Tema 5. REPREZENTĂRI: SECȚIUNI

1. Noțiuni generale

Secţiunea este reprezentarea în proiecţie ortogonală a obiectului, după intersectarea acestuia cu o suprafaţă fictivă şi îndepărtarea imaginară a părţii obiectului aflată între observator şi suprafaţa respectivă.

Secţionarea se referă numai la secţiunea respectivă şi nu atrage după sine schimbări ale altor proiecţii.

Figura obţinută la intersecţia obiectului cu planul de secţionare se evidenţiază prin haşură, reglementată pentru diferite materiale de GOST 2.306-68.

1

2. Clasificarea secțiunilor

Secţiunile se clasifică după un şir de criterii:

1) Cea mai importantă este clasificarea după modul de reprezentare a secţiunilor:

secţiune propriu-zisă, dacă se reprezintă numai figura obţinută prin intersecţia obiectului cu suprafaţa de secţionare (fig. a);

secţiune cu vedere, dacă se reprezintă atât secţiunea propriu-zisă, cât şi partea obiectului aflată după suprafaţa de secţionare (fig. b).

2

2) Alt criteriu de clasificare este după numărul de plane de secționare care generează secțiunea:

secţiune simplă, în cazul în care este generată de un singur plan de secţionare (vezi figurile de mai sus);

secţiune compusă, în cazul în care este generată de două sau mai multe plane de secţionare.

3

3. Particularităţile executării secţiunilor simple

Secţiunile orizontală, frontală şi de profil sunt plasate în locul vederilor respective.

În cazul în care vederea şi secţiunea piesei sunt simetrice cu aceeaşi axă de simetrie se reprezintă jumătate vedere–jumătate secţiune, separate între ele prin axa de simetrie, sau (în caz de necesitate) prin linie ondulată.

4

La executarea a jumătate vedere-jumătate secţiune în funcţie de poziţia axei de simetrie vederea va fi în stânga, iar secţiunea în dreapta axei sau vederea deasupra şi secţiunea sub axă.

În cazul în care poziţia planului secant coincide cu planul de simetrie al piesei, traseul de secţionare nu se indică.

Piesele fără găuri (şuruburi, nituri, pene, arbori, mânere, tije etc.), precum şi unele elemente care intră în componenţa unor piese (nervuri de rigiditate, spiţe etc.) se reprezintă în secţiune longitudinală nesecţionate.

5

Secţiunile oblice, se plasează de obicei conform direcţiei săgeţilor, dar se permite rotirea lor până la poziţia reală, însoţindu-le în acest caz de semnul „Rotit”.

6

Traseul de secţionare nu se reprezintă şi secţiunea nu se notează în cazul secţiunilor propriu-zise suprapuse, deplasate, intercalate şi în cazul secţiunilor simple, în care traseul de secţionare coincide cu axa de simetrie a reprezentării.

7

Traseul de secţionare se trasează cu linie discontinuă, segmentele de linie groasă ale căreia nu trebuie să intersecteze liniile de contur. Săgeţile indică direcţia proiectării. Literele se scriu paralel cu baza desenului lângă linia săgeţii din exterior.

Secţiunea se notează deasupra cu inscripţii de tipul A-A, B-B etc.

4. Secţiuni propriu-zise

După poziţia lor pe desen faţă de proiecţia de bază a piesei secțiunil propriu-zise se clasifică în:

secţiune obişnuită, în cazul în care secţiunea se reprezintă în afara conturului proiecţiei respective cu indicarea traseului de secționare si notarea secțiunii:

*De notat, că dacă planul secant trece prin axa unei suprafeţe de rotaţie, în secţiunile propriu-zise se arată şi linia ce mărgineşte gaura sau adâncitura din spatele acestui plan.

8

secţiune suprapusă, în cazul în care secţiunea se suprapune peste vederea respectivă. În acest caz secţiunea se trasează cu linie continuă subţire (a);

secţiune deplasată, în cazul în care secţiunea este deplasată de-a lungul traseului de secţionare în afară conturului piesei (b);

9

secţiune intercalată, în cazul în care secţiunea se reprezintă în intervalul de ruptură dintre cele două părţi ale aceleiaşi reprezentări ale obiectului:

10

5. Secţiuni locale

Numim secțiune locală reprezentarea în care doar o porțiune a obiectului este secționată și separată printr-o linie ondulată. Traseul de secţionare nu se indică.

11

6. Elemente extrase Element extras este reprezentarea de obicei mărită a unei porţiuni a

obiectului, care necesită informaţii suplimentare asupra formei şi a dimensiunilor.

Elementul extras poate conţine amănunte care nu sunt reprezentate pe desen, sau poate avea o altă natură (secţiune dar nu vedere).

Pe desen elementul extras se indică printr-o linie subţire închisă (cerc, oval etc.) şi se notează printr-o literă mare aşezată pe linia de indicaţie. Litera însoţită de scară denumeşte elementul extras.

12

7. Secţiuni compuseÎn funcţie de poziţia reciprocă a planelor de secţionare secţiunile compuse se clasifică în:

secţiuni în trepte, în cazul în care planele secante sunt paralele între ele; secţiuni frânte, în cazul în care planele secante se intersectează.

13

8. Particularităţile executării secţiunilor compuse

La executarea secţiunii în trepte toate figurile secţiunii propriu-zise, plasate în plane de secţionare paralele se suprapun într-un singur plan numit plan de bază;

În cazul îm care planul de bază este paralel cu unul dintre planele de proiecţie, secţiunea obținută ocupă locul vederii respective;

Frânturile traseului de secţionare nu se reflectă în secţiunea în trepte, adică secţiunea compusă se prezintă ca o secţiune simplă;

La construirea secţiunii frânte figură obţinută în planul de secţionare neparalel cu planul respectiv de proiecţie se reprezintă răbătută, adică în mărimea sa adevărată;

Direcţia rabaterii nu e necesar să coincidă cu direcţia privirii;

14

În cazul secţiunilor compuse pentru reprezentarea traseului de secţionare se admite unirea capetelor liniei discontinui cu linie punct subţire;

Pentru a nu confunda traseele mai multor secţiuni se admite notarea prin literele respective a trecerilor de la un plan la altul (în partea exterioară a unghiului);

Notarea traseului de secţionare şi a secţiunii sunt obligatorii;

În cazul secţiunilor frânte elementele din spatele planului secant se reprezintă în legătură proiectivă;

Se admite de a nu reprezenta tot ce se află în spatele planului secant.

15

9. Reprezentarea grafică a materialelor în secţiune

În cazul în care materialul nu este indicat haşura se execută cu linii continui subţiri paralele, înclinate sub unghi de 45 faţă de chenar. Distanţa dintre liniile haşurii este de 1...10 mm.

În caz că liniile haşurii sunt paralele cu liniile conturului sau ale axelor, unghiul de 45 este înlocuit cu unghi de 30 sau 60.

Direcţia haşurii şi distanţa dintre linii este aceiaşi pentru toate secţiunile piesei.

16

Piesele înguste (2...4 mm) se permite a fi haşurate doar la capete şi la conturul găurilor. Pe suprafaţa rămasă se reprezintă în câteva locuri porţiuni mici haşurate.

În cazul suprafeţelor mari ale secţiunilor, haşura se reprezintă incomplet doar cu o fâşie uniformă situată lângă contur.

Secţiunile lăţimea cărora în desen este mai mică de 2 mm se înnegresc, iar între piesele alăturate este lăsat un interval de 0,8 mm.

Modul de reprezentare grafică a unui şir de materiale:

17

Metal Beton

Nemetal Sticlă

Lemn Lichid

Ceramică Sol

18