87043045 studiu caz final

8/2/2019 87043045 Studiu Caz FINAL

1/40

DINAMICAUNOR SPECII

- Jurnalul.Memoriile.Aparitii

editoriale dupa 1990-


2/40

GENUL BIOGRAFIC

Genul biografic reprezinta literatura degranita, confesiva. El desemneaza un tip de

scriere aflat la granita dintre realitate sifictiune, ce se incadreaza totodata inliteratura subiectiva. Autobiografia nu are

destinatar precis,este scrisa cu scopul de afi publicata , ea reconstituind formarea uneipersonalitati.


3/40

JURNALUL

Termenuljurnal provine din limba franceza veche,journal,care, la rndul sau, descinde din latinescul trziu

diurnalis. Unjurnaleste, de obicei, un caiet n care exist nite

intrri aranjate, de cele mai multe ori, n ordinecronologic. Poate fi folosit pentru a planifica niteactiviti viitoare sau doar pentru a nregistra ceea ce s-antamplat n cursul unei zile.

O varianta a acestora suntjurnalele literare, de obiceijurnalele intimeale unor scriitori , care formeaza o specieliterara aparte a genului memorialistic. Acestea sunt oforma a scrisului autobiografic, o inregistrare regulata aactivitatilor si reflectiilor unui diarist.


4/40

Tipuri de jurnal:

Jurnal intim; Jurnal istoric; Jurnal personal; Jurnal documentar;

Jurnal de calatorie; Jurnal marturie; Jurnal mixt.

In cazul jurnalului intim, cele trei instante narative coincid:autorul este tot una cu cel care povesteste si se identifica,in egala masura, cu acela despre care se povesteste.


5/40

Jurnalul este o aditiune de fragmente , cu pauzetemporale, mai mari sau mai mici, si fara nicio preocupare

de linearitate,continuitate in cronologie;este istoria uneivieti ,de la inceputuri pana in momentul scrierii.Jurnalul mizeaza pe poetica spontanului si aautenticitatii,dar sinceritatea nu poate fi probata pentru caintervine subiectivismul .

Jurnalul intim respinge toate conventiile literaturii , dar isiconstruieste propriile conventii ce-i permit sa functioneze.Respingand sistematic fictiunea, confesiunea diaristicadevine,adesea,o fictiune , si anume: o fictiune anonfictiunii, o fictiune a realului , a autenticului. Jurnalul

intim este cronica fidela a lui le dedans,dar si a lui ledehors.Este scris cu regularitate, fara mari pauze si conform cu

legile diarismului:calendaritate,cotidianitate,simultaneitate,fictiunea nonfictiunii.


6/40

Jurnalul nu are o misiune literara ;in acest sens, R. Barthesafirma Jurnalul nu este proiectat sa devina o Carte, si demulte ori, e condamnat sa raman un Album.

Jurnalul este luat in considerare abia in secolul XIX,insamomentul de inflorire il constituie aparitia unor noi filosofiide existenta, o filosofie despre om,despre personalitatea si

libertatile lui. Emergenta jurnalului are legatura si cuaparitia romantismului care se bazeaza pe cultul eului ,pe ofilozofie de existenta fundamentata pe ideea de unicitate aeului in univers.

Alain Girard identifica 4 functii ale jurnalului :-psihoterapeutica;-etica;-estetica;-religioasa.


7/40

Jurnalul este un discurs fragmentar.Fragmentarismul reprezinta o forma descriitura in care eul vorbeste despre sine casi cand ar fi vorba de un altul si marcheazaritmurile timpului subiectiv in raport cu

orologiul cosmic.In jurnalul intim esential este pactul

autorului cu sine. Autobiograficul sauautorul de jurnal intim se are in vedere inprimul rand pe sine si istoria reprezinta ,decele mai multe ori, rama acestor evenimenteale interioritatii.


8/40

Intre memorii si jurnale nu exista decat o mica

diferenta: primele vor sa restituie, in chip coerent,o istorie a sufletului, celelalte vor sa surprinda ocronologie a sufletului in momentul desfasurarii ei.In cazul autobiografiei se resimte o mai mare

concentrare asupra subiectului narator,pe cand , incazul naratiunii memorialistice, accentul cade pelumea ce poarta naratorul. In memorii prevaleazapactul cu istoria,in timp ce jurnalul intim are in

vedere pactul autorului cu sine. Daca jurnalul estescris sub impulsul evenimentului, memorialul esteo istorie intamplata cu mult timp in urma .


9/40

MEMORIILE

Memoriile (din substantivul masculin francezmemoire, cusensul de nregistrare a unui eveniment,) sunt o specie aliteraturii autobiografice, n care evenimente istorice sau dealt natur sunt recompuse pornind de la observaii i

experine strict personale. Memoriile formeaz o subclas agenului autobiografic.

Legate strns de, i adeseori confundate cuautobiografia,memoriile difer de acesta prin faptul c accentul este puspe evenimente exterioare.Ele se concentreaz uneoriasupra unui episod punctual al vieii autorului, asupra unuieveniment istoric la care acesta a fost martor i nu nareazviaa n ordinea ei cronologic, aezand evenimentele ntr-un ir, de la natere i pan la moarte.


10/40

Autorul de memorii se comporta ca un martor

dublu: al existentei sale si al epocii sale;ceea ceeste personal este punctul de vedere individual,darobiectul discursului este istoria grupurilor socialesi istorice carora el le apartine. La fel ca si in cazul

jurnalului intim, sinceritatea memorialistilor esterelativa din cauza subiectivismului, dar si adistantei mari dintre momentul trairii si momentulscrierii.

O carte de memorii cuprinde povestea unei vieti si,indirect, povestea unei istorii.


11/40

Memoriile tind sa transforme o viata intr-un destin

prin intermediul unei povestiri care nu respectalegile fictiunii. Acestea intra in logica naratiuniiconfesive prin rupturile temporale.

Memorialistul noteaza intamplari de demult, astfel

ca naratorul se bazeaza pe ceea ce isi aminteste.Memorialistii apar,de obicei, dupa mari catastrofe

ale istoriei.

Dupa prabusirea comunismului, a aparut un noutip de memorialist: cel care a trecut prinexperienta detentiei.


12/40

Anii postcomunsti

Dupa schimbarile politice majore de la inceputuldeceniului,lumea culturala romaneasca s-a vazut pusa infata unei dileme noi,nemaiintalnite care au produs o starede panica, scepticism si ,in fine, resemnare.Chiar din primii

ani de dupa prabusirea comunismului a devenit limpede caliteratura cunostea un fenomen rapid de devalorizare si deinsolutie.

Cea mai spectaculoasa evolutie a lumii editoriale romanestiin intervalul 1990-2000 a fost, fara indoiala, explozia

documentului si a literaturii confesive sub toate formele:memorii, jurnal, corespondenta, evocari, interviuri. Sute sisute de volume, fie cu scrieri inedite, fie cu primelereeditari dupa 50-60 de ani, acoperind aproape douasecole de istorie si cultura si apartinand oamenilor politici


13/40

(ex.:de la Casa Regala a Romaniei Carol I si Carol al II-lea) inclusiv figuri ale comunismului din epocaGh.Gheorghiu-Dej si N.Ceausescu (precum Belu Silber)

victimelor persecutiilor si inchisorilor comuniste(din zecilede titluri s-au detasat Ion Ioanid, Adriana Georgescu etc.)scriitorilor, gazetarilor si artistilor afirmati intre cele douarazboaie mondiale (precum C. Noica), ori in anii de dupa

instaurarea comunismului (Alexandru Paleologu), ca si unormari personalitati ale exilului romanesc (Mircea Eliade). Toate stilurile, toate culorile politice, oameni din toate

provinciile romanesti si de toate varstele, unii reprimatideopotriva de totalitarismul de dreapta si de cel de stanga,apoi literati si actori, academicieni si tarani, filozofi, preoti,studenti sau oameni de stiinta, au alimentat aceastaextraordinara foame de adevar, de viata cruda, dedocument si marturie nevoalata a cititorului roman,


14/40

obosit de fictiune, ostil la orice tentativa de reinstaurare aevazionismului si mitologizarii istoriei, intoxicat demanualele oficiale, malformat de propaganda, frustrat detrairea religioasa si tinut riguros departe de culisele istoriei

mici. Multa vreme s-a crezut ca nu exista literatura de sertar in

Romania comunista. Cu putine exceptii, aceste opere nusunt de fictiune. Majoritatea apartin memorialisticii ori

jurnalului intim. In acest sens, Annie Bentoiu, in partea adoua a memoriilor ei ,"Timpul ce mi s-a dat", afirma:"Dupa 1989,s-au publicat in Romania si probabil in toatetarile din Estul Europei o sumedenie de carti de amintiri.

Unele erau deja scrise si asteptau in sertare ;majoritateaau aparut mai tarziu ,pe masura ce acumulareainformatiilor dezvaluia o perspectiva mai larga asupra celorintamplate cu decenii in urma.


15/40

Annie Bentoiu explica de ce rectificarea nu s-a facut prinopere de fictiune , ci prin memorii: " Ani de zile, ampregatit fise si insemnari pentru un roman al vietii subcomunism, la care intr-o buna zi am renuntat brusc. La cebun sa inventezi personaje fictive cand stii ca faptulbrut,detaliul concret,decizia administrativa,hotarareajudecatoreasca si viata politica reala, ar alcatui , la un loc,cel mai exact si cel mai halucinant tablou de societate ?

In timpul comunismului, publicarea de memorii, de jurnale,ale clasicilor sau ale autorilor contemporani, era privit cumefien de cerberii ideologici. Genul li se prea excesiv deliber, prezentnd riscul de a face s circule judeci prea

subiective, neortodoxe, fie privitoare la trecut, la istorie,fie la realitile zilei. Ceea ce nu convenea era pur i simplueliminat, extirpat, scos din text, uneori indicndu-seoperaia mutilant prin nefastul semn al croetelor, iaralteori nici mcar prin att.


16/40

n ce privete epoca postbelic,pn n 1990, aceasta afost cu totul neprielnicafirmrii genului memorialistic. A ineatunci jurnale, a scrie memorii era o ndeletnicire care l

expunea, pe cel care ndrznea s o practice, unor mariprimejdii, mergnd de la pierderea libertiipn la pierdereavieii (Gheorghe Ursu). Astfel, jurnalele, crile de memorii icrile-document, epistolarele erau cutate cu fervoare de

cititorii primului deceniu postdecembrist i mai sunt cutateiazi.

Scriitori precum: Adrian Oprescu, Mircea Cartarescu,

Neagu Djuvara, Nicolae Steinhardt si Sorin Stoica suntmemorialisti si jurnalisti ce publica in aceasta perioada si sebucura de un real succes.


17/40

ADRIAN OPRESCU S-a nascut pe 24 august 1929Varul Alexandru si alte povesti

adevarate (2008) Titlul este dat de una dintre cele 19

povestiri ale cartii, in care autorul

vorbeste despre experienteletraumatizante din inchisoarea dela Craiova si din lagarul de la Canal,unde a fost detinut intre 1949 si 1951 .

Adrian Oprescu era, la 20 de ani, un tanar ferches, destulde sigur pe el, caruia viata i se asternea la picioare, dupacum si-l aminteste Gabriel Liiceanu,cel care i-a publicatvolumul si care este si varul acestuia. Pe 15 octombrie1949, a fost arestat si i s-a inscenat un proces politic, fiindcondamnat doi ani pentru atitudine dusmanoasa la adresa

regimului popular.


18/40

Distana consistent ntre anii de nchisoare (1949-1951) ianii de reproiecie memorialistic a deteniei l ajut peautorul-personaj s vad lucrurile n perspectiv i ntr-unmod stilistic necontaminat de febra rzbunrii. Aversiuneafa de figurile "de neuitat" ale gardienilor scelerai,informatorilor zeloi, brigadierilor lai din penitenciar i dela Canal se resoarbe ntr-o sil, aa zicnd, sistemic.

Accentul personal, implicarea individual sunt diminuate,fcnd posibil executarea veritabilei radiografii.

Cartea surprinde in vorbe de o simplitate care taie in carnevie, fara patetisme, chiar cu nuante de umor, secventecutremuratoare :

Murdar, imbracat in haine murdare si care put, fara

posibilitatea de a le indeparta, la care se adauga foameasfasietoare. Pentru mine, mai rele decat foamea erauplosnitele. (...). Fiecare isi pastra, in gamela, dupa asa-zisacina, putina apa de baut. De fapt, nu aveai dupa ce s-obei. Dimineata, cand lumina patrundea prin ferestruica,

gaseai in gamela mai multe plosnite inecate. Pentru ca nusuportam plosnitele, eram mai chinuit decat ceilalti. (...)


19/40

Nu mai incapea nicio indoiala. Destinatia era Canalul. (...)Terminaseram hrana rece pentru trei zile si ne chinuiafoamea. (Fragmente din carte)

Gabriel Liiceanu a evitat multa vreme sa se uite pestepovestiri si nu le-a dat initial vreo sansa, considerand ca n-au nici cea mai mica valoare literara. Totusi, cand le-a citit,a inteles ca s-a inselat. Povestile varului Adrian s-au

dovedit a fi un miracol in viata sa de editor, care nu arenicio legatura cu legatura lor de sange. Sangele dinrandurile boierului Adrian Oprescu, care-si priveste cudemnitate trecutul, este mai puternic. De unde a invatat elsa scrie, la peste 70 de ani? Am scris pentru ca mi se

parea ca am ceva de spus. (Adrian Oprescu) Publicndu-i mrturia nu imediat dup Revoluia din 1989,ca majoritatea celor eliberai de fric i scpai de cenzur,ci dup aproape dou decenii, Adrian Oprescu sedetaeaz, spre meritul lui, demodarememorrilorzguduitoare i de nota previzibil a unor amintiri n serie,autovictimizante i autoeroizante.


20/40

MIRCEA CARTARESCU(n.1 iunie 1956)

Este un poet, prozator si importantpublicist roman, considerat de NicolaeManolescu cel mai important poet algeneratiei optzeciste.

Printre cele mai representative opereale lui Cartarescu se numara si volumul

Jurnal,publicat in 2001. Este vorba, dup cumsugereaz i titlul, despre un jurnal propriu-zis care

cuprinde gnduri i triri ale lui Mircea Crtrescu, n ceamai mare parte legate de opera sa, de calitatea sa descriitor. Evenimentele cuprinse se petrec pe parcursul a 7ani, din 1990 pn la sfritul anului 1996, fiecare an

reprezentnd un capitol. nsemnrile nu sunt fcute zilnic


21/40

cteodat trec sptmni ntregi fr ca personajul MirceaCrtrescu s noteze ceva n jurnal.

Anul cu care ncepe, 1990 a fost un an foarte dificil pentru

Mircea Crtrescu. Acesta a trecut printr-o perioad decriz, n care nu mai putea scrie aproape nimic, eranemulumit de tot ceea ce fcea, perioad din care a ieitfoarte greu. Exist elemente care evidenializeaz aceast

criz de personalitate a autorului, printre care strile despirit oscilante de la o zi la alta sau contradiciile. Pe parcursul ntregului volum autorul face foarte multe

referiri la crile sale, la acea perioad considernd c,,Levantul i ,,Nostalgia sunt cele mai reuite.Deasemenea, are oarecum o obsesie pentru visele sale, pecare le reine i le descrie pn la cel mai mic amnunt,cteodat ncercnd chiar s le analizeze.Exist i aspectebiografice ale lui Mircea Crtrescu mai importante ce reies

din ,,Jurnal:n 1990 a participat la


22/40

Programul internaional pentru scriitori (International WritersProgram) n SUA. Din 1991 devine lector la catedra deIstoria literaturii romne a Facultii de Litere din Bucureti.

ntre 1994-1995 este visiting professor la Universitatea dinAmsterdam, iar la sfritul anului 1996 ajunge i n MareaBritanie, n Anglia i Irlanda. ,,Jurnal se ncheie n acelaiton n care ncepe, cu o stare confuz a autorului, din nouMircea Crtrescu nu se regsete, e nemulumit de modul

n care scrie, i n general de tot ceea ce face. Jurnalul lui Mircea Crtrescu a adus dovada anularii

confidenialitii. Sprijinul acordat de elemente post-moderne, precum discontinuitatea ideilor,ingeniozitateegocentrismul se adaug la fragmentaritatea specificgenului diarist, conducand spre ideea c jurnalul, destinatsau nu publicrii, nscut in linitea reveriei, de un eu izolat inacel moment de orice influen extern sunt doar catevacaracteristici ce sustine incadrarea operei in genulmemorialisticii.


23/40

Mircea Cartarescuafirma despre opera sa : De fapt,motivul principal pentru care m-am hotarat sa public

"Jurnalul" acesta este unul pur estetic: pentruexpresivitatea lui literara. Pentru mine conteaza frazele, nuevenimentele. Pe de alta parte, "Jurnalul" exprima bunulmeu cel mai de pret, viata interioara.Ceea ce apare aici

este doar o parte din personalitatea mea, nici maiprofunda, nici mai adevarata decat celelalte zone ale ei. Incartile mele de fictiune apar alte fete ale fiintei mele,uneori foarte diferite de cea din "Jurnal". E o maregreseala si o mare capcana sa crezi ca intr-un jurnal intim

gasesti eul cel adevarat si profund al celui care scrie. Nu,aici e doar un organ vital, unul dintre multe altele.


24/40

Cartarescu scrie un jurnal atipic, separat de operaliterara, instrumentalizat ca rezervor de proiecte,caiet de schite, bruion discontinuu, dar pastrnd

ntotdeauna un loc secund n raport cu "creatia deviziune", antumitatea lui ,aparand la fel de

deranjanta ca si asa-zisul sau autism.Jurnal IIeste o scriere de nisa, de rezistenta interioara, darsi de conturare - aproape disperata - a uneiidentitati narative mereu n criza, ce se misca, se

schimba, supravietuieste.


25/40

NEAGU DJUVARA(n. 18 august 1916, Bucureti)

Neagu Djuvara a publicat nprincipal despre istoria Romnieii a poporului romn. O bunparte din crile sale se refer lafilosofia istoriei, concentrndu-se

n jurul problemei obiectivitiiistoriei i istoriografiei.

Djuvara este un susintor al continurii cercetrilor referitoarela istoria romnilor, punnd la ndoial calitatea cercetrii din

perioadele interbelic i comunist, afirmnd c anumite priale istoriei au fost accentuate sau suprimate pentru a deserviscopuri politice. Ipotezele lansate de Djuvara atrag deseoricontroverse i sunt vzute ca subminnd identitatea naionalromn, cum este de pild teoria c nobilimea din formaiunile

statale medievale romneti ar fi fost de origine cuman.


26/40

Neagu Djuvara a analizat n multe dintre crile salerelaiile pe care Romnia le-a avut cu Europa, plasnd-opolitic i cultural "ntre orient i occident", caracteriznd-o

ca fiind "ultima [ar] intrat n ceea ce se numeteConcertul European", referindu-se nu att la aderareaRomniei la Uniunea european din 2007 ct la orientareapolitic a rii ctre un model politic i cultural de naturoccdental. Acesta i-a exprimat scepticismul fa depolitica multiculturalismului din Europa, pe care o considerduntoare pentru stabilitate n cadrul UE.

Neagu Djuvara este perceput ca un popularizator idemistificator al istoriei, publicnd cri adresate celortineri, precum i cri care i propun s explice origineaistoric a unor figuri de mit ca Dracula sau Negru Vod. i-a publicat de asemeni i memoriile, istorisindu-i viaa din

exil la Paris i Niamey.


27/40

Amintirile din pribegie(2002) ale lui NEAGU DJUVARA (n. 1916), al crortitluri pastieaz, vorba autorului nsui, titlul celebru al lui Ion Ghica (cu careera rud bun), sunt rodul unei memorii fabuloase i descriu o pribegiedesprit prin exact un veac de aceea de dup revoluia din 1848 a lui Ghica.

Neagu Djuvara n-a inut niciodat jurnal intim, nici nu s-a putut constitui, dincauza vitregiilor soartei, o arhiv personal, rtcind pn i scrisorile primite ncei aproape 50 de ani la care se referAmintirile. Istoricul care este NeaguDjuvara, autor al unor ncnttoare, nu se dezminte: evenimentele sunt situateexact, personajele i au, toate, mica istorie personal, iar genealogia e, pe ctde abundent, pe att de ncnttoare. Biografia nsi a autorului este

excepional. Relatarea debuteaz cu o ntmplare i cu o coinciden careanun turnura senzaional pe care a luat-o, dup al Doilea Rzboi, viaa luiNeagu Djuvara. Acesta numai revine n ar dect n 1990, dup cealalt loviturde palat, numit, ca i precedenta, revoluie. n pofida greutilor de tot felul, anesiguranei cotidiene, mbrcnd deseori cele mai aventuroase veminte,Neagu Djuvara i povestete viaa cu o anume obiectivitate de istoric, dar i cu

haz, pe alocuri. N-are savoarea de povestitor al strmoului, ori paleta lui hauteen couleur, dar are tonusul lui, bucuria amnuntului i mai ales, rezultat alformaiei, precizia informaiei. Amintirile sunt o lectur captivant i deopotrivun document de prim mn pentru exilul romnesc din anii 50 i, din nou, nanii 80, ai secolului trecut, completat de o exotic experien diplomatic nNiger, n plin destrmare a imperiului colonial francez din Africa subsahariana

petrecut n deceniul intermediar.


28/40

Lucrri publicate Le droit roumain en matire de nationalit , Paris, 1940 Dmtrius Cantemir, philosophe de l'Histoire, n Revue des tudes roumaines, Paris, 1973

Civilisations et lois historiques, Essai d'tude compare des civilisations, Mouton, Paris -Haga, 1975 (carte premiat de Academia Francez)

ntre Orient i Occident. rile romne la nceputul epocii moderne, Humanitas, 1995 Aromnii: istorie, limb, destin, ed. Fundaiei Culturale Romne, 1996 O scurt istorie a romnilor povestit celor tineri, seria Istorie, Humanitas, 1999 Cum s-a nscut poporul romn, seria Humanitas Junior, 2001 Mircea cel Btrn i luptele cu turcii, seria Humanitas Junior, 2001 De la Vlad epe la Dracula vampirul, Humanitas, 2003 Scrisorile sptarului Nicolae Milescu, roman, Humanitas, 2004 Exist istorie adevrat?, Humanitas, 2004 Amintiri din pribegie, Humanitas, 2005

Thocomerius - Negru Vod. Un voivod cuman la nceputurile rii Romneti, Humanitas,2007 Rzboiul de aptezeci i apte de ani i premisele hegemoniei americane (1914 - 1991),

Humanitas, 2008 Amintiri i poveti mai deocheate, Humanitas, 2009 Ce-au fost boierii mari n ara Romneasc? Saga Grditenilor, Humanitas, 2010

NICOLAE STEINHARDT( 29


29/40

NICOLAESTEINHARDT(n. 29iulie 1912 - d. 30 martie 1989)

A fost un scriitor, publicist, critic literari jurist romn. . De origine evreiasc,s-a convertit la religia cretin ortodox

n nchisoarea de la Jilava, i va luanumele de fratele Nicolae, i se va

clugri dup punerea sa n libertate. Este autorul unei opere unice n literatu-

ra romn, Jurnalul fericirii."Jurnalul fericirii", volum aparut postum(1991),este, in principal, un memorial al anilor dedetentie ai autorului. Amintirile despre intamplari sioameni din infernul diverselor inchisori, datate precis,dupa conventia jurnalului, alterneaza cu altele mai vechi,din copilarie si adolescenta. Pagini de comentariu moral sispiritual, de multe ori interpretari ale unor texte

evanghelice, nsoesc rememorrile.


30/40

Din cand in cnd comentariile i interpretrile sunt datateseparat, cu date ulterioare anilor de detenie. Intr-un scurtpreambul autorul justific astfel construcia textului:

"De vreme ce nu l-am putut insera n durat, cred c mieste permis a-l prezenta pe srite, asa cum, de dataaceasta n mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerileaminte, cugetele n acel puhoi de impresii cruia ne place

a-i da numele de contiin. Desigur, efectul bate nspreartificial; e un risc pe care trebuie s-l accept". Riscul artificialului pe care memorialistul si-l asum - si

care e determinat nu numai de construcie, ci i de

utilizarea timpului prezent - e acela de receptare a textuluica roman, un roman la persoana I. In locul materialuluificional autorul utilizeaz unul strict autentic, furnizat de

memoria sa.


31/40

Romanul-memorial "Jurnalul fericirii", e ordonat de tema

enunat prin chiar titlul: fericirea. Paradoxul acestui titlu nfruntea unui volum ce cuprinde n principal amintiri din

infernul nchisorii- expresie limit a universuluiconcentraionar - e legat de specificitatea experieneimistice. Calea credinei -una din cele patru despre carevorbete n testamentul su politic - a fost gsit i,deopotriv, i s-a druit "acolo, n celula de la Securitate".

"Atunci - noteaz memorialistul - am cunoscut groaza factre fa, am tiut ce este "zidul" lui Sartre, ntunericul,derderea, colul [...]. i atunci m-am aruncat n apanetiut, fr a fi nvat s not i cu ochii nchii; "ncuptorul ncins".

Creznd numai pe jumtate, ori pe sfert, ori i mai puin,aproape deloc, dar att de nenorocit nct, nenorocireansi substituindu-se credinei, m-am ncredinat. Frruine. Nu mi-a fost ruine s m rog. Poate c de aceeaam fost ascultat".


32/40

Detenia n ansamblul ei i n fiecare moment al ei este oncercare, att n nelesul capcanelor la care sant supuicavalerii ciclurilor medievale ale "questei", ct i n cel

religios, de ispit. Incercarea implic un risc, de aceeadepirea ei se constituie ntr-o aventur, iar "Jurnalulfericirii" poate fi citit ca roman al aventurii spirituale.


33/40

SORIN STOICA

ni se pare un lucru nedrept, moartea unui scriitor netrebuind, inmod teoretic, sa afecteze receptarea scriiturii lui. Evident, aceasta

s-ar putea intampla doar intr-o societate ideala. Autor al maimultor volume, colabornd la redactarea altora, Sorin Stoica esteconfruntat cu aceeasi atitudine mercantilista a celor din jurul saucare nu pot pricepe cum cineva poate sa-i dedice cea mai mareparte a timpului unor ocupaii neserioase, recte neaducatoare de(cat mai muli) bani.

Este un tanar prozator se naste la

Banesti moare la doar 28 de ani la 6ianuarie 2006.In mod evident jurnalul lui Sorin

Stoica nu ar avea aceeasi valoare dacatnrul scriitor din Banesti nu ar fi murit

prematur si neateptat si mai mult ca sigurca Editura Polirom nu i-ar fi publicatjurnalul ultimului su an de viata ceea ce


34/40

Este remarcabila capacitatea tanarului scriitor de atransforma oralitatea unor personaje pitoresti si vesnicprezente in lumea satului romanesc in portrete bine

trasate. Poate ca din acest punct de vedere personajele dinBanesti, descrise ironic, caustic, cinic de catre autor artrebui sa treaca peste umorile conjuncturale datoratepenitei ascutite a constateanului lor si sa aprecieze la justa

valoare rmnerea lor n paginile unor cri, privilegiudestul de rar in satele romanesti. O alt serie de remarcine dezvalui degradarea (aproape) iremediabila a satuluiroamnesc care duce lipsa acuta nu numai de investitii ininfrastructura dar care se depopuleaza rapid. Nu stim catde intemeiat este informatia lansata de autor conformcarei 500 de consateni de-ai lui, la o populatie de 2500 deoameni ar fi plecati in Spania insa nu ne-ar mira s fieadevarata. Degradarea umana a satului poate fi

urmarita si prin imputinarea copiilor Urmarirea betelor de


35/40

urmarita si prin imputinarea copiilor. Urmarirea betelor dechibrit la marginea strazilor dup ploile toreniale de varpare acum doar un joc infantil. Am revenit dupa vreopatru zile de spital (). M-am intors in Banesti si am

regsit acelai sat, cu un ritm al vietii mai potrivit pentrulauze. Un alt aspect important al acestui jurnal il constituie

aversiunea autorului (intru totul mprtit i de noi) fade mass-media valaha si servanii ei semidocti. L-am

ascultat ca prostul asear pe Basescu cum btea cmpii.Cum trece timpul, am tot mai mult dispre pentru aldeMarie Jeanne Ion si toi pgarii din presa. Adevarul e cpresa e plin de analfabeti i ini cu o moralitate dubioas,multi produsi chiar de facultatea pe unde mai predau si io.

Indivizi care nu se pricep la nimic. Unori mi se face jena caam contribuit si io la sporirea numarului de vite nclatedin presa. 80% dintre ziaristii din presa romana nu preaau nimic in cap. Ii vad venind in anul intai, intrati pe pilesinistre, copii fara nici un pic de experienta de via sau de

cultura generala. Nu stiu nici macar cine e presedintele


36/40

Frantei, se mira ca trebuie sa citeasca ziare. De carti nicinu poate fi vorba sa le pomenesti. Cri trebuie s citeascatocilarii de la Litere. Jurnalismul e altceva, desi nimeni nu

stie prea bine ce. In plus, se vorbete mult de ce suntprivilegiate in presa subiecte din astea cacacioase, cuMitica Dragomir si curul siliconat al nu stiu carei vedete.Oamenii astia de 19-20 de ani atat inteleg, nu-i ducemintea mai mult. Sunt subiecte ceva mai abordabile, lacare nu trebuie sa-ti storci creierii prea mult. Parca in TV

lucreaza oameni crescuti in eprubeta, care prefera sa sevaite in loc sa bea o bere sau sa faca un dus. In stransaconexiune cu atractia autorului fata de fenomenulteleviziunilor se afla fenomenul fotbalistic din Romania.Sorin Stoica a avut de altfel si o rubica de specialitate in

saptamanalul Suplimentul de Cultura in care analiza acesttorent abatut asupra Romaniei dupa 1990. Sorin Stoica acazut la fel ca multi alti scriitori in capcana fotbalismului sia personajelor abjecte care-l populeaza. Cu cat aceasteasunt mai aberante cu atat mai multi scriitori romani simtnevoia sa le analieze intoxicand i spaiul cultural cu

prezena lor.


37/40

Nu in ultimul rand trebuie subliniat umorul extraordinarcare razbate din acest volum, un umor al situatiilor caredepaseste morbidul legat de starea de sanatate aflata ncontinua degradare. Chiar si in spital, spiritul de observatie

nu-l paraseste el descriind cu maxim umor ritualul driipagii sau al intlnirii unui adevarat clan oltean.


38/40

In final Desi privita ca o descatusare, Revolutia de la 1989 aprodus un nou cutremur si schimbari radicale,perecepute

nu de putini scriitori ca prea brutale,pentru ca se face otrecere brusca in literatura.Acest fapt a determinatcresterea valorii speciilor genului memorialistic:

jurnalul,memoriile, care au fost anterior cenzurate sau,pursi simplu uitate. Ele a au imbogatit considerabil istorialiteraturii , conferind o noua viziune asupra vietii, si inspecial una autentica.

In schimb ,sentimentul frustrant al unei prea lungi izolari

istorice ,au accelerat procesul recuperarii si almodernizarii.In cativa ani,au fost vizitate superficialparcelele ramase neacoperite in vremea comunismuluiauster si ateu si care ne lipseau din panoplia fudulieinationale,spre a ne simti pe de-a-ntregul europeni.


39/40

Memorialistica postmoderna nu-si propunesa faca pe om mai intelept, ci doar sa-lseduca, iar memorialistul intelept, izolat dezgomotul si furia lumii contemporane este

inlocuit, incetul cu incetul, cu imagineaindividului de succes, care scrie doar pentrubeneficiile financiare.


40/40

Bibliografie

Manolescu ,Nicolae,ISTORIA CRITICA A LITERATURIIROMANE, Ed. Paralela 45,Bucuresti,2008

Simion, Eugen,Genurile biograficului, Ed. Universenciclopedic, Bucuresti, 2002

Simion, Eugen,Timpul taririi,timpul marturisirii, Ed. Corint,Bucuresti, 2006

www.wikipedia.org

87043045 studiu caz final

Documents