93382988 diagnosticul si echilibrul financiar sc 1 iunie sa

Universitatea „TIBISCUS“ TimişoaraFacultatea de Ştiinţe EconomiceSpecializarea „Finanţe-Contabilitate“

Lucrare de licenţă

Diagnosticul şi echilibrul financiaral firmei

(Studiu de caz: S.C. „1 IUNIE“ S.A. Timişoara)

Îndrumător ştiinţificProf. univ. dr. VASILE DURAN

CUPRINS

Cap. I CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVIND DIAGNOSTICUL FIRMEI.5

1.1. Motivaţia şi obiectivele diagnosticului financiar........................................5

1.2. Componentele diagnosticului general al firmei...........................................7

1.3. Diagnosticul financiar al firmei...................................................................11

CAP. II METODE DE DIAGNOSTIC FINANCIAR............................................13

2.1. Metoda maselor financiare..........................................................................16

2.2. Metoda ratelor.............................................................................................18

CAP. III INDICATORI AI DIAGNOSTICULUI FINANCIAR..........................20

3.1. Indicatori ai echilibrului financiar...............................................................22

3.1.1. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria

netă a firmei.....................................................................................23

3.1.2. Indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea

şi capacitatea de plată a firmei.........................................................28

3.2. Ratele financiare ale firmei.........................................................................32

3.2.1. Ratele de structură financiară..........................................................32

3.2.2. Ratele gestionării resurselor (ratele de rotaţie)................................35

3.2.3. Ratele privind randamentul resurselor utilizate...............................38

CAP. IV STUDIU DE CAZ – DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL FIRMEI

S.C. „1 IUNIE” S.A.....................................................................................41

4.1. Prezentarea generală a firmei......................................................................41

4.2. Indicatorii diagnosticului financiar pentru S.C. „1 IUNIE” S.A. ...............43

4.2.1. Indicatorii echilibrului financiar......................................................47

4.2.2. Ratele financiare.............................................................................53

4.3. Aspecte pozitive, probleme şi posibile soluţii.............................................59

CAP. V CONCLUZII.................................................................................................. 61

5.1. Concluzii generale privind diagnosticul financiar al firmei........................61

5.2. Concluzii privind situaţia S.C. „1 IUNIE” S.A...........................................62

2

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 65

3

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVINDDIAGNOSTICUL FIRMEI

Pentru conducerea oricărei firme este esenţial să cunoască în permanenţă situaţia firmei. Doar aşa este posibil un management eficient, care să asigure rezolvarea cât mai rapidă a problemelor care apar.

Din acest punct de vedere, o firmă poate fi comparată cu un organism uman.Există şi persoane care merg la medic doar atunci când au sesizat că au probleme

de sănătate, dar cel mai bine este să se meargă la controale periodice, pentru a depista cât mai rapid problemele, înainte de agravarea lor. În orice caz, înainte de aplicarea unui tratament, trebuie pus un diagnostic; abia după investigaţiile efectuate cu scopul stabilirii diagnosticului se poate stabili dacă organismul este sănătos sau bolnav, iar dacă este bolnav şi diagnosticul este corect stabilit, se poate aplica un tratament pentru a asigura însănătoşirea sa.

În mod similar în cazul unei firme se recomandă realizarea unor „investigaţii”, a unor analize periodice, cu scopul de a stabili dacă firma funcţionează normal sau dacă are probleme în unele domenii – altfel spus cu scopul de a îi pune un diagnostic. Nu este re -comandabil să se aştepte până când problemele cu care se confruntă firma devin evidente pentru a le soluţiona.

Aşa cum este definit el în dicţionarul limbii române, diagnosticul constă în identificarea unei boli, după simptomele ei, sau după rezultatul examenelor de laborator. În sens larg, depăşind domeniul medical, diagnosticul se referă la identificarea unor probleme, pe baza unei analize complexe. Importanţa sa este evident, având în vedere faptul că primul pas în rezolvarea unei probleme este identificarea sa.

Etimologic, cuvântul diagnostic provine din limba greacă, de la „diagnostikus”, termen care înseamnă apt de a discerne, de a delimita cu obiectivitate un subiect oarecare după manifestările acestuia.1

Referitor la o firmă, diagnosticul presupune aprecierea stării firmei, identificarea posibilelor probleme cu care se confruntă firma şi a cauzelor acestora.

1.1 MOTIVAŢIA ŞI OBIECTIVELEDIAGNOSTICULUI FIRMEI

Diagnosticul, indiferent de domeniul de utilizare, presupune o analiză complexă a fenomenului investigat, a mecanismului său de formare şi de modificare. Diagnosticul firmei este o analiză a situaţiei firmei care permite evidenţierea aspectelor pozitive şi a aspectelor negative legate de activitatea firmei.

1 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 254

4

În funcţie de gradul de extindere a analizei, se poate vorbi de un diagnostic global (o analiză a principalelor funcţii ale firmei – financiar-contabilă, juridic-patrimonială, comercială, tehnic-operaţională, de personal) sau de un diagnostic special (al unei singure funcţii a firmei) – diagnosticul special cel mai frecvent realizat este diagnosticul financiar.

Pentru realizarea unui diagnostic al firmei trebuie parcurse cel puţin trei etape2:a) analiza firmei;b) analiza mediului intern al firmei (angajaţi, produse, active, pasive);c) analiza mediului extern (clienţi, piaţă, concurenţă).Din analiza diagnostic nu trebuie să lipsească elemente referitoare la următoarele

aspecte: istoria firmei – cu accent pe evoluţia din ultimii ani; asociaţi (acţionari în cazul unei societăţi pe acţiuni); personalul firmei; organizarea şi gestiunea firmei; produse; performanţele utilajelor şi a echipamentelor de producţie; imaginea şi reputaţia firmei; calitatea relaţiilor comerciale; concurenţă; strategia firmei şi perspectivele acesteia; activitatea de cercetare-dezvoltare; gestiunea financiară şi relaţiile financiare ale firmei.

Diagnosticul unei firme poate avea la bază diverse motivaţii. El este obligatoriu pentru firmele aflate în dificultate şi supuse unui proces de reorganizare şi lichidare. El poate fi cerut de proprietar (în cazul schimbării proprietarului) sau de către bănci în cazul în care firma apelează la credite. De asemenea, conducerea firmei poate cere realizarea unui diagnostic pentru a cunoaşte mai bine situaţia firmei, chiar dacă nu există probleme sesizabile la momentul respectiv. Există şi cazuri în care alte persoane externe firmei cer realizarea unui diagnostic (general sau parţial) – acţionari, clienţi, furnizori, etc.

Indiferent de motivaţia care constituie fundamentul deciziei de a realiza un diagnostic al firmei, obiectivele urmărite sunt aceleaşi: stabilirea aspectelor pozitive şi a aspectelor negative legate de activitatea firmei, stabilirea punctelor forte şi a punctelor de fragilitate a firmei.

Diagnosticul are ca obiectiv aprecierea stării de sănătate a firmei pe baza mă -surării performanţelor şi a vulnerabilităţii firmei. Astfel, obiectivul unui diagnostic nu este soluţionarea problemelor, ci identificarea lor – element absolut necesar pentru a le putea rezolva ulterior – deoarece realizarea unui diagnostic nu implică aplicarea unor măsuri de redresare.

Pe baza diagnosticului se poate face evaluarea firmei, considerând că din timpul necesar evaluării unei firme, după metodele clasice de evaluare, stabilirea diagnosticul ocupă 80%.3

Puncte forte ale firmei pot fi: dimensiunea firmei şi dinamica ei (dacă firma este în creştere); diversitatea şi fidelitatea clientelei; calitatea produselor şi serviciilor; produse şi licenţe realizate în exclusivitate de firmă; puterea şi autonomia financiară;

2 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 2373 Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 1996, pagina 410

5

bonitatea; structura adecvată a personalului; o înaltă calificare a personalului; nivelul tehnologic; puterea reţelei comerciale şi vadul comercial.

Printre aspectele negative pot fi menţionate: situaţia în raport cu concurenţii; situaţia în raport cu furnizorii şi clienţii; dependenţa de surse externe de finanţare; dependenţa de piaţa externă; caracterul sezonier al activităţii; o piaţă în declin; modificarea reglementărilor legale în domeniul respectiv de activitate; amplasarea firmei departe de căi de transport şi/sau de comunicaţie.

Consecinţele unui diagnostic al firmei diferă în funcţie de concluziile sale, în funcţie de stare firmei, şi sunt redate schematic în figura 1.1.

Diagnostic al firmei

Stare bună Stare de dificultate

Evidenţiere puncte forte şi de fragilitate

Identificarea disfuncţionalităţilorşi dificultăţilor

Analiză Analiză

Program de acţiune Măsuri de redresare

Succes Eşec Succes Eşec Dezvoltare Declin Redresare Faliment

Fig. 1.1.

1.2. COMPONENTELE DIAGNOSTICULUIGENERAL AL FIRMEI

Diagnosticul general al firmei presupune analiza a numeroase aspecte, urmărind o serie de criterii specifice. În literatura de specialitate străină se spune că un diagnostic trebuie să urmărească analiza „celor 5M”:

a) men – oamenii, angajaţii întreprinderii, personalul acesteia, ceea ce înseamnă diagnosticul potenţialului uman;

6

b) money – bani, analiza aspectelor financiare (surse de finanţare, gestiunea creanţelor, a datoriilor, gestiunea financiară a firmei în ansamblu), ceea ce înseamnă diagnosticul financiar;

c) merchandise – mărfuri în sens larg, produsele firmei, gestiunea stocurilor, aspecte legate de comercializarea de bunuri şi servicii (reţea de distribuţie, modalităţi de promovare, relaţii comerciale), ceea ce înseamnă diagnosticul comercial;

d) materials – aspecte materiale, privind îndeosebi activele fixe, imobilizate ale firmei, analiza cantitativ-calitativă a acestora, ceea ce înseamnă diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic;

e) market – aspecte legate de piaţa pe care se găseşte firma (concurenţă, clienţi, furnizori, reglementări specifice acestei pieţe, pe care firma este obligată să le respecte, ceea ce înseamnă diagnosticul comercial (aspectele legate de concurenţă, clienţi, furnizori) şi diagnosticul juridic (aspecte referitoare la ansamblul legilor, normelor şi reglementărilor pe care firma trebuie să le respecte);

Se poate spune deci că principalele segmente (sau componente) ale diagnosti-cului general al firmei sunt diagnosticul juridic, diagnosticul personalului (diagnosticul potenţialului uman, diagnosticul organizării conducerii şi personalului, diagnosticul orga-nizării şi managementului), diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic (diagnosticul tehnic, diagnosticul producţiei-exploatării), diagnosticul comercial şi diagnosticul finan -ciar (diagnosticul financiar-contabil).

Diagnosticul juridic are ca obiectiv aprecierea situaţiei juridice a firmei şi a ris-curilor legate de situaţia juridică. Se urmăreşte îndeosebi modul în care firma a respectat legislaţia în vigoare (privind societăţile comerciale, dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul fiscal, legislaţia privind mediul, etc.).

Diagnosticul personalului urmăreşte aspecte legate de asigurarea resurselor umane (concordanţa dintre dimensiunea personalului necesar şi cel existent), califi -carea personalului, structura lui pe categorii de salariaţi, în funcţie de sex, vârstă, nivel de pregătire, vechime în muncă, flexibilitatea personalului (capacitatea angajaţilor de a de adapta la sarcini noi şi diferite), comportamentul şi disciplina personalului (gradul de utilizare a timpului de muncă, rata absenteismului, frecvenţa şi amploarea con flic-telor de muncă), eficienţa utilizării forţei de muncă (productivitatea muncii, profi -tabilitatea muncii).

Ca indicatori principali, se calculează:a) Efectivul mediu ( ), ca medie aritmetică între efectivul de salariaţi la începu-

tul anului (Ei) şi efectivul de salariaţi la sfârşitul anului (Ef):

b) Indicele de stabilitate a personalului (Isp), ca raport între efectivul permanent (Ep) şi efectivul total (Et):

c) Indicele celor plecaţi din firmă (Rp), ca raport între numărul salariaţilor plecaţi în timpul anului (Np) şi efectivul mediu ( ):

7

d) Coeficientul de absenteism (Ka), numărul de absenţe pe an (Oa) şi numărul de ore convenţionale dintr-un an (No):

Diagnosticul potenţialului tehnic şi tehnologic urmăreşte determinarea gradului în care capitalul productiv al firmei răspunde nevoilor actuale şi de perspectivă. Principalele aspecte avute în vedere privesc asigurarea cu mijloace de muncă, starea imo -bilizărilor corporale (volumul, gradul de uzură, structura, posibilităţi de reînnoire şi mo-dernizare), gradul de utilizare a imobilizărilor corporale şi performanţele acestora.

Principalii indicatori urmăriţi se referă la:a) Starea mijloacelor de producţie (SMp), calculată ca raport între numărul

mijloacelor de producţie în activitate (Mpa) şi numărul total al mijloacelor de producţie din inventar (Mpt):

b) Coeficientul de uzură al mijloacelor fixe (Ku), calculat ca raport între valoarea uzurii (Vu) şi valoarea brută a mijloacelor fixe (Vb):

c) Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kr), calculat ca raport între valoarea intrărilor din investiţii (Vii) şi valoarea brută a mijloacelor fixe la finele anului (Vbf):

d) Înzestrarea tehnică cu echipamente de producţie (Zt), calculată ca raport între valoarea mijloace fixe destinate exploatării (Mpe) şi numărul mediu scriptic de muncitori productivi (Npp):

e) Nivelul de automatizare (Na), calculat ca raport între valoarea brută a maşinilor automatizate (Vba) şi valoarea brută a numărul total de mijloace fixe (Vbt):

8

Diagnosticul comercial are ca obiectiv determinarea poziţiei firmei pe piaţă, în momentul realizării diagnosticului şi în perspectivă (evoluţia vânzărilor, dimensiunea pieţei de desfacere, concurenţa, cota de piaţă a firmei, poziţia sa în raport cu concurenţii, produsele şi serviciile comercializate, modalităţi de distribuţie, performanţele reţelei de distribuţie, promovarea produselor şi serviciilor) şi evaluarea relaţiilor comerciale ale firmei (relaţiile firmei cu clienţii şi cu furnizorii).

Principalii indicatori calculaţi în cadrul unui diagnostic comercial sunt:a) Ritmul înnoirii producţiei (Rî), calculat ca raport între numărul de produse noi

(PN) şi numărul total al produselor firmei (TP), sau ca raport între valoarea produselor noi (VPN) şi cifra de afaceri (CA) a perioadei de referinţă:

b) Durata medie de decontare a creanţelor ( dc), calculată ca raport între soldul contului clienţi (Ssc) la 31.XII. şi rulajul anual al contului clienţi (Rac), înmulţit cu 360:

c) Gradul acoperirii pieţei de către firma respectivă (Ppo), calculat ca raport între cifra de afaceri a firmei (CA) raportată la cifra de afaceri a celui mai important concurent (CA’) înmulţit cu 100:

Diagnosticul financiar urmăreşte investigarea situaţiei financiare a firmei, pe ba-za informaţiilor culese din documente financiar-contabile precum bilanţul, contul de pro-fit şi pierdere, anexe. Sunt analizate aspecte precum structura financiară a firmei (struc -tura capitalului utilizat), structura activelor firmei, echilibrul financiar al firmei, încasa-rea creanţelor, plata datoriilor, gestionarea resurselor, eficienţa resurselor utilizate, ren ta-bilitatea economică a firmei (capacitatea firmei de a obţine profit), capacitatea de autofi-nanţare a activităţii, etc. Analiza urmăreşte atât valoarea indicatorilor financiari, cât şi evoluţia acestora.

Diagnosticul firmei poate fi realizat de conducerea firmei, de cadre abilitate aparţinând departamentelor supuse diagnosticului, de către specialişti externi (firme de consultanţă) sau de către echipe mixte, formate din specialişti interni şi externi. Se apre -ciază că ultima variantă asigură cele mai mari şanse de succes, deoarece combină avan ta-jul cunoaşterii aprofundate şi detaliate a situaţiei firmei (specialiştii interni) cu experienţa şi specializarea specialiştilor externi.

Există şi cazuri în care se doreşte doar o analiză parţială a situaţiei firmei, şi atunci se vor realiza doar unele componente ale diagnosticului general, nu toate.

Cea mai adesea, când se realizează un diagnostic parţial este vorba de diagnosti-cul financiar. Aspectele cuprinse în diagnosticul financiar sunt extrem de complexe şi de cele mai multe ori când persoane terţe doresc să cunoască situaţia firmei, acestea sunt in -teresate cu precădere de situaţia financiară a acesteia. În cazul unei fuziuni sau achi ziţii, evaluarea financiară a firmei este esenţială pentru a stabili preţul acesteia, sau cota pe care o va deţine din întreprinderea nou creată. Proprietarii unei firme (sau acţionarii unei

9

societăţi pe acţiuni) vor fi întotdeauna interesaţi de situaţia financiară a firmei, pentru a îşi putea evalua corect averea. În cazul unor tranzacţii importante, partenerii pot fi in tere-saţi de situaţia financiară a firmei cu care încheie contractul. De asemenea în cazul unei cereri de credit, banca va solicita întotdeauna informaţii despre situaţia financiară a so li-citantului, pentru a decide dacă cererea va fi acceptată sau respinsă şi pentru a stabili prima de risc aferentă dobânzii cerute.

Importanţa cunoaşterii situaţiei financiare a unei firme este evidentă şi dacă se au în vedere documentele pe care orice firmă este obligată prin lege să le publice anual – bilanţ contabil, cont de profit şi pierderi, anexe.

În ultimă instanţă, aprecierea viabilităţii unei firme, se face în funcţie de situaţia sa financiară, deoarece problemele apărute în orice alt domeniu afectează mai devreme sau mai târziu şi situaţia financiară a firmei (de exemplu deteriorarea climatului social din firmă, manifestată prin conflicte şi creşterea ratei de absenteism va determina redu ce-rea productivităţii muncii, scăderea volumului şi implicit a valorii producţiei obţinute şi vândute, ceea ce va afecta negativ situaţia financiară a firmei; deteriorarea relaţiilor co-merciale ale firmei va implica şi costuri care vor duce la deteriorarea situaţiei financiare).

Se poate aprecia că activitatea unei firme se reflectă cu destul de mare exactitate în situaţia sa financiară, care poate fi cunoscută cu ajutorul unui diagnostic financiar.

1.3. DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL FIRMEI

Diagnosticul financiar poate fi definit ca „o sinteză a analizei financiare, efec-tuate la nivelul întreprinderii, care are ca obiectiv esenţial studiul static şi dinamic al ac ti-vităţii desfăşurate de întreprindere, din care să rezulte concluzii cu privire la lichiditatea întreprinderii, structura mijloacelor economie şi resurselor, echilibru financiar, re zulta-tele obţinute, precum şi în legătură cu modul de gestionare a resurselor” 4.

Informaţiile furnizate de un diagnosticul financiar se obţin pe baza unei analize retrospective şi sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor privind măsurile de redre-sare şi dezvoltare a firmei.

Un diagnostic financiar trebuie să răspundă următoarelor întrebări: pot fi plătite datoriile pe termen foarte scurt ale firmei?; pot fi plătite datoriile pe termen lung ale firmei?; nevoile de exploatare pot fi acoperite din activitatea proprie a firmei?; structura capitalului este adecvată activităţii desfăşurate?; gestiunea resurselor este corespunzătoare?; eficienţa resurselor utilizate depăşeşte mărimea medie pentru sectorul de

activitate al firmei?; tendinţa indicatorilor este de creştere?

La fel ca şi în cazul diagnosticului general al firmei, obiectivul diagnosticului finan-ciar este detectarea unor eventuale stări de dezechilibru financiar şi identificarea cauzelor care le-au generat; mai concret, diagnosticul financiar urmăreşte măsurarea rentabilităţii capitalului, aprecierea condiţiilor de echilibru financiar şi evaluarea gradului de risc.5

Termenul de diagnostic financiar est frecvent asociat cu termenul de risc, de-oarece prin cunoaşterea situaţiei financiare a unei firme pot fi evaluate riscurile la care aceasta este expusă.

4 Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997, pagina 1735 Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pagina 363

10

Riscul poate fi definit, în sens larg, drept un eveniment posibil şi nesigur, care poate genera o pagubă, o pierdere. Principalele riscuri cu care se confruntă o firmă pot fi împărţite în următoarele categorii6:

riscuri economice (de exploatare); riscuri financiare; riscul de faliment; riscul de dobândă.

Între mărimea riscurilor financiare şi performanţele financiare ale firmei există o strânsă legătură, motiv pentru care băncile cer o serie de indicatori specifici diagnosticu-lui financiar înainte de a decide aprobarea sau respingerea unei cereri de creditare.

Elementele care compun diagnosticul financiar pot fi împărţite după mai multe criterii. În esenţă aceste elemente se referă la capacitatea de plată a firmei, indicatori de solvabilitate, capacitate de autofinanţare, structura capitalului, structura activelor, ges -tiunea resurselor, randamentul resurselor.

Unii autori7 consideră că diagnosticul financiar este compus din două diagnostice distincte: diagnosticul rentabilităţii (analiza ratelor de rentabilitate economică şi financiară, a profitului pe acţiune etc.) şi diagnosticul riscului (analiza riscului economic şi a riscului de faliment).

Diagnosticul financiar se face pornind de la datele din bilanţul firmei şi urmăreşte analiza situaţiei patrimoniale prin intermediul echilibrului financiar (a indicatorilor privind evoluţia fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment şi a trezoreriei nete, a indicatorilor privind structura financiară a firmei, a indicatorilor privind diverse rate şi durate) şi analiza rezultatelor exerciţiului8.

6 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 242 - 2507 Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, pagina 3638 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 242 - 250

11

CAPITOLUL II

METODE DE DIAGNOSTIC FINANCIAR

Practica financiară internaţională utilizează mai multe metode de analiză pentru realizarea diagnosticului financiar. Fiecare metodă prezintă anumite avantaje şi anumite dezavantaje. Printre cele mai cunoscute metode utilizate în Occident sunt metoda Conon-Holder şi metoda Altman. Aplicate la condiţiile specifice din ţara noastră, cele două metode duc la rezultate diametral opuse. Astfel, primul model fiind unul optimist plasează firmele româneşti în zone riscului minim, iar cel de-al doilea, mai pesimist, le plasează în zona de risc maxim. Un alt model utilizat frecvent în practica occidentală este modelul Centralei Bilanţurilor al Băncii Franţei, dar nici acesta nu este adaptat analizei în condiţii de tranziţie.

Cunoscute ca metode ale scorurilor, cele trei modele (Conan-Holder, Altman, şi modelul Centralei Bilanţurilor al Băncii Franţei) au la bază scorul „Z” atribuit firmei, şi calculat în funcţie de diferite elemente:

A) în modelul Conan-Holder, scorul Z se calculează în funcţie de cinci rate:

;

;

în care:EBE – excedentul brut din exploatare;DT – datorii totale;Cpe – capitaluri permanente;TA – activ total;AC' – active circulante, fără stocuri;Chf – cheltuieli financiare;CA – cifra de afaceri;Chp – cheltuieli de personal;VA – valoarea adăugată.

Pe baza acestor rate, scorul „Z” se calculează cu formula:

Z = 0,24 x1 + 0,22 x2 + 0,16 x3 + 0,87 x4 + 0,10 x5

Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel:a) Z > 0,16 situaţie foarte bună a firmei (risc de faliment sub 10%);

12

b) 0,16 > Z > 0,1 situaţie bună (risc de faliment cuprins între 10% şi 30%);c) 0,1 > Z > 0,04 situaţie dificilă, de alertă (risc de faliment cuprins între 30%

şi 65%);d) 0,04 > Z > -0,05 situaţie de pericol (risc de faliment cuprins între 65% şi

90%);e) Z < -0,05 situaţie foarte gravă, de eşec (risc de faliment de peste 90%).

B) în modelul Altman, ratele care stau la baza calculului scorului Z sunt următoarele :

;

;

în care:RBE – rezultatul brut din exploatare;TA – activ total;R – rezerve;FRNG – fond de rulment net global;CA – cifra de afaceri;Cpr – capital propriu;DT – datorii totale.


Z = 3,3 x1 + 1,4 x2 + 1,2 x3 + 0,9 x4 + 0,6 x5

Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel:a) Z 1,8 situaţie foarte gravă (faliment iminent);b) 3 > Z > 1,8 situaţie financiară dificilă, aproape de pragul stării de faliment;c) Z > 3 situaţie bună, firmă solvabilă;

C) modelul stabilit de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei cuprinde 8 rate, şi anume:

a) rata cheltuielilor financiare:

b) rata de acoperire a capitalului investit:

c) rata capacităţii de rambursare a obligaţiilor:

13

d) rata marjei brute a exploatării:

e) durata medie a creditului furnizori:

f) rata de creştere a valorii adăugate:

g) durata medie a creditului clienţi

h) rata investiţiilor fizice:

în care:Chf – cheltuieli financiare;RBE – rezultatul brut din exploatare;Cpe – capital permanent;Ci – capital investit;CAF – capacitatea de autofinanţare;DT – datorii totale;CA – cifra de afaceri;Fz – stoc mediu furnizori;Cmf – cumpărări mărfuri;VA – valoarea adăugată;Cl – sold mediu clienţi;I – investiţii.


Z = 1,255 x1 + 2,003 x2 – 0,824 x3 + 5,221 x4 – 0,689 x5 – 1,164 x6 + 0,706 x7 + 1,408 x8 – 85,544

Interpretarea scorului „Z” obţinut se face astfel:a) Z < -0,25 dificultăţi financiare grave;b) -0,25 < Z < 0,125 situaţie financiară incertă, prezentând unele dificultăţi;c) Z > 0,125 situaţie bună, normală;

14

Aceste modele au fost create şi testate pe condiţiile existente în ţările dezvoltate, cu o economie de piaţă. În economiile în tranziţie însă numeroşi indicatori îşi pierd din relevanţă, anumite aspecte fiind mai bine puse în evidenţă de alţi indicatori.

Astfel, metodele utilizate şi propuse de firme internaţionale de consultanţă, deşi dau rezultate bune pentru analiza firmelor din ţările dezvoltate, nu realizează o evaluare corectă a firmelor din economiile în tranziţie, deoarece nu ţin cont de specificităţile unor astfel de economii.

În plus, cele trei modele mai sus amintite sunt folosite în special pentru aprecierea sintetică a riscului de faliment. Un diagnostic financiar însă trebuie să evidenţieze mult mai multe aspecte, să ofere o analiză mai nuanţată, care să permită identificarea problemelor apărute şi a cauzelor lor.

Firmele de consultanţă româneşti folosesc ca metode de analiză diagnostic modelele „ANCOR”, „MANAGER” şi „CEMATT”.

Se consideră că în perioada de tranziţie unul dintre modelele care poate fi aplicat cu succes este modelul de analiză „CEMATT”. Conceput ca un instrument de diagnos-ticare multicriterială a stării patrimoniale a firmei, modelul de analiză „CEMATT” pro-pune un punctaj calculat prin ponderarea criteriilor avute în vedere . Literatura de spe cia-litate propune şi alte metode de realizare a diagnosticul financiar, principalele două care se pot aplica cu succes şi în condiţiile unei economii în tranziţie fiind:

a) metoda maselor financiare, utilizată în special pentru analiza echilibrului financiar al firmei;

b) metoda ratelor, utilizată pentru aprecierea lichidităţii şi solvabilităţii firmei, a structurii financiar, a gestiunii stocurilor şi a randamentului resurselor utilizate.

2.1. METODA MASELOR FINANCIARE

Pentru a putea utiliza metoda maselor financiare, informaţiile culese din docu-mentele contabile ale firmei (bilanţ, cont de profit şi pierdere, etc.) trebuie corectate şi re -grupate. Astfel, elementele care apar în bilanţul firmei trebuie ordonate în funcţie de li -chiditate (elementele de activ) şi exigibilitate (elementele de pasiv). Cu alte cuvinte tre-buie realizat bilanţul financiar al firmei.

Orice firmă trebuie să întocmească anual un bilanţ contabil. În afară de bilanţul contabil mai există şi alte forme de bilanţ: bilanţul funcţional şi bilanţul financiar.

Spre deosebire de bilanţul contabil (unde elementele sunt aşezate în ordinea im -pusă de planul de conturi), sau de bilanţul funcţional (unde elementele sunt grupate în funcţie de rolul lor în ciclurile de exploatare), bilanţul financiar grupează elementele din patrimoniul firmei în funcţie de durata lor în timp, referitoare la consumul lor (pentru active) sau la stingerea lor (pentru pasive).

Caracteristica activelor de a putea fi transformate rapid şi fără costuri importante în bani se numeşte lichiditate. În bilanţul financiar elementele de activ se trec în ordine crescătoare a lichidităţii lor, începând cu cele mai puţin lichide (imobilizări necorporale) şi încheind cu cele mai lichide (disponibilităţi băneşti şi alte active de trezorerie).

Proprietatea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un moment dat se nu -meşte exigibilitate. În bilanţul financiar pasivele se trec în ordine crescătoare a exi -gibilităţii lor, începând cu cele mai puţin exigibile (capitalurile proprii) şi sfârşind cu ce le mai exigibile (datoriile pe termen scurt care formează pasivele de trezorerie).

Trecerea de la bilanţul contabil la bilanţul financiar se face prin aplicarea unor corecţii: a) eliminarea activelor fictive (active care nu reprezintă valori reale ale firmei,

considerate „nonvalori” – elementele de imobilizări necorporale (cheltuieli de constitui-

15

re, cheltuieli legate de majorarea sau reducerea capitalului, cheltuieli de cercetare-dez -voltare, cheltuieli cu asociaţii privind capitalul, cheltuieli înregistrate în avans, diferenţe de conversie activ, prime de rambursare a obligaţiunilor); aceste elemente sunt incluse în activul firmei pentru a ca valoarea lor să poată fi recuperată prin amortizare şi să fie in -clusă în costuri treptat, în mai multe cicluri de exploatare, dar nu mai pot fi valorificate (nu mai pot da naştere unor fluxuri de numerar în urma vânzării);

b) retratarea grupei „conturi de regularizare – pasiv” (a diferenţelor de conver-sie pasiv, care constituie beneficii latente şi cu a căror valoare se majorează rezervele fir -mei şi a veniturilor înregistrate în avans, care trebuie trecute , în funcţie de termenul lor de exigibilitate, în categoria datoriilor pe termen mediu şi lung sau în categoria datorii cu scadenţă sub 1 an;

c) clarificarea participării salariaţilor la profit (care va fi inclusă în capitaluri proprii, dacă se materializează în acţiuni atribuite salariaţilor, sau în datorii pe termen scurt dacă suma aferentă urmează să fie plătită într-o perioadă mai scurtă decât un an);

d) reclasificare provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli (dacă acoperă riscuri şi cheltuieli reale se includ la datorii, altfel se includ la rezerve);

e) regruparea unor elemente bilanţiere;f) retratarea datoriei fiscale (calculată ca sumă între impozitul amânat asupra

provizioanelor reglementate, impozitul amânat asupra subvenţiilor, impozitul amânat asupra diferenţelor de conversie pasiv, datoria fiscală determină reducerea capitalurilor proprii şi creşterea datoriilor pe termen scurt).

Bilanţul financiar poate fi împărţit în două părţi importante:a) partea de sus a bilanţului, unde sunt trecute elementele care au o durată de

existenţă în cadrul firmei mai mare d 1 an – active imobilizate şi capitaluri permanente (utilizări şi surse permanente);

b) partea de jos a bilanţului, unde apar elemente cu o durată de existenţă în cadrul firmei mai mică de 1 an – active circulante şi finanţări pe termen scurt (utilizări şi surse ciclice).

În termeni de echilibru financiar, partea de sus a bilanţului reflectă echilibrul pe termen lung, pe când partea de jos a bilanţului reflectă echilibrul pe termen scurt. Principa-lele reguli ale bilanţului financiar, în materie de echilibru financiar se referă la finanţarea nevoilor permanente din capitaluri permanente şi finanţarea nevoilor ciclice (temporare) din surse ciclice (temporare). Respectarea acestor reguli de finanţare asigură realizarea echilibrului financiar. Nerespectarea lor va determina o situaţie de dezechilibru financiar.

Tot pornind de la analiza bilanţului financiar se pot calcula şi alţi indicatori, referitori la lichiditatea şi solvabilitatea firmei, bonitatea, exigibilitatea, capacitatea de plată a acesteia, autonomia financiară, capacitatea de autofinanţare, etc.

Echilibru financiar al firmei este rezultatul unei gestiuni financiare sănătoase şi implică o bună solvabilitate, lichiditate, exigibilitate şi capacitate de plată.

Solvabilitatea exprimă aptitudinea firmei de a face faţă angajamentelor sale în caz de lichidare sau capacitatea firmei de a asigura fonduri care să susţină continuitatea exploatării, care să permită un flux normal al fondurilor. În sensul său cel mai general, solvabilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de stinge la scadenţă obligaţiile asumate. (H Cristea, N. Ştefănescu, 1996)

În afară de sensul deja precizat al lichidităţii (acela de proprietate a activelor de a fi transformate rapid şi fără costuri în bani), lichiditatea mai poate exprima şi capacitatea unui agent economic de a-şi onora rapid şi la termen datoriile faţă de creditori. Lichiditatea reprezintă astfel capacitatea unui agent economic de a-şi acoperi obligaţiile de plată pe termen scurt pe baza activelor circulante pe care le deţine. Într-un sens şi mai restrâns, lichiditatea exprimă capacitatea unui agent economic de a satisface prompt (în

16

10 – 20 de zile) obligaţiile exigibile, din disponibilităţi şi alte plasamente lichide. (Gh. Băileşteanu, 1997)

Exigibilitatea este şi ea o noţiune cu mai multe sensuri. Astfel prin exigibilitate se înţelege caracteristica elementelor de pasiv de a deveni scadente la un moment dat. În alt sens, exigibilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de a-şi rambursa rapid datoriile.

Tot în această categorie, ca formă de manifestare a echilibrului financiar, poate fi inclusă şi capacitatea de plată, care exprimă capacitatea firmei de a satisface prompt orice obligaţie bănească faţă de terţi,

Indicatorii utilizaţi de metoda maselor financiare arată nivelul pe care diferite ele -mente îl au la firma analizată – ceea ce interesează este mărimea indicatorului, nivelul lui la un moment dat. indicatorii folosiţi sunt din diferite domenii şi pot să se refere la echi-librul financiar, la valoarea patrimonială a firmei, la rezultatele activităţii economice etc.

Printre indicatorii utilizaţi se numără situaţia netă a firmei, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă, soldurile intermediare de gestiune, pragul de rentabilitate, capacitatea de autofinanţare, capacitatea de plată, etc.

Metoda ratelor permite o apreciere a situaţiei patrimoniale a firmei în funcţie de elementele înscrise în bilanţul financiar.

Pentru o imagine mai clară însă de cele mai multe ori este necesară cunoaşterea nu doar a mărimilor indicatorilor dintr-o firmă ci şi a relaţiilor dintre ei, a mărimilor relative, ceea ce impune calculul diferitelor rate.

În plus, pentru analiza dinamicii indicatorilor, adesea se foloseşte nu doar sporul absolut al acestora şi o gamă largă de indici, calculaţi ca raport între diferiţi indicatori economico-financiari.

Din aceste considerente, cel mai des, cele două metode (metoda maselor finan -ciare şi metoda ratelor) se folosesc împreună.

2.2. METODA RATELOR

Metoda ratelor presupune calcularea ratelor (a rapoartelor) financiare ca raport în -tre două mărimi absolute (între doi indicatori de masă). Ratele financiare evidenţiază mă -rimi relative.

Pentru aprecierea unor aspecte financiare precum lichiditate, solvabilitate, struc -tură financiară, gestiunea stocurilor sau randamentul resurselor utilizate se recomandă utilizarea metodei ratelor.

În funcţie de aspectele financiare la care se referă, ratele financiare pot fi îm-părţite în următoarele categorii:

a) Ratele lichidităţii şi solvabilităţii: rata lichidităţii curente, rata lichidităţii rapide, rata lichidităţii foarte rapide, rata lichidităţii imediate, rata solvabilităţii general, rata solvabilităţii parţiale, rata solvabilităţii imediate, rata fondului de rulment, gradul de acoperire a serviciului datoriei;

b) ratele de structură financiară: rata stabilităţii financiare, rata autonomiei financiare (globale şi la termen), rata îndatorării (globale şi la termen), rata cheltuielilor financiare, rata finanţării imobilizărilor (activelor fixe);

c) ratele gestionării stocurilor: viteza de rotaţie a stocurilor, viteza de rotaţie a creanţelor, viteza de rotaţie a furnizorilor;

d) ratele randamentului resurselor utilizate: rata rentabilităţii economice, rata marjei brute de exploatare, rata marjei nete de exploatare, rata marjei nete a exerciţiului,

17

rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii financiare, rata capitalizării profitului, rata capitalizării dividendelor;

Ratele financiare pot avea o mai mare relevanţă decât indicatorii de masă, deoa-rece permit comparaţii între diferite firme, dar şi compararea performanţelor actuale ale firmei cu performanţele trecute. Pentru evidenţierea tendinţei de evoluţie a indicatorilor financiari se recomandă de asemenea folosirea ratelor financiare.

Astfel realizarea unui diagnostic financiar se poate face îmbinând cele două me-tode, calculând indicatorii echilibrului financiar şi ai situaţiei patrimoniale cu ajutorul metodei maselor, iar indicatorii privind lichiditatea, solvabilitatea şi randamentul resur-selor cu ajutorul metodei ratelor.

CAPITOLUL III

18

INDICATORI AI DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Pentru a stabili ce metodă de diagnosticare poate fi folosită, mai întâi trebuie identificaţi indicatorii care exprimă cel mai bine situaţia financiară a firmei.

Un grup de economişti români9 propun ca principali indicatori pentru realizarea unui diagnostic financiar în cazul firmelor româneşti următorii:

a) indicatori de bonitate: capacitatea de plată; tendinţa capacităţii de plată; lichiditatea întreprinderii; tendinţa lichidităţii întreprinderii; solvabilitatea; tendinţa solvabilităţii; rata capacităţii de autofinanţare; tendinţa ratei capacităţii de autofinanţare.

b) indicatori de structură: structura capitalului utilizat; structura activelor întreprinderii.

c) indicatori de gestiune: viteza de rotaţie a stocurilor; tendinţa vitezei de rotaţie a stocurilor; viteza de rotaţie a creditului clienţi; tendinţa vitezei de rotaţie a creditului clienţi; viteza de rotaţie a creditului furnizori; tendinţa vitezei de rotaţie a creditului furnizori.

d) indicatori de randament: rentabilitatea economică; tendinţa rentabilităţii economice; rentabilitatea financiară; tendinţa rentabilităţii financiare.

Autorii propun stabilirea unei grile de evaluare a acestor indicatorii şi acordarea unor coeficienţi de importanţă. În tabelul 3.1. este prezentată profilograma propusă pe baza acestor indicatori, pentru fiecare indicator fiind precizate cele patru stări şi coeficientul de importanţă. Grila de evaluare propusă cuprinde patru stări:

S1 = nesatisfăcător (pentru 0 S1 0,25); S2 = satisfăcător (pentru 0,26 S2 0,5); S3 = stare bună (pentru 0,51 S3 0,75). S4 = stare foarte bună (pentru 0,75 S4 1);

Profilogramă pentru aprecierea situaţiei financiare a firmeiTabelul 3.1.

Criteriul S1 S2 S3 S4 Ki

Indicatori de bonitate 4Capacitatea de plată

negativă aproape de zero pozitivă pozitivă şi mare 4

Tendinţa scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4

9 I. Mihai, E. Cazan, A. Buglea, I. Popa Lala, P. Ştefea, G. Broşteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea (a se vedea lucrarea Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997)

19

capacităţii de platăLichiditatea foarte mică mică mare foarte mare 1Tendinţa lichidităţii

scădere bruscă scădere uşoară menţinere creştere 4

Solvabilitatea foarte mică mică mare foarte mare 2Tendinţa solvabilităţii


Rata capacităţii de autofinanţare

foarte mică mică mare foarte mare 3

Tendinţa ratei capacităţii de autofinanţare


Indicatori de structură 1Structura capitalului

necorespunzătoare corespunzătoare în mică măsură

corespunzătoare în mare măsură

corespunzătoare în foarte mare

măsură

2

Structura activului necorespunzătoare corespunzătoare în mică măsură

corespunzătoare în mare măsură

corespunzătoare în foarte mare

măsură

1

Indicatori de gestiune 3Viteza de rotaţie a stocurilor


Tendinţa vitezei de rotaţie a stocurilor


Viteza de rotaţie a creditului clienţi


Tendinţa vitezei de rotaţie a creditului clienţi


Viteza de rotaţie a creditului furnizori

foarte mare mare mică foarte mică 2

Tendinţa vitezei de rotaţie a creditului furnizori

creştere menţinere scădere uşoară scădere bruscă 4

Indicatori de randament 2Rentabilitatea economică


Tendinţa rentabilităţii economice


Rentabilitatea financiară


Tendinţa rentabilităţii financiare


Sursa: Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997

Starea medie a potenţialului financiar ( ) al firmei putând fi calculată ca medie aritmetică ponderată a stărilor indicatorilor consideraţi:

20

în care:n – numărul indicatorilor consideraţi;Si – starea indicatorului i;ki – coeficientul de importanţă acordat indicatorului i.

În continuare, indicatorii financiari ce pot fi utilizaţi pentru realizarea unui diag -nostic financiar vor fi prezentaţi pe grupe, în conformitate cu cele două metode pre zen-tate la capitolul anterior.

3.1. INDICATORI AI ECHILIBRULUIFINANCIAR

Pornind de la analiza bilanţului financiar se pot determina indicatori ai echili-brului financiar precum fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă.

Tot pe baza analizei tip lichiditate-exigibilitate se pot determina indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi capacitatea de plată a firmei.

În afara indicatorilor de echilibru financiar, pe baza elementelor din bilanţul financiar se poate realiza şi o apreciere a situaţiei patrimoniale a firmei – indicatorii calculaţi în acest sens fiind activul net contabil (ANC) şi situaţia netă (SN).

Activul net contabil (ANC) este cel mai simplu indicator prin care poate fi estimată valoarea unei firme.

ANC = AR – DT

AR = TA – AF

=> ANC = (TA – AF) – DT

sau, deoarece TA – DT = Cpr

=> ANC = Cpr - AF

în care:ANC – activul net contabil;AR – activele reale ale firmei (activele care pot fi valorificate (prin vânzare) şi

transformate în lichidităţi, în bani);DT – datorii totale;TA – total activ,AF – active fictive (acele active care nu reprezintă valori reale, deoarece nu pot fi

valorificate – cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvoltare etc.);Cpr – capital propriu.

Teoretic activul net contabil reprezintă valoarea contabilă a firmei, valoarea care ră-mâne asociaţilor în cazul lichidării firmei, după valorificarea activelor şi achitarea obliga-ţiilor. Poate fi utilizat de firmele mici, însă de multe ori în practică valoarea reală a active-lor diferă de valoarea lor contabilă, deoarece în contabilitate elementele sunt înregistrate la costul lor istoric. Prin urmare se recomandă completarea informaţiilor oferite de acest indi-cator cu alte date, obţinute prin utilizarea altor indicatori.

O altă posibilitate de a obţine informaţii mai aproape de realitate este de a calcula activul net corectat (ANC0), pe baza valorii economice a elementelor patrimoniale ale

21

firmei, şi nu pe baza valorii contabile. Într-o primă fază trebuie calculat activul reevaluat corijat (ARC), prin reevaluarea tuturor posturilor de activ din patrimoniul firmei, ţinând cont de inflaţie, de regimul de amortizare utilizat, de evoluţia preţurilor pentru produsele vizate şi pentru produse similare, etc. Activul net corectat (ANC0) reprezintă valoarea patrimoniului net corijat. Practic se caută valoarea de înlocuire, se calculează mărimea fondurilor necesare pentru reconstituirea patrimoniului firmei în starea sa curentă.

ANC0 = ARC – DT

ARC = AT + ΔR – DT

=> ANC0 = (AT + ΔR) – DT

în care: ΔR – diferenţe din reevaluarea elementelor de activ.

Situaţia netă (SN) exprimă contabil valoarea drepturilor proprietarilor asupra firmei, fiind utilizată ca indicator de evaluare a situaţiei patrimoniale a firmei de către analiştii financiari care abordează juridic bilanţul.10

SN = ANC – (S + P)în care:

S – subvenţii pentru investiţii;P – provizioane reglementate.

3.1.1. FONDUL DE RULMENT, NECESARULDE FOND DE RULMENT ŞI TREZORERIA

NETĂ A FIRMEI

Realizarea echilibrului financiar impune respectarea a două reguli de bază ale finanţării, pe termen scurt, mediu şi lung de timp.

a) finanţarea nevoilor permanente, stabile (concretizate în active imobilizate) din surse permanente, stabile (capitaluri permanente);

b) finanţarea nevoilor temporare, ciclice (a activelor circulante ale firmei) din surse temporare, ciclice (surse aflate la disponibilitatea firmei pe termen scurt, de sub 1 an – datorii pe termen scurt).

Respectarea sau nerespectarea acestor reguli de finanţare la nivelul unei firme poate fi evidenţiată cu ajutorul a doi indicatori: fondul de rulment (FR) şi necesarul de fond de rulment (NFR). Unii autori consideră că fondul de rulment este cel mai relevant indicator al echilibrului financiar, alţii acordă importanţă maximă necesarului de fond de rulment, iar alţi autori consideră că informaţiile furnizate de aceşti doi indicatori trebuie neapărat completate cu informaţii oferite de alţi indicatori, precum trezoreria netă, lichiditatea şi solvabilitatea firmei.11 Toţi aceşti indicatori vor fi prezentaţi în cele ce urmează.

Fondul de rulment poate fi fond de rulment brut (FRB) sau fond de rulment net (FRN).

10 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 3711 Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000, pagina 199

22

Fondul de rulment brut (FRB) se mai numeşte şi fond de rulment total sau economic şi desemnează ansamblul elementelor de active circulante susceptibile a fi transformate în bani în mai puţin de 1 an şi care într-un an se reînnoiesc şi efectuează cel puţin o rotaţie (sau un rulment) În acest sens fondul de rulment este puţin utilizat.

Cel mai des noţiunea de fond de rulment desemnează fondul de rulment net (FRN). Acesta reprezintă surplusul de resurse permanente, stabile ce poate fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante. Este o sursă permanentă, stabilă de finanţare, apărută din cauza unui excedent al surselor permanente (SP) peste alocările permanente, stabile ale firmei (AP):

FRN = SP – AP

Ţinând cont de faptul că sursele permanente ale firmei reprezintă capitalul permanent (Cpe), format din capitalul propriu al firmei (Cpr) şi datoriile pe termen mediu şi lung (DTML), iar alocările permanente reprezintă activele imobilizate nete ale firmei (AI), relaţia de calcul a fondului de rulment se poate scrie şi:

FRN = Cpe – AI

FRN = (Cpr + DTML) – AI

În funcţie de relaţia dintre capitalul permanent al firmei şi activele imobilizate nete ale acesteia, se pot întâlni mai multe situaţii:

a) FRN > 0, ceea ce înseamnă că firma finanţează o parte din alocările ciclice pe baza surselor permanente, situaţie considerată favorabilă, deoarece fondul de rulment acţionează ca o marjă de siguranţă, permiţând finanţarea activelor circulante şi continuarea activităţii chiar şi în cazul în care firma nu reuşeşte să-şi reînnoiască sursele de finanţare pe termen scurt; cu toate acestea, fondul de rulment nu trebuie să ia valori foarte mari, deoarece costul finanţării la termen este de cele mai multe ori mai ridicat decât costul finanţării pe termen scurt; în acest caz firma îşi realizează echilibrul financiar în condiţii de solvabilitate;

b) FRN = 0, situaţie ce reflectă un echilibru perfect, alocările permanente fiind integral finanţate din surse permanente, iar alocările ciclice fiind finanţate exclusiv din surse ciclice; totuşi această situaţie este mai puţin favorabilă decât precedenta, echilibrul financiar fiind în acest caz unul foarte fragil;

c) FRN < 0, ceea ce înseamnă că firma finanţează o parte din alocările permanente din surse ciclice, pe termen scurt, situaţie ce comportă un grad ridicat de risc, deoarece sursele ciclice destul de instabile şi nu este recomandată utilizarea lor pentru finanţarea unor active imobilizate, care au un grad foarte scăzut de lichiditate; se poate aprecia în acest caz că firma are mari şanse să se confrunte cu probleme de solvabilitate.

Deoarece activul bilanţului este egal cu pasivul, diferenţa dintre sursele pe termen lung şi utilizările pe termen lung, înscrise în partea de sus a bilanţului, va fi egală cu diferenţa dintre utilizările ciclice concretizate în active circulante (AC) şi sursele ciclice concretizate în datorii pe termen scurt (DTS) înscrise în partea de jos a bilanţului aşa cum reiese din tabelul 3.2. Astfel relaţia de calcul a fondului de rulment devine:

FRN = AC – DTS

Fondul de rulmentTabelul 3.2.

23

Activ Pasiv Observaţii

Active Cpr AI

imobilizate AICapital Cpe

permanentFRP

FR FRDTML FRÎ

Active circulante AC

Datorii pe termen scurt DTS

În funcţie de originea surselor permanente excedentare faţă de alocările permanente fondul de rulment poate fi propriu sau împrumutat.

Fondul de rulment propriu (FPR) reprezintă excedentul capitalului propriu (Cpr) faţă de activele imobilizate nete (AI). Se poate calcula în două moduri:

FRP = Cpr – AI

FRP = FRN – DTML

Fondul de rulment propriu este o măsură a autonomiei financiare a firmei. Un fond de rulment propriu pozitiv exprimă autonomia financiară a firmei. Un fond de rulment propriu negativ exprimă lipsa de autonomie financiară a firmei, dependenţa acesteia de surse împrumutate pentru a-şi finanţa activele imobilizate.

Fondul de rulment străin (împrumutat) (FRS) reflectă gradul îndatorării pe termen lung pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt. Se calculează ca diferenţă între fondul de rulment net (FRN) şi fondul de rulment propriu (FRP).

FRS = FRN – FRP

Având în vedere relaţiile de calcul ale fondului de rulment net şi a fondului de rulment propriu se poate uşor observa că fondul de rulment străin este egal cu datoriile firmei pe termen mediu şi lung:

FRS = (Cpe – AI) – (Cpr – AI ) = Cpe – Cpr = DTML

Un alt indicator important al echilibrului financiar este necesarul de fond de rulment (NFR).Acesta reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare. Necesarul de fond de rulment pune în evidenţă echilibrul pe termen scurt, în funcţie de corelaţiile existente între elementele din partea

24

de jos a bilanţului: alocări ciclice (AC), exclusiv disponibilităţile băneşti (Db) şi sursele ciclice (datorii pe termen scurt) (DTS), exclusiv creditele bancare pe termen scurt (Cbts).

NFR = (AC – Db) – (DTS – Cbts)

Ţinând cont de elementele care alcătuiesc activele circulante (stocuri, creanţe şi disponibilităţi băneşti) şi sursele ciclice, adică datoriile pe termen scurt (datorii furnizori şi credite bancare pe termen scurt), relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment poate fi rescrisă astfel:

NFR = (S + Cr) – Fz,în care:

S – stocuri;Cr – creanţe;Fz – datorii furnizori.

În cazul necesarului de fond de rulment, ca şi în cazul FRN, pot fi întâlnite trei situaţii, în funcţie de valorile pe care le poate lua acest indicator:

a) NFR > 0, presupune existenţa unui surplus de nevoi temporare, ciclice, în raport cu sursele temporare, ciclice pe care le poate mobiliza firma; pentru a putea preciza dacă această situaţie este pozitivă sau negativă trebuie cunoscut motivul acestui decalaj (politica de investiţii, politică de plasare rentabilă a capitalului); situaţia va fi considerată normală dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare; în caz contrar decalajul dintre nevoile temporare şi sursele temporare va fi considerat negativ;

b) NFR = 0, situaţie ce reflectă un echilibru teoretic perfect între alocările ciclice şi sursele ciclice aflate la dispoziţia firmei; în practică echilibru este fragil, la fel ca şi în cazul fondului de rulment; pentru a putea aprecia corect situaţia se recomandă analiza cauzelor care au dus la această situaţie şi compararea necesarului de fond de rulment cu fondul de rulment net;

c) NFR < 0, ceea ce înseamnă că sursele ciclice, temporare ale firmei sunt excedentare în raport cu alocările ciclice; şi aici contează foarte mult cauzele care au determinat această situaţie: dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante şi al contractării unor datorii cu scadenţe mai relaxate, situaţia este considerată normală şi pozitivă; dacă însă necesarul de fond de rulment negativ este rezultatul unor întreruperi apărute în procesul de aprovizionare şi reînnoire a stocurilor, situaţia este negativă.

Necesarul de fond de rulment poate fi structurat în necesar de fond de rulment din exploatare şi necesar de fond de rulment din afara exploatării.

O apreciere cât mai realistă a echilibrului financiar pe baza fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment trebuie să ţină cont şi de viteza de rotaţie a elementelor care apar în relaţia de calcul a celor doi indicatori (elemente de active circulante şi datorii pe termen scurt).

Un alt aspect care are o deosebită importanţă îl constituie viteza de rotaţie a fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment.

Viteza de rotaţie a fondului de rulment se determină pe baza celor doi indicatori specifici viteza de rotaţie: numărul de rotaţii efectuate de fondul de rulment în perioada analizată (kFRN) şi durata în zile a unei rotaţii (DzFRN):

25

în care: CA = cifra de afaceri a firmei.

În mod normal, durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment trebuie să fie cuprinsă în intervalul [30; 90 zile], o durată a unei rotaţii de 30 de zile reprezentând o marjă minimă de siguranţă asigurată de fondul de rulment, iar 90 de zile reprezentând marja maximă de siguranţă.

În mod similar se poate calcula viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, cu ajutorul indicatorilor număr de rotaţii (kNFR) şi durata în zile a unei rotaţii (DzNFR):

în care: CA – cifra de afaceri a firmei.

Pentru a putea desprinde concluzii cât mai pertinente legate de echilibrul financiar al firmei, mărimea necesarului de fond de rulment trebuie comparată cu mărimea fondului de rulment. Indicatorul cel mai des utilizat, care pune în relaţie fondul de rulment net (FRN) şi necesarul de fond de rulment (NFR) este trezoreria netă (TN).

Trezoreria netă (TN) reprezintă excedentul de finanţare de care dispune firma la un moment dat, concretizat în disponibilităţi băneşti în conturi bancare şi în casă. Se determină cu relaţia:

TN = FRN – NFR

Ţinând cont de formulele de calcul ale fondului de rulment net şi necesarului de fond de rulment, relaţia devine:

TN = (AC - DTS) – [(AC – Db) – (DTS – Cbts)]

TN = Db – Cbts

Altfel spus, trezoreria netă a firmei reprezintă diferenţa dintre activele de trezorerie (disponibilităţi băneşti) şi pasivele de trezorerie (credite de trezorerie).

În cazul trezoreriei nete, în funcţiile de valorile pe care le ia acest indicator, pu -tem distinge trei situaţii:

a) TN > 0, ceea ce presupune că exerciţiul financiar s-a încheiat cu un surplus monetar, expresie a profitului net şi a altor acumulări băneşti; acest excedent de finanţare permite realizarea unor plasamente financiare lichide în deplină siguranţă pe piaţa monetară şi/sau financiară; situaţia ideală este o trezorerie pozitivă şi în creştere;

b) TN = 0, ceea ce înseamnă că echilibru trezoreriei este teoretic perfect asigurat, neexistând nici excedent, nici deficit; fondul de rulment acoperă integral necesarul de fond de rulment, iar firma nu este dependentă de resursele de trezorerie;

26

c) TN < 0, ceea ce înseamnă că la sfârşitul exerciţiului financiar, situaţia firmei este una de dezechilibru financiar, fiind nevoită să obţină noi credite, la cel mai mic cost posibil; în acest caz firma este dependentă de resursele de trezorerie, ceea ce creează o importantă tensiune asupra trezoreriei.

Echilibrul financiar poate fi analizat cu ajutorul fondului de rulment, al necesarului de fond de rulment şi al trezoreriei nete atât static, la un moment dat (prin valoarea indicatorilor respectivi) cât şi dinamic (pe baza evoluţiei acestor indicatori).

Există o serie de factori care influenţează dinamica celor trei indicatori menţionaţi.

În sensul creşterii fondului de rulment acţionează creşterea capitalului permanent (a capitalului propriu şi/sau a datoriilor pe termen mediu şi lung), precum şi diminuarea activelor imobilizate ale firmei (cesiuni de imobilizări, încasarea sumelor acordate ca împrumut pe termen lung de către firmă). Diminuarea fondului de rulment poate fi produsă de creşterea activelor imobilizate ale firmei (investiţii corporale, necorporale şi financiare) şi/sau de reducerea capitalurilor permanente aflate la dispoziţia firmei (distribuirea dividendelor, distribuirea rezervelor, pierderi de exploatare, rambursarea creditelor contractate anterior pe termen mediu şi lung).

Modificarea nevoilor de finanţare pentru exploatare şi a celor din afara exploatării antrenează o modificare a necesarului de fond de rulment. Un alt element care va determina modificarea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment este accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaţie a elementelor care alcătuiesc activele circulante (stocuri, credite clienţi) şi datoriile pe termen scurt (credite furnizori).

Modificările suferite de fondul de rulment şi de necesarul de fond de rulment afectează automat şi trezoreria netă a firmei.

3.1.2. INDICATORI PRIVIND SOLVABILITATEA,LICHIDITATEA, EXIGIBILITATEA

ŞI CAPACITATEA DE PLATĂ A FIRMEI

Pentru ca o firmă să primească credite, ea trebuie să aibă o situaţie economico-finan-ciară foarte bună. În acest sens, cel mai des se apreciază bonitatea a firmei, pe seama unor indicatori privind solvabilitatea, lichiditatea, exigibilitatea şi capacitatea de plată a firmei.

Tot ca indicator de bonitate poate fi utilizată şi capacitatea de autofinanţare a firmei (CAF), aceasta reprezentând surplusul de monetar obţinut de o întreprindere într-o anumită perioadă timp, care permite autofinanţarea activităţii (constituie o sursă pro -prie de finanţare). Capacitatea de autofinanţare se poate determina, luând în considerare aspectele economice şi financiare ale activităţii firmei, cu următoarea relaţie:

CAF = (V – C)(1 – I/100) + Aîn care:

V – venituri totale (din activitatea de exploatare, financiară şi excepţională);C – cheltuieli totale (de exploatare, financiare şi excepţionale);I – cota de impozit pe profit;A – amortizarea.

O altă variantă de calcul a capacităţii de autofinanţare este însumarea elementelor componente (profit net (Pn), amortizare (A) şi fond de rezervă (Fr):

CAF = Pn + A + Fr

27

Autofinanţarea efectivă este însă mai mică decât capacitatea de autofinanţare, deoarece o parte din aceasta nu rămâne la dispoziţia firmei, ci se distribuie sub forma dividendelor (D) şi a participaţiilor la profit (PP). Astfel, capacitatea de autofinanţare reală a firmei (CAR) devine:

CAR = CAF – (D + PP)

Bonitatea firmei îmbracă două forme: a) bonitatea financiară, care exprimă starea de încredere pe care o inspiră firma

potenţialilor săi creditori (de regulă bănci cu care negociază acordarea unor credite);b) bonitatea comercială, care evidenţiază capacitatea unei firme de a-şi plăti

obligaţiile comerciale asumate prin contractele încheiate cu partenerii săi comerciali.A) Solvabilitatea patrimonială (SP) exprimă gradul în care capitalul social

acoperă creditele pe termen mediu şi lung contractate de firmă.

în care:CS – capitalul social;DTML – datorii pe termen mediu şi lung.

În relaţia de calcul a solvabilităţii patrimoniale, capitalul social considerat este cel vărsat, şi nu cel subscris, iar datoriile pe termen mediu şi lung cuprind atât creditele la termen cât şi pe cele amânate (nerambursabile la scadenţă).

Situaţia firmei este bună atunci când indicatorul solvabilităţii ia valori în intervalul (40% - 60%). Valoarea minimă a indicatorului, pentru ca situaţia să fie încă considerată normală (satisfăcătoare) este de 30%.

Indicatorii utilizaţi pentru aprecierea solvabilităţii unei firme sunt următorii:a) Gradul de acoperire a serviciului datoriei (gsd), care se calculează cu relaţia:

în care:Pn – profitul net;Am – amortizarea;Div – dividende de plătit;Rc – rata de rambursare a creditelor la termen;D – dobânzi scadente aferente creditelor la termen.

Este bine ca valoarea acestui indicator să fie supraunitară.b) Indicele de solvabilitate generală (Isg), care se calculează cu relaţia:

în care:TA – total activ;DTS – datorii pe termen scurt;DTML – datorii la termen;D – dobânzi aferente datoriilor contractate.

28

Este bine ca valoarea indicelui de solvabilitate generală să fie cuprins între 3 şi 4.c) Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung (S tml), care se calculează

cu relaţia:

în care:AI – activele imobilizate;DTML – datoriile pe termen mediu şi lung.

Firma este considerată solvabilă pe termen mediu şi lung atunci când valoarea acestui indicator este supraunitară.

d) Solvabilitatea financiară pe termen scurt (Sts), care se determină cu relaţia:

în care:

AC – active circulante;DTS – datorii pe termen scurt.

Firma este considerată solvabilă pe termen scurt atunci când valoarea acestui indicator este supraunitară.

B) Lichiditatea este un alt indicator utilizat în aprecierea echilibrului financiar, care se poate calcula sub patru forme:

a) Lichiditate curentă (Lc), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi obligaţiile de plată pe termen scurt (pasivele curente exigibile medii) (PC) pe baza activelor curente lichide medii (AC):

b) Lichiditate rapidă (Lr), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi obligaţiile de plată pe termen scurt (pasivele curente exigibile medii) (PC) pe baza activelor curente foarte lichide medii (active circulante, mai puţin stocuri, adică creanţe, disponibilităţi băneşti şi plasamente) (AC'):

c) Lichiditate foarte rapidă (Lfr), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a-şi acoperi pasivele exigibile medii) (DTS) pe baza celor mai lichide active (disponibilităţi băneşti (Db), inclusiv plasamente (P):

d) Lichiditate la vedere (Lv), reprezintă capacitatea pe care o are firma de a acoperi datoriile pe termen scurt (DTS) pe baza disponibilităţilor băneşti (D b):

29

Lichiditatea foarte rapidă se mai numeşte lichiditate imediată, sau lichiditate acidă.Calculată sub forma lichidităţii curente (forma cel mai des calculată a lichidităţii

patrimoniale), o valoare supraunitară a indicatorului indică o situaţie financiară bună.C) Exigibilitatea exprimă capacitatea rambursării rapide a datoriilor. Spre deo-

sebire de lichiditatea activului, care este aleatorie (din cauza riscului de vânzare în pier -dere, a riscului deprecierii stocurilor, şi a altor riscuri), exigibilitatea elementelor de pa -siv este cunoscută cu certitudine

D) Capacitatea de plată a firmei (Cp) exprimă un complex de relaţii care apar în le-gătură cu raporturile băneşti dintre firme (în calitate de furnizori, clienţi, creditori sau de-bitori). Capacitatea de plată a firmei poate fi calculată ca mărime absolută, prin diferenţa între disponibilităţile băneşti şi obligaţiile pe termen foarte scurt ale firmei, sau relativă (coeficient), raportând disponibilităţile la obligaţii. Se obţin astfel următorii indicatori:

a) Capacitatea de plată, în mărime absolută, determinată cu relaţia:

Cp = D – O

b) Coeficientul capacităţii de plată, în mărime relativă, determinată cu relaţiile:

sau

sau în care:

D – disponibilităţi băneşti;O – obligaţii pe termen foarte scurt;C – credite disponibile înainte de scadenţa obligaţiilor;Î – încasări până la scadenţa obligaţiilor.

Situaţia firmei este bună atunci când capacitatea de plată calculată ca mărime absolută este pozitivă, şi dacă coeficientul capacităţii de plată este supraunitar. În caz contrar, firma are dificultăţi privind rambursarea datoriilor pe termen foarte scurt, nea-vând suficiente disponibilităţi.

3.2. RATELE FINANCIARE ALE FIRMEI

Încă din secolul al XIX-lea bancherii comerciali şi specialiştii care se ocupau cu comercializarea creditelor utilizau rate financiare pentru calcularea structurii financiare a beneficiarilor de credite, pentru a putea efectua comparaţii între aceştia.

Ratele financiare (rapoartele financiare) oferă nu doar posibilitatea de a efectua comparaţii între diferite firme, ci şi informaţii utile pentru gestiunea internă a firmei, pentru orientarea sa pe termen scurt şi pe termen scurt, ratele financiare fiind cei mai utilizaţi indicatori de apreciere a dinamicii, a evoluţiei firmei.

Astfel ratele financiare oferă informaţii utile acţionarilor (asociaţilor), băncilor, conducerii firmei, partenerilor comerciali, etc. Pe baza acestor rate pot fi cunoscute tendinţele de evoluţie ale firmei şi se poate obţine o imaginii asupra poziţiei sale pe piaţă, a poziţiei sale faţă de parteneri (clienţi, furnizori, creditori, asociaţi).

30

Există mai multe categorii de rate financiare, cele mai importante fiind ratele de structură financiară, ratele gestionării stocurilor şi ratele privind randamentul resurselor utilizate.

3.2.1. RATELE DE STRUCTURA FINANCIARĂ

Există numeroase rate de structură financiară. Diferiţi autori recomandă utilizarea a diferite rate. Dintre acestea reţinem:

a) Rata autonomiei financiare globale (rafg), calculată prin raportul dintre capi-talul propriu net al firmei (Cpr) şi datoriile totale (DT):

Situaţia firmei este bună atunci când această rată este supraunitară; în caz contrar, situaţia firmei este riscantă. Rata minimă considerată acceptabilă este de 50%.

O altă relaţie de calcul utilizată pentru exprimarea autonomiei financiare globale este raportarea capitalului propriu (Cpr) la totalul capitalului investit, adică pasivul total (TP):

În acest caz, valoarea minimă acceptată este de 33%, dar ideal ar fi ca raportul să fie mai mare decât 50%.

b) Rata autonomiei financiare la termen (raft), calculată prin raportul dintre capitalul propriu net al firmei (Cpr) şi datoriile la termen (DTML):

Situaţia firmei este considerată normală daca valoarea acestei rate este mai mare decât 1.

O altă relaţie de calcul utilizată pentru exprimarea autonomiei financiare la termen este raportarea capitalului propriu (Cpr) la capitalul permanent al firmei (Cpe):

În acest caz, valoarea minimă acceptată este de 50%, pentru a putea vorbi de o autonomie financiară la termen.

c) Rata îndatorării globale (coeficientul îndatorării globale) (k îg), calculată prin raportul dintre datoriile totale ale firmei (DT) şi capitalul total (total pasiv) (TP) sau capitalul propriu (Cpr):

sau

31

Situaţia firmei este bună atunci când această rată este mai mică decât 0,5; limita maximă considerată acceptabilă este de 2/3. Calculată în cea de-a doua variantă, raportul trebuie să fie subunitar, limita maximă considerată acceptabilă fiind în acest caz 2. Limitele maxime acceptabile sunt stabilite prin uzanţe bancare, peste aceste limite, orice solicitare de credit a firmei fiind respinsă. Atunci când coeficienţii de îndatorare sunt inferiori limitelor prevăzute, firma mai poate solicita credite; în caz contrar, capacitatea de îndatorare a firmei este saturată, şi firma nu mai poate primi credite.

d) Rata îndatorării la termen (coeficientul îndatorării la termen) (k ît), calculată prin raportul dintre datoriile la termen ale firmei (datoriile pe termen mediu şi lung) (DT) şi capitalul disponibil pe termen mediu şi lung (capitalul permanent) (C pe) sau capitalul propriu (Cpr):

sau

Situaţia firmei este normală, şi firma mai are capacitate de îndatorare la termen (deci mai poate solicita credite pe termen mediu sau lung) atunci când coeficientul de îndatorare la termen este mai mic decât 1/2 (prima relaţie de calcul) şi respectiv decât 1 (a doua relaţie de calcul). Optim este ca firma să apeleze la credite pe termen mediu şi lung, în condiţiile unei rate de rentabilitate economică superioară ratei dobânzii pe piaţă.

Un alt coeficient de îndatorare la termen, care reflectă capacitatea de rambursare a firmei, este raportul dintre datoriile financiare ale firmei (DTML) şi capacitatea de autofinanţare a firmei:

Este bine ca valoarea acestui indicator să fie mai mică decât 3. Situaţia firmei este considerată normală (acceptabile) şi pentru valori ale coeficientului cuprinse între 3 şi 4.

e) Structura financiară a firmei (SF), exprimată în funcţie de două criterii: durata capitalurilor, calculată ca raport între sursele de finanţare pe ter-

men scurt (FTS) (numite şi resurse de trezorerie (RT)) şi sursele de fi -nanţare pe termen mediu şi lung (FTML), şi anume capitalurile per-manente ale firmei (Cpe):

provenienţa capitalurilor, calculată ca raport între datoriile totale ale firmei (DT) şi capitalurile proprii (Cpr):

Situaţia firmei este considerată normală atunci când sursele temporare, pe termen scurt, nu depăşesc jumătate din sursele permanente ale firmei, şi atunci când datoriile totale ale firmei nu depăşesc valoarea capitalurilor proprii utilizate.

f) Rata stabilităţii financiare (rsf), exprimată ca raport între capitalul permanent al firmei (Cpe) şi capitalul total disponibil, deci pasivul total (TP):

32

Situaţia firmei este considerată normală atunci când sursele permanente de finan-ţare depăşesc 50% din totalul surselor de finanţare – deci când rata stabilităţii fi nanciare este mai mare decât 50%.

Se poate observa că toate ratele menţionate sunt rate de structură a pasivului. În legătură cu structura activului patrimonial, părerile sunt foarte împărţite, considerându-se că structura activului trebuie apreciată în funcţie de domeniul de activitate al firmei analizate, comparând structura activului din firma supusă analizei cu structura activului a principalilor concurenţi (a celor mai importante firme din acel domeniu).

La nivelul activelor, principalele rate de structură a activului sunt:a) Rata activelor imobilizate – raportul dintre activele imobilizate nete ale firmei

şi totalul activului;b) Rata imobilizărilor necorporale – raportul dintre imobilizările necorporale ale

firmei şi activele imobilizate nete;c) Rata imobilizărilor corporale – raportul dintre imobilizările corporale ale

firmei şi activele imobilizate nete;d) Rata imobilizărilor financiare – raportul dintre imobilizările financiare ale

firmei şi activele imobilizate nete;e) Rate de structură a imobilizărilor corporale – rata terenurilor, rata mijloacelor

fixe, rata imobilizărilor în curs;f) Rata activelor circulante – raportul dintre valoarea activelor circulante deţinute

de firmă şi valoarea activului total;g) Rata stocurilor – raportul dintre valoarea stocurilor firmei şi valoarea activelor

circulante deţinute;h) Rata creanţelor – raportul dintre valoarea creanţelor firmei şi valoarea

activelor circulante;i) Rata disponibilităţilor – raportul dintre disponibilităţile băneşti şi activele circulante;j) Rate de structură a stocurilor pe elemente componente (produse finite, materii

prime, producţie neterminată, mărfuri, ambalaje);k) Rate de structură a creanţelor pe categorii (creanţe din exploatare şi alte creanţe);l) Rate de structură a disponibilităţilor pe elemente componente (disponibilităţi

în casă şi în conturi bancare, titluri de plasament şi alte valori lichide).Alte rate (rapoarte) pe baza cărora se poate aprecia structura financiară a firmei sunt12:a) Rata finanţării imobilizărilor – raportul dintre capitalul propriu şi imobi-

lizările nete ale firmei;b) Rata trezoreriei relative (raţia trezoreriei relative) – raportul dintre valorile

disponibile şi realizabile şi datoriile pe termen scurt;c) Rata rentabilităţii capitalului – raportul dintre rezultatul net (beneficiul net)

(profitul net) şi capitalul propriu;d) Rata marjei nete – raportul dintre rezultatul net şi cifra de afaceri (exprimă

productivitatea cifrei de afaceri);e) Rata rentabilităţii brute – raportul dintre cash-flow şi capitalurile proprii ale

firmei (exprimă capacitatea de expansiune a firmei);f) Rata cash-flow – raportul dintre cash-flow şi cifra de afaceri a firmei (este

complementara ratei marjei nete);

12 Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timişoara, 1996, pagina 361 - 365

33

g) Rata capacităţii de finanţare a investiţiilor prin autofinanţare – raportul dintre investiţiile globale şi autofinanţare;

h) Rata randamentului financiar – raportul dintre dividend şi cursul acţiunii (oferă informaţii privind tendinţa de evoluţie);

Unii autori includ în categoria ratelor de structură financiar şi indicatorii privind solvabilitatea şi lichiditatea. Deoarece aceşti indicatori au fost prezentaţi în capitolul an -terior, nu vom mai reveni asupra lor.

3.2.2. RATELE GESTIONĂRII RESURSELOR(RATELE DE ROTAŢIE)

Ratele gestionării resurselor se referă în principal la viteza de rotaţie a stocurilor, a creditelor clienţi şi a creditelor furnizori, dar pot fi calculaţi pentru orice grupă de elemente de activ sau de pasiv (active totale, active imobilizate, active circulante, capital permanent, capital propriu, datorii totale, datorii de termen mediu şi lung, datorii pe termen scurt, etc.). În plus se mai calculează rotaţia capitalului investit, intensitatea folosirii capitalului investit, etc.

Rotaţia capitalului investit poate fi calculată nu doar pe baza vitezei de rotaţie, ci şi raportând capitalurile investite la valoarea adăugată (valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mică decât media pentru domeniul de activitate al firmei, şi în scădere).

Intensitatea folosirii capitalului investit se calculează ca raport între valoarea netă a desfacerilor şi valoarea netă a capitalului utilizat (o valoare mai mare decât 2 a raportului indică faptul că firma analizată apelează la prea multe credite, având o situaţie financiară vulnerabilă).

Viteza de rotaţie se măsoară cu ajutorul a doi indicatori: numărul de rotaţii efectuate de elementul supus analizei (k) (raportul între cifra de afaceri anuală (CA) şi valoarea elementului analizat) şi durata în zile a unei rotaţii (Dz), care se obţine împărţind durata perioadei de analiză (de regulă 1 an) la numărul de rotaţii efectuate în acea perioadă.

În locul cifrei de afaceri pot fi utilizaţi şi alţi indicatori, precum cheltuielile materiale totale, consumul de materiale (pentru materii prime şi materiale), producţia exerciţiului, costul producţiei finite (pentru producţia neterminată), producţia vândută (pentru produse finite), veniturile totale, etc.

Pentru un element oarecare, notat cu X, indicatorii vitezei de rotaţie se vor calcula cu următoarele relaţii:

În baza celor menţionate mai sus, vom considera drept rate de rotaţie următorii indicatori financiari:

a) Viteza de rotaţie a activelor totale, care se determină cu relaţiile:

34

b) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate, care se determină cu relaţiile:

c) Viteza de rotaţie a activelor circulante, care se determină cu relaţiile:

d) Viteza de rotaţie a stocurilor, care se determină cu relaţiile:

În cazul stocurilor calculează frecvent şi viteza de rotaţie a diferitelor elemente componente (viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime şi materiale, viteza de rotaţie a stocurilor de producţie neterminată, viteza de rotaţie a stocurilor de produse finite, viteza de rotaţie a stocurilor de mărfuri, viteza de rotaţie a stocurilor de ambalaje).

Pentru a putea aprecia corect viteza de rotaţie a stocurilor unei firme, aceasta trebuie comparată cu viteza de rotaţie a stocurilor pentru alte firme care operează în acelaşi domeniu de activitate. Ideal este ca viteza de rotaţie a stocurilor să fie cât mai mare.

e) Viteza de rotaţie a creanţelor, determinată cu relaţiile:

Având în vedere structura creanţelor firmei, se poate calcula şi viteza de rotaţie a diferitelor tipuri de creanţe (creanţe imobilizate, creanţe curente, creanţe din exploatare (credite clienţi şi alte creanţe din exploatare) şi creanţe din afara exploatării). Dintre acestea, cea mai mare importanţă o are viteza de rotaţie a creditelor clienţi, calculată cu ajutorul următoarelor relaţii:

35

Ideal este ca viteza de rotaţie a creditelor clienţi să fie cât mai mare, astfel încât durata în zile a unei rotaţii să fie de sub 30 de zile – comparativ cu creditele furnizori, situaţia gestiunea financiară a firmei este bună atunci când viteza de rotaţie a creditelor clienţi este mai mare decât viteza de rotaţie a creditelor furnizori.

f) Viteza de rotaţie a capitalului permanent, determinată cu relaţiile:

g) Viteza de rotaţie a capitalului propriu, determinată cu relaţiile:

h) Viteza de rotaţie a datoriilor totale, determinată cu relaţiile:

În cazul datoriilor se calculează viteza de rotaţie atât a datoriilor totale cât şi viteza de rotaţie a elementelor componente (datorii pe termen mediu şi lung, datorii pe termen scurt, datorii de exploatare (credite-furnizori şi alte credite de exploatare) şi datorii din afara exploatării). Dintre acestea, cea mai mare importanţă o are viteza de rotaţie a creditelor furnizori, calculată cu ajutorul următoarelor relaţii:

Orice firmă încearcă să negocieze cu furnizorii termene de plată cât mai lungi, şi să obţină astfel o viteza de rotaţie a creditelor furnizori cât mai redusă. O gestiune financiară bună înseamnă o viteză de rotaţie a creditelor furnizori mai mică decât viteza de rotaţie a creditelor clienţi.

36

Trebuie precizat că obiectivele firmei în materie de viteza de rotaţie diferă în funcţie de grupa de elemente la care se referă. Astfel, se urmăreşte o viteză de rotaţie a activelor cât mai mare şi o viteza de rotaţie a pasivelor cât mai redusă.

Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor (îndeosebi a activelor circulante) are ca efect eliberarea de fonduri, de resurse financiare (care pot fi utilizate în alte scopuri). Invers, încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante are ca efect imobilizarea unor fonduri, a unor resurse financiare.

3.2.3. RATELE PRIVIND RANDAMENTULRESURSELOR UTILIZATE

Randamentul resurselor utilizate se referă la rentabilitatea activităţii firmei şi la rezultatele financiare obţinute din aceasta.

Rentabilitatea are mai multe forme (rentabilitate economică, rentabilitate comer-cială, rentabilitate financiară) şi poate fi redată cu ajutorul mai multor indicatori, printre care menţionăm:

a) Rata marjei brute – raportul dintre cifra de afaceri din care s-a scăzut preţul de achiziţie al mărfurilor vândute şi cifra de afaceri (este utilizată îndeosebi de întreprinderi comerciale);

b) Rata marjei brute a exploatării – raportul dintre excedentul brut de exploatare la cifra de afaceri (indică capacitatea firmei de a genera surse de trezorerie, fiind utilizată pentru evaluarea performanţei firmei în plan industrial şi comercial);

c) Rata marjei nete – raportul dintre profitul net şi cifra de afaceri (exprimă capacitatea firmei de a obţine profit şi de a rezista concurenţei)

d) Rata de rentabilitate a capitalului investit – raport dintre beneficiul net şi acti-vul total al firmei (sau pasivul total, adică întregul capital utilizat) (exprimă eficacitatea gestionării şi utilizării resurselor);

e) Rata de rentabilitate economică – raportul dintre profitul din exploatare şi acti-vul total al firmei (pasivul total sau capitalul investit) (exprimă randamentul capitalului);

f) Rata de rentabilitate economică brută – raportul dintre excedentul brut din ex-ploatare şi suma activelor imobilizate cu necesarul de fond de rulment (exprimă ren-tabilitatea brută a investiţiilor);

g) Rata de rentabilitate economică netă – raportul dintre rezultatul din exploatare şi suma dintre activele imobilizate şi necesarul de fond de rulment (exprimă performanţa economică a firmei);

h) Rata de rentabilitate comercială – raportul dintre profitul obţinut şi cifra de afaceri (măsoară rentabilitatea comercială a firmei);

i) Rata de rentabilitate financiară – raportul dintre rezultatul exerciţiului (pro-fitul net) şi capitalul propriu al firmei (exprimă randamentul final al capitalului);

j) Rata de creştere a capitalului propriu – raportul dintre profitul destinat rezervelor şi capital propriu;

k) Rata de rentabilitate a capitalului propriu – raportul dintre rezultatul exer-ciţiului şi capitalul propriu;

l) Rata de rentabilitate a capitalului permanent – raportul dintre profitul net, la care se adaugă dobânda aferentă împrumuturilor pe termen mediu şi lung, şi capitalul permanent.

Dintre acestea, cele mai relevante şi, în acelaşi timp, cele mai utilizate sunt rata de rentabilitate economică şi rata de rentabilitate financiară.

Rata de rentabilitate economică (re) se calculează raportând profitul din exploatare (P(E)) la capital investit (indiferent de provenienţa acestuia) – deci la pasivul total (TP):

37

Rata de rentabilitate economic trebuie comparată cu dobânda de pe piaţă. Atunci când rata de rentabilitate economică este mai mare decât rata dobânzii, efectul de îndatorare este pozitiv pentru firmă. În acest caz se recomandă ca firma să apeleze la credite, deoarece în acest fel îşi poate creşte profitul, deoarece rata de rentabilitate financiară este mai mare decât rata de rentabilitate economică. În caz contrar, dacă rata de rentabilitate economică este mai mică decât rata dobânzii, rata de rentabilitate financiară este mai mică decât rata de rentabilitate economică, şi orice apelare la credite va diminua profitul firmei, dobânzile plătite fiind mai mari decât profitul obţinut din exploatarea capitalului împrumutat.

Unii autori13 consideră că rata de rentabilitate economică trebuie să fie de cel puţin 20% pentru a considera că situaţia financiară a firmei este bună (din acest punct de vedere).

Rata de rentabilitate financiară (rf) exprimă randamentul final al capitalului pro-priu şi se calculează ca raport între profitul net al firmei (Pn) şi capitalul său propriu (Cpr):

Ideal ar fi ca rata de rentabilitate financiară să fie de peste 15% (peste 25% după

alţi autori).În funcţie de rata de rentabilitate economică, rata de rentabilitate financiară poate

fi calculată cu relaţia:

în care:DT – datorii totale;Cpr – capital propriu;rd – rata dobânzii;

–efectul de levier (sau efectul de îndatorare).

Rata de rentabilitate financiară mai poate fi calculată ca rată de rentabilitate financiară brută (ca raport între capacitatea de autofinanţare şi capitalul propriu al firmei) şi ca rată de rentabilitate financiară netă (ca raport între dividendele totale şi capitalul social al firmei).

Indicatori ai randamentului resurselor utilizate pot fi menţionaţi, în cazul în care acţiunile firmei sunt cotate la bursă, următorii:

a) Profitul pe acţiune – raportul dintre profitul net obţinut şi numărul de acţiuni emise;

b) Dividendul pe acţiune – raportul dintre valoarea dividendelor totale şi numărul acţiunilor emise;

c) Rata capitalizării profitului – raportul dintre profitul pe acţiune şi cursul unei acţiuni;

13 Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997

38

d) Rata capitalizării dividendului – raportul dintre dividendul pe acţiune şi cursul unei acţiuni;

e) Coeficientul de capitalizare bursieră – raportul dintre cursul unei acţiuni şi profitul pe acţiune.

Firma trebuie să aibă grijă ca evoluţia acestor indicatori să fie cât mai bună, pentru ca acţiunile emise să fie cât mai atractive pentru investitori şi astfel valoarea ac -ţiunilor (cursul lor) să crească.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: S.C. „1 IUNIE” S.A.

Pentru studiul de caz a fost aleasă societatea comercială „1 IUNIE” S.A., deoa re-ce este o întreprindere reprezentativă pentru Timişoara, fiind, probabil, cea mai cunoscută firmă de tricotaje din zona de vest a ţării.

4.1. PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI

Societatea comercială „1 IUNIE” S.A. s-a constituit conform H.G. nr. 1296/13.12.1990, prin preluarea integrală a patrimoniului Întreprinderii de tricotaje pentru copii „1 IUNIE” Timişoara. După apariţia legii 58/1991 care a permis demararea procesului de privatizare, întreprindere s-a privatizat, prin cumpărarea a 70% din acţiuni de la FPS Bucureşti şi a 25% din acţiuni de la FPP Molcova II.

Firma este atestată documentar încă din anul 1926, când a luat fiinţă fabrica de ciorapi FLORIDA. În anul 1949 profilul firmei a fost schimbat, trecându-se la

39

producerea de lenjerie şi îmbrăcăminte din fire de bumbac şi lână pentru copii şi adulţi. În 1952 denumirea unităţii a fost schimbată în 1 IUNIE, odată cu dotarea şi specializarea întreprinderii pentru executarea în exclusivitate a articolelor de confecţii tricotaje pentru nou-născuţi şi copii.

În anul 1963 au fost preluate primele comenzi pentru export. Treptat ponderea exportului în totalul producţiei a crescut, în 1975 la 50% din producţie fiind orientată spre export în ţări precum Germania, Franţa, Olanda, S.U.A., Belgia, Italia, etc.

În prezent, firma este organizată ca societate pe acţiuni, 93,65% din acţiuni fiind deţinute de persoane fizice (în mare majoritate angajaţi şi foşti angajaţi), diferenţa de 6,35% aparţinând S.I.F. Moldova.

Domeniul de activitate al firmei se încadrează în industria uşoară, constând în fabricarea de articole confecţionate din textile pentru nou-născuţi, copii şi adulţi (Cod CAEN 1740), şi activităţi anexe – comerţ cu ridicata al produselor textile (cod CAEN 5141) şi comerţ cu amănuntul al produselor textile (cod CAEN 5241).

Principalul obiect de activitate al S.C. „1 IUNIE” S.A. este producerea articolelor de confecţii tricotaje din fire de bumbac şi tip bumbac pentru nou-născuţi, copii şi adulţi.

S.C. „1 IUNIE” S.A. are un capital social de 8.260.100.000 lei (ultima majorare de capital datând din 31.12.1995), iar la sfârşitul anului 2001 activele totale erau evaluate la 165.655.666.000 lei, în timp ce cifra de afaceri se ridica la 144.209.000.000 lei. Capitalul social al firmei este împărţit în 82.601 acţiuni cu valoarea nominală de 100.000 lei.

Suprafaţa totală ocupată de unitate este de 2,2 ha, firma deţinând clădiri cu 2, 3 sau 4 nivele, în valoare totală de 49 miliarde lei.

Există trei entităţi legale la care S.C. „1 IUNIE” S.A. are participări de capital: 1 IUNIE K.F.T. Budapesta (100%); Pro Aliment „1 IUNIE” S.R.L. Timişoara (95%); Aprilia Print S.R.L. Timişoara (70%).

După transformarea din Întreprinderea de tricotaje pentru copii „1 IUNIE” Timişoara în societatea pe acţiuni S.C. „1 IUNIE” S.A., firma a suferit numeroase transformări în încercarea de a se adapta cât mai rapid economiei de piaţă, de a-şi întări poziţia pe piaţă şi de a se dezvolta în permanenţă.

Restructurarea a implicat (ca de altfel în cazul majorităţii întreprinderilor privatizate) reducerea personalului. Reducerea de personal continuă încă – în ultimii 5 ani numărul de angajaţi s-a redus de la 1540 în 1997 la 869 în mai 2002.

Principalele produse oferite de S.C. „1 IUNIE” S.A. pe piaţă sunt : lenjerie pentru copii şi adulţi; îmbrăcăminte pentru nou-născuţi (costumaşe şi pantaloni strampel,

pieptăraşe, jachete, solare etc.); îmbrăcăminte pentru copii şi adulţi (bluze, treninguri, pijamale, halate de

baie, rochii, fuste, veste etc.)Principalele puncte tari ale produselor firmei constau în calitatea ridicată a

acestora (certificat de calitate OKO-TEX), gradul nou de noutate (dat de creativitatea creatorilor) şi gradul ridicat de receptivitate faţă de tendinţele modei. Astfel pe piaţa externă S.C. „1 IUNIE” S.A. acoperă segmentul de calitate medie-înaltă, printre clienţi numărându-se firme de prestigiu precum C&A, Quelle, etc. În plan intern trebuie amintit că S.C. „1 IUNIE” S.A. este singura firmă producătoare de articole pentru nou-născuţi din zona de vest a României.

Deşi puternic orientată spre export, S.C. „1 IUNIE” S.A. este una dintre puţinele firme româneşti care continuă să exporte modele proprii, producţia în lohn reprezentând doar 2% din totalul producţiei.

40

Procesul tehnologic actual presupune parcurgerea mai multor faze: pregătirea firului (bobinare, parafinare); tricotarea firului; finisarea firului (vopsire, uscare, calandrare, imprimare tricot metraj); croire (după perioada de relaxare de 24 de ore), eventual recroire dacă se

brodează sau imprimă local (tricotajele se croiesc în funcţie de comenzile primite pe mărimi şi culori în pachete de 20-30 de bucăţi);

confecţionarea pieselor croite; etichetarea, călcarea produsului finit; controlul tehnic de calitate; ambalarea produsului finit.

Principalii concurenţi, în plan intern, sunt: S.C. Tricoul Roşu Arad; S.C. Crinul Bucureşti; S.C. Cotton Tex Timişoara; S.C. Textila Lugoj.

Prin tradiţia, calitatea, diversitatea produselor şi printr-un foarte bun raport calitate – preţ, S.C. „1 IUNIE” S.A. a reuşit să-şi asigure o piaţă de desfacere solidă şi de durată. Pentru piaţa externă firma foloseşte atât exportul direct cât şi contractele de export prin comisionar şi într-o mai mică măsură producţia în lohn. Pe piaţa internă firma foloseşte un sistem de distribuţie format din 12 magazine proprii, distribuitori direcţi şi comisionari organizaţi pe judeţe. În plus, S.C. „1 IUNIE” S.A. participă la târgurile interne organizate de instituţiile abilitate prin care îşi prezintă în special produsele noi.

4.2. INDICATORII DIAGNOSTICULUI FINANCIAR PENTRU

S.C. „1 IUNIE” S.A.

Pentru a putea analiza situaţia financiară a S.C. „1 IUNIE” S.A., trebuie mai întâi să regrupăm elementele bilanţului contabil şi să realizăm bilanţul financiar al firmei. Analiza a fost făcută pentru perioada 2000 – 2001. Bilanţul contabil şi financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. Timişoara este prezentat în tabelele 4.1. şi 4.2.

Bilanţul contabil al S.C. „1 IUNIE” S.A. (mil. lei)(ACTIV)

Tabelul 4.1. (a)Nr. crt.

ACTIVUL FIRMEI 2000 2001

1

Total imobilizări necorporale 33 330Cheltuieli de constituire şi cercetare-dezvoltare 0 0Alte imobilizări necorporale 0 0Imobilizări necorporale în curs 33 330

2 Total imobilizări corporale 91047 87178Terenuri 6656 6656Total mijloace fixe 84391 80522Construcţii 53713 49879Echipamente tehnologice 29890 29527Mijloace de transport 314 463

41

Alte mijloace fixe 474 653Imobilizări corporale în curs 0 0 Total imobilizări financiare 270 2075

3 TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 91349 89583

4

Total stocuri 32230 40953Materii prime, mat. consumabile, obiecte de inventar, baracamente 7376 5349Stocuri aflate la terţi 12 8Producţie în curs de execuţie 13797 11968Semifabricate, produse finite, produse reziduale 8668 19691Animale 0 0Mărfuri 2062 3078Ambalaje 315 859

5

Total creanţe 15935 14197Furnizori – debitori 921 1125Clienţi şi conturi asimilate 12605 11342Alte creanţe 2409 1730Decontări cu asociaţii privind capitalul 0 0

6

Total disponibilităţi şi plasamente 3036 1697Titluri de plasament 0 0Conturi la bănci în lei 32 467Conturi în bănci în devize în ţară 1894 217Conturi în bănci în devize în străinătate 0 0Casa în lei 22 4Casa în devize 0 0Acreditive în lei 0 0Acreditive în devize 0 0Valori de încasat 629 680Alte valori 460 329

7

TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 51201 56847Cheltuieli înregistrate în avans 4562 4044Decontări din operaţii în curs de calificare 1297 2144Diferenţe de conversie – activ 5002 13038

8Total conturi de regularizare 10861 19226Prime privind rambursarea obligaţiunilor 0 0

TOTAL ACTIV 153410 165656

Bilanţul contabil al S.C. „1 IUNIE” S.A. (mil. lei)(PASIV)

Tabelul 4.1. (b)Nr. crt.

PASIVUL FIRMEI 2000 2001

1 TOTAL CAPITALURI PROPRII 77309 78582Capital social 8260 8260

- subscris vărsat 8260 8260- patrimoniul regiei 0 0

Contul întreprinzătorului individual 0 0Prime legate de capital 0 0Diferenţe din reevaluare 62726 62726Rezerve 771 2352Rezultatul reportat 0 0

- profit nerepartizat 0 0- pierdere neacoperită 0 0

Rezultatul exerciţiului 5649 2706

42

- profit 5649 2906- pierdere 0 0

Repartizarea profitului 5044 2706Fonduri 4947 5244Subvenţii pentru investiţii 0 0Provizioane reglementate 0 0PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 0 0

2

TOTAL DATORII 75564 86589Împrumuturi şi datorii asimilate 45458 53862Furnizori şi conturi asimilate 19606 23788Clienţi – creditori 3010 3866Alte datorii 7490 5073TOTAL CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE 538 485Venituri înregistrate în avans 0 0Decontări din operaţiuni în curs de clarificare 0 0Diferenţe de conversie – pasiv 538 485

TOTAL PASIV 153410 165656

43

Bilanţul financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. (mil. lei)(ACTIV)

Tabelul 4.2. (a)Nr. crt.

ACTIV 2000 2001

1 Total imobilizări necorporale 33 330

2

Total imobilizări corporale 91047 87178Terenuri 6656 6656Mijloace fixe 84391 80522Imobilizări corporale în curs 0 0

3 Total imobilizări financiare 270 20754 TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 91349 89583

5

Total stocuri 32230 40953Materii prime, materiale consumabile 7376 5349Producţie în curs de execuţie 13797 11968Produse finite 8668 19691Mărfuri 2062 3078Alte stocuri 327 867

6

Total creanţe 26795 33423Creanţe din exploatare, din care: 15782 13940

- clienţi şi conturi asimilate 12605 11342Creanţe din afara exploatării 11013 19483

7

Total disponibilităţi şi plasamente 3036 1697Titluri de plasament 0 0Disponibilităţi în casierie şi conturi bancare 1948 688Alte valori lichide 1088 1009

8 TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 62061 76073TOTAL ACTIV 153410 165656

Bilanţul financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. (mil. lei)(PASIV)

Tabelul 4.2. (b)Nr. crt.

PASIVUL FIRMEI 2000 2001

1

TOTAL CAPITALURI PROPRII 77309 78582Capital social 8260 8260Prime legate de capital 0 0Diferenţe din reevaluare 62726 62726Rezerve 771 2352Rezultatul reportat 0 0Rezultatul exerciţiului 5649 2706Repartizarea profitului 5044 2706Fonduri 4947 5244Subvenţii pentru investiţii 0 0Provizioane reglementate 0 0

2TOTAL DATORII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG 21676 23371Credite bancare pe termen mediu şi lung 0 0Alte împrumuturi pe termen mediu şi lung 21676 23371

44

3

TOTAL DATORII PE TERMEN SCURT 54426 63703Datorii din exploatare 28806 31411

- (din care) Furnizori şi conturi asimilate 19606 23788Datorii din afara exploatării 25620 32292

- (din care) credite bancare pe termen scurt 19243 263424 DATORII TOTALE 76102 87074

TOTAL PASIV 153410 165656

Structura patrimoniului S.C. „1 IUNIE” S.A. se prezintă ca în bilanţul contabil al firmei, prezentat în anexa 1. Elementele bilanţiere au fost regrupate, obţinându-se bilanţul financiar (prezentat în anexa 2). În continuare, pentru calculul diferiţilor indicatori, s-au folosit datele furnizate de bilanţul financiar, precum şi alte date, prezentate în tabelul 4.3.

Alte informaţii financiare necesareTabelul 4.3.

Nr. crt.

Elementul u.m. 2000 2001

1 Cifra de afaceri mil. lei 136840 1442092 Venituri totale mil. lei 150542 1653353 Cheltuieli totale mil. lei 142414 1621254 Producţia exerciţiului mil. lei 137954 1520405 Rezultatul din exploatare mil. lei 16591 109916 Rezultatul financiar mil. lei -6038 -54907 Rezultatul excepţional mil. lei -2425 -22918 Rezultatul brut al exerciţiului mil. lei 8126 32109 Impozit pe profit mil. lei 2479 50410 Rezultatul net al exerciţiului mil. lei 5649 270611 Profit reinvestit mil. lei 406 187712 Amortizare mil. lei 5835 748113 Dividende de plată mil. lei 1735 82914 Rata rambursării creditului pe termen mediu mil. lei 45458 538615 Dobânda scadentă aferentă creditului mil. lei 5651 634216 Credite pe termen scurt mil. lei 19243 2634217 Investiţii totale mil. lei 27020 571918 Numărul de acţiuni bucăţi 82601 8260119 Valoarea nominală a unei acţiuni mii lei 100 10020 Cursul unei acţiuni mii lei 936 95121 Numărul mediu de salariaţi persoane 1148 108322 Participarea salariaţilor la profit mil. lei 0 023 Indicele mediu de creştere a preţurilor % 145,7 140,024 Rata inflaţiei % 45,7 40,025 Rata medie a dobânzii % 53,5 45,0

Sursa: S.C. „1 IUNIE” S.A.

Profitul net al firmei a fost repartizat astfel: în anul 2000: rezerve legale (406 milioane lei) şi dividende (1.735 milioane lei);

45

în anul 2001: rezerve legale (160 milioane lei), surse proprii de finanţare (1.420 milioane lei), alte repartizări prevăzute de lege (297 milioane lei) şi dividende (829 milioane lei).

La o primă vedere, pe baza acestor date se poate aprecia că situaţia financiară a firmei este destul de bună, firma încheind ambele exerciţii financiare din perioada de analiză (2000 şi 2001) cu profit. S.C. „1 IUNIE” S.A. nu are pierderi neacoperite din exerciţiile financiare anterioare, şi a distribuit dividende în fiecare an, iar cursul acţiunilor sale pe piaţă a crescut.

Ca dinamică însă se constată o reducere a profitului în anul 2001 faţă de anul 2000, scăderea fiind şi mai importantă dacă avem în vedere şi rata inflaţiei.

În continuare sunt prezentaţi indicatorii diagnosticului financiar, calculaţi pentru S.C. „1 IUNIE” S.A., pentru anul 2000 şi pentru anul 2001.

4.2.1. INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR

Indicatorii situaţiei patrimoniale a societăţii comerciale luate în analiză sunt pre-zentaţi în tabelul 4.4.

Situaţia patrimonială a S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.4.

Nr. crt.

Specificaţie Simbol 2000 2001

1 Total activ TA 153410 1656562 Active fictive AF 33 3303 Active reale (1 – 2) AR 153377 1653264 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 21676 233715 Datorii pe termen scurt DTS 54426 637036 Datorii totale (4 + 5) DT 76102 870747 Activul net contabil (3 – 6) ANC 77275 782528 Subvenţii pentru investiţii S 0 09 Provizioane reglementate P 0 0

10 Situaţia netă [7 – (8 + 9)] SN 77275 78252

Deoarece firma nu are nici subvenţii pentru investiţii, nici provizioane regle men-tate, situaţia netă a firmei este egală cu activul net contabil.

Se poate observa că activul net contabil şi situaţia netă a firmei sunt pozitive, într-o uşoară creştere. Luând în calcul inflaţia însă, constatăm că în termeni reali, valoarea contabilă a firmei este în scădere.

Din păcate nu există date disponibile privind valoarea economică a elementelor patrimoniale de activ şi de pasiv ale firmei, şi prin urmare nu s-a putut calcula activul net corectat (ANC0), nici activul reevaluat corijat (ARC).

Comparând însă activul net contabil, respectiv situaţia netă a firmei cu capitalul social al firmei, constatăm că valoarea contabilă a firmei este mai mare decât capitalul social (mult mai mare, având în vedere că în 2000 şi în 2001 capitalul social s-a menţinut constant, la nivelul de 8260 milioane lei. Deci teoretic, în cazul lichidării firmei, acţionarii ar primi o sumă mult mai mare decât cea investită. Desigur această apreciere nu ţine cont de evoluţia preţurilor între momentul investirii banilor şi momentul actual.

Se poate compara şi valoarea contabilă a firmei cu valoarea sa cotată la bursă (numărul acţiunilor emise înmulţit cu cursul unei acţiuni), am constata că în anul 2000,

46

considerând cursul mediu al acţiunii de 936.000 lei, valoarea la bursă a acţiunilor firmei a fost de 82601*936.000 = 77314,536 milioane lei, valoare uşor superioară valorii contabile a firmei (de 77275 milioane lei); oricum diferenţa, în termeni procentuali este de 0,05%, şi poate fi considerată neglijabilă. Se poate spune că firma a fost corect apreciată şi evaluată de către bursă. În anul 2001, cursul mediu al acţiunilor a fost de 951.000 lei. Astfel valoarea acţiunilor la bursă a fost de 82601*951000 = 78553,551 milioane lei. Şi în anul 2001 valoarea acţiunilor S.C. „1 IUNIE” S.A. la bursă a fost uşor mai mare decât valoarea contabilă a firmei (de 78252 milioane lei). Diferenţa a fost de 0,4%, mai mare decât în anul precedent, dar în continuarea neglijabilă, cursul acţiunilor fiind o reflectare destul de bună a valorii contabile a firmei.

Indicatorii echilibrului financiar: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă sunt prezentaţi în tabelul 4.5.

Echilibrul financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. Tabelul 4.5.

Nr. crt.


1 Capital propriu Cpr 77309 785822 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 21676 233713 Capital permanent (1 + 2) Cpe 98985 1019534 Active imobilizate AI 91349 895835 Fondul de rulment net (3 – 4) FRN 7636 123706 Fondul de rulment propriu (1 – 4) FRP -14040 -110017 Fondul de rulment străin (5 – 6) FRS 21676 233718 Active circulante AC 62061 760739 Datorii de termen scurt DTS 54426 63703

10 Fondul de rulment net (8 - 9) FRN 7635 1237011 Disponibilităţi băneşti Db 3036 169712 Credite bancare pe termen scurt Cbts 19243 2634213 Necesarul de fond de rulment

((8 – 11) – (9 – 12))NFR 23842 37015

14 Stocuri S 32230 4095315 Creanţe Cr 26795 3342316 Credite bancare pe termen scurt Cbts 19243 2634217 Datorii faţă de furnizori şi asimilate

(9 – 16)Fz 35183 37361

18 Necesarul de fond de rulment((14 + 15) – 17)

NFR 23842 37015

19 Trezoreria netă (10 – 13) sau (10 – 18) sau (11 – 12)

TN -16207 -24645

S.C. „1 IUNIE” S.A. a avut un fond de rulment pozitiv, atât în 2000 cât şi în 2001. În plus fondul de rulment net a crescut în 2001 faţă de 2000, ceea ce indică o situaţie pozitivă, de echilibru financiar. Firma finanţează nevoile permanente din surse permanente, o parte din sursele permanente fiind excedentare, şi deci disponibile pentru finanţarea nevoilor temporare (ciclice).

Analizând fondul de rulment net pe cele două componente ale sale – fond de rulment propriu şi fond de rulment străin – se constată că există un fond de rulment străin pozitiv şi mare, care asigură existenţa unor surse permanente peste nevoile permanente

47

ale firmei. Fondul de rulment propriu al firmei este negativ, în uşoară scădere, ca valoare absolută. Acest ultim aspect atenuează puţin inconvenientele unui fond de rulment propriu negativ. Fondul de rulment propriu negativ este expresie a lipsei de autonomie financiară a întreprinderii, a faptului că S.C. „1 IUNIE” S.A. îşi finanţează o parte din nevoile permanente (o parte din activele imobilizate) pe baza surselor împrumutate.

Necesarul de fond de rulment este pozitiv şi mare (chiar foarte mare). În orice caz, necesarul de fond de rulment este mult mai mare decât fondul de rulment, situaţia care poate fi apreciată ca negativă. În plus în 2001 necesarul de fond de rulment a crescut foarte mult faţă de anul anterior (cu 55%).

Se poate aprecia deci că S.C. „1 IUNIE” S.A. are un surplus de nevoi temporare, ciclice, în raport cu sursele temporare, ciclice pe care le poate mobiliza. Până în acest punct al analizei nu se poate preciza motivul acestui decalaj, prin urmare nu se poate spune dacă situaţia este negativă, sau normală, consecinţă a unei politici de investiţii, politică de plasare rentabilă a capitalului.

Trezoreria netă a S.C. „1 IUNIE” S.A. a fost în ambii ani negativă, valorile absolute fiind foarte mari, urmare a unui necesar de fond de rulment mult mai mare decât fondul de rulment. Din acest punct de vedere situaţia firmei este îngrijorătoare. Este o situaţie de dezechilibru financiar, S.C. „1 IUNIE” S.A. fiind dependentă de resursele de trezorerie, de creditele bancare pe termen scurt.

În dinamică, situaţia trezoreriei nete s-a înrăutăţit în 2001 faţă de 2000, deficitul e trezorerie crescând de la –16207 milioane lei la –24645 milioane lei (aceasta însemnând o creştere procentuală de 52% a deficitului de trezorerie). Trebuie precizat că acest deficit de trezorerie reprezintă mai mult de o treime din capitalul total utilizat de firmă (din pasivul total).

Viteza de rotaţie a fondului de rulment (FR) şi a necesarului de fond de rulment (NFR) este prezentată în tabelul 4.6.

Viteza de rotaţie a FR şi a NFRTabelul 4.6.

Nr. crt.


1 Cifra de afaceri CA 136840 1442092 Fondul de rulment net FRN 7636 123703 Numărul de rotaţii efectuate de

fondul de rulment (1/2)kFRN 17,92 11,65

4 Durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment(365/3) sau (365 * 2/1)

DzFRN 20,36 31,33

5 Necesarul de fond de rulment NFR 23842 370156 Numărul de rotaţii efectuate de

necesarul de fond de rulment (1/5)kNFR 5,73 3,89

7 Durata în zile a unei rotaţii a necesarului de fond de rulment (365/6) sau (365 * 5/1)

DzNFR 63,69 93,83

În anul 2000, viteza de rotaţie a fondului de rulment a fost foarte ridicată, durata în zile a unei rotaţii fiind sub valorile considerate normale, indicând o marjă insuficientă de siguranţă, un fond de rulment extrem de mic. În anul 2001 viteza de rotaţie a fondului de rulment s-a redus, această evoluţie fiind pozitivă. Cu o durată în zile a unei rotaţii a

48

fondului de rulment de 31,33 zile, S.C. „1 IUNIE” S.A. se încadrează în limitele normale (în intervalul [30; 90 zile]).

În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, aceasta a fost mult mai redusă. Durata în zile a unei rotaţii a necesarului de fond de rulment a fost în ambii ani consideraţi de peste 3 ori mai mare decât durata în zile a unei rotaţii a fondului de rulment.

Indicatorii privind bonitatea S.C. „1 IUNIE” S.A., care reflectă capacitatea de autofinanţare a firmei sunt prezentaţi în tabelul 4.7.

Capacitatea de autofinanţare S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.7.

Nr. crt.


1 Venituri totale V 150542 1653352 Cheltuieli totale C 142414 1621253 Amortizarea A 5835 74814 Capacitatea de autofinanţare

((1 – 2) * 75% + 3)CAF 11931 9888,5

5 Profitul net Pn 5649 27066 Fond de rezervă Fr 0 07 Capacitatea de autofinanţare

(5 + 3 + 6)CAF 11484 10187

8 Dividende D 1735 8299 Participaţii la profit PP 0 0

10 Capacitatea de autofinanţare reală (4 – (8 + 9))

CAR 10196 9059,5

11 Capacitatea de autofinanţare reală (7 – (8 + 9))

CAR 9749 9358

Capacitatea de autofinanţare a S.C. „1 IUNIE” S.A. a fost pozitivă atât în anul 2000 cât şi în anul 2001, exprimând surplusul de monetar obţinut întreprindere pe durata perioadei de analiză, care permite autofinanţarea activităţii (constituie o sursă proprie de finanţare). Se poate observa că determinarea capacităţii de autofinanţare prin cele două metode propuse conduce la rezultate diferite. Aceste diferenţe apar deoarece impozitul pe profit plătit de firmă diferă de impozitul care ar rezulta din aplicarea cotei de impozitare de 25 % la rezultatul brut obţinut, din cauza unor cheltuieli deductibile şi nedeductibile care au fost ignorate în prima relaţie de calcul (în 2000, impozitul plătit de S.C. „1 IUNIE” S.A. a fost de 2479 milioane lei, în condiţiile unui rezultat brut de 8128 milioane lei, reprezentând 30,5% din rezultatul brut; similar, în anul 2001, rezultatul brut al S.C. „1 IUNIE” S.A. a fost de 3210 milioane lei, iar impozitul pe profit a fost de 504 milioane lei, sumă reprezentând 15,7% din rezultatul brut).

Din cauza unui impozit pe profit mai mare decât 25% din profitul brut, în anul 2000 capacitatea de autofinanţare a fost mai mare calculată cu cea dintâi metodă. În 2001 situaţia a fost inversă: impozitul pe profit a fost în realitate mai mic decât 255 din profitul brut al exerciţiului, iar capacitatea de autofinanţare a fost mai mare calculată cu ajutorul celei de-a doua relaţii.

Deoarece trebuie avută în vedere situaţia reală a firmei, şi impozitul pe profit efectiv plătit, se vor lua în considerare rezultatele obţinute prin utilizarea celei de-a doua varianta.

49

Evident, prima relaţie de calcul va duce la aceleaşi rezultate ca şi cea de-a doua relaţie dacă vom utiliza ca şi cotă de impozit pe profit cota procentuală rezultată din raportarea impozitului pe profit la rezultatul net, şi nu 25%. astfel:

în anul 2000: CAF = (150542 – 142414)(1 – 30,5/100) + 5835 = 11483,96în anul 2001: CAF = (165335 – 162125)(1 – 15,7/100) + 7481 = 10187,03

iar aceste valori coincid cu cele calculate prin cea de-a doua metodă.Autofinanţarea reală, efectivă, este mai redusă decât capacitatea de autofinanţare

calculată, cu valoarea dividendelor de plătit, în S.C. „1 IUNIE” S.A. neexistând participaţii la profit (nici a angajaţilor, nici a managementului).

Indicatorii referitori la solvabilitatea S.C. „1 IUNIE” S.A. sunt prezentaţi în tabelul 4.8. (solvabilitatea patrimonială, gradul de acoperire a serviciului datoriei, indicele de solvabilitate generală, solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung şi solvabilitatea financiară pe termen scurt).

Solvabilitatea S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.8.

Nr. crt.


1 Capitalul social CS 8260 82602 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 21676 233713 Solvabilitatea patrimonială

((1 / (1 + 2)) * 100)SP 27,59 26,11

4 Profitul net Pn 5649 27065 Amortizarea Am 5835 74816 Dividende de plătit Div 1735 8297 Rata de rambursare a creditelor la

termenRc 45458 5386

8 Dobânda scadentă aferentă creditului D 5651 63429 Gradul de acoperire a serviciului

datoriei ((4 + 5 + 6) / (7 + 8))gsd 0,25 0,93

10 Total activ TA 153410 16565611 Datorii pe termen scurt DTS 54426 6370312 Indicele de solvabilitate generală

(10 / (11 + 2 + 8))Isg 1,87 1,77

13 Activele imobilizate AI 91349 8958314 Solvabilitatea financiară pe termen

mediu şi lung (13 / 2)Stml 4,21 3,83

15 Activele circulante AC 62061 7607316 Solvabilitatea financiară pe termen

scurt (15 / 11)Sts 1,14 1,19

Solvabilitatea patrimonială se situează, în ambii ani consideraţi, sub nivelul minim de 30%, ceea ce indică o solvabilitate patrimonială foarte scăzută, şi deci o situaţie dificilă a firmei (o stare de insolvabilitate). Se poate spune că această situaţie nu este chiar atât de îngrijorătoare, deoarece capitalul social nu a mai fost modificat din 1995, iar până în prezent indicele de creştere a preţurilor a fost foarte mare. Astfel, capitalul propriu al firmei este de circa 10 ori mai mare decât capitalul social, diferenţele

50

din reevaluare fiind de 62726 milioane lei. Pentru a putea trage concluzii mai pertinente, se vor urmări şi ceilalţi indicatori ai solvabilităţii.

Gradul de acoperire a serviciului datoriei este şi el sub valorile considerate normale, fiind subunitar în ambii ani. Deosebit de îngrijorătoare este situaţia firmei în anul 2000, an în care gradul de acoperire a serviciului datoriei a fost de doar 0,25. Motivul a fost rata de rambursare foarte mare (mult mai mare decât ratele de rambursare din anii precedenţi, şi mult mai mare decât rata de rambursare din anul 2001). În anul următor acest indicator s-a apropiat de 1, rămânând totuşi subunitar. Prin urmare, privită şi prin prisma acestui indicator, situaţia S.C. „1 IUNIE” S.A. este dificilă, firma confruntându-se cu probleme de solvabilitate.

Indicele de solvabilitate generală este mult sub limita minimă considerată normală (3): 1,87 în 2000 şi 1,77 în 2001. Considerând solvabilitatea generală (atât pe termen mediu şi lung cât şi pe termen scurt), situaţia S.C. „1 IUNIE” S.A. este foarte dificilă, cu atât mai mult cu cât tendinţa de evoluţie a indicelui este de scădere.

Solvabilitatea financiară pe termen mediu şi lung este foarte bună, valoarea acestui indicator fiind nu doar supraunitară, ci şi foarte ridicată (4,21 în anul 2000 şi 3,83 în anul 2001). Din acest punct de vedere firma nu are probleme, activele imobilizate ale firmei fiind mult mai mari decât valoarea datoriilor pe termen mediu şi lung.

Trecând la solvabilitatea financiară pe termen scurt, se constată că valoarea acestui indicator este supraunitară, dar marja de siguranţă este redusă, solvabilitatea financiară pe termen scurt fiind de 1,14 în anul 2000 şi de 1,19 în anul 2001. Trebuie remarcat că evoluţia acestui indicator este de creştere, chiar dacă este o creştere foarte modestă.

Alţi indicatori ai bonităţii firmei se referă la lichiditate şi sunt prezentaţi în tabelul 4.9.

Lichiditatea S.C. „1 IUNIE” S.A. Tabelul 4.9.

Nr. crt.


1 Pasive curente exigibile medii (datorii pe termen scurt)

PC 54426 63703

2 Active curente lichide medii(active circulante)

AC 62061 76073

3 Lichiditatea curentă (2/1) Lc 1,14 1,194 Stocuri S 32230 409535 Active curente foarte lichide medii

(2 – 4)AC' 29831 35120

6 Lichiditatea rapidă (5/1) Lr 0,53 0,557 Disponibilităţi băneşti şi alte valori

lichideDb 3036 1697

8 Plasamente P 0 09 Lichiditatea foarte rapidă

((7 + 8)/1) Lfr 0,05 0,02

10 Lichiditatea la vedere (7/1) Lv 0,05 0,02 Lichiditatea curentă a firmei este supraunitară, încadrându-se în valorile

considerate normale. Lichiditatea S.C. „1 IUNIE” S.A. este însă destul de scăzută, valorile acestui indicator fiind foarte apropiate de 1 (1,14 în anul 2000 şi 1,19 în anul 2001) şi destul de departe de valorile considerate favorabile (2 – 2,5). Evoluţia în timp este bună, valoarea lichidităţii curente crescând uşor în 2001 faţă de 2000.

51

Lichiditatea rapidă a S.C. „1 IUNIE” S.A. este sub limita considerată satisfăcătoare (0,65), dar puţin peste limita minimă considerată normală (0,5) din acest punct de vedere situaţia firmei fiind mai delicată, existând un anumit risc de a întâmpina probleme de lichiditate. Şi acest indicator a avut o evoluţie crescătoare, dar creşterea nu a fost foarte semnificativă.

Lichiditatea foarte rapidă (lichiditatea imediată) este extrem de scăzută, valorile acestui indicator în cei doi ani consideraţii (0,05 şi respectiv 0,02) fiind cu mult sub limita de 0,3 considerată normală. Din acest punct de vedere situaţia S.C. „1 IUNIE” S.A. este foarte dificilă, riscul de a întâmpina probleme de lichiditate fiind foarte ridicat. Dincolo de valorile extrem de scăzute ale indicatorului în cei doi ani, un alt aspect care ridică probleme este evoluţia descrescătoare, valoare indicatorului în 2001 fiind sub jumătate din valoarea sa în anul anterior.

Deoarece S.C. „1 IUNIE” S.A. nu are plasamente, lichiditatea la vedere este identică cu lichiditatea imediată (foarte rapidă), fiind de asemenea foarte scăzută, şi având aceeaşi evoluţie descrescătoare, defavorabilă. Indicatorul se află cu mult sub valorile considerate normale (0,2 – 0,3).

Capacitatea de plată a firmei şi coeficientul capacităţii de plată sunt prezentaţi în tabelul 4.10.

Capacitatea de plată S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.10.

Nr. crt.


1 Disponibilităţi D 3036 16972 Obligaţii pe termen foarte scurt

(credite bancare pe termen scurt)O 19243 26342

3 Capacitatea de plată (1 – 2) Cp -16207 -246454 Coeficientul capacităţii de plată

(1 / 2)Kp 0,15 0,06

Din punct de vedere al capacităţii de plată, situaţia S.C. „1 IUNIE” S.A. este extrem de dificilă. În valoare absolută capacitatea de plată este negativă, având valori foarte mari, iar ca şi coeficient valorile realizate de firmă în anul 2000 şi în anul 2001 (0,15 şi respectiv 0,06) sunt foarte scăzute – o situaţie financiară normală ar trebui să fie caracterizată de o capacitate de plată calculată în mărime absolută pozitivă, şi de un coeficient al capacităţii de plată supraunitar. În plus, evoluţia indicatorilor relevă o înrăutăţire a situaţiei, valorile indicatorilor în anul 2001 fiind mult mai scăzute decât în anul 2000, pe baza creşterii obligaţiilor de plată pe termen scurt şi a scăderii disponibilităţilor băneşti.

4.2.2 RATELE FINANCIARE

Păstrând ordinea în care au fost prezentate în capitolul anterior, pentru S.C. „1 IUNIE” S.A. sunt prezentate în continuare ratele de structură financiară, ratele gestionării stocurilor şi ratele privind randamentul resurselor utilizate.

Principalele rate de structură financiară sunt prezentate în tabelul 4.11. (ratele de autonomie financiară) şi în tabelul 4.12. (ratele de îndatorare)

52

Ratele de autonomie financiară S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.11.

Nr. crt.


1 Capitalul propriu Cpr 77309 785822 Datorii totale DT 76102 870743 Rata autonomiei financiare globale

(1 / 2)rafg 1,01 0,90

4 Total pasiv (1 + 2) TP 153410 1656565 Rata autonomiei financiare globale

(1 / 4)rafg 0,5 0,47

6 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 21676 233717 Rata autonomiei financiare la

termen (1 / 6)raft 3,56 3,36

8 Capitalul permanent (1 + 6) Cpe 98985 1019539 Rata autonomiei financiare la

termen (1 / 8)raft 0,78 0,77

Rata autonomiei financiare globale este supraunitară în 2000, şi subunitară în 2001, ceea ce indică o reducere a autonomiei financiare globale, dar care se păstrează încă mult peste nivelul minim considerat acceptabil, de 0,5. Calculată ca raport între capitalul propriu şi pasivul total al firmei, rata autonomiei financiare are valori în jurul a 0,5, valori considerate normale, evoluţia descrescătoare indicând totuşi o reducere a autonomiei financiare globale, aspect mai puţin favorabil.

Referitor la rata autonomiei financiare la termen are valori peste limitele conside-rate normale, indicând o situaţie bună, un grad ridicat de autonomie financiară la termen.

Ratele de îndatorare S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.12.

Nr. crt.


1 Datorii totale DT 76102 870742 Capitalul propriu Cpr 77309 785823 Total pasiv (1 + 2) TP 153410 1656564 Rata îndatorării globale (1 / 2) kîg 0,98 1,15 Rata îndatorării globale (1 / 3) kîg 0,49 0,526 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 21676 233717 Capitalul permanent (2 + 6) Cpe 98985 1019538 Rata îndatorării la termen (6 / 2) kît 0,28 0,299 Rata îndatorării la termen (6 / 7) kît 0,21 0,22

10 Capacitatea de autofinanţare CAF 11484 1018711 Rata îndatorării la termen (6 / 10) kît 1,88 2,29

Ratele de îndatorare ale S.C. „1 IUNIE” S.A. indică o situaţie financiară bună, firma având capacitate de îndatorare atât globală cât şi la termen, toţi coeficienţii încadrându-se în limitele impuse de uzanţele bancare.

Ca tendinţă de evoluţie, se remarcă o uşoare tendinţă de creştere a îndatorării firmei în anul 2001 comparativ cu anul 2000, situaţie care ar reprezenta o evoluţie pozitivă dacă rata de rentabilitate ar fi superioară ratei dobânzii de pe piaţă (acest aspect

53

va fi analizat la ratele de rentabilitate). Toate ratele de îndatorare la termen conduc la aceeaşi concluzie, indiferent la ce element se raportează datoriile pe termen mediu şi lung (la capitalul propriu, la capitalul permanent sau la capacitatea de autofinanţare).

Structura financiară a firmei şi rata stabilităţii financiare sunt prezentate în tabelul 4.13.

Structura financiară şi rata stabilităţii financiare S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 4.13.

Nr. crt.


1 Finanţări pe termen scurt FTS 54426 637032 Datorii pe termen mediu şi lung DTML 21676 233713 Capitalul propriu Cpr 77309 785824 Finanţări pe termen mediu şi lung

(2 + 3)FTML 98985 101953

5 Datorii totale (1 + 2) DT 76102 870746 Capitalul permanent (2 + 3) sau (4) Cpe 98985 1019537 Total pasiv (1 + 4) sau (3 + 5) TP 153410 1656568 Structura financiară (1 / 4) SF 0,54 0,629 Structura financiară (5 / 3) SF' 0,98 1,1

10 Rata stabilităţii financiare (6 / 7) rsf 0,64 0,61

Structura financiară a firmei relevă o situaţie destul de defavorabilă. Sursele de finanţare pe termen scurt depăşesc jumătate din valoarea surselor permanente de finanţare, şi evoluţia este de înrăutăţire a raportului (de creştere a lui). Din punct de vedere al provenienţei resurselor, capitalul propriu al firmei este aproximativ egal cu sursele împrumutate, situaţie care nu este favorabilă, dar poate fi încadrată ca normală. Evoluţia structurii financiar se înrăutăţeşte şi din acest punct de vedere, în anul 2001 datoriile totale depăşind capitalul propriu al firmei, şi acesta este un aspect îngrijorător.

Stabilitatea financiară a S.C. „1 IUNIE” S.A. este bună, rata stabilităţii financiare depăşind valoarea de 0,5 (fiind de 0,64 în anul 2000 şi respectiv de 0,61 în anul 2001).

În legătură cu structura activului, se pot remarca următoarele aspecte: activele imobilizate ale firmei depăşesc jumătate din activul patrimonial; imobilizările necorporale au o pondere foarte redusă în totalul activelor

imobilizate, dar în creştere; imobilizările corporale au ponderea cea mai mare în totalul imobilizărilor,

reprezentând 99,66% din activele imobilizate în anul 2000 şi respectiv 97,31% în 2001;

imobilizările financiare au o pondere redusă în totalul activelor imobilizate (deşi mai mare decât cea a imobilizărilor necorporale), dar în creştere;

imobilizările corporale sunt formate exclusiv din terenuri şi mijloace fixe, acestea din urmă fiind preponderente;

activele circulante au reprezentat 40% din totalul activului în anul 2000 şi 46% în anul următor;

în cadrul activelor circulante, stocurile au reprezentat aproximativ jumă-tate din activele circulante (ponderea lor reducându-se în anul 2001), fiind urmate ca pondere de creanţe; disponibilităţile băneşti deţin o pondere foarte redusă în totalul activelor circulante (5% în 2000 şi 2% în 2001);

în cadrul stocurilor, la sfârşitul anului 2000 ponderea cea mai importantă o deţinea producţia în curs de execuţie, fiind urmată de produse finite şi ma-terii prime, materiale; în anul 2001 ponderea cea mai ridicată o aveau sto -

54

curile de produse finite, fiind urmate de producţia în curs de execuţie şi de stocurile de materii prime şi materiale;

ponderea creanţelor din exploatare în totalul creanţelor s-a redus în 2001 faţă de 2000; creanţele faţă de clienţi au reprezentat în anul 2000 80 % din valoarea creanţelor din exploatare şi 47% din totalul creanţelor, iar în anul 2001 acestea deţineau o pondere de 81% din creanţele din exploatare şi 33% din totalul creanţelor;

la categoria disponibilităţi, S.C. „1 IUNIE” S.A. nu deţine plasamente, ci doar disponibilităţi în casă şi în conturi bancare şi alte valori lichide; ca evoluţie, valoarea disponibilităţilor s-a redus, în timp ce valoarea celorlalte valori lichide s-a redus mult mai puţin; ca urmare, ponderea disponibilităţilor în casă şi conturi în totalul disponibilităţilor s-a redus de la 64% în 2000 la 40% în 2001;).

Referitor la viteza de rotaţie a diferitelor categorii de elemente patrimoniale (ratele de gestionare a resurselor), situaţia acestora este prezentată în tabelul 4.14. şi în tabelul 4.15.

Ratele vitezei de rotaţie (elementele de activ)Tabelul 4.14.

Nr. crt.


1 Cifra de afaceri CA 136840 1442092 Activ total TA 153410 1656563 Numărul de rotaţii ale activului total (1/2) kTA 0,89 0,874 Durata în zile a unei rotaţii

(365 / 3) sau (365 * (2 / 1))DzTA 410 419

5 Active imobilizate AI 91349 895836 Numărul de rotaţii ale activelor

imobilizate (1 / 5)kAI 1,49 1,61

7 Durata în zile a unei rotaţii (365 / 6) sau (365 * (5 / 1))

DzAI 244 226

8 Active circulante AC 62061 760739 Numărul de rotaţii ale activelor

circulante (1 / 8)kAC 2,20 1,89


DzAC 165 193

11 Stocuri S 32230 4095312 Numărul de rotaţii ale stocurilor (1 / 11) kS 4,24 3,5213 Durata în zile a unei rotaţii

(365 / 12) sau (365 * (11 / 1)DzS 86 103

14 Creanţe Cr 26795 3342315 Numărul de rotaţii ale creanţelor

(1 / 14)kCr 5,10 4,31

16 Durata în zile a unei rotaţii (365 / 15) sau (365 * (14 / 1)

DzCr 71 84

17 Credite clienţi CCL 12605 1134218 Numărul de rotaţii ale creditului clienţi

(1 / 17)kCCL 10,85 12,71


DzCCL 33 28

55

Viteza de rotaţie a elementelor de activ este destul de redusă, şi în scădere, cu excepţia vitezei de rotaţie a creditului clienţi, care este în creştere şi în anul 2001 ajunge chiar în limitele considerate normale (sub 30 de zile). Deşi este o valoare destul de mare durata în zile a unei rotaţii a creditului clienţi s-a redus de la 33 de zile la 28, şi dacă această evoluţie de creştere a vitezei de rotaţie se va menţine, firma nu va avea probleme financiare (din acest punct de vedere).

Firma ar trebui să se preocupe şi de creştere vitezei de rotaţie pentru celelalte elemente de activ. Este îngrijorător faptul că într-un ciclu de exploatare activul total al firmei nu reuşeşte să facă o rotaţie completă, şi în plus tendinţa este de scădere a vitezei sale de rotaţie.

Tendinţa de reducere a vitezei de rotaţie a elementelor de activ are ca şi consecinţă o imobilizare de fonduri, aceasta fiind nefavorabilă firmei.

Ratele vitezei de rotaţie pentru elementele de pasivTabelul 4.15.

Nr. crt.


1 Cifra de afaceri CA 136840 1442092 Capital permanent Cpe 98985 1019533 Numărul de rotaţii ale capitalului

permanent (1 / 2)kCpe 1,38 1,41


DCpe 264 258

5 Capital propriu Cpr 77309 785826 Numărul de rotaţii ale capitalului

propriu (1 / 5)kCpr 1,77 1,83


DzCpr 206 199

8 Datorii totale DT 76102 870749 Numărul de rotaţii ale datoriilor

totale (1 / 8)kDT 1,79 1,65


DzDT 203 221

11 Credite furnizori CFz 19606 2378812 Numărul de rotaţii ale creditelor

furnizori (1 / 11)kCFz 6,97 6,06


DzCFz 52 60

Viteza de rotaţie a elementelor de pasiv este şi ea destul de redusă. Tendinţa este de creştere a vitezei de rotaţie a capitalului permanent şi a capitalului propriu şi de reducere a vitezei de rotaţie a datoriilor totale şi a creditelor furnizori.

Durata în zile a creditului furnizori a crescut la 60 de zile în anul 2001, de la 52 de zile în anul precedent. Astfel, S.C. „1 IUNIE” S.A. a realizat o viteză de rotaţie foarte scăzută a creditelor furnizori, în anul 2001 durata în zile a unei rotaţii a creditelor furnizori fiind mai mult decât dublul duratei în zile a creditelor clienţi. Din acest punct de vedere, al gestionării creditelor clienţi şi furnizori situaţia firmei este favorabilă, şi s-a îmbunătăţit în 2001 faţă de anul 2000. Tendinţa de reducere a vitezei de rotaţie a datoriilor totale este şi ea favorabilă.

56

Ratele de randament al resurselor utilizate (ratele de rentabilitate) sunt prezentate în tabelul 4.16. Având în vedere specificul firmei, şi datele disponibile, s-au calculat următoarele rate de rentabilitate: rata marjei nete, rata de rentabilitate a capitalului investit, rata de rentabilitate economică şi rata de rentabilitate financiară.

Rate de rentabilitateTabelul 4.16.

Nr. crt.


1 Profitul net Pn 5649 27062 Cifra de afaceri CA 136840 1442093 Rata marjei nete (1 / 2) rmn 4,12% 1,87%4 Capitalul total investit

(total pasiv)TP 153410 165656

5 Rata de rentabilitate a capitalului investit (1 / 4)

rCi 3,68% 1,63%

6 Profitul din exploatare P(E) 16591 109917 Rata de rentabilitate economică

(6 / 4)re 10,81% 6,63%

8 Capitalul propriu Cpr 77309 785829 Rata de rentabilitate financiară

(1 / 8)rf 7,30% 3,44%

Un prim aspect pozitiv care se remarcă este că S.C. „1 IUNIE” S.A. a încheiat ambele exerciţii financiare analizate cu profit. Aspectul nefavorabil remarcat este legat de dinamica randamentului resurselor utilizate: în anul 2001 profitul obţinut de S.C. „1 IUNIE” S.A. a fost mult mai mic decât în anul precedent, în profida creşterii cifrei de afaceri şi a capitalului utilizat.

Rata marjei nete şi rata de rentabilitate a capital investit au fost foarte scăzute şi ca tendinţă s-au redus foarte mult în anul 2001 faţă de anul 2000, ajungând de la 4,12% şi respectiv 3,68% la 1,87% şi respectiv 1,63%.

Rata de rentabilitate economică a fost de 10,81% în 2000 şi respectiv 6,63% în anul 2001, valori considerate sub limitele normale. Evoluţia este şi aici nefavorabilă, deoarece rata de rentabilitate economică s-a redus în anul 2001 comparativ cu anul 2000.

În condiţiile unor rate de rentabilitate economică modeste şi a unor rate ale dobânzii foarte mari (în medie 53,5% în anul 2000 şi 45% în anul 2001), efectul de îndatorare a S.C. „1 IUNIE” S.A. a fost negativ, iar ratele de rentabilitate financiară au fost cu mult sub nivelul ratelor de rentabilitate economică: 7,30% în anul 2000 şi respectiv 3,44% în anul 2001. Cu aceste valori, rata de rentabilitate financiară se situează cu mult sub valorile considerate normale.

Alţi indicatori ai randamentului resurselor utilizate sunt prezentaţi în tabelul 4.17. (profitul pe acţiune, dividendul pe acţiune, rata capitalizării profitului, rata capitalizării dividendului şi coeficientul de capitalizare bursieră).

57

Indicatori ai randamentului utilizării resurselorTabelul 4.17.

Nr. crt.


1 Profitul net (milioane lei) Pn 5649 27062 Numărul de acţiuni emise (bucăţi) Na 82601 826013 Profitul pe acţiune (1 / 2) (lei) Pa 68389 327604 Dividende totale (milioane lei) Div 1735 8295 Dividendul pe acţiune (4 / 2) (lei) Da 21005 100366 Cursul unei acţiuni (lei) Ca 936000 9510007 Rata capitalizării profitului (%)

(3 / 6)rcp 7,3% 3,44%

8 Rata capitalizării dividendului (%) (5 / 6)

rcd 2,24% 1,05%

9 Coeficientul de capitalizare bursieră (6 / 3)

kcb 13,68 29,02

Situaţia acestor indicatori şi în special evoluţia lor indică scăderea atractivităţii acţiunilor firmei la bursă (aspect evidenţiat şi de foarte mica creştere a cursului unei acţiuni în anul 2001 faţă de anul 2000 (cu doar 1,6%) în condiţiile unei creşteri medii a preţurilor de 46%). Astfel, profitul pe acţiune s-a înjumătăţit în 2001 faţă de anul 2000, dividendul pe acţiune având aceeaşi evoluţie.

Firma urmăreşte totuşi să menţină atractivitatea acţiunilor emise, oferind o treime din profitul pe acţiune sub formă ca dividend.

4.3. ASPECTE POZITIVE, PROBLEMEŞI POSIBILE SOLUŢII

Din analiza indicatorilor calculaţi pentru S.C. „1 IUNIE” S.A., se remarcă următoarele aspecte pozitive referitor la situaţia financiară a acestei firme:

un activ net contabil şi o situaţie netă suficient de mari (mult mai mari de-cât capitalul social);

un fond de rulment pozitiv; o viteză de rotaţie a fondului de rulment care se încadrează în limitele normale; o capacitate de autofinanţare pozitivă; o solvabilitate financiară pe termen mediu şi lung foarte bună; o solvabilitate financiară pe termen scurt în limitele normale, destul de

redusă, dar având tendinţa de creştere; o lichiditate curentă şi o lichiditate rapidă în limitele normale, destul de

redusă, dar cu o tendinţă de creştere; o rată suficient de mare a autonomiei financiare la termen; rate de îndatorare bune, care se încadrează în limitele impuse de uzanţele ban-

care, indicând faptul că S.C. „1 IUNIE” S.A. mai poate apela la credite; o stabilitate financiară bună; creşterea vitezei de rotaţie a creditelor clienţi şi încadrarea acesteia în

limitele considerate normale în anul 2001; scăderea vitezei de rotaţie a datoriilor totale şi a creditelor furnizori;

58

diferenţa favorabilă dintre durata în zile a unei rotaţii a creditului furnizor şi durata în zile a unei rotaţii a creditului clienţi;

rezultatul pozitiv al ambelor exerciţii (cauzat de un rezultat pozitiv din activitatea de exploatare);

Principalele probleme financiare cu care se confruntă S.C. „1 IUNIE” S.A. se referă la:

lipsa autonomiei financiare, concretizată într-un fond de rulment negativ; dezechilibru financiar, cauzat de un necesar de fond de rulment exagerat

de mare (mult mai mare decât fondul de rulment); probleme de trezorerie, în condiţiile unei trezorerii nete negative; înrăutăţirea indicatorilor echilibrului financiar în anul 2001 faţă de anul 2000; o solvabilitate patrimonială foarte scăzută (sub limitele considerate normale); un grad scăzut de acoperire a serviciului datoriei (sub nivelul considerat

normal); un indice de solvabilitate generală cu mult sub nivelul considerat normal; o lichiditate imediată şi la vedere deosebit de scăzută, cu mult sub nivelul

considerat normal, şi cu o tendinţă de scădere; o capacitatea de plată negativă în valoare absolută şi cu un coeficient

subunitar, cu tendinţă de scădere; reducerea ratei de autonomie financiară globală; o viteză de rotaţie a elementelor de activ extrem de redusă (într-un exerci-

ţiu financiar activul total al firmei nu reuşeşte să facă o rotaţie completă); scăderea vitezei de rotaţie a elementelor de activ în 2001 comparativ cu

anul 2000 (cu excepţia vitezei de rotaţie a creditelor clienţi); rate de rentabilitate foarte scăzute şi în scădere; rata de rentabilitate economică mai mică decât rata dobânzii de pe piaţă; scăderea atractivităţii acţiunilor firmei pe piaţă.

Toate aceste aspecte indică o încetinire a activităţii firmei, problemă care va trebui soluţionată cât mai rapid. S.C. „1 IUNIE” S.A. apelează la foarte multe credite (marea majoritate pe termen scurt), în condiţiile unei rate de rentabilitate economică re -duse, sub nivelul ratei dobânzii. Având în vedere această situaţie, firma ar trebui să gă -sească modalităţi de creştere a ratei de rentabilitate economică. Pe termen scurt, o soluţie ar fi renunţarea (cel puţin parţială) la credite, sau majorarea capitalului propriu (această din urmă variantă prezentând avantajul că permite extinderea activităţii firmei).

Ar trebui modificat raportul dintre sursele de finanţare permanente şi sursele de fi-nanţare temporare în favoarea primei categorii. S.C. „1 IUNIE” S.A. ar trebui să mărească ponderea disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor în totalul activelor circulante.

59

CAPITOLUL V

CONCLUZII

În acest ultim capitol sunt prezentate câteva concluzii privind realizarea unui diagnostic financiar al unei firme, dar şi privind situaţia financiară a firmei analizate, S.C. „1 IUNIE” S.A., căreia i se calculează un indicator sintetic, care să reflecte potenţialul financiar general.

5.1. CONCLUZII GENERALE PRIVIND DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL FIRMEI

Aşa cum am precizat în prima parte a lucrării, există o mare diversitate de opinii referitoare la elementele pe care trebuie să le cuprindă un diagnostic financiar, la indicatorii care trebuie urmăriţi în realizarea unui diagnostic financiar.

Indicatorii propuşi pot fi relevanţi pentru anumite firme, în timp ce pentru altele, aceeaşi indicatori nu mai au nici o relevanţă. În alegerea criteriilor de analiză, a indicatorilor care vor fi calculaţi şi analizaţi, trebuie să se ţină cont de condiţiile specifice în care firma îşi desfăşoară activitate, de mediul macroeconomic, de domeniul de activitate, etc.

În această lucrare, deşi am prezentat pe scurt şi opiniile unor importanţi eco -nomişti din Occident, pentru realizarea uni diagnostic financiar pentru S.C. „1 IUNIE” S.A. am apelat la analiza indicatorilor propuşi de autori români.

Au fost avute în vedere în final două metode de analiză: metoda maselor fi nan-ciare şi metoda ratelor financiare; au fost prezentaţi şi calculaţi indicatori financiari refe-ritori la echilibrul financiar, la bonitatea firmei, rate de structură financiar, rate specifice vitezei de rotaţie, rate de rentabilitate, completate şi cu alţi indicatori.

Chiar apelând la indicatorii propuşi de autorii români, nu au putut fi luaţi în considerare toţi indicatorii propuşi; au fost prezentaţi, calculaţi şi analizaţi acei indicatori care au fost propuşi de un număr mare de economişti, încercând să se ţină cont şi de domeniul de activitate al firmei analizate.

Analiza separată a indicatorilor duce la concluzii contradictorii: situaţia financiară a unei firme prezintă de cele mai multe ori atât aspecte pozitive, favorabile, cât şi aspecte ne-favorabile, negative. Prin urmare, încercarea de a aprecia situaţia financiară de ansamblu a unei firme prin analiza unui singur indicator sau doar a unui grup de indicatori poate duce la o concluzie greşită, deoarece din anumite puncte de vedere situaţia financiară a firmei este bună, iar din alte puncte de vedere situaţia financiară poate fi apreciată ca dificilă.

Este necesară deci o metodă de analiză care să permită aprecierea situaţiei financiare globale a firmei în funcţie de nivelul şi evoluţia mai multor indicatori. Dintre variantele propuse de teoria economico-financiară, metoda aleasă în final pentru a aprecia situaţia financiară a firmei analizate a fost profilograma propusă de un grup de autori români14.

14 I. Mihai, E. Cazan, A. Buglea, I. Popa Lala, P. Ştefea, G. Broşteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea (a se vedea lucrarea Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997)

60

5.2. CONCLUZII PRIVIND SITUAŢIAS.C. „1 IUNIE” S.A.

Înainte de a aplica profilograma diagnosticului financiar, reamintim cele patru stări cuprinse în grila de evaluare şi valorile asociate lor:

S1 = nesatisfăcător (pentru 0 S1 0,25); S2 = satisfăcător (pentru 0,26 S2 0,5); S3 = stare bună (pentru 0,51 S3 0,75); S4 = stare foarte bună (pentru 0,75 S4 1);

Pentru simplificare s-a ales ca fiecărei stări să i se asocieze o singură valoare – mijlocul intervalului propus; astfel, stării S1 i s-a asociat valoarea 0,125, stării S2 valoarea 0,375, stării S3 valoarea 0,625 şi stării S4 valoarea 0,875.

Indicatorii financiari calculaţi pe baza datelor financiar-contabile pentru S.C. „1 IUNIE” S.A. au fost încadraţi în stările corespunzătoare, pe baza valorii lor 15. În tabelul 5.1., este prezentată profilograma diagnosticului financiar pentru S.C. „1 IUNIE” S.A..

Ajustări efectuate: a fost calculată rata capacităţii de autofinanţare, ca raport între capaci-

tatea de autofinanţare şi datoriile financiare ale firmei

în anul 2000:

în anul 2001: ;

scăderile de peste 20% au fost considerate scăderi bruşte; scăderile între 5% şi 20% au fost considerate scăderi uşoare; creşterile şi scăderile de sub 5% nu au fost considerate, în acest caz luându-se în considerare starea aferentă unei tendinţe de menţinere;

valorile indicatorilor au fost considerate foarte mici dacă au fost sub jumătate din valorile considerate bune, normale, mici pentru valori inferioare valorilor normale, mari pentru valori care se încadrau în limitele considerate normale, şi foarte mari pentru valori considerate favorabile, foarte bune.

Starea medie a potenţialului financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. s-a calculat ca medie aritmetică ponderată a indicatorilor consideraţi:

,

15 s-au avut în vedere valorile indicatorilor din anul 2001, valoarea acestora în anul 2000 fiind utilizată pentru a aprecia tendinţa de evoluţie.

61

în caren – numărul indicatorilor consideraţi;Si – starea indicatorului i:ki – coeficientul de importanţă acordat indicatorului i.

Profilograma diagnosticului financiar pentru S.C. „1 IUNIE” S.A.Tabelul 5.1.

Criteriul Valoarea S1 S2 S3 S4 Ki

Indicatori de bonitate 10 / 26 0,38 4Capacitatea de plată -24645 0,125 4Tendinţa capacităţii de plată

-16207 -24645 0,125 4

Lichiditatea (curentă) 1,19 0,625 1Tendinţa lichidităţii 1,14 1,19 0,625 4Solvabilitatea patrimonială 26,11 0,125 2Tendinţa solvabilităţii 27,59 26,11 0,375 4Rata capacităţii de autofinanţare

0,42 0,875 3

Tendinţa ratei capacităţii de autofinanţare

0,52 0,43 0,375 4

Indicatori de structură 1,125 / 3 0,375 1Structura capitalului a se vedea

subcapitolul 4.2.2.0,375 2

Structura activului a se vedea subcapitolul 4.2.2.

0,375 1

Indicatori de gestiune 10,375 / 19 0,54 3Viteza de rotaţie a stocurilor (durata în zile a unei rotaţii)

103 0,125 3

Tendinţa vitezei de rotaţie a stocurilor

86 103 0,375 4

Viteza de rotaţie a creditului clienţi (durata în zile a unei rotaţii)

28 0,375 2

Tendinţa vitezei de rotaţie a creditului clienţi

33 28 0,875 4

Viteza de rotaţie a creditului furnizori (durata în zile a unei rotaţii)

60 0,875 2

Tendinţa vitezei de rotaţie a creditului furnizori

52 60 0,625 4

Indicatori de randament 1,375 / 11 0,125 2Rentabilitatea economică 6,63% 0,125 1Tendinţa rentabilităţii economice

10,81% 7,62% 0,125 4

Rentabilitatea financiară 3,44% 0,125 2Tendinţa rentabilităţii financiare

7,30% 3,44% 0,125 4

62

Prin urmare, starea potenţialului financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. va fi:

,

valoare care indică o stare financiară satisfăcătoare a firmei, aproape bună, valoarea indicatorului calculat fiind superior jumătăţii intervalului de referinţă.

O altă variantă de calcul a potenţialului financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. este de a calcula starea financiară aferentă fiecărui grup de indicatori, şi de a calcula ulterior starea financiară generală ca medie aritmetică ponderată a stărilor obţinute pentru fiecare categorie de indicatori.

Valoarea corespunzătoare fiecărui grup de indicatori a fost calculată şi înscrisă în tabel (formula utilizată este aceeaşi, dar s-au însumat doar indicatorii care intră în grupul analizat).

Calculat prin această ultimă metodă, potenţialul financiar al S.C. „1 IUNIE” S.A. este:

,

valoare foarte apropiată de cea obţinută anterior.Analizate pe grupe de indicatori, se constată că situaţia financiară a S.C. „1

IUNIE” S.A. este bună, din punct de vedere al indicatorilor de gestiune, firma are o structură financiară şi o bonitate satisfăcătoare, însă are probleme mari la nivelul randamentului resurselor utilizate. Deşi firma a încheiat ultimele două exerciţii financiare cu profit, acesta este insuficient comparativ cu resursele utilizate.

Aceasta înseamnă că în continuare principala preocupare a conducerii firmei trebuie să fie creşterea rentabilităţii firmei (sub toate formele ei).

63

BIBLIOGRAFIE

1. Băileşteanu Gh. – Diagnostic, risc şi eficienţă în afaceri, Editura Mirton,

Timişoara, 1997

2. Cristea H. – Evaluarea firmei, Editura Marineasa, Timişoara, 2000

3. Cristea H., Ştefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton,

Timişoara, 1996

4. Duran V. – Finanţele firmei, Editura Mirton, Timişoara, 2000

5. Duran V. – Finanţele societăţilor comerciale, Editura Eurostampa, Timişoara,

2001

6. Duran V. – Gestiunea financiară a firmei. teorie şi practică, Editura Eurostampa,

Timişoara, 2000

7. Mărculescu D., Niculescu M. – Diagnosticul economico-financiar, Editura

Romcart, Bucureşti, 1994

8. Mihai I. şi colectiv – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura

Mirton, Timişoara, 1997

9. Stancu I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996

64

93382988 diagnosticul si echilibrul financiar sc 1 iunie sa

Documents

dividendul pe aciune

rata marjei brute

rata capitalizrii dividendului

ceea ce nseamn

partea de jos

partea de sus

rata marjei nete

capacitatea de plat