97914628 proiect cultura pajistilor

7/23/2019 97914628 Proiect Cultura Pajistilor

http://slidepdf.com/reader/full/97914628-proiect-cultura-pajistilor 1/75

Introducere

De-a lungul vremurilor, primele civilizaţii umane s-au bazat pe creşterea animalelor

ierbivore domestice care au folosit la un nivel superior vegetaţia ierboasă primară naturală, cât şi

cea rezultată după incendierea sau defrişarea unor păduri nesfârşite, răspândite mai ales în zona

montană cu climat temperat, unde ne situăm şi noi. Creşterea numerică a populaţiei a determinat

o expansiune şi luptă continuă a omului cu pădurea pentru a asigura rana animalelor care ne

oferă lapte, carne, lână, piei, forţă motrică pentru transport, lucrările câmpului, lupta de apărare

împotriva invadatorilor şi alte necesităţi. !u întâmplător marele pratolog englez ". Davies, în prima #umătate a secolului trecut, spunea că $pa#iştile sunt un produs al omului şi al animalelor

sale%. &i acum pe glob '() milioane de oameni trăiesc exclusiv de pe urma păstoritului care a

a#uns la capacitatea maximă de încărcare a pa#iştilor sau ciar la suprapăşunat provocând rărirea

covorului ierbos, eroziunea solului şi deşertificarea unor mari suprafeţe de terenuri productive.

*aţă de acest proces general, care are loc pe glob, în ţara noastră are loc un proces invers de

semiabandon sau abandon a mari suprafeţe de păşuni din zona montană mai greu accesibilă sau a

unor fâneţe din apropierea localităţilor.

+ceastă situaţie a apărut ca urmare a în#umătăţirii efectivelor de ovine şi bovine în ultimii

aproape ) de ani, după revoluţie, cât şi al apariţiei unor noi surse de rană pentru animale, cum

sunt cele - milioane ectare de terenuri arabile lăsate pârloagă din zonele de câmpie şi deal ale

ţării. +ceastă supraofertă de vegetaţie ierboasă existentă în zona montană trebuie să o valorificăm

cum se cuvine, astfel riscăm să o pierdem în favoarea vegetaţiei lemnoase care se instalează

exponenţial până la stadiul de pădure din care a provenit. Crescătorii de animale de dinaintea

noastră, de secole şi ciar milenii, au luptat cu pădurile din lanţul carpato-baltic cucerind şi

îmblânzind natura sălbatică pentru a instzaura şi dezvolta o civilizaţie pastorală fără egal înaceastă parte a uropei. +r fi păcat să pierdem aceste $cuceriri% ale spaţiului pastoral românesc

de care se leagă geneza şi existenţa neîntreruptă pe aceste meleaguri ale neamului nostru.

/oetul roman *lorus, în primul secol al mileniului trecut, scria că $dacii stau aninaţi în

munţi%, iar oraşul-cetate 0armisegetusa, care era aşezat la '))m altitudine-cea mai înaltă

'



capitală a unui stat antic din uropa, avea ca resursă principală de existenţă creşterea animalelor.

1n amintirea strămoşilor şi al celor care au trudit neîntrerupt să cucerească şi să menţină spaţiul

pastoral montan actual, noi, cei de azi, suntem datori să continuăm pe mai departe aceste tradiţii

care riscă să se piardă dacă nu intervenim la timp.

Capitolul I – Cadrul natural

0atul Cornu 2uncii este aşezat în nord-estul

ţării, în partea sud-estică a #udeţului 0uceava.

*olosindu-ne de coordonatele geografice îllocalizăm la 345'6 latitudine nordică şi 7546

longitudine estică. *aţă de municipiul 0uceava este

situat în partea de sud-vest, la o distanţă în linie

dreaptă de cca. 8 9m. 0atul este $tăiat% pe din

două, longitudinal, de şoseaua naţională ce face

legătura între oraşele *ălticeni şi :ura ;umorului,

fiind la o distanţă de cca. ' 9m de *ălticeni şi '4

9m de :ura ;umorului.

Densitatea destul de mare a locuinţelor dă trăsăturile specifice unui sat de tip adunat, dar

şi de sat galerie prin aşezarea locuinţelor de-a lungul apei <oldovei. 0pre sud-est se învecinează

cu satul 0asca !ouă, iar la nord-vest cu satul =ăişeşti. 1n partea de nord-est se desparte de satul

Dumbrava prin proprietăţile funciare ale acestora. 2a vest şi sud-vest este despărţit de satee

<ăini şi 0asca <are prin râu <odova şi lunca acestuia. >eritoriul satului este aşezat pe platforma

moldo-podolitică, platformă separată în două subunităţi geomorfologice? /iemontul pericarpatic

de la =aia @/odişul /iemontez de la =aiaA şi /odişul &omuzurilor, între <oldova, 0uceava şi0iret. Deşi faţă de nivelul mării este la o altitudine de aproximativ 3)) m, datorită zonelor

încon#urătoare mai înalte, face parte din depresiunea =aia-/ăltinoasa. Culoarul lung de aproape

9m al văii <oldovei ce merge paralel cu satul este alcătuit dintr-o albie ma#oră @luncăA în care se

disting patru terase, satul fiind aşezat pe terasa de 8-7 m, inundabilă în partea de #os a lui. /artea

CORNU LUNCII



din amonte a satului este aşezată pe terasa de (-') m. <icrorelieful este alcătuit din terasele

amintite şi din aluviuni sub formă de pietrişuri şi nisipuri, trecerea de la o terasă la alta făcându-

se pe neobservate.

/e teritoriul satului, care are o lungime 3 9m, râul <oldova prezintă un intens fenomen

de despletire a apelor. 2ocuitorii satului s-au folosit din plin de potenţialul râului utilizându-l

pentru mori, fierăstraie, balastiere cât şi pentru pescuit. 2unca râului <oldova a fost o sursă

relativ importantă în asigurarea lemnului pentru foc, pentru creşterea vitelor şi o adevărată

binefacere în zăgăduirea apelor în timpul puoaielor. >otodată, rămâne un loc de agrement

deosebit de frumos şi atractiv.

Climatul este temperat-continental, Carpaţii Brientali constituind o barieră în calea

influenţelor oceanice mai umede. 1n scimb, se face mai mult simţită influenţa climei din zonele

nordice, prin iernile lungi, aspre şi geroase, cu zăpadă viscolită şi verile secetoase. /rin folosireadatelor înregistrate la staţia meteorologică *ălticeni, care are amplasate două puncte

meteorologice şi pe teritoriul din apropierea satului @Dumbrava şi 0ascaA, se argumentează

climatul temperat-continental evidenţiat, mai ales, iarna. Când se înregistrează minime destul de

coborâte @-)5C la data de 3 ianuarie '8)A şi maxime ridicate în timpul verii. 2una cu cea mai

ridicată temperatură este iulie, înregistrându-se 8,'5C, la ') iulie '(). xistă o durată destul de

mare în primăvară şi toamnă fără îngeţ, în care se pot desfăşura lucrări agricole în condiţii

optime. >emperatura medie anuală este de 7-(5C. /recipitaţiile cad într-o cantitate medie anualăde specifică zonei, de 78)-4)) mman, cu maximă în luna mai @(3, 3 mmA şi minime în luna

decembrie @'4,3 mmA, conform datelor obţinute de la 0taţiunea /omicolă *ălticeni. +nii secetoşi

au fost '', '3, '4, ', ))) şi ))4, iar cu precipitaţii abundente anul '(' cu 8),

mm în 7) de minute, când râul <oldova şi-a mărit debitul, inundând un întins teren. Circulaţia

aerului se face paralel cu culoarul văii <oldovei, dominând vânturile de nord care suflă cu putere

iarna, viscolind zăpada, iar vara, producând furtuni. >otuşi, în cea mai mare parte a anului,

vânturile sunt slabe. B caracteristică a microzonei o constituie brizele de zi şi de noapte care dau

un aspect mai răcoros climei, mai ales în timpul verii, şi fac ca vegetaţia să fie mai târzie cu o

săptămână faţă de satele din podiş @;orodniceni, =oteşti, EăbâiaA şi cu două săptămâni faţă de

oraşul *ălticeni.

0olurile sunt argilo-luviale brune, dovedind că pădurile au stăpânit o parte a satului.

Fegetaţia este variată, dar încă se mai vede ca fiind specifică pădurea de ste#ar.



Capitolul II – Măsuri de îmbunătăţire a pajiştilor

/a#iştile reprezintă o importantă sursă pentru asigurarea ranei animalelor, cu condiţia

aplicării măsurilor de îmbunătăţire.

Degradarea pa#iştilor este determinată de scimbările care au loc în condiţiile de viaţă ale

plantelor şi în structura vegetaţiei. Când aceste scimbări sunt însoţite de scăderea producţiei sau

înrăutăţirea calităţii ei, se consideră din punct de vedere economic că pa#iştea se degradează.

/rintre cauzele care au generat şi generează diferitele fenomene care înrăutăţesc condiţiile

de viaţă ale plantelor, unele sunt legate de factorii naturali, iar altele de factori de ordin

gospodăresc, în care omul şi animalele au un rol otărâtor. /rintre factorii naturali care au

acţionat şi acţionează în procesul de degradare al pa#iştilor, regimul de umiditate şi rană

reprezintă un rol principal. +stfel, urmările acţiunii lor pot îmbrăca următoarele aspecte?

- insuficienţa umidităţii în perioada de vegetaţieG

- excesul de umiditateG

- conţinutul scăzut de substanţe nutritive în solG

- excesul de săruri în solG

- reacţia solului nefavorabilă creşterii vegetaţiei.

Hnsuficienţa sau excesul de umiditate şi aspectele legate de acestea se pot întâlni în

diferite zone de vegetaţie, ceea ce determină ca multe specii fura#ere valoroase să dispară, locul

lor în covorul vegetal al pa#iştilor fiind ocupat de specii mai puţin pretenţioase, mai bine

adaptate, însă cu valoare fura#eră scăzută.

1n procesul de formare şi evoluţie a solurilor, mai ales în zona dealurilor şi de munte, o

parte din sărurile solubile şi ciar stratul de sol, sunt spălate treptat, aceasta ducând la pierderi de

substanţe nutritive, ceea ce împiedică o creştere optimă a speciilor fura#ere valoroase din pa#işti.Eeacţia solului poate influenţa compoziţia floristică a pa#iştilor în sensul favorizării

creşterii unor specii care preferă reacţie acidă sau alcalină, acestea putând duce la dispariţia

ierburilor valoroase din punct de vedere fura#er.

Ina din cauzele care grăbesc procesul de degradare a pa#iştilor o constituie activitatea

omului şi a animalelor. +stfel, folosirea neraţională a pa#iştilor, cu un număr prea mare de

3



animale şi ignorarea totală a celor mai elementare măsuri de îngri#ire, duc la ruderalizarea

pa#iştilor, la intensificarea eroziunii, la modificarea compoziţiei floristice şi la micşorarea

considerabilă a producţiei.

>enologia îmbunătăţirii pa#iştilor se diversifică în funcţie de tipul vegetaţiei, condiţiile

ecologice, modul de folosire etc.

2ucrările de îmbunătăţire a pa#iştilor permanente se împart în două categorii? lucrări de

suprafaţă ( măsuri de suprafaţăA şi lucrări radicale @măsuri radicaleA.

II.1. Măsuri de suprafaţă

/rin aceste lucrări se urmăreşte realizarea unor condiţii mai bune de viaţă pentru plantele

valoroase de pe pa#işti, fără a se distruge covorul vegetal existent. /entru creşterea gradului de

acoperire a solului cu vegetaţie ierboasă se recomandă efectuarea unor lucrări tehnico-culturale,

care constau în curăţirea de resturi vegetale şi de pietre, distrugerea muşuroaielor şi grăpatul

pa#iştilor, cunoscute şi sub denumirea de lucrări de Jigienă culturală%, ce se fac anual sau de câte

ori este nevoie. In alt obiectiv important al lucrărilor de suprafaţă îl constituie îmbunătăţirea

compoziţiei floristice prin combaterea vegetaţiei lemnoase, a buruienilor, îmbunătăţirea

regimului de apă, a regimului de rană, prevenirea şi combaterea eroziunii solului,

supraînsămânţarea şi combaterea dăunătorilor. +stfel, putem vorbi despre?

Curăţirea de resturi veetale şi de pietre

/rin lucrările de curăţire se îndepărtează de pe pa#işti resturile vegetale rămase după

păşunat sau depuse de ape, mărăcinişuri şi cioate rămase după defrişarea vegetaţiei lemnoase.

2ucrarea se face manual sau mecanizat în funcţie de panta terenului şi gradul de acoperire a

pa#iştii cu aceste materiale.

/e pa#iştile de deal şi munte strângerea pietrelor şi scoaterea cioatelor, buturugilor, este o

lucrare obligatorie, când acestea ocupă suprafeţe apreciabile din fondul pastoral.

Cioatele şi buturugile rămase în urma defrişărilor se scot manual, mecanizat sau cu

a#utorul explozivilor, după care se depozitează înafara pa#iştii.

2ucrările de curăţire a pa#iştilor de resturi vegetale şi pietre se fac de regulă primăvara

devreme, însă se pot efectua şi toamna târziu. /e pa#iştile folosite prin păşunat, lucrările de

curăţire trebuie întreprinse tot timpul anului, pentru înlăturarea plantelor neconsumate de

animale, pentru a se împiedica înmulţirea acestora. După efectuarea lucrărilor de curăţire,

8



porţiuni din pa#işti rămân cu goluri, denivelate şi se impune nivelarea şi supraînsămânţarea cu un

amestec de seminţe de graminee şi leguminoase perene recomandat pentru zona respectivă.

!istruerea muşuroaielor

0uprafeţe însemnate de pa#işti din ţara noastră sunt acoperite într-o proporţie mai micăsau mai mare de muşuroaie. <uşuroaiele se formează pe pa#iştile neîngri#ite, folosite neraţional

şi pot avea o pondere mare @4)-()KA, îngreunând astfel efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire şi

diminuiază suprafaţa utilizabilă. <uşuroaiele pot fi de origine animală, provenite din pământ

scos de cârtiţe, furnici, mistreţi, popândăi, păşunatul pe teren cu umiditate ridicată şi în general

sunt lipsite de vegetaţie şi de origine vegetală, care se formează pe tufele dese ale unor graminee,

rogozuri, pe cioate, muşci, acestea fiind parţial acoperite cu vegetaţie ierboasă nevaloroasă.

<uşuroaiele sunt în faza iniţială mici şi de regulă neînţelenite, însă cu timpul pot atinge

dimensiuni de 7)-() cm în diametru şi )-3) cm înălţime şi se înţelenesc. <uşuroaiele înţelenite

sunt mai răspândite pe pa#iştile de munte, se numesc marghile şi provin din tufele de Nardus

stricta şi Deschampsia caespitosa. 1n regiunile dealurilor înalte sunt mai răspândite muşuroaiele

provocate de furnici şi de origine vegetală. /a#iştile cu muşuroaie realizează producţii mici, de

slabă valoare fura#eră şi se exploatează cu dificultăţi mai ales prin cosit. <uşuroaiele anuale, de

origine animală, se distrug relativ uşor manual sau folosind grape cu colţiG muşuroaiele înţelenite

pot fi distruse cu maşini de curăţat pa#işti @<C/-',8 sau <C/-A sau cu grederul semipurtat

pentru pa#işti. 1n cazul când muşuroaiele ocupă peste )-3)K din suprafaţa pa#iştilor, iar pantaterenului este mai mică de )), se recomandă desţelenirea şi înfiinţarea pa#iştilor temporare.

Hndiferent cu ce mi#loace se face distrugerea muşuroaielor, acestea trebuie bine mărunţite,

împrăştiate uniform şi reînsămânţarea unui amestec de graminee şi leguminoase perene specific

zonei.

"răpatul pajiştilor

Cercetările au demonstrat că prin grăparea pa#iştilor se îmbunătăţesc condiţiile de aer din

sol, se face o mineralizare mai bună a materiei organice şi o mai bună aprovizionare cu apă.

+ceastă lucrare se face numai în complex cu lucrările de fertilizare, amendamentare, distrugerea

muşuroaielor şi supraînsămânţarea, deoarece poate avea efecte negative prin rănirea nodurilor de

înfrăţire la graminee, a coletului la leguminoase, distrugerea unor muguri, lăstari, rădăcini.

7



Combaterea veetaţiei lemnoase

/a#iştile din regiunile de deal şi de munte, fiind de origine secundară, ocupă terenuri care

în trecut au fost cu păduri. Datorită acestui fapt, vegetaţia ierboasă este în competiţie permanentă

cu vegetaţia lemnoasă. 0peciile lemnoase se instalează mai ales pe suprafeţele de pa#işti la care

nu se aplică lucrări curente de îmbunătăţire şi îngri#ire şi în cazul folosirii neraţionale,

reducându-se astfel suprafaţa utilă. 1n acelaşi timp vegetaţia lemnoasă favorizează creşterea unor

specii ierboase, slabe din punct de vedere fura#er şi stân#eneşte exploatarea pa#iştilor.

Defrişarea vegetaţiei lemnoase se face pe baza unor studii şi documentaţii în care se

prevăd toate detaliile privind organizarea şi efectuarea lucrării. 0e elaborează astfel proiecte,

denumite amenajamente silvopastorale, în care se ţine seamă de prevenirea eroziunii solului, de

crearea zonelor de refugiu pentru animale, de ocrotirea speciile lemnoase rare. Fegetaţia

lemnoasă se îndepărtează total sau parţial. 0e îndepărtează complet, fără restricţii, pe terenurile

plane până la moderat înclinate, cu panta mai mică de ')) @'(KA, iar parţial la pa#iştile situate pe

versanţi cu înclinaţie de ')-)), pe pa#iştile din regiunile mai uscate pentru a nu înrăutăţi regimul

de aprovizioanre cu apă al plantelor şi pe terenuri cu strat subţire de sol.

!u va fi defrişată vegetaţia lemnoasă din pa#iştile situate pe terenuri cu panta mai mare de

))

, cele cu sol mai subţire de ') cm, precum şi cele din vecinătatea ravenelor, ogaşelor sau de pe grootişuri, pentru a se evita declanşarea proceselor de eroziune. 0e recomandă totuşi, ca pe

pa#iştile situate pe pante până la ')), să se menţină un număr redus de arbori solitari @ste#ar,

gorun, mesteacăn, fag etc.A sau pâlcuri de arbori, care constituie zone de refugiu pentru animale

în perioadele cu intemperii sau cu călduri mari. /entru a se uşura accesul animalelor sub aceşti

arbori tulpinile se curăţă de ramuri până la înălţimea de ',8- m. /e pa#iştile situate pe versanţi,

cu panta de ')-)) @'(-8(KA defrişarea vegetaţiei lemnoase se face în benzi late de 3)-') m,

paralel cu curbele de nivel, acestea alternând cu benzi antierozionale nedefrişate, late de 8-8 m,

în funcţie de pantă.

/entru trecerea animalelor prin benzile nedefrişate, se fac descideri în ungi ascuţit faţă

de curbele de nivel şi în zigzag, de la o bandă la alta. 0unt excluse de la defrişare speciilor

lemnoase rare şi cele declarate monumente ale naturii, care sunt ocrotite de lege, ca? inus

cem!ra ("#m!ru$, %a&us !accata (tisă$, 'ari& decidua ssp. carpatica (larice, "adă$,

4



hododendron )otsch*i (!ujor de munte$, inus mugo (jneapăn$, care prote#ează grootişurile,

coastele erodate. Curăţirea pa#iştilor de vegetaţie lemnoasă se poate efectua manual, mecanizat

sau cimic.

Defrişarea manuală se aplică mult în ţara noastră, însă este costisitoare. 0peciile

lemnoase care nu lăstăresc se taie ras la suprafaţa solului, cele cu dra#oni din colet, se

îndepărtează împreună cu coletul, iar cele cu dra#onare din rădăcini se retează de mai multe ori în

perioada de vegetaţie. Defrişarea se face tot timpul anului la răşinoase şi la sfârşitul verii, la

celelalte specii.

Ineltele care se folosesc la defrişare sunt? toporul coasă, sapa de defrişat, coasa de

arbuşti, cosorul de defrişare etc. <aterialul lemnos rezultat din curăţire se adună în grămezi

numite martoane, cu dimensiuni de 3-7 m lungime, - m lăţime şi ',8-,) m înălţime, aran#ate

pe direcţia generală a curbelor de nivel. Defrişarea pe cale mecanică se face cu maşini speciale care se utilizează diferenţiat, în

funcţie de natura vegetaţiei lemnoase. >ufele lemnoase cu diametrul până la , cm se distrug cu

maşina de curăţat pa#işti <C/-',8 m, iar cele cu diametrul până la 3 cm cu maşina <C/-.

+rboretul cu diametrul tulpinilor la sol până la '8 cm se distruge cu ecipamentul de tăiere a

arboretului >+-, iar arborii cu diametrul până la 4) cm se scot cu rădăcini, cu a#utorul

împingătorului pentru defrişare, acţionat de tractorul 0-'8)).

Cioatele rămase după tăierea arboretului se scot din sol cu a#utorul ecipamentului C-',, purtat în spate pe tractoare cu şenile. +dunarea arboretului tăiat, a cioatelor şi a rădăcinilor

scoase, se face cu ecipamentul de strâns arboret şi cioate 0+C-,7.

Distrugerea vegetaţiei lemnoase pe cale chimică , a început să se aplice tot mai mult şi

constituie o măsură care completează lucrările mecanice de combatere. *olosirea arboricidelor se

impune pentru eliminarea lăstarilor tineri ce apar din coletele şi rădăcinile rămase în sol după

defrişare. Cercetările efectuate de 0imtea !. @'4A pe pa#iştile de deal de la =eriu, #ud.

;unedoara, au condus la concluzia că rezultate bune se obţin prin stropirea pe frunze cu amestec

de 8)K sare de amină @,3 DA şi 8)K >ordon 8 @/icloramA.

Dozele şi numărul de tratamente sunt determinate de vârsta lăstarilor după defrişare şi de

sensibilitatea speciilor lemnoase. +stfel, la un tratament, dozele variază de la la din fiecare

arboricid în primii ani după defrişare, până la 8-'8 la în anul al 3-lea şi al 8-lea de la

defrişare. Dozele de arboricid, recomandate se aplică diluat în 7))-()) l apăa în funcţie de

(



volumul frunzişului. 0peciile cele mai sensibile @ +lnus glutinosa, etula pendula, or*lus

avellana, u!us caesius$ se combat prin '- tratamente în primul an după defrişare. Ln anii

următori sunt necesare până la tratamente, cu doze sporite de arboricide. 0peciile lemnoase

rezistente @arpinus !etulus, rataegus monog*na, runus spinosa, uercus cerris, . ro!ur$ se

combat numai în primul şi al doilea an de la defrişare, prin 3-8 tratamente. /erioada optimă

pentru efectuarea tratamentului este luna iulie, când suprafaţa foliară este maximă. După

aplicarea tratamentelor se interzice păşunatul timp de (-') zile.

Fegetaţia lemnoasă se mai poate înlătura în totalitate cu Eoundup @7-') laA, Felpar @-

') laA, :arlon @-7 laA, Mrenite @8-' laAG tratamentele se repetă '- ani, însă se distruge şi o

parte din vegetaţia ierboasă @în totalitate la folosirea Eoundupului şi numai leguminoasele la

folosirea celorlalte produseA. După tratamentul cu aceste produse, păşunatul se interzice

săptămâni.După distrugerea vegetaţiei lemnoase, terenul respectiv se curăţă de litieră şi de alte

resturi lemnoase, se nivelează, se aplică îngrăşăminte cimice sau organice şi amendamente, se

mobilizează superficial prin grăpare şi se seamănă cu amestecuri de graminee şi leguminoase

perene. /entru pregătirea terenului şi semănat se pot folosi maşinile combinate de frezat şi

semănat, după care, obligatoriu lucrarea cu tăvălugul.

Combaterea buruienilor

/rin buruieni ale pa#iştilor se înţeleg speciile lipsite total sau parţial de valoare fura#eră,cele dăunătoare vegetaţiei ierboase valoroase, care depreciază calitatea produselor obţinute de la

animale şi cele vătămătoare sau toxice.

2a îmburuienarea pa#iştilor permanente contribuie lipsa lucrărilor curente de îngri#ire

@cosirea plantelor neconsumate, împrăştierea de#ecţiilor după păşunat, distrugerea muşuroaielorA,

cosirea cu multă întârziere a fâneţelor, după ce buruienile au format seminţe, folosirea

neraţională prin păşunat, fertilizarea unilaterală cu azot, târlirea neraţională, excesul sau deficitul

de umiditate în sol etc. <etodele de combatere a buruienilor din pa#işti diferă în funcţie decauzele care au dus la apariţia lor, de gradul de îmburuienare, de biologia speciilor, de modul de

folosire a pa#iştii şi de posibilităţile organizatorice şi financiare. 0e cunosc metode preventive,

metode indirecte /i metode directe de combatere a buruienilor din pa#işti.

Metodele preventive constau în aplicarea unor măsuri simple de îngri#ire şi respectarea

regulilor folosirii raţionale a pa#iştilor, dintre care menţionăm?



- îndepărtarea prin cosit a speciilor neconsumate de animale, de mai multe ori în perioada

de vegetaţieG

- folosirea la fertilizarea pa#iştilor a gunoiului de gra#d fermentat, pentru distrugerea

capacităţii de germinare a seminţelor de buruieniG

- împrăştierea de#ecţiilor rămase de la animaleG

- folosirea unor seminţe cu puritate mare la supraînsămânţarea pa#iştilorG

- recoltarea fâneţelor la epoca optimă, înainte ca ma#oritatea buruienilor să a#ungă la

maturitate şi să-şi scuture seminţeleG

- scimbarea modului de folosire a pa#iştilor, la fiecare -3 ani.

Metodele indirecte se referă la lucrările de îmbunătăţire şi folosire raţională a pa#iştilor?

îmbunătăţirea regimului de umiditate, aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor, distrugerea

muşuroaielor etc.

+stfel, îndepărtarea excesului de apă din pa#işti, prin drena#, contribuie la distrugerea

unor specii toxice, a plantelor igrofile, fără valoare fura#eră. Hntroducerea păşunatului raţional,

completat cu aplicarea măsurilor curente de întreţinere, reprezintă cele mai eficiente mi#loace de

combatere a buruienilor din pa#işti.

Metodele directe se folosesc când pa#iştile au un grad de îmburuienare ridicat, cu multe

plante toxice care cresc în vetre, iar măsurile indirecte de combatere nu dau rezultate

corespunzătoare. <etodele directe de combaterea buruienilor sunt pe cale mecanică şi cimică. Metodele mecanice constau din cosirile repetate, care duc la epuizarea buruienilor,

plivitul prin retezarea de la suprafaţă a buruienilor ce se înmulţesc numai prin seminţe, de sub

colet a celor care formează lăstari din colet şi smulgerea completă din pământ a buruienilor cu

înmulţire vegetativă prin bulbi, rizomi, stoloni. >oate aceste lucrări se fac înainte de fructificarea

plantelor şi au un caracter de continuitate.

Metodele chimice de distrugerea buruienilor reprezintă o măsură rapidă şi eficientă, prin

folosirea erbicidelor. 2a folosirea erbicidelor pe lângă distrugerea buruienilor se pot înlătura şi

multe specii valoroase, cum sunt leguminoasele şi se poate produce poluarea mediului. Din acest

motiv, aplicarea erbicidelor pe pa#iştile permanente trebuie să reprezinte o măsură de excepţie la

care se recurge în situaţii cu totul speciale, când celelalte metode mai simple şi mai puţin

costisitoare nu dau rezultate corespunzătoare. /e pa#iştile cu grad ridicat de îmburuienare se

folosesc erbicidele neselective, care distrug toată vegetaţia, în vederea supraînsămânţării sau

')



înfiinţării de pa#işti temporare. Dintre erbicidele cu acţiune de contact şi efect total se recomandă

:ramaxone @/araNuatA, în doză de -4 la, diluat în 7)) l apă, 0andolin @D!BCA, în doză de 3-7

9ga în 3))-7)) l apă şi Eoundup @:lOposateA, în doză de 8-4 la, aplicate la începutul

creşterii plantelor. /entru combaterea separată a anumitor specii de buruieni se folosesc erbicide

selective. Dintre acestea mai răspândite sunt sărurile şi esterii acidului diclorfenoxiacetic @,3-DA,

care folosite singure sau împreună cu alte erbicide, distrug numeroase buruieni dicotiledonate.

>enologia aplicării erbicidelor depinde de tipul şi speciile ce urmează a fi distruse. Ln mod

obişnuit erbicidele se aplică cu aparate obişnuite, iar în unele cazuri cu avionul, când buruienile

sunt în plină creştere şi cu cea mai mare suprafaţă foliară. ficacitatea aplicării erbicidelor se

resimte mai mult când temperatura aerului este de '7-'()C şi umiditatea relativă a aerului

ridicată.

poca de administrare a erbicidelor este condiţionată şi de modul de folosire a pa#iştii.+stfel, pe fâneţe erbicidele se administrează cel mai târziu cu -3 săptămâni înainte de cosire, iar

pe păşuni cel puţin cu două săptămâni înainte de începerea păşunatului. Ln pa#iştile cu procent

redus de leguminoase sunt recomandate erbicidele sistemice pe bază de ,3-D @0are de aminăA,

,3-D Dicamba @Hcedin forteA şi <C/+ @DicotexA, în doză de 3-7 la produs comercial @!. Parpe

şi col., '(7A. /e pa#iştile cu procent ridicat de leguminoase se folosesc erbicidele pe bază de

=entazon @=asagranA, -7 la produs comercial şi pe bază de Dinoseb acetat @+cetadin, +retitA,

7-( la produs comercial. /entru ma#oritatea speciilor de buruieni erbicidele se aplică primăvarasau toamna, în plină vegetaţie, până la înflorire. +plicarea erbicidelor pe pa#işti presupune

respectarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii, precum şi interzicerea păşunatului sau

cositului timp de -3 săptămâni de la tratament. /entru refacerea covorului vegetal al pa#iştii,

după distrugerea buruienilor pe cale mecanică sau cimică, pe suprafeţele respective se va face

fertilizarea şi supraînsămânţarea cu specii valoroase.

#mbunătăţirea reimului de umiditate

/entru crearea unui regim de umiditate favorabil creşterii plantelor valoroase suntnecesare, pe de o parte, lucrări pentru îndepărtarea excesului de apă de pe pa#işti, iar pe de altă

parte, măsuri de aprovizionare cu apă, în cazul deficitului de umiditate.

''



$liminarea e%cesului de apă de pe

pajişti

xcesul de apă de pe pa#işti determină crearea unor condiţii nefavorabile pentru instalarea

şi creşterea speciilor de plante valoroase, fiind mai dăunător ciar decât insuficienţa apei din sol.

Datorită excesului de umiditate se înrăutăţeşte regimul de aer, materia organică rămânând

nedescompusă. 1n lipsa oxigenului vor predomina procesele de reducere în locul celor de

oxidare, formându-se cantităţi mari de compuşi ai fierului şi sulfului, amoniac, idrogen sulfurat,

metan, substanţe toxice pentru plante, ca şi fosfaţi de fier şi aluminiu insolubili.

1n aceste terenuri temperatura este mai coborâtă cu circa 8 )C faţă de solul aprovizionat

normal cu apă, iar dezgeţul şi încălzirea solului, primăvara, decurg lent.

xcesul de umiditate favorizează înmulţirea multor paraziţi, provocând morbiditatea şi

ciar moartea animalelor.

1n aceste staţiuni se instalează specii iubitoare de umezeală, prevăzute cu ţesuturi speciale

de aprovizionare cu aer, adaptate la un regim specific de nutriţie, cum ar fi specii ale genului

are& şi 0cirpus, plante toxice din familiile anunculaceae, +piaceae etc. .

Când excesul de apă de pe pa#işti se datoreşte apei freatice, se impune coborârea niveluluiacesteia, prin drena# subteran, până la adâncimea minimă @>abel 'A. 0e constată că pe păşuni

adâncimea minimă a pânzei de apă freatică trebuie să fie mai mare cu aproximativ ') cm decât

pe fâneţe.

1n comparaţie cu alte culturi agricole, vegetaţia pa#iştilor suportă pânza de apă freatică

mult mai aproape de suprafaţa solului.

'



%a!el 1

&d'ncimea minimă a p'n(ei de apă )reatică *cm+ în timpul perioadei de veetaţie*:. +ngel, '(3+

<od defolosire

0oluri uşoare 0olurimi#locii

0oluri grele 0oluriturboase

*âneaţă 3)-38 7)-4) 78-48 8)-7)/ăşune 8)-7) 4)-() 48-() 4)-()

1nlăturarea excesului de umiditate se poate realiza prin diverse lucrări de desecare? canale

descise @şanţuriA, canale încise @drenuriA, puţuri absorbante, colmatare, îndiguiri sau pe cale

biologică, în funcţie de mărimea suprafeţelor ce trebuie desecate, de cantitatea de apă ce trebuie

eliminată, de posibilităţile tenico-organizatorice şi economice, de cauzele care au dus la excesul

de umiditate etc.

1n toate cazurile se va urmări eliminarea excesului de apă numai în stratul de sol în care

se găseşte ma#oritatea masei de rădăcini a plantelor, evacuarea apei la un debuşeu natural,

reducerea amplitudinii variaţiilor de nivel optim în perioada de vegetaţie, menţinerea suprafeţei

utile şi asigurarea efectuării mecanizate a lucrărilor de îngri#ire a pa#iştilor.

Desecarea prin canale deschise urmăreşte eliminarea excesului temporar sau permanent

de apă şi constă în săparea unei reţele de şanţuri pe întreaga suprafaţă, la 8)-'8) cm adâncime,

cu secţiune trapezoidală, în pantă continuă sub 8K şi în ungi ascuţit faţă de curbele de nivel,

prin care apa în exces este colectată şi evacuată într-un recipient natural. Distanţa dintre canale

este de 8)-8)) m. Eeţeaua de canale descise nu necesită investiţii mari, se poate executamecanizat, se întreţine uşor, însă reduce suprafaţa utilizabilă a pa#iştilor cu 8-') @'8AK, măreşte

gradul de îmburuienare, implică construirea de podeţe pentru accesul animalelor şi veiculelor,

iar în timpul iernii nu mai funcţionează datorită îngeţării apei.

Desecarea prin canale închise (drenuri +. /entru desecarea propriu-zisă a terenurilor cu

exces de apă, metoda cea mai potrivită este aceea a drena#ului subteran, care poate fi orizontal şi

vertical.

Drenajul ori"ontal se realizează prin drenuri cu cavitatea umplută cu material filtrant,

care în funcţie de materialele locale folosite, poate fi? din piatră, din fascine sau din scânduri,

tuburi de ceramică, beton sau mase plastice. Distanţa dintre drenuri variază de la ') la 8) m,

după natura şi umiditatea solului, mai mică pe solurile grele şi mai mare pe solurile uşoare.

2ungimea drenurilor este de '8)-)) m.

'



Drenajul c#rtiţă constă din galerii subterane, cu pereţii întăriţi prin presare, care se face

cu un dispozitiv special, numit plug de drena#-cârtiţă, a cărui piesă activă este un dispozitiv sub

formă de pară-drenor, ce lucrează la 8)-() cm adâncime. Drenajul vertical se realizează cu

puţuri absorbante sau cu puţuri colectoare.

uţurile a!sor!ante se folosesc atunci când în sol, la adâncime, se află un strat permeabil

nesaturat de nisip şi pietriş.

uţurile colectoare numite şi puţuri californiene sau prin pompare, se folosesc mai rar şi

anume, în cazul când la fundul puţului este un strat de sol impermeabil şi prin pompare se

realizează coborârea nivelului apei freatice.

Colmatarea constă în umplerea micilor depresiuni cu material adus de apele râurilor, prin

abaterea cursurilor acestora cu a#utorul bara#elor. +stfel, are loc coborârea nivelului apei freatice.

<etoda necesită celtuieli mari, motiv pentru care se face numai pe suprafeţe reduse ce prezintăo anumită importanţă.

Îndiguirea poate fi considerată o desecare preventivă, prin care se fereşte suprafaţa

respectivă de umiditate în exces. ste costisitoare, dar necesară în unele situaţii.

Completarea de)icitului de apă de pe pajişti *iriarea+

Desimea covorului ierbos cu mare suprafaţă foliară, consumul relativ ridicat de apă a

numeroase specii de plante din pa#işti, procesul neîntrerupt de creştere în timpul perioadei de

vegetaţie, fac ca vegetaţia pa#iştilor să necesite cantităţi mari de apă pentru creştere şi dezvoltarenormală. De asemenea, datorită răspândirii superficiale a masei de rădăcini, plantele folosesc în

măsură mai mică rezerve de apă din straturile mai adânci ale solului.

Din cauza precipitaţiilor insuficiente şi a valorilor ridicate ale evapotranspiraţiei, în

regiunile de câmpie şi de coline se înregistrează perioade de secetă deosebit de dăunătoare,

manifestate printr-un deficit de umiditate sau o repartizare neuniformă a precipitaţiilor în raport

cu cerinţele plantelor. Hrigarea pa#iştilor este condiţionată de existenţa unui covor ierbos înceiat,

alcătuit din specii valoroase, de nivelul scăzut al apelor freatice şi de permeabilitatea moderată asolului. Hrigarea pa#iştilor se face cu apă din râuri, iazuri, bazine de acumulare, ape reziduale din

oraş. 2a stabilirea normelor de irigare şi de udare se ţine seama de plafonul minim de umiditate

din sol. 1n general se folosesc norme de udare mai mici, dar mai dese, pentru ca plantele să

crească continuu, după cum rezultă din datele cuprinse în >abelul .

'3



<omentul udării, stabilit pe baza plafonului minim, trebuie corelat cu faza de vegetaţie a

plantelor din pa#işti. +şa de exemplu, fâneţele se irigă cu mult timp înainte de recoltare, când

plantele au un consum mare de apă, adică înaintea înspicării, iar după recoltare, numai după

refacerea aparatului foliar. Hmediat după recoltare se va uda numai în cazuri extreme, de prea

mare uscăciune, când există pericolul ca plantele să nu mai regenereze. /ăşunile se irigă după

înceierea ciclului de păşunat. /e pa#işti se foloseşte irigarea prin revărsare, aspersiune, fâşii sau

limanuri.

%a!elul

Norme de udare pe pajişti permanente * m,-.a+/ona-etajul 0ăşuni 1'neţede veetaţie Ciclul I Ciclul II Ciclul III Ciclul I2 Coasa I Coasa II0ilvostepă )) 8) 8) )) )) 3))/ădure '8) )) )) '8) )) ))

Irigarea prin revărsare sau prin circulaţie se aplică numai când dispunem de o sursă

bogată de apă şi constă din construirea unei reţele de canale permanente cu secţiuni reduse,

prevăzute cu prize şi stăvilare mici. /e terenurile uşor şi uniform înclinate se trasează rigole în

spic, iar pe cele plane, canale orizontale.

Irigarea prin aspersiune este mai indicată pe pa#iştile temporare, unde se poate realiza

nivelarea şi nu duce la eroziune şi nici la spălarea elementelor fertilizante. +pa trecând prin

aspersoare, se îmbogăţeşte în oxigen, ceea ce are o influenţă favorabilă asupra vegetaţiei.

Hntensitatea aspersiunii va fi de ),8-),( mmmin. pe soluri uşoareG ),-),8 mmmin. pe soluri

mi#locii şi ),'-), mmmin. pe soluri grele.

Irigarea pe fâşii se aplică numai pe pa#iştile temporare, pe terenuri nivelate. <etoda

constă în efectuarea unor canale principale şi secundare, sub formă de reţea din care apa se

revarsă în fâşii înguste, de lăţimea semănătorii, orientate de-a lungul pantei a căror lungime

depinde de panta terenului şi natura solului.

Irigarea prin limanuri constă din construirea de valuri de pământ, orientate după direcţia

curbelor de nivel, înalte de circa ),8) m, care au şi rolul de a stăvili procesul de eroziune asolului.

Irigarea prin brăduire se îmbunătăţeşte regimul de apă al plantelor şi se evită eroziunea

solului.

#mbunătăţirea reimului de .rană

'8



*ertilizarea reprezintă una din principalele măsuri de sporire a producţiei la toate culturile

agricole, însă pe pa#işti rolul îngrăşămintelor este multiplu. /aralel cu sporirea producţiei are loc

şi modificarea covorului ierbos, exprimată prin înlocuirea unor specii mai puţin valoroase cu

altele cu o productivitate şi valoare nutritivă mai mare.

/e pa#işti, consumul de elemente nutritive este mult diversificat datorită numărului mare

de specii cu cerinţe diferite faţă de elementele nutritive, creşterii continue a plantelor în timpul

perioadei de vegetaţie, modul de exploatare ş.a. +stfel, gramineele sunt mari consumatoare de

azot, iar leguminoasele, de fosfor şi calciu. /e păşuni consumul de azot este mai mare datorită

recoltării plantelor de mai multe ori în timpul perioadei de vegetaţie, în primele faze de creştere,

când plantele conţin mai multă proteină brută. De asemenea, recoltarea plantelor înainte de

fructificare determină un consum mai redus de fosfor a plantelor de pe pa#iştile folosite prin

păşunat./entru '))) 9g de fân, vegetaţia pa#iştilor permanente extrage din sol '8,))-',(( 9g

azot, 8,))-(,() 9g fosfor, '4,8)-,') 9g potasiu şi ,34-'3,) 9g calciu.

Fariaţiile destul de mari ale consumului de elemente nutritive sunt determinate de

compoziţia floristică a pa#iştilor şi de condiţiile pedoclimatice. De asemenea, acest consum

variază şi în funcţie de condiţiile climatice anuale, fiind mare în anii umezi şi mai redus în anii

secetoşi.

*ertilizarea are acţiune complexă asupra pa#iştilor şi se reflectă în aprovizionarea cuelemente nutritive a fiecărei specii şi a întregii vegetaţii a pa#iştilor. /rin fertilizare se realizează?

- restituirea parţială a elementelor nutritive extrase de plante din solG

- o influenţă pozitivă asupra microorganismelor cu rol în mobilizarea unor elemente

nutritive aflate sub formă mai greu accesibilă plantelorG

- modificarea structurii vegetaţiei, a raporturilor dintre speciile şi grupelor de specii de

plante componente ale vegetaţiei pa#iştiiG

- modificarea compoziţiei cimice a plantelor@proteină brută, fosfor, potasiu,

microelementeA şi creşterea digestibilităţii substanţelor nutritive din plantăG

- prelungirea duratei de folosire a pa#iştilor prin realizarea unei repartiţii mai bune a

nutreţului verde în perioada de păşunat.

*ertilizarea pa#iştilor prezintă o serie de particularităţi specifice2

'7



- pa#iştile se găsesc în condiţii ecologice foarte variate şi sunt alcătuite din specii cu

cerinţe diferite faţă de substanţele nutritive, unele reacţionând puternic, altele reacţionând mai

slab la îmbunătăţirea regimului de ranăG

- speciile ierboase din pa#işti cresc în toată perioada de vegetaţie, deci consumul de

substanţe nutritive este continuu, însă cu intensităţi diferite. Eefacerea repetată a plantelor din

pa#işti necesită aplicarea îngrăşămintelor în funcţie de ritmul acestei refaceri, în scopul

repartizării uniforme a producţiei în cursul perioadei de vegetaţieG

- îngrăşămintele nu se încorporează în sol ci se împrăştie la suprafaţă, dar cu toate

acestea, coeficientul de folosire este mai ridicat decât la plantele de cultură de pe terenurile

arabile. Coeficientul de folosire a azotului pe terenurile arabile este de 8)-4)K, iar pe pa#işti de

până la '))K, a fosforului de '8 @8A K, respectiv ) @38A K pe pa#işti şi a potasiului de 8-)K,

respectiv 88 @(8A K pe pa#işti. +ceastă particularitate se explică prin compoziţia floristică a pa#iştilor reprezentate de specii cu însuşiri diferite de folosire a substanţelor nutritive mai greu

solubile din sol, răspândire superficială a sistemului radicular şi creşterea continuă a plantelor pe

aproape întreg parcursul perioadei de vegetaţieG

- în stratul superficial al solului de sub pa#işti se acumulează cantităţi mari de substanţă

organică cu influenţă negativă asupra condiţiilor de viaţă a microorganismelor aerobeG

- eficienţa economică a îngrăşămintelor aplicate pe pa#işti este mai mare decât la oricare

din culturile agricole, realizându-se sporuri de producţie de 48-')) 9g masă verde la ' 9gîngrăşământ substanţă activă.

>oate aceste particularităţi determină diferenţierea fertilizării în funcţie de vegetaţie,

condiţiile pedoclimatice, felul îngrăşământului şi modul de folosire a pa#iştilor.

Din cele expuse rezultă că aplicarea îngrăşămintelor reprezintă principala măsură pentru

îmbunătăţirea pa#iştilor.

/e pa#işti se aplică atât îngrăşăminte cimice cu macroelemente /i microelemente, cât şi

3ngră/ăminte organice.

#nrăşămintele c.imice

*olosirea îngrăşămintelor cimice reprezintă o soluţie importantă de îmbunătăţire a

pa#iştilor permanente, însă prezintă unele dezavanta#e în comparaţie cu fertilizarea cu

îngrăşăminte organice? eficienţa economică mai redusă, posibilitatea poluării solului şi a creării

'4



unor dezecilibre de nutriţie la animale, acidifierea solului, perturbarea activităţii unor

micoorganisme.

a! Îngrăşămintele chimice cu macroelemente

#nrăşămintele cu a(ot. 1n procesul nitrificării se pun la dispoziţia plantelor cantităţi

relativ reduse de azot sub formă accesibilă plantelor şi din această cauză toate tipurile de pa#işti

reacţionează puternic la aplicarea îngrăşămintelor cu azot.

/e pa#işti, îngrăşămintele minerale cu azot se folosesc în doze mai mari decât la plantele

cultivate. Hnfluenţa îngrăşămintelor minerale cu azot este complexă, manifestându-se asupra

producţiei pa#iştilor, compoziţiei cimice a fura#ului, structurii şi compoziţiei floristice a

pa#iştilor şi asupra producţiei şi sănătăţii animalelor.

In)luenţa înrăşămintelor cu a(ot asupra producţiei3 +cestea sporesc producţia pe

toate tipurile de pa#işti din ţara noastră, dar în mod diferenţiat, în funcţie de compoziţia floristicăa pa#iştii, condiţiile staţionale, nivelul dozei aplicate, forma îngrăşământului, modul de folosire

etc.

0porurile de producţie sunt mai mari în staţiunile bine aprovizionate cu apă şi pe tipuri de

pa#işti alcătuite din specii dominante valoroase, cum ar fi? 'olium perenne, 4estuca pratensis, 4.

ru!ra, +rrhenatherum elatius, oa pratensis /.a.

1n condiţiile ţării noastre, la sporirea normei de îngrăşământ cu azot, producţiile la

unitatea de suprafaţă continuă să crească până la un anumit nivel, după care stagnează şi apoiîncep să scadă. !ivelul dozei de azot de la care producţia încetează să mai crească variază în

funcţie de tipul pa#iştii, de factorii climatici, precum şi de prezenţa altor elemente. 1n anii

secetoşi, acest nivel este mai redus decât în anii ploioşi, iar dacă pe lângă azot se mai aplică şi

îngrăşăminte cu / şi M, producţia pa#iştii creşte până la o doză mai mare de azot.

1n general, azotul dă sporuri de producţie de )-'7) 9g m.v. pentru ' 9g s.a. îngrăşământ

@>abelul A.

%a!elul 5

4porul de iarbă *5+ ce revine la 6 5 s3a3 din înrăşăminte *:. +ngel şi colab.,'(3+N 0 7

<inim <ediu <axim

<inim <ediu <axim <inim <ediu <axim

7 7' '84 ( ' 3 ) '8 4'

'(



0porul de producţie realizat la ' 9g substanţă activă îngrăşământ variază şi în funţie de

tipul pa#iştii, condiţiile pedoclimatice ş.a. @>abelul 3A.

%a!elul 6In)luenţa înrăşămintelor cu a(ot administrate unilateral pe di)erite tipuri de pajişti*/avel C. şi col., '((+

8ipul pajiştii 4taţiunea7 N -.a

*s3a3+4por de m3v3-5

s3a3 înr3 *5+

4estuca valesiacaFersant din Câmpia <oldoveiG 8'4 mm precipitaţii

7 74,

+grostis tenuis/remontan din <oldova, 78) m altitudineG78 mm precipitaţii

7 (,)

+grostis tenuis/remontan din Bltenia, 3))-4)) maltitudineG 4)) mm precipitaţii

() 88,4

4estuca ru!ra <ontan, '7)) m altitudineG 7 mm precipitaţii

7 4','

1ngrăşămintele cu azot, în cele mai dese cazuri, nu se administrează singure ci împreună

cu cele de fosfor, eventual şi de potasiu. /e pa#iştile din regiunile secetoase aplicarea

îngrăşămintelor cu azot pe agrofond cu fosfor şi potasiu sporeşte producţia, dar într-o măsură mai

mică şi de aceea în mod obişnuit azotul se aplică numai pe agrofond cu fosfor, deoarece

îngrăşămintele cu potasiu pe solurile din această regiune nu dau rezultate.

!umai când se administrează doze foarte mari de îngrăşăminte cu azot pe agrofond cu

fosfor sunt necesare şi norme moderate de îngrăşăminte cu potasiu. De asemenea, costul de

producţie al nutreţului este mai ridicat în regiuni cu precipitaţii insuficiente şi la administrarea

unilaterală a îngrăşământului cu azot.

In)luenţa înrăşămintelor cu a(ot asupra compo(iţiei c.imice a )urajului3

1ngrăşămintele cu azot modifică compoziţia cimică a plantelor, în special conţinutul în proteină

brută, indiferent dacă sunt aplicate singure sau împreună cu îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu.

Conţinutul în proteină brută a nutreţului se corelează pozitiv cu norma de îngrăşământ cu azot

administrată.Creşterea conţinutului în proteină brută a fura#ului are loc şi pe seama azotului neproteic,

în special a azotului nitric, atunci când se administrează norme mari şi repetate de îngrăşământ

cu azot într-o singură repriză, în primăvară. 0-a constatat o corelaţie pozitivă între norma de

îngrăşământ cu azot administrată primăvara, începând de la doza de !7 şi conţinutul de nitraţi

'



din plantă. Dacă depăşeşte anumite limite, azotul nitric din plante devine nociv pentru animale

provocând tetania de iar!ă, avorturi sau ciar moartea animalelor. Considerând cantitatea de

peste 8) mg nitraţi')) g s.u. drept prag al periculozităţii, pe o pa#işte de oa pratensis şi

4estuca valesiaca s-a a#uns la acest nivel la doza de !87 administrată timp de trei ani consecutiv.

/rocesul de acumulare a nitraţilor este intensificat de temperaturile ridicate, folosirea erbicidelor,

aplicarea îngrăşămintelor cu azot într-o singură repriză primăvara, iar nocivitatea la animale se

manifestă şi datorită insuficienţei magneziului din raţie.

Celelalte componente din plante se modifică în mai mică măsură sub influenţa

îngrăşămintelor cu azot.

In)luenţa înrăşămintelor cu a(ot asupra radului de consumabilitate al nutreţului3

1ngrăşămintele cu azot sporesc gradul de consumabilitate al vegetaţiei pa#iştilor. +ceasta se

explică prin scimbările favorabile în compoziţia floristică a pa#iştilor, în proporţia de frunze şilăstari tineri. >otodată se modifică favorabil structura anatomică a frunzelor, sporind ţesutul

asimilator în detrimentul celui sclerencimatic.

/e pa#iştile fertilizate, animalele consumă zilnic o cantitate mai mare de nutreţ.

1ngrăşămintele cu azot măresc digestibilitatea şi valoarea nutritivă a nutreţurilor. 1n afara sporirii

producţiei şi calităţii fura#ului, îngrăşămintele cu azot determină o mai bună repartiţie a

nutreţului verde în timpul perioadei de păşunat. fectul pozitiv al îngrăşămintelor cu azot asupra

repartiţiei producţiei de masă verde depinde însă de norma administrată, tipul pa#iştii şi mai alesde aprovizionarea cu apă.

In)luenţa înrăşămintelor cu a(ot asupra compo(iţiei )loristice şi structurii

covorului veetal3 1ngrăşămintele cu azot favorizează creşterea gramineelor şi inibă creşterea

leguminoaselor pe toate tipurile de pa#işti. Complexarea îngrăşămintelor cu azot cu cele cu fosfor

şi potasiu atenuează într-o oarecare măsură acest proces, fără însă a-l licida.

/e pa#iştile de Nardus stricta îngrăşămintele cu azot contribuie la îmbunătăţirea

substanţială a structurii vegetaţiei, realizându-se o puternică reducere a speciei dominante.

fectul îngrăşămintelor cimice cu azot asupra lui Nardus stricta nu este însă permanent,

constatându-se că după trei ani de la încetarea aplicării îngrăşămintelor, specia dominantă se

instalează din nou.

1n toate cazurile, la o fertilizare raţională, compoziţia floristică a pa#iştilor se

îmbunătăţeşte, fie prin sporirea proporţiei de leguminoase, fie prin aceea a gramineelor valoroase

)



în detrimentul speciilor nevaloroase, în măsură diferită, în funcţie de doza şi raportul dintre

îngrăşăminte, de tipul pa#iştii etc. 1n caz contrar, prin aplicarea îngrăşămintelor numai cu azot se

a#unge la înrăutăţirea compoziţiei floristice a pa#iştii şi prin urmare, a calităţii producţiei.

1ngrăşămintelor cu azot influenţează viteza de creştere a plantelor şi pornirea în vegetaţie,

ceea ce prezintă importanţă la folosirea mai timpurie a pa#iştilor ca păşune. /arcelele fertilizate

din toamnă sau primăvara devreme cu azot pornesc mai devreme în vegetaţie, viteza de creştere a

plantelor este mai mare, astfel încât pot fi folosite cu (-') zile mai devreme decât cele

nefertilizate.

Dintre îngrăşămintele cu azot, cele mai folosite pe pa#işti sunt azotatul de amoniu şi

nitrocalcarul.

!orma de îngrăşământ cu azot este condiţionată de numeroşi factori? compoziţia

floristică, staţiunea, aprovizionarea cu apă, fertilitatea solului, modul de folosire a pa#iştii,raportul optim !/M şi eficienţa economică. /e baza experienţelor s-au stabilit dozele de

îngrăşământ cu azot în funcţie de factorii menţionaţi pentru aproape toate tipurile de pa#işti din

ţara noastră. /entru pa#iştile mai productive, cu o compoziţie floristică relativ valoroasă, cum

sunt cele de luncă, este necesară o cantitate mai mică @! 73A faţă de cele degradate, ca de exemplu,

nardetele de munte, pentru care trebuie administrată o doză mult mai mare @! ))A. Dozele

moderate, de !')), sunt cele mai indicate, iar dozele mici, de !7, nu valorifică bine potenţialul

productiv al pa#iştii.Qinându-se seama de eficienţa economică a îngrăşămintelor cu azot, se vor stabili doze în

raport cu posibilităţile economice, însă în limitele rentabilităţii.

$poca optimă de administrare a îngrăşămintelor cu azot este primăvara, la pornirea în

vegetaţieG aplicarea vara sau toamna influenţează în măsură mai mică producţia pa#iştilor. 1n

cazul pa#iştilor ce urmează a fi păşunate, îngrăşămintele cu azot se aplică din toamnă, pe '- @A

parcele, în vederea începerii păşunatului mai devreme cu circa două săptămâni, mărindu-se astfel

durata sezonului de utilizare a păşunii. /e nardetele de munte unde se urmăreşte scimbarea

radicală a compoziţiei floristice prin aplicarea unor doze mari, epoca optimă de fertilizare cu

azot, este primăvara mai târziu, când plantele au crescut la -8 cm înălţime.

1n cazul dozelor anuale mai mari de azot, îndeosebi în zonele ploioase, este indicată

aplicarea azotului în mai multe epoci, prin fracţionarea în câte - reprize, din care R se va

'



administra primăvara, la epoca optimă, iar restul după ciclul H şi eventual, după al HH-lea ciclu de

producţie.

#nrăşămintele cu )os)or. *osforul are un rol important în metabolismul plantelor,

participă la sinteza proteinelor, facilitează asimilarea altor elemente nutritive, măreşte rezistenţa

la îngeţ, scurtează perioada de vegetaţie şi favorizează activitatea microorganismelor din sol

precum şi a bacteriilor simbiotice. /entru animale, fosforul constituie un element principal al

ţesuturilor din sistemul osos, influenţează producţia de lapte, carenţa de fosfor având

repercusiuni nefavorabile asupra sănătăţii animalelor.

Fegetaţia pa#iştilor are nevoie de cantităţi mai mici de fosfor decât culturile agricole şi

aceasta datorită folosirii plantelor înainte de fructificare.

Eolul fosforului pe pa#işti este complex şi se manifestă în sporirea producţiei, creşterea

eficienţei îngrăşămintelor cu azot, în compoziţia cimică a plantelor, structura şi compoziţiafloristică a covorului vegetal.

+dministrate unilateral, îngrăşămintele cu fosfor aduc sporuri relativ mici de producţie,

de circa ' 9g masă verde, în medie, pentru ' 9g s.a. îngrăşământ. ficienţa lor asupra producţiei

se manifestă diferenţiat în funcţie de tipul de pa#işte şi de sol, de doză, epoca de administrare,

aprovizionarea solului cu fosfor mobil, de prezenţa altor îngrăşăminte, îndeosebi cu azot şi ciar

a microelementelor.

1ngrăşămintele cu fosfor nu se administrează singure ci împreună cu azotul @eventual şicu potasiulA şi au rolul de a spori eficienţa îngrăşămintelor cu azot. 1n general îngrăşămintele cu

fosfor apar mai eficiente cu cât solul este mai bine aprovizionat cu azot.

Compoziţia cimică a nutreţului se modifică în special prin creşterea conţinutului de

fosfor şi prin îmbunătăţirea raportului /?Ca.

Compoziţia floristică se modifică în măsură mai mică, îngrăşămintele cu fosfor stimulând

creşterea leguminoaselor şi ciar a unor graminee valoroase.

1ngrăşământul cu fosfor atenuează într-o oarecare măsură efectul negativ al

îngrăşămintelor cimice cu azot asupra participării leguminoaselor în pa#işti.

!ormele de îngrăşământ cu fosfor se pot calcula pe baza conţinutului în / B8 mobil din

sol. Dozele de fosfor recomandate pe pa#işti sunt cupinse între '( şi 73 9ga s.a. @Ciubotariu C.

şi col., '4(A.1ntre azot şi fosfor trebuie să existe un raport de ?),8-'.



poca optimă de administrare a îngrăşămintelor cu fosfor este toamna, în fiecare an sau

în doze mai mari, o dată la - ani. Eemanenţa îngrăşămintelor cu fosfor se manifestă şi în al

doilea an de la administrare, iar în doze mai mari, în următorii - ani, dar numai pe agrofond cu

azot.

#nrăşămintele cu potasiu. +cest element are un rol important în metabolismul

plantelor, în sinteza clorofilei şi a idraţilor de carbon, în stimularea absorbţiei şi

evapotranspiraţiei, în sporirea rezistenţei plantelor la iernare etc. 2a animale, potasiul menţine

funcţiile vitale ale celulelor la nivel normal. Cu toate acestea, cerinţele vegetaţiei faţă de

îngrăşămintele cu potasiu sunt mult mai reduse comparativ cu cele în azot şi ciar fosfor, datorită

bunei aprovizionări a ma#orităţii solurilor din ţara noastră cu acest element.

/a#işile permanente reacţionează slab la îngrăşămintele cu potasiu şi din acestă cauză nu

se administrează singure, ci împreună cu azotul şi fosforul necesar. /e unele soluri, rezerva deM B mobil din sol a#unge la peste 8 mg la ')) g sol şi, ca urmare, îngrăşămintele cu potasiu se

administrează numai la doze mari şi foarte mari de îngrăşăminte cu azot şi fosfor. 0poruri mai

mari de recoltă @7)KA s-au realizat pe pa#iştile de Nardus stricta de #oasă altitudine şi pe pa#iştile

de 4estuca ru!ra şi Nardus stricta @'3KA. Hnfluenţa potasiului asupra vegetaţiei se manifestă

prin sporirea participării leguminoaselor.

Dozele de îngrăşământ cu potasiu recomandate pe pa#iştile permanente se situează între

3)-() 9ga s.a. şi se calculează pe baza conţinutului de M

B mobil din sol, făcându-se o serie decorecţii necesare.

b! Îngrăşămintele cu microelemente

<icoelementele au rol însemnat în metabolismul plantelor, fac parte din compoziţia

cimică a vitaminelor, a fermenţilor, a unor sisteme enzimatice, influenţează sinteza proteinelor

şi idraţilor de carbon. Hnsuficienţa sau lipsa unor microelemente din rana animalelor provoacă

boli fiziologice grave, ducând la scăderea randamentului, atrofierea muşcilor, co#irea pielii şi

ciar la mortalitate. Carenţa de magneziu şi calciu, asociată cu excesul de potasiu, duce la

ipomagneziemie @tetania de păşuneA, iar carenţa în magneziu, asociată cu deficitul de fosfor,

calciu, sodiu şi cu un conţinut ridicat de siliciu, provoacă urolitiaza la taurine.

Carenţa de zinc provoacă căderea părului, tulburări digestive, eczeme, iar cea de cupru,

sterilitate. 2ipsa sau insuficienţa manganului provoacă perturbarea procesului de fecundare, iar

lipsa cobaltului duce la atrofierea ţesuturilor musculare şi scăderea producţiei.



2ipsa sau insuficienţa unor microelemente, ca şi raportul corespunzător între elementele

nutritive din plante, are repercusiuni negative nu numai asupra animalelor, ci şi asupra omului.

+pariţia acestor fenomene este posibilă în cazul aplicării unor doze foarte mari de îngrăşăminte,

îndeosebi cu azot, în mod repetat, mulţi ani la rând.

Inele microelemente contribuie la sporirea producţiei şi modificarea compoziţiei

floristice.

/e o pa#işte de +grostis tenuis, îngrăşămintele cu bor, cupru, molibden, administrate

singure, au sporit producţia cu '7-( @8AK, iar pe o pa#işte de 4estca ru!ra cu -3 @3(AK

@>abelul 8A. /aralel a avut loc creşterea producţiei de proteină brută la ectar, iar în urma aplicării

cuprului, borului şi molibdenului s-a modificat şi structura floristică, în favoarea leguminoaselor,

a căror participare s-a mărit cu ','-'(,K la pa#iştea de +grostis tenuis şi cu '),-'4,(K la

pa#iştea de 4estuca ru!ra, în măsură mai mare la administrarea molibdenului.%a!elul 7$)ectul înrăşămintelor cu microelemente asupra pajiştilor de +grostis tenuis şi

4estuca ru!ra din 9a(inul Moldoviţei *F. /anait, '7+

8ratament "grostis tenuis #estuca rubra

0roducţia*:+

0393*5-.a+

Leuminoase*:+

0roducţia*:+

0393*5-.a+

Leuminoase*:+

Control ')),) '3,8 '),7 ')),) '8,4 '4,'<n ')4,( '87,7 ',) ,7 ', '3,*e ''),) '8(,( '',3 ')8, '3,8 '8,)

= ''7,8 '(3, ,4 ', ',8 (,)Cu '(,) ',' 8,8 '3, '44,3 ',)<o '8,7 ', (, '3(,4 33.4 3,

/e pa#işti se aplică cantităţi mici de microelemente, putându-se folosi unele reziduuri

industriale, bogate în aceste elemente sau diferite săruri? ) 9ga borax, '8 9ga sulfat de

cupru, ') 9ga sulfat de fier, 8 9ga sulfat de mangan, 9ga molibdat de amoniu.

poca de administrare a microelementelor este primăvara, odată cu a îngrăşămintelor cu

azot, dar şi mai târziu, în timpul vegetaţiei, când se aplică extraradicular, sub formă de soluţie.

#nrăşămintele oranice

1ngrăşămintele organice, prin calitatea lor de îngrăşăminte complete, exercită un efect

ameliorativ asupra însuşirilor fizice, cimice şi biologice ale solului, utilizarea lor determinând

sporuri importante de producţie. *ertilizarea cu îngrăşăminte organice are o semnificaţie

deosebită pentru pa#iştile permanente din zonele de deal şi munte, având în vedere că solurile

3



respective, prezintă o serie de însuşiri cimice nefavorabile, precum şi faptul că, la altitudini mai

mari, folosirea acestor îngrăşăminte pentru alte culturi este redusă.

/e pa#iştile permanente se folosesc ca îngrăşăminte organice gunoiul de gra#d, compostul,

urina, mustul de gra#d şi gSlle. De asemenea, se practică fertilizarea prin târlire, care reprezintă

folosirea de#ecţiilor lăsate de animale pe locurile de odină.

"unoiul de rajd3 +cest îngrăşământ îmbogăţeşte solul în macroelemente,

microelemente şi microorganisme, precum şi în materie organică, fapt ce influenţează producţia

pa#iştilor atât direct, cât şi în mod indirect, prin modificări fizice, cimice şi biologice în sol.

/e lângă acţiunea directă asupra nutriţiei plantelor din pa#işti, gunoiul de gra#d

îmbunătăţeşte regimul termic şi de aeraţie al solului, sporeşte capacitatea de reţinere a apei,

intensifică activitatea microorganismelor din sol etc.

/e pa#iştile permanente gunoiul de gra#d nu poate fi încorporat în sol, totuşi contribuie lasporirea producţiei şi modificarea fitocenozelor. ficienţa lui depinde de condiţiile

pedoclimatice, de compoziţia floristică şi tipul pa#iştii, fiind mai mare în regiunile umede şi pe

pa#iştile cu specii dominante valoroase. Compoziţia cimică a gunoiului de gra#d diferă mult

după provenienţă, vecime şi starea de fermentare. Ln general, se consideră că o tonă de gunoi

conţine circa 8 9g !, 9g /B8, 7 9g M B, 9g Ca şi peste )) 9g materie organică.

/e pa#iştile degradate din silvostepa <oldovei, prin aplicarea gunoiului de gra#d în

cantitate de ) ta, producţia a sporit de la 34 9ga, la 7( 9ga fân, ceea ce revine '7) 9gfântona de gunoi de gra#d @:rîneanu +., '4A.

Datorită faptului că nu se încorporează în sol, se recomandă folosirea pe pa#işti a

gunoiului de gra#d fermentat sau semifermentat. 1n ceea ce priveşte norma de gunoi de gra#d,

fertilizarea cu ) ta ecivalează cu circa )) 9ga azotat de amoniu şi )) 9ga superfosfat.

2a norme mai reduse efectul este neînsemnat, iar la norme mari, folosirea gunoiului poate deveni

neeconomică.

Fîntu F. şi col. @'4A scot în evidenţă faptul că folosirea gunoiului de gra#d, în doze de

)-3) ta, pe o pa#işte de *estuca valesiaca din silvostepa <oldovei, contribuie la sporirea

producţiei de substanţă uscată cu 34-8 K.

poca de administrare are influenţă mai mare la aplicarea dozelor mici de gunoi de gra#d

@'8-) taAG la aceste doze, administrarea de toamnă este net superioară. Dacă se folosesc doze

8



mai mari, @)-3) taA, diferenţele între administrarea de toamnă şi de primăvară sunt relativ

mici.

+plicarea de toamnă a gunoiului de gra#d dă rezultate bune în toate zonele naturale din

ţara noastră şi este obligatorie în staţiunile uscate. 1n staţiuni umede, poate fi administrat şi

primăvara, cu excepţia parcelelor ce urmează a fi păşunate primele, deoarece plantele capătă

miros neplăcut şi sunt ocolite de animale. :unoiul de gra#d stimulează creşterea gramineelor şi

leguminoaselor din pa#işti. /e pa#iştile din regiunile secetoase, acţiunea gunoiului asupra

compoziţiei floristice se manifestă cu intensitate mai redusă. +stfel, administrarea gunoiului de

gra#d pe o pa#işte de 4estuca valesiaca din silvostepa <oldovei, a îmbunătăţit într-o mică măsură

structura covorului ierbos @Hacob >. şi col., 'A.

Compoziţia cimică a nutreţului se modifică într-o măsură mică în urma administrării

gunoiului de gra#d. /e o pa#işte de 4estuca valesiaca, fertilizată cu gunoi provenit de lacomplexele de îngrăşare a ovinelor, s-a înregistrat o creştere uşoară a conţinutului în azot şi

fosfor.

*olosirea gunoiului de gra#d se recomandă pe pa#iştile din staţiunile bine aprovizionate cu

apă, pe soluri drenate, pe soluri erodate, în asociere însă cu îngrăşăminte minerale şi cu

supraînsămânţare.

Compostul. +cest îngrăşământ se prepară din gunoi de gra#d şi turbă în proporţie de '?

sau urină @must de gra#dA şi turbă în cantitate de '))-'8) litri urinătona de turbă, la care se maiadaugă '))-'8) 9g superfosfat, 8) 9g sare potasică şi 8)-')) 9g var stins la o tonă compost @pe

soluri acideA.

1ngrăşământul realizat are o valoare fertilizantă destul de ridicată, însă mai mică decât a

gunoiului de gra#d. +cţiunea compostului pe pa#işti este similară cu a gunoiului de gra#d, însă la

aceleaşi cantităţi, sporurile sunt mai mici.

Urina şi mustul de unoi de rajd3 +cestea sunt îngrăşăminte azoto-potasice. /roducţia

pa#iştilor sporeşte prin fertilizare cu must de gra#d, dar în măsură mai mică decât la folosirea

gunoiului de gra#d sau a compostului.

Hnfluenţa mustului de gra#d asupra compoziţiei floristice se manifestă prin creşterea

proporţiei de graminee, iar la repetare şi a speciilor diverse, în special a celor din familia

+piaceae şi reducerea participării leguminoaselor.

7



Conţinutul în elemente fertilizante al urinei variază în funcţie de provenienţa şi diluarea

cu apă în momentul colectării şi preparării şi din această cauză înainte de folosire se determină

conţinutul în azot, calculându-se cantitatea necesară la unitatea de suprafaţă în funcţie de nivelul

fertilizării cu azot a pa#iştii. 2a un conţinut mediu în substanţe fertilizante, cantitatea de '8)-))

l ecivalează cu 7)-() 9ga azot şi 4)-) 9ga potasiu. poca optimă de administrare a

mustului de gra#d este primăvara foarte devreme, la topirea zăpezii, când timpul este umed şi

răcoros, iar vegetaţia nu a început să crească. +stfel, plantele nu mai capătă miros neplăcut, care

ar duce la reducerea consumabilităţii. 1n cazul păşunilor, pe primele - parcele în care vor intra

animalele la păşunat este indicată administrarea mustului de gra#d toamna.

+plicarea în timpul verii necesită diluarea cu - părţi apă, ceea ce măreşte celtuielile de

transport, iar în afară de aceasta pierderile de substanţă fertilizantă sunt foarte mari. Eemanenţa

acestor îngrăşăminte se manifestă într-o mică măsură numai în primul an de la administrare, rar în al doilea an.

8ulbureala de rajd *;lle+. +cest îngrăşământ este reprezentat de un amestec dintre

de#ecţiile licide şi solide ale animalelor şi apa folosită la curăţirea adăposturilor. 1ngrăşământul

se colectează în bazine speciale, unde fermetează timp de -3 săptămâni. 0e foloseşte ca

îngrăşământ licid pe pa#işti, prin împrăştirea cu a#utorul unor cisterne speciale sau prin irigaţie

fertilizantă, toamna sau primăvara devreme, pentru a nu imprima mirosul neplăcut ce reduce

gradul de consumabilitate al ierbii. poca de administrare trebuie stabilită în strânsă legătură cumodul de utilizare a pa#iştii, în sensul că atunci când prima recoltă se păşunează, fertilizarea se

face toamna, mai ales pentru primele - parcele, iar dacă se coseşte pentru fân şi în unele

situaţii şi pentru parcelele care se păşunează mai târziu, fertilizarea se face primăvara.

!orma de îngrăşământ depinde de conţinutul lui în substanţe fertilizante şi variază între

)-3) ma. Lngrăşământul se completează cu '8)-)) 9ga superfosfat @eventual

amendamente de calciu pe soluri acideA, administrate din toamnă.

Hnfluenţa asupra compoziţiei floristice este similară cu a urinei şi a mustului de gunoi de

gra#d, reducând proporţia de leguminoase şi mărind pe aceea a gramineelor şi a speciilor din alte

familii botanice.

Eealizarea unor sporuri mari de producţie, eşalonarea mai bună a producţiei pe cicluri de

păşunat şi mărirea sezonului de păşunat, pledează pentru folosirea acestui îngrăşământ organic

licid. 1n vederea atenuării efectului negativ asupra compoziţiei floristice, se vor administra şi

4



îngrăşăminte cu fosfor, iar în vederea reducerii poluării şi a celtuielilor cu aplicarea acestui

îngrăşământ licid, indiferent de cultura la care urmează să fie folosit, se cer investiţii mari

pentru amena#area sistemelor de irigaţie şi o structură a culturilor care să permită aplicarea

acestuia pe parcursul întregului an.

1ertili(area prin t'rlire3 De#ecţiile lăsate de animale în perioada de păşunat, pe locurile

de odină, se folosesc de asemenea, drept îngrăşăminte organice. /entru aceasta, locurile de

odină se scimbă în mod organizat după ce pe terenul respectiv s-au acumulat cantităţi de

de#ecţii corespunzătoare unui anumit nivel de fertilizare. Cantitatea de substanţă organică ce se

poate acumula în perioada de păşunat depinde de numărul, specia şi categoria de animale şi de

durata perioadei de păşunat. 0e apreciază că de la ')) vaci, într-o perioadă de '8) de zile, se

acumulează o cantitate de substanţă organică ce conţine ')8)-'8)) 9g azot, 7))-4)) 9g fosfor,

'8))-'8) 9g potasiu şi ))-')) 9g calciu, cantităţi ecivalente cu elementele nutritive din ))t de gunoi de gra#d.

>ârlirea prezintă mai multe avanta#e? înlăturarea transportului şi a operaţiunilor de

încărcare-descărcare şi împrăştiere a unor cantităţi mari de de#ecţii, uneori pe teren greu

accesibil. De asemenea, se poate vorbi şi de un efect mai mare, întrucât pe pa#işti rămân atât

de#ecţiile solide cât şi cele licide, iar elementele fertilizante pătrund mai uşor la nivelul

rădăcinilor datorită tasării de către animale.

*ertilizarea prin târlire măreşte simţitor producţia de masă verde şi contribuie lamodificarea compoziţiei floristice a pa#iştilor.

fectul fertilizării prin târlire necesită stabilirea duratei târlirii, a mărimii ocoalelor, a

felului îngrădirii. Durata târlirii depinde de nivelul fertilizării, tipul pa#iştii şi scopul urmărit.

Hniţial se stabileşte nivelul fertilizării, iar durata târlirii se calculează ţinând seama de specia şi

numărul de animale, mărimea ocoalelor şi durata de odină zilnică a animalelor, apreciată în ore.

1n mod obişnuit durata de târlire variază între două şi şase zile @nopţiA. Durata târlirii va depinde

şi de suprafaţa afectată fiecărui animal, care este de '- m pentru ovine şi -3 m pentru bovine.

2a o suprafaţă mai mare se măreşte şi durata de târlire pentru a se realiza nivelul de fertilizare

propus. 1ngrădirea se realizează cu a#utorul porţilor de târlire mobile.

0uprafeţele de pa#işti fertilizate prin târlire, în timpul unei perioade de păşunat sunt de '-

'8 a cu o turmă de ')) capete bovine sau cu ))) de ovine. 0ubstanţa organică rezultată în

(



urma târlirii se uniformizează cu a#utorul unei grape şi, dacă este posibil, se folosesc şi

amendamente cu calciu pe pa#iştile de pe soluri acide.

/e pa#iştile cu procent mai ridicat de leguminoase, odată cu târlirea, se recomandă şi

aplicarea a '))-'8) 9ga superfosfat. /ot fi fertilizate prin târlire şi fâneţele, cu ocazia păşunării

otavei acestora.

4isteme de )ertili(are a pajiştilor

*ertilizarea raţională a pa#iştilor impune stabilirea unui sistem corect întocmit, ţinându-se

seama de efectul complex al îngrăşămintelor, de posibilităţile tenico-organizatorice şi

economice ale unităţii agricole etc. In sistem raţional de fertilizare presupune în primul rând

reglementarea normelor privind felul şi dozele îngrăşămintelor ce urmează a fi folosite, precum

şi rotaţia lor în timp şi spaţiu. +ceastă rotaţie va fi diri#ată astfel încât prin interacţiunea şi

completarea reciprocă a diferitelor îngrăşăminte să se asigure sporirea producţiei, calitatea

fura#ului şi o eficienţă economică ridicată.

2a introducerea unui sistem de fertilizare trebuie să se ţină seama în primul rând de

condiţiile naturale şi tipul pa#iştii, iar în al doilea rând de modul de folosire preconizat, de

condiţiile economice şi posibilităţile existente în unitatea respectivă.

>rebuie să se evite sistemele de fertilizare cu folosirea exclusivă a unor îngrăşăminte cu

efecte unilaterale, cum ar fi îngrăşămintele cu azot, îngrăşămintele organice licide etc.

1ngrăşămintele cimice trebuie să fie completate cu îngrăşăminte organice şi invers, în cadrulunei rotaţii în timp.

#ertiliarea păşunilor$ >rebuie să se asigure o refacere cât mai intensă a ierburilor în

toată perioada de păşunat, astfel încât să se realizeze cât mai multe cicluri.

+vând în vedere influenţa favorabilă a azotului asupra creşterii, înfrăţirii şi refacerii

vegetaţiei în toată perioada de păşunat, sistemul de fertilizare a păşunilor trebuie să asigure o

aprovizionare continuă a plantelor, în primul rând cu azot. 0unt indicate îngrăşămintele cimice

şi cele organice licide, la care azotul este mai uşor accesibil şi cu efect mai rapid.Cerinţa de azot pe păşuni fiind mai mare ca la fâneţe, se vor folosi doze de ')-3) 9g

s.a.a aplicate în -3 epoci, adică primăvara şi la ciclurile următoare, în cantităţi diferite.

1ntrucât adăposturile de vară se fac numai pe păşuni sau în prea#ma lor, trebuie să se

includă şi folosirea îngrăşămintelor organice ce rezultă de la animale, în perioada de păşunat.

+stfel, o dată la 3-8 ani, o parte a păşunii se fertilizează cu gunoi de gra#d sau o dată la ani cu



tulbureală de gra#d. :unoiul de gra#d se completează cu îngrăşăminte cu azot şi fosfor. 0e face şi

o rotaţie a aplicării îngrăşămintelor, în cadrul fiecărei parcele @>abelul 7A.

%a!elul 8

Rotaţia modului de )ertili(are a pajiştilor

&nul 0arcele6<= ,<> ?<@ A<BH gunoi - !/ !HH - !/ ! gunoiHHH !/ ! gunoi -HF ! gunoi - !/

1olosirea amendamentelor pe pajişti

*olosirea amendamentelor pe pa#iştile permanente prezintă unele aspecte specifice?

- amendamentele nu pot fi încorporate în sol şi din această cauză efectul lor este întârziatG

- pe solurile acide efectul devine evident în stratul de până la ') cm, numai după - ani.

/roducţiile scăzute ale pa#iştilor de pe solurile acide, se datoresc insuficienţei

aprovizionării plantelor cu substanţe nutritive şi în măsură mai redusă reacţiei acide a solurilor.

Din această cauză efectul amendamentării se diferenţiază la diferite tipuri de pa#işti şi este mai

mare când amendamentele se asociază cu îngrăşămintele cimice sau organice.

fectul amendamentelor se manifestă prin reducerea acidităţii solului, inactivitatea sau

reducerea aluminiului mobil, printr-o mai bună mobilizare a principalelor elemente fertilizante,

îndeosebi a fosforului, în mod diferenţiat de la o pa#işte la alta, în funcţie de indicii agrotenici aisolului, regimul pluviometric, doza administrată, felul amendamentului. Hnfluenţa

amendamentelor asupra vegetaţiei pa#iştilor este indirectă şi totodată de durată mult mai mare

decât a îngrăşămintelor.

/e solurile acide se folosesc amendamente cu calciu? carbonatul de calciu @piatră de varA,

oxidul de calciu @var nestinsA, idroxidul de calciu @var stinsA, spuma de defecaţie rezultată de la

fabricile de zaăr, dolomitaG pe solurile saline şi alcalice se folosesc amendamentele? gips,

fosfogips, praf de lignit.

+mendamentele cu calciu, administrate împreună cu îngrăşămintele cimice şi organice,

modifică compoziţia floristică şi structura vegetaţiei, în sensul că se sporeşte participarea

leguminoaselor şi se reduce ponderea plantelor nevaloroase acidofile, mai cu seamă la o bună

aprovizionare a solului în principalele elemente.

)



1n ceea ce priveşte compoziţia cimică a plantelor, amendamentarea nu aduce modificări

esenţiale, indiferent de modul lor de administrare. 0e constată o uşoară sporire a conţinutului în

proteine, calciu şi alte elemente minerale. Cercetările au arătat că în regiunile secetoase sau în

anii cu puţine precipitaţii, efectul amendamentelor este mai redus decât în condiţiile unei

umidităţi ridicate.

/e pa#iştile permanente, amendamentele cu calciu se aplică diferenţiat, ţinându-se seama

de tipul de pa#işte, reacţia solului, eficienţa economică şi se vor completa cu îngrăşăminte

cimice sau organice. /e sărături, efectul amendamentării se resimte începând cu cel de al HHH-lea

an. După cercetările întreprinse de 2ăpuşan +. şi col. - '48, corectarea reacţiei solului se

impune numai pe pa#iştile situate pe soluri cu p; @;BAT 8, şi cu un conţinut în aluminiu mobil

U ')) ppm. /e pa#iştile permanente amendamentele sunt valorificate eficient numai în cantităţi

ce realizează nutralizarea a 8)K din aciditatea idrolitică a solului sau până la realizarea unuigrad de saturaţie în baze de 4)K.

Dozele de amendamente se stabilesc pe baza gradului de saturaţie în baze existent @F +iA

şi a celui necesar a se realiza @F+ V 4)KA, folosind relaţia?

Ca CO, *t-.a+ 49i , în care?

0=i - suma iniţială a bazelor de scimb, determinată după metoda Mappen @me')) g solAG

/!+ - puterea de neutralizare a amendamentului @K CaCBAG

),7 - grosimea stratului de sol ameliorat @mA.

Fai - gradul de saturaţie în bazeG

Fa - aciditatea idrolitică.

• 0revenirea şi combaterea ero(iunii solului pe pajişti

roziunea este procesul natural de desprindere, transport şi depunere a particulelor de sol,

datorită în special apei şi vântului, în care omul are de cele mai multe ori o contribuţie ma#oră.

+stfel, eroziunea pate fi idrică sau eoliană.

roziunea solului pe pa#işti îmbracă diferite forme, de la eroziunea de suprafaţă până la

eroziunea de adâncime.

'



%roiunea de suprafaţă are loc în urma acţiunii picăturilor de ploaie sau scurgerii de

suprafaţă şi duce la îndepărtarea materialului dislocat, formându-se şiroiri, rigole mici şi

eroziunea de ardpan @Dumitrescu !. şi col., 'A?

- 9iroirile reprezintă prima formă a eroziunii de suprafaţă şi se formează după ploile

torenţiale, pe terenuri proaspăt lucrate, având adâncimea de '-8 cmG

- igolele mici apar în urma ploilor torenţiale sau a topirii rapide a zăpezii şi au

adâncimea de 8-) cmG

- :ro"iunea de hardpan apare pe o arătură proaspătă, după o ploaie torenţială puternică,

se produce până la talpa plugului, pe o adâncime de )-8 cm şi o lăţime de '- m.

%roiunea de adâncime are loc în urma scurgerii concentrate a apelor pe versanţi şi duce

la îndepărtarea neuniformă a unei cantităţi mari de sol. *ormele eroziunii de adâncime au un

caracter permanent şi sunt reprezentate prin rigola propriu-zisă, ogaşul şi ravena.- igola propriu-"isă se formează după ploile torenţiale, pe locuri denivelate, are

adâncimea de )-8 cm, lungimea variabilă şi fundul paralel cu suprafaţa versantuluiG

- ;ga/ul are dimensiuni mai mari, cu adâncimea de ),8-,) m, lăţimea de ),8-(,) m şi

fundul paralel cu suprafaţa versantuluiG

- avena are o adâncime de ,)-),) m, o lăţime de (,)-8),) m, colectând o cantitatea

foarte mare de apă şi sol şi afectează o suprafaţă mai mare de teren.

!. Dumitrescu şi col. @'4A precizează că pentru prevenirea şi combaterea procesului deeroziune trebuie luate măsuri cu scopul de a crea condiţiile necesare creşterii unui covor ierbos,

capabil să prote#eze solul.

&revenirea eroiunii pe pa'işti se poate face prin măsuri tenico-organizatorice şi lucrări

de îngri#ire @Dumitrescu !. şi col., '()A.

- Măsurile tehnico-organi"atorice constau în sistematizarea fondului pastoral prin

organizarea păşunatului raţional, evitarea supraîncărcării păşunii cu animale şi a păşunatului pe

timp umed, reducerea drumurilor pe pa#işte, respectarea timpului de păşunat şi a repausului

necesar refacerii covorului ierbos.

- 'ucrările de 3ngrijire curente pe paji/ti se referă la nivelarea muşuroaielor, împrăştierea

de#ecţiilor lăsate de animale, amplasarea corectă a locurilor de odină pentru animale, repararea

construcţiilor pastorale etc.



Combaterea eroiunii solului pe pa'işti se face prin lucrări propriu-zise, denumite lucrări

C0 care au drept scop crearea condiţiilor necesare creşterii unui covor vegetal capabil să

prote#eze solul. 2ucrările antierozionale se clasifică în trei grupe? lucrări de reţinere sau evacuare

a surplusului de apăG lucrări de combatere a eroziunii şi de stabilizare a solului prin plantaţii

silviceG lucrări speciale pe ogaşe şi ravene @Dumitrescu !. şi col., '8A.

Lucrări de reţinere sau evacuare a surplusului de apă

Eeţinerea apei din precipitaţii se impune mai ales pe pa#iştile permanente din zonele de

stepă şi silvostepă, iar pe pa#iştile temporare, mai ales în anul H de vegetaţie, pentru a evita

spălarea solului şi a seminţelor folosite la semănat.

vacuarea surplusului de apă de pe pa#iştile situate pe pante se face numai în zonele cu

exces de umiditate şi se preconizează, pentru aceaata, a se executa următoarele lucrări?

- ră"duirea, constă în trasarea unor brazde pentru a favoriza infiltrarea apei în sol, provenită din precipitaţii sau din topirea zăpezii şi a reduce scurgerile de suprafaţă. 2ucrarea se

recomandă pe versanţii cu profil drept şi pe pante ce nu depăşesc 8K. =razdele, adânci de )-8

cm se fac la distanţa de -( m, cu plugul special cu cormană dublă, pe direcţia curbelor de nivel

şi pot fi continui sau întrerupte. =răzduirile se pot face toamna şi primăvara devreme şi se

apreciază că prin aplicarea acestei lucrări scurgerile de suprafaţă se reduc cu )K, se

îmbunătăţeşte regimul apei din sol, iar producţia se măreşte cu circa )-)KG

-<ropile

făcute cu tăvălugul cu colţi contribuie la reţinerea apei şi prezintă avanta#ul cănu se deformează suprafaţa solului şi nici nu se reduce suprafaţa acoperită cu vegetaţie. 2ucrarea

se face cu un tăvălug de 8 t greutate, lung de ,3 m şi cu diametrul de ), m, prevăzut cu trei

rânduri de colţi @fiecare rând cu 8 colţiA, făcând un număr de 48)) gropiaG

- 0carificarea constă în efectuarea, pe curbele de nivel, a unor şanţuri înguste, cu a#utorul

unui cuţit special @scarificatorA, la diferite adâncimi, pentru a permite infiltrarea apei în sol şi a

stăvili astfel eroziunea. 0carificarea se poate face până la adâncimea de 88-7) cm, la intervale de

,8-8 m şi completată cu fertilizare şi supraînsămânţare, ceea ce duce la obţinerea unor

însemnate sporuri de producţieG

- =alurile de păm#nt reprezintă coame sau spinări @diguleţeA dispuse paralel sau sub un

ungi ascuţit faţă de curbele de nivel, având în amonte un şanţ cu baza largă. După înclinarea

axului longitudinal, valurile de pământ pot fi orizontale sau înclinate.



2alurile ori(ontale se construiesc în regiuni secetoase, pe versanţi lungi,

cu înclinaţia într-un singur sens, pe terenuri fără alunecări şi soluri cu textură luto-argiloasă, fără

subsol nisipos.

2ungimea valurilor este egală cu cea a tarlalelor, fiind cuprinsă între )) şi 4)) m, iar

taluzurile vor fi astfel alese încât să permită mecanizarea lucrărilor pe pa#işti şi trecerea

animalelor în timpul păşunatului.

2alurile înclinate au rol de interceptare a apei de scurgere şi deversarea ei

către un debuşeu, cu scopul reducerii scurgerii de suprafaţă şi evitării spălării solului. 0e fac pe

solurile grele, cu capacitate redusă de infiltrare, pe versanţi uniformi, cu panta de '-'8K, în

zonele cu precipitaţii suficiente şi numai în mod excepţional, în zonele de stepă şi silvostepă,

pentru protecţia solului la ploile mari. Distanţa dintre valuri se calculează în funcţie de volumul

de apă ce trebuie reţinut şi de volumul de apă ce se scurge de pe ' m de teren deservit de val, putând fi de )-8) m.

analele de coastă au rolul de a reţine total sau parţial apa de scurgere de pe versanţi. le

se fac pe terenurile cu pantă uniformă şi fără rigole sau ogaşe. Durata de folosire a canalelor de

coastă este de 8-') ani, după care se refac. Ca şi valurile de pământ, canalele de coastă sunt de

două feluri? orizontale şi înclinate.

Canalele ori(ontale sau de nivel se fac paralel cu curbele de nivel, rolul

lor fiind reţinerea în totalitate a apei ce se scurge pe versanţi. 0olul trebuie să aibă texturămi#locie şi să fie suficient de permeabil, iar terenul să aibă suprafaţa cât mai regulată, să nu

prezinte fenomene de alunecare şi panta să nu depăşească )-8K pe păşuni şi 8K pe fâneţe.

Canalele de coastă înclinate au rolul de a elimina apa din precipitaţii, ca

şi valurile de pământ înclinate şi se construiesc la vârful ogaşelor şi ravenelor active.

Lucrări de combatere a ero(iunii şi de stabili(are a solului prin plantaţii silvice

Fegetaţia forestieră are un rol important în combaterea eroziunii solului deoarece aceasta

poate reţine prin frunze şi ramuri, până la 4)K din apa de precipitaţii, iar restul de )K cade pe

sol sau pe litiera care se formează şi se infiltrează în sol. 0istemul radicular al speciilor forestiere

permite fixarea solului, dându-i o stabilitate mai mare la eroziune, facilitează infiltrarea apei în

sol şi crează condiţii favorabile de dezvoltare a vegetaţiei ierboase. De asemenea, speciile silvice

reduc viteza vântului, a insolaţiei, a evapotranspiraţiei, reţin zăpada etc.

3



0peciile forestiere se folosesc pe pa#işti pentru perdele antierozionale şi plantaţii silvice în

masiv.

- erdelele antiero"ionale îmbunătăţesc condiţiile de microclimat, au un rol important în

prevenirea şi combaterea eroziunii, fiind şi o metodă de delimitare a parcelelor pe pa#işti şi de

producere a materialului lemnos. 0e prevăd pe versanţi cu pante mai mari de '(-)K cu

lungimea de peste )) m, mai ales pe pa#iştile din zonele de stepă şi silvostepă, având rolul de a

reţine o parte din apa provenită din scurgerile de suprafaţă de pe terenurile din amonte, de

reţinere a zăpezii, de micşorare a vitezei vântului, constituind şi un adăpost contra insolaţiei

puternice. +ceste perdele silvice se amplasează pe curbele de nivel, la distanţa între ele de '8)-

8)) m, în funcţie de pantă, de gradul de eroziune, lăţimea lor fiind de ')-) m.

Dintre speciile silvice folosite la construirea perdelelor antierozionale, amintim? uercus

ro!ur @ste#arA, . peduculiflora @ste#ar brumăriuA, o!inia pseudacacia @salcâmA, +cer tataricum

@arţar tătărescA, +. campestre @#ugastruA, +. platanoides @paltin de câmpAG pe rândurile din

interiorul perdelei se pot planta ca arbuşti? 'igustrum vulgare @lemn câinescA, ornus mas @cornAG

pe rândurile exterioare se recomandă plantarea speciilor gimpoase? <leditschia triacanthos

@glădiţăA, >ippopha? rhamnoides @cătină albăA, rataegus monog*na @păducelA. Distanţa dintre

rânduri va fi de ',)-',8 m. iar pe rând între puieţi, de ),48-',) m.

lantaţiile silvice în masiv se recomandă a fi înfiinţate pe suprafeţele ocupate de ogaşe şi

ravene active, sau pe cele puternic erodate şi cu pante mari, care nu pot fi înierbate./lantaţiile respective se fac cu aceleaşi specii folosite şi la perdelele antierozionale şi la

aceleaşi distanţe, cu recomandarea ca pe malurile ravenelor şi ogaşelor, dispunerea gropilor de

plantare a puieţilor să fie în cinconz, pentru a evita extinderea eroziunii.

Lucrări speciale pe oaşe şi ravene

1n cazul în care nu se pot face lucrări de nivelare a ogaşelor şi ravenelor, pentru

combaterea eroziunii de adâncime se fac lucrări speciale, care se referă la cleiona#e, praguri,

bara#e, fascina#e, garnisa#e, gărduleţe.

- leionajele sunt lucrări transversale, dispuse pe albie, făcute din garduri de nuiele, în

treimea superioară şi inferioară a ogaşelor şi ravenelor active. :ardurile de nuiele pot fi pe un

singur rând - cleiona#e simple, sau pe două rânduri - cleiona#e duble, având înălţimea de ),8-',)

m, iar distanţa dintre garduri se alege în aşa fel, încât partea superioară a gardului din aval să fie

la nivelul bazei gardului din amonte.

8



ragurile /i !arajele sunt lucrări dispuse transversal pe patul albiei, care se fac în partea

mi#locie şi inferioră a ogaşelor şi ravenelor. /ragurile au o înălţime de până la ',8 m, iar bara#ele

au înălţimea de peste ',8 m, ambele cu rolul de a consolida albia şi de a reţine aluviunile.

4ascinajele sunt lucrări asemănătoare cu cleiona#ele, dispuse tot transversal pe albia

ogaşelor sau ravenelor, pe solurile cu textură uşoară şi constau în construirea unor legături de

nuiele de )-) cm, în diametru, legate cu sârmă la distanţa de 3)-8) cm care se fixează cu pari,

prevăzuţi cu un cârlig şi bătuţi în pământ până la ' m adâncime.

<arnisajele sunt îngrădiri de crengi sau un strat de nuiele, rezultate în urma defrişărilor,

care se aşează în lungul albiei ogaşelor sau ravenelor, formând astfel o căptuşire înaltă de 8) cm.

*ixarea materialului folosit se face cu a#utorul unor pră#ini transversale, proptite pe pari

bătuţi la o adâncime de circa ' m. :arnisa#ele favorizează colmatarea, fereşte albia de eroziune,

iar pe materialul colmatat se pot face plantări cu butaşi de salcie, arin, care contribuie la fixareatalvegului ogaşelor sau ravenelor.

<ărduleţele se construiesc pe malurile ravenelor, din pari de esenţă tare @ste#ar, salcâmA,

lungi de ' m, groşi de (-') cm, care se bat în pământ la 8)-7) cm, distanţa dintre ei fiind de 3)-

8) cm, care se împletesc cu nuiele pe toată înălţimea şi se amplasează pe curbele de nivel în

şiruri continui sau întrerupte.

4upraînsăm'nţarea

Eeprezintă cea de a doua măsură tenologică de bază, după fertilizare, pentru sporirea producţiei şi îmbunătăţirea valorii fura#ului obţinut. 0upraînsămânţarea se face pe pa#iştile

permanente cu grad redus de acoperire cu vegetaţie ierbosă, precum şi la cele cu compoziţie

floristică necorespunzătoare, în special cu procent redus de leguminoase, în condiţiile menţinerii

covorului vegetal existent @=ărbulescu C. şi col., '(7A.

0upraînsămânţarea este obligatorie pe pa#iştile fertilizate prin târlire, pe cele la care s-au

făcut lucrări tenico-culturale simple sau comlexe @combaterea buruienilor, îndepărtarea

vegetaţiei lemnoase, distrugerea muşuroaielor,combaterea eroziuniiA şi pentru prelungirea durateide folosire a pa#iştilor temporare @0imtea !. şi col., ')A.

Eeuşita instalării speciilor prin supraînsămânţare este în mare măsură legată de

diminuarea capacităţii de concurenţă a vegetaţiei existente. +cest obiectiv se realizează înainte

de semănat, prin păşunat ras, cu încărcătură mare de animale, curăţirea vegetaţiei cât mai

aproape de sol cu maşini de curăţat ori cosit pa#iştea, sau prin erbicidare cu :ramaxone 8 la,

7



care întrerupe temporar @- săptămâniA vegetaţia pa#iştilor @Cardaşol F. şi col., '(4A. 1n funcţie

de relief, supraînsămânţarea pa#iştilor se poate face mecanizat sau manual.

Hacob >. şi col. @'7A arată că supraînsămânţarea unei pa#işti slab productive, din

silvostepa <oldovei poate să conducă la obţinerea unor sporuri de producţie de 8-3K @>abelul

4A.

%a!elul @ In)luenţa supraînsăm'nţării asupra producţiei la o pajişte de #estuca valesiaca *s3u3+

&mestecul de seminţe Media 6DD><[email protected] : semni)3

=romus inermisWBnobr Ocis viciifolia 7, '))DactOlis glomerataW2olium perenneW<edicago sative (,7 '8 X*estuca pratensisW2olium perenneW+gropOron pectiniformeW2otus corniculatusW<edicago sativa

'), '3 XX

poca optimă de efectuare a supraînsămânţării este primăvara devreme, când temperaturanu coboară sub ))C, solul are rezervă suficientă de apă şi vegetaţia existentă face concurenţa

redusă instalării noilor plante.

*ertilizarea, în anul supraînsămânţării, se face cu 7) /B8 9ga şi 7) M B 9ga. +zotul

se foloseşte în doze reduse, 3)-8) 9ga ! şi se aplică după răsărirea tinerelor plante, iar dacă

vegetaţia vece s-a înălţat, după cosirea acesteia. 1n primul an de la supraînsămânţare pa#iştea se

foloseşte numai ca fâneaţă.

Combaterea dăunătorilor de pe pajiştiFegataţia pa#iştilor este degradată şi de lăcuste, şoareci de câmp şi cârtiţe, iar pagubele

provocate sunt destul de importante.

2ăcusta călătoare, lăcusta marocană şi lăcusta italiană @ 'ocusta migratoria, Dociostaurus

maroccanus, alliptamus italicusA au câte o generaţie pe an şi distrug vegetaţia pa#iştilor prin

larvele lor care sunt active în lunile mai-august. Combaterea acestora se face prin tratament

cimic al larvelor din primele vârste care se rănesc la locul de apariţie şi nu migrează. /entru

distrugere sunt eficiente produsele? Decis ,8 C @),8 laA, +lpa combi 7,8 C @' laA şi

Diazol 7) C @',8 laA.

&oarecele de câmp @ Microtus arvalis$ trăieşte în colonii mari, în numeroase galerii săpate

în sol, la )-3) cm adâncime, care comunică cu exteriorul prin numeroase găuri, având activitate

pe toată durata anului. Combaterea lor se face prin stropiri cu +zodrin 3)) "0C @,8-3 laA,

4



!uvacron 3) 0C" @,8-3 laA, diluat în 7)) l apă sau prin împrăştiere cu =ara9i /ellets @-3

9gaA, Eedent 48 < @'8 9gaA.

Cârtiţa @%alpa europeaA sapă galerii în solul pa#iştilor, provocând numeroase muşuroaie.

Combaterea se face cu /ostoxin @DeliciaA - tablete pe galerie.

II. Măsuri radicale

Eefacerea radicală a pa#iştilor permanente degradate reprezintă o măsură ce se impune în

cazul în care covorul vegetal are o acoperire slabă, sub 7)K. /rin lucrările de pregătire a

terenului se urmăreşte atât distrugerea veciului covor vegetal cât şi crearea condiţiilor pentru

semănat. 1nainte de desţelenire, numai unde este cazul, se fac unele lucrări pregătitoare, cum ar

fi? îndepărtarea vegetaţiei lemnoase, a cioatelor şi pietrelor, eliminarea excesului de umiditate,

distrugerea muşuroaielor înţelenite, nivelarea terenului.

/regătirea terenului se poate face prin mai multe metode în funcţie de grosimea stratului

de ţelină, vegetaţia existentă şi panta terenului. +stfel, se disting trei metode de bază?

- pregătirea terenului cu mobilizarea superficială a solului @-8 cmAG

- pregătirea terenului cu mobilizarea medie a solului @8-' cmAG

- pregătirea terenului cu mobilizarea profundă a solului @)-8 cmA.

0reătirea terenului cu mobili(area super)icială a solului

<etoda se poate aplica pe suprafeţele unde vegetaţia existentă a fost distrusă cu un

erbicid de contact, de tip :ramoxone @/araNuatA 8-') la în 7))-()) l apă, sau cu acţiune

sistematică, de tip Eoundup @:lOposateA, 8-4 la în ))-8)) l apă.

>ratamentul se face vara sau toamna, când plantele sunt în plin proces de creştere şi au

înălţimea de '8-) cm @se evită perioadele cu secetă excesivăA.

2a circa - săptămâni după erbicidare se lucrează terenul cu maşina combinată <CE ,8

sau freza de tip Eotaseeder, care execută concomitent şi semănatul. 2ucrarea se poate efectua şi

la o săptămână de la erbicidare, dacă vegetaţia a avut o acoperire redusă. :lOposatul este mai

eficient în condiţii de temperatură şi umiditate relativă a aerului ridicată şi are toxicitate foarte

redusă în comparaţie cu /araNuatul @&arpe !., '(4A.

(



>enologia se poate aplica pe toate tipurile de pa#işti, dar mai ales unde nu se poate face

desţelenirea @strat arabil subţire, pantă mare, soluri predispuse la eroziune, etc.A.

/e pa#iştile cu pante mari @U)KA, cu vegetaţie rărită, supuse eroziunii, !. Dumitrescu şi

colab. @'4A, recomandă lucrarea superficială cu grapa cu colţi trasă de animale, efectuată

primăvara devreme, pentru a favoriza încorporarea seminţelor în sol.

0reătirea terenului cu mobili(area medie a solului

1n acest caz, se folosesc grape cu discuri sau freze pentru pa#işti. *olosirea frezei se

recomandă pe pa#iştile bine înţelenite, fără pietre, cioate sau vegetaţie lemnoasă şi fără denivelări

pronunţate. 0e efectuează una sau două treceri şi nu mai sunt necesare alte lucrări pentru

pregătirea patului germinativ. 2a folosirea frezelor combinate, semănatul se face concomitent cu

pregătirea terenului. >otuşi, lucrarea cu freza necesită un consum ridicat de combustibil

comparativ cu plugul, utilizându-se numai în situaţii bine #ustificate economic./e pa#iştile cu stratul de ţelină mai subţire, afectate de forme ale eroziunii de suprafaţă,

pregătirea terenului se poate face prin - lucrări cu grapa cu discuri în sensuri diferite. +stfel, se

mobilizează solul pe o adâncime de ')-) cm, suficientă pentru semănat.

1n cazul pa#iştilor cu un strat gros de ţelină, pentru a se realiza o pregătire

corespunzătoare a solului, lucrarea cu grapa cu discuri se finisează printr-o arătură superficială.

/e terenurile situate în pantă, lucrările se fac paralel cu curbele de nivel, admiţându-se

abateri de -K pe distanţe lungi şi de până la 8K pe distanţe mai mici de )) m./e versanţi lungi, cu panta de peste )K, se recomandă pregătirea terenului în benzi cu

lăţimea de '8-) m, care alternează cu benzi de aceeaşi lăţime nelucrate. +cestea vor fi lucrate

după '- ani, când benzile desţelenite iniţial au un covor vegetal înceiat.

0reătirea terenului cu mobili(are pro)undă a solului

2ucrarea se face cu plugul, la )-8 cm adâncime, în raport cu grosimea stratului arabil.

/e pa#iştile cu strat gros de ţelină, pentru a obţine o arătură de bună calitate, lucrarea trebuie să

fie precedată de prelucrarea ţelinei prin '- treceri cu grapa cu discuri, în sensuri diferite. Bdată

cu arătura se încorporează şi îngrăşămintele organice, amendamentele, precum şi îngrăşămintele

cu fosfor şi potasiu.

poca optimă pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului @de desţelenireA este de

regulă toamna, urmând ca în primăvară să se facă pregătirea patului germinativ şi semănatul. 1n

regiunile mai bogate în precipitaţii sau în condiţii de irigare, desţelenirea se poate face după '-



cicluri de păşunat sau prima coasă pentru fân, apoi semănatul, încât la venirea îngeţurilor noul

covor vegetal să fie bine înceiat.

B atenţie deosebită trebuie acordată nivelării terenului, deoarece adâncimea de

încorporare a seminţelor de ierburi perene este foarte mică @max. ,8- cmA. /e terenuri

denivelate, după lucrarea cu plugul, nivelarea se face cu nivelatorul !>-,(, până la adâncimea

de ')-'8 cm. 1n acest caz îngrăşămintele se aplică după nivelare. 2a semănatul de primăvară,

nivelarea terenului se face obligatoriu toamna. /e terenurile mai puţin denivelate, nivelarea se

obţine prin lucrarea cu grapa cu discuri, ecipată cu lama nivelatoare sau în agregat cu grapa cu

colţi.

1n cazul pregătirii patului germinativ cu grapa cu discuri este obligatoriu folosirea

tăvălugului inelar înainte şi după semănat, făcând excepţie solurile umede. /e terenurile bine

nivelate şi mărunţite se poate utiliza combinatorul, ce are în componenţă şi tăvălug inelar. 0erenunţă la tăvălugit, când semănatul se face cu maşini combinate care efectuează şi această

lucrare.

Capitolul III – #n)iinţarea de pajişti temporare în locul pajiştilor permanente

deradate

/a#iştile temporare @semănate sau cultivateA se pot înfiinţa fie în locul pa#iştilor

permanente degradate, fie în teren arabil destinat bazei fura#ere.

Eezultatele cercetărilor din ţara nostră, din ultimele decenii, evidenţiază condiţiile

favorabile de care dispunem pentru înfiinţarea pa#iştilor temporare, precum şi posibilităţile

deosebite de sporire a cantităţii şi calităţii producţiei, rolul lor în prevenirea şi combaterea

eroziunii solului şi în îmbunătăţirea principalelor însuşiri ale acestuia. 1ntrucât investiţiile

necesare înlocuirii pa#iştilor permanente cu pa#işti temporare sunt ridicate, se impune o analiză

foarte amănunţită în legătură cu necesitatea şi condiţiile de înfiinţare a pa#iştilor temporare@vegetaţie, sol, climă, reliefA, încât producţiile realizate să fie economice şi să nu se afecteze

ecilibrul ecologic din zonă @=urcea /., Hgnat +l., '48A.

/a#iştile permanente se pot desţeleni pentru transformarea în pa#işti temporare, în

situaţiile următoare?

3)



- ponderea în covorul vegetal a plantelor fără valoare fura#eră sau cu valoare fura#eră

slabă este de peste 4)-()KG

- potenţialul natural de producţie redus @sub 3-8 ta m.v.A şi de calitate slabă, capacitatea

de păşunat sub ),3-),8 IF<aG

- gradul de acoperire cu vegetaţie sub 7)-78KG

- gradul de acoperire cu muşuroaie înţelenite peste 8-)KG

- pa#iştile de pe terenurile în pantă, cu o acoperire slabă a vegetaţiei, pe care se poate

declanşa uşor procesul de eroziuneG

- alte situaţii în care lucrările de suprafaţă de îmbunătăţire a pa#iştilor permanente

degradate, nu dau rezultate bune.

!u se desţelenesc, indiferent de starea lor fitocenotică şi productivă, pa#iştile situate pe

terenuri cu panta mai mare de '8-'4) @)KA, cele situate în apropierea ogaşelor şi ravenelor, celede pe soluri cu stratul arabil sub ')-' cm grosime şi cu fragmente de rocă la suprafaţă, precum

şi pa#iştile de pe soluri cu apa freatică la adâncime mică @sub 3)-8) cmA.

0e recomandă înfiinţarea cu prioritate a pa#iştilor temporare în regiunile bogate în

precipitaţii @peste 8))-88) mmanA şi cu cerinţele de mai sus satisfăcute sau în condiţii de irigare,

când şansele de reuşită sunt mult mai mari.

1n funcţie de calitatea patului germinativ, maşinile folosite la semănat şi tenologia

utilizată, pa#iştile temporare se pot înfiinţa direct după desţelenire sau după '- ani, timp în careterenul se cultivă cu culturi anuale fura#ere @porumb siloz sau masă verde, sfeclă fura#eră, gulie

fura#eră, varză fura#eră, cartof, raigras aristat, borceaguri, ovăz masă verde etc.A. Din rezultatele

publicate de 0imtea !. şi col. @'()A, rezultă că, după plantele fura#ere anuale, cultivate ca

premergătoare timp de '- ani, pe pa#iştea temporară s-au obţinut sporuri de producţie de '3-

'7K, faţă de semănatul direct după desţelenire. /rin cultivarea plantelor premergătoare se crează

condiţii mai bune pentru însămânţarea amestecurilor de ierburi perene, premiză pentru realizarea

unui covor vegetal bine înceiat ciar din anul H.

1n ţara noastră se foloseşte mai mult varianta înfiinţării pa#iştilor temporare direct după

desţelenire, denumită şi Jregenerarea rapidă a pa#iştilor%, care presupune utilizarea tenologiilor

ce oferă condiţii foarte bune pentru instalarea noului covor vegetal.

3'



#ertiliarea de baă şi amendamentarea

/a#iştile temporare, prin producţiile ridicate pe care le realizează, sunt mari consumatoare

de elemente nutritive din sol. După <oga H. şi col. @'(A, pentru o nutriţie ecilibrată a

plantelor, solul trebuie să conţină 8-33 ppm /+2 @(-') mg /B8 mobil la ')) g solA şi '))-'8 ppm M +2 @'-'8 mg M B mobil la ')) g solA. /a#iştile temporare dau rezultate bune şi de calitate

când reacţia solului este neutră sau slab acidă @p;;B V 8,(-4,A. 0e recomandă folosirea

amendamentelor pe solurile cu un p; T 8, şi conţinutul în +l mobil U ')) ppm @') mg +l '))

g solA, pentru a evita dezvoltarea plantelor nevaloroase, rezistente la aciditate @2ăpuşan +. şi col.,

'()A. *olosirea amendamentelor este necesară şi pe solurile saline şi alcaline, când conţinutul

de !a absorbit este de peste (-')K din capacitatea totală de scimb cationic @>A, suma

carbonaţilor şi bicarbonaţilor este de peste ' mg')) g sol, iar conţinutul total de săruri solubileîn stratul fiziologic, depăşeşte ),)-),8 g')) g sol iar p;-ul solului este peste (,8.

/a#iştile temporare, în comparaţie cu cele permanente, valorifică mai eficient

îngrăşămintele organice, cele cimice mai greu solubile şi amendamentele, deoarece pot fi

încorporate în sol odată cu desţelenirea sau cu lucrările de pregătire a patului germinativ

@Cardaşol F. şi col., '((A.

+plicarea îngrăşămintelor se face diferenţiat în funcţie de conţinutul solului în elemente

nutritive, de zona climatică şi de materialul biologic folosit la semănat. 0e recomandă doze de

)-7) 9g /B8, 3)-7) M B şi 4)-') 9ga !, la folosirea amestecurilor numai din graminee şi

doze mai mici de azot, 3)-7) 9ga, la cele formate din graminee şi leguminoase perene @0amuil

C. şi col., '8A.

/e solurile acide cu p; T 8, se impune aplicarea amendamentelor înainte de desţelenire,

în doze de 3-8 ta CaB @4- ta CaCBA.

/entru înfiinţarea pa#iştilor temporare se recomandă folosirea gunoiului de gra#d bine

fermentat în doze de )-3) ta @dozele mici pe cernoziomuri şi cele mai mari pe podzoluri,

soluri luviceA şi încorporarea lor în sol la '8-) cm pe solurile grele şi în regiunile umede şi la)-8 cm pe solurile uşoare şi în regiunile secetoase. +stfel, se îndeplinesc condiţiile de

anaerobioză necesare microorganismelor ce descompun materia organică şi realizează procesul

de nitrificare, îmbogăţind solul în compuşi cu azot asimilabili pentru plante @Qucra H., 2apuşan

+l., '(A. 1n condiţii de irigare se recomandă dublarea dozelor de gunoi de gra#d.

3



pecii şi soiuri folosite la înfiinţarea pa'iştilor temporare

2a înfiinţarea pa#iştilor temporare se utilizează amestecuri alcătuite din specii de

graminee şi leguminoase perene valoroase şi mai rar graminee în cultură pură sau amestecuri

formate din graminee.1n ţara noastră, cele mai răspândite specii în cultură sunt? Dact*lis glomerata, 4estuca

pratensis, 'olium perenne, hleum pratense, dintre graminee şi %rifolium repens, Medicago

sativa, %rifolium pratense, 'otus corniculatus, dintre leguminoase.

Crearea şi introducerea în cultură a numeroase soiuri de graminee şi leguminoase perene,

cu precocităţi diferite, dă posibilitatea lărgirii perioadei optime de folosire a fiecărei specii şi

alcătuirii de conveiere de amestecuri pentru păşuni, fâneţe sau folosire mixtă.

B păşune organizată în acest mod, permite în zonele de şes, începerea păşunatului

raţional în decada a treia a lunii aprilie, cu amestecurile alcătuite din soiuri precoce şi apoi

derularea succesivă pe parcele cu amestecuri din soiuri semiprecoce, semitardive şi tardive,

acestea din urmă a#ungând la înălţimea de păşunat în ultima decadă din luna mai. 1n intervalul de

timp, de )-8 zile, când se consumă producţia primului ciclu de vegetaţie, are loc regenerarea

covorului vegetal pentru ciclul de păşunat următor.

1n cazul fâneţelor, amestecurile de soiuri cu precocităţi diferite, vor a#unge eşalonat la

faza optimă de cosit, dând posibilitatea cultivatorilor să organizeze în bune condiţii recoltarea şi

pregătirea fânului, să folosească raţional utila#ele şi forţa de muncă de care dispun.

"lcătuirea amestecurilor de graminee şi leguminoase perene

/entru înfiinţarea pa#iştilor temporare se pot folosi amestecuri numai din graminee

perene, graminee perene în cultură pură sau amestecuri de graminee şi leguminoase perene.

1nfiinţarea pa#iştilor temporare numai din graminee perene presupune utilizarea unor doze

ridicate de îngrăşăminte cu azot şi se recomandă în regiunile bogate în precipitaţii sau în condiţii

de irigare. Din cercetările efectuate în ţara noastră, asupra structurii amestecurilor, s-a a#uns la

concluzia că cele mai valoroase pa#işti se realizează când se folosesc amestecuri de graminee şi

leguminoase perene, acestea prezentând numeroase avanta#e?

- productivitate ridicată, deoarece cele două grupe de plante nu intră în concurenţă, ele

utilizează nişe ecologice diferiteG

3



- producţiile sunt mai uniform repartizate în timpul perioadei de vegetaţie, datorită unei

mai bune regenerări a leguminoaselor în perioadele secetoaseG

- calitatea superioară a fura#ului obţinut, prin creşterea digestibilităţii, a conţinutului în

proteină, vitamine şi săruri minerale, ca urmare a prezenţei leguminoaselorG

- realizarea unui fura# ecilibrat în glucide şi proteine, dând posibilitatea conservării

acestuia în bune condiţii sub formă de siloz sau semisilozG

- producţiile devin mai stabile, întrucât plantele cultivate în amestec au o rezistenţă mai

bună la factorii nefavorabili de creştere, iar leguminoasele mai rezistente la bolile criptogamiceG

- folosirea unor cantităţi reduse de îngrăşăminte cu azot, deoarece leguminoasele fixează

azotul atmosferic pe cale simbiotică prin intermediul bacteriilor din genul hi"o!ium, o parte din

acesta fiind pus la dispoziţia gramineelor din amestec.

0-a constatat că Medicago sativa aduce un aport de circa 8 9ga ! @H. /uia şi colab.,'(A, %rifolium repens de 9ga ! @H. =reazu şi colab., '(4A, pentru fiecare procent de

participare în amestec, la o pondere de 8)K, respectiv 88K din covorul vegetal.

+vanta#ele enumerate mai sus reliefează importanţa folosirii amestecurilor de graminee şi

leguminoase perene la înfiinţarea pa#iştilor temporare. +ceste calităţi sunt puse în evidenţă când

leguminoasele au o pondere în covorul vegetal de minim ')-'8K.

+lcătuirea amestecurilor de graminee şi leguminoase perene, constituie una din cele mai

importante lucrări din tenologia de cultivare a pa#iştilor temporare, de care depinde în maremăsură productivitatea pa#iştii, calitatea recoltei, sistemul de fertilizare, modul şi durata de

folosire, evoluţia compoziţiei covorului vegetal etc. . Din aceste motive, alcătuirea amestecurilor

de graminee şi leguminoase perene se face după criterii ştiinţifice, care se bazează pe

cunoaşterea particularităţilor biologie şi ecologice ale speciilor şi soiurilor de plante existente în

cultură, a productivităţii şi calităţii acestora, a condiţiilor pedoclimatice ale zonei, a modului de

folosire şi duratei de exploatare a pa#iştii. 1n funcţie de aceste condiţii se stabileşte sortimentul de

specii şi soiuri care valorifică, în cel mai înalt grad, condiţiile zonei respective şi satisface

exigenţele cultivatorului @/opovici D., Ciubotariu C., '(A.

1n vederea alcăturii amestecurilor de graminee şi leguminoase perene se parcurg succesiv

mai multe etape de lucru?

33



tabilirea duratei şi a modului de folosire a pa'iştilor temporare

/entru a mări rentabilitatea investiţiilor făcute la înfiinţarea pa#iştilor temporare, una din

căi ar fi folosirea economică a acestora un număr cât mai mare de ani. Durata de folosire este

însă influenţată de vivacitatea speciilor din amestec, mai ales a leguminoaselor, care este mai

mică decât a gramineelor.

1n funcţie de durata de folosire, pa#iştile temporare se împart în trei categorii?

- pa#işti cu durată scurtă de folosire @- aniAG

- pa#işti cu durată medie de folosire @3-7 aniAG

- pa#işti cu durată lungă de folosire @U 7 aniA.

1n general, pa#iştile cu durată scurtă de folosire se înfiinţează pe terenurile arabile şi intră

în rotaţie cu culturi fura#ere anuale, iar cele cu durată medie şi lungă de folosire se înfiinţează în

locul pa#iştilor permanente degradate, care nu pot fi îmbunătăţite prin alte măsuri.1n ceea ce priveşte modul de folosire, pa#iştile de scurtă durată se folosesc numai prin

cosit, cele cu durată medie prin cosit sau mixt, iar cele cu durată lungă prin păşunat sau mixt.

tabilirea numărului de specii din cadrul amestecurilor

1n general, numărul speciilor din covorul vegetal al pa#iştilor temporare este mult mai mic

decât cel de pe pa#iştile permanente şi se stabileşte în funcţie de durata de folosire proiectată şi

de intensitatea sistemului de cultură. +stfel, pentru pa#işti cu durată scurtă de folosire se

recomandă - specii, pentru cele cu durata medie de folosire se recomandă -8 specii, iar pentru pa#iştile cu durată lungă de folosire 3-7 specii.

1n cazul aplicării tenologiilor intensive de cultivare, numărul speciilor din amestecurile

pentru pa#işti cu durată lungă de folosire se reduce la -3.

+mestecurile formate din - specii sunt denumite amestecuri simple, iar cele alcătuite

din peste specii poartă denumirea de amestecuri complexe.

+mestecurile simple sunt recomandate pentru tenologiile intensive de cultivare,

indiferent de durata de folosire, iar cele complexe sunt indicate în condiţii de cultivare extensivă.

1n spri#inul acestor afirmaţii vin datele experimentale obţinute de 0imtea !. @'()A, =ărbulescu

C. şi col. @'()A etc. 1n general, pentru fâneţe se recomandă amestecuri simple, iar pentru păşuni

şi folosire mixtă, amestecuri complexe.

Din numărul total de specii utilizate în amestec, '- specii trebuie să fie leguminoase.

38



tabilirea proporţiei gramineelor şi leguminoaselor în cadrul amestecurilor

/entru a obţine compoziţia floristică dorită, este necesar ca la stabilirea proporţiei dintre

cele două grupe de plante să se ţină seama de durata şi modul de folosire a pa#iştilor, precum şi

de particularităţile biologice ale speciilor componente.

+stfel, în amestecurile cu durată scurtă de folosire, leguminoasele au o pondere ridicată,

deoarece au un ritm de dezvoltare mai rapid şi vivacitate mai scurtă decât gramineele, oferind

producţii mari în primii - ani de viaţă. /e măsură ce se măreşte durata de folosire a pa#iştii

proiectate, se diminuează procentul de participare al leguminoaselor şi creşte cel al gramineelor

din amestec @Fîntu F. şi col., '7A.

1n amestecurile destinate folosirii prin păşunat ponderea cea mai mare o au gramineele, la

folosirea prin cosit, leguminoasele, iar la folosirea în regim mixt proporţiile sunt asemănătoare

cu cele de la folosirea ca păşune, dar predomină speciile cu talie înaltă @Carles Y./., '((A.+mestecurile cu o pondere ridicată a leguminoaselor oferă un fura# de calitate superioară

şi necesită doze mai mici de îngrăşăminte cu azot.

"legerea speciilor şi stabilirea procentului de participare a fiecărei specii în amestec

+legerea speciilor se face în funcţie de condiţiile naturale ale zonei, durata şi mai ales

modul de folosire, ritmul de dezvoltare şi vivacitatea speciilor respective.

/entru pa#iştile folosite prin cosit se aleg specii de ierburi cu talie înaltă, bogat foliate şi

cu capacitate mare de regenerare, capabile să ofere producţii mari şi de bună calitate, în condiţiide cultură intensivă.

2a înfiinţarea pa#iştilor folosite prin păşunat sunt recomandate specii cu talie mi#locie şi

#oasă, cu vivacitate ridicată, bogate în frunze bazale, rezistente de călcat, care formează o ţelină

elastică şi care au o capacitate mare de regenerare. !u sunt excluse, în acest caz, nici speciile cu

talie înaltă, productive şi rezistente la călcat.

/entru amestecurile cu folosire mixtă se aleg atât specii cu talie înaltă cât şi cu talie

mi#locie şi #oasă, care răspund cel mai bine acestui mod de exploatare.

1n cadrul fiecărei grupe de plante, procentul de participare în amestec al fiecărei specii se

stabileşte în funcţie de valoarea economică a speciei, adaptabilitatea la condiţiile pedoclimatice,

pretabilitatea la modul de folosire stabilit şi de direcţia de evoluţie dorită a viitorului covor

vegetal @dominanţa uneia sau alteia din speciile folosite în amestecA. /e terenurile nisipoase în

37



alcătuirea amestecurilor participă gramineee şi leguminoase perene mezo şi xerofile @Honescu H.,

'7A.

"legerea soiurilor în cadrul fiecărei specii

xistenţa unei game largi de soiuri cu precocităţi diferite, la ma#oritatea speciilor de

ierburi perene cultivate, impune ca la alcătuirea amestecurilor să se ţină seama şi de acest aspect.

/entru ca randamentul pa#iştii să fie maxim şi să ofere un fura# de calitate superioară se

recomandă folosirea, în cadrul amestecului, de soiuri cu acelaşi indice de precocitate sau cu

indici de precocitate apropiaţi. 1n acest fel se pot realiza pa#işti intensive şi cu a#utorul

amestecurilor complexe.

Calculul cantităţii de săm'nţă

Calculul cantităţii de sămânţă se face pentru fiecare specie din amestec pe baza

următoarelor elemente?- cantitatea de sămânţă în cultură pură @9gaA la valoarea utilă de '))K @!AG

- procentul de participare în amestec @pAG

- procentul de sămânţă utilă @0.I.A.

Cantitatea de sămânţă în cultură pură la valoarea utilă de '))K se calculează pe baza

desimii de semănat şi a masei a '))) de boabe @<<=A. Falorile recomandate pentru aceste două

elemente de calcul se încadrează în limitele înscrise în >abelul (.

%a!elul A

$lemente necesare pentru calcularea normelor de semănat *după 0t. rdelOi şi;ein9e Mlemm, '43+

Nr3crt3

4pecia!esimea*b33-m=+

M3M393 *+

0uritatea "erminaţia

Clasa

I II III I II III

' "rrhenatherum elatius 4))-'))) ,(-,7 8 ) () (8 () 4) )romus inermis 4))-'))) ,8-3,3 8 ) (8 (8 () 4)

Dact*lis glomerata '8))-8)) ),(-',8 ) (8 () (8 48 783 #estuca pratensis '8))-))) ',7-,3 8 ) (8 (8 () 4)8 #estuca rubra '8))-8)) ',-,8 8 ) () (8 () 7)7 +olium multiflorum ')))-'8)) ,)-,3 4 8 ) ) (8 484 +olium perenne ')))-'8)) ,)-,8 4 8 ) ) (8 48( &hleum pratense )))-))) ),-),8 7 3 ) ) (8 48 &oa pratensis 8)))-4))) ),-),3 ) (8 () (8 48 78') +otus corniculatus ')))-'8)) ',-',8 4 7 3 (8 48 7)

34



'' Medicago sativa 4))-)) ',8-, ( 7 3 (8 () 4)' ,nobr*chis viciifolia ))-3)) '-'8 ( 7 3 () 4) 7)' -rifolium pratense 4))-)) ',)-, ( 7 ) (8 4)'3 -rifolium repens '8))-))) ),7-),( 4 8 ) (8 () 4)

Cunoscând elementele amintite mai sus, cantitatea de sămânţă pentru fiecare specie @ZA

se determină cu relaţia?

E *5-.a+

Cantitatea se sămânţă rezultată din calcul se corectează în funcţie de capacitatea de

concurenţă a speciilor din amestec, separat în cadrul fiecăreia din cele două grupe de plante şi

apoi, dacă este cazul, în funcţie de condiţiile de cultivare.

Corecţia în funcţie de capacitatea de concurenţă @competitivitateA, este indicată în vederea

menţinerii compoziţiei floristice proiectate pe întreaga perioadă de folosire a pa#iştii. 1n acest

sens, se folosesc datele din >abelul , care se referă la comportarea speciilor începând din anul HH

de folosire.

%a!elul B

Indicii de concurenţă *competitivitate+ la c'teva specii!enumireaspeciei

IndiceF !enumirea speciei IndiceF

"rrhenatherum elatius ' +olium multiflorum ' Dactr*lis glomerata ' "grop*ron pectiniforme #estuca pratensis +otus corniculatus

#estuca rubra Medicago sativa '#estuca arundinacea l Medicago varia '

&hleum pratense ,nobr*chis viciifolia &oa pratensis -rfolium pratense

+olium perenne -rifolium repens )romus inermis -rifolium h*bridum

XA ' [ specii puternic competitiveG [ specii mediu competitiveG [ specii slab competitive

1n anul înfiinţării pa#iştii, ma#oritatea speciilor au o capacitate de concurenţă redusă, cu

excepţia speciilor din genurile 'olium şi Medicago. 0e recomandă a se aplica următorele corecţii?

- ma#orarea cantităţii de sămânţă calculată @ZA cu circa 8-)K la speciile cu capacitate

de concurenţă medie @A şi cu circa 8)-7)K la cele cu capacitate de concurenţă slabă @A, când

sunt în amestec cu specii ce au o capacitate de concurenţă ridicată @'AG

3(



- ma#orarea cantităţii de sămânţă calculată cu '8K, la speciile cu capacitate slabă de

concurenţă @A când sunt în amestec cu specii cu capacitate de concurenţă medie @A.

1n cazul pa#iştilor cu o durată lungă de folosire, cantitatea de sămânţă astfel corectată se

ma#orează cu încă 8-)K.

Când condiţiile agrotenice din momentul semănatului nu sunt la parametrii optimi,

indiferent de durata de folosire a pa#iştii, cantitatea de sămânţă poate fi mărită cu până la )-

)K, iar pentru semănatul pe terenurile în pantă, expuse eroziunii, aceasta se poate ciar dubla.

Din motive tenice şi economice se impune respectarea cu stricteţe a parametrilor optimi

la toate verigile tenologice, încât aceste ma#orări să nu fie necesare sau să fie minime.

/rin însumarea cantităţilor de seminţe astfel corectate, de la speciile din amestec, rezultă

cantitatea de sămânţă în amestec necesară pentru un ectar, pe baza căreia se face regla#ul

maşinii de semănat şi planul de aprovizionare pentru suprafaţa proiectată.1n concluzie, alcătuirea amestecurilor pentru înfiinţarea pa#iştilor temporare este o lucrare

complexă, însă, pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice şi a verificării lor în practică, s-au

elaborat amestecuri pentru diferite condiţii pedoclimatice şi moduri de folosire, numite

Jamestecuri standard%.

1n ţara noastră, pe baza rezultatelor obţinute de unităţile din reţeaua de cercetare a

Hnstitutului de Cercetare şi /roducţie pentru Cultura /a#iştilor <ăgurele-=raşov şi a celor din

unităţile de învăţământ superior agronomic, în anul '4( s-a elaborat prima standardizare deamestecuri de graminee şi leguminoase perene, cu ) de amestecuri. 1n anul '(4, pe baza noilor

date acumulate, s-a revizuit acel standard, fiind recomandate pentru producţie ' de amestecuri,

grupate pe zone şi eta#e de vegetaţie, precizându-se şi modul de folosire.

4ăm'nţa şi semănatul

0emănatul ierburilor perene necesită o atenţie deosebită, deoarece de această lucrare

depinde, în mare măsură, realizarea unei pa#işti temporare corespunzătoare. 2a semănat trebuie

să se folosească numai seminţe de calitate, conform 0>+0-urilor în vigoare, certificate de

laboratoarele #udeţene de controlul calităţii seminţelor.

0emănatul amestecurilor de ierburi perene se poate realiza cu sau fără plantă protectoare,

aceasta fiind încă o problemă mult discutată.

3



0emănatul cu plantă protectoare se recomandă în condiţii de irigare sau în zone cu aport

pluviometric ridicat. 1n aceste situaţii, se aleg ca plante protectoare, specii cu perioadă scurtă de

vegetaţie, cum ar fi? ovăz, raigras aristat, trifoi persan, borceaguri recoltate pentru masă verde

sau ciar soiuri timpurii de cereale pentru boabe, cu o normă de semănat de până la 8)K faţă de

cultura normală, pentru a diminua concurenţa dintre acestea şi vegetaţia pa#iştii.

$poca de semănat

2a înfiinţarea pa#iştilor temporare în locul pa#iştilor permanente degradate epoca optimă

de semănat este primăvara devreme, când solul permite intrarea maşinilor agricole, iar

temperatura este constant peste B)C. 0emănatul prea timpuriu nu este recomandat, deoarece

tinerele plante de leguminoase pot fi distruse de eventualele temperaturi sub [ 8)C, iar buruienile

pot fi un concurent puternic pentru graminee. !ici întârzierea epocii de semănat nu este indicată,

întrucât umiditatea scăzută din stratul superficial al solului influenţează negativ răsărirea şiînrădăcinarea sau determină ciar compromiterea culturii. /e terenurile cu umiditate suficientă

sau în condiţii de irigare semănatul se poate efectua şi la sfârşitul verii -începutul toamnei, )

august-') septembrie în regiunile de câmpie şi ' august-' septembrie în regiunile colinare, încât

de la semănat până la încetarea vegetaţiei să se acumuleze, în medie, ())-')))C.

Metode de semănat

0emănatul se poate realiza prin mai multe metode ce variază în funcţie de configuraţia şi

panta terenului, însuşirile seminţelor, dotarea tenică, prezenţa sau absenţa plantei protectoareetc. /e terenurile plane sau slab înclinate semănatul se face în rânduri distante la ',8-'8 cm,

folosind semănători universale @0I/-', 0I/-A, de tip 0axonia sau speciale. 1n acest scop

amestecul de seminţe trebuie foarte bine omogenizat, cutiile semănătorilor umplute parţial cu

seminţe, iar aparatul de distribuţie supravegeat în permanenţă, încât repartiţia seminţele să se

facă cât mai uniform.

B altă metodă, mai puţin răspândită în ţara noastră, este semănatul prin împrăştiere, care

se poate face mecanizat, cu semănători speciale sau universale, la care se îndepărtează tuburile,

ori manual. 1n acest caz sunt necesare lucrări cu grapa cu colţi sau cu tăvălugi inelari care să

favorizeze încorporarea seminţelor în sol.

/e terenurile cu pante mari, inaccesibile maşinilor agricole, semănatul amestecurilor de

seminţe se face numai manual, prin împrăştiere. /entru a favoriza încorporarea seminţelor în sol

8)



sunt necesare lucrări cu grape trase de animale sau trecerea cu o turmă de ovine după

împrăştierea seminţelor, când solul are o umiditate suficientă în stratul superficial.

1n general, semănatul mecanizat se face printr-o singură trecere a agregatului pe suprafaţa

solului. Cercetătorii elveţieni recomandă ca amestecurile de seminţe, ce au în componenţă şi oa

pratensis, să fie semănate prin două treceri. 2a prima trecere se seamănă amestecul de bază, iar

la a doua trecere, perpendicular pe prima, se seamănă oa pratensis, în rânduri sau prin

împrăştiere, în funcţie de starea de prelucrare a seminţelor, cunoscând că acestea au la bază un

smoc de perişori ce împiedică curgerea normală prin tuburile semănătorii.

1n cazul culturilor cu plantă protectoare de toamnă, amestecurile de seminţe se seamănă

primăvara, perpendicular pe rândurile acesteia, după o prelucrare superficială a solului cu grapa

cu colţi. Când planta protectoare este o cultură de primăvară, semănatul ierburilor se face după

însămânţarea plantei protectoare, tot perpendicular pe rândurile acesteia.&d'ncimea de semănat

+dâncimea de semănat se stabileşte în funcţie de mărimea şi forma seminţelor, puterea de

străbatere, textura şi umiditatea solului, variind între ' şi cm. +stfel, amestecurile compuse din

seminţe mici @ hleum pratense, 'otus corniculatus, %rifolium repens, oa pratensis etc.A se

seamănă la adâncimea de '- cm, iar cele cu seminţe medii şi mari @ romus inermis, 4estuca

arundinacea, ;no!r*chis viciifolia etc.A, la - cm. 1n ambele situaţii limita inferioară este

indicată pe solurile grele şi bine aprovizionate cu apă, iar cea superioară pe solurile uşoare şi cuumiditate redusă.

Eespectarea cu stricteţe a adâncimii de semănat este o condiţie importantă pentru reuşita

pa#iştii respective. 1n acest sens, în ma#oritatea cazurilor se impune tăvălugitul înainte şi după

semănat, lucrări ce sunt eliminate la utilizarea maşinilor moderne, care efectuează tăvălugitul

odată cu semănatul.

Lucrări de înrijire

+plicarea corectă şi la timp a lucrărilor de îngri#ire, mai ales în anul H, favorizeazărealizarea unui covor vegetal uniform şi bine înceiat, premiza obţinerii unor producţii ridicate.

Irigarea de răsărire. +ceastă lucrare este necesară după semănatul de la sfârşitul verii,

dar uneori şi în primăverile secetoase, la pa#iştile semănate în această epocă. 0e recomandă o

normă de udare de '8)-)) ma, ce poate fi repetată, la nevoie, după '-'8 zile. 1n acest caz se

poate renunţa la tăvălugitul de după semănat.

8'



Distrugerea crustei. Crusta formată în primele zile după semănat se poate distruge pe cale

mecanică, utilizând tăvălugul neted înfăşurat cu sârmă gimpată, grapa de fier cu colţii îndreptaţi

în sus sau o grapă de mărăcini.

/entru a nu dezrădăcina tinerele plante în curs de răsărire se impune ca viteza de înaintare

a agregatului să fie mică. fectul negativ al crustei poate fi înlăturat şi prin irigare, cu o normă de

'8)-)) ma.

ompletarea golurilor. 1n cazul semnalării golurilor, indiferent de motivul producerii lor

@greşeli de semănat, secetă accentuată la răsărire, crustă etc.A, se impune completarea acestora cu

sămânţă din acelaşi amestec. 2ucrarea se poate efectua fie în anul înfiinţării pa#iştii, dacă se

asigură condiţiile de umiditate, în cazul semănatului de primăvară şi numărul de zile pentru o

dezvoltare a plantelor care să le permită o bună rezistenţă în timpul iernii, la semănatul de vară-

toamnă, fie în primăvara anului următor.Când suprafeţele cu goluri sunt mari, operaţiunea se face cu maşini de semănat, iar pe

suprafeţe reduse se poate face manual. 1nainte de semănatul pentru completarea golurilor, dacă se

efectuează în primăvara anului următor, se impune mobilizarea superficială a solului cu grapa cu

colţi şi după semănat lucrarea cu tăvălugul.

om!aterea !uruienilor , reprezintă lucrarea cea mai importantă din anul H de vegetaţie la

pa#iştile temporare semănate fără plantă protectoare şi la cele înfiinţate primăvara, deoarece

ierburile perene au o viteză de creştere redusă în primele fenofaze după răsărire şi pot fi uşor înăbuşite de către buruieni. Combaterea acestora se poate face pe cale mecanică sau cimică.

Combaterea mecanică constă în cosirea repetată a buruienilor cu coasa, cu diferite

cositori uşoare, înainte ca acestea să fructifice. Cositul se face la înălţimea de (-') cm de la sol,

încât speciile semănate să fie cât mai puţin afectate. <aterialul rezultat se adună şi se scoate de

pe teren într-un timp cât mai scurt, pentru a nu asfixia plantele din noul covor vegetal.

/e terenurile cu o îmburuienare puternică se recomandă folosirea erbicidelor. +cestea se

aleg în funcţie de compoziţia amestecului semănat. +stfel, pe pa#iştile formate numai din

graminee perene se pot folosi erbicidele Hcedin la, Hcedin forte la, când temperatura

aerului este de minim ')-')C sau 0are de amină @0.D.<.+A - la, când temperatura este de

cel puţin '8)C, în minimum )) l apă. >ratamentul se face când buruienile sunt în faza de rozetă,

iar gramineele înfrăţite. /e pa#iştile formate din graminee şi leguminoase se recomandă a se

folosi pentru combaterea buruienilor dicotiledonate +retit, +cetadin, =asagran sau =asagran

8



forte. +retitul sau +cetadinul se aplică în cantitate de 8-7 la când leguminoasele au -8 frunze.

ste indicat ca tratamentul să se efectueze pe timp noros sau în amurgul zilelor însorite pentru a

evita apariţia arsurilor pe frunze. =asagranul, în doză de ,8- la, se aplică fie în faza de -8

frunze trifoliate, fie numai la '- frunze, când gradul de îmburuienare este puternicG =asagranul

forte, -,8 la erbicid într-un volum de circa )) l apă, se aplică când buruienile dicotiledonate

sunt în faza de - frunze, temperatura aerului peste '()C @ideal 8-()CA, iar umiditatea

atmosferică peste 3)K. După tratament nu se irigă şi nu trebuie să plouă circa ') ore. 1n multe

pa#işti temporare s-au răspândit în ultimul timp specii din genul ume& @ . crispus, .

o!tusifolius, . alpinus etc.A ce aduc mari pre#udicii speciilor semănate. /entru combaterea

acestora din pa#iştile mai veci se recomandă erbicidul sistemic +sulox, în doză de 3-8 la, care

se aplică primăvara şi toamna când buruienile sunt în faza de rozetă, cu toate frunzele formate.

Dozele mai mari nu sunt indicate deoarece afectează plantele de trifoi roşu şi sparcetă.ficacitatea erbicidului este maximă când temperatura aerului este de 8-8)C şi umiditatea

relativă din atmosfera ridicată @!. Parpe, '(4A. 2a un grad de îmburuienare de peste o plantăm,

tratamentul se face pe toată suprafaţa. Bdată cu ştevia sunt combătute şi alte buruieni, cum ar fi?

:chinochloa crus-galli, 0etaria glauca, 0. viridis, %hlaspi arvense, teridium aCuilinum etc.

1n cazul infestării pa#iştilor temporare cu cuscută, se recomandă combaterea acesteia din

anul înfiinţării culturii cu soluţii de Eeglone sau :ramoxone în concentraţie de 'K sau cu +retit

ori +cetadin în concentraţie de -K. >ratamentul se face numai pe vetrele infestate când, dupăcosit, lăstarii leguminoaselor şi filamentele de cuscută au reapărut, folosind l litru soluţiem

suprafaţă tratată @&arpe !., '(4A.

4ertili"area. /rin această lucrare se urmăreşte realizarea de producţii mari şi de bună

calitate, precum şi menţinerea unui covor ierbos valoros pe toată durata folosirii.

1n primul an de vegetaţie, de regulă, plantele folosesc îngrăşămintele aplicate la

pregătirea patului germinativ şi la fertilizarea de bază, recomandându-se o doză de 8) 9ga !,

după coasa H, în condiţii de irigare sau de climat umed, indiferent de structura amestecului.

1n anii următori, fertilizarea se face în funcţie de ponderea leguminoaselor în covorul

vegetal şi modul de folosire. /a#iştile cu mai puţin de 3)K leguminoase, folosite prin păşunat,

vor fi fertilizate cu ')-'8) @))A 9ga !, aplicat în -3 reprize, iar cele cu 3)-7)K

leguminoase, folosite mixt, cu ()-')) 9ga !, aplicat în fracţii. Când ponderea

leguminoaselor este de peste 7)-4)K şi modul de folosire prin cosit, doza de azot va fi de numai

8



8-8) 9ga şi se va aplica primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie @Fîntu F., 0amuil C.,

'7A.

1n cazul amestecurilor formate numai din graminee, se recomandă doze cu azot de ))-

)) 9ga, aplicate fracţionat în -8 reprize, funcţie de modul de folosire. 1n condiţii de irigare

dozele pot fi ciar mai mari, iar fracţionarea lor obligatorie.

1ngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se vor aplica în funcţie de conţinutul solului în aceste

elemente, asigurându-se câte 8)-7) 9ga /B8 şi 8)-7) 9ga M B pentru fiecare an de folosire.

1n funcţie de posibiltăţi, pa#iştile temporare pot fi fertilizate şi cu îngrăşăminte organice

solide @bine fermentateA sau semilicide, ori prin asocierea acestora cu îngrăşăminte cimice. 0e

recomandă )-3) ta gunoi de gra#d sau '8)-)) ma gSlle @în -8 reprize, când este necesar

să se aplice şi îngrăşăminte cu fosforA.

Irigarea. /entru realizarea de producţii mari şi constante, în regiunile secetoase sau cu precipitaţii neuniform repartizate, se impune irigarea pa#iştilor temporare cu o normă de udare de

3))-7)) ma, la intervale de circa '8-) de zile. ste indicat ca udările să se facă la 3-8 zile

după cosit sau păşunat, când cerinţele faţă de apă încep să crească, iar faza critică pentru aer a

leguminoaselor a trecut. !ecesitatea irigării pa#iştilor temporare decurge din faptul că pentru

realizarea unei tone de substanţă uscată, plantele au nevoie de cel puţin 8) mm precipitaţii, deci

peste 8)) mm la o producţie de ') ta s.u. @+ngel :., '(3A.

Hrigarea se poate face prin aspersiune sau prin revărsare, cu rigole orizontale sau înclinate,în funcţie de panta terenului @max. '8-)KA.

1olosirea pajiştilor temporare

<odul de folosire a pa#iştilor temporare are o influenţă însemnată asupra evoluţiei

covorului vegetal, a duratei de folosire economică, precum şi asupra cantităţii şi calităţii fura#ului

obţinut. /a#iştile temporare se pot folosi prin păşunat, cosit sau mixt. 1n toate situaţiile se impune

respectarea principiilor de folosire raţională.

*aţă de folosirea pa#iştilor permanente, la pa#iştile temporare apar câteva particularităţi.

+stfel, în anul H de vegetaţie, se recomandă ca pa#iştile temporare, indiferent de destinaţia lor

ulterioară, să fie folosite ca fâneaţă, deoarece prin formarea unui aparat foliar bogat se măreşte

puterea de asimilaţie, dând posibilitatea unei mai bune înrădăcinări şi fortificări a tinerilor plante.

83



1n acest caz, primul cosit normal @în afara cosirii de curăţireA trebuie efectuat la înspicarea-

înflorirea gramineelor şi înflorirea leguminoaselor, deci ceva mai târziu decât în ceilalţi ani.

Când covorul vegetal este bine înceiat, iar solul cu umiditate normală, se poate face

păşunatul ciar din anul H, începând cu ciclul HH de vegetaţie, dar cu o încărcătură mult mai

redusă şi numai pentru un timp scurt.

/e terenurile cu pante de peste )K se recomandă ca pa#iştile temporare să fie folosite

numai prin cosit pentru a preveni degradarea solului prin eroziune.

Re)acerea pajiştilor temporare

ste cunoscut faptul că durata de folosire economică a pa#iştilor temporare este limitată.

După -8 ani de folosire covorul vegetal începe să se rărească, mai ales prin dispariţia treptată a

leguminoaselor, ceea ce duce la diminuarea cantitativă şi calitativă a producţiei şi la apariţia de

specii nevaloroase. 1n aceste situaţii se impune refacerea pa#iştilor respective, care se poate

realiza prin două procedee? supraînsămânţare sau reînsămânţare.

0upra3nsăm#nţarea pa#iştilor temporare se face ca şi în cazul celor permanente, numai că

se foloseşte ca material de semănat mai mult seminţe sau fructe de leguminoase @lucernă, trifoi,

sparcetăA şi mai rar amestecuri de graminee şi leguminoase. +stfel, la 0D Haşi, Hacob >.şi Fîntu F.

@'), ''A au prelungit durata de folosire a unei pa#işti temporare din silvostepa <oldovei

până la ' ani prin supraînsămânţare cu lucernă @( 9gaA sau sparcetă @8 9gaA, o dată la 3 ani.

1n anul supraînsămânţării se recomandă fertilizarea cu doze moderate de azot @8)-7) 9gaA şifolosirea numai prin cosit.

e3nsăm#nţarea pa#iştilor temporare presupune desţelenirea covorului vegetal devenit

necorespunzător, alegându-se, ca şi în cazul pa#iştilor permanente degradate, tenologia cea mai

potrivită şi apoi însămânţarea unui amestec de graminee şi leguminoase perene. +cest procedeu

trebuie practicat numai în situaţia când supraînsămânţarea nu poate da rezultate corespunzătoare.

Capitolul I2 – 1olosirea pajiştilor prin păşunat

Harba de pe păşuni reprezintă un fura# complet, ecilibrat, constituind un nutreţ valoros

care se foloseşte în alimentaţia animalelor în timpul perioadei de vegetaţie @'8)-'() zileA, când

se realizează cea mai mare parte a producţiei animaliere, circa 7)K @+ldulea H., '()A.

88



Faloarea fura#eră deosebită a ierbii de pe păşuni se datoreşte faptului că plantele sunt

consumate în stadiu tânăr, când au un conţinut foarte ridicat în substanţe nutritive, vitamine,

săruri minerale. +stfel, iarba de pe păşunile valoroase conţine la ')) 9g de substanţă uscată, 7,8-

') 9g proteină digestibilă şi 78-')) unităţi nutritive, precum şi de circa ') ori mai mult caroten

decât fânul pregătit din aceeaşi iarbă. Faloarea nutritivă a plantelor de pe păşune este foarte mult

influenţată de momentul când are loc folosirea. /lantele tinere au mai multă proteină, cu un grad

ridicat de digestibilitate şi mai puţină celuloză.

I=.1. 0isteme de pă/unat

1n practica folosirii păşunilor sunt mai multe sisteme de păşunat, dintre care amintim?

&ăşunatul liber . ste un sistem de păşunat extensiv şi neeconomic, cunoscut şi sub

denumirea de păşunat nesistematic sau neraţional. 1n cazul acestui sistem de păşunat, animalele

umblă libere pe toată suprafaţa păşunii, începând de primăvara timpuriu şi până toamna târziu.

De obicei, nu se calculează numărul de animale care păşunează pe unitatea de suprafaţă şi, de

aceea, păşunile folosite în acest sistem sunt, în general, supraîncărcate cu animale.

/ăşunatul liber prezintă numeroase dezavanta#e, cum ar fi?

- înrăutăţirea compoziţiei floristice a păşunii datorită păşunării repetate a plantelor

valoroase şi neconsumării plantelor nevaloroase, care reuşesc să a#ungă la maturitate şi să producă seminţe, în timp ce plantele valoroase se epuizează şi cu timpul disparG

- distrugerea stratului de ţelină datorită unei încărcări mari cu animale la ectarul de

păşune, ceea ce pe terenurile situate în pantă declanşează procesul de eroziune a soluluiG

- tasarea şi denivelarea solului datorită călcatului animalelor, mai ales când păşunatul se

face pe timp umedG

- lucrările de îngri#ire se fac cu mari dificultăţi datorită prezenţei permanente a animalelor

pe păşuneG

- posibilitatea îmbolnăvirii animalelor de parazitoze, etc.

Datorită modului în care se execută, păşunatul liber duce la scăderea producţiei păşunii şi

la înrăutăţirea compoziţiei floristice, ca urmare a unui păşunat selectiv. +cest sistem de păşunat

determină şi înrăutăţirea unor însuşiri ale solului, cum ar fi structura şi regimul de aeraţie.

87



iarbă păşunată

nepăşunată

>oate nea#unsurile menţionate, pledează pentru renunţarea la acest sistem de păşunat

neraţional.

&ăşunatul pe parcele (raţional! constă în împărţirea păşunii în mai multe parcelesau tarlale, pe care animalele vor păşuna prin rotaţie, într-o anumită succesiune, de mai multe ori

în cursul unui sezon de vegetaţie. /ăşunatul pe parcele reprezintă un sistem modern de păşunat,

fiind cunoscut şi sub denumirea de pă/unat raţional sau sistematic, deoarece înlătură, în mare

parte, nea#unsurile păşunatului liber şi este o formă intensivă de folosire a păşunilor. /rin acest

mod de folosire se evită păşunatul repetat al speciilor valoroase, se păstrează o compoziţie

floristică bună, plantele se refac cu mai multă uşurinţă, creşte producţia păşunii şi coeficientul de

folosire al acesteia. 1n felul acesta, animalele consumă mai multă iarbă şi de calitate mai bună,

adică într-un stadiu mai tânăr, iar producţia animalieră creşte.

/ăşunatul raţional permite astfel o încărcare mai mare a păşunii cu animale, iar în

timpul refacerii ierbii pe parcele care nu se păşunează se pot efectua lucrări de întreţinere, cum ar

fi împrăştierea de#ecţiilor, cositul resturilor de plante nepăşunate, fertilizarea cu îngrăşăminte

cimice cu azot etc.

&ăşunatul doat este o formă îmbunătăţită a păşunatului pe parcele şi constă în

atribuirea pentru păşunat, în mod succesiv, a unor suprafeţe restrânse din parcela necesară turmei

de animale, pe timp de o zi sau ciar #umătate de zi. Delimitarea suprafeţelor necesare se face

prin gard electric.

84

gard permanent

garduri



+nimalele se găsesc în permanenţă între două garduri electrice, unul ce

delimitează păşunea pe care animalele o păşunează pentru prima dată şi altul care delimitează

suprafaţa păşunată anterior. /entru o unitate vită mare @IF<A este necesară o suprafaţă zilnicăde '8)-)) m la primele două cicluri şi )) m la ciclurile următoare.

&ăşunatul în beni sau în fâşii , numit şi păşunatul cu porţia , se deosebeşte de

păşunatul dozat prin aceea că se atribuie animalelor porţiuni limitate de păşune, sub forma unei

fâşii cu o lăţime de ),8-' m. 2ungimea fâşiei se stabileşte în funcţie de numărul de animale,

atribuind ',8mcap tineret bovin şi ,)mcap bovină adultă care păşunează. Delimitarea fâşiei se

face tot cu a#utorul gardurilor electrice. Cel dinspre suprafaţa nepăşunată se deplasează în mod

treptat, pe măsură ce plantele au fost consumate, iar cel din spatele frontului de fura#are se mută

la -3 zile. +cest sistem dă rezultate foarte bune la păşunatul culturilor fura#ere, cum sunt

borceagurile, porumbul, iarba de 0udan, pa#iştile temporare etc. /ăşunatul în benzi reproduce în

mare măsură fura#area cu nutreţ verde la iesle, evitându-se călcarea de către animale a plantelor.

/ăşunatul dozat şi păşunatul cu porţia se pot aplica şi fără împărţirea păşunii în

parcele, mai ales la păşunile foarte productive, pa#iştile temporare şi la plantele de nutreţ

cultivate, pentru a se reduce procentul plantelor neconsumate.

*olosirea raţională a păşunilor prezintă importanţă şi pentru prevenirea

îmbolnăvirii animalelor.

/e baza numeroaselor observaţii s-a constatat că sunt pierderi de fura# verde, în

funcţie de metoda de folosire./ierderile înregistrate la diferite metode de folosire a ierbii de pe păşune

@>abelul ')A?

%a!elul 10ierderile înreistrate la di)erite metode de )olosire a ierbii de pe păşune

Metode de )olosire 0ierderi de )uraj *:+/ăşunat liber 3)/ăşunat pe parcele 8

/ăşunat dozat sau porţionat '8*olosirea ierbii la iesle 8

.otaţia păşunilor . *olosirea păşunilor numai prin păşunat duce, cu timpul, la \nrăutăţirea

compoziţiei floristice prin dispariţia treptată a plantelor valoroase. /rin rotaţia păşunilor, adică

scimbarea periodică a modului de folosire prin păşunat cu folosirea prin cosit, se realizează

îmbunătăţirea compoziţiei floristice şi creşterea producţiei păşunii @>abelul ''A.

8(



%a!elul 11

Orani(area rotaţiei unei păşuni pe o perioadă de , ani&nul

Reimul de )olosire a parcelelor6 = , > ? @ A B D

H / / / / / / CW/ CW/ CW/

HH CW/ CW/ CW/ / / / / / /HHH / / / CW/ CW/ CW/ / / /

1n cazul păşunilor parcelate, pe câteva parcele iarba este folosită numai prin cosit. De

asemenea, pe aceste parcele cositul se face la epoci diferite, inclusiv după formarea seminţelor,

pentru a favoriza auto\nsămânţarea. /e aceste parcele se aplică şi lucrări de îmbunătăţire, cu

scopul de a favoriza refacerea compoziţiei floristice şi de a spori producţia. /rin rotaţia păşunilor

dispare diferenţa între noţiunea de păşune şi fâneaţă.

I=.. %ehnica pă/unatului

8e.nica păşunatului se referă la data începerii şi încetării păşunatului, înălţimea

de păşunat, frecvenţa păşunatului şi modul de efectuare a păşunatului în interiorul fiecărei

parcele.

Data începerii păşunatului prezintă importanţă, deoarece influenţează vegetaţia

pa#iştilor, producţia, însuşirile solului şi sănătatea animalelor.

Dacă se păşunează primăvara devreme, când solul este încă umed, solul se

tasează, înrăutăţindu-se regimul de aer al acestuia, iar speciile valoroase vor dispărea cu timpul.De asemenea, se formează denivelări ale terenului, muşuroaie, iar pe terenurile în pantă se

declanşează procesele de eroziune a solului. >otodată se înregistrează şi o scădere a producţiei,

deoarece după păşunat, refacerea plantelor pentru ciclul următor se face numai pe seama

substanţelor de rezervă acumulate în plante, iar suprafaţa de asimilaţie a plantelor în acest sezon

este foarte redusă. Din cauză că iarba tânără are un conţinut ridicat de apă şi scăzut în celuloză se

rumegă greu, iar animalele se pot îmbolnăvi.

/ăşunatul primăvara prea târziu, când conţinutul de celuloză din plante creşte prea

mult, iar conţinutul de proteină scade, nu este recomandat, deoarece scade consumabilitatea şi

valoarea nutritivă a ierbii. 1n situaţia în care s-a depăşit momentul optim de începere a

păşunatului, este indicată recoltarea pentru fân a suprafeţelor respective.

0tabilirea datei optime pentru începerea păşunatului se poate face în funcţie de

înălţimea ierbii, precum şi de gradul de umiditate a solului. /e păşunile alcătuite din specii mai

8



înalte, păşunatul poate începe la înălţimea plantelor de '8-) cm, iar în cazul păşunilor cu ierburi

scunde, la înălţimea plantelor de ')-'8 cm. /a#iştile temporare se păşunează când plantele au

atins înălţimea de )-8 cm. +nimalele au acces pe păşune când solul este zvântat.

Data încetării păşunatului se stabileşte astfel încât plantele să-şi refacă rezervele

de substanţe nutritive în organele subterane, sporind astfel rezistenţa la iernare. 0e recomandă

încetarea păşunatului cu -3 săptămâni înaintea îngeţurilor permanente. Ina din cauzele

dispariţiei unor specii din compoziţia floristică a pa#iştilor este tocmai întârzierea păşunatului

toamna.

Înălţimea de păşunat . /ăşunatul se face până la o anumită înălţime de la

suprafaţa solului, considerată ca optimă, pentru regenerarea plantelor şi menţinerea nivelului de

producţie al pa#iştii. Dacă păşunatul se face prea de #os, se întârzie refacerea plantelor şi în felul

acesta se reduce numărul ciclurilor de păşunat. +ceastă întârziere se explică prin aceea că la unastfel de păşunat, se îndepărtează o mare parte din lăstarii scurţi şi din frunze, pe seama cărora

are loc refacerea. Dacă păşunatul se face prea de sus, refacerea plantelor are loc mai rapid, însă

are de suferit producţia păşunii, care este mai mică.

1nălţimea de păşunat depinde şi de talia plantelor. 1n cazul pa#iştilor cu plante de

talie mică, păşunatul se realizează până la o înălţime de -3 cm de la suprafaşa solului, iar în

cazul păşunilor în care domină plante de talie înaltă, la 3-7 cm de la suprafaţa solului. 1n ultimul

ciclu, păşunatul se face mai de sus, ceea ce permite refacerea plantelor şi acumulareasubstanţelor de rezervă pentru o bună rezistenţă la iernare.

#recvenţa păşunatului reprezintă numărul de recoltări de pe o păşune.

Eecoltările dese şi prea de #os reduc capacitatea de regenerare a plantelor, acestea pot să dispară

din covorul ierbos şi în final producţia scade.

0peciile de talie #oasă, adaptate la păşunat, cum sunt? 'olium perenne, oa

pratensis, 4estuca ru!ra, %rifolium repens, 'otus corniculatus ş.a. suportă păşunatul repetat, pe

când speciile de talie înaltă, cu multe frunze tulpinale, nu pot fi păşunate de mai multe ori.

Modul de efectuare a păşunatului în interiorul fiecărei parcele prezintă

importanţă pentru compoziţia floristică a păşunilor şi pentru producţia animalelor. 0unt două

moduri de efectuare a păşunatului în interiorul parcelelor? li!er pe toată parcela şi treptat , pe

măsură ce se consumă iarba, folosindu-se gardul electric.

7)



Eecomandabil este să se folosească al doilea procedeu, când datorită limitării

suprafeţei de păşunat, sporeşte gradul de consumabilitate a plantelor, se evită bătătorirea solului

şi creşte producţia animalelor. Durata unei reprize de păşunat pe o parcelă trebuie să fie de -3

ore, timp în care animalele îşi procură rana necesară, urmând ca apoi să fie ţinute în tabără -

ore, după care pot continua păşunatul.

1n fiecare zi animalele trebuie să păşuneze în primul rând porţiunile de păşune

folosite în ziua precedentă şi apoi să treacă pe o nouă porţiune.

I=.5. Măsuri pentru organi"area pă/unatului raţional

1n vederea folosirii raţionale a păşunilor se aplică o serie de măsuri tenico-

organizatorice pentru sporirea producţiei, îmbunătăţirea compoziţiei floristice şi valorificarea

maximă a plantelor. +ceste măsuri se referă la determinarea producţiei păşunilor, stabilirea

capacităţii de păşunat, împărţirea păşunii în parcele, stabilirea modului de folosire a acestora

precum şi efectuarea unor lucrări înainte de începerea şi după terminarea păşunatului.

Determinarea producţiei păşunilor . /entru determinarea producţiei păşunilor se

folosesc două metode? metoda cosirilor repetate şi metoda zootenică.

Metoda cosirilor repetate, numită şi metoda JdirectăE, constă în cosirea repetată

a unor suprafeţe de probă în cursul perioadei de păşunat, care trebuie să fie reprezentative în ceea

ce priveşte producţia. 1n cazul păşunilor cu producţii uniforme se aleg 3-8 parcele de ,8 m

, iar pe păşunile cu producţie neuniformă, ') parcele. /e păşunile pe care se practică păşunatul liber,

suprafaţa unei parcele de probă poate fi până la ')) m . 0uprafeţele de probă se îngrădesc sau se

folosesc cuşti speciale, acoperite cu plasă de sârmă. 1n cazul păşunilor parcelate nu mai este

necesară îngrădirea suprafeţelor de probă.

+ceste suprafeţe de probă se cosesc ori de câte ori iarba a#unge la înălţimea de

păşunat, cantitatea rezultată se cântăreşte, se face media probelor şi se raportează la ectar. /rin

însumarea producţiilor de iarbă de la fiecare ciclu de păşunat, se obţine producţia globală a

păşunii @/A.

0 p6 G p= G p, G H3G pn *5-.a+ în care? p', p, p, pn reprezintă producţia

fiecărui ciclu de păşunat.

După fiecare ciclu de păşunat, pe suprafeţe alăturate şi identice ca mărime cu

primele, se cosesc plantele neconsumate, se cântăresc, se face media probelor şi se raportează la

7'



ectar. 1nsumarea resturilor de la fiecare ciclu de păşunat reprezintă cantitatea de plante

neconsumate @EA?

R r6 G r= G r, G 3333 G rn *5-.a+ în care? r ', r , r , r n reprezintă producţia de

resturi pe cicluri de păşunat.

/entru stabilirea producţiei reale a păşunii @/rA se foloseşte relaţiaG

0r 0 – R *5-.a+

/roducţia păşunii se poate exprima fie în tone masă verde la ectar, fie în unităţi

nutritive @I!A, cunoscând că o unitate nutritivă se realizează din?

- 3 9g iarbă de calitate foarte bună, alcătuită din graminee şi leguminoase foarte

valoroaseG

- 8 9g iarbă de calitate bună, alcătuită din graminee şi leguminoase valoroaseG

- 7 9g de iarbă de calitate mi#locieG- 4 9g de iarbă de calitate slabă, alcătuită din rogozuri, ţepoşică şi alte plante, mai

puţin valoroase.

/rin exprimarea producţiei păşunii în unităţi nutritive este posibilă compararea

diferitelor tipuri de păşuni, atât sub raport cantitativ, cât şi sub raport calitativ. <etoda cosirilor

repetate este uşor de aplicat în producţie, este suficient de precisă pentru scopul propus şi nu

necesită aparatură deosebită.

Metoda ootehnicăJ denumită şi metoda JindirectăE,

constă în determinarea producţiei păşunii prin transformarea produselor animaliere obţinute în perioada de păşunat în

unităţi nutritive, cunoscându-se consumul de I.!. necesare pentru realizarea unui litru de lapte

@>abelul 'A şi a unui 9g spor greutate vie @>abelul 'A, iar acestea în masă verde.

%a!elul 1

Unităţi nutritive necesare pentru producerea unui litru de lapte cu ,JB: răsime"reutatea

corporală *5+0roducţia medie de lapte pe cap *I+

-( )-' -'3 (-)3)) ',)4 ),7 ),44 ),4)

8)) şi peste ','7 ),' ),(' ),48%a!elul 15Unităţi nutritive necesare pentru un 5 spor în reutate vie *bovine la înrăşat+

8ineret sub doi ani &nimale peste doi ani"reutate vie *5+ U3N3 "reutate vie *5+ U3N3

8) 4,8 /ână la 3)) ,()) 4, 38) '),'

7



8) (, 8)) '),33)) (,7 88) '),438) , 7)) '',)

Determinarea producţiei păşunii prin această metodă comportă mai multe operaţii.

0e întocmeşte un #urnal al păşunii, unde se trec datele privind parcela în care se păşunează,

numărul animalelor, mişcările de efectiv, producţia de lapte, conţinutul de grăsime al laptelui şi

se fac unele observaţii. De asemenea, se înregistrează toate fura#ele administrate suplimentar.

Datele obţinute pe durata sezonului de păşunat se centralizează şi se calculează

producţia reală a păşunii. /entru a stabili sporul în greutate al animalelor se întocmesc evidenţele

prezentate în tabele de genul?

"reutatea animalelor

"rupa deanimale şi

nr3acestora

"reutatea vie pe cap *5+ 4porul în

reutatevie *5+

4porulmediu(ilnic*5+

Observaţii#nceputul

păşunatului4)'rşitul

păşunatului!ata "reutatea !ata "reutatea

<etoda zootenică este precisă, se poate aplica uşor în producţie, cu condiţia

înregistrării corecte şi riguroase a producţiilor animaliere.

/roducţia păşunilor se determină periodic, indiferent de metoda folosită, întrucât prin măsurile de îmbunătăţire ce se aplică pe păşuni, aceasta se modifică în timp.

După determinarea producţiei păşunii se poate trece la folosirea raţională prin

păşunatul cu un efectiv determinat de animale, de la care să se obţină un randament maxim, iar

vegetaţia păşunii să nu fie influenţată negativ.

Capacitatea de păşunat . Capacitatea de păşunat sau încărcarea păşunii reprezintă

numărul de animale exprimat în I.F.<. @unitate vită mareA care poate fi repartizat pe ' a de

păşune într-o perioadă de păşunat, în funcţie de producţia acesteia.

Dacă nu se calculează capacitatea de păşunat şi se repartizează un număr mai

mare de animale decât capacitatea păşunii de a le întreţine, se produce supra3ncărcarea pă/unii.

1n această situaţie animalele nu beneficiază de cantitatea de iarbă necesară funcţiilor vitale ale

organismului şi realizării producţiei, speciile valoroase sunt consumate excesiv şi prea de #os, iar

cu timpul dispar, înrăutăţindu-se astfel compoziţia floristică a păşunii. De asemenea, solul se

7



bătătoreşte puternic, se distruge ţelina, iar pe terenurile în pantă se declanşează procesele de

eroziune. 1n cazul repartizării unui număr mai mic de animale pe unitatea de suprafaţă, are loc

su!3ncărcarea pă/unii. 1n această situaţia, în afara faptului că nu se valorifică integral producţia

păşunii, are loc un păşunat selectiv, consumându-se numai speciile valoroase, care cu timpul

dispar, iar speciile nevaloroase neconsumate, formează seminţe şi se răspândesc excesiv,

înrăutăţindu-se compoziţia floristică a păşunii.

Capacitatea de păşunat se determină după relaţia?

Cp *U2M-.a+ în care? C p- capacitatea de păşunatG

/r - producţia reală a păşuniiG :- necesarul de masă verde pentru ' I.F.<. pe

durata sezonului de păşunat, care se determină înmulţind necesarul zilnic de masă verde pentru o

I.F.<. cu durata perioadei de păşunat.

Deoarece capacitatea de păşunat este o noţiune destul de relativă, întrucât

producţia păşunii nu este constantă în cursul perioadei de vegetaţie, în timp ce necesarul de iarbă

este constant, rezultatul obţinut prin calcul se diminuează cu până )K. +stfel, efectivul de

animale stabilit pentru păşunat va avea asigurat fura#ul necesar şi pentru ciclurile următoare de

păşunat, când producţia păşunii va fi mai mică. 1n caz contrar se suplimentează raţia animalelor

cu alte fura#e în perioadele deficitare. De asemenea, la primul ciclu de păşunat apare un surplus

de iarbă, care se coseşte şi se conservă prin uscare sau însilozare.0e poate realiza o oarecare uniformizare a producţiei de iarbă pe cicluri, prin

fertilizarea păşunii după un anumit sistem şi prin irigare, acolo unde există această posibilitate.

/entru a transforma în I.F.<. diferitele specii şi categorii de animale care

păşunează, se pot folosi datele din >abelul '3.

%a!elul 16Coe)icienţii de trans)ormare în U323M3 pentru di)erite specii şi cateorii de animale

4pecia şi cateoria de animale Coe)icientul de

trans)ormareFaci cu lapte ',)Fite cornute mari, de toate vârstele ),4-),(>auri şi boi de tracţiune ',)-',>ineret bovin peste ' an ),8-),4>ineret bovin până la ' an ),-),Bi şi capre de toate vârstele ),'3

73



Bi şi capre mature ),'8-),'7Cai de toate vârstele ),(Cai de tracţiune ',)-','>ineret cabalin peste ' an ),8-),4>ineret cabalin până la ' an ),8-),)

/orci ),)-),8

Desimea animalelor @DA se determină pe păşunile parcelate şi reprezintă numărul

de animale exprimat în I.F.<. ce revine la ' a de parcelă. 0e calculează cu relaţia?

! Cp % N @IF<a parcelăA, în care? C p [ capacitatea de păşunat, ! [

numărul de parcele.

+stfel, o păşune alcătuită din ( parcele, cu o capacitate de păşunat de

I.F.<.a, va avea o desime de '7 I.F.<.a parcelă. Cu cât va fi mai mare capacitatea de

păşunat, cu atât va spori desimea animalelor. 1n cazul păşunilor foarte productive, pentru evitarea

distrugerii covorului ierbos, este obligatorie practicarea păşunatului dozat şi porţionat, limitarea

păşunatului la câteva zile, iar în fiecare zi, păşunatul se va face câteva ore dimineaţa şi câteva ore

după amiază, în restul timpului animalele fiind ţinute în tabere de vară.

Împărţirea păşunii în parcele. !umărul de parcele în care se împarte o păşune

este în funcţie de durata medie a ciclului de păşunat @ CA, timpul de ocupare a unei parcele @BA,

numărul de turme cu care se păşunează @nA şi numărul de parcele care se lasă pentru refacere @p r A.

1n funcţie de condiţiile staţionale, posibilităţile organizatorice şi economice, arată că se pot

practica diferite modalităţi de împărţire a păşunilor în parcele.

Durata ciclului de pă/unat @CA este ecivalentă cu numărul zilelor de refacere a

ierbii după folosire @E f A şi numărul zilelor cât rămân animalele pe o parcelă @BA.

Durata ciclului de păşunat depinde de condiţiile climatice, de compoziţia floristică

a păşunii şi modul de îngri#ire. /roblema de bază a folosirii raţionale a păşunilor constă în

realizarea unui număr cât mai mare de cicluri de păşunat @deci refacerea cât mai rapidă a ierbii şi

reducerea duratei ciclului de păşunatA. 1n vederea îndeplinirii acestui deziderat, trebuie să seaplice întreg complexul de măsuri care să permită refacerea plantelor în timpul cel mai scurt.

Durata ciclului de păşunat diferă, mai ales în funcţie de regimul de precipitaţii.

+stfel, în regiunile sărace în precipitaţii, durata ciclului de păşunat va fi de peste

8-3) de zile. 1n regiuni cu precipitaţii suficiente, plantele se refac mai rapid, iar durata ciclului

de păşunat durează 8-8 de zile.

78



Numărul de "ile c#t animalele ocupă o parcelă se recomandă să nu depăşească 7

zile. +ceasta permite folosirea tuturor pacelelor în cursul unui ciclu de păşunat. 1n cazul depăşiriiacestei durate, se înregistrează următoarele dezavanta#e?

- este stân#enit procesul de otăvire al plantelorG

- solul se bătătoreşte şi se distruge stratul de ţelinăG

- se măreşte pericolul îmbolnăvirii animalelor cu paraziţi intestinali, care după

primele şaze zile trec în stadiul de invazie.

!umărul de parcele @!A se determină împărţind durata ciclului de păşunat la

numărul de zile cât animalele ocupă o parcelă, după relaţia?

! V G în care? C - durata unui ciclu de păşunat @zileAG B- timpul cât animalele

ocupă o parcelă @zileA.

!umărul de parcele rezultat din calcul se poate ma#ora cu '-, în cazul când se

aplică anumite lucrări ce nu permit păşunatul în anul respectiv, acestea fiind folosite prin cosit

sau se ma#orează în funcţie de numărul de turme @nA.

0uprafaţa unei parcele se stabileşte în funcţie de uniformitatea producţiei păşunii.1n cazul în care producţia păşunii este uniformă, suprafaţa unei parcele @sA se determină

împărţind suprafaţa totală a păşunii @0A la numărul de parcele calculat @!A, folosind relaţia? s

@a+3

77

- drum de acces

- adăpătoare

-adăpost

4c.eme de împărţire a păşunii în parcele



Când producţia păşunii este neuniformă, suprafaţa parcelelor se va calcula astfel

încât acestea să aibă producţii apropiate, fiind necesare câteva operaţiuni suplimentare, cum ar fi?

împărţirea păşunii în trupuri cu producţii uniforme, calcularea producţiei reale totale a păşunii

@/r tA, determinarea producţiei ce trebuie realizată pe o parcelă @/ pA, calcularea numărului de

parcele din fiecare trup delimitat @n']nA şi apoi suprafaţa unei parcele din trupurile respective @s']

nA, @Hacob >. şi col., '(A. 1n acest sens se folosesc relaţiile?

0rt 0r6346 G 0r=34= G 0r,34, G H G 0rn34n *5+J în care?

/r ']n [ producţiile reale la ectar din fiecare trup de păşuneG

0']n [ suprafeţele trupurilor respectiveG

0p *5+J în care?

/r t [ producţia reală totală a păşuniiG

! [ numărul de parcele calculatG

n6 n= J HJ nn

s6 *.a+ s= *.a+ HJ sn *.a+

4orma parcelelor se stabileşte în funcţie de configuraţia terenului, folosind în

felul acesta cât mai mult formele naturale ale reliefului în vederea delimitării parcelelor. ste de

preferat forma dreptungiulară, cu lungimea de - ori mai mare decât lăţimea şi cu orientare de-

a lungul curbei de nivel.

Delimitarea parcelelor se poate face prin formele naturale ale reliefului, ca? văi,drumuri, şanţuri etc., garduri fixe sau garduri electrice. :ardurile fixe sunt alcătuite din stâlpi

înalţi de m, la o depărtare de -3 m unul de altul, cu -3 rânduri de sârmă. 1n zona forestieră se

pot folosi şipci de lemn în locul sârmelor. Dezavanta#ul gardurilor fixe este costul lor ridicat.

:ardurile electrice, sau gardurile mobile, se folosesc atât la delimitarea parcelelor, cât şi pentru

delimitarea porţiunii de păşunat în cazul metodelor moderne de folosire a păşunii. 1n afara

74



uşurinţei fixării şi exploatării gardului electric, se realizează o mai bună valorificare a ierbii pe

păşune.

+ucrările care se fac pe păşuni în vederea începerii/ în timpul şi după

încheierea păşunatului

1nainte de a începe păşunatul şi la sfârşitul acestuia se efectuează următoarele

lucrări? curăţirea de buruieni, mărăcinişuri şi resturi organice aduse de ape, înlăturarea excesului

de umiditate, fertilizarea de primăvară şi de toamnă, repararea sau construirea de drumuri de

acces la păşune, de poduri şi podeţe peste şanţuri sau canale, asigurarea surselor de apă pentru

animale.

2ungimea adăpătorilor @2A se poate calcula folosind relaţia?

L @mA, în care?

! - numărul de animaleG

t - timpul necesar pentru adăparea unui animal @minuteAG

l - lăţimea de #geab necesară pentru un animal @mAG

> - timpul necesar pentru adăparea unei turme @circa o orăA.

/entru calculul lungimii adăpătorilor şi a celorlalte elemente constructive se

folosesc datele din tabelele de mai #os?

!ate necesare pentru calculul lunimii adăpătorilor

4pecia de animale

Necesarulde apă

*l-(i+

Lăţimea de j.eab *m+ 8impul necesarpentru adăparea

unui animal*min3+

adăpare peambele laturi

adăpare peo latură

Cornute mari şi cai 3)-8) ),8 ', 4-(>ineret taurin şi cabalin 8-) ),3 ',) 8-7Bi şi capre 3-8 ), ),8 3-8

>ineret ovin - ), ),8 3-8/orci (-') ), ),8 3-8

!ate privind dimensiunile adăpătorilor *cm+

4pecia deanimale &d'ncimea

Lăţimea interioară #nălţimea dela păm'nt în partea

superioară în parteain)erioară

7(



Cornute mari 8 8 8 3)-7)Cai 8 3) ) 7)-4)Bi şi capre ) ) ) 8-8/orci 8 ) 8 )-)

1n #urul adăpătorilor terenul se amena#ează prin pietruire şi i se dă o pantă uşoară

pentru ca apa să nu stagneze. Distanţa de la păşune până la locul de adăpare se recomandă să nu

depăşească ()) m. /e păşuni se pot construi şi adăpători automate.

De asemenea, se repară sau se construiesc umbrarele şi adăposturile pentru

animale şi pentru personal, stânele, căşăriile, cantoanele pastorale.1n timpul perioadei de păşunat

se fac o serie de lucrări cu scopul îmbunătăţirii compoziţiei floristice, refacerii plantelor şi

prevenirii îmbolnăvirii animalelor. +stfel, după ce animalele părăsesc o parcelă se face cosirea

plantelor nepăşunate, fără valoare fura#eră, se împrăştie de#ecţiile solide pentru a preveniîmburuienarea, se pot aplica îngrăşăminte cu azot după fiecare ciclu de păşunat @! 8)A şi eventual

irigarea păşunii.

Întocmirea graficului de păşunat se face în funcţie de numărul de parcele, durata

de refacere a ierbii, timpul cât animalele păşunează pe o parcelă, numărul turmelor de animale,

data începerii păşunatului şi durata perioadei de păşunat.

Capitolul 2 – &plicaţii practice

Brganizarea ameliorativă a unei pa#işti permanente degradate din zona Cornu 2uncii,

#udeţul 0uceava.

&plicaţia 6K

o suprafaţa? ) a

o panta terenului? )K

o producţia globală? '8 ta

o coeficient de utilizare? (8K

o durata de refacere? 8 zile

o timpul de ocupare? 8 zile

7



o modul de exploatare? creşterea vacilor pentru lapte

o perioada de păşunat? '8) zile

o data începerii păşunatului? ' mai

o parcele pentru realizare de fân

lemente de degradare?

o acoperire cu muşuroaie? 8 a cu grad de acoperire ')Ko acoperire cu vegetaţie? 8 a cu grad de acoperire 88K

Determinăm producţia utilă?

/u V /t x M V '8.))) x ),(8 V '.48)

Capacitatea de păşunat

C p V /u ? < V '.48) ? 4.8)) V ',4 IF<a

< V ^ x E V '8) x 8) V 4.8)) 9g

0e determină producţia totală a pa#iştii?

/ V p x s V '.48) x ) V (.8)) 9g

0e calculează numărul de parcele în care se va împărţi suprafaţa totală?

! V C ? B V @8 W 8A ? 8 V ( parcele W parcele pentru realizuare de fân V ') parcele

/roducţia de masă verde de pe fiecare parcelă?

/_

V / ? ! V (.8)) ? ') V (.8) 9gparcelă0e va determina suprafaţa parcelelor?

s V 0 ? ! V ) ? ') V a

Desimea de păşunat?

D V C p x ! V ',4 x ( V ',7 IF< V ',7 vaci pentru laptea parcelă

fectivul?

f V C p x 0 V ',4 x 3 V 3),( V 3) IF<

Cicluri de păşunat /arcele @tarlaleA6 = , > ? @ A B

H

B V 8 zile

E V 8 zile

' - 8 F 7 - ') F ''- '8

F

'7 - )

F

' - 8

F

7 - )

F

'- 3

FH

8 -

FH

4)



H

B V 8 zile

E V 8 zile

') - '3

FH

'8 - '

FH

) - 3

FH

8 -

FH

) - 3

FHH

8 -

FHH

') - '3

FHH

'8 - '

FHH

H

B V 8 zile

E V 8 zile

) - 3

FHH

8 -

FHH

) -

FHHH

3 - (

FHHH

- '

FHHH

'3 - '(

FHHH

' -

FHHH

3 - (

FHHH

H

B V 8 zile

E V 8 zile

-

H`

- 4 H` ( - '

H`

' - '4

H`

'( -

H`

- 4

H`

1nfiinţarea unei pa#işti temporare pe un teren cu suprafaţa de 8 a cu o pnată de

)K şi cun un grad de acoperire cu vegetaţie de 88K

&leerea terenului [ pa#iştea temporară se va înfiinţa în locul celei permanente, pe

suprafaţa de 8 a, acolo unde gradul de acoperire cu vegetaţie este de 88K.

0reătirea solului [ datorită pantei mari @)KA se va aplica un tratament cu erbicidul

eglone pentru distrugerea covorului vegetal, erbicidarea fiind urmată de o afânare la suprafaţa

solului, la -3 cm adâncime, în benzi, realizată cu a#utorul frezei cu cuţite curbate, în scopul

împiedicării eroziunii solului.

Cultura premerătoare [ semănatul se va face în anul desţelenirii pa#iştii.

1ertili(area şi amendarea [ la desţelenire se va administra / şi M, care se vor încorporala pregătirea terenului, recomandându-se 7)-() 9ga M B. primăvara devreme, odată cu

semănatul, se va administra şi !, în cantitate de ()-') 9ga.

0lante însoţitoare [ nu se recomandă.

4ăm'nţa şi semănatul [ semănatul se va face la începutul lunii aprilie, în rânduri

obişnuite, cu 0I/ prevăzute cu dispozitive pentru seminţe mici şi distribuţie forţată, ecipate cu

dispozitive pentru încorporarea îngrăşămintelor şi cu grupa de mărăcini. +dâncimea de semănat

este de '-',8 cm. După semănat se va întreţine solul cu tăvălugi inelari, pentru distrugerea

crustei, iar în timpul vegetaţiei, combaterea se va face cu +retit în doză de 8-4 la, aplicat în

faza în care leguminoasele au format - frunze trifoliate. Combaterea golurilor se va face în

anul de folosire prin mobilizarea superficială a solului, semănat şi tăvălugit.

+mestecul de seminţe se va alcătui în următoarea formulă?

Durata de punere în folosinţă a pa#iştii > de 7 ani

4'



0e vor folosi 8 specii în cadrul amestecului? specii de graminee şi de leguminoase /roporţiile de participare vor fi de 4)K graminee şi )K leguminoase

"ramineele folosite în amestec vor fi?

/oa pratensis - 3)K

DactOlis glomerata - '8K *estuca pratensis - '8K

Leuminoasele folosite vor fi?

>rifolium repens - '8K 2otus corniculatus - '8K

Determinarea cantităţii de sămânţă la ectar, ştiind că se folosesc seminţe de calitatea a

HH-a?

!r.

crt.

0pecii ! pK /K :K 0IK Z 2 Z_ Zt

'. /oa

pratensis

'8 ) (8 48 7,48 4,)8 '),84 8,(8

. DactOlis

glomerata

8 ) (8 48 7,48 4,(3 ' 4,(3 ,

. *estuca

pratensis

) ) ) () 4,)) (, ',3 7,34

3. >rifolium

repens

' '8 8 () 47,)) ,7 ,83 '4,4

8. 2otus

corniculatu

s

'7 '8 7 48 4,)) , 3, 3,8

Z_total V ,3 9ga

2a 8 a vom avea Zt V '(4,'8 9g amestec de seminţe.

!istruerea muşuroaielor de pe cele ? .a cu un rad de acoperire de 6:

<uşuroaiele se formează pe pa#iştile neîngri#ite, folosite neraţional şi pot avea o pondere

mare @4)-()KA, îngreunând astfel efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire şi diminuiază suprafaţa

utilizabilă. <uşuroaiele pot fi de origine animală, provenite din pământ scos de cârtiţe, furnici,

mistreţi, popândăi, păşunatul pe teren cu umiditate ridicată şi în general sunt lipsite de vegetaţie

4



şi de origine vegetală, care se formează pe tufele dese ale unor graminee, rogozuri, pe cioate,

muşci, acestea fiind parţial acoperite cu vegetaţie ierboasă nevaloroasă.

<uşuroaiele sunt în faza iniţială mici şi de regulă neînţelenite, însă cu timpul pot atinge

dimensiuni de 7)-() cm în diametru şi )-3) cm înălţime şi se înţelenesc. <uşuroaiele înţelenite

sunt mai răspândite pe pa#iştile de munte, se numesc marghile şi provin din tufele de Nardus

stricta şi Deschampsia caespitosa. 1n regiunile dealurilor înalte sunt mai răspândite muşuroaiele

provocate de furnici şi de origine vegetală. /a#iştile cu muşuroaie realizează producţii mici, de

slabă valoare fura#eră şi se exploatează cu dificultăţi mai ales prin cosit. <uşuroaiele anuale, de

origine animală, se distrug relativ uşor manual sau folosind grape cu colţiG muşuroaiele înţelenite

pot fi distruse cu maşini de curăţat pa#işti @<C/-',8 sau <C/-A sau cu grederul semipurtat

pentru pa#işti. 1n cazul când muşuroaiele ocupă peste )-3)K din suprafaţa pa#iştilor, iar panta

terenului este mai mică de )), se recomandă desţelenirea şi înfiinţarea pa#iştilor temporare.Hndiferent cu ce mi#loace se face distrugerea muşuroaielor, acestea trebuie bine mărunţite,

împrăştiate uniform şi reînsămânţarea unui amestec de graminee şi leguminoase perene specific

zonei.

&plicaţia =

0ă se organizeze un conveier verde mixt pentru 4 de vaci în zona de silvostepă. /erioada

de conveier este de '78 de zile, data începerii conveierului ' mai. 0uprafaţa de pa#işte permanentă de 8 a, leguminoasă perenă a, condiţii de irigare.

4



Cultura

Data

semă

natul

ui

0up

rafa

ţa

@aA

/rodu

cţia

medie

@taA

Cantit

atea

de

nutreţ

neces

ară

/erioada de folos

F FH FHH

' ' '

/a#işte

permanentă

- 8 3 ')

2ucernă - 8) '))

>B>+2 - 4 - ) ',8 ',8 '3,(8 ',8 ',8 ',8 ',8 ',8 '3,(8

CON2$I$R 2$R!$ MI8 0$N8RU =A 2&CI #N /ON& !$ 4IL2O48$0

!ecesarul zilnic este de? f x E z V 4 x 8) V '.8) 9g V ',8 t

!ecesarul pe decadă este de ',8 x ') V ',8 t

43



9I9LIO"R&1I$K

'. Dragomir, !eculai [ aji/ti /i plante furajere, d. urobit, >imişoara, ))8. <aruşca, >eodor [ econstrucţia ecologică a paji/tilor degradate, d. Iniversităţii

>ransilvania, =raşov, ))(

. Fîntu, Fasile @coord.A [ ultura paji/tilor /i a plantelor furajere, d. JHon Honescu de la=rad%, Haşi, ))3

97914628 proiect cultura pajistilor

Documents