CURS 9 AN IVINFLAMAŢIA PULPEI LA DINŢII TEMPORARI

Definiţie: inflamaţia pulpei = pulpită (inflamaţia pulpară evoluează similar cu cea din orice ţesut conjunctiv).Etiologie

- caria netratată (cauză bacteriană)- tratamente incorecte (cauză medicamentoasă / traumatică = cauză iatrogenă)- traumatisme dento-parodontale

Clasificare pulpite1. Clasificare bazată pe criterii clinice şi histopatologice

hiperemia preinflamatorie (predomină vasodilataţia) pulpita acută: - pulpită seroasă (predomină edemul pulpar prin extravazarea fluidelor din vase

crescând presiunea intrapulpară, apar tromboze pulpare cauzate de încetinirea fluzului sanguin)

pulpită seroasă parţială (o parte din pulpă este inflamată adică pulpa coronară sau pulpa coronară şi o parte din pulpa radiculară)

pulpită seroasă totală (toată pulpa este inflamată)- pulpită purulentă (predomină diapedeza prin care elementele figurate sanguine

în special cele din seria albă extravazează iniţiind abcese în ţesutul pulpar care cresc şi mai mult presiunea intrapulpară → pulpa se autoştrangulează şi se necrozează):

pulpită purulentă parţială pulpită purulentă totală

pulpite cronice care pot apărea ca o continuare a inflamaţiei acute prin drenarea spontană a lichidului acumulat intrapulpar sau pot apărea de sine stătător. Aspecte histopatologice: infiltrat pulpar limfocitar, capilare proeminente, activitate fibroblastică activă, fibre de colagen îngroşate, ulceraţii pulpare superficiale, polipi pulpari, microabcese ce apar în cazul unor reacutizări). Reactivitatea ţesutului conjunctiv prin depunere de colagen în jurul zonelor inflamate asigură limitarea extinderii infecţiei în ţesuturile profunde. În funcţie de deschiderea sau nu a camerei pulpare sunt:

- pulpite cronice deschise (polipoasă / ulceroasă). Pulpitele cronice polipoase sunt foarte frecvente la copii şi adolescenţi şi sunt caracterizate printr-o reacţie proliferativă excesivă (ţesut de granulaţie) datorată gradului mare de rezistenţă şi

reactivitate la factorii agresori a ţesutului pulpar. Sensibilitatea dureroasă este mai redusă din cauza unui număr mai mic de fibre nervoase. Dinţii frecvent implicaţi sunt M1 permanenţi şi molarii temporari care au un aport sanguin excelent datorat apexurilor deschise.

- pulpite cronice închise (propriu-zisă / granulom intern)2. Clasificare bazată pe criterii clinice şi de răspuns la tratament (este mai potrivită pentru

DT) pulpite reversibile (asimptomatice) care se vindecă prin tratament conservator: - hiperemia preinflamatorie- pulpita seroasă parţială în stadiul incipient (de debut)

pulpite ireversibile (simptomatice) care se vindecă prin tratament conservator: - pulpita seroasă parţială în stadiul avansat- pulpitele seroase totale - pulpitele purulente- pulpitele cronice (deschise / închise).

Particularităţile pulpitelor la DT1. interesarea precoce a pulpei explicată prin particularităţile morfo-funcţionale ale DT:

grosime mică a structurilor dentare dure structură mai poroasă şi mai permeabilă a smalţului şi dentinei DT camera pulpară mai voluminoasă cu coarne pulpare foarte apropiate de suprafaţă canaliculi dentinari mai largi spre smalţ

2. reducerea numerică a formelor clinice cu selecţionarea unor anumite forme clinice: la vârste mici – apar frecvent pulpite acute totale (cele reversibile sunt scurte) la vârste mari – apar mai frecvent pulpite cronice şi pulpite purulente cu reducerea

posibilităţilor de tratament RR şi procesul de regresie pulpară avansează în acest timp accentuând această

particularitate şi conduce la scăderea progresivă a puterii de apărare pulpară3. extinderea procesului patologic se face rapid fără tendinţă de limitare indiferent de forma clinică, de la pulpa coronară la cea radiculară şi de la o formă de pulpită mai uşoară la una mai gravă până la necroza sau gangrenă4. amestecul de forme clinice care coexistă în acelaşi organ pulpar (ex pulpită cronică pe un canal şi gangrenă pe celelelalte canale)5. simptomatologia nu este corelată cu modificările histopatologice (modificările sunt mai avansate şi durerea este cu un pas mai în urmă). TOATE ACESTE PARTICULARITĂŢI FAC CA DIAGNOSTICUL SĂ FIE DIFICIL Diagnosticul

Se pune pe baza :- anamneza- examen subiectiv- examen obiectiv- examene complementare (teste vitalitate, Rx, probe terapeutice).

Examen subiectivParticularităţile durerii la DT cu inflamaţie pulpară:1. Intensitatea durerii :

ştearsă, instabilă, jenă, absentă în pulpitele reversibile şi p. croniceCauzele sensibilităţii mai reduse a DT sunt: particularităţilor morfo-funcţionale ale pulpei (VEZI curs 5); diferenţele dintre integrarea pe scoarţă a durerii şi percepţia locală a durerii; limbaj insuficient maturat (nu pot explica ceea ce simt). de mai mare intensitate în pulpitele ireversibile acute

2. Caracterul durerii: - spontan (p ireversibile acute) - provocat (p reversibile);- lancinant (p seroasă totală) - pulsatil (p pur. totală);- localizat (p reversibile) - iradiat (p ireversibile acute).

3. Durata durerii: este mai scurtă decât la DP (la p. reversibile de scurtă durată uneori încetează odată cu excitantul; la p. ireversibile acute maximum ½ oră-câteva ore)4. Exacerbarea/calmarea durerii- exacerbare la rece (p seroase) şi la cald (p purulente ) şi calmare paţială la cald

respectiv rece- antialgicele nu mai calmează durerea la pulpitele acute ireversibileConcluzii:

Pulpite reversibile: dureri provocate, de mică intensitate şi de scurtă durată, inconstante, localizatePulpite seroase totale: durere spontană şi provocată, exacerbată de rece, lancinantă, intensă, 30-câteva ore, iradiată.Pulpite purulente totale : dureri intense, pulsatile, iradiate, spontane şi provocate, 30 min. - câteva ore.Pulpite purulente parţiale: durere spontană şi provocată, exacerbată de cald, intensă, prelungită în timp peste 10 min, iradiată, pulsatilă.Pulpite cronice ulceroase: durere ştearsă, provocată de masticaţie şi la atingere cu sondaPulpite cronice polipoase : jenă, durere şi sângerare la masticaţiePulpitele cronice închise : durere surdă sub obturaţii mari.

Examen obiectivInspecţia- semnele obişnuite de carie cavitară în general cu evoluţie acută (vezi curs 8)- obturaţii fracturate /obturaţii cu carie secundară → p acute- obturaţii vechi, întinse în suprafaţă → p cr închise- polip pulpar de culoare roz (polip epitelizat) sau roşie (polip neepitelizat) → p cr. deschise polipoase- pulpa descoperită de culoare roşie, ulcerată sângerândă → p. cronice ulceroase. Palparea

Palparea cu sonda furnizează următoarele date: - semne obişnuite de carie (vezi curs 8)- deschideri ale camerei pulpare (sensibilitate şi sângerare, puroi). Percuţia

Percuţia este o investigaţie care are caracter orientativ pentru diagnostic deoarece este încărcată de mult subiectivism fiind influenţată de starea emoţională a pacientului.

- percuţia se poate face cu mânerul sondei sau cu mâna.- percuţia va fi efectuată comparativ cu dinţi vecini sau omologi - percuţia este pozitivă sub formă de jenă doar în pulpitele acute totale şi în rest

este negativă.Teste complementare (paraclinice)

Radiografia- deschideri ale camerei pulpare de către carie- fără modificări ale spaţiului periapical / interadicular- aspecte normale ale structurilor dento-parodontale: RR, d. succesor, osul

alveolar

Teste de vitalitate (termice, electrice)- dau răspunsuri eronate- hiperexcitabilitatea pulpei la teste vitalitate la p seroase şi hipoexcitabilitate

în p purulente şi p croniceProbe terapeutice

- pansament calmat pe bulete cu dentocalmin (xilină+fenol+mentol) sau cu soluţie Bonain (cocaină+fenol+mentol) calmează durerea în pulpite şi o exacerbează în gangrene

- forajul explorator produce sângerare şi durere în pulpite, eliminarea unei pic. de puroi în p. purulente şi nu produce durere şi nici sângerare în necroză/gangrenă

- investigaţia pulpară directă se face cu sonda, ace Miller, ace Kerr după ce se deschide camera pulpară: culoare, sg, cantitate şi culoare, consistenţăo pulpite seroase → pulpă roşie cu sângerare mică/moderată ce se opreşte în

2-3 minute cu mijloace obişnuite de hemostază (presiuni cu bulete uscate, H2O2, ser fiziologic)

o pulpite cronice → sângerare abundentă, închisă la culoare, pulpa este mai puţin sensibilă

o pulpite purulente → puroi urmat de sângerare crescută cantitativ, închisă la culoare

o gangrenă/ necroză → pulpă gri, fără durere şi durere

Evoluţie- necroză şi gangrenă- RR accelerată la apex- RR aberante, patologice pe traseul canalului radicular sau la nivelul camerei

pulpare

Diagnostic diferenţial

- Pulpite reversibile cu caria simplă, gangrena simplă, pulpite acute parţiale- Pulpitele ireversibile cu pulpitele reversibile, parodontita apicală acută,

parodontita apicală cronică acutizată, sindrom de sept, pulpita seroasă cu cea purulentă şi invers

- Pulpitele cronice închise cu caria simplă, pulpitele reversibile, gangrena simplă, parodontita apicală cronică

TratamentObiectivele tratamentului

- amendarea simptomatologiei dureroase- păstrarea dintelui funcţional pe arcadă până la exfoliere- nemodificarea RR.

Alegerea metodei   de tratament pulpar este dificilă datorită greutăţii de precizare a dg.Metode de tratament: tratament conservator / extracţiaCriterii de alegere a metodei de tratament :

- diagnostic (p. reversibile-pulpotomie; p ireversibile-pulpectomie)

- starea fiziologică a DT (DT imatur-coafaje sau pulpotomie, DT matur-orice tratament, DT îmbătrânit-pulpectomie parţială sau pulpotomie)

- vârsta pacientului (în funcţie de gradul RR)- gradul distrucţiei coronare (>2/3 extracţie; <2/3 conservator + obturaţii/coroane

prefabricate)- importanţa DT pe arcadă (M2 se păstrează)- starea de sănătate generală (bolile cronice pot limita succesul în cazul

metodelor de conservare totală sau parţială a pulpei) TRATAMENTUL CONSERVATORa. conservarea în totalitate a pulpei prin coafaje (indirect, natural, direct) (vezi LP) b. conservarea parţială a pulpei prin amputaţie (pulpotomie) vitală/devitală c. îndepărtarea pulpei în totalitate extirpare (pulpectomie) vitală/devitală.Caracteristicile tehnicilor vitale/devitale de terapie pulparăTehnicile vitale:

- cu anestezie- desensibilizarea este reversibilă- şedinţe mai puţine- şedinţe mai lungi- modifică puţin RR - nu modifică aspectul pulpei dacă anestezia nu a fost efectuată cu VC- nu este acceptată de copii

Tehnici devitale:- cu medicamente devitalizante- desensibilizarea este ireversibilă- şedinţe mai multe- şedinţe mai scurte- modifică mai mult RR (accelerează sau încetineşte)- modifică aspectul pulpei- este acceptată de copii.

PULPOTOMIA (AMPUTAŢIA) VITALĂDefiniţie

Pulpotomia este o metodă de tratament pulpar care constă în îndepărtarea pulpei coronare îmbolnăvite şi păstrarea pulpei radiculare vii, sănătoasă care va fi tratată în diferite moduri, în funcţie de tehnica de amputaţie folosită.Indicaţiile pulpotomiei vitale

- pacienţi sănătoşi şi cooperanţi la care se poate efectua anestezia- DT cu eşecuri după coafaje - DT cu pulpite reversibile - DT cu FCP (deschidere de camerei pulpare în care nu se poate aplica coafajul

direct) - dinte restaurabil prin obturaţii sau coroane prefabricate < 2/3.

Contraindicaţii- pulpite ireversibile - semne de degenerescenţă pulpară (calcificări pulpare) - dinţi cu resorbţie radiculară patologică (internă/externă) ambele evaluate pe

radiografie

- afectarea parodonţiului apical:o mobilitate anormală a dinteluio durere intensă spontană şi exacerbată la masticaţie sau la

percuţie în axo semne de exteriorizare ale proceselor periapicale:

congestie, abces, fistulă, tumefacţie,o radiotransparenţă periapicală sau la furcaţie.

- afectarea dintelui succesor- dinte nerestaurabil (distrucţie coronară mare)- dinte temporar care se va exfolia în curând

Principalele preparate şi metode folosite în pulpotomia vitală sunt :- Fixative: formocrezol , glutaraldehidă- Ag. mineralizanţi şi/sau bacteriostatici: Hidroxid de Calciu, fosfat tricalcic,- Sigilante paliative: Zinc Oxid Eugenol- Ag. mineralizanţi, bacteriostatici, obturatoare: Mineral Trioxid Agregat- Coagulante: sulfat feric, clorură de Al- Antibiotice: eritromicină, altele- Ag. de vindecare tisulară: colagen- Antiinflamatoare: corticosteroizi- Pastă mumifiantă (paraformaldehidă)

Formocrezolul este preparatul de elecţie pt pulpotomia vitală la DT

1. Formocrezolul 20%Pulpotomia cu formocrezol continuă să reprezinte tratamentul de elecţie pentru

DT cu pulpite reversibile, deschideri ale camerei pulpare cu pulpă vie inflamată incipient. 

Soluţia de formocrezol iniţială a lui Buckley are următoarea compoziţie:- crezol 35% - formaldehida 19% - glicerină 25%- apă 21%.

Alternative la tehnica clasică cu FC 19% 5 minute : - diluţia 1:5 a FC Buckley s-a dovedit la fel de eficace- reducerea timpul de fixare la 2-3 minute

Mecanismul de acţiune:- crezolul produce necroza superficială a ţesuturilor şi de asemenea este

puternic antiseptic- formaldehida este eliberată din soluţia de formocrezol şi difuzează în pulpă

unde se combină cu proteinele celulare, producând o zonă largă de fixare a ţesuturilor. Din cauza reversibilităţii acestei fixări ţesutul pulpar fixat poate mai târziu să fie înlocuit de ţesut de granulaţie vital.

- sub această zonă, fixarea este incompletă iar spre apex filetul pulpar rămâne viu.

Pulpotomia vitală cu FC – timpi operatori (tehnica de lucru – vezi LP): tehnica într-un timp :

- excizia pulpei coronare (pulpotomia)

- hemostază- aplicarea peste orificiile canalelor radiculare a unei bulete cu formocrezol

19% timp de 1-2 minute sau a unei bulete cu formocrezol diluţie 1/5 timp de 5 minute

- îndepărtarea buletei şi verificarea aspectului pulpei radiculare (trebuie să aibă aspect brun-negricios nesângerând)

- se aplică apoi eugenat de zinc cu priză rapidă (Caryosan) primul strat mai moale şi apoi de consistenţă mai chitoasă

- obturaţie definitivă în aceiaşi şedinţă tehnica în 2 timpi:

Indicaţii: - la copii neliniştiţi care se plicatisesc repede- dacă se mai observă sângerare pulpară după aplicarea buletei cu

formocrezol- dacă plaga radiculară s-a contaminat cu salivă (izolare pierdută).

Timp I: - se aplică buleta cu formocrezol în diluţie 1/5- obturaţie provizorie timp de 7 zile

Timp al II-lea: - se acoperă pulpa radiculară cu pastă cu formocrezol (oxid de zinc, eugenol

± formocrezol în părţi egale)- obturaţie provizorie cu Caryosan (ZOE cu priză rapidă) - postoperator se prescriu antialgice (paracetamol). Dacă apar dureri mari

care persistă peste 24 ore revine la tratament- obturaţie definitivă în şedinţa următoare- urmărire timp de 6-12 luni.

Dezavantajele folosirii formocrezolului:- zona de fixare este reversibilă aşa încât există posibilitatea de

desfacere a legăturii realizate urmată de difuzarea substanţei în circulaţia generală de unde se fixează în diferite organe ficat, rinichi, păr etc.

- FC pretinde timp îndelungat de acţiune şi un exces de soluţie pentru a fixa ţesuturile

- preparatul poate trece dincolo de apex deoarece are moleculă mică provocând afectări ale dinţilor permanenţi aflaţi în formare (hipoplazia de smalţ de cauză locală)

- efecte cancerigene, caracter mutagen- reacţii alergice sau autoimune

Succesul metodei poate fi apreciat: clinic, radiologic şi histologic. Eficacitatea metodei folosind criterii clinice este mare dar dacă se folosesc criterii histologice metoda nu pare a fi ideală deoarece nu produce vindecarea pulpară. Rata succesului clinic este relativ mare 85-100% după 3-5 ani.

2. Sulfat feric 15,5 % (Astrigendent)Sulfatul feric a fost folosit pentru prima dată de Landau & Johnson în 1988 în terapia

pulpară la animale demonstrând un oarecare succes ca medicament de pulpotomie.

Dintre toate medicamentele care au mai fost folosite pentru pulpotomia vitală, sulfatul feric pare, de departe, cea mai promiţătoare alternativă la FC., deoarece în studii clinice, a dovedit un succes similar cu cel al FC.

Efecte: - hemostatic- bacteriostatic.

Mecanism de acţiune:- sulfatul feric, la contactul cu sângele aglutinează proteinele sanguine producând

complexe între ionii de fier şi proteinele din sânge care blochează mecanic capilarele şi controlează astfel hemoragia producând hemostaza

Tehnică:- se pune o picătură de sulfat feric 15,5% cu seringa pe bonturile pulpare. - se lasă lichidul în contact cu pulpa radiculară 2-5 secunde- se spală sulfatul feric cu apă sterilă din abundenţă- dacă hemoragia continuă se repetă- hemoragia ar trebui să fie stăpânită în 5-10 secunde. Avantaje- previne apariţia problemelor ce apar din cauza cheagului după îndepărtarea pulpei coronare- produce reacţii inflamatorii şi resorbţii interne minime Schroder [1978], care sunt factori importanţi de eşec.

Rata succesului pulpotomiei cu sulfat feric a fost de 92,7% şi cu FC diluat de 84,8% asemănătoare cu rata succesului folosind formula tradiţională a lui Buckley.3. Glutaraldehida 2-4%

Glutaraldehida este o alternativă la formocrezol având potenţial de înlocuire a acestui preparat în pulpotomiile vitale la dinţii temporari. Totuşi majoritatea clinicienilor preferă în continuare să folosească formocresolul. 

Efecte:- locale: rapida fixare ireversibilă a ţesutului,   fixarea ţesuturilor se face

instantaneu , penetrarea în adâncime este limitată, restul pulpei rămâne vitală.- generale :

glutaraldehida nu difuzează dincolo de apex deoarece are moleculă mare are o distribuţie sistemică mică imediat după aplicare,  are o mică afinitate pentru legarea de ţesuturi este rapid metabolizată, are toxicitate şi antigenitate mică în comparaţie cu FC.

Concentraţiile sau timpul ideal de aplicare mai trebuie să fie cercetate.  Mecanismul de acţiune este asemănător cu cel al formocrezolului. Rata succesului

este de 88%.3. Hidroxidul de calciu

Efecte:- la contactul cu pulpa, datorită pH-ului intens bazic (12) se produce o zonă de

necroză superficială.- efectul iritant al preparatului se manifestă şi prin apariţia unei bariere de ţesut

dentinar sclerotic - sub care filetul pulpar este menţinut viu, asigurându-se astfel vindecarea.

Dezavantaje:- dacă diagnosticul de pulpită reversibilă nu este corect (frecvent la dinţii

temporari) şi pulpa radiculară este sediul unei inflamaţii cronice mascate aplicarea hidroxidului de calciu este nefavorabilă producând resorbţii interne.

- preparatul este foarte susceptibil la cheagurile de sânge, aşchiile de dentină alterară care îl dezactivează.

Hidroxidul de calciu este rar indicat pentru pulpotomia vitală la dinţii temporari fiind preparatul de elecţie folosit la pulpotomia vitală la dinţii permanenţi fiind folosit în lipsa altor preparate. Acest material este considerat preparatul de elecţie folosit pentru pulpotomia vitală la dinţii permanenţi.

4. Eugenatul de zinc- neodentinogenetic- produce inflamaţii pulpare cronice şi resorbţii interne - se foloseşte în lipsa altor preparate

5. Trioxid Mineral Agregat ca agent de pulpotomie a dovedit rate ale succesului clinic şi radiologic apropiate cu cele ale FC. Preparatul este încă insuficient testat.

MTA a fost descoperit de Dr. Torabinejad la Universitatea Loma Linda în 1993. MTA este un ciment endodontic, de mare viitor, care este extrem de

biocompatibil, capabil de a stimula vindecarea. Preparate : MTA, ProRoot MTA (Dentsply Tulsa Dental)

     CompoziţieTMA este pulbere hidrofilă care conţine un amestec de 3 oxizi (oxid tricalcic,

oxid de bismut, oxid silicat) şi alte particule hidrofile (silicat tricalcic, bicalcic şi aluminat tricalcic, aluminoferit tetracalcic, sufat calcic. MTA este identic cu cimentul Portland dar conţine în plus oxid de bismut. 

ProprietăţiMTA este un material de reparaţie ideal: biocompatibil, bacteriostatic,

neresorbabil, iniţiază vindecarea şi asigură o bună sigilare.MTA pare a avea toate caracteristicile unui ciment ideal pentru sigilarea

comunicării dintre pulpă şi cavitatea orală (deschiderile mecanice, accidentale sau prin evoluţia procesului de carie ale camerei pulpare) precum şi dintre pulpă şi parodonţiu (perforaţii interradiculare şi laterale, apexuri deschise, resorbţii radiculare interne şi externe). Astfel :- MTA are pH alcalin 10,2 în timpul manipulării şi 12,5 după 3 ore ceea ce îi explică

proprietăţile biologice şi histologice care sunt comparabile cu cele ale Ca(OH)2.  - MTA face priză în mediu umed. Prin hidratarea pulberii de MTA se produce un gel

coloidat alcalin. Gelul se solidifică în aproximativ 3-4 ore. Este o proprietate care îl deosebeşte de toate celelalte materiale. MTA nu este afectat de umezeală (sânge, alte fluide tisulare) ba chiar umezeala este necesară pentru priză

- MTA are o foarte bună biocompatibilitate Induce rapid cementogeneza, osteogeneza şi dentinogeneza (depunere de dentină de reparaţie asemănător Ca(OH)2 fără a produce un răspuns inflamator sau cu un răspuns inflamator minim.

- MTA are solubilitate mică- MTA are proprietăţi antibacteriene superioare amalgamului, IRM (ciment ZOE întărit

cu polimetil metacrilat, SuperEBA (ciment ZOE întărit cu oxid de aluminiu şi cu acid etoxibenzoic). Totuşi spectrul său antibacterian este limitat şi în cazul în care se

bănuieşte o contaminare bacteriană este recomandat să se folosească suplimentar în prealabil, pentru 1 săptămână, Ca(OH)2

- Proprietăţile de adaptare marginală şi sigilare sunt de departe superioare amalgamului, IRM şi SuperEBA ceea ce face ca infiltraţia să fie extrem de redusă

- rezistenţa la compresiune a MTA este egală cu a IRM sau SuperEBA dar mai mică decât a amalgamului

Indicaţii- pentru acoperirea pulpei expuse accidental sau prin evoluţia procesului de carie (coafaj direct)- acoperirea pulpei în pulpotomie (parţială, cervicală) în cazul pulpitelor reversibile, - repararea perforaţiilor interradiculare sau laterale, - apexificarea la dinţii permanenţi tineri cu gangrenă la care accesul visual direct spre apex este posibil, - rezecţie apicală şi obturaţie retrogradă- resorbţia internă şi externă. 

Tehnici alternative: - electrocoagularea- coagularea laser.

Laserul şi electrochirurgia sunt alte metode folosite în pulpotomia dinţilor temporari care sunt în curs de experimentare.Laserul

A apărut printre tehnicile folosite la pulpotomie datorită efortului cercetătorilor de a găsi agenţi sau metode mai biologice şi mai eficace decât formocresolul în terapia pulpară. Folosirea laserului se numără printre tehnicile non-farmacologice de hemostază în pulpotomia dinţilor temporari alături de electrochirurgie. Dacă, rata succesului pulpotomiei cu electrochirurgie este variabilă folosirea laserului pentru pulpotomia dinţilor temporari este încă insuficient studiată.

Totuşi, unele studii au demonstrat potenţialul de vindecare crescut pe care îl are folosirea laserului asupra ţesuturilor dentare, stimularea dentinogenezei şi păstrarea vitalităţii pulpei dentare.

Indicaţiile laserului în Pedodonţie: - decapuşonarea dinţilor în erupţie,- pulpotomia vitală, - tratamentul cariilor dinţilor temporari şi permanenţi, - terapia de sigilare laser, - tratamentul chistelor de erupţie, - incizia şi drenajul abceselor dinţilor temporari, - tratamentul mucocelului, - reparaţia intraorală a unor menţinătoare de spaţiu rupte sau a altor

aparate ortodontice fixe. Electrochirurgia

Ca metodă de hemostază (electrocoagulareea) în pulpotomia vitală a fost folosită prima dată în 1964. Ea presupune aplicarea unor curenţi electrici de intensităţi reduse (140 volţi). O sondă chirurgicală în U (Ellman) se foloseşte cu intensitatea 3 sau 4 (140 volţi).

Timpi: - o aplicaţie de obicei este suficientă, dar dacă mai trebuie să se repete este necesară o pauză de 10 secunde între aplicaţii- ţesutul pulpar a trebui să devină maro închis.- apoi se aplică eugenat de zinc cu priză rapidă peste bonturile radiculare- obturaţie definitivă.

2. Dacă hemoragia nu poate fi controlată în 5 minute, se efectuează pulpectomia.

Succesul pulpotomiei Depinde de: corectitudinea diagnosticului şi a tehnicii de lucruVariază în funcţie de preparatul medicamentos folosit.Succesul este marcat de: absenţa durerilor spontane, de absenţa abcesului, de

absenţa durerii la percuţie în ax, de absenţa radiotransparenţei periapicale şi la furcaţie, de absenţa resorbţiilor interne, de absenţa calcificărilor pulpare şi posibilitatea folosirii dintelui în masticaţie.     Acceptarea internaţională a tehnicilor de pulpotomie ÎN LUME: formocrezol 67%, Ca(OH)2 17%, glutaraldehidă 9%  ÎN U.S.A. ŞI CANADA: formocrezol 94%