PATRULA TIMPULUIPATRULA TIMPULUI(Time Patrolman - 1955)

de Poul Anderson

Patrula timpului

1.1.

- Î i dai seama c -i vorba de o treab destul de neobişnuit , spuse Mr.ţ ă ă ă Gordon. Şi confiden ial . Gîndesc c vei şti s p strezi secretul...ţ ă ă ă ă

- Da, în timpuri normale, r spunde Manse Everard. Asta depinde,ă fireşte, de natura secretului.

Mr. Gordon surîse. Un surîs bizar, o curb strîns a buzelor care nuă ă sem na cu nimic din ceea ce cunoscuse Everard pîn atunci. Vorbea oă ă americ neasc fluent şi era îmbr cat cu nişte haine de birou obişnuite,ă ă ă ă totuşi din el se degaja o impresie de straneitate pe care n-o pricinuiau numai fa a-i smead , obrajii s i imberbi sau duritatea ochilor mongoli,ţ ă ă alungi i deasupra nasului s u ascu it şi caucazian. Era greu de definit.ţ ă ţ

- Nu sîntem spioni, dac la asta te gîndeşti, spuse el.ă

Everard surîse.

- Scuz -m . Te rog s m crezi c nu m las cucerit de spionit , caă ă ă ă ă ă ă restul rii. În orice caz, n-am avut niciodat acces la chestiile confiden iale.ţă ă ţ Dar anun ul dumneavoastr vorbeşte de nişte treburi transoceanice, dacţ ă ă nu m -nşel, şi în actualele împrejur ri... in s -mi p strez paşaportul,ă ă Ţ ă ă în elegi?ţ

Era un b rbat înalt, sp tos, cu chipul br zdat de timp, sub p rul brun,ă ă ă ă tuns în perie. Actele îi st teau în fa : foaia de demobilizare, certificateleă ţă cîtorva patroni, de unde reieşea c este inginer mecanician. Mr. Gordon abiaă dac le aruncase o privire.ă

Înc perea era simpl , un birou şi dou fotolii, un clasor şi o uş ceă ă ă ă d dea în spate. O fereastr se deschidea spre g l gioasa circula ieă ă ă ă ţ newyorkez , şase etaje mai jos.ă

- Spirit de independen ! f cu omul, instalat înd r tul biroului, îmiţă ă ă ă place. Prea mul i inşi se tîr sc pîn aici, ca şi cînd ar fi trebuit s fieţ ă ă ă recunosc tori pentru piciorul primit. Bineîn eles, cu forma ia dumitale, încă ţ ţ ă n-ai ajuns la ananghie. Mai po i g si de lucru, chiar... hm!... cred cţ ă ă termenul la mod este: în perioada readapt rii generale.ă ă

- Anun ul dumitale m-a interesat. Dup cum poti vedea, am lucrat înţ ă str in tate şi mi-ar face pl cere s mai c l toresc. Dar, sincer vorbind, n-amă ă ă ă ă ă înc nici cea mai mic idee de ce poate s -nsemne întreprindereaă ă ă dumneavoastr .ă

2

Se caut b rba i, 21—40,ă ă ţ prof., celib. spec. mil. sau tehn., bun s n tate,ă ă ă pentru munc bineă remun., c l torii îndep.,ă ă Soc. de Intrep. Mec. 305 E. 45, 9 — 12 & 2—6.

Poul Anderson

- Facem destule lucruri. Vezi... dumneata ai luptat în Fran a şi-nţ Germania. Everard îşi miji ochii, exista printre hîrtiile lui o list cu cit rileă ă sale, îns ar fi putut jura c omul n-avusese r gaz s le parcurg . Hm... nuă ă ă ă ă te sup r s - i strîngi pumnii pe bra ele fotoliului? Mul umesc.ă ă ă ţ ţ ţ Actualmente... care sînt reac iile dumitale înaintea unei primejdii de ordinţ fizic?

Everard şov i.ă

- Ascult ...ă

Privirile lui Mr. Gordon se îndreptar rapid spre un instrument aşezată pe biroul s u. Era o simpl cutie cu un ac indicator şi dou cadrane.ă ă ă

- Nu te sinchisi de asta. Ce opinie ai despre fascism? Despre femei? Care sînt ambi iile dumitale personale?... Asta ar fi totul. Nu eşti obligat sţ ă r spunzi.ă

- Despre ce naiba-i vorba? strig Everard.ă

- E-un mic test psihologic. D -l încolo. Nu m intereseaz p rerileă ă ă ă dumitale decît în m sura în care ele tr deaz tendin a emo iilor dumitaleă ă ă ţ ţ profunde. Mr. Gordon se l s pe spatele fotoliului s u, împreunîndu-şi vîrfulă ă ă degetelor. Foarte încurajator pîn -n prezent. Şi acum iat despre ce-i vorba.ă ă Dup cum ti-am mai spus, noi îndeplinim o munc foarte confiden ial .ă ă ţ ă Noi... eh... noi avem inten ia s le facem concuren ilor noştri o surpriz . Rîseţ ă ţ ă scurt. Hai, toarn -ne F.B.I.-ului, dac vrei! Am şi fost supuşi unei anchete şiă ă sîntem deasupra oric rei b nuieli. Vei afla c ne ocup mă ă ă ă realmente cu antreprize financiare şi mecanice în lumea întreag . Dar lucr rile noastre auă ă şi o alt fa et şi tocmai în acest domeniu avem nevoie de oameni. Sîntă ţ ă gata s - i dau o sut de dolari ca s treci în camera din spate şi s te supuiă ţ ă ă ă la o serie de teste. Vor dura vreo trei ore. Dac nu reuşeşti, ne mul umim cuă ţ asta. Dac lucrurile merg bine, te angaj m, î i l murim situa ia şi te punemă ă ţ ă ţ imediat la antrenament. De-acord?

Everard ezit . Avea impresia c voiau s -l constrîng . Această ă ă ă ă întreprindere era mai mult decît acest birou şi acest str in mieros. Totuşi...ă

Se hot rî.ă

- Nu-mi voi semna angajamentul decît dup ce voi fi pus la curent cuă tot ce se-ntîmpl .ă

- Cum vei dori. Mr. Gordon d du din umeri. De altfel, testele voră indica decizia pe care o vei lua. Folosim metode extrem de avansate.

Cel pu in aceasta era întru totul adev rat. Everard avea uneleţ ă cunoştin e de psihologie modern : encefalografele, testele asociative,ţ ă schi a personalit i. Totuşi, odat intrat în camera învecinat , nici una dintreţ ăţ ă ă maşinile protejate de cartere şi care clipeau vibrînd nu-i p ru familiar .ă ă

Întreb rile pe care i le punea asistentul - un b rbat de o vîrstă ă ă imprecis , cu pielea alb , cu craniul complet pleşuv, cu un pronun at accentă ă ţ str in şi cu o fizionomie imposibil - îi p reau incoerente. Şi ce era cuă ă ă aceast masc metalic pe capul s u? Unde duceau firele ei?ă ă ă ă

Examin pe furiş cadranele, dar literele şi cifrele îi erau necunoscute.ă

3

Patrula timpului

Nu era nici pe englezeşte sau fran uzeşte, nici pe ruseşte, greceşte sauţ chinezeşte... nimic care s apar in anului 1954...ă ţ ă

Pe m sur ce se continuau probele, el parvenea la o bizar conştiină ă ă ţă a propriei sale personalit i. Manson Emmert Everard, 30 de ani, fostăţ locotenent de geniu al armatei americane, lucr ri de inginer în America, înă Suedia, în Arabia. Mereu celibatar, deşi se gîndea, din ce în ce mai des, cu o anumit nostalgie la prietenii s i c s tori i. Nici o leg tur , nici o c tuş deă ă ă ă ţ ă ă ă ă vreun fel; niteluş bibliofil, juc tor înverşunat de poker, amator de ambarca iiă ţ cu vele, de cai şi arme de foc, de camping şi pescuit în orele-i libere... Fireşte c el ştia despre sine toate acestea, dar numai ca despre tot atîteaă tr s turi izolate. În vreme ce acum, în mod ciudat, se vedea deodat caă ă ă imaginea unui organism integrat, al c rui fiecare element constituia o fa etă ţ ă unic şi inevitabil a unui ansamblu dat.ă ă

Ieşi de la teste epuizat şi leoarc de sudoare. Mr. Gordon îi oferi oă igar şi parcurse rapid din priviri o gr mad de foi codificate pe care i leţ ă ă ă

adusese asistentul. Din cînd în cînd murmura pentru sine unele cuvinte: „Zet 20 cortical... estima ie nediferen iat ... reac ie psihic la antitoxina...ţ ţ ă ţ ă sl biciune a coordon rii cerebrale...” Vorbirea lui avea un accent, o îngînare,ă ă o pronun ie a vocalelor care nu sem nau cu nimic din ceea ce Everardţ ă putuse cunoaşte în cursul unei cariere în care auzise limba engleză masacrat în toate felurile posibile.ă

Trecu o jum tate de or pîn s -şi ridice ochii. Everard începu s seă ă ă ă ă agite şi s se enerveze de aceast impertinen , dar curiozitatea îl împingeaă ă ţă s r mîn liniştit pe locul s u. Mr. Gordon îşi dezveli într-un larg surîs deă ă ă ă satisfac ie din ii de o uimitoare albea .ţ ţ ţă

- Ei bine... în sfîrşit. Ştii c a şi trebuit s resping dou zeci şi patru deă ă ă candida i? Dar dumneata vei corespunde. F r nici o îndoial .ţ ă ă ă

- Voi corespunde pentru ce? Everard se plec înainte, conştient deă accelerarea pulsului s u.ă

- Pentru Patrul . Vei deveni un fel de poli ist.ă ţ

- Ei dr cie! Şi unde asta?ă

- Pretutindeni. Şi în orice timp. Preg teşte-te s auzi una tare. Vezi,ă ă societatea noastr , deşi este relativ legal , nu reprezint decît fa ada şi oă ă ă ţ surs de fonduri. Veritabila noastr afacere este s patruleze în timp.ă ă ă

2.2.

Academia se g sea în vestul Americii. Ea se g sea, de asemenea, înă ă oligocen, o perioad cald , cu p duri şi preerii, în care triştii str moşi aiă ă ă ă omului se îndep rtau în grab din calea mamiferelor gigantice. Construireaă ă ei avusese loc cu un mileniu mai înainte şi trebuia s fie men inut înc oă ţ ă ă jum tate de milion de ani - r stimp suficient pentru formarea tuturoră ă indivizilor necesari Patrulei -, apoi s fie distrus cu grij , astfel încît s nuă ă ă ă ramîn nici o urm . Mai tîrziu ap reau ghe arii, apoi oamenii şi în anul 19ă ă ă ţ 352 e.n. (al 7 841-lea an de la Triumful lui Moren) oamenii descopereau mijlocul sa c l toreasc în timp şi plecau în oligocen s edifice Academia.ă ă ă ă

4

Poul Anderson

Era o structur complex de cl diri lungi şi joase (arcuite suplu şiă ă ă vopsite în culori schimb toare), care se etalau într-un luminiş din mijloculă unor arbori enormi şi foarte vechi. Dincolo, coline împ durite se întindeauă pîn la malul unui mare rîu de culoarea lutului, iar noaptea se auzea uneoriă r getul titanotherului sau strig tul îndep rtat al tigrului cu col i de sabie.ă ă ă ţ

Cu gîtul uscat, Everard ieşi din naveta temporal - o mare cabin deă ă metal, f r tr s turi distinctive. Avea aceeaşi impresie ca în prima lui zi deă ă ă ă regiment, cu doisprezece ani în urm sau cu cincisprezece pîn la dou zeciă ă ă de milioane de ani în viitor, dac vre i. Se sim ea singur, nevolnic şi doreaă ţ ţ cu dezn dejde s descopere un mijloc onorabil de a se întoarce acas . Preaă ă ă pu in îl consola faptul c vedea alte navete cum debarc un contingent deţ ă ă vreo cincizeci de tineri b rba i şi de tinere, femei. Noii veni i foiau lent şi cuă ţ ţ stîng cie. La început nu-şi vorbir deloc, mul umindu-se s se privească ă ţ ă ă între ei.

Everard recunoscu un guler tare şi o p l rie melon dintr-o epocă ă ă trecut : veşmintele şi coafurile evocau succesiunea modelor pîn în 1954...ă ă şi mai departe. De unde venea aceast fat cu pantaloni scur i, colan i şiă ă ţ ţ iridescen i, cu buzele vopsite în verde şi cu p ru-i galben, ondulat fantastic?ţ ă Sau mai degrab ... din ce timp venea?ă

Un b rbat de vreo dou zeci şi cinci de ani se afla din întîmplare lîngă ă ă el - un englez, f r îndoial , dup haina-i de tweed, c reia i se vedeaă ă ă ă ă urzeala de uzat ce era, şi dup chipul s u prelung şi tras. Sub o aparenă ă ă ţă studiat şi manierat , p rea sa ascund o virulent am r ciune.ă ă ă ă ă ă ă

În definitiv, de ce n-am face cunoştin ? îi propuse Everard,ţă spunîndu-şi numele şi originea.

- Charles Whitcomb, Londra, 1947, r spunse timid cel lalt. Tocmaiă ă am fost demobilizat din R.A.F., şi treaba asta mi s-a p rut interesant . Acumă ă îns nu mai sînt chiar atît de sigur.ă

- Tot ce se poate, zise Everard, care se gîndea la salariu. Cincisprezece mii de dolari pe an pentru început! Dar cum num r ei anii?ă ă Ar trebui s-o faca în func ie de sentimentul individual al duratei reale.ţ

Un om înainta înspre ei. Tîn r şi zvelt, într-o uniform cenuşie, strînsă ă ă pe corp şi o pelerin albastru-închis, ce scînteia de parc ar fi fost cusut cuă ă ă stele. Avea o expresie amabil , surîz toare şi vorbea cordial, dar f ră ă ă ă afectare:

- Bun ziua tuturora! Fi i bineveni i la Academie îmi închipui că ţ ţ ă în elege i cu to ii englezeşte!ţ ţ ţ

Everard remarc un individ ce purta resturile unei uniforme germane,ă un hindus şi al i cî iva f r îndoial originari din diverse ri str ine.ţ ţ ă ă ă ţă ă

- Vom folosi, aşadar, limba englez pîn ce ve i fi înv at temporalul.ă ă ţ ăţ Omul vorbea degajat, cu mîinile în şolduri. M cheam Dard Kelm. M-amă ă n scut - s vedem o clip - în 9573 al erei noastre, dar m-am specializat înă ă ă perioada voastr . În leg tur cu asta, ea ine din 1850 pîn în 1975, ceea ceă ă ă ţ ă înseamn c voi proveni i cu to ii dintr-o epoc situat între aceste două ă ţ ţ ă ă ă date. Eu sînt pentru voi în mod oficial un fel de zid al plîngerii în cazurile în

5

Patrula timpului

care lucrurile nu vor merge cum trebuie. Întreprinderea noastr este,ă desigur, condus de alte reguli decît acelea pe care le aştepta i. Nu-iă ţ form m pe oamenii noştri în mas , în consecin n-avem nevoie deă ă ţă disciplina complicat a unei şcoli sau a unei armate. Fiecare dintre voi vaă primi o instruc ie personal în afara înv mîntului general. Nu ne esteţ ă ăţă necesar s sanc ion m eşecul la studii, c ci testele preliminare ne asigură ţ ă ă ă c nu vor exista asemenea insuccese şi prezic pu ine şanse de nereuşit înă ţ ă munca propriu-zis . Fiecare dintre voi are o cot ridicat de maturitate aă ă ă spiritului în func ie de gradul s u de civiliza ie. Totuşi, din pricinaţ ă ţ variabilit ii aptitudinilor, dac vrem s dezvoltam la maximum fiecareăţ ă ă individ, trebuie s -l îndrum m personal. Pu ine formalit i aici, în afaraă ă ţ ăţ curtoaziei elementare. Ve i avea prilejul nu numai s munci i, ci s v şiţ ă ţ ă ă distra i. Nu vom aştepta niciodat din partea voastr mai mult decît sînte iţ ă ă ţ în stare s da i. Aş putea ad uga c pescuitul şi vînatul sînt destul deă ţ ă ă interesante în împrejurimile imediate, iar de zbura i pîn la cîteva sute deţ ă kilometri, ele devin fantastice. Şi acum, dac nimeni n-are de pus întreb ri,ă ă v rog s m urma i. V voi instala.ă ă ă ţ ă

Dard Kelm le f cu într-o înc pere-model demonstra ia aparatelor înă ă ţ folosin . Ele erau de un tip pe care l-ai fi aşteptat s -l vezi, de pild , în anulţă ă ă 2000; un mobilier discret, adaptat dinainte unui confort des vîrşit,ă distribuitori de r coritoare, ecrane branşate la o imens bibliotec audio-ă ă ăvizual . Nimic prea futurist, deocamdat . Fiecare student avea propria-iă ă camer în cl direa „dormitoare”; masa era luat într-un refectoriu central,ă ă ă dar nu era exclus organizarea unor reuniuni particulare. Everard resim i oă ţ detent l untric .ă ă ă

Avu loc un banchet de bun-venit. Felurile de mîncare erau clasice, dar nu şi maşinile t cute care rulau ca s le aduc . Vin, bere şi tutun dină ă ă abunden . Poate strecuraser ceva în alimente, c ci Everard încerc ,ţă ă ă ă aidoma celorlal i, un sentiment de euforie. Pîn la sfîrşit, începu s cînte laţ ă ă pian un boogie, în timp ce al i cî iva umpleau sala cu cîntecele lorţ ţ discordante.

Doar Charles Whitcomb se inea rezervat; st tea singur într-un colţ ă ţ şi-şi sorbea posac paharul. Dard Kelm se ab inu cu tact s -ncerce a-l atrageţ ă printre ceilal i.ţ

Everard îşi spuse c n-o s -i displac acolo. Totuşi, munca,ă ă ă organizarea şi elul urm rit continuau s r mîn neguroase.ţ ă ă ă ă

- C l toria în timp a fost descoperit spre sfîrşitul Hereziar hieiă ă ă Chorite, explic Dard Kelm în sala de conferin e. Detaliile le ve i studia maiă ţ ţ tîrziu. Pentru moment, crede i-m pe cuvînt: era o epoc turbulent în careţ ă ă ă rivalit ile comerciale şi rasiale dezl n uiau lupte pe via şi pe moarte întreăţ ă ţ ţă ligi gigantice, cînd diferitele guverne erau tot atî ia pioni pe eşichierulţ galactic. Efectul temporal a fost un subprodus al cercet rilor întreprinseă pentru g sirea unui mijloc de transport instantaneu, a c rui descriere - uniiă ă dintre voi vor în elege - ar cere func ii matematice discontinue la infinit... caţ ţ şi pentru c l toriile în trecut. Nu voi trata acest aspect teoretic - vi se vor daă ă despre el l muriri la cursul de fizic in doar s v spun c este pus în jocă ă ţ ă ă ă conceptul de rela ii cu valori infinite, într-un continuu cu 4 N dimensiuni, înţ

6

Poul Anderson

care N reprezint num rul total al particulelor din univers. Evident, grupulă ă care a f cut aceast descoperire, cei Nou , îşi d dea seama de posibilit ileă ă ă ă ăţ ei. Nu numai de cele de ordin comerical - schimburi, mine şi celelalte tranzac ii pe care vi le pute i imagina -, ci şi de ordin tehnic: prilejul de a daţ ţ duşmanilor o lovitur mortal . Vede i, timpul este variabil; po i schimbaă ă ţ ţ trecutul...

- Am de pus o întrebare!

Intervenise tîn ra persoan din 1972, Elisabeth Gray, care, înă ă perioada ei de baştin , era o fizician de viitor.ă ă

- Te rog, spuse politicos Kelm.

- Socotesc ca dumneata descrii o situa ie cu neputin din punct deţ ţă vedere logic. Î i acord posibilitatea c l toriei în timp pentru c sîntem aici,ţ ă ă ă dar un eveniment nu poate totodată s fi avută şi să nu fi avut loc.

- Doar dac te ii de legile unei logici care s nu fie estimat în Aleph-ă ţ ă ăsub-aleph, spuse Kelm. Iat ce se-ntîmpl : închipuie- i c m -ntorc în timp şiă ă ţ ă ă c -l împiedic pe tat l dumitale s-o întîlneasc pe mama dumitale. N-ai fiă ă ă ap rută niciodată pe lume. Aceast parte a istoriei universale n-ar mai fiă aceeaşi; ea ar fi mereu diferit , deşi ar trebui s p strez amintirea situa ieiă ă ă ţ originare.

- Bine. Iar dac ai proceda la fel cu dumneata însu i? Ai înceta să ţ ă exişti?

- Nu, c ci în acel moment aş face s apar in sectorului istorieiă ă ţ anterioare interven iei mele. S aplic m exemplul la dumneata. Dac te-aiţ ă ă ă întoarce în anul... 1946, îmi închipui, şi te-ai str dui s împiedici c s toriaă ă ă ă p rin ilor dumitale în 1947, cu aceasta n-ai exista mai pu in în acel an; n-aiă ţ ţ sc pa existen ei doar prin faptul de a fi influen at cursul evenimentelor.ă ţ ţ Lucrul ar r mîne valabil chiar de n-ai fi ap rut în 1946 decît cu o micro-ă ăsecund înainte de a-l fi ucis pe omul care ar fi devenit altminteri tat lă ă dumitale.

- Dar atunci aş exista... f r s fi avut vreo origine! protest fata. Aşă ă ă ă tr i şi aş avea amintiri, iar... totul... şi totuşi nimic nu le-ar fi cauza.ă

Kelm d du din umeri.ă

- Şi atunci? Dumneata pretinzi c legea cauzalit ii - sau, mai exact,ă ăţ legea conserv rii energiei - nu implic decît func ii continue. În realitate,ă ă ţ discontinuitatea este cît se poate de posibil . Izbucni în rîs şi se sprijini peă pupitrul s u. Bineîn eles, exist şi imposibilit i. N-ai putea s fii propria- iă ţ ă ăţ ă ţ mam , de pild , pur şi simplu din pricina geneticii. Dac te-ai întoarce spreă ă ă a te c s tori cu tat l dumitale, copiii ar fi diferi i, nici unul n-ar fiă ă ă ţ dumneata, c ci fiecare dintre ei n-ar avea decît o jum tate din cromozomiiă ă dumitale. Dar s nu ne îndep rt m de la subiect. Vei cunoaşte detaliile înă ă ă alte conferin e. Nu v dau decît o idee de ansamblu. Continui: cei Nouţ ă ă întrev zur posibilitatea s se întoarc în timp şi s -şi împiedice duşmaniiă ă ă ă ă de a fi avut cel mai neînsemnat început, ba chiar de a se fi n scut. Dară atunci ap rur Daneelienii.ă ă

Pentru prima dat , Kelm renun la atitudinea lui indulgent , peă ţă ă

7

Patrula timpului

jum tate amuzat şi st tu ca un om gol şi singur în prezen aă ă ă ţ necunoscutului. Continu cu glas grav:ă

- Daneelienii fac parte din viitor - din viitorul nostru - la mai bine de un milion de ani de epoca mea. Omul s-a transformat în ceva... imposibil de descris. F r nici o îndoial , nu i ve i întîlni niciodat pe daneelieni. Dac viă ă ă ţ ă ă s-ar întîmpla totuşi, asta v-ar pricinui... un şoc. Ei nu sînt nici r i, niciă binevoitori; sînt deopotriv de îndep rta i de toate cunoştin ele sauă ă ţ ţ sentimentele noastre ca noi înşine de aceste insectivore care vor fi str moşii noştri. Nu este de dorit s te pomeneşti nas în cu asemeneaă ă creaturi. Ei n-aveau alt grij decît s -şi protejeze propria lor existen .ă ă ă ţă Explorarea timpului era deja un lucru vechi pentru noi cînd ei s-au ivit din viitor; existaser nenum rate prilejuri pentru neto i, pentru cei avizi, pentruă ă ţ nebuni s mearg -nd r t pe cursul Istoriei şi s-o-ntoarc pe dos. Daneelieniiă ă ă ă ă nu veniser s interzic voiajurile temporale - acestea doar f ceau parte dină ă ă ă complexul ce a dus pîn la ei -, dar trebuiau s le reglementeze, ca nuă ă cumva s vad propria lor epoc r sturnat de maşina iile noastre, printr-ună ă ă ă ă ţ şoc recurent în Istorie. Cei Nou fur deci împiedica i s -şi duc la cap tă ă ţ ă ă ă uneltirile şi a fost înfiin at Patrula, spre a func iona ca o poli ie pe pisteleţ ă ţ ţ Timpului. Munca voastr se va desf şura în cadrul propriilor voastre epociă ă afar de cazul c nu parveni i la gradul de „neataşat”. În general, ve i duceă ă ţ ţ o via obişnuit , cu familie şi prieteni. Latura secret a existen ei voastreţă ă ă ţ va fi compensat de un bun salariu, de o protec ie eficace, de vacan eă ţ ţ periodice în locuri extrem de interesante, de o munc foarte onorabil . Dară ă ve i fi necontenit în misiune. Uneori, ve i merge s -i ajuta i pe exploratoriiţ ţ ă ţ timpului afla i la ananghie. Cîteodat , vi se va încredin a sarcina s anula iţ ă ţ ă ţ eventuale ac iuni ale unor conquistadori ai politicii, ai r zboiului sau aiţ ă comer ului. Alteori, Patrula, înclinîndu-se în fa a r ului deja f cut, va trebuiţ ţ ă ă s munceasc în cursul perioadelor posterioare s -i contrabalansezeă ă ă influen ele pentru a repune Istoria pe calea dorit . V doresc tuturor noroc.ţ ă ă

Prima parte a instruc iei avea drept obiecte fiziologia şi psihologia.ţ Niciodat nu-şi d duse seama Everard în ce m sur via a pe care o tr iseă ă ă ă ţ ă pe vremea lui îi diminuase fiin a, trupul şi spiritul; nu era decît jum tate dinţ ă omul care ar fi trebuit s fie. A fost o aspr înv tur , dar, în cele din urm ,ă ă ăţă ă ă avu bucuria s se simt pe deplin st pîn al muşchilor s i, s încerce emo iiă ă ă ă ă ţ intensificate de faptul c dobîndise o disciplin , o gîndire lucid , rapid şiă ă ă ă precis .ă

În cursul instruc iei a fost condi ionat profund s nu divulge nimic înţ ţ ă leg tur cu Patrula, s nu fac m car o aluzie despre existen a ei înainteaă ă ă ă ă ţ nici unei persoane neautorizate... Studie, de asemenea, caracteristicile personalit ilor publice ale secolului al XX-lea.ăţ

A înv at temporalul, aceast limb artificial ce permitea membrilorăţ ă ă ă Patrulei din toate epocile s comunice între ei f r s fie pricepu i de str ini,ă ă ă ă ţ ă miracol de expresie logic şi organizat .ă ă

Everard credea c se pricepe la meseria de lupt tor, dar a trebuit să ă ă deprind stratagemele şi folosirea unor arme eşalonate pe cincizeci de miiă de ani, de la paloşul Epocii de Bronz pîn la înc rc tura ciclic în stare să ă ă ă ă distrug un continent. La întoarcerea în propria-i perioad , primea ună ă

8

Poul Anderson

arsenal restrîns - anacronismul prea evident era rareori autorizat.

Mai exista şi studiul istoriei, al ştiin ei, al artelor şi al filozofiilor, alţ detaliilor lingvistice şi al manierelor. Aceste ultime subiecte nu priveau decît intervalul dintre 1850 şi 1975; dac din întîmplare se g sea trimis într-un altă ă timp, primea instruc iuni speciale din partea unui condi ionar hipnotic.ţ ţ Mul umit doar unor asemenea maşini era posibil s fie încheiat în trei luniţ ă ă ă instruirea recru ilor.ţ

Everard înv istoria organiza iei reprezentate de Patrul . În viitor,ăţă ţ ă dincolo de ea, st ruia sumbrul mister pe care-l constituia civiliza iaă ţ daneelian , dar nu existau decît prea pu ine contacte directe cu aceasta.ă ţ Patrula era întemeiat pe baze semimilitare, cu grade, dar f r vreună ă ă formalism special. Istoria era împ r it în medii geografice, cu un birouă ţ ă central situat într-un oraş important pentru o perioad aleas de dou zeciă ă ă de ani (şi t inuit înd r tul unei activit i legitime, ca, de pild , comer ul), şiă ă ă ăţ ă ţ diverse birouri secundare. Pentru epoca lui existau trei medii: lumea occidental , birou la Londra; Rusia, birou la Moscova; Asia, birou la Pekin.ă Toate se situau în anii facili dintre 1890 şi 1910, pe cînd era mai uşor s teă disimulezi decît mai tîrziu. Deceniile ulterioare erau controlate de birouri mai pu in însemnate, ca acela al lui Gordon. Agentul fix obişnuit tr ia înţ ă propria sa vreme, adesea prins de o ocupa ie recunoscut . Comunica iileţ ă ţ între ani erau efectuate de minuscule navete-robot sau de curieri, cu deriva ii automate pentru ca mesajele s nu se reverse deodat într-un preaţ ă ă mare num r.ă

Organiza ia era atît de vast încît Everard nu reuşi s -şi dea seamaţ ă ă de amploarea ei. Se lansase în ceva nou şi pasionant, iat tot ceea ceă în elegea pe deplin... pentru moment.ţ

Instructorii lui erau binevoitori, oricînd gata s flec reasc . Veteranul,ă ă ă uşor înc run it, ce-l înv a manevrarea astronavelor, luptase pentru Marteă ţ ăţ în anul 3890.

- Vou v cade fisa rapid, le spunea el, dar e într-adev r ceva dr cescă ă ă ă cînd trebuie s -i înve i pe cei din erele preindustriale. Nici m car nu maiă ţ ă încerc m s le vîrîm în creier primele rudimente. Am avut odat pe mîn ună ă ă ă roman - din vremea lui Cezar un b iat destul de iste , de altminteri, dară ţ niciodat n-a fost posibil s -i intre în cap c nu po i trata o maşin ca pe ună ă ă ţ ă cal. Cît despre babilonieni, c l toria în timp este pur şi simplu în afaraă ă concep iei lor despre lume. Am fost sili i s le scornim o poveste cu o luptţ ţ ă ă a zeilor.

- Dar ce poveste scorni i pentru noi? întreb Whitcomb.ţ ă

Navigatorul spa ial îl s geta cu o c ut tur p trunz toare.ţ ă ă ă ă ă ă

- Adev rul, îi spuse în sfîrşit, în m sura în care-l pute i asimila.ă ă ţ

- Cum ai ajuns s -ndeplineşti munca asta?ă

- O... am fost accidentat pe-ntinsul lui Jupiter. Nu r m sese mareă ă lucru din mine. M-au cules, mi-au ref cut un corp nou-nou , şi cum nu maiă ţ aveam pe nimeni, şi cum toat lumea m socotea mort, n-am mai sim ită ă ţ nimic care s m atrag neap rat acas . Nu-i nici o pl cere s tr ieşti subă ă ă ă ă ă ă ă

9

Patrula timpului

st pînirea Corpului Director. Aşa c am acceptat acest post. Bun tov r şie,ă ă ă ă ă via uşoar şi posibilitatea s treci printr-o gr mad de epoci. Surîse.ţă ă ă ă ă Aştepta i s face i o vizit în epoca decadent a celui de al treileaţ ă ţ ă ă Matriarhat! Habar n-ave i înc ce-nseamn s petrece i!ţ ă ă ă ţ

Everard nu f cu nici un comentariu. Prea era fascinat de spectacolul,ă v zut din astronav , al enormului glob terestru ce luneca pe fondul de stele.ă ă

Se împrieteni cu al i studen i. Era o gaşc simpatic , şi, fireşte datţ ţ ă ă fiind c fuseser aleşi pentru Patrul , erau cu to ii îndr zne i şi inteligen i.ă ă ă ţ ă ţ ţ Au existat şi cîteva idile... C s toria era posibil pentru orice cuplu ce-şiă ă ă alegea anul în care s se instaleze. Lui Everard îi pl ceau fetele cu care seă ă g sea, dar nu-şi pierdea capul.ă

În mod ciudat, tocmai cu taciturnul şi posomoritul Whitcomb se împrieteni el cel mai mult. Exista ceva atr g tor la acest englez - era atît deă ă cultivat, un b iat atît de isprav şi totuşi ca pe alt lume.ă ă ă

Într-o zi se plimbar c lare (înaintea lor, îndep rta ii str moşi aiă ă ă ţ ă calului fugeau la vederea uriaşilor lor descenden i). Everard luase o puşc înţ ă speran a c va doborî un mistre gigantic pe care-l z rise. Amîndoi purtauţ ă ţ ă uniforma Academiei, haine gri deschis, r coroase şi m t soase sub soareleă ă ă galben şi fierbinte.

- M mir faptul c ni se îng duie s vîn m, remarc americanul.ă ă ă ă ă ă ă Dac , din întîmplare, aş doborî un tigru cu col i de sabie, destinat la origineă ţ s devoreze pe una dintre aceste insectivore preumane, n-ar transformaă asta întregul viitor?

- Nu, r spunse Whitcomb. El progresase mai repede în studiereaă teoriei explor rii temporale. Vezi, lucrurile se petrec mai degrab ca şi cîndă ă con inutul ar fi alc tuit dintr-o re ea de benzi tari de cauciuc. Nu este uşorţ ă ţ s -l deformezi; el tinde mereu s revin la forma „anterioar ”. Un oarecareă ă ă ă insectivor n-are nici o însemn tate, doar ansamblul genetic al speciei aă putut duce la apari ia omului. De asemenea, dac aş ucide în evul-mediu oţ ă oaie, n-am suprima dintr-o dat întreaga-i descenden , de exemplu, toateă ţă oile existente în anul 1940. Dimpotriv , vor r mîne la locul lor, nefiindu-leă ă schimbate nici chiar genele, în ciuda unei ascenden e diferite într-un punct,ţ deoarece pe o perioad atît de lung toate oile ori to i oamenii sînt urmaşiiă ă ţ tuturor celor dintîi oi sau oameni. Este o compensa ie; la un momentţ oarecare al lan ului, vreun alt str moş furnizeaz genele pe care socoteai cţ ă ă ă le-ai distrus. Tot aşa... s ne imagin m un caz mai precis: c aş reveni s -lă ă ă ă împiedic pe Booth s -l ucid pe Lincoln. Dar, dac nu iau nişte precau iiă ă ă ţ extreme, se va întîmpla f r îndoial ca altcineva s trag focul şi ca Boothă ă ă ă ă s fie totuşi acuzat. Exist mai degrab o elasticitate decît o plasticitate aă ă ă timpului. Tocmai aceast elasticitate îng duie s te deplasezi prin el f ră ă ă ă ă prejudicii. Dac doreşti realmente s schimbi ordinea lucrurilor, trebuie s-oă ă faci dup o metod riguroas şi înc , de obicei, cu mult b taie de cap.ă ă ă ă ă ă Buzele i se schimonosir . Ni se repet necontenit c dac intervenim vom fiă ă ă ă pedepsi i. Nu mi se îng duie s m -ntorc în timp şi s -l ucid în leag n peţ ă ă ă ă ă tic losul de Hitler. Sînt silit s -l las s evolueze cum a f cu -o ca să ă ă ă ţ ă dezl n uie r zboiul care mi-a omorît logodnica.ă ţ ă

Un timp Everard c l ri în t cere. Nu se auzeau decît b taia şeilor şiă ă ă ă

10

Poul Anderson

foşnetul ierburilor înalte.

- O... îmi pare foarte r u, rosti el în cele din urm . Vrei s mai vorbimă ă ă despre asta?

- Da. Nu mai sînt îns multe de spus. Ea f cea parte din W.A.A.F. Oă ă chema Mary Nelson, şi dup r zboi trebuia s ne c s torim. Se g sea laă ă ă ă ă ă Londra în 1944. La 17 noiembrie. O dat pe care n-o voi uita niciodat . Aă ă ucis-o un V-I. Se dusese la o vecin din Streathamera în permisie, la maic -ă ăsa. Casa vecinei a fost pulverizat , iar propriul ei c min n-a fost nici m cară ă ă atins. Whitcomb era livid. Privirea i se pierdea în zare. Îmi va fi îngrozitor de greu s nu... s nu m -ntorc, doar cu cî iva ani, ca s-o rev d cel pu in.ă ă ă ţ ă ţ Numai ca s-o rev d... Ba nu! Nu-ndr znesc.ă ă

Everard îi puse stîngaci mîna pe um r şi-şi continuar drumul t cu i.ă ă ă ţ

Clasa progresa, fiecare evoluînd dup posibilit ile sale, dar pîn laă ăţ ă sfîrşit cu to ii îşi ob inur brevetul. Avu loc o scurt ceremonie, urmat de oţ ţ ă ă ă mare festivitate şi de promisiunile celor be i privitoare la întîlniri viitoare.ţ Apoi plecar exact spre aceeaşi or .ă ă

În afar de felicit rile lui Gordon, Everard mai primi o list cu agen iă ă ă ţ care-i erau contemporani (unii, de pild , aveau func ii în serviciile militareă ţ secrete), pe urm se întoarse în apartamentul s u. Mai tîrziu poate c i seă ă ă va g si o munc într-un post de observa ie bine situat, dar misiunea-iă ă ţ prezent - înd r tul celeia de „consilier special al Societ ii de întreprinderiă ă ă ăţ mecanice”, îns rcinat cu impozitul pe venit -consista exclusiv în a parcurgeă zilnic o duzin de jurnale pentru a descoperi, dup cum a fost înv at,ă ă ăţ indiciile de c l torii temporale şi în a fi preg tit s r spund la orice apel.ă ă ă ă ă ă

Din întîmplare, prima îndeletnicire şi-o g si el însuşi.ă

3.3.

Îi procura o impresie bizar faptul de a citi titlurile şi de a şti într-oă anumit m sur ceea ce avea s urmeze. Aceasta îi înl tura tensiuneaă ă ă ă ă nervoas , dar îl şi întrista, c ci tr ia într-o er tragic şi el ştia ce trebuiauă ă ă ă ă oamenii s îndure. Pricepea acum dorin a lui Whitcomb de a se întoarce înă ţ trecut şi de a transforma Istoria.

Din p cate, un om singur avea, bineîn eles, prea pu ine posibilit i.ă ţ ţ ăţ Nu putea s schimbe în mod favorabil lumea excluzînd vreun hazardă extraordinar, ci mai degrab ar fi reuşit s strice totul. S te întorci spre a-lă ă ă ucide pe Hitler... pentru ca un altul mai viclean s -i ia locul! Poate că ă energia atomic ar r mîne în umbr , iar minunata renaştere venusian n-ară ă ă ă mai înflori niciodat . La naiba, dac ar fi ştiut...ă ă

Se uit pe fereastr . Lumini orbitoare pe cerul vînzolit; strada foia deă ă automobile şi de mul imea gr bit şi anonim ; din acel punct nu puteaţ ă ă ă vedea zgîrie-norii din Manhattan, dar ştia c -şi ridicau trufaş fruntea spreă sl vi. Şi toate acestea nu reprezentau decît o simpl vîltoare a imensuluiă ă fluviu cu mers irezistibil ce se precipita în larm de tunet de la paşnicaă privelişte preuman pe care el însuşi o vizitase şi pîn la inimaginabilulă ă viitor daneelian. Cîte miliarde şi trilioane de fiin e omeneşti trebuiau sţ ă

11

Patrula timpului

tr iasc , s rîd , s plîng , s sufere, s spere şi s moar în acest curentă ă ă ă ă ă ă ă ă ă clocotitor!

Suspin , îşi umplu pipa şi se îndep rt de fereastr . Cu paşi nervoşiă ă ă ă m sur îndelung înc perea, f r s izbuteasc totuşi s se calmeze; corpulă ă ă ă ă ă ă ă şi spiritul îi erau ner bd toare s intre în ac iune. Dar era tîrziu şi... Seă ă ă ţ apropie de raftul de c r i, lu un volum mai mult sau mai pu in la-ntîmplareă ţ ă ţ şi prinse citi. Era o culegere de povestiri din epoca victorian şi din ceaă ă eduardian .ă

Îl izbi o men iune citit în treac t. Era vorba despre o tragedieţ ă ă survenit la Addleton şi despre straniul con inut al unui vechi tumulusă ţ 1

breton. Nimic mai mult. C l torie în timp? Surîse l untric.ă ă ă

Şi totuşi...

„Nu - gîndi - este absurd”

Nu strica îns deloc s verifice. Incidentul s-ar fi petrecut în Angliaă ă anului 1894. Putea consulta arhivele lui Times din Londra. Era singurul lucru de f cut... Iat de ce i se d duse probabil sumbra munc a lecturii ziarelor:ă ă ă ă pentru ca spiritul s u, iritat din pricina plictiselii, s se aventureze în toateă ă direc iile imaginabile.ţ

Se g sea în fata bibliotecii publice în momentul în care ea îşiă deschidea por ile.ţ

Darea de seam se afla acolo purtînd data de 25 iunie 1894, iară articolele continuau în cursul zilelor urm toare. Addleton era un c tun dină ă Kent, remarcabil mai cu seam pentru castelul s u din secolul al XVII-lea,ă ă apartinînd lordului Wyndham, şi pentru un tumulus de o vîrstă nedeterminat . Lordul, arheolog amator, dar entuziast, f cuse acoloă ă s p turi, împreun cu un anume James Rotherhithe (specialist al lui Britishă ă ă Museum) ce-i era rud . D duser la iveal o înc pere funerar saxon , ceă ă ă ă ă ă ă nu prezenta un interes prea mare: cîteva obiecte artizanale, aproape în întregime distruse de rugin , oase de oameni şi de cai. Exista apoi un sipetă uimitor de bine conservat, în care erau închise lingouri dintr-un metal necunoscut, presupus a fi un aliaj de plumb sau de argint. Dar lordul Wyndham c zuse grav bolnav, manifestînd simptomele unei otr viriă ă mortale; Rotherhithe, care abia aruncase o privire în lad , nu fusese afectată cîtuşi de pu in; s-ar fi p rut c Rotherhithe îi d duse tovar şului s u oţ ă ă ă ă ă misterioas otrav oriental . Scotland Yard îl arestase la moartea lorduluiă ă ă Wyndham, survenit în 25. Familia lui Rotherhithe se adresase unui foarteă cunoscut detectiv-consilier, iar acesta, printr-un ra ionament foarteţ ingenios, urmat de experien e pe animale, reuşise s demonstreze cţ ă ă acuzatul era nevinovat şi c agentul mor ii era o „ă ţ emana ie nocivţ ă” provenit din sipet. Lada şi con inutul ei fuseser zvîrlite în apele Mînecii.ă ţ ă Felicit ri mutuale şi, pe fundalul acesta, un sfîrşit satisf c tor.ă ă ă

Everard r mase vis tor în lunga şi t cuta sal a bibliotecii. Povestireaă ă ă ă nu era prea explicit , dar, oricum, extrem de sugestiv .ă ă

1 Tumulus (ori tumul) - movil conic sau piramidal , f cut din p mînt sau piatră ă ă ă ă ă ă şi în l at de unele popare str vechi deasupra unui mormînt (n.r.).ă ţ ă ă

12

Poul Anderson

Cu toate acestea, de ce nu anchetase biroul victorian al Patrulei? Sau o f cuse? F r îndoial . Fireşte c nu-şi publicase deşcoperirile.ă ă ă ă ă

În orice caz, cel mai bine era s trimit o not .ă ă ă

Înapoiat în apartamentul sau, lu una dintre micile navete mesageră ce i fuseser date, depuse în ea un raport şi regl comenzile pentru biroulă ă din Londra, ziua de 25 iunie 1894, cînd ap ruse în Times prima dare deă seam . De cum ap s ultimul buton, cutia disp ru, un suflu de aer umplîndă ă ă ă spa iul pe care-l ocupase mica navet .ţ ă

Ea reveni aproape instantaneu. Everard o deschise şi scoase o foaie sub ire de hîrtie acoperit cu caractere dactilografiate foarte lizibile - da,ţ ă desigur, maşina de scris era deja inventat în acea epoc . Parcurse mesajulă ă cu promptitudinea deprins la Academie.ă

Drag domnule,ă

Ca r spuns la scrisoarea dumitale din 6 septembrie 1954, inem s -iă ţ ă confirm m primirea şi s te felicit m pentru zelul depus. Aceast afacereă ă ă ă tocmai începe acum, dar actualmente sîntem foarte prinşi cu prevenirea asasin rii Maiest ii Sale, de asemenea ne preocup problema Balcanilor,ă ăţ ă comer ul de opiu cu China etc. Deşi, evident, am putea rezolva chestiunileţ curente înainte de a reveni la aceasta, e preferabil s evit m faptele stranii,ă ă e bine s nu ne g sim în dou locuri aproape în acelaşi timp, ceea ce ară ă ă putea s atrag aten ia. Vom fi, deci foarte ferici i dac dumneata însu i,ă ă ţ ţ ă ţ precum şi-un agent britanic calificat ne-a i putea veni în ajutor. Exceptîndţ un contraordin, v aştept m la 14B, Old Osborne Road, în ziua de 26 iunieă ă 1894, la miezul nop ii.ţ

Primeşte, te rug m, domnule, asigurarea sentimentelor noastre celeă mai devotate.

J. Mainwethering.

Urma un tablou cu coordonate spa io-temporale, de un efectţ neaşteptat dup acest stil înflorit.ă

Everard îi telefona lui Gordon, îi ob inu aprobarea şi comandţ ă magazinului societ ii un aparat pentru saltul în timp. Dup aceea îi trimiseăţ ă lui Charles Whitcomb, în 1947, o not şi primi ca r spuns dou cuvinte: „Deă ă ă acord”. Apoi merse s ridice maşina livrat .ă ă

Amintea de o motociclet f r ro i şi f r ghidon. Existau trei şei şi ună ă ă ţ ă ă element propulsor antigravific.

Everard regl comenzile pe epoca lui Whitcomb, atinse butonulă principal şi se pomeni într-un alt antrepozit.

Londra, 1947. R mase o clip locului, gîndind c în chiar acea clipă ă ă ă tot el, cu şapte ani mai tîn r, se g sea la Universitate, în Statele Unite. Peă ă urm ap ru Whitcomb şi-i strînse mîna.ă ă

- M bucur c te rev d, b trîne! Chipul s u buimac fu iluminat de acelă ă ă ă ă surîs straniu şi atr g tor cu care Everard se deprinsese. Deci... în vremeaă ă reginei Victoria nu?

- Exact. Îmbrac -te!ă

13

Patrula timpului

Everard f cu o nou manevr . De data aceasta, ajunser într-ună ă ă ă birou particular...

Mobilierul de stejar p rea neobişnuit de greoi, ca şi covorul cel gros şiă sita incandescent cu gaz. L mpile electrice existau deja, dar „Dalhousie &ă ă Roberts” era o firm vestit prin soliditatea şi spiritul ei conservator.ă ă

Însuşi Mainwethering se ridic din fotoliul s u c s -i primeasc . Eraă ă ă ă ă un b rbat corpolent, emfatic, cu favori i vîlvoi şi cu monoclu. Totuşi,ă ţ mişc rile lui d deau impresia for ei. Accentu-i oxfordian era atît de puternic,ă ă ţ încît Everard îl pricepea anevoie.

- Bun seara, domnilor! Sper c a i c l torit bine: Oh! Da... mă ă ţ ă ă ă scuza i... sînte i noi în meserie, nu-i aşa? Întotdeauna la-nceput e ni el camţ ţ ţ deconcertant, îmi amintesc surpriza mea cînd am vizitat secolul al XX-lea. Atît de pu in englez... ţ Res nature2, totuşi nu-i decît un alt aspect al unui univers necontenit uimitor. M ve i ierta c nu-mi pot lungi prea multă ţ ă ospitalitatea, dar sîntem într-adev r extrem de ocupa i. În 1917, un neamă ţ ţ fanatic a descoperit de la unul dintre agen ii noştri impruden i secretulţ ţ c l toriei în timp; a furat maşina şi a venit la Londra spre a ucide peă ă Majestatea Sa. Şi acum îl c ut m în draci.ă ă

- Ve i reuşi? întreb Whitcomb.ţ ă

- Da, desigur. Dar e o cazn îngrozitoare, domnilor, mai ales că ă trebuie s lucr m în secret. Mi-ar face pl cere s angajez un detectivă ă ă ă particular, dar singurul care ar merita e realmente prea inteligent şi ar risca s descopere prin deduc ie adev rul. El opereaz dup principiul ca atunciă ţ ă ă ă cînd ai eliminat imposibilul tot ceea ce r mîne, oricît de improbabil ar fi,ă trebuie s fie adev rul absolut, şi m tem c n-are vederi prea largi despreă ă ă ă ce constituie improbabilul - dar - posibil.

- Pariez c -i acelaşi om care se ocup de afacerea din Addleton... sauă ă care se va ocupa în curînd, spuse Everard. N-are nici o importan ; noi ştimţă c va dovedi nevinov ia lui Rotherhithe. Ceea ce conteaz e faptul că ăţ ă ă foarte probabil avem aici indiciul unei c l torii temporale nereglementare înă ă epoca saxon .ă

— Saxon, vrei s spui, îl corect Whitcomb, care verificase personală ă datele. O mul ime de oameni de treab îi confund pe britanici cu saxonii.ţ ă ă

— Aproape tot atâ ia câ i confund saxonii cu iu iiţ ţ ă ţ 3, zise Mainwethering afabil. Din câte ştiu, Kent a fost invadat din Iutlanda. Mda...ă hm! Iat haine, domnilor, şi bani, şi acte, toate la dispozi ia dumneavoastr .ă ţ ă M gîndesc uneori c voi, agen ii mobili, nu aprecia i cît munc trebuie să ă ţ ţ ă ă ă depun birourile pentru cea mai neînsemnat opera ie. Hm! Pardon. Ave iă ă ţ ţ vreun plan de lupt ?ă

- Da. Everard îşi lep d hainele din secolul al XX-lea. Aşa cred.ă ă Amîndoi ştim destule despre epoca victorian ca s putem începe. Va trebuiă ă totuşi s r mîn american... da, v d c ai inut cont de asta cînd mi-aiă ă ă ă ţ preg tit actele.ă

2 Firesc, în lat.3 Popor germanic ce a invadat Anglia în secolul al V-lea, venind de pe continent.

14

Poul Anderson

Mainwethering se întrist .ă

- Dac incidentul cu acel tumulus şi-a g sit locul într-o lucrare literară ă ă important , dup cum sus ine i, înseamn c vom primi în leg tur cu acestă ă ţ ţ ă ă ă ă subiect sute de note; acum s intr m în perioada desf şur rii lui. S-a-ă ă ă ăntîmplat ca nota voastr s ajung prima. De atunci mi-au parvenit alteă ă ă dou , una din 1923, iar alta din 1960. Doamne, cît aş dori s mi se îng duieă ă ă s am un secretar-robot!ă

Americanul se zb tea în neobişnuitul s u costum. Îi venea destul deă ă bine, c ci m surile lui fuseser trimise biroului, dar niciodat nu apreciaseă ă ă ă Everard la justa valoare confortul modei din vremea lui. La naiba cu această vest !ă

- Asculta i, lu el cuvîntul, e posibil ca aventura noastr s nu seţ ă ă ă termine r u. În definitiv, întrucît ne afl m cu to ii aici, ea a trebuit s fie f ră ă ţ ă ă ă urm ri. Nu?ă

- Deocamdat , preciz Mainwethering. Dar gîndi i-v . Amîndoiă ă ţ ă c l tori i pîn -n epoca saxon şi da i de acel tîlhar. Dar eşua i. Poate c vă ă ţ ă ă ţ ţ ă ă ucide înainte ca voi s fi avut timpul s trage i. Poate c -i prinde-ntr-o cursă ă ţ ă ă pe cei trimişi de noi ca s v ia locul. Pe urm îşi înf ptuieşte revolu iaă ă ă ă ţ industrial sau orice alt proiect pe care-l are-n cap. Istoria esteă transformat . Voi, g sindu-v acolo înainte de momentul schimb rii, maiă ă ă ă exista i... fie chiar doar sub forma de cadavre... noi îns , aici, noi n-amţ ă existat niciodat . ă Aceasta discu ie n-a avut niciodat locţ ă . Dup cum spuneă Hora iu...ţ

- N-are nici o însemn tate, rîse Whitcomb. Mai întîi vom examinaă tumulusul în starea lui de acum, apoi vom reveni aici ca s decidem ceă trebuie s mai facem.ă

Se plec spre a muta con inutul unei valize din secolul al XX-lea într-oă ţ monstruozitate confec ionat dintr-o stof înflorat , stil Gladstone. Douţ ă ă ă ă arme de mîn , cîteva aparate fizice şi chimice înc neinventate în propriulă ă s u timp, un radio minuscul ca s cheme biroul în cazul vreunor încurc turi.ă ă ă

Mainwethering consult indicatorul c ilor ferate.ă ă

- Pute i lua trenul de ora 8:23, la Chring Cross, mîine diminea .ţ ţă Socoti i o jum tate de or ca s ajunge i de aici la gar .ţ ă ă ă ţ ă

- Okay!

Everard şi Whitcomb îşi înc lecar din nou maşina spre a s ri pîn aă ă ă ă doua zi şi disp rur . Mainwethering oft , c sc , l s func ionarului s uă ă ă ă ă ă ă ţ ă instruc iunile cuvenite şi se duse acas . Func ionarul era prezent cîndţ ă ţ maşina timpului se materializ la ora 7:45 diminea a.ă ţ

4.4.

A fost pentru prima oar c Everard lu cunoştin de realitateaă ă ă ţă c l toriilor în timp. Avea, fireşte, experien a fenomenului care chiar l-aă ă ţ uimit, totuşi, din punct de vedere emotiv, îi r m sese într-o m sur str in.ă ă ă ă ă Acum îns , cînd str b tea în trapul unui cal o Londr pe care o ignora, într-ă ă ă ă

15

Patrula timpului

un veritabil hansom4 (nu o curiozitate turistic , ci o tr sur pr fuit ,ă ă ă ă ă pr p dit , dar în exerci iul func iunii), cînd respira o atmosfer maiă ă ă ţ ţ ă înc rcat de fum decît aceea a secolului al XX-lea, dar nu de vapori deă ă benzin , cînd vedea mul imea ce trecea - b rba i cu meloane şi cu jobene,ă ţ ă ţ marinari mînji i de funingine, femei cu fuste lungi, şi nu figuran i, ci fiin eţ ţ ţ umane foarte reale, care vorbeau, transpirau, rîdeau sau mergeau posomori i la treburile lor -, avea sentimentul brutal şi violent c este într-ţ ăadev r acolo.ă

În acel moment, mama lui înc nu se n scuse, bunicii lui erau două ă ă tinere cupluri ce se preg teau de c s torie, Grover Clevelandă ă ă 5 era preşedinte al Statelor Unite şi Victoria, regin a Angliei, Kiplingă 6 scria, iar ultimele revolte ale indienilor americani n-avuseser înc loc... Era ca oă ă lovitur de m ciuc în cap.ă ă ă

Whitcomb accepta faptul cu mai mult calm, dar ochii s i nu st teau oă ă clip locului, de parc ar fi vrut s absoarb aceast zi de glorie britanic .ă ă ă ă ă ă

Încep s pricep, spuse cu voce coborît . Niciodat nu s-a c zut deă ă ă ă acord asupra problemei dac aceast perioad marcheaz triumfulă ă ă ă conven iilor rigide şi lipsite de naturale e sau dac este ultima floare aţ ţ ă civiliza iei occidentale înainte de începerea ofilirii ei. Doar v zîndu-i pe-aţ ă ceşti oameni, c şi în eleg: era în acelaşi timp tot ce s-a pretins, şi bun, şiă ţ r u, c ci nu era o simpl întîmplare survenit cîte unuia, ci produsul aă ă ă ă milioane de vie i individuale.ţ

- Fireşte, întotdeauna a fost aşa.

Trenul nu era prea diferit de vagoanele c ilor ferate engleze din anulă 1954, ceea ce-i d du lui Whitcomb prilejul s plaseze cîteva observa iiă ă ţ sarcastice cu privire la tradi iile inviolabile. La cap tul a dou ore, trenul îiţ ă ă l s într-o gar de c tun adormit printre gr dini cu flori îngrijite dr g stos.ă ă ă ă ă ă ă Luar o tr sur care-i duse la castelul Wyndham.ă ă ă

Un agent de poli ie i-a l sat s intre dup ce le-a pus politicos cîtevaţ ă ă ă întreb ri. Ei se d deau drept arheologi - Everard un american, iar Whitcombă ă un australian - care fuseser extrem de doritori s -l întîlneasc pe lordulă ă ă Wyndham şi teribil de mîhni i de tragicul s u sfîrşit. Mainwethering, seţ ă p rea s aib rela ii în toate domeniile, le trimisese nişte permise de intrareă ă ă ţ semnate de o bine cunoscut personalitate de la British Museum.ă Inspectorul Scotland Yard-ului le îng dui s examineze tumulusul.ă ă

- Chestiunea-i închis , domnilor, nu mai exist indicii, chiar dacă ă ă colegul meu nu-i de acord, ha, ha!

Anchetatorul particular surîse acid şi-i cercet atent în timp ce seă apropiau de movil . Erau un tip og ratic, cu fa a ascu it , înso it de ună ă ţ ţ ă ţ individ bondoc, must cios şi şchiop, ce p rea s joace rolul de acolit.ă ă ă

Tumulusul era lung şi înalt, acoperit cu iarb , în afara unui loc undeă se vedea intrarea f cut de s p turi pîn la camera funerar . Aceastaă ă ă ă ă ă 4 Hansom — şareta cu dou ro i şi cu vizitiul la spate (n.r.)ă ţ5 Stephen Grover Cleveland (1837-l908), al dou zeci şi doilea şi al două ăzeci şi patrulea preşedinte al SUA (1885-l889) şi (1893-l8971).6 Joseph Rudyard Kipling (1865-l936), scriitor englez.

16

Poul Anderson

fusese consolidat cu nişte stîlpi neciopli i şi surpa i de mult. Mai existau înă ţ ţ praful de pe jos fragmente a ceea ce va fi fost odat lemn.ă

- Ziarele au vorbit de un sipet metalic, spuse Everard. M -ntreb dacă ă n-am putea arunca o privire în el...

Inspectorul f cu un gest de încuviin are şi-i conduse într-o cl dire înă ţ ă care erau expuse principalele lucruri descoperite. Exceptînd lada, nu erau acolo decît buc i de metal corodat şi oase sf rîmate.ăţ ă

Whitcomb se uit gînditor la suprafa a lucioas , f r ornamente aă ţ ă ă ă l di ei; avea o str lucire alb struie provenit de la vreun aliaj rezistent, încă ţ ă ă ă ă neinventat.

- Cu totul neobişnuit, spuse. Deloc primitiv. Mai c - i vine s presupuiă ţ ă c a fost prelucrat într-o uzin , nu-i aşa?ă ă

Everard se apropie prudent. Avea o idee destul de just despre ce seă g sea în untru şi manifesta circumspec ia fireasc într-un asemenea caz laă ă ţ ă un cet ean al Erei atomice. Scoase din sacoş un contor şi-l îndrept spreăţ ă ă sipet. Acul oscil , nu mult, dar...ă

- Ciudat aparat, spuse inspectorul. V pot întreba ce este?ă

- Un electroscop experimental, min i Everard.ţ

Ridic delicat capacul şi inu contorul deasupra l di ei.ă ţ ă ţ

Dumnezeule, radioactivitatea din untru era suficient ca s ucid ună ă ă ă om într-o singur zi! Abia întrez ri grele lingouri cu luciul parc brumat,ă ă ă înainte de a trînti înd r t capacul.ă ă

- Fi i aten i cu şmecheria asta, bîigui el.ţ ţ

Din fericire, individul care transportase înc rc tura mortal veniseă ă ă dintr-o er în care se cunoştea protec ia antiactinic !ă ţ ă

Detectivul particular se apropiase, tiptil, în spatele lor. Figura lui perspicace avea expresia unui vîn tor pe urmele vînatului.ă

- Deci, îi identifici con inutul, domnule? întreb el cu glas neutru.ţ ă

- Da... aşa cred. Everard îşi aminti c Becquerel nu va descoperiă radioactivitatea înainte de doi ani, chiar razele X nu se vor naşte decît peste un an. Trebuia s se arate prudent: Adic ...ă ă

Într-un inut indian am auzit vorbindu-se despre un minereu care ar fiţ o otrav ...ă

Înso itorul detectivului îşi drese glasul:ţ

- Indian, hm? Curioas ar India. Cînd am fost la...ă ţ ă

- E ridicol, dragul meu, f cu ner bd tor detectivul. E absolut evident,ă ă ă dup accentul acestui domn, c indienii despre care vorbeşte sînt Piei-ă ăroşii... Foarte interesant! începu s -şi umple pipa de lut foarte ars . Caă ă vaporii de mercur, nu?

- Atunci Rotherhithe a pus în mormînt aceast cutie, hm? morm iă ă inspectorul.

17

Patrula timpului

- Nu fi idiot! strig detectivul. Pot dovedi în trei moduri decisive că ă Rotherhithe este cu totul nevinovat. Ceea ce m-a intrigat este cauza real aă mor ii în l imii Sale. Dar dac , precum afirm acest domn, s-ar g si o otravţ ă ţ ă ă ă ă ucig toare îngropat în acest tumulus... pentru a-i îndep rta pe profanatoriiă ă ă de morminte? M întreb totuşi cum au putut saxonii s -şi procure ună ă minereu american. Poate c exist ceva adev rat în acele teorii dup careă ă ă ă în antichitate fenicienii ar fi traversat Atlanticul. Eu însumi am f cut uneleă cercet ri în leg tur cu o idee de-a mea dup care ar exista elementeă ă ă ă caldeene în limba galez . Or, asta pare s -mi sprijine teoria.ă ă

Everard încerc un sentiment de vinov ie, gîndind la r ul pe care-lă ăţ ă pricinuia arheologiei. Totuşi, pîn la urm , aceast lad va fi aruncat înă ă ă ă ă apele Mînecii şi uitat curînd. Whitcomb şi el g sir un pretext ca s pleceă ă ă ă cît mai iute.

În r stimpul drumului de întoarcere la Londra, pe cînd se aflauă nederanja i de nimeni în compartimentul ocupat numai de ei doi, englezulţ ar t un fragment de lemn putred.ă ă

- Mi-am strecurat asta-n buzunar acolo, în tumulus. Ne va sluji să stabilim o dat . D -mi, te rog, contorul cu radiocarbon. Vîrî lemnul în aparat,ă ă întoarse butoanele şi citi r spunsul: O mie patru sute treizeci de ani, cu oă aproxima ie de 10 ani. Tumulusul a fost în l at în jurul anului... s vedem...ţ ă ţ ă 464, aşadar în epoca în care saxonii începeau s se instaleze în Kent.ă

Pentru ca lingourile alea s mai prezinte o astfel de activitate,ă murmur Everard, m întreb ce trebuie s fi fost la origine. Greu de-ntelesă ă ă cum poate d inui o asemenea activitate dup un atît de îndelungat timp deă ă înjum t tire, dar e adev rat c în viitor oamenii vor fi în stare s realizezeă ă ă ă ă cu atomul lucruri la care în vremea mea nici m car nu s-a visat.ă

I-au înmînat lui Mainwethering raportul lor şi, pe cînd agentul expedia mesajele în timp, punînd în mişcare mecanismul Patrulei, ei au avut r gazulă s se plimbe toat ziua. Pe Everard îl interesa Londra victorian , ba chiară ă ă aproape c -l încînta, în ciuda faptului c era s rac şi murdar . Privirea luiă ă ă ă ă Whitcomb avea o expresie îndep rtat .ă ă

- Mi-ar fi pl cut s tr iesc aici, spuse el.ă ă ă

- Nu mai zi... cu medicina şi dentiştii lor?

- Şi f r bombe care s - i cad -n cap!ă ă ă ţ ă

R spunsul lui Whitcomb suna ca o mînioas sfidare.ă ă

Mainwethering primise dispozi iile cînd cei doi trecur din nou pe laţ ă birou. Fumînd o igar groas de foi şi m surînd cu paşi mari înc perea, leţ ă ă ă ă povestea întîmplarea:

- Metalul a fost identificat cu mari şanse de probabilitate. Carburant izotopic de prin secolul al XXX-lea. Cercet rile dovedesc c un negustoră ă venit din imperiul Ing a vizitat anul 2987 ca s -şi schimbe materiile prime peă synthropul lor, al c rui secret s-a pierdut în timpul Interregnului. Fireşte, elă şi-a luat m surile de precau ie, încercînd s se dea drept un comerciant dină ţ ă sistemul lui Saturn, totuşi a disp rut. Ca şi naveta lui temporal . F ră ă ă ă îndoial , cineva din anul 2987 a descoperit cine era şi l-a omorît ca s -i iaă ă

18

Poul Anderson

maşina. Patrula a fost avertizat , dar nici o urm a maşinii... În cele dină ă urm au reg sit-o în Anglia veacului al V-lea doi membri ai Patrulei numi i...ă ă ţ hm... Everard şi Whitcomb.

- Dac am şi reuşit, la ce bun ne-am mai face griji? întreb surîzîndă ă americanul.

Mainwethering îl scrut scandalizat.ă

- Dar, prietene, înc nu a i reuşit. Sarcina r mîne s fie îndeplinit ,ă ţ ă ă ă atît în accep ia mea cît şi în cea a sentimentului terestru cu privire laţ durat . V rog s nu crede i în succes doar pentru faptul c Istoria l-aă ă ă ţ ă înregistrat. Timpul nu este deloc rigid; omul are liberul s u arbitru. Dac ve iă ă ţ eşua, Istoria se va schimba şi nu va fi înregistrat niciodat succesul vostru,ă iar eu nu v voi fi vorbit niciodat . F r îndoial c astfel s-au întîmplată ă ă ă ă ă lucrurile - dac pot spune „întîmplat” - în rarele cazuri în care Patrula aă întîlnit un insucces. Continu m s muncim cu aceste cazuri şi dac succesulă ă ă apare-n sfîrşit, Istoria va fi schimbat , şi reuşita va fi existată dintotdeauna. Tempus non nascitur, fit7, dac îmi pot îng dui aceast mic variant .ă ă ă ă ă

- Bine, bine, am glumit, spuse Everard. S plec m, tempus fugită ă 8. ad ug el cu o premeditare ce-l f cu pe Mainwethering s se strîmbe.ă ă ă ă

Se dovedi c nici chiar Patrula nu cunoaşte decît prea pu ine lucruriă ţ despre perioada obscur în care romanii abandonaser Anglia, r stimp înă ă ă care civiliza ia romano-breton se n ruia şi în care saxonii începeau sţ ă ă ă survin . Acest interval nu p ruse niciodat important. Biroul din Londraă ă ă anului 1 000 trimise documentele de care dispunea, precum şi veşmintele necesare. Everard şi Whitcomb r maser timp de o or inconştien i, subă ă ă ţ îngrijirea instructorilor hipnotici, iar la deşteptare se aflau în deplina st pînire a limbii latine, a mai multor dialecte vorbite de saxoni şi de ju i şiă ţ aveau o cunoaştere suficient a moravurilor şi a obiceiurilor acelei epoci.ă

Veşmintele erau prea pu in practice: pantaloni, c m şi şi mantii dinţ ă ă lîn aspr , cape de piele, nenum rate cureluşe şi şnururi. Lungi peruciă ă ă blonde ca inul le acopereau p rul tuns modern... Whitcomb purta un topor,ă iar Everard o spad , ambele f cute pe m sur , din o el cu un înalt procentă ă ă ă ţ de carbon, dar ei se bizuiau mai mult pe micile lor pistoale paralizatoare din secolul al XXVI-lea, ascunse sub mantii. N-aveau armuri, dar într-unul dintre desagii din salt -n timpă existau c şti de motociclist: n-ar atrage delocă aten ia în aceast epoc de artizanat clasic, şi erau mult mai rezistente şiţ ă ă mai confortabile decît articolele originale. Luar de asemenea cu ei nişteă „gust ri” substan iale şi cîteva ulcioare pline cu bere victorian .ă ţ ă

- Perfect! Mainwethering consult un ceas pe care-l scoase dină buzunar. V voi aştepta aici la... s zicem la ora patru? Voi avea o gardă ă ă înarmat pentru cazul c a i aduce un prizonier, iar dup aceea ne vomă ă ţ ă putea lua ceaiul. Le strînse mîna: V urez noroc!ă

Everard înc lec maşina de s rit în timp, regl comenzile la anul 464ă ă ă ă e.n., la tumulusul din Addleton, la miezul unei nop i de var , şi f cuţ ă ă

7 Timpul nu se naşte, ci devine, parafraza dup dictonul: „Poe ii se nasc, oratorii deă ţ educ ”.ă8 Timpul zboar , în lat.ă

19

Patrula timpului

contactul.

5.5.

Era lun plin . Sub lumina ei, acel meleag se întindea vast şi pustiu,ă ă cu orizontul m rginit de pata neagr a unei p duri. Undeva urla un lup.ă ă ă Tumulusul se şi g sea acolo - nu ajungeau prea devreme.ă

Ridicîndu-se cu aparatul antigravific, scrutar densele tenebre aleă unui codru. Un sat se afla la vreun kilometru de mormînt: o cas de lemn şiă un grup de cl diri mai mici, în jurul unei cur i. Sc ldat de lun , s tuculă ţ ă ă ă dormea liniştit.

- Cîmpuri cultivate, observ Whitcomb. Vorbea cu un glas sc zut înă ă t cerea ce-i înconjura. Ştii c saxonii erau mai ales agricultori, veni i aici să ă ţ ă caute ogoare. Gîndeşte-te c de cî iva ani bretonii aproape c au disp rută ţ ă ă din regiunea asta.

- Trebuie s ne inform m cu privire la înhumare, spuse Everard. S-o-ă ăntindem din nou ca s g sim momentul în care a fost ridicat tumulusul? Nu,ă ă c ci poate-i mai sigur s ne inform m acum, la o dat ulterioar , şi cînd s-aă ă ă ă ă potolit întreaga fr mîntare de atunci...ă

Whitcomb încuviin ; Everard l s din nou maşina s descind şi, laţă ă ă ă ă ad postul unui desiş, f cu un salt înainte de cinci ore.ă ă

La nord-est, soarele era orbitor, roua atîrna de lungile ierburi, iar p s rile f ceau o larma infernal . Coborî i de pe aparat, cei doi îl expediară ă ă ă ţ ă la o altitudine de cincisprezece mii de metri, unde avea s r mîn , aşteptîndă ă ă s fie rechemat prin mijlocirea unor miniradiouri ascunse în c şti.ă ă

Se apropiar de-a dreptul de s tuc, gonind cu spada şi toporul haitaă ă de cîini amenin tori ce mîrîiau în jurul lor. Curtea nu era pavat , ciţă ă acoperit cu un strat gros de noroi şi baleg . Doi copii goi, cu p rulă ă ă h l ciug , îi priveau de pe pragul unei colibe de chirpici. O fat aşezată ă ă ă ă afar , ce mulgea o vac sfrijit , scoase un ip t slab şi un argat scund şi-ă ă ă ţ ăndesat, cu fruntea joas , ce hr nea porcii, îşi înşfac suli a. Strîmbînd dină ă ă ţ nas, Everard gîndi c unii arheologi fanatici dup vestigiile şi tradi iileă ă ţ saxonilor din chiar veacul lor ar putea face o vizit acolo.ă

Un b rbat cu barba c runt , cu securea în mîn ap ru în poartaă ă ă ă ă cl dirii celei mari. Ca to i indivizii din acea vreme, era cu cî iva buniă ţ ţ centimetri mai mic decît media secolului al XX-lea. Îi cercet prudent înainteă de a le da bine e.ţ

Everard surîse politicos:

- M numesc Uffa Hundingsson, iar sta-i fratele meu, Knubbi. Sîntemă ă negu tori din Jutlanda şi am venit aici ca s facem comer la Canterburyţă ă ţ (spuse numele de atunci: Cant-warabyrig). Am plecat la întîmplare din locul de unde ne-am tras pe plaj corabia ne-am r t cit şi, dup ce toat noapteaă ă ă ă ă ne-am învîrtit pe-acelaşi drum, am z rit casa voastr .ă ă

- Eu m numesc Wulfnoth, fiul lui Aelfred, r spunse agricultorul.ă ă Intra i ca s v potoli i foamea...ţ ă ă ţ

20

Poul Anderson

Sala vast , întunecat şi afumat , era plin de-o mul imeă ă ă ă ţ zgomotoas : copiii lui Wulfnoth, nevestele şi copiii lor, slugile şi familiileă acestora.

Mîncarea, servit în mari blide de lemn, era carne de porc peă jum tate fript . Nu p rea greu s porneşti discu ia: oamenii aceştia erau laă ă ă ă ţ fel de vorb re i ca ranii izola i din orice alt loc. Dificultatea consta în aă ţ ţă ţ prezenta în mod verosimil ceea ce se petrecea în Jutlanda. O dat sau deă dou ori, Wulfnoth, care nu era prost, le semnal eroarea, dar Everard îiă ă spuse:

- Vi s-au povestit lucruri greşite. Ştirile se deformeaz ciudat cînd trecă marea. Fu surprins s afle cîte leg turi mai exist între vechea şi noua ar .ă ă ă ţ ă Cît despre discu ia despre vreme şi recolte, ea nu se deosebea cu nimic deţ ceea ce auzise în Middle-Westul veacului al XX-lea.

Abia mai tîrziu izbuti s strecoare o întrebare cu privire la tumulus.ă Wulfnoth se-ncrunt , iar nevast -sa, o femeie durdulie şi ştirb , schi rapidă ă ă ţă un gest de implorare în direc ia unui grosolan idol de lemn.ţ

- Nu-i bine s vorbeşti despre aceste lucruri, murmur saxonul, şi-miă ă pare r u c vr jitorul a fost înmormîntat pe p mîntul meu. Dar era ună ă ă ă apropiat al tat lui meu, care acum e mort şi care n-a vrut în ruptul capuluiă s -şi schimbe hot rîrea.ă ă

- Vr jitorul? Whitcomb îşi ciuli urechile. Ce poveste-i asta?ă

- Mai bine s-o şti i, morm i Wulfnoth. Era un str in numit Stane, ceţ ă ă venise la Canterbury acum şase ani. Trebuia s fi venit de foarte departe,ă c ci nu vorbea nici englezeşte şi nici limbile bretone, dar fu primit de regeleă Hengist şi-n curînd înv . D du regelui daruri ciudate, dar bune, şi era unăţă ă ghicitor iscusit, iar regele îl chema tot mai des. Nimeni nu îndr znea s i seă ă împotriveasc , deoarece avea un b care zvîrlea tr snetul - a fost v zută ăţ ă ă despicînd stîncile - şi odat , într-o b t lie cu bretonii, a mistuit o gr madă ă ă ă ă de oameni! Unii îl luau drept Wotan, dar nu este posibil fiindc a murit.ă

- Ah, aşa-i, f cu interesat Everard. Şi ce-a mai f cut el cît timp a fostă ă în via ?ţă

- Oh... a dat regelui sfaturi în elepte, cum am mai spus. A lui a fostţ ideea c noi, cei din Kent, nu mai trebuie s -i izgonim pe bretoni şi s ne-ă ă ăaducem necontenit tot mai multe rude din ara cea veche, ci dimpotriv , cţ ă ă trebuie s facem pace. Socotea c , prin for a noastr şi prin ştiin a loră ă ţ ă ţ roman , am putea închega laolalt un imperiu puternic. Avea poateă ă dreptate, deşi, în ce m priveşte, nu v d cîtuşi de pu in folosul tuturoră ă ţ acestor c r i şi al acestor b i, f r s mai vorbesc despre bizarul lor zeu înă ţ ă ă ă ă form de cruce... în orice caz, a fost omorît de doi soli str ini, acum trei ani,ă ă şi îngropat aici cu animalele sacrificate şi cu acelea din averea sa pe care duşmanii nu i le-au jefuit. De dou ori pe an îi oferim un sacrificiu şi trebuieă s recunosc c umbra lui nu ne-a pricinuit sup r ri. Totuşi, această ă ă ă ă întîmplare continu s -mi displac .ă ă ă

- De trei ani, hai? spuse Whitcomb. V d...ă

Trecu o or -ntreag pîn reuşir s se despart , iar Wulfnoth trimiseă ă ă ă ă ă

21

Patrula timpului

cu ei un b iat ca s -i conduc la rîu. Everard, care n-avea nici un chef să ă ă ă mearg pe jos atît de departe, surîse şi chem pe p mînt maşina de s rit înă ă ă ă timp. Şi, pe cînd o înc leca împreun cu Whitcomb, rosti grav fl c iaşului cuă ă ă ă ochii holba i de uimire:ţ

- Afl c i-ai primit pe Wotan şi pe Thunor, care de acum înainte fi voră ă p zi pe ai t i de orice r u. F cur un salt de trei ani în urm . Şi iată ă ă ă ă ă ă momentul dificil, spuse Everard examinînd satul dind r tul desişului. Deă ă data aceasta, tumulusul nu se mai g sea acolo. Vr jitorul Stane era înc înă ă ă via . S mistifici un copil e relativ uşor, dar acum va trebui s -l înh m peţă ă ă ăţă individul sta dintr-o aşezare puternic şi r zboinic , unde el e mînaă ă ă ă dreapt a regelui. Şi, în plus, are un dezintegrator.ă

- Aparent, am izbutit... sau vom izbuti, zise Whitcomb.

- Ba nu. Ştii c nu-i obligatoriu. Dac d m greş, Wulfnoth ne vaă ă ă povesti o alt istorie peste trei ani şi e probabil c Stane va tr i! Ar puteaă ă ă chiar s ne ucid de ambele d i! Iar Anglia, smuls vremilor întunecateă ă ăţ ă pentru a trece la o cultur neoclasic , nu va deveni nimic din ce-aiă ă cunoscut... M -ntreb unde vrea s ajung Stane.ă ă ă

D du în l ime maşinii de zburat în timp şi o dirij în v zduh spreă ă ţ ă ă Canterbury. Vîntul nop ii îi sufla amenin tor în obraji. Curînd burgul se ivi.ţ ţă Aterizar într-un boschet. Lumina alb a lunii se reflecta pe zidurile peă ă jum tate n ruite ale anticei şi romanei aşez ri Durovernum, mînjit -n negruă ă ă ă în locurile pe care saxonii le reparaser cu lemne şi cu p mînt. Nimeni nuă ă putea p trunde acolo dup apusul soarelui.ă ă

Salt -n timpă îi purt spre amiaza acelei zile şi fu retrimis în cer.ă Dejunul pe care-l luase cu dou ore mai înainte şi cu trei ani mai tîrziu ap saă ă stomacul lui Everard pe cînd se-ndrepta spre o cale roman în ruine, iar apoiă spre oraş. Circula ia era destul de intens , în majoritate cultivatori ce-şiţ ă duceau în care cu boi produsele la tîrg. Dou str ji cu o figur s lbatic îiă ă ă ă ă oprir la poart şi-i cercetar de inten iile lor. De data asta, Everard şiă ă ă ţ Whitcomb erau reprezentan ii unui negu tor din Thanet, care-i trimisese laţ ţă diferi i meseriaşi din partea locului. Cele dou brute îşi p strar mutraţ ă ă ă ar goas pîn în clipa în care Whitcomb le strecur în mîn dou monedeţă ă ă ă ă ă romane; atunci suli ele se plecar , iar cei doi str ini îşi urmar calea.ţ ă ă ă

Oraşul se agita şi l rmuia în preajma lor, dar înc o dat cel mai multă ă ă îl izbi pe Everard virulenta duhoare. Printre saxonii ce se-nghesuiau observa uneori un romano-breton, care, cu aerul dispre uitor, îşi croia drum prinţ noroi, ferind tunica-i zdren uit de orice atingere de aceşti s lbatici. Ceţ ă ă comic dac n-ar fi fost patetic!ă

Exista un han extraordinar de sordid instalat în ruinele unei vechi cl diri de marmur . Everard şi Whitcomb descoperir ca banii lor aveau oă ă ă mare valoare în acest loc, unde cel mai adesea schimbul se f cea în natur .ă ă Oferind de cîteva ori de b ut celor de fa , ei ob inur toate informa iile deă ţă ţ ă ţ care aveau nevoie. Palatul regelui Hengist se ridica aproape de centrul oraşului... Nu era un veritabil palat, ci o veche zidire pe care, sub influen aţ acestui Stane, au înfrumuse at-o în mod deplorabil. Stane..., s nu creziţ ă greşit, str ine, c bunul şi puternicul nostru rege ar avea cumva suflet deă ă feti ..., uite, chiar numai în luna trecut ... da, Stane! Locuieşte în casaţă ă

22

Poul Anderson

învecinat . Un b iat ciudat, unii zic c -i un zeu..., în orice caz ştie s aleagă ă ă ă ă fetele... da, se spune c el e la care urzeşte toate poveştile de pace cuă ă bretonii. Ceea ce ni se-ntîmpl tot mai des cu şmecherii ştia, încît un omă ă de treab nu mai poate s verse în tihn pu in sînge..., fireşte, Stane esteă ă ă ţ foarte înv at, n-aş vrea s spun nimic împotriva lui, în elege-m bine, laăţ ă ţ ă urma urmei poate zvîrli tr snetul...ă

- Ei bine, ce facem? întreba Whitcomb cînd revenir în camera lor. S -ă ăl arest m?ă

- Nu... m îndoiesc c ar fi posibil. Am un plan vag, dar va trebui să ă ă ghicim ce are realmente inten ia s fac . S vedem dac vom izbuti sţ ă ă ă ă ă ob inem o audien . Ridicîndu-se de pe mindirul cu paie ce-i servea dreptţ ţă pat, Everard se sc rpin . La naiba! Ceea ce-i trebuie acestei epoci nu esteă ă instruc ia, ci praful insecticid!ţ

Casa fusese restaurat cu grij , fa ada-i cu pilaştri, alb , p reaă ă ţ ă ă curat , încît era penibil s-o vezi în mijlocul acelei cumplite murd rii. Două ă ă str ji, în picioare pe trepte, se preg teau s -i opreasc pe cei doi str ini.ă ă ă ă ă Everard le d du nişte bani şi lezise c avea ştiri ce-l vor interesa pe vr jitor.ă ă ă

- Spune-i: „Omul de mîine”. E un cuvînt de trecere. 'N eles?ţ

- Nu-nseamn nimic, protest str jerul.ă ă ă

- Cuvintele de trecere nu vor s spun niciodat nimic, r spunseă ă ă ă Everard pe un ton superior.

Cu un z ng nit metalic, saxonul se-ndepârt , cl tinîndu-şi trist capul.ă ă ă ă „Ah, toate tr sn ile astea noi!”ă ă

- Eşti sigur c stratagema ta va fi bun ? întreb Whitcomb. Acum vaă ă ă fi pus în gard .ă

- Ştiu c un personaj atît de important ca el nu şi-ar pierde timpulă pentru un oarecare str in. Chestiunea-i urgent , b trîne! Deocamdat , n-aă ă ă ă s vîrşit nimic permanent, nici m car atît ca s i se perpetueze legenda. Dară ă ă dac regele Hengist ar realiza o adev rat alian cu bretonii...ă ă ă ţă

Str jerul reveni, morm i ceva şi-i conduse pîn la cap tul sc rii, apoiă ă ă ă ă de-a lungul peristilului. Dincolo se afla atriul, o mare înc pere în careă covoarele moderne, din piele de urs, contrastau cu marmura ciobit şi cuă mozaicul decolorat. Un om st tea în picioare înaintea unui grosolan pat deă lemn. La intrarea lor îşi ridic mîna şi Everard observ eava sub ire a unuiă ă ţ ţ dezintegrator din secolul al XXX-lea.

- ine i-v mîinile la vedere şi dep rtate de corp, le ceru cu glasŢ ţ ă ă sc zut. Altminteri va trebui, f r îndoial , s v nimicesc declanşîndă ă ă ă ă ă lansatoarele de tr snet.ă

Lui Whitcomb i se t ie respira ia, dar Everard se cam aştepta la oă ţ asemenea primire. Totuşi, sim ea ca un r u la stomac.ţ ă

Stane, vr jitorul, era un b rbat scund, îmbr cat cu o frumoas tunică ă ă ă ă brodat , ce trebuie s fi provenit din vreun oraş breton. Avea un trup slab,ă ă dar musculos, capul mare, iar tr s turile de o urî enie destul de pl cut , subă ă ţ ă ă o gr mad de p r negru.ă ă ă

23

Patrula timpului

Un surîs glacial i se desen pe buze.ă

- Caut -i, Eadgar! porunci. Ia-le tot ce pot purta în veşminte.ă

Saxonul era neîndemînatic, dar g si paralizatoarele şi le arunc peă ă jos.

- Po i s te duci, spuse Stane.ţ ă

- Nu sînt primejdioşi, st pîne? întreb ostaşul.ă ă

- Cu asta-n mîna mea? Nu, du-te!

Stane surîse mai pu in rece. Eadgar se îndep rt , tîrşiindu-şiţ ă ă picioarele.

„Cel pu in mai avem spada şi toporişca - gîndi Everard. Dar ele nu neţ vor sluji prea mult împotriva acestui obiect a intit asupra noastr ”.ţ ă

- Aşadar, veni i într-adev r din viitor, murmur Stane. Sudoarea-iţ ă ă îmbrobodi deodat fruntea. Asta m intrig . Vorbi i engleza viitorului?ă ă ă ţ Whitcomb îşi deschise gura, dar Everard i-o lu înainte, improvizînd, c ciă ă via a-i era în joc:ţ

- Despre ce limb vorbeşti?ă

- Despre asta. Stane începu s vorbeasc folosind un accentă ă particular, dar într-un mod ce putea fi recunoscut de o ureche a secolului al XX-lea. Vreau s ştiu de unde şi din ce timp veni i, care v sînt inten iile şiă ţ ă ţ toate celelalte. S -mi spune i adev rul sau v fac praf şi pulbere.ă ţ ă ă

Everard îşi cl tin capul.ă ă

- Nu, r spunse el în saxon . Nu te-n eleg.ă ă ţ

Whitcomb îi arunc o privire, dar t cu, gata s urmeze calea ar tată ă ă ă ă de american. Mintea lui Everard func iona rapid sub imboldul disper rii, îşiţ ă d dea seama c moartea îl pîndeşte la prima greşeal .ă ă ă

- În epoca noastr vorbeam aşa. Şi se apuc s debiteze o tirad într-ă ă ă ăun jargon mexicano-spaniol.

- Aşa... o limb latin ! Ochii lui Stane se-nfl c rar . Dezintegratorul îiă ă ă ă ă tremura în mîn . De cînd veni i?ă ţ

- Din secolul al XX-lea e.n. ara noastr se numeşte Lyonesse. Se aflŢ ă ă în cealalt parte a m rii occidentale...ă ă

- America! R sunase ca un oftat. A i numit-oă ţ vreodat ă America?

- Nu. Nu pricep despre ce vorbeşti.

Stane nu-şi putu împiedica un fior. Se st pîni.ă

- Cunoaşte i limba roman ?ţ ă

Everard f cu un semn afirmativ.ă

Stane izbucni într-un rîs nervos.

- În acest caz s-o folosim. Dac a i şti ce scîrb -mi face aceast limbă ţ ă ă ă de porci care-i saxona...

24

Poul Anderson

Latina lui era pu in cam decadent , fiind, desigur, înv at în acestţ ă ăţ ă veac, dar destul de curg toare. Îşi agita arma.ă

- Iertati-mi lipsa de curtenie... Dar trebuie s fiu prudent.ă

- Fireşte, conveni Everard. Ah..., m numesc Mencius, iar prietenulă meu Iuvelanis. Venim din viitor, dup cum ai ghicit. Sîntem istorici. Epocaă noastr tocmai a inventat c l toriile în timp.ă ă ă

- La drept vorbind, eu sînt Rozher Schtein, din anul 2987. A i auzit...ţ vorbindu-se de mine?

- E o întrebare de prisos! spuse Everard. Noi am ajuns aici în c utareaă acestui misterios Stane, ce pare s fie unul dintre personajele esen iale aleă ţ Istoriei. B nuiam c ar putea fi un... (îşi explor latina c utînd o expresie ce-ă ă ă ănsemna c l tor în timp ă ă şi sfîrşi prin a improviza una)... peregrinator temporis. Acum o ştim.

- Trei ani... Schtein, cu arma în mîn , începu s m soare febrilă ă ă înc perea, dar se g sea prea departe ca s po i s ri asupra lui prină ă ă ţ ă surprindere. De trei ani sînt aici. Dac a i şti de cîte ori am r mas nedormită ţ ă întrebîndu-m dac voi reuşi... Spune- i-mi, lumea voastr este unit ?ă ă ţ ă ă

- Lumea şi planetele, zise Everard. Înc de mult. Se-nfior în sine.ă ă Via a-i depindea de agerimea cu care va ghici care fuseser planurile luiţ ă Schtein.

- Şi sînte i un popor liber?ţ

- Sîntem. Adic împ ratul prezideaz , dar senatul face legile şi esteă ă ă ales de popor.

Chipul de gnom al lui Schtein c p tase o expresie aproape sacr . Eraă ă ă transfigurat.

- Aşa cum am visat, murmur . Mul umesc.ă ţ

- i-ai p r sit deci epoca pentru... a crea Istoria?Ţ ă ă

- Nu, pentru a o schimba. Cuvintele i se rev rsau din gur ca şi cîndă ă ar fi vrut de-amar de ani s vorbeasc , f r s -ndr zneasc vreodat : Înă ă ă ă ă ă ă ă vremea mea eram istoric. Din întîmplare, am întîlnit un om care pretindea c este comerciant şi c venise de pe lunile lui Saturn. Dar cum fusesem euă ă însumi pe-a colo, l-am dibuit c minte. F cînd cercet ri, am aflat adev rul.ă ă ă ă Era un c l tor temporal, care venise dintr-un foarte îndep rtat viitor.ă ă ă Trebuie s -ntelege i c epoca în care tr iam era atroce şi, în calitate deă ţ ă ă istoric psihograf, îmi d deam prea bine seama c r zboiul, mizeria şi tirania,ă ă ă care ne copleşeau, nu proveneau dintr-un r u înn scut în om, ci din simplaă ă lege a cauzalit ii. Existaser perioade de pace, chiar destul de prelungite,ăţ ă dar râul era prea adînc înr d cinat, starea de conflict f cea parte din îns şiă ă ă ă civiliza ia noastr . Familia îmi fusese nimicit în cursul unui raid venusian, n-ţ ă ăaveam de pierdut nimic. Am pus mîna pe maşina temporal dup ce... l-amă ă aranjat pe proprietarul ei. Marea greşeal , mi-am zis, fusese comis înă ă vremea veacurilor întunecate. Roma unificase un vast imperiu care cunoştea pacea, iar din pace poate întotdeauna s se nasc dreptatea. Dară ă Roma se istovise în sfor area ei şi acum se dezagrega. Barbarii nou veni iţ ţ

25

Patrula timpului

erau viguroşi, aveau multe posibilit i, dar ei nu întîrziar s se corup ... Cuăţ ă ă ă toate astea, s lu m Anglia izolat de influen a putrezitoare a societ iiă ă ă ţ ăţ romane. Îşi fac apari ia saxonii; sînt nişte puturoşi dezgust tori, dar sîntţ ă puternici şi nu cer altceva decît s se instruiasc . În istoria mea, eiă ă nimiciser pur şi simplu civiliza ia breton , apoi, intelectualmenteă ţ ă neputincioşi, fuseser îngloba i de aceast nou - şi rea - civiliza ie, numită ţ ă ă ţ ă occidental . Eu doream s rezulte ceva mai bun. N-a fost uşor. Ve i fiă ă ţ surprinşi aflînd de greut ile întîmpinate într-o epoc diferit , înainte de a teăţ ă ă fi adaptat, chiar dac dispui de arme moderne şi de daruri pentru rege. Dară eu mi-am asigurat acum respectul lui Hengist şi cîştig din ce în ce mai mult încrederea bretonilor. Pot uni cele dou popoare într-un r zboi comună ă împotriva pic ilor. Anglia nu va mai fi decît un regat unic, d ruit cu for aţ ă ţ saxon şi cunoştin ele romanilor, destul de puternic ca s -i resping peă ţ ă ă orice invadatori. Bineîn eles, creştinismul este inevitabil, dar voi face astfelţ ca s fie creştinismul cel bun, cel ce va instrui şi va civiliza pe oameni f ră ă ă s le frîneze spiritul. Într-o zi sau alta, Anglia va fi în m sur s ia peă ă ă ă continent conducerea evenimentelor. Şi în sfîrşit... o lume unic ! Voi r mîneă ă aici destul de mult timp ca s se înf ptuiasc alian a împotriva pic iloră ă ă ţ ţ 9, pe urm voi disp rea, f g duind c m voi întoarce mai tîrziu. Dac aş reveni,ă ă ă ă ă ă ă s spunem la intervale de cincizeci de ani, în decursul cîtorva secoleă viitoare, aş deveni o legend , un zeu, care i-ar putea constrînge s urmezeă ă calea cea dreapt .ă

- Am citit mult în leg tur cu sfîntul Stanius, spuse încet Everard.ă ă

- Aşadar, am cîştigat! strig Schtein. Am dat lumii pacea! Lacrimile îiă curgeau pe obraji.

Everard se apropie. Schtein, înc neîncrez tor, îi vîrî arma în piept.ă ă Cu un aer degajat, Everard se întoarse în jurul s u, iar Schtein se roti şi elă spre a nu-l pierde din vedere. Dar omul era prea tulburat de această aparent dovad a succesului s u pentru a-şi aminti de prezen a luiă ă ă ţ Whitcomb. Everard îi f cu un semn englezului.ă

Whitcomb zvîrli toporul. Everard se întinse pe jos. Schtein url şiă dezintegratorul împroşc jetul s u ucig tor. Toporul îi sp rsese um rul.ă ă ă ă ă Whitcomb s ri, prinzîndu-i mîna în care inea arma. Schtein striga, for îndu-ă ţ ţse s şi-o ridice. Everard se arunc în lupt . Urm o clip de înv lm şeal .ă ă ă ă ă ă ă ă

Apoi dezintegratorul izbucni din nou şi Schtein nu mai r mase decît oă mas inert în bra ele lor. Sîngele care curgea din însp imînt toarea rană ă ţ ă ă ă deschis în pieptul s u se r spîndi pe veşmintele lor.ă ă ă

Cei doi str jeri venir în fug . Everard înşf c paralizatorul de pe solă ă ă ă ă şi-l regl la intensitatea maxim . O suli îi zbur pe lîng bra . Trase deă ă ţă ă ă ţ dou ori şi cele dou brute se pr buşir , doborîte pentru cîteva ore.ă ă ă ă

Chircit, Everard ciuli urechile. Un strig t de femeie r sun dină ă ă înc perile interioare, dar nimeni nu se ar t în uş .ă ă ă ă

- Cred c am învins, gîfîi el.ă

9 Triburi care au ocupat nordul Angliei în perioada 300-850 şi în secolul IX s-au contopit cu sco ienii.ţ

26

Poul Anderson

- Da.

Whitcomb contempla sumbru cadavrul, care z cea la picioarele saleă şi p rea jalnic de mic.ă

- Nu i-am dorit moartea, spuse Everard. Dar momentul a fost dificil. Era sorocit, f r îndoial .ă ă ă

- Pentru el a fost preferabil aşa... decît tribunalul Patrulei şi exilul pe o planet .ă

- Materialmente vorbind, îl putem socoti un tîlhar şi-un ucigaş. Dar visul s u fusese realmente frumos.ă

- Un vis pe care noi l-am pulverizat.

- Istoria ar fi f cut deopotriv . Un singur om nu-i în stare s fie destulă ă ă de puternic şi nici destul de-n elept. M bate gîndul c partea cea mai mareţ ă ă a mizeriei omeneşti este pricinuit de fanatici bine inten iona i ca acesta.ă ţ ţ

- În consecin , ne sp l m pe mîini şi accept m urmarea.ţă ă ă ă

- Gîndeşte-te la to i prietenii t i din 1947. Nici m car n-ar fi existatţ ă ă vreodat .ă

Whitcomb îşi scoase mantia şi încerc s ştearg sîngele careă ă ă cursese pe veşmintele lui.

- La drum! zise Everard.

Trecu prin uşa din spate. O concubin se zgîi la el îngrozit .ă ă

Trebui s sparg broasc unei uşi interioare. În camera care urm seă ă ă ă afla naveta temporal din epoca Ing, precum şi c r i şi cîteva l zi cu arme şiă ă ţ ă cu diverse aprovizion ri. Everard înc rc totul în navet ...ă ă ă ă

- Ar trebui s duci toate astea la depozitul din 1894, spuse. Eu voiă c uta maşina noastr şi ne revedem la birou.ă ă

Cu fa a tras , Whitcomb îl privi într-un fel ciudat, dar peste chipul s uţ ă ă se aşternu hot rîrea:ă

- De acord, b trîne! Surîse ni eluş trist şi-i strînse lui Everard mîna:ă ţ adio şi noroc!

Americanul îl observ îndelung cum se instaleaz în marele cilindruă ă de o el. Era o bizar formul de adio dac te gîndeai c peste dou oreţ ă ă ă ă ă trebuiau s ia împreun ceaiul, în 1894.ă ă

Îngrijorarea îl rodea, în vreme ce p r sea casa spre a se pierde înă ă mul ime. Charlie era un original. Or...ţ

Nimeni nu-l stingheri cînd ieşi din oraş şi p trunse în boschet.ă Comand maşinii de c l torit în timp s redescind şi, în ciuda necesit iiă ă ă ă ă ăţ de a se gr bi, c ci vreun curios s-ar fi putut apropia s vad uriaşa pas reă ă ă ă ă l sat pe p mînt, Everard deschise un ulcior cu bere. Îi era o sete cumplit .ă ă ă ă Apoi, dup o ultim privire spre Anglia saxonilor, s ri în 1894.ă ă ă

Mainwethering se afla acolo, cu garda lui, precum f g duise. Fa a-iă ă ţ deveni neliniştit , v zînd cum se apropie acest om cu veşmintele p tate deă ă ă

27

Patrula timpului

sînge. Dar Everard îl linişti.

Îi trebuir cîteva minute ca s se spele şi s se schimbe, înainte de aă ă ă dicta secretarului un raport detaliat. Whitcomb ar fi trebuit s fi ajuns şi el,ă dar îl aşteptar în zadar. Mainwethering chem prin radio depozitul şi reveniă ă cu sprîncenele încruntate.

- Înc n-a sosit acolo, spuse. N-o fi survenit vreun incident?ă

- Greu de crezut: Maşina era în stare perfect . Everard îşi muşcă ă buzele. Nu ştiu ce se-ntîmpl . O fi-n eles, poate, greşit şi s-o fi dus în 1947.ă ţ

Un schimb de note ar t c Whitcomb nu se prezentase nici acolo.ă ă ă Everard şi Mainwethering merser s -şi ia ceaiul, dar nici la întoarcerea loră ă Whitcomb nu d duse vreun semn de via .ă ţă

- E mai bine s informez serviciul operativ, spuse Mainwethering. Ceă p rere ai? Ei vor izbuti s dea de el.ă ă

- Nu... aşteapt .ă

Everard reflect o clip . Un gînd începuse s -l nelinişteasc . Eraă ă ă ă însp imînt tor.ă ă

- Ai o idee?

- Da... un fir. Everard prinse a se descotorosi de oalele-i victoriene.ţ Comand , te rog, hainele mele din secolul al XX-lea. Îl voi reg si, poate, deă ă unul singur...

- Patrula va cere un raport preliminar cu privire la ideea şi inten iileţ dumitale, îi aminti Mainwethering.

- Sl beşte-m cu Patrula!ă ă

6.6.

Londra, 1944. Se l sase o noapte de iarn . Un vînt rece şi t ios b teaă ă ă ă prin tunelurile tenebroase ale str zilor. Undeva r sun zgomotul surd ală ă ă unei explozii, un incendiu izbucni înv p iat. Mari flamuri roşii fîlfiiauă ă deasupra acoperişurilor.

Everard îşi l s pe trotuar maşina de s rit în timp - nimeni nu-şiă ă ă scotea nasul afar cînd c deau ucig toarele V, - şi se furiş în umbraă ă ă ă frem t toare. 17 noiembrie; memoria-i antrenat re inuse bine data. Eraă ă ă ţ ziua în care murise Mary Nelson.

G si în col ul str zii o cabin telefonic şi consult un anuar. Erauă ţ ă ă ă ă trecu i acolo o mul ime de Nelsoni, dar o singur Mary pentru regiuneaţ ţ ă Streatham. Trebuia s fie mama ei - presupunea c fata avea acelaşi nume.ă ă Nu ştia la ce or avea s cad bomba, dar existau mijloace de a afla.ă ă ă

Focul şi tr snetul se n pustir bubuitor asupra lui cînd ieşi în strad .ă ă ă ă Se arunc pe burt , în timp ce cioburi de sticl treceau şuierînd peste el. 17ă ă ă noiembrie 1944. Cu zece ani mai tîn r, Manse Everard, locotenent de geniuă al Armatei Statelor Unite, era undeva în cealalt parte a Mînecii, în b taiaă ă tunurilor germane. Nu izbutea s -şi aminteasc unde se g sea exact înă ă ă acest moment, dar nici nu se str dui. N-avea nici o importan . Ştia c vaă ţă ă

28

Poul Anderson

supravie uiţ primejdiei de acolo.

Noul incendiu d n uia roşu şi sinistru înd r tul s u cînd Everard oă ţ ă ă ă zbughise spre maşina temporal . O încalec şi se ridic în v zduh. Foarteă ă ă ă sus, deasupra Londrei, nu mai distingea decît vaste tenebre p tate deă fl c ri. Noaptea Walpurgiei şi întregul infern dezl n uite împotriyaă ă ă ţ p mîntului!ă

Îşi reamintea bine Streathamul, trist aşezare de c r mid , locuit deă ă ă ă ă mici amploaia i, de b cani, de mecanici, de to i acei oameni simpli care seţ ă ţ ridicaser ca s blocheze definitiv puterea ce cucerise Europa. O fat peă ă ă care o cunoscuse tr ise acolo prin 1943... Mai tîrziu se va fi c s torit,ă ă ă desigur, cu cineva.

Zburînd jos, Everard încerc s g seasc adresa. În apropiere izbucniă ă ă ă ceva ca explozia unui vulcan. Maşina lui se cabr în v zduh, iar el fu cît pe-ă ăaci s fie aruncat din şa. Se gr bi spre locul c utat şi v zu o cas pr buşit ,ă ă ă ă ă ă ă distrus , în fl c ri. Ajungea prea tîrziu...ă ă ă

Ba nu! îşi privi ceasul - ora zece şi treizeci precis şi s ri cu dou oreă ă înapoi.

Se şi înnoptase, dar casa se ridica solid în umbr . Timp de-o clipă ă sim i dorin a s avertizeze pe to i cei din untru. Dar nu... de-a lungul lumii,ţ ţ ă ţ ă milioane de fiin e mureau. El nu era Schtein ca s -şi ia pe umeri povaraţ ă Istoriei.

Cu gura strîmbat de-un surîs rece, descinse şi trecu de gardul cuă z brele. El nu era unul dintre afurisi ii ia de Daneelieni. B tu la uş , care seă ţ ă ă ă deschise. O femeie de vîrst mijlocie îl cercet în semiîntuneric, iar Everardă ă în elese c ei i se p rea bizar s vad un civil în acel moment.ţ ă ă ă ă

- Te rog s m scuzi, spuse el, cunoşti dumneata pe miss Maryă ă Nelson?

- Dar... desigur. O şov ire: locuieşte foarte aproape. Chiar trebuie să ă soseasc . Îi eşti prieten?ă

- M-a trimis c-un mesaj mrs...

- Enderby.

- Ah, da, mrs. Enderby. Am o memorie din cale afar de proast . Iată ă ă despre ce-i vorba: miss Nelson doreşte s v comunic c -i pare tare r u că ă ă ă ă nu va mai putea veni la dumneavoastr . Totuşi ar dori ca, în schimb,ă dumneata şi întreaga dumitale familie s merge i la ea înainte de ora zeceă ţ şi treizeci.

- Noi to i, domnule? Dar copiii...ţ

- Te rog, şi cu copiii. Cu to ii. Ea a preg tit o surpriz cu totulţ ă ă special , ceva ce nu v poate ar ta decît în acel moment. E necesar s fi iă ă ă ă ţ cu to i acolo.ţ

- Ei bine, vom veni, domnule, de vreme ce ne cere acest lucru.

- Toat lumea, înainte de ora zece şi treizeci, neap rat. Te voiă ă revedea atunci, mrs. Enderby.

29

Patrula timpului

Everard f cu un semn cu capul şi se-ntoarse în strad .ă ă

F cuse tot ce-i sta în puteri. Venea la rînd casa Nelsonilor. Adresa loră se afla cu trei blocuri mai departe. Everard îşi gara maşina la intrarea unei fund turi întunecate şi se apropie de cl direa c utat . Acum era şi elă ă ă ă vinovat. La fel de vinovat ca Schtein. Se întreb cum ar ta planeta exilului.ă ă

Nu se vedea nici o urm din naveta Ing, care era totuşi prea mare caă s poat fi ascuns . La ora aceea, Charlie, aşadar, înc nu ajunsese. Înă ă ă ă aşteptarea lui, va trebui s improvizeze ceva.ă

Cioc nind în uş , Everard se întreba ce efecte va avea salvareaă ă familiei Enderby. Acei copii vor creşte, vor avea la rîndul lor copii - nişte englezi cu totul insignifian i, ai clasei mijlocii, f r nici o îndoial . Dar la unţ ă ă ă moment oarecare din secolele care vin un om de seam s-ar putea sau nuă naşte. Fireşte, timpul nu era chiar atît de flexibil. În afara unor cazuri rare, ereditatea precis n-avea însemn tate, conta doar vastul rezervor ală ă genelor umane şi al societ ii omeneşti. Totuşi ar putea fi tocmai unul dintreăţ aceste rare cazuri.

O tîn r fat îi deschise uşa. Era dr gu , f r ostenta ie, dar nostimă ă ă ă ţă ă ă ţ ă în uniforma ei impecabil .ă

- Miss Nelson?

- Da...?

- M numesc Everard. Sînt un prieten al lui Charlie Whitcomb. Potă intra? Am s - i comunic nout i destul de surprinz toare.ă ţ ăţ ă

- Voiam tocmai s ies, spuse ea ca şi cum s-ar fi scuzat.ă

- Ba nu, nu trebuia s ieşi. Era o greşeal . Fata se încrunt indignat .ă ă ă ă Iart -m . Te rog îng duie-mi s - i explic. Îl conduse într-un salon trist şi plină ă ă ă ţ de tot felul de lucruri.

- Ia loc, atunci, domnule Everard. Dar te rog s nu vorbeşti prea tare,ă c ci întreaga mea familie doarme... Se trezesc devreme.ă

Everard se instal confortabil. Mary se aşez pe marginea unui divană ă şi-l privi cu ochii mari. El se întreb dac nu cumva Wulfnoth şi Eadgar seă ă aflau printre str moşii ei. Da... f r nici o îndoial , dup toate acesteă ă ă ă ă veacuri scurse. Ba poate chiar şi Schtein.

- Eşti în For ele aeriene? Acolo l-ai cunoscut pe Charlie?ţ

- Nu, sînt la Informa ii, ceea ce explic inuta mea civil . Te potţ ă ţ ă întreba cînd l-ai v zut pentru ultima dat ?ă ă

- Oh... sînt s ptâmîni de-atunci. Pentru moment se g seşte în Fran a.ă ă ţ Sper c r zboiul s se termine în curînd. E atît de idiot din partea lor să ă ă ă continue cînd trebuie s ştie prea bine c este sfîrşitul, nu-i aşa? Ea îşiă ă înclin capul cu un aer ciudat. Dar care sînt nout ile dumitale?ă ăţ

- Voi ajunge îndat la ele.ă

Şi, c utînd s nu întreac m sura, se apuc s flec reasc despreă ă ă ă ă ă ă ă situa ia de dincolo de Canalul Mînecii. Ce straniu s vorbeşti unei fantome!ţ ă Iar condi ionarea lui îl împiedica s spun adev rul. O dorea, dar cîndţ ă ă ă

30

Poul Anderson

încerca, limba parc i se în epenea.ă ţ

- Iar costul unei simple sticle de vin roşu ..

- Te rog..., îl întrerupse ea ner bd toare. Nu vrei s ajungi laă ă ă problema noastr ? Am seara dat .ă ă

- Oh! îmi pare într-adev r r u. Vezi...ă ă

Cineva b tu în uş , ceea ce-l salv .ă ă ă

- Scuz -m , murmur ea, înainte de a se fi strecurat pe sub perdeleleă ă ă sumbre ca s deschid . Everard o urma cu paşi de lup.ă ă

Ea se d du înapoi, poticnindu-se, şi scoase un strig t:ă ă

- Charlie!

Whitcomb o strînse în bra e, f r s ia aminte la sîngele înc umedţ ă ă ă ă care tocmai îi stropise cu zece secole mai înainte veşmintele-i saxone. Everard ap ru în hol, şi englezul îl privi cu o expresie de uimire amestecată ă cu oroare.

Vru s pun mîna pe paralizator, dar Everard îl şi intuia cu al s u.ă ă ţ ă

— Las tîmpeniile, îi spuse americanul, sînt prietenul t u. Doresc să ă ă te ajut. Ce plan absurd ai scornit, zi!

- O... in aici... ca s-o-mpiedic s mearg ...ţ ă ă

- Şi crezi c ei n-au mijlocul de a te repera? Everard prinse a vorbi înă graiul temporal, singurul utilizabil în prezen a însp imîntatei fete. Cînd l-amţ ă p r sit în 1894, Mainwethering începea s aib nişte b nuieli nepl cute.ă ă ă ă ă ă Dac ne vom purta neîndemînatic, toate unit ile Patrulei vor fi alertate. Voră ăţ îndrepta eroarea, probabil, omorînd-o pe Mary, iar tu vei fi exilat.

- Eu... Whitcomb se în buşi. Figura lui era masca teroarei. Tu... n-aiă l sa-o totuşi s moar ...ă ă ă

- Nu, dar trebuie s ne purt m mai inteligent.ă ă

- Vom evada... vom g si o perioad tare îndep rtat ... Dac trebuie,ă ă ă ă ă ne vom întoarce în era dinozaurilor.

- Taci! îi porunci Everard. Via a dumitale este în primejdie, iar noi neţ str duim s te salv m. Dac n-ai încredere în mine, încrede-te m car înă ă ă ă ă Charlie. Relu în temporal, c tre cel lalt: ascult , b trîne, nu exist nici loc,ă ă ă ă ă ă nici timp în care te-ai putea ascunde. Mary Nelson a murit ast -sear . E ună ă fapt istoric. Eu am şi intrat în încurc tur : familia pe care era cît pe-aci s-oă ă viziteze Mary nu va fi acas cînd va c dea bomba. Dac ai încerca s fugi cuă ă ă ă ea, v-ar descoperi. E doar o întîmplare c un agent al Patrulei n-a ajuns încă ă aici.

Whitcomb se for s fie calm.ţă ă

- Dar dac voi s ri cu ea în 1948? De unde po i şti c ea n-a reap rută ă ţ ă ă deodat în 1948? E un fapt poate deopotriv de istoric.ă ă

- B trîne, î i esteă ţ cu neputin .ţă Încearc . Hai, spune-i c o vei faceă ă s sar în viitor cu patru ani.ă ă

31

Patrula timpului

Whitcomb morm i:ă

- Ar însemna s m tr dez... Şi sînt condi ionat...ă ă ă ţ

- Asta-i. Ai tocmai posibilitatea s -i apari aşa cum eşti în clipa asta,ă dar de cum începi s -i vorbeşti eşti silit s min i, deoarece nu po i faceă ă ţ ţ altfel. De altminteri, cum i-ai explic existenta? Dac r mîne Mary Nelson,ă ă ă W.A.A.F.-ul10 o va socoti dezertoare. Dac -şi schimb numele, unde sîntă ă actul de naştere, livretul de familie, cartelele, toate aceste buc i de hîrtieăţ pe care guvernele secolului al XX-lea le in în mare cinste? E f r speran ,ţ ă ă ţă b trîne!ă

- Atunci ce putem face?

- S înfrunt m Patrula şi s ne ap r m. Aşteapt aici o clip .ă ă ă ă ă ă ă

Everard era calm şi rece. N-avea timpul s se însp imînte, nici s fieă ă ă uluit de extraordinarul s u donquijottism. În strad îşi reg si maşina de s rită ă ă ă în timp şi o regl astfel încît s-o expedieze cinci ani mai tîrziu, în plină ă amiaz , pe Picadilly Circus. Ap s disjunctorul principal, v zu cum dispareă ă ă ă f r el aparatul, apoi reintr în cas , Mary st tea tremurînd şi plîngînd, înă ă ă ă ă bra ele lui Whitcomb. Ah, aceşti bie i copii pierdu i!ţ ţ ţ

- E bine. Everard îi duse în salon şi se aşez cu arma-n mîn . Acum să ă ă aştept m.ă

Nu dur mult. Ună salt -n timpă ap ru la bord cu doi oameni în gri,ă trimişii Patrulei. Erau înarma i. Everard îi m tur cu o raz paralizant deţ ă ă ă ă mica tensiune.

- Ajut -m s -i leg, Charlie, spuse.ă ă ă

Mary se ghemuia amu it într-un col .ţ ă ţ

Cînd oamenii îşi rec p tar cunoştin a, Everard se aplec peste ei cuă ă ă ţ ă un surîs glacial.

- De ce anume sîntem acuza i, b ie i? întreb el în graiul temporal.ţ ă ţ ă

- Gîndesc c ştii, r spunse calm unul dintre prizonieri. Dup dispari iaă ă ă ţ voastr , Biroul central ne-a îns rcinat s v reg sim. Cercetînd s pt mînaă ă ă ă ă ă ă care urmeaz , am descoperit c a i evacuat o familie care trebuia să ă ţ ă dispar într-un bombardament. Dosarul lui Whitcomb ne-a indicat faptul că ă trebuia s fi venit aici ca s-o salva i pe aceast femeie, c reia îi era dat să ţ ă ă ă moar ast -sear . A i face bine s ne dezlega i, sau aceasta va agrava şiă ă ă ţ ă ţ mai mult cazul vostru.

- Eu n-am transformat Istoria, spuse Everard. Daneelienii sînt tot acolo, nu!

- Da, fireşte, dar...

- De unde ştii dumneata c familia Enderby trebuia s piar ?ă ă ă

- Casa lor a fost atins , iar ei au afirmat c n-au ieşit decît pentruă ă c ...ă

- Da, dar faptul este c de acum înainteă ei sînt bine ieşi i. ţ Este

10 Aviatoarele din serviciul auxiliar.

32

Poul Anderson

scris. Acum voi încerca i s schimba i trecutul.ţ ă ţ

- Dar femeia de aici...

- Sîntem siguri c n-aă existat o Mary Nelson care s-a stabilit..., să spunem, la Londra, în 1850, ca s moar de b trîne e în jurul anului 1900?ă ă ă ţ

Captivul cu fa a slab se strîmb s lbatic:ţ ă ă ă

- V zbate i al naibii! Dar n-o s v mearg deloc. Nu pute i luptaă ţ ă ă ă ţ împotriva întregii Patrule!

- Crezi? V pot p r si aici, unde familia Enderby v va g si pesteă ă ă ă ă dou ore. Mi-am reglat maşina de s rit în timp s apar într-un loc public,ă ă ă ă într-un moment pe care doar eu îl cunosc. Ce efect va avea asta asupra Istoriei?

- Patrula va lua m suri corective ca s -ndrepte încurc tura, dup cumă ă ă ă şi voi a i f cut-o în secolul al V-lea.ţ ă

- Poate! Aş fi totuşi în stare s -i uşurez considerabil munca dac s-ară ă admite s mi se asculte dolean a. Vreau un Daneelian.ă ţ

- Ce?

- M-ai în eles perfect. Dac trebuie, voi înc leca propriul dumitaleţ ă ă salt -n timpă şi voi avansa un milion de ani. Le voi expune lor înşile cu cît mai simpl ar fi situa ia dac ne-ar acorda o şans .ă ţ ă ă

- Nu va fi necesar.

Everard se roti în jurul s u, cu r suflarea t iat . Paralizatorul îi c zuă ă ă ă ă din mîn .ă

Nu putea privi silueta care str lucea înaintea lui. Dînd înd r t, îl înecă ă ă ă un hohot de plîns.

- i-a fost examinat dezideratulŢ , rosti glasul de linişte. Era cunoscut şi cînt rit cu milenii înainte de a te naşte. R mîneai totuşi o verigă ă ă indispensabil în lan ul timpului. Dac ai fi eşuat ast -sear n-ar fi existată ţ ă ă ă mil . Pentru noi, se şi afl scris c un anume Charles şi o anumit Maryă ă ă ă Whitcomb tr iau în Anglia victorian . Era, de asemenea, scris c Maryă ă ă Nelson pierise împreun cu familia pe care o vizitase în 1944 şi c Charlesă ă Whitcomb tr ise celibatar sfîrşind prin a muri în serviciu comandat, înă Patrul . Se luase not de aceast anomalie şi, întrucît cel mai infim paradoxă ă ă constituie o ruptur în urzeala spa iu-timp, noi trebuia s-o rectific m,ă ţ ă eliminînd din cursul lucrurilor unul sau altul dintre aceste fapte. Or, acum ai decis care s fie eliminată .

Într-un col al spiritului s u zguduit, Everard, ştiu c cei doi trimişi deţ ă ă Patrul fuseser deodat elibera i. El ştiu c maşina-i de s rit în timpă ă ă ţ ă ă fusese... era... va fi subtilizat , f r s fie v zut , în chiar clipa materializ riiă ă ă ă ă ă ă ei. Ştiu c Istoria se citea în prezent astfel: Mary Nelson, W.A.A.F., disp rut ,ă ă ă presupus omorît prin c derea unei bombe aproape de locuin a familieiă ă ă ţ Enderby, care se g seau cu to ii la ea, pe cînd propria lor cas fuseseă ţ ă distrus ; Charles Whitcomb, disp rut în 1947, presupus înecat prin accident.ă ă Ştiu c i-a fost explicat fetei adev rul, înainte ca ea s fie condi ionat ,ă ă ă ţ ă astfel încît s nu-l divulge niciodat şi c au trimis-o împreun cu Charlie înă ă ă ă

33

Patrula timpului

1850. Ei şi-ar duce existen a în clasa mijlocie, f r s se simt niciodatţ ă ă ă ă ă prea bine sub domnia reginei Victoria, iar Charlie ar avea deseori nostalgia a ceea ce fusese în Patrul ... apoi s-ar întoarce spre so ia şi copiii s i,ă ţ ă spunîndu-şi c la urma urmelor sacrificiul nu fusese chiar atît de mare.ă

El ştiu toate astea şi, de asemenea, c Daneelianul plecase. Cîndă întunecatele vîrtejuri ale creierului s u se domolir şi putu s -i privească ă ă ă mai limpede pe cei doi mesageri ai Patrulei, habar n-avea totuşi care va fi propriul s u destin.ă

- Vino. spuse primul om. S plec m de aici înainte de a se deşteptaă ă cineva în cas . Te vom readuce în anul dumitale... 1954, nu ?ă

- Şi apoi? întreb uimit Everard.ă

Omul d du din umeri. Indiferen a-i afectat ascundea prostă ţ ă cutremurul pe care i-l provocase ivirea Daneelianului.

- Prezint -te şefului dumitale de sector. Ai dovedit f r umbr de-ă ă ă ăndoial c nu po i fi folosit în mod normal.ă ă ţ

- Aşadar... sînt pur şi simplu m tr şit...ă ă

- N-are nici un rost s mîrîi. Crezi c întîmplarea dumitale este unică ă ă într-un milion de ani de munc ai Patrulei? Regulamentul ine pe deplină ţ seama şi de asemenea cazuri. Î i va trebui, evident, un antrenamentţ complementar. Ceea ce se potriveşte cel mai bine personalit ii dumitaleăţ este o func ie de neataşat - indiferent în ce er , indiferent în ce loc,ţ ă pretutindeni şi de fiecare dat cînd ar putea fi nevoie de dumneata.ă Presupun c asta î i va pl cea.ă ţ ă

Cu picioarele moi, Everard înc lec maşina de s rit în timp. Cîndă ă ă coborî din nou de pe ea, au şi trecut zece ani.

Traducerea de Dorin A. Groza

34