Cât am tost elev nu mi-s'a dat nici mie nici altora să fac măcar o recenzie oii studiu a unei cărţi câ:, de mititele. Acest izvor al căfţii ar fi trebuit să nu îndestuleze niciodată şi să fim ase­menea călătorului, care dupăce s'a odihnit la umbră, bea apă de la izvor şi cu cât bea cu atât ar be>i mai m u l t ă . . . Dar in şcoala normală această latură e aproape pretutindeni neglijată, probă că mulţi, foarte mulţi învăţători, după ce îşi văd diploma în buzunar, nu mai citesc nimic. Definitivatul îi dă — numai la unii — o leac à de osteneală, iar după ee-l văd luat, cartea e uitată. Astfel că mulţi învăţători, cari nu numai că nu sunt abonaţi la reviste ori ziare, dar nu l e 4 citesc nici pe celea tri­mise din oficiu, cum e bunăoară „Lamura". Pe la mulţi colegi am V8zut numere din această revistă cu foile n e t ă i a t e . . . De acelaş lu­cru se plânge şi unul din condu­cătorii revistei preoţeşti „Crucea", spune că preoţii n'o citesc nici după ce revista li s'a trimis cu foile tă­iate . . . Şi totuşi „tăria în luptă, luminarea mulţimii, cere tot mai multă cultură din partea factorilor corespunzători" cum zice şi dl prof. univ. I. Simionescu într 'un număr de anul trecut al Lamurei. Dacă e aşa apoi pregătirea culturală a normalistului să fie cât mai cultu rală, cât mai temeinică, iar după ce pleacă de pe bărcile şcoalei să fie obligat chiar să c tească reviste şi cărţi. In această privinţă chiar ar fi nimerit, dacă s'ar înfiinţa pe ju­deţe biblioteci învăţătoreşti, de unde învăţătorii ar putea împru­muta cărţi, după care ar face re­zumate, dări de seamă, recenzii, etc. Numai astfel s'ar naşte în suiletul Învăţătorului dragostea

pentru acest umil şi áincer prieten : cartea, — şi, dacă ar avea în su­fletul său raza aceasta ruptă din dumnezeirfi, uşor ar trece-o în su­fletele elevilor săi. Şi atunci fii de sătean, odată formaţi din şcoala primară în această direcţie, între­ţinuţi mai departe la cursurile com­plimentare şi apoi la militărie, — unde Fundaţia culturală „Princi­pele Carol" organizează serbări, şezători şi deschide biblioteci, — atunci sigur, acele scaune înşirate pe lângă soba caldă într'o Sâmbătă seara de iarnă, pe care le visează unul din marii noştri căr­turari şi adânc iubitor de neam, acele scaune bătrâneşti, ar fi plie de ficiori şi fecioare, de bătrâne cu furca în brâu, de babani aibi ca lâna de pe caer . . .«j^Şi acolo, îu sfârâitul harnic al fuselor, ce po­vestiri din trecutul satului şi din vremea lor ar povesti bătrânii, ce sfaturi le-ar da învăţătorul, ce cântece din caval ar doini feciorii, ce râs argintiu ar înflori pe buze de fecioare 1

Şi atunci nu s'ar îmbunătăţi nu­mai starea sufleteasca a săteanului, dar şi cea materială. Astăzi, cum să-i dai cărţi, când sufietul lui, cu toată împroprietărirea, e chinuit de nevoi şi trupul pocaltit de foame? Cum să-i pui canea în mână, când el n'o iubeşte, n'o cunoaşte şi nu-i simte nevoia? Şi cu tuate acestea, aceasta se impune. Dezordinea mo­rală care ne-a cuprins lipsurile de tot felul, ameninţările de furtuna ce vin de peste hotare, sbuciumul în care ne găsim, cât şi poziţia noastră faţă de naţionalităţile mi­noritare, toate aceste impun o ridi­care culturală cât mai grabnică.

Să se scoată pentru sate cât mai multe căiţi şi cât mai estetic exe­cutate. „Cultura naţională" e cea mai indicată pentru aceasta. In Italia şi Germania se pune mare preţ pe lucrarea copertelor, cari se execută potrivit cuprinsului cărţii.

Să se tipărească pentru tine­rime cărţi cu caracter educativ şi moral în felul celor din Germania. Deasemenea reviste şi tipărituri periodice, cum e de pildă în Franţa „Revue de jeunes tille" ori cum era la noi mai de mult biblioteca Râureanu. I a Cehoslovacia apar numai pentru tinerime peste 30 de reviste. Mult d û t e l e pentru fii satelor. In ţara noastră"'apar peste 430 reviste şi publicaţii. Câte sunt pentru tineret ori pentru sate? Foarte puţinei „Cultura Poporu­lui", „Duminica Ortodoxă", „Dumi­nica Poporului", „Crinul Satelor" şi alte câteva. Mulţi dintre abo­naţii acestor foi însă, le primesc, le citesc, dar nu plătesc! Şi astfel ele, suprimând trimiterea celor răi de plată, pierd mulţi cititori, iar când numărul celor răi platnici e prea mare dispar însăşi ele. 1) Paguba celor ce scot asemenea publicaţii e mare, dar mai mare e paguba ţării, căci tocmai popula­ţia satelor, nădejdea zilelor de mâine, are mai multă nevoie de lumină In locul publicaţiilor folo­sitoare, ee înmulţesc cele otrăvi­toare de suflet, cari au cât mai grabnic stavilă revistelor şi pub­licaţiilor pornografice şi să încura­jeze tipăriturile populare şi edu­cative. Aceastí nu numai la sate, dar şi la oraşe. In nouile ţinuturi, in special, puţine din revistele bune din regat îşi găsese loc. La Sighetul Marmaţiei n 'am găsit de-

1) Gazeta Ţăranului, Dacia, România nouă, Lu­minătorul, eto.

cât: Tiribomba, Vistavoiul, Revista Galantă şi Di Grandal Cum ve­deţi una şi una! Oare aceste re­viste sunt cele mai reprezentative ale culturii noastre? Ce zic străinii? Cu asemenea reviste se face na­ţionalizarea celor mai înstrăinate ţinuturi româneşti?... Statul e da­tor să intervină. Atâta hârtie şi cerneală care se întrebuinţează pentru tipăriturile rele, s'ar putea întrebuinţa pentru mărirea numă rului celor bune şi cu mult folos.

Statul are, în adevăr, multe ne­voi. Dar daeă nu poate da din pungă, să dea cel puţin directive şi să încurajeze tipăriturile bune. Satele cu propriile lor mijloace ar putea să-şi facă şi plătească abo­namente şi să înfiinţeze şi întreţie biblioteci. In ţările dm apus şi chiar în vecina noastră, Cehoslo­vacia, locuitorii sunt supuşi unor anumite taxe cari se întrebuin­ţează pentru scopuri cnlturale lo­cale.

Să împrumutăm de la alţii — fie ei <\h>ar duşmani — obiceiurile lor b. ne, dacă ne folosea Să se pună şt ia noi asemenea taxe cât de mici pentru înfiinţare de bib­lioteci. Organele de control să se intereseze şi să urmărească de aproape activitatea acestor bib­lioteci..

Să se ia măsuri ca depozitele de cărţi sa-şi îndeplinească me­nirea. Fundaţia culturală „Princi­pele Carol" sau Ministerul Instruc­ţiunii să scoată o foaie obligatorie pentru învăţători în care să se discute asupra bibliotecitor, asupra folosinţei cărţilor, ce cărţi nouă au apărut, căror gospodari li s'au oferit premii („Casa culturei popo­rului" are şi acest scop) şi înstâr-şit tot ce este în atingere cu miş­carea culturală la sate şi prog­resul ei. 2)

învăţătorii să fie obligaţi să ţină şezători cu elevii cel puţin odată pe săptămână. Să facă dări de seamă asupra lor pe cari să le vadă organele de control când fac inspecţie.

In programul şcoalei primare — cel puţin în cele două clase su­perioare — să se introducă măcar o oră pe săptămână de leotură liberă, în care să se citească cele mai frumoase pagini din autorii noştri populari, "descrieri geogra­fice în care să se vadă frumuse­ţile şi bogăţiile ţării noastre, ori istorice în cari să se arate obârşia noastră, greutăţile prin care a trecut poporul nostru şi tăria lui de viaţă, faptele vitejeşti ale lui şi ale căpeteniilor lui. (La şcoala din Bedales, Anglia, elevii au în flecari zi o oră în care citesc din marele lor Shakespiare)

O altă nevoie de care deprinde în mare măsură cultivarea masse­lor, e îmbunătăţirea situaţiei ma­teriale pe cât posibil a factorilor purtători de lumină la sate, căci „nevoile mulţimii, lipsurile ei, par­tea ei de umbră şi scădere, le cere tot sufletul, toată munca, timpul tot o încordare de Samson". 8 ) Alt­fel oricâte şcoli se vor clădi, vor rămâne z duri reci, ori câte cărţi se vor aduna, ori câtă sămânţă bună se va strânge la sate, va fi zadarnic, dacă sămănătorii vor sta cu braţele încrucişate. Mântuirea nu poate veni decât prin şcoală şi prin biserică! c. N. h ă r v ă e s c u

învăţător

2) Aceasta s'ar putea faee printr'un supliment al „Lamurei". Redact.

3) Gh. D. Muçur-Lamura.

S C R I S O R I 1 > 1 \ P A R I S D e l à r e d a c t o r u l n o s t r u —

C. B O B E S C l

B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B

D I N T R E C U T U L N O S T R U

COSTUME DIN ÎNCEPUTUL SECOLULUI 18-LEAţ HÀTMÀNITA, UN ARNĂUT ŞI O FEMEE SĂRACĂ

B

a B B B B B B B B B B B B B B a a B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B B

In ultimul timp a terminat stu­diile de vioară superioară la „Seu-ola Cantorum" tânărul maestru C. Bobescu. Vincent d'Indy i-a acor­dat cota cea mai mare, felicitân-du-1. Incurând Bobescu va face să se vorbească de el cu entusias-mul şi admiraţia cari slăvesc pe cei mai mari artişti.

După ce a terminat conservato­rul la Craiova cu Jean Bobescu, a venit la Paris în 1921 unde a con­tinuat vioara cu Lejeun şi com­poziţia cu Vin­cent d'Indy. Ter­minând acum, se pregăteşte să ple­ce în ţară unde timp de trei luni va da concerte de sonate moderne la Bucureşti, Si­naia, Cluj, Timi­şoara şi Arad.

Cele mai stră­lucite manifesta-ţiuni, ale sale au fout până acum concertele date în timpul războ­iului la Iaşi, ca solist, sub con­ducerea lui G. Enescu, şi un ciclu de concerte date în toată ţara sub patrona giul M. S. Regelui Ferdinand. Apoi concertele date în Paris la Playel, în sala Gaveaa, Errart şi la Sorbona. A reputat deasemenea un mare succes la Liege cu ocazia festivalului românesc or­ganizat anul trecut de Fundaţia Culturală Principele Carol, pre­cum şi în Mexico şi Havana unde a făcut un turneu acompa­niat de pianistul Jelescu. La St. Valerianeaux a cântat împreună cu Dna Viardot celebra cântăreaţă franceză, A fost deasemenea ales

cânte în taţa aparatului ce din

C. BOBESCU

sa

înălţimea turnului Eiffel a trans­mis prin undele sale electrice, vibraţia coardelor lui în toate col­ţurile Franţei.

In primăvara aceasta a cântat la „Seuola Cantorum" Sonata în ut (Do major), şi trio în si bemol ale lui Vincent d'Indy acompaniat fiind la piano de către compozitor însuşi şi celebra sonată a lui Cesar

^ Frank, după a cărei executare d'Indy i-a spus: „Bobescule, so­nata lui Frank nu se poate e x e ­cuta mai bine decât atât"! A -ceastă afirmaţie e pentru Bobescu un titlu de mare cinste, Vincent d'Indy fiind as ­tăzi cel mai mare compozitor al Franţei.

In ultimul timp Bobescu a exe­cutat deaseme­nea cu mare suc­ces sonata în Do minor a lui Brp-vil, acompaniat de autor.

Toate cele d e mai sus arată lip­

pe d fi de tot înă l ţmea la cari se v a înălţa Bobescu.

Pentru iarna viitoare a făcut un angajament strălucit la Paris. Va da, ca solist, mai multe con­certe de sonate şi muzică de ca­meră la Teatrul Champs-Elysees, sub direcţiunea lui Woiff celebrul şef de orchestră delà Opera-Comioă.

Pentru România, Bobescu e o fală şi o datorie impune statului român să ajute acest mare talent să se ridice pe culmile succesului. Din nenorocire, în această direcţie, Bobescu a şi suferit decepţii. Râ-mâne acum marelui public să-1 aprecieze. VALERIU вн MUGUR

fW X

M a i m u l t a p o e z i e i n v i a ţ ă !

В Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш З З Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш Ш В

Lumină, mai multă lumină"... ace­stea au fost cuvintele cu care şi-a încheiat viaţa unul din cele mai mari genii ala omeniriiK._q!impicu! Goethe, care prin sufletul lui de poet mare, a ştiut să se înalţe pe piscurile cele mai înalte ale cugetării, de acolo pre­zidând la destinele neamului său şi ale omenirii întregi, devenind „sufle­tul secolului său". Acest prinţ între prinţii cugetării, acest ales Intre aleşii neamurilor, a înţeles mai bine ca mulţi alţii că „viaţa e ceva cu mult mai înalt" decât suntem obişnuiţi s'o pri­vim, şi a ţinut ca acestei filosofii su­perioare sà-i dea deslegare prin „mai multă lumină".

Când cuvintele acestea sunt apo-teozarea unei vieţi ca a lui Goethe, autorul Iui Faust, care, prin oricâte metamorfoze a avut să treacă, la 30 ani şi-a pus în gând ca jumătatea vieţii ce mai avea de trăit, să n'o trăiască decât în toată întinderea ei, — „în bine, în adevăr, în frumos" — cât trebue să ne dea nouă de gândit, care am avea nevoie de atâta lumină, de atât adevăr ! Căci cu toate luptele, cu tot progresul ce l-am făcut şi-1 vom mai face, cu întreaga dănţuire de veselie şi fericire aparenta de-oparte, iar de alta gemetele înăbuşite ale mi­lioanelor ce nu pot să strige, cu toată pretinsa civilizaţie, nu ne putem mândri cu adevărul vieţii, care este floarea rară şi modestă, ce răsare adesea în ogoarele desţelenite, acolo trăindu-şi viaţa, adăpându-se din paharul îndoe-lilor, a umilinţelor şi a suferinţelor de totfelul.

Floare rară !... care ar avea nevoe de lumina lui Gopthe, dar care ise răpeşte, de iubii ea lui Byron, — „care să se întindă până unde se întinde viaţa", —• dar care ise perverteşte, de sinceritatea Iu! Carlyle, dar care se înlocueşte cu cea mai rafinată minciună, ...care ar avea nevoe de înţelegerea noastră a tuturor, stropită cu cele mai curate lacrimi şi hrănită cu cel mai nobil sânge ce ar curge, nu din piepturile străpunse de suliţi, în învălmăşelile fără nici o chemare ale războaelor, ci din stânca neprihă­nită a unui ideal şi a unei lumi mai bune! Floare sîâniă !.. care ar trebui sădită în cel mai depărtat şi mai obscur locşor ai sufletului omenesc, f!o-.re pentru care au suferit în'elepţiî omerfirii, in frunte cu Mântuitorul Iisus.

O! De-am pricepe şi cultiva acea­stă floare, „Simbol al adevărului", câtă fericire am vedea în jurui nostru, câte frunţi senine, care şi-ar duce cu nobleţă destinul vieţii, câtă frăţie şi cât dor de muncă şi progres. Pentru aceasta ne trebue „Mai multă poeze în viaţă", căci otice s'ar zice, viaţa ne este cu totul sau aproape cu totul lipsită de poezie. Mai ales vremurile pe cari le trăim nu se pot bucura de acest dar dumnezeesc. Materialismul, ce stăpâneşte spiritele aproape pe întreaga întindere a plaiutilor vieţii, stinge în cele mai multe suflete şi ultimele scântei de idealism curat, făcându-le să se închine noului idol, care cu o îndărătnicie demnă de plâns vrea să întroneze o nouă religie par'că,

în locul celei .superioare, de muncă cinstită şi de iubire nemărginită.

Să privim mai adânc rostul vieţii, să făurim cheia vrăjită cai care .«а . . -^вмк descuiem părţile fericirii şi pătrunzând înăuntrul acestui templu, să întrebăm cu sfială despre adevăratele virtuţi... şi apoi, trecând prin lume, să semănăm în dreapta şi în stânga mângăerea şi lumina, îmbinări de realitate şi vis. Această îmbinare „ne va aduce în suflet acea adiere caldă a poeziei, farmec fără de care viaţa ar fi doar o vale a plângerii Г... cum vorbea marele Anatole France miilor de stu­denţi, cari s'adunaseră s'asculte cu­vântul celor mai de seamă gânditori ai Franţei.

„îmbinări de vis şi realitate" — să nu pară o ciudăţenie, întrucât acea­sta pare a fi adevărul vieţii. Pare cea mai adevărată şi mai înaltă filo-sofie, cel mai curat şi mai sincer idealism, cea mai generoasă şi mai fecundă credinţă;

Filosofie cu rădăcinile adânc înfipte în însăşi taina creaţiei şi a existenţei umane ni-ar avea nevoie, cred, de maxime şi principii demonstrative uimi­toare, întrucât desechilibrărîle atât de dese... şi care, din nefericire, stăpâ­nesc întreaga epocă a noastră, sunt tăcutele şi atât de convingătoarele demonstraţii. Desechilibrărîle acestea nasc antagonismele dureroase, care duc la sfâşiere pe fiii aceluiaş neam, la înlocuirea sincerităţii prin demago­gica minciună, la foiala nimicire a simţemintelor înalte, creindu-se în fe­lul acesta o atmosferă de existenţă insuportabilă.

Filosofia aceasta a „îmbinării de vis şi realitate", de supranatural şi pământesc, n'ar fi altceva decât as-vârlirea vălului a „mai multă poezie", asupra durerilor noastre şi a celor dimprejurul nostru, precum şi reche­marea tainică a adevăratei înfrăţiri, la o muncă sinceră şi tăcută,... fe­cundă şi adevărată ! Şi cu o astfel de muncă, mai ales în timpurile noa­stre, foarte puţini se pot mândri şi aceştia sunt de obicei învinşii vieţii cari printr'o mândră modestie „ţes în taină la munca ce cred că li-s'a dat", cum spune aşa de frumos şi de convingător unul din cele mai alese spirite ale neamului nostru, nemuritorul poet A. Vlahuţă.

Să ne îndreptăm privirile spre acei vizionari, în ale căror suflete oricât ar fi mocnt dorinţa de glorie şi-au pregătit-o însă prin îndelungi sforţări, precum şi prin sacrificii de ordin su­perior, premergătoare ale culturii nea­murilor şi a civilizaţiei de care se bucura cea mai mare parte a ome-n.rei.

Să rechemăm în sufletele noastre iubirea lui Byron, în inimile noastre „lumina" lui Goethe, în desfăşurarea acţiunilor noastre „munca sinceră şi tăcută, a Iui Carlyle, — quitesenţe a „îmbinării de vis şi realitate", — iar pentru înţelegerea acestor virtuţi su­perioare să chemăm într'ajutor adânca înţelegere a vieţii, asupra căreia să fluture generozitatea a „Mai multei poezii!".

6. B0BEI

1 Pagina 2 CVLTÜRA РОРОПѴтт Numârnl 72

C O R A B I A ¥ 1 D U M I N E C A A Sí O LA BVPĂ R U S A L I I

I I I Iisus după-ee a săturat poporul

prin înmulţirea pâni or şi a peşulor a poruncit apostolilor să se uree în corabie şi să treacă de cealaltă parte a locului Geuizaretuui, pâaă ce el va slobozi popoiul. Apoi, după-ee a mai d i t popomlui câteva învăţături s'a suit într'un munte ce era aproape de lac şi s'a rugat acolo până noaptea târziu.

In vremea aceasta corabia apos­tolilor plutia pe apă şi se legăna. Un vânt puternic s'a pornit şi a învăluit corabia din toate părţile. Apostolii erau obişnuiţi să fie în­totdeauna cu Dascălul lor, care îi apăra de toate primejdiile. Acum văzându-se singuri, au fost cuprinşi de frică şi se uitau desnădăjduiţi în întunericul nopţii. De od,*tă au văzut, că cineva umblă pe apă ca pe uscat şi se apropie de ei. L i s e părea că e nălucă, s'au înspăimântat şi mai tare şi au început să strige.

Dar, nu era nălucă. Era Iisus, care îşi sfârşise rugăciunea şi acum venia pe apă la ei. Văzâud frica lor le-a grăit zicând :

— îndrăzniţi, eu sunt, nu vă temeţi 1

Ne putem închipui bucuria de care au fost cuprinşi apostolii. Unul dintre ei, Petru, răspunzând a zis :

— Doamne, de eşti tu porttn-ceşte-mi să viu la tine pe apăl

iisus i-a răspus : V i n o 1 Petru s'a cobo ât din corabie şi

umbla pe apă, apropii ndu-se de Iisus.

Dar vântul sufla tot mai puter­nic şi Petru înfricoşându-se a în­ceput a se cufunda. Acum a strigat din toate puterile, cu glasul des-nădejdd.

— Doamne, mâniu ; eşte măi Iisus îndi tă îutinzâ du-şi mâna

l-a prins şi l-a scos din apă zi-câudu-i:

—• Puţin credinciosuîe, pentru ce te-ai îndoit? Apoi s'au urcat amân­doi în corabie şi a stat vântul. I a r cei ce erau în corabie s'au închinat lui zicând: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu eşti 1

Din minunata întâmplare a sfintei Evanghelii de astăzi noi putem să luăm următoarele trei învăţături:

1. Corabia, în care s'au urcat apostolii îîichipueşte viaţa omului. Din ceasul în care ne naştem până în ceasul morţii noi călătorim prin valurile acestei vieţi. Uneori corabia vieţii noastre pluteşte lin, iar alte ori se leagănă în toate părţile, fiind ameninţată să se cufunde, ca şi corabia apostolilor. Uneori, sc chiar cufundă.

Ori-ce corabie are u n cârmaci. Fiecare om este cârmaciul corăbiei vie ţ i sale. Dar slujba de cârmaci este foarte grea,- peutru-că marea vieţii n u este întotdeauna liniştită, îşi are si ea valurile ei tulburate, cari fcunt chinurile şi n cazurile de multe ieluii. Când se clatiuă corabia vieţii, cârmaciul n u trebue să-şi piardă nădejdea. Este un cârmaci nevăzut, care c u ajutorul său cel înalt potoleşte slăbiciunea cârma­cilor celor văzuţi şi astfel mântuieşte corabia ş i nu o lasă să se înece. Atunci aşadar omule, când simţi că se clatină corabia vieţii tale fin.d copleşiiă de vântul puternic al n ă ­cazurilor şi durerilor, adu-ţi aminte, că este cineva, care te poate ajuta. Este câmaeml nevăzut al vieţii noastre, bunul ş i milostivul Dum­nezeu. Cea dniâ i învăţătură aş : dar este : să n u ne pei dem nici < dată i a dej dea în Dumnezeu, ori àt de nă .â j i ţ i şi tmd ţ i am fi. Iisus 54 zis apostolilor: 1> drăzniţi, eu sunt, nu v ă temeţi. Aşa ne zice ş i nouă : Nu vă perdeţi curajul, Dumnezeu n u e de tar te de voi.

2. Pe cât este de bună şi folo­sitoare încrederea şi nădejdea î n Dumnezeu, pe atât d e primejdioasă este desní dejdea. Aeeas'e este a doua învăţătură a sfintei Evangelii de astăz'. Petru, pâră < and s 'a încrezut in Ii '-us, a umblat pe « p ă ca pe uscat, ît data ce pe urma unui vânt puternic a început a s e îndoi si a-şi pieide nădejdea,s'a e u f u nd i t .U n e o r i noi ne peidem nădejdea faiă s ă avem ternei îndde.juus. Năcazul с-лге ne ajunge nici n u e aşa d e mare uneori precum credem şi to tuşi, pitrzâ du -ne n ă d e j d e a , corabia vieţii noastre s e cufundă, pentru că noi n u vrem s ă ne aducem aminte, С ч ajutorul lui Dumnezeu este cu mult mai puternic decât năcazurile, cari pot să ne ajungă pe om.

3. Aceasta o putem vedea din păţania lui Petru. El a început s â se tufunde, iar Iis >s i-** întins ѵийил şi scoţu.du-l din apă l-a scăpat deJa moarte. Chiar şi în clipa Crfa d-n urmă ne poate ajuta Dumnezeu. Atunci, când toată lumea ne pără­seşte, când nu mai avem pe nimeni pe acest pământ, Dumnezeu e cu noi. Iată a treia învăţătura a sfintei Evangelii. Să nu fim puţin credin­cioşi, căci toate se pot celui credin­cios. Credinţa în Dumnezeu ne va insufla nouă curaj, ne va întări în lupta cu greutăţile vieţii şi astfel, corabia vieţii noastre cu ajutorul lui cel prea sfânt va fjunge la malul dorit. SEPTIMUI POPA

S Л X Despre aceasta comună româ­

nească nu s'a scris poate niciodată. Nu s'a găsit nimeni care să se in­tereseze de mişcarea economică şi culturală a acestei comune.

Nu e de mirare, comuna aceasta e aşezată în mijlocul unei câmpii întinse. De oraşe e cam departe si drum de piatră nu trece prin ea. Când vremea e uscată te mai poţi apropia de Sân-Miclănş, când însă timpul e ploios drumul e acop i r t de noroi prin care de multe ori nu poţi străbate nici cu trăsura pur­tată de patru cai. Când primăvara zăpada se topeşte apa şi noroiul sunt aşa de mari prin comună, în­cât bieţii locuitori după o cofă de apă se duc cu ajutorul a nişte pi­cioare de lemn de te smerii, când îi vezi.

Comuna e mare şi locuită în cea mai mare parte de români. Ca cele sunt curăţele, aşezate în ordine fru­moasă, gospodăriile sunt de ase menea bine îngrijite. Locuitorii se ocupă cu agricultura, care de multe ori nu le aduce foloase corespunză­toare, din cauza secetei sau a ploi­lor multe.

Ceeace face podoaba acestei co­muni e biserica frumoasă diu mij­locul satului; în curtea ei se află două cruci de piatră cumpărate de sătenii milostivi. Părintele sufletesc al comunei e dl Mihail Pop, un mare propovăduitor a iubirii ade­vărate şi un econom fruntaş. Cele două şcoli primare, una de stat şi una confesională, sunt în bună rân-duială.

Un fapt înbucurătnr şi vrednic de luat în seamă sunt ci armele puţine pe cari oamenii nu Ie cer­cetează, doar rar de tot. Ce pildă fru­moasă, dacă cârciumele ar sta goale în fiecare comună, ar dispărea sărăcia cea mare şi ura dintre oameni.

In această comună sunt şi câţi-va studenţi inimoşi cari sub ;ondu-cerea harnicului director-învăţător dl Augustin Pop, Duminecă, in 27 Iulie, au datomare serbare culturală. Programul bogat şi variat a fost bine executat. Recitări, monobage şi dialoguri au stârnit momente în­ălţătoare în sufbtul sătenilor cari aşa de rar au fericirea să vadă câte o serbare frumoasă. Publicul s'a prezentat în număr frumos.

După teatru a urmat dans, atât pentru inteligenţă cât şi pentru popor. Venitul curat a fost destinat pentru fondul unei biblioteci po­pulare. Iată o ideie frumoasă care

1 C JL A IJ S trebue realizată cât de curând şi imitată de toţi.

Iubiţi cetitori, prin biblioteci şi case de citire ne vom scoate din noroiul întunericului. Cetind ne vom însuşi cunoştinţe de cari avem aşa de mare lipsă; timpul va treee mai uşor, vom câştiga o cultură eu aju­torul căreia vom înlătura lucrurile eari ne cauzează atâta rău. Ne vom trezi şi vom munci mai uşor pe câmpiile arse de soare şi bătute de vânturi.

Săteni dornici de carte şi de ştiinţă, procura ţi-vă foi culturale, şi nu politice; prin coloanele foilor culturale veţi găsi o hrană bună sufletească. „Cultura Poporului" face mari sforţări pentru binele vostru; sprijiniţi-o, că ajuiându-o pe ea, va a j u t a ţ i pe voi ; ea este a voastră a tuturora.

Tineretul în aceasta comună e ca şi fn to-te celelalte. Educaţie, o altă educaţie trebue să dăm tine­retului de azi din care lipseşte seriozitatea. Şi lucrul acesta se poate face numai prin carte.

Un drum de piatră ar trebui acestei comune. Statul ar face o frumoasă operă, fătându le acestor gospodari să-şi facă un drum de piatră. Daca ar fi aşa în câţiva ani San-Miciâuşul ar fi de nerecunosout.

Totul s'ar schimba ; lumea ar şii că se bflâ şi aceasta comună cu oameni muncitori, pe câmpia T>sei, înconjurat de şesuriîntinse şi bogate.

finie RIE PUP

II I D i n Natul m e n : P e r i e n i

Satul Perieni, care numără 400 de familii se află aşezat în apropierea oraşului Bârlad. Până la un timp a stat în amorţire, de oarece nu s'a pus de cei îndrept mai multă sârguinţâ pentru faptele frumoase ce trebuie să aibă loc în satele noastre, ci numai dela un timp încoace viaţa aces­tui sat a început să devină mai activă şi să păşească către timpuri mai senine

O dorinţă arzătoare, care întârzia mult de a se împ'ini, era zidirea din nou a unei biserici, de oarece cea care era nu corespundea unui locaş de închinarea lui Dumnezeu. Era o biserică veche din vălătuci, in stare de ruină şi inproprie serviciului divin. De acum 40 de ani s'au pus străduinţe de către preoţii decedaţi : Grigore Cosmoc şi Vasilie Butuc, cari însă r-u rămas fără rezultat, de oarece primul, a părăsit această vieaţa fiind încă tânăr, cel al doilea, fiind prea bătrân şi bolnav n'a putut să ducă lucrul până la capăt. Venind răsboiu şi sătenii fiind zdruncinaţi de urmările Iui au stat pe loc. . In toamna anului 1921, venind ca paroh la noi părintele-teolog Corne-liu Grumăzescu, sf. sa a fostizbd de sta: ea lucrurilor în care se găs^a ace-stă parohie şi n'a întârziat mult şi s'a pi s la muncă. In ziua de 22 Irtnuarie 1922 a i.dunat la biserica veche pe toţi locuitorii satului şi a pus comiietul de iniţativă să-şi facă darea de seamă dela data constituirii lui 1911 şi până în 1921. Din darea da seamă s'a văzut câ nu se putea începe o lucrare, care avea nevoe de un milion.

Atmci preotul a luat hotărârea ca să se contruiască biserica din piatră brută, cure se găsea în mijlocul sa­tului şi care nu costa un bail, afară doar extrasul ei, de oarece s'a în­trebuinţat pentru acest lucru dinamită. Piatra era de o calitate bună, care garanta durabilitatea clădirii bisericii pentru vecie atunci când trebuia zidită cu ciment. Zis şi fâcut. In primăvară s'a scos piatra şi de pozitat ia locul unde avea să se con-stiuiască noua biserica şi în toamnă s'a pus temelia cu toată pompa cu­venită, veni. d din oraş d. protoiereu C. Sbtnea şi mulţi invitaţi. In anii 1923 şi 1924 s'a înălţat zidul, iar acum se lucrează înăuntru. Biserica e:-te lucrată în condiţuni foarte bune şi aşezată In gradina casei parohiale, predumnSnd văile şi ţinuturile din apropiere. Sperăm că în toamna ace­asta cu ajutorul celui Prea înalt, s'o sfinţim şi sâ avem parte, de acum înainte, de \ n odor prea scump care l'am închinat, cu ..toată credinţa şi smerenia noastră Iu! Dumnezeu.

Trebuie să adăugăm că la această luci are au contribuit numai sătenii satului P i r e n i , neavând niciun ajutor nici moral nici material din altă parte, i Autorităţile au fost vitrige faţă de strădania noastră şi a căutat să ne facă încurcături şi şicane de natură politică.

Până aici au mers lucrările dar noi le-am învins pe toate, căci cu noi era Dumnezeu.

Din 1912, prin stăruinţa imimosu-lui cântăreţ bisericesc Iordache lchim, s'a format o societate religioasă cu numele „Lumina Evanghelică" care avea de scop apropierea creştinilor de Casa Domn Iui, cetirea şi expli­carea St. S riptur, formarea unui cor religios şi în deosebi îndepărtarea de la lucrul cel rău al credincioşilor, pentru a petrece zilei-' de săibătoare după cuviinţă. S'au cumpărat Bib'ii şi Noul testament, apoi Mica Biblie a Epis copului Niccdem şi Aihim. Scnban şi tot felul de cursuri, care s'au râs pândit în toate satele din apropiere. In iarna trecută, în, fiecare Sâmbăta seară membrii acestei societăţii au luat parte la biserică unde dupâ slujba vecerniei, părinte^ ne citea din fap­tele Apostoiior şi Vieţile sfinţ-lor şi ne dădea lârm ririle de trebuinţă Toţi şi-au procurat Catehismul creştinului ortodox alcătuit de preotul Mhalcescu profesor la facultataiea de teologie dm Bucureşti şi s'au abonat la revista relig oasă „Dumineca Ortodoxă" pe care o scoate Parintelt I. Popescu Mâl-ăeşti, profesor la facultatea de teo­logie tot din Bucureşti. In timpul verii din cauza muncii s'a suspendat această şedinţă, care se va relua dela toamna.

Folosul acestor şedinţe religioase este mare şi nepreţuit de oarece fie­care e în stare să cunoască cuvân tul Domnului, pe care trebuie să 1 urmeze spre ar fi fericit în această vieaţă şi a câjtiga răsplata în cea viitoare. Njtnai apropiaţi de biserică vom putea să schimbăm vieaţa săi batică, care a început în această ţară şi numai prin felul acesta vom putea

i n a t e n ţ i a d - lor J a n d a r m i ! Nu mai există boale de vite cornute, daca flecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele cu sarea antiseptică nutritoare

DESINFECTOR a prim-m edinului veterinar Dr. Dávid Elemér, care este concesionata prm b'ge.

Un pachet de un efert de bgr. îm­preuna cu instrucţii aaupr* moda-lui de întrebuinţare, co-tà 20 lel.— Pentru revânzători trimitem un pa chet pontai, conţinâud 20 pacheţele de câte un sfert de kgr., contra вп mei de lei 300 trimişi înainte sau

320 lei cu ramburs.

La comenzi rugăm a îndica exact c o m u n a , j u d e ţ u l şi p o s t a u l t i m a .

8U0S & COMP. Keprezenlaul pcnl.u toată ţara, firma : T â r g u - M u r e ş , ."tr. Principesa «ărioara ' o 2

D-nii învăţători şi jandarmi fiind în legătură cu gospodarii sunt rugaţi să răspândească şi explice gospodarilor marele folos al acestor pre­parate. Pentru acest sprijin le acordăm 100 lei remiză după câte un pachet postai conţinând 2' > de p»rheţple à un sOrt de kgram, un pacheţel.

lecuirea tuturor ra-care ameninţă să

să contribuium la nelor sîngerânde, se lăţiască.

* * Tot din iniţiativa cântereţului Ior­

dache Lhim s'a pus bazele Casei de Sfat şi Cetire „Unirea" la care s'a-dună sătenii unde citesc volumele bi­bliotecii „N. Iorga" şi iau parte la serbările pe care le dau tineretul.

Până acum s'au dat două serbări cu piese de te?, tru cu caracter mora­lizator — ultima contra beţiei — care au fost pe deplin reuşite şi răsplătite cu aplauzile celor de faţă. S'au spus poezii ca „Danul Sihastrul" alcătuită de vrednicul moral şi iscusitul scriitor Damian Stăroiu şi „Pocăinţa Tâlha­rului" de aceleaş, c;re a stors lacri­mile mulţimii. Fondurile serbării s'au vărsat comitetului de iniţiativă pentru ridicarea unui moni.ment al Eroilor de război.

Bbioteca „N. Iorga" numără la 400 de volutn^ din diferite donaţii şi dobândite prin mijlocirea unui fiu al Perienilor, maiorul Gh. Matei Cosma din artilerie şi ab olvent al şcolii su­perioare de războiu,

Zilele de sărbătoare vor fi petre­cute de acum înainte in felul acesta tinzând a ne distruge mitul obiceiu al băutuiui la cârciume, care din ne­norocire sunt vre'o 5 In satul acesta, dar pe care, tragem nădejde să le dărîmăm. Au înţeles ţăranii că nu mai merge cu atâta băutură, care le ruinează sănătatea şi punga şi sunt mulţi cari s'au hotărât să numai bea, nici să mai fumeze. N dăjduim că, luminaţi de cărţile, cari au început sâ le fie dragi, vor ajunge cu timpul la cuminţenia altor popoare, care urăsc cu desăvârşire această patimă a beţiei dela care urmează ioite relele ce bântuiesc soceitatea noastră.

In satul nostru există o şcoală pri­mara mixtă tip urban cu 4 învăţători titulari „Localul este nou, foarte bine păstrat prin supravegherea dlui dir-gente Gh Popescu. care se afiă în local täte de 35 ani. Populaţia şcoalei este mulţumitoare, dar urmarea cur­surilor lasă de dorit, mai ales în tim pul muncii, când părinţii reţin pe co­pii, pentru a le ajuta la trebuinţele gos­podăriei şi câmpului. E rău care se va desrădăcina cu aplicarea amenzilor şcolare cât mai strict şi cu dorul de carte care se va desvoltă mai mult pe măsură ce absolvenţii scoli vor păşi mai departe, la şcolile nui în alte. Ar trebui ca dorul de "carte să crească şi copiii în speranţe pentru şcolile secundare, unefe ne trebuiesc elemente sănătoase şi cu garanţie pentru ziua de r^â'ne, care aşteaptă altfel de oameni. Cu sfatul şi îndem­nul ca să-şi trimeată regulat copiii la şcoală şi cu stăruinţa mai deaproape a d-lor învăţători, vom put-a r e i f z a

dorinţele ceie de mai sus spre mul­ţumirea şi fericirea tuturor.

Deasemeni mai avem o bincă po­pulară J'inime*" înfiinţată în 1904 şi condusă de fruntaşul Mitei Cosma. Avem azi un capital cam mic faţă de numărul membrilor şi anilor de când durează banca. Cauza este că locuitorii nu înţeleg nici astăzi rostul economiilor şi plasărilor de bani. Le păstrează în casă unde sunt totdeauna ameninţate să fie cheltuiţi sau jefuiţi de răufăcători. Ce bine ar fi ca să priceapă oricine că rostul băncilor popul-i re este altul decât cum se crede in prezent. Eie vin în aj torul ţăra­nilor spre a nu mai fi speculaţi de bancherii şi băncile comerciale.

Afară de aceasta sunt la dispoziţia lor oricând şi în orice clipă, venin-du-le în ajutor atunci când interesul reclamă. Cu încetul insă, se va ajunge şi la a easta dorinţă.

Lipsurile de care sufere satul no­stru, sunt două ; a) primăria, deoarece comuna se compune din 7 sate ce depind de primăria din satul Pogana — un sa*t cu 70 familii — şi lucră­rile merg foarte greu, iar administra­ţia nu se poate face în condiţiuni mai bune.

Satul nostru ar trebui să-şi aibă primăria aparte şi pentru lucrul ace­sta s'au făcut intervenirile necesare sub guvernarea trecută, dar au rămas baltă sub cea prezentă. Ne vine foarte greu deasemeni cu serviciul telefonic şi poştal tot din cauza aceasta că lipseşte primăria, aşa că cu toate că suntem la 7 km. de oraş, o scrisoare prin poşta din Bârlad face până la noi 3 zile. Nu mai vorbim de tele-giame, care stau pe birourile primă­riei zile întregi pânâce aj mg la noi.

b) O societate de vânzare în comun, din саегч căreia ţăranii pierd toată munca lor, vânzând fiecare evreilor si negustorilor speculanţi, cari se îm­bogăţesc pe spetele lor. Folosul este prea puţin faţă de munca di pusă şi soiul acesta ruinează progresul no­stru economic şi descurajează pe 'gri-cultorii noştri văzând că un neam străin şi duşmănos trăeşte ca un parazit, care suge toată vlaga acestei ţări. Ne vom deşte >ta vre-odată din somnul amorţirii ? Credem că da.

In ziua de 13 Iulie s'a făcut ale gerea de epitrop al parohiei Perieni, reuşind locuitorul Gh. G. Il e Artene un vrednic gospodar şi un luptător aprig pentru Casa Domnului. Prin stâiuirţa sa s'a împrejmuit cu gard de scândură cimitirul satului, s'a fâcut un clopot mare, un rând de vestminte bisericeşti şi locui- ţa pentru preotul paroh în anul 1912. Astăzi m nceşte

• pentru actuala biserică care e în lu­crare pentru care a strâns banii ne­cesari, fiind şi casierul comitetului de iniţiativă. Mai mulţi ţărani cititei ai

„CULTURil P O P O B I í L U í "

D e l a s a t e Din Archiud (jud Cojocna).

Ce-a dorit atât de mult ţăranul nostru muncitor ? P ă m â n t . . . Pă­mânt a dorit e l! Cu glia a fost el înfrăţit, după zisa poetului, dar o plângea atât de ferbinte căci n ' o avea. Nu, că glia era în mâna aceluia care, poate nici n'o cunoş­tea, decuin s'o lucreze, iar cel ce o lucra, cel ce h cultiva şi-i strân­gea recolta, n'avea drept la ea, doar nici atâta ca să şi facă mor­mântul : trei coţi în lung şi doi în lat.

Astăzi H s'a împlinit dorul ţă­ranilor. Au primit sfintele lor brazde pe cari de multe-ori le-au udat cu lacrimile lor amare, ba chiar cu s â n g e l e . . . Fiecare ş i - a luat partea cuvenită, dela care nu-1 va mai în­lătura nimeni, pe care îşi va putea el purta năcazurile şi nevoile de mâine, căci multe sunt şi multe 0 să mai v i n ă . . .

Şi în comuna noastră, cu ajuto­rul lui Dumnezeu s'au terminat lu -rările cu împărţirea pământului. Oamenii sunt deplin mulţumiţi şi satisfăcuţi sufleteşte. Fiecare îşi ară, şi samână şi culege în locul, în moşioara sa pe care i-a dăruit-o România-Mare. Procedeul foarte bun şi la locul său fu şi acela de a da loc şi instituţiilor religioase şi de cultură. Astfel au primit bi serica, şcoala părţile lor de eâte 8 jugăre, ba chiar şi diecii, cantorii încă şi au primit parteii lor. Cum spusei, liniştea şi buna înţelegere pe lângă mulţumirea sufletească, stăpâneşte toată suflarea umană, nu numai din această comună ci şi în împrejurime.

Să dea Dumnezeu ca aceasia pace sufletească să întindă şi să se se lăţeaseă cât mai mult, în toate colţurile şi petecile de ţară unde bate numai in'mâ românească şi unde se aud^ graiul nostru dulce românesc.

In seara de Sf Made, tinerimpa din com. Archiud va da o produc­ţie teatrală urmată de jo?, sub conducerea subsemnatului. Venitul curat e destinat înfiinţatei unei biblioteci comunale în Archiud.

Simeon Rusu

Din Gherceşti flud. Dolj). Duminecă 13 Iulie a avut loc în

frumoasă grădină a dlui Mihail M. Iliuţă, оша-е serbare câmpenească daiă de un grup de elevii liceeni în vacanţă, sub < crotirta dlui fost priijiar, D. Siănescu.

Serbarea a fost organizată cât se poate de bine, de elevul Mateescu M Theodor.

La ridici tea cortinei, a apă­rut elevul Costel C a z i C u , care prin cuvântul de deschidere a do vedit cu pilde pub-icului însrm-1 ătatea -custor repeţite serbări. A fost aplaudat foarte mult elevul Munt» a r m Ion, eroul hazliului său monolog „Beţivul ' . Elevii : Jenei şi Gheorghe Cârstea în piesa lor ,.Lilică şi Margioaia," au făcut ca puhicu! să râdă muit.

Uraiează apoi piesa „Ovidiu : Şicană" jucată bine de că-re Mateescu Tudor, Bică Con­stantin şi domnişoara Tuderţa D. I. Păun. La urmă a fost bal până în zuă . I. ZAMFiRESCU

Din Lăpuşata, (jud. Vâlcea) Din iniţiativa d-lui Gh. Al. Voi­

nescu, membtu corespondent al fundaţiei cuituia'enPriiiCip'de Carol" din Bucu-e^ti, s'a înfiinţat în co­muna noastră un cămin cultu al, c u numirea de „Stă ul Sătenilor" pus sub oidinile fundaţiei culturale „Princpele Carol". Prin piocesul ver bai de constituire adunarea ge nera ă o ales după regulamentul căminelor cultu-ale patru membri în sfaiul cul.u a , în pensoar-a d-lor preot N Ionescu, I. P . Bulacu, Gh. R. Mazilu şi Virgiliu N<c deecu în­văţător, iar ca cenzor a ales pe dl. N. Lăpuşoiu. Din partea fundaţiei culm aie „Prir cipele Ca ol" s'au numit ca membri în sfat d-nii Gh. Al. Voinescu, Gh. P . Zorleseu şi Marin Praţeasa, iar cu cenzor dl Hanton Ionescu învăţător. Aceşti iapte membri din sfat a u proca-dat la alegerea membrilor de con­ducere cari s'au ales astfel : pre­şedinte I. P, Bulacu, secretar Gh. Al. Voinescu şi casier Gh. R. Mazilu. A. B

Din Păstrăveni (jud. Neamţ) Comitetul Căminului Cultural „M-

Sadoveanu" din comuna Păstrăveni judeţul Neamţ având încredere ca va găsi printre cititorii „Culturei Poporului" u n mic sprijin material, roagă că djros în acest scop, pe persoanele cari trăesc în dragostea ele a se Infiiinţa cât mai multe is-voare de lumină; de a contribui c u câte o mică sumă la ridicarea unui local al Căminului sau cu câteva căiţi pentru bibliotecă. Banii şi cărţde se pot trimite direct Că­minului. S p e â n d că apelul nostru va avea răsunet în sufletele citito­rilor aducem anticipat viile noastre mulţumiri pentru donaţiile ce vor face. COMITETUL

Din Tarcău, (jud. Neamţ) î a ziua de Sf. Petru a avut loc

serbarea de fine de an a ş o d e i primare din localitate. Duoă ce d 1 Calist/at Bogdan a făcut à.rea de seamă, au urmat producţiile. Elevii h u jucat şi o piesă de teatru. D-l Bogdan a dat dovadă şi de data asta ce poate învăţătorul român.

V S T.

P U T E R E A I t U G A C I I J * ! ! In vara aceasta regiunea Vrancei

ca şi întreg judeţul Putna au fost bântuite de secetă. De o lună de zile nu o mai dat o picătură de plose pe aceste locuri şi isvoarele au secat, iar fâneţele s'au ars com­plect şi locuitorii sunt foarte în­grijoraţi de nutreţul vitelor pentru iarnă. Porumbul de asemenea a început să se usuce înainte de a-şi da rodul.

In faţa acesta mânii Dumnezeeşti, oamenii au început să fie mai ev-lavioşi şi mai agroape de Dumnezeu.

Astfel, doi locuitori din Mera anume: Ion Profir ş i un altul, epitropi ai schitului „Mera" — oameni cu credinţă şi cheltuiala lor, cu o trăsură din oraşul Dobeşti şi cu învoirea autorităţiilpr biseri­ceşti, au venit la s:;hitul „Valea Neagră" din comuna Herăstrău, pentru a lua sfânta Icoană a Mai-cei Domnului pe care să o poarte pe câmpuri ş i lanurile arse de soare, făcând slujbe şi rugăciuni pentru ploae.

Schitu], vrăncenesc„ValeaNeagră" are aeee.stă sfântă icoană adusă din vechime de la Sf. Munte Athos şi se spune că este făcătoare de minuni. In felul acesteia ar fi nu­mai trei icoane în toată ţara. Pic­tară este foarte bine reuşită şi reprezintă pe Prea Sfânta Născă­toare cu pruncul Iisus în braţe, îmbrăcată şi împodobită cu argint. Avusese o salbă frumoasă de aur, îneă i-a fost furat:, dinainte de răs­boiu de o ceată de tâlhari, iar cum i s'a făcut alta n^uă din piese de aur şi argint, strânse dm genero-sitatea dobeştenilor acum doi ani când de asemeni fusese scoasă pentru ploae.

In vremuri de restrişte, când se­ceta se bate asupra locurilor de prin împrejurimi, această sfântă icoană este scoasă şi condusă pe câmpuri, făcându-se slujba cu preoţi şi rugăciuni pmtru ріоне. Şi mai întotdeauna, în urma aces­tor procesiuni, mila Domnului, as cultâud ruga credincioşilor, revarsă cu bunătate ploia mult dorită.

ВйЪапі spun că «ceasta icoană fiind du-iă ь с і і ш câţiva ani aşa cu trăsura prin sate s'a oprit într'un sat în drum, alături de o fântână cu apă şi îu plin şes. Cu toata sforţarea celor patru Cdi dela t iă sură, nu a mai putut-o urni din loc până când preoţii ca « însoţeau îuălţâud rugacum au poruncit să scoată apă din fâutână N'au fost mică uimirea tuturor când în fun­dul fântânei au aflat un copil de faşe mort, care probabil fusese aruncat de o mamă nelegiută şi

j numai d pă ce a fost scos şi în­gropat corpul copilului, sf. icoană a putut-o porni din locul acaia.

De rândul acesta a fost pornită de la schit în dimineaţa z>iei de 23 Iulie, condusa de Ieromonahul Nicanor Bizon stareţul schitului Valea Neagră.

In toate comunile рэ unde a tre­cut: Herăstrău, Nistoreşti, Nărnja, Reghin, s. a. a fost întâmpinată de norod mult cu preoţi în frunte şi s'a oprit în fiecare sat îuălţindu-se rugăciuni călduroase.

In comuna Năruja, preotul Ico-nom N Mihail a ieşit îu întâm­pinare cu icoanele bisericei şi un însemnat număr de credincioşi. S'a oficiat în faţa primăriei o slujbă, făcându-se arghiasoaă şi citindn-se apoi rugăciuni pentru milostivirea Cerescului Părinte de a uda cu ploae ţarinele aise de secetă. S'a strâns lume multă ca într'o sărbătoare cu flori şi lumânări, con­ducând Sf. Icoană pâuă în ere»sta Dealul Reghiului, iar s f . Sa b o ­nom Mihail a a plecat să întovă­răşească mai departe Sfânta Ісодпа.

De unde, până în ziua scoaterei acestei icoane, nu se văzuse de o lună de zile nici un crâmpei de nor pe cer şi soarele dogorea mereu pământul de dimineaţă până seara, vesiejiudu-se toate roadele câmpu­lui, — o adevărată minune Dum-nezască s'a produs în noaptea de 23—24 Iulie, când cerul a tost aco­perit peste tot de o perdea groasă de nori, şi astă-zi când scriu aceste rânduri, o ploae binecuvântată a Început să cadă pe pământul setos al Vrancei spre muţumirea deplină a sătenilor credincioşi întotdeauna în puterea fără margini a lui Dum­nezeu şi minunea Sfntei Icoane a Maicei Domnului de la schitul nostru Valea Neagră.

Cele scrise de mine aici nu sunt numai vorbe goale şi deş.-,rte ci sunt întâmplări şi fapte cu totul adevărate, pe care îmi fac o da­torie sfântă de a le- comunica ce­titorilor acestei foi, pent>u a se ve­dea că puterea Dumnezeiască es'e mare şi niji uiita să nu ue pier­de-m cumpătul (iiiei in vremuri ie b-icurii, nun în vremuri di) î itris-tare) ci să fim cu credinţi ture în Dumnezeu, căruia îi datorim v a t a nu numai noi, ci toata vietăţile de pe păunăat: Toţi sunt-m din alu­atul mâinilor Sale.

„Crede şi credinţa te va mântui" a zis Domnul Isus cân ' f piopove-dia Evangheia pe pămâut. Da, ce-titoruie, crede .în put- rea lui Dum­nezeu, însă credd cu adevărat din inimă şi cu tot cugotul tău ; în tot­deauna şi îa tot locul unde te gă­seşti gândeştete la El, învaţă şi păzeşte cu sfinţenia regulat. Sfin­tei scripturi, iar de ai vre-o nevoe, o, rohgăte cu credinţa. Lui şi vei fi ascultat: ţi sa va împlini dorinţa.

Nu înjura numele Său şi nu face niciodată fapte urâte cu care sâ-1 mânii, iar dacă ai greşit po-' căeştete caci Dumnezeu est« mult îndurător şi milostiv şi te va ierta.

Numai credinţa adevărata şi de­săvârşita te va mântui .

SIMION HARNEA.

H l D l t l L Ş l O Ţ E T U L Câte poame nu se mai prăpădesc

fără de nici un folos şi făiă să ştie mulţi oameni ce, cum şi câte de toate s'ar putea face dintrînsele cu puţină muncă şi bătae de cap. Din poame, mai ales din mere şi pere se poate face un fel de vin foarte gustos. Iată cum putem face această băutură:

Se culeg poamele când sunt coapte şi se pun grămezi într'un şopron ca să se svánte. Poamele văratice se lasă aici o săptămână, iar cele tomnatice şi iernatice 4—5 săptămâni. Aici poamele işi vor câştiga un miros plăcut şi işi vor pierde o cantitate oarecare de apă. Vom alege din ele poamele cele mai zemoase, le vom spăla, apoi le vom zdrobi într'o piua sau cu maşina. La vom aşeza apoi într'o cadă sau ciubăr unde vor eta 24 de ore, ca mustul să piardă din acrimo şi să-şi câştige o culoare mai.închisă. După aceasta se stoarce mustul şi se aşează într'o cadă sau hârdău. Tescovina sau teascul zdro­bit se mai udă odată şi se stoarce din nou, iar mustul de-al doilea il amestecăm cu cel dintâi, apoi se aşează în pivniţă unde trebue să aibă o căldură deia 10—15 grade ca să poată tieibe sau sâ dospească. Se poate pune şi deadreptul în sticle.

Mustul se fierbe aici în 4—6 săp­tămâni. In cursul fierberii butoaiele sau sticlele trebue lăsate destupate ca să poată ieşi din must gazele (bioxidul de carbon). Butoaele şi sticlele să fie pline, căci altfel mustul se va oţăti.

Mustul după fieibere se va trage, adică se va scoate din butoaie şi se va turna într'aitele, lăsând la o parte drojdia aşezata pe fundu-i, pe care o dăm vitelor ca nutreţ, tot astfel şi tescovina, adică rămă­şiţele de poame zdrobite. Vacilor eu lapte le-o dăm ca opărituri pe pleavă sau nutreţ tocat sau tăiat mărunt.

Mustul se va limpezi şi mai mult şi se poate bea. D a c ă vrem să grăbim fierberea adăugăm ceva z a h ă r în puţină apă călduţă.

Mustul, care se numeşte altfel şi cidru, astfel preparat nu se poale păstra multă ѵ і е ш е .

Dacă vrem să avem cidru bun şi sâ-1 putem păstra multă vreme, trebue să punem în must, înainte

de a fierbe, 1 0 - 1 2 kg. de zahăr la 100 litri de must. Vinul se va face loarte bun şi 1 vom putea păstra mai multă vreme. ]

Dupăce s'a terminat fierberea îl tragem în sticle groase pe cari le astupăm bine, apoi ie aşezam cu git.il în jo , în pivniţă, în nisip.

Foarte bun vin putem avea dacă în loc da zahăr vom pune în must miere de albine, cam 6—7 kg. la 100 litrii de must şi i mai adăugăm puţin sirop de smeurâ, cam 1 kg. la 100 litre, amestecat bine laolaltă.

* * *

Cu mult mai mare folos avem din poamele pe cari altfel nu le-am putea valorifica, daca facem din ele oţet pentru trebuinţele casei, s^u-tindu-ne ustiel de a cumpăra oţet scump şi prost din prăvălii.

Din merele şi perele vierme-noase ce cad din ponn înainta de a se coace, sau chiar când se coc putem îace oţet in felul următor:

Adunăm zilnic poamele căzute de pe sub pomi şi ie tăcem gră­mada sub un şopron. Peste câieva zile le curăţim de viermi, crepân-du-ie şi înuepăi-iaud p*utea vier­mănoasa, apui ie zdiobim in piuă Întocmai Ca ia facerea mustului Le punem apoi iuti 'un ciubăr, unde vor sta 7—8 zile.

Ca sà se acrească mai în grabă mustul, punem luti-'âusul o iulie ue pâme, sau mai bun este aluatul ü u e p i t i . Dupa autasta luam o aită caua sau ciubăr curat in care pu­nem câteva litre oţet bun. S i o a r

oein acuma mustul şi-i turnam pe oţet. ii lasa-m S u stea învelit cu 0 pâ..za cáusva zile ca sâ se acrească. Uţetui astiel iacut este de cea mai buna calitate şi cel mai curat.

Partea viermenoasă dm роаглѳ trebue dată porcilor sau îugiopată ш păuiaut ia o adâncime de 5U cot (uu cot) ea viermele sâ nu puaW ieşi alură, ci &ă p u r a in pâmant

T. F,

Pe un an 200 lei.

riasbeà тццаііогі 150 lei pe un an. Abahsœmenvmse plăteşte înainte; se £ащ.х&$шатепіе şi pe jumătate an E V H :;:кпіѵ.>г

ùilhm orului Abonamentul pentru instituţii finan-ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 300 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 300\ lei pe an

. б і ш !

Ö SCRISOARE A D-NEI MARIA B. BAIÜLESCU PREZ1DENTA „GRAIULUI ROMÂNESC", FILIALA BRAŞOV

Iubiţi fraţi şi surori ale Albaniei, Noi fraţii voştri diu poalele Car-

paţilor, cari îndelungă viaţă am trăit stingheri sub altă stăpânire, cari am păstrat graiul nostru sfânt în toate ceasurile desnădăjduite, ca pe cel mai scump tezaur, asilzi când suntem învredniciţi de Dum-Dezeu să fim acoperiţi sub aripile ocrotitoare ale unei patrii-mame, ne gândim la voi cei ce sunteţi departe de scutul acestei patrii.

Avem veste dela voi, ştim că vă iubiţi neamul falnic din care vă trageţi, ştim că inima voastră vă trage eu dragoste spre toţi fraţii de aceeaşi obârşie şi astfel am dorit fi noi să ne constituim în organizarea însemnatei societăţi .Graiul Românesc", ea să putem avea legături sufle teşii eu voi.

Dorinţa noastră, a Filaliei "Graiul Românesc" din Braşov, Tmnssil-vania, este a sta de vorbă din când în când cu voi, a auzi veşti dela voi, a afla despre felul cum duceţi viaţa voastră românească şi a vă da ajutoare morale şi îndru­mări, pentru a putea susţine senti­mentul de dragoste! pentru tot ce este românesc.

Am aflat multe însemnate lucruri despre ţara voastră în care trăiţi, chiar dela un fiu al Albank-i, d. profesor Batzaria, care ne-a poves­tit cum românii do acolo sunt vredrjici străjeri ai graiului moş­tenit dela moşi, strămoşi şi străbuni.

Avem dorinţa să vă trimitem şi noi veşti de aici, despre tot ce se petrece în ţara noastră, România. Avem de gând să vă trimitem cărţi, ziare şi reviste de aici, iar noi dacă ne veţi răspunde vom publioa şi veştile dela voi fraţilor de aici.

Şi ca să vă strângeţi rânrJurile cu toţii, bărbaţi, femei, tineri şi bătrâni, aduîiaţi-vă odată pe săp­tămână, ca la o şezătoare româ­nească şi citiţi din cele ce vă trimitem noi, ca să asculte cu toţii, şi din scrisul nostru să se convigă, cât de mare este această ţară ro­mânească reînviată şi întrpgită prin bravele şi biruitoarele oştiri române, conduse de cel mai brav şi birui­tor Rege, Ferdinand I. al României.

Iar pentra cei ce nu s'a putut deprinde cu citirea şi scrierea ro­mânească, organizaţi un curs de adulţi în care să înveţe încetul cu încetul şi ei să tălmăciască slovele graiului românesc.

Mamele brave româneşti să nu uite în nici o clipită că în puterea lor stă păstrarea neamului, păst­rarea graiului nostru scump, păst­rarea obiceiurilor noastre străbune.

Păstraţi-le iubite surori, cântaţi chiar dela naşterea fiilor voştri la

lesgănul lor dulcile cântece româ­neşti, la cei mai mari spuneţi-le poveştile frumoase ale neamului şi cele ce le-au iscodit fantázia po-

MARIA B. BA1ULESCU

porului nostru. Spuneţi-Із ghki to-rile, proverbele, colindele pe eari le cuuoaştăţi, ca să le înveţe şi e', să nu se piardă această comoară a neamului.

Cântaţi cu toţii cântecele vitejie?, cântaţi cu toţii doinele noastre mângăike ra de suflet.

Duceţi- vă cântând la muneă şi întoarceţi-vă ou voie bună Ia vatra familiară unde să vă îmbărbătaţi în rugăciuni eâtră D o m n u l , pentru toată lupta vieţii pe care o întâm­pinăm şi trebue să o biruim.

Avem de gând cu ajutorul lui Dumnezeu să vă înfiinţăm o şcoala românească, pentru ca copiii voştri să înveţe pe lângă studiile alba­neze si istoria neamului şi să cunoască scrierile marilor noştrii literaţi.

Dar toate acestea nu se pot aduce în îndeplinire fără scutul Atotpu­ternicului dela care trebue să cerem darul său.

In biserica românească, plină de frumoasele învăţături cuprinde în rugăciunile îa pildele frumoase ale Mântuitorului putem primi virtuţile evanghelice, putem avea tăria şi bunătatea, putem avea toată mo­rala creştinească.

Spre scopul acesta „Graiul Ro­mânesc" stărueşte ca ţinta sa cea mai nobilă să ridice biserici fra­ţilor săi înstrăinaţi, unde să se adune şi să asculte acele învăţă­turi, cari singure ne-au păstrat şi nouă în răstimp de o mie de ani în credinţa strămoşească.

Noi tot comitetul adunat aci vă trimitem aceste şire în numele tu­turor membrilor st-ânşi în. jurul „Graiului Românesc" şi vă trimitem multă sănătate dela noi, cu toată iubirea noastră frăţiască, rugându-vă să ne răspundeţi.

C E T A T E A I S M A I L

UN INTERNAT MODEL DIN CAREH-MARI Dintre toate instituţiile şi oficiile

ce le-am vizitat in acest o r a ş , u n farmec mai viu mi-a inspirat in­ternatul şcoalei d e fete .

Când î n t r u p e poarta d e fier în internat, rămâi u i m i t d e c u r ă ţ e n i a cea mare c e să î n t i n d e d e - a l u u g u l coridoarelor d e piatră- J o s surit şalele de învi i ţ e m â n t ; dar a m uitat să spun că î m p r e u n a cu i n t e r n a t u l e şi ş c o a l a s e c u n d a r ă a fe te lor , care are două s ec ţ i i : u n a r o m â n ă şi una m a g h i a r ă , c u c â t e p a t r a clase

Această c lăd ire m ă r e a ţ ă m a i aoii trecuţi a fost l i ceul m a g h i a r p i s r i s t , care î n u r m a r ă z b o i u l u i a Ueout proprietatea s t a t u l u i r o m â n .

Urcându-te pe t r e p t e l e curate de lemn, ajungi î n e t a j . Aici s e af lă o sală m a r e şi frumoasă e s a l a de desemn, în care i m u l a c e s t a s ' a deschis o mai frumoasă expoziţie de cusături şi desemne, despre eare de altfel am vorbit mai pe larg într'un număr al „Culturii Popo­rului".

Mai la stânga se află o altă sală frumoasă de studiu. In ea sunt câteva dulapuri, mese, scaune iar pe păreţi tablouri frumoase. Dor­mitoarele sunt în număr de patru, având fiecare clasă dormitorul ei, cu câte o supraveghetoare dintre elevele mai mari. Paturile sunt c u ­rate, albe şi aşezate în ordine fru­moasă.

Baia, spălătorul şi bucutăria, păs­trează cea mai mare ordine şi cu­răţenie.

Tot în etaj se află prânzitorul fetelor şi odăile directoarei şi a pedagoagei, mobilate cu mult gust,

Internatul a adăpostit la sânul lui peste 50 de fetiţe de român.

Taxa de întreţinere în raport cu scumpetea zilelor d e azi, a fost mică ridicându-so în total la 5000 d e lei. Fetiţele sunt foarte mulţumite cu internatul, unele chip.r mi-au spus că nici acasă, nu le- au fost m a i bine.

Ca să trăieşti într'un institut din 5000 de lei, trebue să ai un con­ducător harnic şi priceput, care să fie condus de cel mai sfânt senti­ment al iubirii faţă de copii; să nu râvnească la folosul lui mate-n a l c i numai la binele comun.

Şi o astfel de conducătoare des­toinică s'a şi găsit în persoana d-rei Fantea, care a condus cu cea mai mare regularitate acest internat, ліеѵеіе o iubesc ca pe o mamă

bună şi'n adevăr mamă ocrotitoare le şi este. Părinţii, cari la sfârşitul anului şi-au dus tinerele vlăstare acasă, au adus vii mi Iţe miri d-rei Pantea, care le-a îngrijit freie cu atâta dragoste.

Sunt sigur c ă n'o să uite nici­odată pe blum lo?' directoare, nici chiar acelea pe care soartea le va trimite în alte părţi.

La inspecţiile făcute diu partea d-lui Ptc-aneu director general, d-1 Gosan director regional şi d-lui Pitea inspector, d-nei Pantea pen­tru buna ş: înţeleaptă administraţie i-s'au adus cel'; mai sincere felici­tări, eari deşi nu sunt beneficii materiale, sunt cele mai scumpe mărgăritare ale virtuţii.

Se zice că acest internat, se va muta în altă parte dacă se va în-'fiinţa Şcoala de Arte şi Meseri aici în Careii-Mari.

Daca s'ar găsi un alt local po­trivit, ar fi şi mai bine, deoarece faţă în faţă c u internatul se află o cafenea mare, unde zi şi noapte e sgomot şi petreceri.

Oglinda fiecărui institut este c u ­răţenia şi ordinea, şi aici predomină c u prisosinţă. GR. POP student

VIII După trei ani Ştefan dă un nou

atac Kiliei. Era In iarna anului 1465 —• în Ianuarie — pe o vreme grozavă cu vifor şi ninsoare cum numai în Bugeac se pot întâlni. In 26 Ianuarie, după ce bateKHiaozi întreagă, pătrunde spre seară In interiorul ei şi o dă In seama pârcălabilor săi Buftea şi Isaia. In amintirea acestui însemnat act zideşte Mănăstirea Putna unde a fost şi înmormântat.

Viad fu nevoit să renunţe la cetă­ţile dunărene şi să-şi concentreze atenţia în Muntenia unde pericolul unui atac turcese era evident, dar această cucerire a Iei Ştefan supără pe Matiaş Corwin, Craiul Ungariei şi dă renu­mitul stac de la Baia în 1467, unde este învins şi gonit peste munţi. Tot cam în acest timp năvălesc şi Tătarii de peste Nistru, dar Ştefan îi gineşte şi prin şiretrnie prinde ne Eminec, fratele renumitului Mengli Ghirai, pe care îl închide între zidurile Cetăţii Albe, de unde scapă abea după 5 r'ni, reuşind să fugă neobservat.

In aceste timpuri ajunsese la tronul Muntenie, Radu cel Fru -nos, care vrea să cucerească Ismailul şi Kilia, dar o păţeşte, căci Ştefan îl înfrânge şi arde Brăila, iar în scaunul Munteniei nu­meşte pe Laiotâ. Rddu se adăposteşte la Poarta şi unelteşte Ia Turci, ln-demnându-i să cucerească Ismailul, Cetatea Albă şi Kilia. Rezultatul acestor uneltiri fură că în 1474 Tureii sub comanda hi Soliman Paşa Hadâmbul, năvălesc în Moldova, unde la Rahova sau Podul înalt, Turcii suferă una din cele mai cumplite înfrângeri, spre satisfacerea deplină a creştinătăţii, care începuse a tremura de frica Musulmanilor. Mohamed II trimite atunci o flotă care să atace Ismailul Kilia şi G tatea Albă, dar Ştefan ştie să c hărţuiască. Pericolul totuşi fiind evident, Ştefan se decide a muta Kilia din partea dreaptă a Dunării In stânga şi zideşte cu această ocazie Biserica Sf. Nicolaie de sub pământ din Kilia, pe pragul căreia se păs-trază încă herbul Moldovei. In cele din urmă Turcii se retrag, ruşinaţi, şi spre a se răsbuna de pierderile suferite, cuceresc Caffa Genovezilor din Crimeia.

După câtva timp, Mohamed plănuieşte să pornească el însăşi in contra lui Ştefan pentru a-1 ataca pe apă şi pe uscat. Turcii simţiau că atşta timp cât Ştefan ţine Ismailul şi celalalte cetăţi dunărene în mâinile sale, nu va

putea fi învins. Deaceia plănuiesc să cucerească mai întâi cetăţile dunărene. In acest scop cere Ştefan ajutor de la Veneţieni. Turcii ziceau: „Până când Moldova va stăpâni Kilia, Ce­tatea Albă şi Isma'lul, până atunci nu vom putea birui pe Ghiauri"

In 1476, Turcii bombardează Isma-ilui, Chilia şi Cetatea Albă, iar armata trece în Moldova pe un pod de vase aruncat peste Dunăre. In 26 Iulie 1476 s'a dat la Valea Albă sau Răsboeni cea m;.i crâncenă bătălie din care Ştefan iese înfrânt şi se retrage în Nordul Moldovei. Turcii ard Suceava, dar în cele din urmă dând o molima peste dânşii se retrag şi încearcă un ultim Etac a?upra cetăţilor de la Dunăre, cari rezistă cu străşnicie, apărate fiind de pârcălabi.

După retragerea definitivă a Tur­elor, Ştefan întăreşte ziduri ie cetăţi­lor csri se resimţiseră sub presiunea bombardamentelor turceşti. Aceasta se petrec:; Intre anii 1478 1480, când cetăţile fură complect restaurate, putând rezista unor atacuri munteneşti în 1481 şi 1483. In 1483 moare Mohamed II şi-i urinează Baiazid II, care desih'se o nouă serie de atacuri în contra Moldovei. El zicea: Kilia şi Ismailil sunt chei şi porţi la toată ţara Moldovei şi a ţărei de la Du­năre (Murtenii) ier. Cetatea Albă e cheie şi pa rfă penfru toată Polonia, Tătaria şi Marea Neagră.

In' 1484 Turcii înconjoară Kilia de pe apă, bătând-o cu tunurile 8 zile şi 8 nopţi, până când în zorii zilei de 14 Iulie 1484, cetatea capitulează prin moanea vitejească a pârcălabilor Ivanciu şi Maxim. De aici Turcii pornesc spre Cetatea Albă, c?re după un atac de 2 zile şi 2 nopţi se predă Turcilor în ziua de 4 August 1484, prin moartea pârcălabilor Hár­man şi Oancea.

Ştefan rămâne numai cu Ismailul, pe care II întăreşte simţitor cu ziduri de piatră. Aici, în Ismail, Ştefan îş ;

reface puterile sale sdrobite, încura­jând-şi oştenii.

Dar în Primăvara anului 1503 cade şi Ismailul în urma unei scurte, dar hotărâtoare bătălii. Astfel fură cucerite toate cetăţile de la Dunăre. Ismailul fiind cel mai apropiat de Moldova, capătă o deosebită atenţie din partea Turcilor, care întărăsc zidurile cetăţii, fac cazărmi şi aduc ostaşi pentru apărare.

• (ПЯП. IFB. BUCA

UN D A R P E N T R U C U L T U R A şi dincolo Numele celui ce-şi dă obolul

său pentru cultura naţională, tre­bue strigat îu toate colţurile româ­nismului, pentrucă unul ca acesta face cel mai cinstit şi mai preţios dar pentru propăşirea neamului. Darurile pentru biserică şi darurile pentru cultură îţi aşează numele în şirul oamenilor vrednici de luat ca pildă de către generaţiile cari

dincoace şi dincolo de graniţă-Astăzi — între altele — mai duce una : E vorba de darul de două mii ds lei, făcut Cercului cultural „Alba-Iulia" de d-1 Nicolae Teeău, originar din Sebeşul-săsese (jud. Sibi'u), iar astăzi hnrnie comerciant în Youngstown (America). Venind să-şi vadă locurile iubite ale copi­lăriei, vorbind cu noi, văzâudu r e

MEMBRII CERCULUI CULTURAL „ALBA-1ULIA" ÎN FAŢA UNIVERSITĂŢII DIN CLU1. AICI ESTE Şi D-L TECÂU

îţi urmează. Face şi statul astfel de daruri pentrucă tăria lui atârnă de tăria culturii lui ; dar mândria unui neam e mai mare atunci când fiecare cetăţean dă din prisosul muncii lui culturii; când fiecare cetă­ţean o ştie aceasta şi şi-o pune la ini­mă. Unii duc cultura celor ce-şi întind manile să-şi potolească setea su­fletului, alţii dau banul pentrucă să ajute pe cei dintâi. Unii fără de alţii nu pot lucra; numele amândurora e vrednic de amintit în casa fiecărui român.

„Cultura Poporului" culege cu sârguinţă în fiecare săptămână ast­fel de fapte din toate colţurile ro­mânismului şi le duce tuturora

lipsurile ne-a făcut acest dar, ştiind că-1 dă penti-i binele celor dintre cari a plecat.

Cercul cultural „Alba-Iulia", în scurtul timp dela înfiinţarea lui, a deschis, într'o vară numai, trei case de citire şi a ţinut conferinţe fo­lositoare sătenilor ; a făcut atât cât mijloacele materiale adunate cu atâta trudă i-au permis. Darul d-lui Tecău vine la timpul potrivit, pen­trucă • munca cercului să se ducă înainte pe drumul pe care a apucat. Şi de aceea am ţinut să-i spunem numele românilor de aei şi mai ales celor din America.

»0AN BRE»ZIU preş Cercului cultura .,*rba-'ulia''

M e d i c i i n o ş t r i

Doctorul Ione l ISodea Asistent al Clinicei de boli ner­

voase dela Universitatea din Cluj, doctoiul Ionel Bodea, a reuşit în scurt timp să dovedească celor su­ferinzi destoinicia-i ca om de ştiinţă şi spiritul de sacrificiu până la de-

DR I. BODEA vofament; iar camarazilor tiăinicia unui caracter bogat în însuşiri alese.

Educat şi cultivat îa şcoala mă­iestrului ncuropsichiatru profesor C. I. Urechra, doctorul Bodea a ştiut să culeagă tot ce-a fost nece­sar pentru desăvârşire, formându-şi ochiul, mâna şi mai ales speciali­z a adu-se în terapsutica hipnetică şi psichoanalitică, după metoda pro­fesorului G. Freud.

In editura „Ardealul" a dat la iveală un tratat de patologie ner­voasă şi mintală, punând la punct grelele chestiuni ale aridei ştiinţe, care e psiehiatria.

Să sperăm eă şi în viitor ceice vor fi în jurul acestui distins urmaş al lui Hipocrat, ar şti să-1 preţu-iască; noi, fiind convinşi că d-sa va corespunde celor mai dificile aşteptări. R.

Săptămâna politică I n ţ a r ă

Nimic deosebit. I n s t r ă i n ă t a t e

ÎN ANGLIA. Unul dintre membrii guvernului a declarat că guvernul are de gând să convoace cât de cu­rând un fel de conferinţă interna­ţională spre a vedea dacă nu s'ar putea ajunge la o învoială în ce pri­veşte dezarmarea sau reducerea ar­mamentului.

Conferinţa dela Londra continuă. Lucrările sunt spre sfârşite. A mai rămas să se discute modalitatea cum şi când să se evacueze Ruhrul.

GERMANIA. Intre guvernul german şi cehoslovac s'a încheiat un con­tract prin care ambele guverne îşi acoardă avantaje (înlesniri) la impor­tul mai multor mărfuri.

IN JUGOSLAVIA Guvernul a pro­testat contra mobilizării voluntarilor din Bulgaria, declarând, că guvernul jugoslav dispune de o armată sufi­cientă pentru a rezista unei primejdii comuniste din Bulgaria, care de fapt in prezent nu există. Dacă s'ar ivi însă o astfel de primejdie Jugoslavia este gâta să între în Bulgaria şi să dea ajutor guvernului bulgar pentru restabilirea ordinei.

IN GRECIA. Guvernul a făcut un demers (protestare) energic la So­fia împotriva unor bulgari, cari au săvârşit mai multe crime (omoruri) asupra unor greci din Bulgaria. De-asemenea a protestat împotriva agi­taţiilor bulgare dela frontieră şi a atras atenţiunea puterilor aliate asu­pra pericolului comunist din Bulgaria.

IN BULGARIA guvernul dân-du-şi seamă de primejdia comu­nistă (bolşevică), a mobilizat 4 0 0 0 voluntari şi a cerut în acest scop consimţământul co­misiei de control Această faptă este un fel de mobilizare par­ţială a rezerviştilor.

Caisa d e l a I p o t e ş t i , d i l r î m a t ă Casa în care a copilărit genialul

Emineseu, a fost dărâmată. Toată suflarea românească s'a cutremurai în faţa acestui act de barbarie. Publicăm aici protestul ce Гam primit din partea Cercului studenţesc ЯМ. Emineseu" din Botoşani:

CĂTRE CE-1 CE ÎNŢELEG! Un svon pe care mintea noastră

refuza să-1 accepte plutea în at­mosfera tăcută a oraşului nostru. Azi zvonnl s'a adeverit; e o rea­litate, e o ignominie. Am vrea să fie încă zvon, am vrea să putem să-1 refuzăm încă; dar precum zadarnic ar fi ca închizând oeliii să credem că soarele nn mai e pe cer, aşa zadarnic încercem, să nn vedem stupiditatea unui gest ce ne izbeşte ca duhoarea unui cadavru în putrefacţie.

Proprietarul moşiei Ipoteşti uzând de dreptul pe care legea trecătoare i-1 conferă, distrnge până la pă-mâut casa copilăriei lui M. Emineseu.

Pentru noi explicaţia acestui act este nşoară cu toate că e dure­roasă. Un intelectual ce comite un asemenea sacrilegiu nu poate fi de-câi un inconştient.

Legea îi conferea acest drept; acela de a prezenta opiniei publice spre judecare gestul proprietarului moşiei Ipoteşti.

Să ne întoarcem acum dela in­divid la societate, s'o privim pe această societate grăbită, uitând trecutul ca ceva inutil şi fără preţ, trăind şi preţuind numai momentul brutal, animalizându-se şi c a r e . . . ó culme a i r o n e i ! . . . îndrăzneşte în preocupările sale zilnice să se mai gândească la viitor; visuri, clădiri fără temelie.

Te întorci şi vezi societăţi, ligi şi comitete de tot soiul înfiinţate pentru alinarea tutnror suferinţelor, pentru pregătirea nnor generaţii mai sănătoase, mai puternice. Toată munca aceasta nu are suflet; ea poate progresa, trecutnl uitat trăeşte in­conştient în ea căci altfel ea n'ar exista; dar ce se va naşte ya fi fără poezie, va fl sec, va fi vulgar.

Casa lui Emineseu a fost distrnsă de un om care vedea în ea nişte bârne şi nişte cărămizi (prin goli­ciunea sufletului său nu pntea vedea decât goliciune); pentru noi aeeastă casă era nn sanctuar, era o bise­rică. Gânditi-vă că în ea a clocotit sufletul mare, creator al poetului, că în acea atmosferă el respirase,

C o r m i x t Ş T I I T U B A D E . . .

( c n m s e c â n t ă î n v i i l e d e l a M u s c a , p o d g o r i a A r a d u l u i ) c n l e s ş i a r m o n i z a t d e L a u r i a n H i c o r e s c u

1. Şti tu bade ce ţi-am spus ) ^ 5

La săpat de cucuruz j 2. Unde-or fi oameni mai mulţi

Tu la min' să nu te uiţi bis 3. Unde-or fi mai puţinei) ^ 8

Ochii tăi să fie ai mei j

că acei păreţi îl adăpostiseră pe el cu visurile lui.

Gândiţi-vă că fie-ce cărămidă, că fle-ce lemn avea ceva din acea at­mosfera, că erau reîigve sfânte pe care cu pietate, sfinţenie, şi iubire trebuiam să le păstrăm.

Acum toate stau risipite pe pă­mânt, ca vre-un negustor să cum­pere aceste dărâmături pe bani su­nători. SOCIETATEA NOASTRĂ IŞI VINDE SUFLETUL. De mai putem crede în alte timpuri, aceasta o facem trăind cn gândul în trecut pentru a ne adăpa sufletul nostru cu speranţe şi ilnzii. Iar prezentul ne face se zicem cu melancolie, durere şi desgnst: o temporal o mores !

Ceroul studenţesc , M, Emineseu'' Botoşani

Primim încă un protest din par­tén comitetului jub Iar al Societăţii academice n România Jună" din Viena:

Domnule Director ! Ca reprezentant al „României

June" , vechea societate acad mică diu Viena, — înfiinţată de o jumă­tate de secol de către Mihail Emi­neseu, — luând cunoştinţa, de in­famia comisă de proprietarul ca^ei în eare s'a născut marele nostru poet; îmi iau îngăduinţs de a în­fiera gestul brutal şi inconştient al acestui pângăritor şi Harâmător al leagănului copilăriei geniului românesc şi — în acelaş timp — a arăta lipsa de religiosítate a o parte din instiluţiunile i .c-slre de cultură faţă de monumentele noastre naţionale.

Noi, membrii „României June", cari ne străduim să aşezăm o pkeă comemorativă pe casa din Viena, unde я locuit şi a scris „Luceafă­rul" întemeetorul societăţii noastre, — cu nesfârşită durere, —• ne aso­ciem la protestul puţinilor noştri cărturari, cerând ca ministrul arte­lor să intervină, cât mai e timp, ca din rămăşiţele acestui lăcaş şi din mormanul de cărămizi, să se restaureze casa genialului poet, transformând o într'un muzeu na­ţional, aşa ca în ţările luminate de civilizaţia secolului nostru.

Fie ca dărâmăturile casei din Ipoteşti, răsunând mustrător şi trist sub cupola nemuritorilor neamului nostru, să reîn vieze cultul trecutului pentru patrimoniul naţional, sin­gura dovadă — prin curgerea de veacuri — a unei culturi româneşti.

Primiţi, vă rugăm, domnule di­rector, asigurarea înaltei noastre consideraţiuni.

Preşedintele comitetului executiv jubiliar

Oetav MOŞPSCU '

A R T I Ş T I I N O Ş T R I JPrima operetă românească de un bănăţean

Dacă s'a evidenţiat în vreo ra­mură de activitate zicala „tăt Bă-natu-i fruncea", neîndoios muzi­ca este aceasta. Banatul a dat pe terenul artelor talente reale, cari atât în muzica vocală şi com­poziţie cât şi în teatru, pietură şi sculptură ne pşstrează cu demni­tate renumele de „bănăţeni cu tem­perament", îndată ce orizontul spe­ranţelor noastre s'a lărgit, ţinerile noastre talente au trecut hotarele şi în străinătate au cules frumoase succese. Viena a fost plăcut suprinsă de marele talent T r a i a n G r o z ă -V e s e u, care s'a împus în faţa în-tregei lumi muzicale eu vigurosu-i talent, dela care ne aşteptăm la mai mult fiind încă tănâr, deci în puterea desvoltării aptitudinelor sale. Tot în Viena îşi fac studiile Dl Zeno Vancea, pianist cu un real talent şi cu mult temperament, tre­când chiar în sălbătăcie, — ase­meni Dl Filaret Barbu, Violinist, tânărul compozitor, autorul operetei de care vom vorbi mai jos. Ca absolvenţi de conservator avem anul acesta pe dl T i t u s 0 1 a r iu la canto, fost elev al renumitului profesor Steiner, la eare a luat ore de canto şi dl Grozăvescu. După câte suntem informaţi dl O'ariu, cu stagiunea 1924—25 este angajat la Volks-opera. In ţară avem pe distinsul profesor de mu­zică la liceul „Bariţiu" din Cluj, dl Sava Golumba, eare a dovedit un frumos talent de dirigent, cu mult temperament şi aptitudini de bun compozitor.

Iii teatru ne fac cinste dnii losif Vaneiu, şi Gheorghe Bânuţiu. Dl Bănuţiu, în turneul cu „Sărutul Morţii" a dat dovadă de un pu­ternic talent dramatic, făcând cinste profesorilor Zaharie Bârsan şi Ion Stanescu-Papa. Este dăruit de natură cu tot ce trebue unui artist cu mari speranţe : fizic şi organ plăcut şi un temperament chiar prea impulsiv. Bănăţenii îi sunt recunoscători pentru munca depusă în multele turnee de pro­pagandă ce le-a făcut în cumunele Banatului. înarmat cu studii de specialitate din străinătate, — sân-tem informaţi că intenţionează să

plece la Paris, — o să avem un harnic şi pricepător director al vii­torului teatru din Timişoara.

Cu pictura asemeni nu stăm mai pe jos, fiind reprezentaţi cu dem T

nit aie : în Paris de dl Ach'tn Miloia, un talent mult apreciat de cercurile de acolo şi premiat al conserva­torului, în arta decorativă.

In compoziţie, se ridica, cu tră­sătură hotărâtoare, elevul profe­sorului Kanitz.un urmaşalui Schöm­berg, dl Filaret Barbu, fără G\ să se fi lăsat câtuşi de puţin influen­ţat de noua direcţie a muzicei ger­mane, — întrebuinţând cu multă abilitate stilul muzical românesc a Jui Porumbescu-Brediceanu. „Pri­vighetoarea Albă" (2 acte) este prima operetă cu muzică româ­nească, inspirată din motivele doine­lor bănăţeneşti, presărată cu jocuri pe motivele „horelor" şi-a „brâu-rilor" din Banat.

Caransebeşenii aşteaptă cu mu'tă nerăbdare reprezentaţia acestei piese, la care se lucrează cu multă râvnă. Cu concursul orhestrei „Filarmonicei" germane, cu ele­mentele bune ale corurilor din Caransebeş, credem că dl Gh. Bă­nuţiu, director de scenă şi F. Barbu ne vor da ceva cu totul deosebit.

Repetiţiile sunt urmărite cu mult interes, atât de cercurile româneşti cât şi cele străme.

In rolurile principale : apreciată artistă dela Naţionai din Cluj, dna Leiica Bânuţiu, dşoara N. Tigris (sopran); dl I Peneiu ( tenor); dl G. Bânuţiu (bariton) ; dşoara N. Brădiceanu(alt); dl„ 1. Ţăran (baas) şi alţii. ,„ c, dr. o. NOVACESCU.

Pa ginn 4 CULTUBA POPORULUI Numărul 72

I n t e l i g e n ţ a a n i m a l e l o r C A N E L E D I N M A N N H E I M

Acum câţiva ani, presa ştiinţifică s'a ocupat din belşug cu inteligenţa animalelor. Cazul caitor lui K. Krall din Elberfeld a desch s între oamenii învăţaţi, o discuţie aprinsă care s'a continuat nu mult după aceia, asupra „cânelui din Mannheim".

Acest câtie a arătat nişte însuşiri atât de mari, cum nu s'au mai văzut niciodată la rasa caniană. De aceia o sumă de învăţaţi europeni au alergat la Mannheim ca să-1 stu­dieze.

Iată care este, pe scurt, istoria acestui câne :

D 1 dr. Motkd, avocat în Mann­heim, avea un câne de rasă, pe care ai cusei îl numeau Rolf şi care lua parte, foarte dese O ' i , la lecţale pe care doamna МоекЛ le făcea cu copiii săi. Intr'o zi, după isprăvitul lecţiei, doamna vroind să glumeas-ă cu Rolf, îl întreabă: Ştii tu cât face 2 şi cu 2 ? Ca răs­puns, Rolf lovi pe doamnă de p»tru ori cu laba pe mână. Minunată pt ste măsură de răspunsul cânelui, d 1 şi d-na Moekel au făcut, ch ar în seara aceh \ zile, пЫ multe încer­cări cu Roif şi au aflat că dânsul era în stare să dezlege foarte uşor prob'eme simple de aritmetică (adunări, scăderi, înmulţiri).

După ce doamna a făcut această dese -perire, ea se dedă cu to tă stăruinţa la educaţia cânelui său. începe prin a-i vorbi ca unui copil inteligent care vrea să-şi dea seamă de tot ce-1 înconjoară îl explică toate, iar R lf o opreşte şi îi cere desluşiri asupra lucrurilor noui. Şi pentru a fai-e pe cane să o înţe­leagă, ea 1 a învăţat mai întâi să dea de două ori cu laba când vrea să spună „da" şi de trei ori când zice „nu", lucru pe care Rolf l-a prins şi reţinut imediat.

Tot prin bătăi din labă a învăţat cânele să-şi arate câteva noţiuni însemnate.

D-na M. a mers şi mai departe : l-a învăţat pe Rolf să cetească, după ce mai întâi a inventat un alfabet anume pentru el, în oare literele erau arătat de câne, fiecare, printr 'un anumit număr de lovituri de labă. Minunat lucru este că Rolf a colaborat foarte activ cu stăpâna sa la stabilirea acestui alfabet Când doamna îi arătc o literă nouă, el era acel care stabilea numărul de bătăi prin care litera trebuia în­făţişată şi nu uita, nici că se în­curca vr'o dată asupra literelor sau numărului bătăilor pe care le sta­bilise. Alfabetul lui se compunea din toate numerile cuprinse între 1 şi 25 ; numerile mari le rezerva el pentru literele cele mai rare.

După multe lecţii sistematice de silabisire şi de cetire, Rolf era în stare să răspundă în limba lui la întrebările ce i se puneau. Nu mult după aceia, el a început să-şi spună singur gândirile lui, şi câte odată, în mod cu totul original.

Dar chiar înainte de a învăţa să citească şi să vorbească prin semne, stăpâna lui descoperise la dânsul o putere nebănuită de a socoti ; mai mare chiar decât la un om normal.

S'au dus la Mannheim mulţi în­văţaţi ca să vadă pe acest câne-minune : dr. Paul Serasin rhn Bale ; profesorii ELD.Ziegler şi H. Craemer din Stuttgart ; profesorul Clapa;ède din Geneva, dr. W. Makensie din Genua.

Acest din urmă savant a fost întrebat de Rolf, la sosire, cu în­trebare-a wr du (wer du) = cine eşts ? După ce dr. Makeus>e şi-a spus numele, a început să-i istori­sească lui Rolf multe lucruri plă­cute, ca de pildă că îi plaee ani malele, eă dorea de mult să vadă pe Rolf; ia care cânele răspunse repede : Lib hd hl dirr (Lieb hat Loi d r) = Loi (aşa îşi zice R >lf, ca să sa alinte) te iubeşte. Când M*' kensie l'a întrebat dacă'i place să lucrez» Rolf răspunse cu ener­gie „ n u " . Atunci de ce lucrezi? mus = trebue, fu răspuns-d cânelui. Vra sa zică lucrezi, fiind ă ţi-e f ică de eeva, spune de ce te temi? hb (hieb) — lovituri, zise Rolf.

Dar d i p ă cât ştiu eu, stăpâ ii tăi nu te bat ; trebue să fie altceva.

După un moment de gâodire

Rolf răspunde : muăr lib hr aug (mutter lieb, her auch) = mama e gentilă, domnul deasemenea.

La 2 Octombrie 1913, Dr. Vol-hard îl întrebă, ce i place lui mai mult pe lume ? Rolf ? ăspunde : bilder sn yela (Bdder sehpn, yela) — se văd tablouri yela. Yela este o căţea de aceiaşi rasă cu care se joacă Rolf şi care, educată după aceleaşi metode, împreună cu o pisică, Daisy, au ajuns să dezlege probleme simple de aritmetică şi să lăspundă prin bătăi din labă la întrebări simple.

Rolf аги şi manifestări spontane oare îi arate îatru câtva calităţile sufletului său.

Intr'o zi Doamnă Moekel era tristă şi o pod d se plânsul din pri­cină că trebuia să stea despărţită de una din fiicele sale pe care o trimisese la pension. Cânele se sue în braţele ei şi gudurându-se mai tare ca niciodată, lovi pe mâna ei următoarele cuvinte :

Mudr nid weinn Loi w (Mutter nicht weinen, Loi weh) — Mamă nu plânge, face rău lui Loi.

După plecarea lui Dr. Mackensie, Rolf se duce la stăpâna lui şi îi spune cuvintele următoare, care parc'ar fi o scrisovre :

Lib dogdr bald gomn nimr gn mir büdr gbn ang en fon dir fil grus dein loi (L eber Docto-, ЪлІл kom­men, nimmer g«-hen, mir Bi'der »eben, auch rfin von dir, viel Gross, dein Loi) = Scumpe Doctore să vii curând, să nu mai pleci, să-mi dai tablouri, şi unul de al tău Multe salutări. Loi al tău.

* * * Unii învăţaţi cred eă acest câne

nu este o fiinţă care gândeşte şi şi raţioneză, răspunde numai în mod intuitiv şi spontan. Alţii din contră cred că Rolf judecă şi răs punde ceia ce-i spune raţionamentul lui de câne.

Manifestările lui repezi ar da dreptate celor din urmă.

O CĂIU6»>E»NU, profesor la univ. din Cluj

învăţătorilor Păşeşte'ncet mângâietor de oameni, In suflet plin de o magica lumină, In brazda neagră plină de rugină Sămânţa adevărului s'o sameni.

Ca nn Hristos şi non Mântuitor Inalţă-ţi sufletul deasupra vieţii. , . Dăruieşte-ţi avântotul tinereţii Pentru neamul tău, o, drag învăţători

Şi nn privi în jnru-ţi ! Las'să râdă Vrăjmaşii tăi — duşmanii lor — de tine Cu spini să-mpodobească mândra-ţi cale

Tu fă, ca fericirea să snrâdă D;n fumul sfânt şi drag al jertfei tale înălţătoare veşnic spre mai b ne.

Gh. Popovici, învăţător

Slujitorii ţârii Un om al datoriei şi brav ostaş,

este şeful de SECŢIE, plutonierul jandarm Floria Grigore, d'n comuna noastră

FLORIA GRIGORE

Manzira, jud. Tghina. Mulţumită lui, prin bună înţelegere

cu cârciumarii, -u făcut ca cârciumile din sat sâ fie închise în timpul Du-min cei şi sărbătorile până ce va eşi preotul die biserica, aşa că locuitorii comunei In loc sâ se ducă la cârciumă se duc la biserică.

Acest iscusii jandarm, drept în slujba lui, are medalia serviciul cre­dincios cl. II.

M ' R O W

IMn A m e r i c a

Cântec popular * Primim acest cântec popular, de o

sinceritate rară,care vădeşteîn deajuns sufletul plin de poezie al ţăranului român. E scris de plugarul din păr­ţile Banatului iar de când e în A-merica, lucrător în fabrică, Moisă Zorescu, din oraşul St. Louis, Ohio.

Acest cântec e plin de duioşie după pământul, datinele şi locurile de zeasă.

Am dori să primim cât mai multe asemenea poezii populare şi cântece de la românii din America.

Frunzuliţă, foi ehitate, Amar de străinătate; Mult mi-ai fost soră şi frate Şi mi-i fi până la moarte. Din copilărind meu Am avut tot noroc r ău ; Nu ştiu pentru ce păcat Trăesc aşa înstrăinat ; Poate că m'a blesiemat Maica când m'a legănat, Să n'am loc în al meu sat. Doar ţ'o fi maică păcat Că prea rău m'ai blestemat Chiar în ziua de Rusalii Când a fost slujba mai mare, Să n'am loc şi aşezare, Cum nu are apa'n mare, Şi să n'am loo aşezat Ca.banul de cumpărat; Chiar în ziua de Crăcii m Să umblu plângând pe drum Şi să lucru în fnbrioă In pustia de Americă. Să u'am zi de sărbătoare Nici de Paşti, nici de Rusalii, Nici de Crăciun că i mai mare. Vai când îmi adue aminte De sărbătorile sfinte, Cum pe la noi mic si mare Le-aşteaptă cu nerăbdare. Dimineaţa se schimbă Şi merg la biserică, Iar după amiază cu foc Să duo toţi voioşi la joc ; Iar mie inima-mi pică, Mă duc la lucru în fabrică. Doamne, cine ar putea Spune toată jalea meal . . . Iată scumpa mea măicuţă, Ce doresc .astăzi aţi scrie Aici sunt fabrici prea multe Lucră în ele mii şi sute, Muncesc toţi punându şi soartea To*, alăturea cu moartea. Lucru în fabrică i greu Şi-1 plătesc destul de rău. Cine audtf nu mă crede, Dumnezeu e sus şi vede, îţi voi scrie adevărat Ce lucru am căpătat. Lucru greu primejdios Scoate măduva din os. Când mă duc către fabrică Tremur mereu de frică, Nu ştiu oare că pe sară Veni-voi acasă iară, Sănătos precum m'am dus, Ori mă duc alţii pe sus. Pentruce de vreţi să şti ţ i? Iată aicia să citiţi. Aicia sunt cuptoare multe Şi toate-s cu fier umplute, De văpae strălucesc în ele feru-1 topesc, Apoi curge ca unsoarea, Noi îl oărăm cu căldarea, Că în toate părţile sare, Şi ne arde şi ne frige Numai cu apă ne stinge, îu toate părţile e foc Şi de lături şi 'n mijloc Scânteile sar stropind, Ca şi ploaia pe pământ. Fumul întunecă fabrica De nu mai vedem nimica; Cărând ferul nu ve-deui Om în om ne 'm ide &m. Apoi ce este mai rău Prafîî-i mai mult şi-i mai greu, Şi să bagă în piept la om Ca funingenea pe horn. Lucru în fum şi în căldură Şi as-iîd peste măsură. Când din fabrică mă întorc Nu mă mai cunosc de loc. Aşa banii se câştig Dacă asud. dacă mă frig, Pentru un dolar şi jumătate Mult ridic la fiere calde. Până ce fac ceva bănişori Ara să storc multe sudori. Multă lurre zice, zău Că 'n America nu i greu. Cine nu vrea să mă creadă îl poftesc aici să vadă, Să-1 ferească Dumnezeu De lucrul ce-1 lucru eu. Fă-ţi, Doamne, milă de mine Mă scapă din ţări străine.

KO e Ă 70RESCU, <*t. Louis

A v i a t o r u l L o c o t . B n z o i a n a Ca un trăsnet a căzut asupra

capului meu vestea că tu, răsfăţat copil, ce încercai să străbaţi văz­duhul, cu pasărea măiastră, te-ai prăvălit la pământ, frângându-ţi trupul sub greutatea aripelor ei fumegânde. Durerea a fost cu atât mai mare pentru mine cu cât eu nu te-am mai văzut tocmai de atunci când amândoi zburdam prin văile munţilor dela Mănăstirea Neamţ, când făceam zăgazuri în Nemţişor pentru a creşte apa c'apoi să ne scăldăm, când, în sfâişit, necăjeam pe Moralescu în aşa hal încât fuseserăm ameninţaţi să fim scoşi din mănăstire de către Stare­ţul Valeriu Ştiam doar atât de tine că esti ofiţer şi asta o aflasem dela ai mei, când am fost o fugă acasă la Iaşi şi tare a-şi fi voit să te mai văd încă odată !

în mintea mea a-i rămas copilul unic al bunilor tăi părinţi, cari cu ştiau cum să-ţi mai între în voie ; ai rămas acel suflet nevinovat şi distins, de care se apropia oricine te cunoştea. Nu-mi intră nici acum în cap că tu eşti în altă lume, că ne ai părăsit aşa curând şi ai Jăsat pe ai tăi fără nici o mângâiere. Par'că te văd în decăiaşul tras de liliputanul ce fugea pe şoseaua mănăstirii, plimbând fetele şi băeţii ce te înconjurau cu veselie mare.

Par'că te văd cum în valurile Nemţişorului te aruncai cu atâta mlădiere şi ne tăceai plăcute acele clipe prin partidele de luptă ce organizam în apa răcoroasă de munte.

Cine ar fi gândit că după trei­sprezece ani tu să nu mai fii, să dispari din această lume, să ai parte de-o moarte aşa de crudă 1 Cine ar fi cutezat să creadă aşa ceva? O, desigur că nimeni, dar viitorul rămâne şi va rămânea dea-pururi necunoscut.

Mă gândesc acum la dragii tăi părinţi, eari au rămas fără odorul

lor, la bătrâneţele lor triste de acum înainte şi la durerea lor cea fără de margini. Nu găsesc cuvinte de mângâiere pentru mine, dar pentru ei sărmanii!

într 'adevăr, prea adevărate sunt cuvintele Psalmistului : „Omul ca iarba iar zilele lui ca floarea câm­pului". Ca o iarbă te-ai usoat şi ca o floare te-ai vestejit „scumpe amice".

Rămân cu nădejdea că ne vom revedea de acum în ceruri, căci aci nu ne am mai văzut şi acolo vom trăi o viaţă apropiată cu aceia dela Neamţu, dacă faptele noastre ne vor da această vrednicie în taţa dreptului judecător. Până atunci, în rugile mele dela altar, nu vei fi uitat, ci întotdeauna te voi po­meni şi mă voi ruga pentru sufle­tul tău, până la ultima mea suflare.

Odihueşte-te în pace iubitul meu, care de acum kiainte pluteşti cu adevărat spre sferile cereşti.

Preotul e M 6RUMÄZESCU Perieni (TBtova)

Explozia electrică dela minele din Lonia

Duminecă în 3 August, la cen­trala electrică a uzinii minelor de că buui din Lonia (Ardeal) s'a produs o explozie a generatorului.

Din fericire nu m u t morţi, ci numai câţiva lucrători uşor răniţi.

Gravitatea auestei explozii stă în faptul că a paralizat orice activi­tate în această regiune minieră.

Au rămas fără de lucru 800 de muncitori.

Aceştia vor fl trimişi la minele de cărbuni din Petroşeni şi Cujir.

CARBON» ŢURLL Producţia de cărbuni anuală este

de 1 miliard 250 mil. kg. Din aceasta doar o singură zecime este extrasă din minele Statului ; restul, din cele particulare. Naţionalizarea subsolului.

I V I M ; D U C E B E Ţ I A ?

D i n a l e C e r u l u i

întunecimea Lunei din 14 August 1924 Nu cu prea mulţi ani înainte, un

fenomen ceresc de întunecime de soare ori de lună aducea mare spaimă şi groază între oameni. Se credea că zeii, păgânilor, ori Dumnezeul creş­tinilor prin semne de înfricoşare vrea să-şi arate mânia pentru faptele rele ale oamenilor. Când era vre-o întu­necime de soare ori de lună, nu se prea gândeau de unde vine şi cum se face, ci credeau că prin rugăciuni, cântece sfinte ori dansuri religioase vor putea îndulci inima celui atotpu­ternic şi va face să apară din nou soarele frumos şi cald, luna să fie descoperită de valul rug n ;u şi să dea lumină, să stăpânească noaptea, să fie şi pe mai departe tot regina nopţii.

Azi nici urmă de aceste lucruri. Se ştie că în fiecare an sunt întunecimi, de soare şi de lună şi se pot socoti pe zeci de ani înainte aşa că nici de cum nu pot avea nici un fel de lega­

lul, atunci discul ei fiind aproape tot aşa de mare ca al soarelui II va acoperi, îl va întuneca şi locurile cari ajung în umbra cea aruncă luna până pe pământ nu vor vedea soarele cum a fost, ci eclipsat, întunecat de lună. In acest caz soarele este eclipsat, avem întunecime de soare.

Se poate întâmpla ca să fie eclipsă de soare fără s'o vedem. Se întâmplă prea adesea, umbra lunei fiind mică locurile pe unde ajunge nu sunt prea mari. Nu tot la fel este când avem întunecime de lună, când luna este întunecată iar soarele nici nu este pe cer.

Luna din lună nouă peste 7 zile ajunge la primul sfert, peste alte 7 zile lună plină, apoi ultimul sfert şi la 4 ori câte 7 zile, peste 28 zile din nou lună' nouă. Când o vedem lună pl'nă pământul este între soare şi lună, luna parcă este în dosul pământului. Par-

ECLIPSÀ DE LUNA

tură cu viaţa celor de pe pământ. In anul 1914 în 21 August la amiază a fost o întunecime de боаге care s'a văzut dela noi destul de bine. Abia s'a pornit războiul cel mare şi toţi zireau că e semn de războiu, deşi războiul era deja început. De atunei încoace au fost mai multe întuneciumi, ba şi anul acesta în Februarie s'a putut vedea bine sfârşitul unei întune­ciumi de lună, fără ca să se întâmple ceva.

Dacă cineva n'a ştiut, n'a avut ocazie să \ ază întunecimea de lună din iarnă, să caute să o observe pe cea de acum din 14 August, în ziua când luna este plină. Luna va răsări întunecată în dată după apusul soarelui, SE va vedea mare, roşietică închisă de culoarea ruginei, cu »n ochian se vor cunoaşte destul de bine locul mărilor capete negre, şi craterele mari, prin cari a ieşit căldura lunei când a început a se răci. Eclipsa (întunecimea) începe înainte de a răsări luna şi se termină la ora 23 şi 9 minute, astfel că ţine aproape 2 ore, luna răsărind după ora 21 (9 sara). Dacă cerul va fi senin, cine o va vedea va simţi o deosebită plăcere tot timpul, dar mai ales ultima jumătate de oră când în­cepe a se lumina tot mai mult, începe a se vedea bine partea de jos ca o seceră, până când se vede din nou iarăşi frumoasă cum a fost mai înainte.

Luna se învârte în jurul pământu­lui în 28 zile şi cu pământul împreună în jurul soarelui. In drumul ei ajunge să fie între soare şi pământ, când noi nu putem vedea partea luminată a lunei şi numai după ce a trecut puţin din dreptul lui, văzând'o ca o seceră mică la apus imediat ce apune soarele. Este luna nouă. Dacă se întâmplă că atunci când este între pământ şi soare să treacă tocmai pe dinaintea soare-

tea neluminată de soare a pământului, vede partea întreagă luminată a lunei. Când este în poziţia aceasta, se în­tâmplă uneori că luni să ajungă fn umbra pe care o arunca pământul în dosul lui. Ajungând luna în această umbră nu rnai este luminată de soare, razele soarelui nu ajung la ea şi aşa este şi ea eclipsată, întunecată,. Noi cari suntem după apusul soare­lui, adecă în umbra pământului, cu toţii vedem luna întunecată, atâta timp cât ţine mişcarea lunii prin umbra pământului, care la depărtarea la care este luna este destul de mică. Umbra pământului nu este deopotrivă. La margini este mai slabă (penumbră) numai la mijloc este groasă, neagră, după-cum este umbra unui siâlp care ar fi luminat de două lumini. Este umbră mai slabă şi umbră mai groasă.

Cine va fi băgător de seamă, va vedea Ia ieşirea lunei din umbra pă­mântului, că umbra nu este dreaptă, ci rotundă, ceace ne conduce să cu­noaştem, că ambra rotundă, cercuală numai dela corp rotund (sferic) poate să fie. Astfel vedem cu ochii, cum am zice, forma rotundă a pământu­

l u i , cu ce se împacă anevoe cei mal mulţi din satele noastre. Umbra este dovada cea mai frumoasă că pă­mântul este un glob şi că nu se spri-jineşte pe nimic ci pluteşte între alte lumi cum pluteşte luna şi toate ce­lelalte câte le vedem pe cer.

Este bine dacă unul sau altul face o mică însemnare despre acest feno­men (arătare) ceresc, nu se ştie când şi cum poate să fie de folos însem­narea lui. Cu însemnări de acestea multe întâmplări ştim, când au fost, după însemnări de felul acesta s'a socotit şi timpul când s'a Întâmplat naşterea şi moartea lui Hristos.

AT. POPA

C U V I N T E Î N Ţ E L E P T E : I. „Spirtul e o crimă in sticle". LUBBOCK (învăţat englez) II. „Vinul muşcă pe la spate ca şarpele şi ca năpârca".—

Înţeleptul SOLOMON. * III „ Diavolul unde n'are reuşită, trimite vinarsul".— Un bătrân

I III 1II11IITI Roate de tors poporale furnizează prompt orice cantitate din depozit

Departamentul Maşinelor al reuninnei agricole săseşti ardelene

S I B I U , STRADA 8 Ä R E I No! 22 .

Firnl regalat ! Co fiecare roată de tors se dă an prospect conţinând instrucţiuni pentrn în­trebuinţarea ei. No. 89—4—4

Satul Igeşti în vremuri veclii s â noui de S. REL1, preot ţi profesor

V. Deosebirile mari, de drepturi şi da­

torii, din trecut au dispărut demult dintre mazilii, răzeşii şi ţăranii din Igeşti.

Mazilii se deosebesc azi de răzeşi doar printr'un petec de moşie mai mare, şi prin numele şi amintirile fam liare, rămase dela strămoşi. Haina mazililor e aproape aceiaşi, ca şi a răzeşilor, cea „europenească" sau „domneasca."

Numai titlul de „boerule", cu care sunt cinstiţi şi avorbiţi urmaşii de azi ai mazililor, de către răzeşi şi ţărani, îţi mai amintesc de obârşia lor mai aleasă.

Răzeşii au primit, pe lângă portul târgoveţilor, şi multe obiceiuri „dom­neşti" în viaţa lor socială.

Ca şi târgoveţii, ei „fac baluri", în vreo „sală", unde „cavalerii" dan­sează cu „domnişoarele" sau „cuco­niţele", nu numai dansuri româneşti, ca mândra noastră horă, ci şi „polca" şi „valsuri", după glasul „muzicei" cu vioară, „trombetă" şi „clarineta", sau după o eharmonica".

Fiăcăii şi fetele ţăranilor însă, îm­brăcaţi în vechiul port strămoşesc, cu cămeşi albe ca ghiocul, cusute cu

flori, de bumbac sau de fir argintat, după mândre izvoade româneşti, iar neste ele cu pieptare sau bundiţi, frumos împodobite cu floricele de ţigae şi cu pielicicâ de dihor, ori de vulpe, se duc Dumineca sau In zi de sărbătoare, parfumaţi cu busuioc şi mintă, la jocurile din satele ţărăneşti d n apropiere, unde tineretul se adună la ínra ziua dupâ amiazi, pe o pa­jişte verde din vatra satului, departe de crâşmă. Aici muzicanţii satelor, scripcarul şi cobzarul, le „zic" horă, „tropoţîca", „ciuşcăita", „ardeleanca", „moldoveneasca", „ţigănească" şi alte dansuri vechi moldoveneşti, până'n apusul soarelui, când toţi se împrăştie apoi pe-acasă.

Dar nu numai portul şi dansurile, ci şi cântecele ţăranilor se deosebesc în Igeşti, de cele ale răzeşilor. Cân­tecele răzăşeşti seamănă mai mult cu „romanţele", ce se aud la lăutarii noştri de prin târguri. Ele se cântă mai vesel decât doina jalnică de tot şi trăgănată a ţăranului.

In cântecele de ja'e ale răzeşului se arată mai mult dorul şi suspinul Ce i-1 aprind în suflet dragostea, sau „o păreche de ochi frumoşi". Aceasta ne-o dovedesc următoarele cântece răzăşeşti din Igeşti:

1. „Cine nu-i mâncat de rele Nu ştie-a cânta de jele. Cine nu-i mâncat de râu Nici nu cântă ce cânt eu". 1)

2. ^Ta re i b :ne'n ţara mea, T^a-am o mândră ca o stea. Câte stele s pe cer sus, Ca dânsa nu-s, ca dânsa nu-s". 2)

3. „Crească frunza, crească iarba, Dacă nu-i drăguţă-i geaba ! La moaite-am sâ las cuvânt, Să-mi lege dorul de gât, Şi dragostea lângă mine. Măcar mort să trăesc bine".3)

în cântecul de jale al ţăranului din Igeşti se varsă tot focul şi amarul unui suflet chinuit de nevoi mai gele , precum şi viaţa Iui a fost mai grea şi mai asuprită prin veacuri dearândul.

Iată cum o face aceasta ţăranul din Igeşti:

„Zi-mi ţâgane din cimpoi, Doina noastră de nevoi l Şi mi-o cântă legănat

!) şi 3) Auzite şi culese de scriitorul acestor şire dela Mihai Bută, răzeş şi lăutar din Igeşti.

8) Cules de susnumitul dela Rozália lui Mihai Bută, râzăşiţă din Igeşti.

Şi cu plâns amestecat ! Bată-vă focul ciocoi, Dece nu munciţi şi voi, Câ destul v'am hrănit noi. Cu belele şi nevoi î" 1)

Când însă izbucni marele războiu al lumii, la 1914, dezlănţuind atâtea dureri şi zguduiri bietei omeniri, când duşmanii deatâtea feluri se năpustiră ca lăcustele asupra Bucovinei fru­moase şi bogate, atunci şi'n Igeşti ca'n alte sate, nu mai răsunau nici vechile doine de jale, nici chiote de veselie, sau de dor de mândra. Un singur cântec dureros se zămislise în sufletele amăiîte ale tuturora, răzeşi şi ţărani. Era cântecul durerii sfâşie­toare după cei plecaţi în războiu, „la porunca Neamţului", lăsându-şi casele în văduvie, mamele, surorile şi copiii în hohote de plâns, şi fără scut şi milă. Era apoi cântecul deznădejdii, că biata noastră ţărişoară, ajunse pe mâna Ruşilor prădalnici.

Iată acest cântec, care se auzia pretutindeni, amuţind pe toate cele­lalte, îl ştiau toţi şi toate deopotrivă, îl şopteau şi frunzele pomilor din grădină şj murmurul tainic al Sireţe-lului :

„Intr'o Vinere spre seară,

!) Auzită dela rap. Gh, Şcipor, ţăran din Igeşti.

A venit poruncă mare, La şese şi jumătate, A venit pe neaşteptate Zgomot mare şi alarme, Sa plece cu toţi la arme ! Prinse dobele să bată: Sâ pornească oastea-'ndată ! Şi din trâmbiţe-a suna De te durea inima. Prinse clopotele-a trage, Sămâna că nu-i a pace. Inimioara'n mine plânge, Pe pământ se varsă sânge. Toţi oameni-s supăraţi, Prin războae sunt plecaţi. Şi-au rămas nevestele Suspinând sărmanele. Suspinând» şi tot plângând, Pe soţiori petrecând. Petrecând la cătănie Şi nu ştiu de-or să mai vie. Petrecând pe toţi la gară, Şi nu şiiu de-or veni iară. Iar copiii lăcrimau Şi pe maică-sa-'ntrebau : — Unde-a mers al meu tătuţă ? — La război s'o dus, drăguţă ! — Ori a mai veni, mămuţă, Să-i mai zicem noi „tătuţă" 9 1)

2. „Frunză verde de trifoi, O'ntrat Ruşi-'n sat la noi,

!) Auzită dela Eughenia Reli, ţărancă

Ş ' o făcut mare războiu. Telegrafu l-o stricat Poştele le-au rădicat. — Nu bănui, frâţioare, Că nu ţi-am trimis scrisoare, Că Mercuri desdimineaţă, Veneau Ruşii ca o ceaţă, Supăraţi mai-că plângeau, Că „ai noştri"-i ajunge-au. Şi-ai noştri când au sosit, Înainte le am eşit Şi cu mult dor le-am vorbit: Staţi pe loc, măi dragi feciori, Staţi pe loc, dragi frăţiori ; Că v'om înstruţa cu flpril Sărbători, ce am petrecut, Să nu petrecem mai mult. Că'n alţi ani de sărbători, Erau prin sate feciori, Şi'mbla preot cu icoana, Acum Ruşii cu canoana. Pâlimaru cu crucită, Açum Ruşii cu sul'ţa. Bucovina cea cinstită, li de Ruşi batjocurită. Bucovine-i nu i-i dată, Să fie de Ruşi luată. Bucovina-i ca o floare Grija Rusului n'o are!" 1 )

Şi prevestirea din acest cântec al poporului român de pe valea Sireţe-

Î) Auzită şi culeasă dela Dominica lui Nicolai Frunză, râzăşiţă din Igeşti.

lului s'a împlinit. Nădejdea tuturor Românilor de aici, s'a înfăptuit în scurtă vreme, Bucovina n'a rămas, pe mâna batjocuritoare a Rusului, căci această „floare" de ţară românească a fost scoasă din ghiarele otrăvitoare ale Muscanilor bolşevici, de cătră mândra oştire română.

Şi din această senină, o înfrăţire tainică uneşte pe toţi românii din Igeşti, mazili, răzeşi şi ţărani. Toţi se ştiu azi numai români, cu aceleaşi drepturi şi datorii şi cu aceiaşi do­rinţă: Să nu se mai întoarcă asupra lor acele timpuri dureroase din tre­cut, când străinii porunceau în această ţară, şi neam de neamul lor să au mai fie slugă la străini !

Iar vechile case boereşti de pe lângă malurile Siretelului, azi pără-gănite cuiburi de plodire străină, ÎH cari până nu demult au trăit mázli români cu cinste'şi cu nume însem­nat în trecutul satului şi neamului, să-i îndemne pe Igeştenii de azi, a-şî învăţa copiii, să-şi iubească mai molt ca în trecut glia strămoşească şi să nu se încreadă n;ci când în ajutorul străinului, care-i ca umbra spinului. Atunci vor fi totdeauna bogaţi în Ro­mânia noastră dragă şi bogágL

Cernăuţi, Dumineca Floriilor 1924.

— S F Â R Ş I T —

CCI TUB A POPOBPLUl Pagina 3.

A N C H E T E S A N I T A R E S t a r e a s a n i t a r ă a ţ ă r a n u l u i Din îndemnul inspectoratului gene­

ral san tar din Cluj, s'a întreprins în anul 1 9 * 1 , o anchetă sanitară în comuna Poiana Ampoiului, anchetă din care se pot trage multe învăţă­minte de toţi cari se interesează de viitorul ţăranului nostru. Pentru aceste motive am hotărât a o face cunos­cută numeroşilor cetitori ai ziarului „Cultura Poporului".

A fost cea mai fericiţi alegere ş i poate ursit de soarta neamului nostru ca tocmai acolo să se înceapă lupta în Ardeal contră duşmanului comun omenesc, unde pe vremuri a strălucit atât de mândru vite;ia poporului nostru. De câteva decenii doina feri-cirei, a iubirei, a mândriei Moţului s'a schimbat în plâns şi jale. E tragtdia măreţiei ! Sfârşitul tragic al eroului care s'a jertfit pentru un ideal, pentru binele omenirei !

Moţii au făurit cele mai frumoase fapte din istoria ardelenească. Ei au adus cele mai b< gate jertfe pentru libertatea naţională şi azi dupăce şi-au făcut datoria sfântă . . . p i e r ,

Munţii Apuseni cari odinioară ră­sunau de buciumul ce chema tot ro­mânul la arme şi la biruinţă pentru legea şi limba strămoşeasca, de câte-va decenii, suspină. Moţul, încărcat de amărăciune, a luat toiagul pribegiei... a plecat după sare şi făină.

Stăpânirea ungurească, de tristă amintire, s'a îngrijit ca Moţul mândru, să-şi poată cânta doina sfâşietoare.

„ M u n ţ i i noştri aur poartă, noi, cer­şim din poartă 'n poartă."

Feric i ţ i ca nişte soli ai sănătăţii, îndemnaţi de dragostea de neam şi ţară, încălziţi de puterea ştiinţei tămă­duitoare, au plecat medici ln creerii acestor munţi să ducă cea mai fru­moasă solie, „soiia sănătăţii".

Au fost adânc impresionaţi când li s'a spus românilor acestora, că vin în numele statului r o m â n , în semn de recunoştinţă pentru jertfele neuitate, pentru sângele şi lacrimile vărsate de strămoşii Lr cari au scris prin vitejie şi moarlea lor pagina cea mai fru­moasă a istorii ardelene.

De câteori gând il a alergat spre legionarii lui Traian, la buciumul Mo­ţilor, !a Horia, Cloşca, Crişan, Avram Jancu, fiori c tremurau tot trup Л.

Câtă vrajă pe drumurile ascunse după coama dealurilor înalte ! Ce murmur deosi bit al apelor ! Ce muget tânguitor al văiior! Mantii apuseni cer recunoştiinţa generaţii de azi ! Nu înţelegeţi oare rugămintea lor tristă, dar mândră ? Plecaţi urechea voastră, lăsaţi egoismul de o parte şi daţi Moţilor ce se cuvine!

* * *

Ş i aşa cutreerând medicii au cules date importante, unele dureroase, date pe cari le facem cunoscute!

Laboratorul medicilor a fost instalat în comuni. îndată ce s'a căpătat în­crederea locuitorilor, s'a început vizi­tarea fiecărui individ în parte, dându se sfaturi ş i leacuri bolnavilor cu rezul­tate strălucite.

Nu s'au dat înapoi niciodată în І Ш П В Н Н Н В Я В В І

r o m â n d i n M u n ţ i i A p u s e n i faţa greutăţilor inerente unei atari opere. Totdeauna au câştigat lupta.

De multe ori au plecat cu greu din vre o comună, iar nu de puţine ori la plecarea medicilor s'au văzut o~h i fraţilor obidiţi şi chinuiţi de boli ne­miloase, din cari se desprindeau la­crimi mari, fieibinţi de mulţămire.

Până eri biserica şi şcoala erau hărăzită să scape neamul delà pieire, azi medicii au chemarea să-l regene­reze trupeşte şi sufleteşte.

Ca o primă învăţătură a acestei anchete sublmiăm :

Să nu aşteptăm să vie muncitorul şi ţăranul la medic, medicul să se coboare la el ! Pasul ţăranului de a cere ajutor medical, de regulă e în­tâi ziat. în feiul acesta descoperim lesne şi la vreme focare de boli şi învăţăm pe cei sănătoşi să se apere. Astfel se opreşte distrugerea neamului nostru.

Sifilisul azi nu mai este o boală sexuală. Nu ! Azi a trecut cadrele cari îl caracterizau pe vremuri şi s'a transformat în boală socială. Tot aşa şi tuberculoza (oftica) seceră cu ne­miluita pe cei mai dragi şi valoroşi ai noştri.

Tripla alianţă a sifilisului, ofticei şi alcoolismului e un pericol naţional ş' e cel mai temut, făcând ravagii ireparab'Ie îu satele noastre.

In Poiana-Ampoiului s'a aflat din 493 persoane vizitate 74 cu sifilis, deci 15 01°/ 0, în celelalte comune examinate s'a aflat următorul procent de sifilis: Trâmpele 14 (ancheta fă­cută de Dr. Ion Rece, medicul şef al ambulatorului Zlatna), Borsa б, Ba ;ca 1Г8, Feleac 8, Lona săsească 6 7, Sfolna 3 2, Fen^şul săsesc 9, Aiton 3 4, Someşsat 47° / 0 .

Ştirile ce ne sosesc din unele comune mai îndepărtate unde nici ajutorul med'cului nu poate ajunge ne înspăi­mântă. Munţii apuseni, Valea Some­şului, Valea Bârgăului, Valea Srreiu|ui, Valea Jiului par a fi contaminate în măsură aşa de mare, încât avem datorinţă să plecăm cu toţii necu-ţând jertfe în ajutorul celor contami­naţi, pentru urmaşii lor.

Societatea nu observă pe uşa casei sifiliticul >i biietul roşu ca la cel cu scurlatină, anghina difteriticS sau ho­lera, nu vede pe agentul sanitar cu aparatul de d;sinfecţiune în faţa casei sif liricului, nu vede decât foarte ra­reori în registrele srărei civile, la ru­brica morţii: sifilisul, de aceea ea n'are teamă de boala aceasta teribil?, care după Ntkitn dă un procent de 20 al molilor, pe când tifoidă dă un procent de 16, iar anghina dif-ten'câ 4o/o

Urmaşii moţilor viteji şi mândri sunt decimaţi de'a -este teribile b >ale *)

Cum să pretindem oraşelor şi in-deo ebi satelor îndreptarea acestor situaţii disperate, a f st şi este pro­blemă care frământă încă cercurile cond-câtoare sanitare. ( V a u r m a )

* ) B o l n a v i e u b l e n o r a g i e e ' a a f l a t l n Г о і а п а A m ­p o i u l u i 1 4 - 8 p r o c e n t e , c u t u b e r c u l o z ă 4 . p r o c e n t e ( e m i c p r e c e n t u l ş i a e d a t o r e ş ţ e o c u p a t i u n e i l o c u i ­t o r i l o r c u o e r i t , p a d u r ä r i t ) , a l c o o l i ş t i p r o n u n ţ a ţ i 1 4 - 5 p r o c e n i e ( i n t r e c a r i 1 2 f ' m o i ş i u n i i c o p i i ) .

H i n C Ii i e s d Doamne, ce c'ipe mari rJe înăl­

ţare sufleu-A că, ne-au fost hărăzite să t iăim n"uă cht şdenilor, în zi­lele de 28 ?i 29 Iunie, 1924, cu P R I L E J U L vizitei C A N O N I C E a P . S. S-de dr. luliu Hosu, episöopul delà Gherla, în C O M U N A noastiă Chit-şd.

ln ziua a c e s t a , es a Sâmbătă, toţi locu.toni A U sărbătorit; aştt-p tând sosirea a P. S. Sale epis­copului iiostru iubit, A buuuiui şi blândului păstor ca*3 ei A aşteptat cu nespus de mare bucurie, M Â N ­

gâiere şi dragoste în mijlocul nostru. Cu cât ceasul sosirei Sfiuţiei Sale S E И Р Г О И І А mai uxre cu atât e a m mai neliniştiţi şi mai neiăbdători de a-1 vedra, şi cuprinşi de sfinte fiori, P A ' c ă N E înălţăm sus, tot mai susi, înspre sfeiele cereşti, sim-ţindu-ne sufleteşte mai aproape de Dumnezeu.

in curtea bisericei era adunat tot poporul din comună, mic cu mare, tâaăr cu bătrâu, î m b i ă c a ţ i "n haine de săi bătoare, aşteptând cu n e ă b u a i e sosirea arhiereului, n sfârşit ni-se anunţă că :

IATĂ MIRELE VINE. Atuuci clopotele au început să

sune şi TOT norodul adunat în curtea bisericei s 'A puá îu mişcare urmând uu măreţ cortegiu; cău­tând cântări religioase, flăcăii du­când praporile, şi I C O A N E L E , iar 4 ete omeând frumoasa icoană A rtcislei, şi cu F A M A T A îu Lunte

au pornit cu toţn spre întimpi-U A I E A marelui arh.ereu, spre C A P Ă T U L

satuiui, uude era ridicată u fru­moasa P O A R T Ă trmmta ă din crengi de bi A I şi stejar, împodobită cu Ion şi cu frumoasele noastre cu-ori naţionale.

Aici, Prea Sfinţia Sa a fost în-impiua-t cu uu frumos discurs din lanea diftcto.ului şcoalei LOCALE,

u-1 A N D R E M Ignert, căiuia i - se iăs -luuue î n termeni plini de-călduiă. )e aici s ' A U îndreptat cu toţii la H S E R I C Ă in a cărei poartă P. S. 5a este salutat D E preotul local d-l Laurenţiu Avram, C U cuvinte plme de dragoste flască auuă care răs P U I I Z Â U D P. S. Sa arhiereul se face

intrarea în biserică unde se îmbucă ln odăjdii, oficiind apoi Sfta. Litie ln paviiorml anume întocmit din curtea bisencei.

In ziua următoare, Duminecă 29 Iunie la oi a 10 dimineaţa s 'a sei vit misa solemnă în pavilon, la care afină de întreg poporul creditcios din Lealitate au venit foarte mulţi şi din comunele din împrejurime.

Litúighia a fost sluj I A D E P. S. S A episcopul ajutat de euionicul dr. Petra F a b i a n şi de secretatul dr. Bob cu 8 preoţi.

Răspunsurile ie-a dat corul şco­larilor de la noi, sub conducerea învăţătorului A. Ignea.

Apoi am ascultat înălţătoarea predică a P. S. Sale, picurând din fi: care cuvânt mâ.găiere în suflete şi aprinzând lumina în minţile noastre. P . S. Sa a îndemnat cu dragoste creştinească şi părintească, ponorul ca să tină cu credinţă ia»e la legea stiămoşească care ue-a apărat neamul şi să se asculte de slujitorii bisericei. Si-a exprimat mulţumirea sufletească cătie Tatăl ctuesc, că a putut să c ч ceteze fru­moasa noastră comună Chieşd, unde a găsit un popor l ' iumos, vrednic, credincios şi bun, mulţumind pentru f i umoasa şi măreaţa primire ce i s'a făcut, de care îşi va aduce aminte totdeauna cu drag.

După terminarea predicei când se câuta »La mulţi ani" cortegiul de preoţi îmbrăcaţi în sfintele odăjdii l'au condus pe P . S. Sa în biserică urmat de mulţimea de intelectuali şi popor.

Nespus de m a r e a fost bucuria şi mângâierea credincioşilor din Chieşd, că au ajuns această mare şi însemnată zi, şi mare le-a iost muiţămirea când a cercetat ac .să ia ei pe mai mulţi credincioşi de toate stările, cercetând şi doi bolnavi.

; Vizita scumpului nostru arhiereu — a tânărului nostru arhiereu — în comuna noastră n u va fi uitată nici odată si totdeauna n e vom aduce-o aminte cu drag ş> duioşie de ea.

fi. MCSEŞAN

De la societatea „Zorile"

S ă r b ă t o r i r e a d - l u i i*avel Macedonski

Cu ocazia serbării care s'a ţinut Durnneca trecută, în comuna Vasi-laţi (jud Ilfov) echipele de propa­ganda culturală ale scoietâţii Zorile şi sătenii filialei locale, au sărbătorii pe îndrumătorul tinerimei, Pavel Macedonski, dând un ospăţ frăţesc. D. Teodor Andreescu, luând cuvân­tul în numele adunării, spune, câ, societatea Zorile, studenţimea şi noua generaţie se simt fericite sâ aibă drept conducător pe fiul marelui poet Ale­xandru -Macedonski, c re este nepotul generaulu'ui M^cedomki, fost minis­tru de râsboi al Principatelor Unite. Conducătorul şi îndrumătorul nostru, dl. Pavel Macedonski, de'a străbunii săi, a moştenit, o minte luminată şi o putere de muncă uriaşă. Deşi fără avere îndrumătorul tinerimei ne împarte şi nouă cu dărnicie, comorile de gândire şi tot aurul sufletului şi inimii sale de cugetător adânc. Să­tenii isbucnesc în urale. Luând cu­vântul dl. Pavel Macedonski, mulţu­meşte valorosului prieten, neobositului său colaborator, zicând: că dl. An­dreescu deşi încărunţit a ştiut să-şi păstreze inma tânără, ca şi vigoa­rea şi puterea sa de muncă.. Nu me­rit atâtea laude, — spune sărbătoritul. Sunt tânăr şi socotesc că am făcut prea puţin pentru Dv. Este peste puterile mele ca să vă fâgăduesc mă car, că vă voi putea fi vre odată de folos. Numai oamenii cei mari, cei puternici ştiu să tăgăduiască. Cei mici ştiu însă fâră să promită, să împlmească ; de aceia m 'am coborât în mijlocul sătenilor, in dorinţa de ai cunoaşte mai bine şi de a le arăta, că nu drumul cârejiumei este calea cea dreaptă, cea luminată, ci, drumu­rile, cari duc la biserică şi la şcoală, unde vâ îndemn să vă trimiteţi co­piii şi pe fraţii voştri neştiutori de carte, neîncrezători în lumina cea ade­vărată şi în cuvântul lui Dumnezeu.

A şi dori, să îmbrăţişez mai des cu aceiaşi căldură, de zori însufleţite şi calde, dar, aceasta nu vă va fi posibil căci studenţilor şi intelectua­lilor grupaţi în jurul meu, Dv. cu­noaşteţi prea bine câte neajunsuri li se fac. Oamenii ne întind o mână de frate zicând : să lăsăm albinele sâ lucreze, iar nu pe trântori să în­curajăm, cum se întâmplă în prezent. Cu amărăciunea în suflet am por­nit, sâ străbatem satele, sâ facem operă de cultură şi de educaţie na­ţională gratuită. Ne-aţi oprit din drum şi ne-aţi chemat, ne aţi îmbrăţîş «t cu dragoste ca pe fii voştri ; la rândul meu în numele celor două mii de sentinele ale românismului, aceşti vi teji o.-taşi ai „Zorilor" vă exprim cu toată seninătatea sufletului, dra gostea neţărmurită ce vom părira în totdeauna, pentru ospitaliera pri­mire ce ne-aţi făcut-o, dovedind, că săteanul român, deşi nu ştie carte, ştie sâ-şi iubească patria şi pe fiecare pe cari astăzi va fost d^t sâ-i cu­noaşteţi oddă cu revărsatul zorilor îndumnezeit de frumoasa Dv. c o ­roana.

Sătenii, îl ridică pe vorbitor pe braţe, D. Pavel Macedonsk îşi încheie cu­vântarea votbind despre educaţia fi-zcă şi morală a săteanului.

Se desfîsosră apoi programul ar­tistic reni :icâ .du-se corul format din 60 de studenţi şi dşo^rele Trifu, Duca, Niette, Georges, Florance M a -Mar e, Marghareta Anghelescu, şi dnii

Л. Negrutzi, Eugen Obreja, S. Popescu, Mh<til M h=iilescu, 1. Cris^scu. Ne-delcu, I. Voi.ulescu, I. Anghet, D. Muntean, Inginer, Marinescu, G. Cos-tantinescu I. Mironescuş. a. Ser­barea se încheie cu hora unirei la care ia parte câteva sute de eâttni, cari se înfrăţesc cu orăşenii.

! M. FRUNZĂ.

DIN ORŞOVA (Banat) încă deia încheierea păcii se

vorbia despre n-pararea bisericii gr. ort. română din oraşul nostm. Cum însă biserica, e mare (adăpos­tind pr;st« 500 de credincioşi), lu-ciariltí nu se puteau începe din cauza lipsei fondului necesar. In-zadc>r alergau iniţiatorii, în dreapta şi stâuga, strigând după aju.or, căci foarte puţini ti auz au. Aceasta din cauza că puţinii români, ames­tecaţi printre popuLţiuuea în сыа mai mare parte unguri, nu erau uniţi între ei. Cu timpul însă po-pulaţiunea românească a oraşului s'a înmulţit şi luând ca titiu al activităţii ei culturală „unirea face puterea ' , a început să muncească pentru binele neamului românesc...

Din veniturile diferitelor petreceri şi colecte s'a putut forma un fond necesar înci-perii luciărilor de re­parare. Acest fond, însă, e prea mic spre a duce până la sfârşit lue ă/ile. (Cum am spus biserica e mare şi a œ nevoie de repa-area întregei clădiri, căptuşirea catape-tezmei şi pictarea interiorului...)

De aceea comitetul parohial a făcut noui apeluri la toţi oamenii de bine, cari vor să şi dea obolul lor pentru terminarea acestei opere naţională creştinească.

In a tă 'ă de sumele mari de bani, dă'uite până acum, s'au dă>uit şi două candelabre (policandre). Având în vedere frumuseţea şi valoarea lor mare, mănnimoşii donatori merită a fi cunoscuţi, spre a servi ca pildă de imiţiaţiune pentru alţii.

Un caodelabru e dăruit de dl M. Copăceanu şeful poliţiei îm­preună cu soţia sa Ana şi valorează Lei 4350, iar al doib a candelab u e dăiuit de Tr. V. Ţăranu prof. şi valorează Lei 3100.

IOAN DAUFESCU

Din Sibiu: Expoziţ ia Kl ingsor In pavilonul de patinaj „Urania",

de la 22 Iunie 1» 7 Iulie, a fost deschisă expoziţia Klingsor, din Braşov, printr'o conferinţă a Dr. Hans Währ, istoric de artă.

Au fost expuse lucrările celor mai însemnaţi pictori români şi ale pictorilor transilvăneni ; dar mai interesanta e coleeţi* (adusă din München) de tablouri orig nale şi desemne a ! e maestrului Wilh. Busch (1832 1908).

Reţinem dintre cele peste o sută lucrări expuse:

Lucrările p i c t o r i l o r români: Chidu, St Dumitrescu, F. Şirato, Lucian Grigorescu, V. Popescu, Gh. Pătraşcu, Iser, Marin Bunescu şi Tonitza (lucrările acestui din urmă relevându-se).

Au expus pictorii transilvăneni: Fritz Kuiem (admirabile desemne), H. Konnesth, Hans Hermán, (Mut­ter E rde ; Furtună în apus de soara; Cimitir în Ardoal), Morres Eduard, Grete Csáki, Hans Eder (Dr. W.; Om cu mâna bolnavă), E. Honigberger (Sfântul Sebastian; Convorbire), Cocelin (Cap de fe­mei), Bçindorf şi Helene Phleps.

Interesanta colecţie al lui Wil­helm Busch, ne oferă prilejul să apreciem valoarea lucrărilor sale, studiilor sale şi a desăvârşitei tech-пісѳ ce a posedat-o.

E o adevărată comoară, tabloul său „Hille-Bobbe1,, al cărui preţ 90.000 lei, nu reprezintă întreaga lui valoare.

Trebue să menţionez faptul că aceasta expoziţia nu a adus luc­rările tuturor pictorilor români şi că ar fi trebuit ca expoziţia să fi avut permanent un cunoscător ce ar fi dat cercetătorilor desluşiri de cari acum au fost lipsiţi.

Iar dacă nu gândim mobilul unui câştig material al expoziţiei, ea a pus în lumină încurajatoare, arta penelului delà noi. NIC^L

r u g ă m i n t e Literatura noastră populară are un

material imens. Această comoară a poporului, ca un izvor nesecat, a in­spirat până şi pe cei mai mari literaţi ai noştri, începând cu nemuritorul Vasile Alecsandri. Oameni luminaţi şi devotaţi culturii neamului s'au ocupat cu râvnă de această materie. Au cules-o şi au dat-o în vileag. Insă aci e un teren vast de muncă Ori cât s'ar lucra, tot nu este deajms. M'am ocu­pat şi eu de acest frumos şi bogat material. Sunt dascăl de şcoală de o vieaţâ Întreagă, unde am muncit cu râvnă totdeauna, pentru educata şi instiucţia tinerilor odrasle încredinţate. Totodeauna paralel cu această muncă dăscălească, m'am ocupat şi cu fol-klonsmul. Pe acest motiv, mi-am cerut la Minister al şcoalelor mutarea în mai multe colţuri de ţară, care mi-a fost aprobată. Cât am muncit, e greu de arătat. Sufletul meu a adunat din largul câmpiilor, dm creştelul munţilor şi din văpaia soarelui tot, ceea ce s'a putut. Din materialul adunat, am coor donat, transcris şi publicat răsleţ în multe ziare şi reviste, mai ales înainte de marele război. Ca volum, am pub-cat numai unul, Poveşti Alese ep izat. Materialul cel mai mult Ii aminfdit,atâta cât mi-a putut ^câpa delà distngerea marelui război. Tot materialul ce posed nepublicat socot câ ar face cel puţin zece volume mari. Numai delà Turturaia am o colecţi- de toată frumuseţi. Din pricini materiale şi a vremurilor grele în care trăim acest material nu se poate tipări. Editori nu se găsesc. Tipărit socot că, ar fi foarte bun pentiu btb lioteci, mai ales cele ruiale; pentrucă va pune în evidenţă comoiile sufle­teşti ale neamului românesc în vede­rea idealului cultural naţional, din partea culturii româneşti. Pentru a-ceastâ cultuia a neamju/, pe moti­vele expuse mai sus mâ adresez la sprijinul iniţatbei particulare. Câţi oameni cu dare de mâna nu sunt, cari m'ar putea ajuta la tipăritul luc­rării ? Poate ar fi cineva, care s'o ti­părească eingur. Cu atât mai frumos. Meritul ar fi al său. De aceea fac ayel la toţi cetitorii cu inimă nobilă şi sufiet ales să-mi ajute tipărirea, în-sciiindu-se cu cât se va putea, ori printr'un volum sau mai multe. Preţul unui volum mare, ilustraţi frumos tipărit va fi şaptezeci lei franco la domiciliul fiecărui subscriitor. Socote-lele preJze le voi da în urmă apari­ţiei, aproximativ c'am la sfârşitul toamnei viitoare. Numele subscriitori-lor îl voi tipări cu onoare în carte la locul cu venit. In caz de nu se va subscrie suficient, restitui ceea ce se va primi. Ca chezăşie pentru apară ţie, expediere, etc. pun la mijloc onoarea de om cinstit şi de institutor de o viaţa întreagă, în care timp nici un organ de control n'a luat în contra-mi vre o măsură disciplinară. Statutul meu de la Minister îmi arată tot moralul. Costul se poate trimite prin mandat poştal. Orice corespondenţă să mi se trimeată la Turtucaia. Zia­rele şi revistele ce vor binevoi sunt rugate, din România Mare, să repro­ducă acest apel.

N. MATEE?CU, Institutor-Folklorist Turtucaia.

Rugăm ca din flecare comu­nă unde s'a ridicat monument in amintirea eroilor căzuţi pen­tru întregirea neamului româ-neasc, să ni se trimită c&te o fo­tografie a monumentului , dim­preună c ucâteva date pentru a fi publicate ni foae.

De asemenea de câteori ni se trimite câte o dare de seamă despre sfinţirea unei biserici să se alăture şi fotografia cu bise­rica.

S ă p t ă m â n a Fiecare citind „Cultura Poporului" se încredinţează că este cea mai bună foae pentru lumea celor mulţi, celor cari for­mează temelia ţării, celor cari muncesc cinstit de dimineaţă şi pană seara, şi cari ca să. *e ridice la o viaţă adevărată au nooe, în întâiul rând, DE CAUTE. Fără lumina că'ţii, un popor se nimiceşte. De aceea toate clase'e sociale, cărora le vorbim în această foae, să sprijine, să răspândească, să înţeleagă că din casa nimănui să nu lipsească „Cultura" Poporului". Precum pâinea cea de toate zilele stă pe masa fiecărui, aşa şi această pâine sufletească—fără cate omul se veştejeşte — „Cultura Poporului1' să se găsească pe masa tu­turora. Această foae e cel mai bun. prietin, cel mai bun po-văţuitor, cel mai bun îndemn pent»u fapte sănătoase, înăl­ţătoare şi plăcute lui Dumnezeu. Citiţi în ea şi vă veţi simţi mai drepţi; adânciţi slova ce să scrie şi veţi înţelege viaţa eea fără de prihană; urmând glasul ei, toţi veţi fi mai aproape de curăţenia sufletului şi de faptele cari împletite la un loc, fericesc o ţară; deci sprijiniţi şi răspândiţi această foae.

JV^ÎNISTERUL şcoalelor face cu-noscut tinerilor învăţători şi

învăţătoare cari au isprăvit şcoala normală şi au reuşit la examenul de capacitate, cum şi conducătoare­lor pentru gradinele de copii şi în­văţătorilor ajutori că între 15—21 August a. c. pot să-şi aleagă locuri în învăţământ prezentânda-se la minister.

In ziua de 15 August cei din judeţele : Arad, Argeş, Bihor. Bacău, Botoşani, Brăila, Buzeu, Cahul şi Chişinău.

La 16 August judeţele : Car^ş Severin, Cojocna, Constanţa, Bis-triţa-Năsăud, Ciuc, Dolj şi Dorohoi.

La 17 August judeţele : Bălţi, Muscel, Mehedinţi, Trei-Scaune, Vâlcea şi Bucovina întreagă.

La 18 August : Ialomiţa Gori,, Hotin, Durostor, Caliacra, Hunei-doara, Turda-Arieş, Tàrnava-Mare, Târnava-Mieă, Alba de jos, Odorhei.

La 19 August judeţele : Suceava (Fălticeni) Neamţ, Sibiu, Râmnicul Sárát, Dâmboviţa, Mureş-Turda, Solnoc-Dobâca, Salagiul, Satu-Mare, Maramureş şi laşi ;

La 20 August judeţele: Putna, Olt, Teleorman, Timiş-Torontal, Tighina, Cetatea-Albâ, Ismail, Tul-cea, Covurlui, Orhei şi Fălciu.

La 21 August: B aşov, Vaslui, Făgăraş, Soroca, Romanaţi, Tutova, Tecuci, VJaşca şi Ilfov.

Catididdţii vor trebui să aibă cer­tificat de sănătate delà medicul de plasă «au al judeţului. Bâeţii să aibă armata făcută ; iar fetele să aibă vârsta de 19 ani împliniţi.

ï OOUITORII Ion Grozea şi Ion *-* L' cc* din Adjui-Vechi, făcând săpături pe malul Şiretului spre a lua pământ să construiască o d s ă , au găsit îngropat la o adânc,me de 1 metru un vas de metal de. 1 m»tiu înălţime şi 90 cm. dia­metru, ctre se bănueste că conţine monete de aur. Au sosit în locali­tate, prefectul judeţului, coman­dantul companiei de jandarmi şi reprezentanţii parchetului.

ţ I N LEMMAR englez din Boston ^ (Anglia) a fost condamnat de tribunal la o lună muncă silnică pentru că a ucis un câne, cu un ciocan. IN PARIS, o femee eare era por-*• tăreasâ ş avea o fetiţă de. 2 ani, poseda un guzgan alb, care soţului îi era foarte üiag.

Intro saiă pe când portăreasa se coborâse să ia poşta, guzganul se apropie de leagăn şi muşea fe­tiţa de limbă. Sângele începu să curgă din gura іещеі şi eu toate îi gnjirile de la spital, fetiţa muri dupa două zile de dureri. Guzganul a fot ucis de un câne.

Apel către toţi cărturarii şi oamenii de bme: profesori, autori de. cărţi, librarii şi alţ,ii.

Vrancea, această regiune eu fru­mos trecut istoric şi a cărei le­gendă esie cunoscută tuturor, aie nevoe de o însemnată cultură, p^ntiu a se ridica la înălţimea morală cuvenită.

Crescuţi la poalele munţilor, pe care îi stăpânesc din stiâbuni într'o libertate deplină şi departe de fu­murile oraşelor îmbâcsite de străini, sufletele vrâncenilor sunt simple dar curate şi nu trebuesc de cât desvoltate şi cultivate.

Conduşi de această înălţătoare ideie, un grup de oameni sârgui-tori în frunte cu d-1 judecător D. Mititelu, au pus bazele, acum câ­teva luni unei secţiuni a Ligei Culturale, în comuna Năruja.

Pentru împrăştierea gustului de citii, cărţi bune şi folositoare săte­nilor s'a dispus înfiinţarea unei biblioteci a hgei, de unde tineretul nostru să-şi poată procura pentru citit numai cărţi din acele care i înalţă sufletul, iar nu pamflete pornografiiee de care au început să invadeze chiar şi satele, împrăş­tiind otrava demoralizării şi des-frânărei printre tinerii cari, le citesc.

Pentru atingerea ţelului urmărit avem nevoe de cât mai multe cărţi bune şi cum secţiunea ligei nu dispune de fonduri însemnate, comitetul roagă pe toţi oamenii de inimă cari posed cărţi populare şi nimerite cu scopul urmărit să binevoiaseă a le dona, trimitân-du-le pe adresa „Secţia Ligei Cul­turale din com. Năruja jud. Putna" cunoscând că o donaţie cât de mică, chiar şi a unui singur vo­lum ce cineva ar face este tot atât de importantă ca şi a unui număr mai mare căci: „din pică-cături creşte balta mare".

Comitetul Ligei Cultura'e secţia Năruja-Vrancea

T A PRIMĂRIA oraşului Cluj *^ s'au găsit ,printre nişte hârţoige şi acte vechi, nişte scrisori, c^ri au mare preţ pentru istoria românilor din Ardeal. Aşa între altele s'au găsit : 1. O scrisoare care întăreşte drepturile oraşului Cluj şi care este iscălită de voevodul român Mihai Viteazul la 24 Ianuarie anul 1600 2. O altă scrisoare a lui Mihai Viteazul din 18 Iulie 1600, prin care se întăresc drepturile unor boeri. 3. O poruncă a lui Mihai Viteazul către primăria oraşului Cluj şi câteva chitanţe din acele vremi, scrise în limba românească. Aceste şi multe alte scrisori dove­desc, că pe la anul 1600, pe la diregătoriiie din Ardeal, se între­buinţa limba românească alăturea de cea latinească.

TN COMUNA PĂULEŞTI , jud. * Covurlui, a ars pădurea Pariul Cristian, propietatea obştei din Pău-leşti. Focul a luat naşterea de la nepăsare unr ciobani, cari au aprins un foc prea mare în pădure, pen­tru a fiorbe mâncare. Au ars opt hectare de pădure. IN ŢARA CHINEI, au fost revăr-*• sări de ape.

Două miboane de locuitori au ră­mas fără adăpost, iar o mie de case au fost dărâmate. I TN DOMNITOR de 157 de ani ^ este S«hul-rege al Persiei. Fiind bolnav şi slab de atâta bătiâueţe a fost dus într 'un spital din Anglia, lăsând acasă 14 neveste şi 25 copii.

PRIETINII NOŞTRI. In toate oraşele şi târguşoarele din România vrem să avem prietini. Aceşti prietini grupaţi in jurul mişcării noastre culturale, vor trebui să ne scrie in foae : fapte bune, mşcarea culturală, artistică, economică şi industrială din localitatea in care trăesc. Ştiri de, asemenea natură incât sâ intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea delà sate. Prietinii ne vor trimite adresa lor, iar redac­ţia noastră le va răspunde ce au de făcut. pEA MAI MARE BUCATĂ de

argint curat, ce в'л gásit vre­odată pe globul pământesc a fost aflat în Canada şi cântăreşte 1500 kgr., preţuind îu leii noştri cam vre-o 45 de milioane. Tot pe aci -s'au mai aflat, în alţi ani bucăţi de argint g<ele de 500, 100 kgr.

PE TERITORUL moşiei Zeului din Juduţul Vaslui, a fost un

mare îoa. Focul a luat naştere dela schinteile unei maşini de tree­rat şi a mistuit 16 clăi de orz, pro­prietatea di ui I. Enache.

Deus3mi jnea un mare foc a iz-bueciit în c imuna Bruscări din ju­deţul Mehedinţi. Au fost arse la o arie a mai multor locuitori, sto­guri mari de grâu, cari au fost adunate pentru treerat.

A ars şi maşina de treerat. Pa­gubele se ridică la un milion şi jumătate de lei.

SE ADUCE la cunoştinţă celor in-terestjţ1, că la Şcoala de Arte şi

Meserii din Baia-Spnei sunt vacante pentru anul acesta 25 locuri la secţiile metalurgice şi lemn.

Se primesc înscrieri pentru examen a candidaţilor ce RU terminat cursul primar (5 ciase) Şi au certificatul de ab olvire.

Pentru a putea fi înscris trebue a prezenta sau trimite cu poşta urmă­toarele acte;

1. Certificatul de naştere sau botez. 2. Certificatul de absolvirea cursu­

lui primar, rural sau urban. 3. Certificat de vaccină. 4. Certificat de paupertate (sărăcie)

pentru bursieri şi cei orfani la fel, elibârat de primăria respectivă.

Toţi candidaţii ce se înscriu vor depune înaintea de ţinerea examenu­lui o taxă de 40 lei pentru vizita me­dicală şi taxă de examen.

Cei reuşiţi vor da din partea pă­rinţilor un act de consimţemânt, că se vor conforma obligaţiilor şcolare.

Vârsta copiilor să nu fie mai mică de 13 ani nici mai mare de 16 ani.

înscrierile se fac până la 1 Sep­tembrie, iar examenul să începe la 8 Septembrie a. c.

Părinţii sau candidaţii cari înscriu sunt rugaţi a specifica ce secţii do­resc a urma, metalurgia sau ferăria.

DIRECŢIUNEA TN ZIUA de 27 August va avea * loc la Silistra o expoziţie de animale ; în ziua de 28 alergări de ca i ; iar de la 20—22 Septemvrie va fi o expoziţie de animale la Caliacra. T A TG OCNA, oraş din Moldova, ^ în ziua de 12 August, se va sărbători amintirea luptelor delà Oituz. Vor lua parte câte o dele­gaţie din toate regimentele ce s'au luptat în această regiune.

In America „Cultura Poporului" se vinde cu 5 cents exemplarul. Д A P Ă R U T : Emil Dürkheim:

Sucologia. Regulele metodei sociologica. Traducire în româneşte şi cu o introducere de C. Sude-ţeanu (Cultura naţională, 1924). C Ă P T Ă M Â N A trecută, căzând o ^ p l o i e foarte mare, a lovit bise­rica Frumoasa, din o mahala a ora­şului Iaşi. Două femei cari se adă-postiau de ploae lângă poarta bise­ricii, au fost rănite de o lespede de piatră, căzută de pe clopotniţa bisericii atinsa de trăsnet.

T A CETATEA-ALBÂ, din Ba-'- 'sarabia, s'a descoperit o mare or­ganizaţie care făcea spionaj în in­teresul bolşevicilor din Rusia. Sunt amestecaţi mai mulţi furieri ruşi delà cercurile de recrutare, cari au tranmis ştiri cu privinţă la situaţia armatei noastre.

O BANDĂ compusă din 12 hoţi îmbrăcaţi in uniforme ofiţereşti,

au pătruns în mitropolia lipovi-nească din Fântâna-Albă (Buco­vina). Hoţii au jefuit toate lucru­rile de valoare şi suma de 225 de mii d<i lei. Hoţii au sosit în timpnl zilei, spunând că sunt nişte ofiţeri escursionişti şi rugând să li se deie voie s'o vadă mitropolia. Stareţul nebănuind ceea ce-1 aşteaptă, a făcut hoţilor o primire frumoasă, condueându-i prin toate chiliile. Intre timp sosind mitropolitul, a fost înştiinţat de vizita din mitro­polie şi mitropolitul a dat ordin să li se deie o masă drumeţilor. In timpul când btăteau cu hoţii la masă, hoţii au scos revolverele şi au strigat ca călugării să ridice mâinile ln sus. Sub amintirea morţii, mitropolitul a predat hoţilor suma de 225 de mii de lei. Bandiţi au legat apoi pe toţi călugării şi pe mitropolit, i-au dus într'o chilie, unde i-au închis. Apoi au jefuit toate obiectele de preţ din mănăs­tire, punându le în care. Hoţii au fugit fără urmă.

JV/IINISTERUL agriculturii a dat * " v o e ca exportul de vite ou totul liber, fără a se ţine samă oapână acum de etatea şi rasa vitelor. D E LINIA pe cale ferată din re-*• giunea Braşovului, s'a descope­rit bilete falşe de tren. Au fost des­coperiţi ca vinovaţi mai mulţi func­ţionari delà Cir. IN ZILELE de 3, 4 şi 5 August, *ia Cernăuţi, a avut loo congresul anual organizat de „Asociaţia Cor­pului didactic al şcoalelor de Me­serii", din toată ţara. Au luat parte 250 de maeştri.

SĂPTĂMÂNA trecută o mare crimă s'a întâmplat în apropi­

erea oraşu lui Hotin, din Basarabia. Inspectorul poştal al judeţului,

Gh. Sasu, care venea împreună cu soţia şi un servitor prin pădurea Caracuseni, a fost atacat de o bandă de hoţi. Curajosul Gh. Sasu, a tras mai multe focuri de revolver, reu­şind să omoare patru bandiţi. To­varăş i lor văzând că Sasu a gătit glonţele, s'au repezit asupra dru­meţilor şi după ce i-au legat şi j e ­fuit, apoi i-au dus în pădure, unde aprinzând un foc mare, după ce iau schmguit grozav, iau ars de vii. Pentru ea tovarăşii lor morţi să nu fie recunoscuţi, le-au tăiat capetele şi în aşa fel le-au ciopâr­ţit încât să nu se mai cunoasoă au fost.

Nu mai există boală de porci, epidemie şi boalele de gurâl

dana і і с ь а і B gospodar Iţi va îngriji regulat vitale sate cu sarea antiseptici nutritoare

„ D E S I N F E C T 0 R " a primmedicului veterinar dr. DAVID ELE­VER, care este ooncesionati orin lege si cu folosirea acestuia flecare gospodar îţi poate asigura o prăsire de porci sănă­toasă, bine mâncătoae şi bine desvoltată, mai iute ingrăsătoare şl bine mâncăcioasă Un pachet de un efort da kgr împreuna ca Instrucţie asupra modului de întrebuinţări, ooatt 20 lei. Pentru comercianţi şl cooperative ln pachete de 20 bucăţi a un afert de kgr. trimite contra sumei de Ui 300, trimişi înainte аяа 320 lei cn ramburs în toată ţara. Repreaentantui noatru general pentru toata România : firma

T . - M C U K Ş , mtr. P r i n c i p e s a M. 3 La comenzi rugSrq a indica punctuos ad­resa exactă (judeţul poşta ultimă) <o> <o> Interesul fiecărei gospodar este ca tn fle­care comuna, cooperativelor şi comercian­telor să comunise această publicaţie şisăvln-rjfiîn priv&iii le tor aceste materii de apărare.

Anunţuri gratuite! ЧЛХы ABONAŢILOR NOŞTRI, — EA CONDIŢIA INSĂ E I NU FIE NICI NEGUSTORI, NICI COMERCIANŢI — PRIMIM SPRE PUBLICARE FĂRĂ BANI, ANNNŢARI DE V Â N ­ZĂRI şi CUMPĂRĂRI, ORI DE ALTĂ NATURĂ.

*

Se aduce la cunoştinţa generală că la Căminul Cultural din comuna Lăpuşata, judeţul Vâlcea, s'a deschis un depozit cu cărţi literare şi co­lecţia .Albina" cum si o secţie de rechizite. Catalog se trimite la cerere. Orice comandă se expediază fără taxă de transport, fiind scutită de taxa poştală. Adresaţi cererile pen­tru orice numai Căminului Cultura! din comuna Lăpuşata, judeţul Vâlcea care expediază pachete până la 20 kg. fără taxă de transport.

Pagina 6. CULTURA POPORULUI iMwmă'i'ul 72

C Ă L Ă T O R I E : P R I N B A N A T Rusalii... Plecăm la drum. Vom

călători: Craiova — T.-Severin, Caransebeş — Huţeg — Petroşani — Tg.-Jiu şi înapoi la Craiova.

Avem de văzut o parte a ţării româneşti, foarte bogată i n amin­tiri istorice ; cuibul în care s'a nă­scut neamul românesc. In dimi­neaţa de Rusalii, la răsăritul soa­relui, eram în gară umblând de colo până colo, aşteptând plecarea. După câtva timp trenul porni : la început uşor pe urmă din ce în ce mai repede, lăsând în urma noas­tră o urmă de fum negru.

Eram veseli... cântam, vorbeam şi trenul trecea în fugă nebună pe câmpiile mănoase ale Olteniei, pline de lanuri galbene de grâu, presă­rate din loc în loc cu floarea roşie a macului.

Aveai impresia, că o mare gal­benă se desfăşoară înaintea ochiu­lui, pătată ici colea de sânge.

După câteva ceasuri de drum, trenul începe a se clătina când pe o parte când pe alta, răsucindu-se des, când la dreapta când la stânga. Priveliştea ne plăcea dar ne înfiora. In dreapta deal înalt, iar în stânga prăpastie adâncă. Coborând dealul delà Ergheviţa cunoscut şi sub numele da Palota, la o cotitură, zarea se deschide, lăs-ând liberă privirea... Ochiul e atras de o dun­gă albă cenuşie.. Dunărea, şopteşte cineva Măreaţă privelişte 1 Bătrâ­nul Danubiu şerpuieşte agale cu undele sclipinde în bătaia soarelui ca nişte solzi de diamant. Trenul coboară mereu, acum merge para­lel cu apa. O admirăm în voe.

O ruină ne atrage privirea. E piciorul podului zidit de Traian. Ne înfiorăm, suntem pe locul unde în zângănitul scuturilor, legionarii lui Traian, acum două mii de ani, por­niră spre cuibulv'l turesc al Dacilor, Sarmisegetuza. Pe dreapta, străjuit la miazănoapte de dealuri, iar la miazăzi de Dunăre ; într'o pantă înclinată, se vede vechea cetate romana „Drobetis", Turnu-Severin de azi.

După o staţionare de 20 de mi­nute în gara cu aceiaş nume, tre­nul îşi reia mersu-i paralel cu Du­nărea. Privim pe luciul apei, în­cântaţi de întinderea albă şi netedă şi de dealurile verzi ale Jugosla viei; iar în dreapta, stând să cadă pe noi, se ridică tot mai amenin­ţător, stâncile muntoase. Ajungem în Vârciorova, la graniţa de odi­nioară pusă de fatalitatea istorică, între fraţi de aceiaş neam.

Gara este aproape pustie mai ales în partea unde veneau trenurile ungureşti. Bună ar fi această con­strucţie pentru adăpostirea unei colonii şcolare. Câţi-va alergară să vadă o exploatare de calcar, du alături. O priveam şi noi din gară. Oamenii par ca nişte furnici pe lângă coloşii stâncoşi. Bulgării rupţi cu dinamita sau cu târnăcopul, se coboară singuri jos până la cup­toarele c e i aşteaptă să-i transfor­me în varul atât de folositor omului.

Pornirăm iarăş în urma „Sim­plonului", care ne-a făcut să aş­teptăm cam mult.

Dunărea începe să se agite : e tot mai încreţită, mai turbure, mai spumegoasă, — pare necăjită. Şi are dreptate. Deabia şi-a croit dru­mul, rozând în zëgazul ce-i stă în cale, pus la întâlnirea Babanului cu Carpatul. Roade de mii de ani, totuşi râzând parcă de neputinţa ei apar colţurile stâncilor, sfidând pe toţi ce i-se opnn. Sunt „Porţile de fier". La amiază suntem în gara Băile Herculane. După o cale de patru km. pe jos, suntem' în Băile Mehadia. Deoparte şi alta a dru­mului, munţi. Din loc în loc câte o stâncă colţuroasă îşi arată vâr­ful ascuţit. La poalele lor se în­tind păduri întregi de stejar şi brad. Simţi o adevărată plăcere să vezi cum un brad semeţ se ridică oblic la o înălţime de câteva sute de metri. Pe vale, Cerna curge sgo-motoasă: aci sfărâmând totul în cale, aci lină ca să mâugâe ce a supărat şi stricat.

După un mers atât de plăcut, dar lung, ajungem la băi, unde ne instalăm la hotel Dacia. Masa o luăm la restaurantul cu aceiaş nume. După masă am plecat îu grup să vedem cascada pe care o face Cerna, mai la miază-noapte de băi. N e a m înapoiat când noap­tea îşi lăsa zăbranicu-i negru peste întreaga fire. Notele dulci şi clare din grădina publică, aduse pe ari­pile vântului ajungeau pâuă la noi. In melodia muzicii şi mulţ-mea impresiilor culese în timpul zdei ne-am odihnit bine-

A doua zi am vizitat „Grota Tâlharilor". Legende sunt multe privitor la localitate, la locuitori şi la împrejurimi Fie-are cruce din înălţimea munţilor îşi are cântecul şi legenda sa. Tot aşa isvorul, peş­tera şi celelalte.

Localitatea este ve^he ca şi po­dul lui Traian. Isvorul CALD ce ese din pământ ca şi binefacerile pe cari le oferă bolnavilor atestă mi­nunile lui Dumnezeu şi nimicnicia omului. Câtă lume nu s'o fi perân-dat pe aicea de 2000 de ani 1 Toţi s'au dus ; isvorul a rămas. Ce mici suntem noi oamenii şi ce slabi, faţă de trăinicia şi statornicia naturii.

In aceeaşi zi am luat drumul spre Caransebeş. Ţinta noastră nu era să rămâuem aicea dar din cauza legăturii de trenuri, am fost nevoiţi să rămânem o jumătate de zi. Ne-a prins bine căci am vizi­tat şi acest orăşel. Caransebeşul oraş mic cu uliţi drepte, are ceva asemănător cu R.-Vâlcea. Amân­două străbătute de câte un mic râu; pe aicea trece Timişul. Amândouă oraşele sunt reş-dinţa episcopală cu o catedrală modestă şi locuinţa episcopală la fel. O mică grădiniţă din care a fost dată jos statuia Măriei Tereza pentru a pune pe vr'un erou român...?! Ne-a plăcut liceul care e românesc.

La ora 6 după amiază pornirăm înainte. Din cauza întreruperii re­gulată ce o au trenurile noaptea în aceste locuri, am fost nevoiţi ca o noapte s'o petrecem îa gara Bouţari situata în creeru! munţilor. Suntem pe cel mai înalt loc. Tre­nul sue încet şi coboară încet. Ma­şina» este prevăzută încă cu o roată cu dinţi care se îmbucă într'o şină dinţata, ce e aşezată în mijlocul celor două, pentru a putea urca şi coborî panta nebună a munţilor

Mintea omeneaseă birue ori şi ce piedică, când e vorba de luptă cu natura.

Счіе de un ceas de Bouţari, dăm de Sarmisegetuza, cetatea lui De-cebal. Ştiau Dacii unde să-şi aşeze cuibul de vulturi. E aşezată pe un platou întins având de jur împre­jur un lanţ de munţi cari o apăra de to te părţile • la sud, Vulcanul, la apus, Retezatul, la răsărit cul­mea CarpaţiW şi la nord munţ-i Ha ţegu lu i . M-i! departe, dăm de târgui Hut g Aci am văzut un lu-eru^iiecunoscut în părţile noastre. Trenuri, formate din o maşină şi un vagon, aduceau dimineaţa din împrejurimi, distanţă de 50—60 km. pe copii şi copile la şcualele din Haţeg, pentru ca după prânz să i transporte înapoi la casele lor. Ce. bine ar fi dacă şi la noi s'ar face aşa ceva. Mulţi copii ar scăpa de gazde, unde învaţă mai multe rele decât carte. Pe la o;ele 8 duni neaţa suntem la Sub-Cetate, nod de căi ferate. Aici am vizitat o mare fabrică de cherestea. Am vă­zut diferite maşini prin care trece lemnul pentru ca să ia forma do­rită. După aceea am văzut modul cum se aduc trunchiurile de brazi la fabrică pe râul Streiul cale de 40 km. din muntele Retezatu. Iată deci ce mare folos poate aduce o apă mică, omului, când ştie s'o în­trebuinţeze. Streiul mână zece ga­tere şi aduce pe el fără vreo eh 1-iuialătrunchiurilede brad din munţi, apoi împarte lumină electrică în împrejurimi.

De aici pornim mai departe spre Petroşeni. Acest drum este o al-ternaţie de tunele şi câmp deschis Sunt vreo 12 tunele. Ajungem în Petro?eni, un oraş mic, murdar, plin de praf şi de cărbuni. El ne aduce animte de luptele din 1916, când o mulţime de soldaţi români şi-au găsit moartea aici.

II dorim pentru că suntem curioşi să vedem minele de cărbuni. Am văzut lucruri cari ne-au uimit. Ex pioatarea, se face pe suprafeţe mici în galerii ce nu au mai mult de 2 metri înălţime şi 2 m. lărgime. Pereţii galeriilor sunt prevăzuţi eu lucrări de consolidare făcute din lemn. Fiecare galerie are linie de vagonete care ajunge până lângă lucrători, de abia doi trei într'o galerie. Ei doboară tot ce le ies în cale, alţi doi încarcă bolovani îa vagonete pe cari ie scot afa>ă trase de cai, dacă galeria are eşirea în coasta dealului sau e „la orizont" cum se zice în limbajul special; dacă nu, sunt duse până la un a-nutnit loc şi acolo sunt ridicate cu ascensorul în galeria cu eşire la orizont. In galeriile acestea este o căldură de peste 60 grade şi ce ar fi dacă n'ar exista ventilatoarele care sorb gazele otrăvitoare şi tri­mit în schimb aer răcoros? Am văzut şi instalaţia de selecţionare a cărbunelui, unde se aleg calită­ţile de cărbuni. De aici îmbarcaţi în automobile, am străbătut defi­leul Jiului, venind în Tg.-Jiului.

Nu ştiu ce n'am admirat prin a-cest defileu 1 Minunile naturii, înăl­ţimea sălbatecă a munţilor ce st ш să cadă pe noi. Sbuciurnul Jiului aci răbdător, aci isbindu-se turbat de o stâncă ce-i stă în cale. Mae­stria omului care a ştiut să tae acest drum minunat, pe marginea apei şi în inima stâncilor 1 Două ore am trăit ca'n basme prin acest defileu. Din când în când, câte o pri­vighetoare singuratică mai cheamă la viaţă fiinţele ce trăesc în aceasta linişte înmormântată.

Am văzut şi vechea graniţă cu vama „Lv.iniei", clădi: e foarte bună foarte solidă, încăpătoare dar goală ue ede de paragină.

La a-nurgul serii ne depărtăm de culmea Carpaţlor pestfe care stă straje, a lb t de vreme. . Parân­gul. Aj'.ingem în Tg.-Jml. Pornim a doua zi, în revărsatul zorilor, către Craiova. Ce impresii şi amin­tiri frumoase cu toţi sun cules; sufletele ni s'au înălţat şi nu vom uita frumuseţile naturii din ţara niastra. BH I. C H I Ţ I B U P A

S C R I S O R I P E L A O R A Ş E DIN SIBIIU

Ateneul popular Tătărsşi din Iaşi de curând înfiinţat sub auspiciile fundaţiei „Principele Carol", mem­brii lui sunt în turneu, în Ardeal, delà 17 Iulie. • După ce au vizitat Aradul, Ti­

mişoara, Orâd' ja-M*ire, etc., în ziua de 27 Iulie au sosit în Sibiiu, fiind primiţi la gară de oficialităţi, după care, la Catedrală, li s'a sfinţit drapelul.

Au vizitat „Asociaţiunea" şi s'a luat masa comună la „Urania".

Seara, la teatrul orăşenesc, au avut o şezătoare artistică-culturală, cu iilese producţiuni de coruri, re­citări şi dansuri naţionale.

D-l prof. univ. Taşcă, şi-a des-voltat conferinţa sa : „Experienţa unei noui ordine sociale", scoţând în evidenţă falimentul teoriei marxiste.

Delà Sibiiu, oaspeţi au plecat la Avrig.

Remarcăm şi deastă^ată simţită lipsă de căldură cu care sibienu îmbrăţişează pe cei ce poarta graiul şi cultura românească dea­lungul şi dealatul ţării şi ne-a durui văzând sărăcimea de dragoste ară tată la primirea oaspeţilor, cum şi sala pe jumătate goală, seara, la şezătoare.

Românasii noştri erau poate ocu­paţi la cafenele, cinematograf» şi în Dumbravă, la serbarea (Kerti mulatság-ul) art'ştilor unguri.

Câte decepţii 1 N ' C O L

DIN VÀLENÏI DE MUNTK Anul acesta mai muît decât ia

anii trecuţi, a fost o mare serbare pentru neîns°mnatul tâ-guşor altă-d d ă şi centrul cui'urii româoeşti de acum, Vălenii-de-Munte

Acest c u b al naturii rămas încă patriarhii, a ajuns centru culturii şi înf'ăţirii naţionale.

Universitatea populară ,N . Iorga" este mai cu temeiu o trebuinţă a timpurilor de <<zi. Pe lângă că e şi oala vieţii sociale, şcoala de cul­tură naţională şi morală — a ar monizării claselor sociale —, mai e şi şcoala înfrăţirii tuturor româ­nilor şi a oamenilor de bine.

Deaceea în anul acesta mai mult ca în anii trecuţi, vin aici nu numai cărturarii români din părţile ct-le mai îndoj'ărtate şi uitate ale ţării, dar viu şi învăţaţi străini.

Atraşi de forţa vie şi creatoare a ar-estui popor — profesorul —, vin să ne cunoască.

Şi la Văleni ne vor cunoaşte aşa cum suntem şi vor vedea ceeace trebue să vadă la noi.

Faptul că M. S, Regele & ţinut să ia parte la solemnii dea deschi derei cursurilor, să ne vadă, este mai mult decât o mărturie, este un fapt plin de înţeles.

în discursul său însu-şi Regele a arătat mare trebuinţă a şcolii acolo în munţi la aer curat cu su­flete curate. •

Defilarea carelor etnografice — cele 8 sate din împrejurimi au arătat ce produc, fiecare cu parte« caracteristica —, a avut un fast

deosebit ŞI oricine putea vedea în ochii R«gelui mândria şi o negrăită bucurie amestecată cu o undă de duioşie.

Aici la Văleni, unde sângele ro­mânesc se păstrează curat, unde iubirea pentru datină este un cult, unde viaţa patriarhală cadrează de minune cu farmecul ŞI frumuseţile naturii, să fixeze ca simbolul ro­mânismului — omul, profesorul ŞI creatorul —, să descalece, ŞI de aici puterea lui morală să planeze asupra întregei ţări româneşti.

V. H. L U N C Ă .

DIN BĂLŢI Societatea studenţească sub de­

numirea de „Moldova întregită" din Cluj, a luat o frumoasă şi lău­dabilă iniţiativă, pornind o luptă dârză contra bolilor sociale ca tu­berculoza, boli venerice (lumeşti) ŞI alcoolizai, care mui al ts , acum du ă îăzboiu, 1 ând proporţii ш-giozitoure, ameninţă însăşi sănă­tatea ŞI fiinţa neamului nostru. Societatea a sosit îu localitate după ce a vizitat mai multe or«şe din ve-hiul regat ŞI Basarabia. Socie tatea e reprezentată prin 17 stu-deuţi, cari in excursiunea ce fac, au un program de conferinţe po-pulire cu proecţiuni cinematogra­fici? DEMOBSTRATIVR, cu scopul de a combate bolile. în oraşul nostru socio lăţii I s'a făcut o călduroasă primire, organizată do primaria oraşului şi Asoekţia funcţionarilor риЫк-І, de sub preşedenţia d-lui Or.ghen Carp poliţaiul oraşului. Ъл gară studenţii au fost întâmpi­naţi de d l Cucei- reprezentantul primăriei oraşului ŞI d 1 O. Carp, pn-ş -dintele Asociaţiei funcţiona rilor publici ŞI membrii cmsiiiu-iui de ad-ţi* al asociaţiei.

A rostit cuvântări de bună so­sire d-nii Cuci-r, O. Caro ŞI Iosi-fescu, directorul gi!zetei„Basarabia". Seara îu sala teatrului „Uniiea" s'a ţinut o şedinţă publică cu care oca­zie s'a vorbit ar inimosul preşe­dinte d. Cruceauu despre rolul e lu­pei pentru combaterea bolilor so­ciale, subie tul fiind tratat apoi de studentul Rubin Popa, iar stud. Vasile Nodian a voi BIT despre con­ştiinţa naţională in Basarabia în trecut şi prezent. S'a rulat apoi un film cinematografic îa ci-ire s'a demonstrat urmările îngrozitoare ale sifilisului.

A asistat numerosul public ales care a ţinui să ia parte la numă-îoasele conferinţe. La orele 12—2 în grădina „Venus" în onoarea conferenţiarilor s'a dat de către primăria oraşului un mare banchet. Au tuastat d-nii Crucianu preşedin­tele societăţii studenţeşti, M. Vla-descu scriitor, Cucer membru co­misiei interimare a oraşului, O. Carp, poliţaiul oraşului, Iosifescu, directorul ziarului „Basarabia", Po­pescu inspector administrativ ŞI alţii.

De aici membrii societăţii au plecat spre Soroca ŞI Hotin, unde de asemenea vor ţine conferinţe cu acelaşi subiect. e. v. u.

Delà cercul cultural-religios,Sf.Spiridon'dinBârlad U R Î S T A H » A I . C U L T U R I I . — o Ş E Z Ă T O A H E

• îu acest oraş cu o tradiţie cultu­rală, dar şi cu aţâţi străini de neamul nostru, se simte lipsa unor cercuri culturale populare pentru luminarea celor de jos. Acest gol este umplut în parte, de micul c e c cultural religios „Sftul Spiridou" care se impune din ce în ce.

Acum şapte ard, neobositul in­stitutor I. V. Balmuş, a înfiinţat cu elevii d sale din şcoala primară un mic cor la biserica Sftul Spi-ridon. Cu timpul corul se măreşte şi acum numără printre membrii săi eleve şi elevi din şcolile se­cundare precum şi studenţi. Dato­rită harnicului om de bine, părin­tele teolog Ştefăneseu, biserica este cea mai îngrijită şi cea mai fru­moasă din Bârlad. Cinstita d-sale chibzuire îi îogâdue ca din miciie fonduri ale bisericei să poată între­ţine acest cor.

Acum câţiva ani i s'au donat bisericii câteva biblioteci, astfel că în pridvorul acestui locaş s'a putut înfiinţa uu mic e.erc cultural-relgios, prin munca neobosită a d-lui I, B d m u ş şi părintelui Ştefăneseu. In această vară programul cercu­lui prevede ţinerea unor şezători ia ţară.

Duminecă 27 Iulie, în frunte cu d l profesor P. Todicescu, Gh. Du­rait iu directorul prefecturii, preotul N. Donosă şi d-1 I. Balmuş, cer­cul a ţinut prima şezătoare in târ-guşorul Murgeni. Dimineaţa corul a dat răspunsurile la serviciul divin oficiat la biserică, după care preotul N. Donosă, conferenţiarul Sftei Episcopii de Huşi, a ţinut o pre­dică f 'arte simţită de credincioşi.

î n căruţe împodobite frumos, oaspeţii au pornit s->re satul Igeşti, unde au fost găzduiţi de d l Lu-paşcu. După oficierea unui parastas la mormântul fostei soţii Elena Lupaşcn, îndureratul soţ a oferit masa, apoi corul vizitează şcoală, clădită de d-1 Lupaşcu din acest sat, după care oaspeţii se întorc la Murgeni.

La orele 5 după amiază a avut loc şezătoarea.

D-l I. Balmuş rosteşte un cuvânt de deschidere arătând scopul şeză­toarei. Apoi co rd intonează imnul „Născătoare de Dumnezeu".

D-1 profesor P. Todieesetţ ros­teşte o cuvântare având de subiect „Religia ca bază a nsţiunei." Ur­mează „Concertul învierii" executat de cor.

Elevul Gh. Damaschin recitexză o poezie religioasă, „Tu mă iubeşti I í use."

Orhestra compusă din elevi ai liceului cântă marşul „ Albit Iulia", după care corul intonează câteva cântece populare, „Hai Ileana la poiană," „Frunzăieană mărăcine", şi ,,,Zis-au badea", foarte reuşite.

Orhestra execută „Micşunele", poipouri naţionale şi un marş.

D 1 profesor Todiseseu mulţu­meşte ascultătorilor şi dirigintelui şcoalei de primirea călduroasă, apoi dirigintele răspundă mulţumind şi el de Cinstea care i s'a tăcut. D-1 Gh. Dimitriu rosteşte şi d-sa o cu­vântare foarte însufleţită către să­teni, după care oaspeţii se despart cu părere de rău, de acest colţişor fermecat al judeţului, iar sătenii se duc pe la casele lor însufleţiţi de cuvintele rostite, ducând în suflet bucuria că în această şezătoare şi-au petrecut cele mai plăcute momente. A SKVN

— І Ш Я И И И І Я И И М тт

Sanatoriul „ür. Cosmuíza" Felegvar-Cluj

Sanatoriile au luat în ultimele decenii o importanţă considerabilă în tratamentul igienic al bolilor de plămâni şi al bolilor nervoase.

Doi medici au legat în deosebi numele lor de acest fel de trata­ment : Dr. Brehmer, care a ridicat primul sanatoriu (în Silezia, la Göbersdorf,) şi Dr. Detwciler, (sa­natoriul din Falkenstein,) care e primul care a pus în practică cura prin repaus.

La înfiinţarea unui sanatoriu simt însă anumite condiţiuni de înde­plinit :

1. Alegerea іосиіпі apărat de fum, sgomot, curenţi de aer, praf. Să fie plantaţii pe aproape, să nu fie umed şi să fie bătut mult de soare.

Localitatea să fie ferită de endemii (FEBRĂ tifoidă, malarie, etc. etc.)

2. Aoă potabilă la îndemână. 3 Resnrst» terapeutice snfiriente. 4. Ibdic la îndemână oricând. 5 Alimeutaţie suficientă, bncătărie

dietetică. Toate aceste condiţiuni le în­

deplineşte noul sanatoriu clădit de Dr. A Cosmntza, pe frumosul deal Fclegvar din împrejurimile Clujului. Dr. Cosmutza e renumit ca orgu-nizator şi conducător de sanatorii. Acfst sanatoriu era necesar, e.a o cerinţă a vremilor de azi.

Clădit în stil naţional, înconjurat de un splendid parc şi o grădină mereu în transformare, ofe>ă bol­navului tot ce are nevoe pentru liniştea sufletească şi pentru gră­birea însănătoşirei sale.

Bolnavul în sanatoriul „Dr. Cos-mutza" a^e d eptul a se trata cu medicul său curant.

Telefon Sa dispoziţie (Ho. 200) Plata după înţelegere eu direc­

ţiunea. D I R E C T U N E * .

Щ jgí'-ia^ i iifiiftMni —I-ft" ilfr—» ТГТГ**̂ - ^rtt^M

] ION. NEDELESCU AVOCAT

B U C U R E Ş T I S T R A D A

0 Ţ E T A R I

N - r o 6 .

dă consultaţii gratuite abonaţilor -j „CULTURII P O P O R U L U I " I

TÎ *""«*« іщц""""'"ч*" іир "«i»' 11 .I

Delà Direcţiunea Uzinelor Electrice ale Oraşului Cluj

No. I I 9 2 / I 9 2 4 .

P U B L I C A J 1 U N E

Se aduce la cunoştinţă generală că î i ziua de 15 August 1924 ora 10 a. m. se va ţine licitaţie publică pentru furnizarea a 30 000 (Tre^zed-miî) kgr. fân şi 20.000 (două zecimii) kgr. ovăz de 1 a calitate.

Termenul de furnizare 30 zile delà aprobarea ofertei.

Locul de predare este curtea Uzi­nei termice din Cluj Str. Ilie Mâce-laru No. 24.

Ofertele închise se vor înainta cel târziu până la ora licitaţiei la Direc­ţiunea Uzinelor, Calea Regele Fer­dinand No. 30 unde se pot lua şi informaţiuni amănunţite.

Ofertanţii se vor conforma art. 72-84 din legea contabilităţii publice a statului.

Cluj, la 30 Iulie 1924 Directorul Uzinelor, Inginer

Roată

54—14

ESTE RECUNOSCUT DE TOŢI CÀ,

L I Q U E B U L

ESTE CEL MAI BUN, MAI V E R I T A B I L ŞI

NEÎNTRECUT !

S> äeplini garanţie sa înainte •» războiu oeie nai auaa

C U R E L E D E T R A N S M I S I U N E AT iraateai-e!« qMolaUtsţi: fiarele tfe piele eeatra «іваамгі, (topra. S»an> fi tot fetal 4e pM aentra latreaalatare teaaalaa — Wtt»uu

F R A Ţ I I R E N N E R < £ C o r a p ,

m

I

SOCIETATE ANONIMA C ÎL II Jí .

І

41—13

A N T R A Prima FabricăRomână de Vagoane şilotoare S.A.

• DIRECŢIUNEA G E N E R A L Ă : BUCUREŞTI, Str. Lascar Catargiu 11

TELEGTAME : VA G ON A STR A BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢĂ POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI.

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pre-iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane eu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴ2 tone.

A11 tom o bile-r, in terne pentru transportul de uleiuri, benzină, si petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă a*e incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withworth, mili­metrice şi modul. Dis­tanţă între vârfuri 1000, 1200, 1600 şi 2500 mm.

Piese cu excentric cu cursă de 30 mm. pre­siune de 8 tone

Grupuri electrogene de 3 5 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benzină de 6, 14, 45, 60 şi 90 HP.

Masini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ARAD i întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6. BRAŞOP: „Silvania* întreprinderea Technico, Strada Spitalului G4. CLUJ : Blaga Emil, întreprinderea Te'hnieă, Piaţa Ştefan cel Mare B. LUGOJ: Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MEDIAŞ: Maschinenabteilung der S. S. Landwirtschaftsverein. ORADEA-MABE: „.Economia" S. A Comerţ şi Indust., P. M. Viteazul SÄT MAR: Fraţii Printz. Fabrica de Maşini şi Turnătorie, SIBIU : Maschinenabtelung der S. S. Landwirtschaftsverein. SIGHIŞOARA : Maschinenabteilung der S S. Landwirtschafts verein. TÂRGU-MUREŞ1 ß i r ° E.i ín8- шѳсЬ, cu dipl. întreprinderea tech-

nica, Str Ştefan Voda l/a, TIMIŞOARA : Schwäbischer Landwirtschaftsveroin.

RECLâMELE die „Cultura Poporului" au ce l mai mare şi mai desăvârşit succes !

Cea mai mare întreprindere pentru export şi import de

M O T O A 11 E î n t r e b u i n ţ a t e şi n o n ă , d e p o t e r i p e n t r u m o t o r i n ă b e n z i n ă , g a z n a t u r a l şl елж m e t a n . M o t o r « l e s e » o r i z o n t a l şi v e r t i c a l .

Construcţiuni de mori şi di­ferite maşine pentru mori.

Consiliu şi expertise de inginer

gratuit !

M a ş i n e c u v a p o r

e e m i s t a b i l e .

Maşine de treerat în con­diţiuni de plată

favorabile.

Oferte, prospecte se trimit imediat.

I N G I N E R TEODOR H O F F l â M CILtJJF, Str. Reg ina Maria 3 8 .

-«ÎS»»

I Specialităţile fatoricei de bere CZELL din Cluj

'Hercules' P - tuntr i teare , s p e c i a l i t a t e a fcrmmà

diu m a l t d u b i a — f i

'Monostor' B a r « « І е я с Ь і а а — m a l t a p r e c i a t e .

din canza calităţilor lor neîntrecute s*aii dove* dit ca marca cea mai superioara. Se capatà pretntindenb

*ь**і>А»л»»**е-ъл,ѣ*&лі

O RECLAMA folositoare se face în „CULTÜRA^POPORULUr' care se tipăreşte în 50 mii de exemplare

Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cluj, Strada Regina Maria 3 8 .