1

Cap. I. Caracterizarea botanică, agrobiologică, tehnologică a

speciei horticole.

1.1 . Denumirea ştiinţifică şi populară a speciei.

DENUMIREA ŞTIINŢIFICĂ: Phoenix dactylifera

DENUMIREA POPULARĂ: Curmal (rom.); Palmier-dattier (fr.), Date palm (eng.)

1.2 . Caracterizarea botanică, agrobiologică şi tehnologică

Originea

Este greu de precizat, probabil Africa de Nord şi Orientul mijlociu, între 15-30

de grade latitudine nordică.

Istoric

Planta este cultivată în Orient deja de pe la 6000 a. Chr. Fenicienii au răspândit-

o mai apoi în toată zona Mediteranei. Ulterior a fost întrodusă într-o serie de zone

calde, în sudul Americii in sec. al XVI-lea, iar in Australia mai târziu, in sec. al XIX-

lea. In Egiptul antic, curmalul era un simbol al fertilităţii, iar în antichitatea Greco-

romana, palmierul era socotit un simbol al victoriei, fiind adesea decernat spotivilor

invangatori in intreceri. În lumea creştină, frunza de curmal este un simbol al păcii.

Descrierea plantei

Tip de plantă: palmier de mari dimensiuni, cu creştere rapidă după primii trei ani de

viaţă.

Dimensiuni: poate ajunge, în mediul sau natural, la 30 m înălţime. Tulpina este

cilindrică, înaltă, groasă, cu un diametru de 30-40 cm.

Frunzele: sunt persistente, de culoare gri-verzui, penat-compuse, cu foliole rigide,

foarte mari, ajungand la 4-7 m. Trunchiul nu este ramificat, iar coroana apicală este în

mod obişnuit formată din 20-30 de astfel de frunze.

2

Florile: Plamierul este unul dioic, avand atât flori masculine, cât şi feminine.

Galbene, grupate în inflorescente, cele feminine sunt mai mari. Polenizarea o face

vântul sau poate fi făcută artificial. Primele flori masculine apar la vârsta de 3 ani,

cele feminine mai târziu, pe la 5-6 ani.

Fructele: se numesc curmale, au forma ovoidala, o lungime de aprox. 4-5 cm, fiind

iniţial portocalii, iar mai târziu, spre coacere, brune. Palmierii cultivaţi în zona de

clima temperată nu au mari şanse să fructifice sau dacă fructifică, curmalele nu

reuşesc să ajungă la maturitate din lipsă de suficienta caldura. Pentru coacerea

fructelor sunt necesare temperaturi de 38-40 de grade. Fructele se coc în septembrie-

octombrie. Cel mai adesea, fructificarea începe destul de târziu, dupa ce planta a ajuns

la 10 ani.

Înmulţirea

Se poate înmulţi fie prin seminţe, fie prin prelevarea butaşilor care cresc la baza

tulpinei. Prima metodă este mai anevoioasă. Germinarea seminţelor este destul de

rapidă (1-2 luni), dar planta creşte extreme de încet în primii trei ani de viaţă.

Seminţele proaspete au mult mai mari sanse de germinare. Inainte de a fi puse in

pamant, semintele se tin o zi in apa calda. A doua metoda este mai avantajoasa caci nu

numai ca planta are o crestere mai rapida, dar se şi conserva mai bine calităţile

speciei. Pentru ca un exemplar nu poate produce pe parcursul vieţii prea mulţi lăstari

laterali (doar 10-20) azi se face înmulţirea prin tehnologie in vitro.

Condiţii de cultivare

Solul: bine drenat, bogat în substanţe nutritive

Expunerea: la lumina multă, în plin soare.

Temperatura: este unul dintre palmierii cei mai rezistenţi la frig, rădăcina celor maturi

putând suporta pana la -12 grade Celsius. Partea aeriana îngheaţa la temperaturi sub -8

grade.

Umiditatea/apa: vara are nevoie de multa apă, cantitatea de apă necesară fiind direct

proporţionala cu temperatura.

3

1.3 . Areale de cultură.

Curmalele sunt cultivate în Turcia , Irak , Arabia şi Africa de Nord, până la

Maroc. În tarileislamice, curmalele şi iaurtul sau laptele sunt o masă tradiţional

importanta atunci când soarele apune în timpul Ramadanului . Curmalele (în special

soiurile Medjool şi Deglet Noor ) sunt, de asemenea, cultivate în sudul Californiei ,

Arizona şi sudul Floridei, în Statele Unite ale Americii .

Acest palmier este vital pentru unele zone ale Asiei si Africii caci este utilizat

aproape integral, motiv pentru care e considerat un arbore al providentei. Trunchiul

este folosit in constructii sau pentru combustibili, frunzele uscate pentru acoperisuri

de case, frunzele verzi ca legume. Nu in ultimul rnd, trebuie spus ca acest palmier

mobileaza oazele desertului, reusind sa-l faca mai suportabil.

4

1.4 . Compoziţia chimică curmalelor şi valoarea lor alimentară,

nutritivă, dietetică, nutraceutică, medicinală şi energetică.

Compoziţia chimică a curmalelor este urmatoarea: apa - 22%, glucide - 78%,

proteine - 2%, lipide - 1% si săruri minerale - 1,5%.

Curmalele mai conţin: materii azotate, vitaminele A, D, B1, B2, C, fosfor,

calciu, fier si magneziu.

Prin conţinutul lor bogat in substanţe energetice, curmalele au o valoare

nutritivă importantă. Fructele proaspete contin 96 kcal/100g iar cele uscate 248

kcal/100g. Sunt fructe foarte nutritive, avand un continut ridicat in glucide.

Magneziul conţinut de curmale tonifică muşchii şi întârzie imbătrânirea,

evitând acumularea deşeurilor alimentare. Aceste calităţi le fac eficiente in

tratamentul afecţiunilor sistemului nervos. Cât despre actiunea benefica a curmalelor

asupra prostatei si rinichilor, aceasta a fost confirmata de specialistii în medicina

naturista.

Ultimele studii releva ca aceste fructe au si efect anticancerigen. Curmalele

contin mult fosfor, care permite buna functionare a celulei nervoase si calcifierea

oaselor. De aceea, fructul e recomandat in nevroze, in nevrite si pentru refacerea

organismului. Inmuiate in lapte de bivoliţă, curmalele au efect afrodiziac.

1.5 . Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare a acesteia.

Fructele se consuma în stare proaspătă, pentru băuturi fermentate (inclusiv oţet)

sau conservate, sub forma de dulceţuri.

5

1.6 . Bolile şi dăunătorii specifici.

Curmalele sunt predispuse la boala numită Bayoud, care este cauzată de

ciuperca Fusarium Oxysporum.

Aceasta boala, care ucide multe dintre soiurile populare mai mari cum ar fi

"Deglet Noor", a dus la o scădere majoră a producţiei în cazul în care aceasta este

prezentă, în special în Maroc şi Algeria vest.

Cu toate acestea, noi soiuri rezistente la boli sunt în curs de dezvoltare.

1.7 . Condiţionarea (sortarea, calibrarea, ambalare)

Condiţionarea

Dupa recoltare, produsele sunt dirijate pe un anumit flux dupa destinatia de

folosinta si anume: desfacere pentru consum alimentar imediat, stocare si pastrare in

stare proaspata pentru distributie esalonata in consumul alimentar uman, pentru

samanta sau in vederea prelucrarii imediate sau esalonate sub diferite forme. Fiecare

din destinatiile de folosinta necesita necesita un anumit mod de pregatire prealabila,

mai sumar sau mai complex, cunoscut sub numele de conditionare.

Sortarea

Scopul acestei operatii consta in clasificarea recoltei dupa criterii standard si

anume: stare fitosanitara, vatamari mecanice si biologice, devieri de forme de la cele

specifice soiului, gradul de maturare exprimat prin culoare si luciu corespunzator.

Sortarea se face partial sau total, in timpul recoltarii si dupa. Cand se efectueaza

concomitent sau imediat dupa recoltare poarta numele de presortare.

Procedeele folosite sunt manuale, mecanizate si mixte, dar cu preponderenta

manuale. Procedeele manuale se folosesc de obicei la locul de productie si sunt

generale si selective. Sortarea generala consta din examinarea fiecarui exemplar in

parte. Sortarea selectiva consta din eliminarea exemplarelor negative sau din alegerea

celor pozitive si trecerea lor in ambalajele corespunzatoare. In general se alege

fractiunea care detine proportia minima.

6

Calibrarea

Inseamna sortarea sau alegerea produselor horticole dupa dimensiuni si se face

in general mecanizat si partial manual, caz in care se utilizeaza o trusa de inele sau

sabloane de calibrat.

Calibrarea are la baza diferentierea categoriilor in cadrul aceluiasi soi prin:

diametru, greutate individuala, numar de bucati la kg sau la unitate de ambalaj, etc.

Se considera ca cele mai bune instalatii de calibrare sunt acelea la care procentul

de produse vatamate nu depaseste 8%. Instalatiile de sortare utilizate pot fi: GREFA,

CALIBREX, RODA, LUDER, TREURNIET, MAGNUSSON, IMG, MOBA, etc.

Ambalarea

Reprezinta operatiile ce constau in aranjarea produselor horticole in spatii

delimitate prin pereti din diferite materiale numite ambalaje.

Executarea acestei operatii trebuie astfel facuta incat sa se evite deprecierea

calitativa a produselor respective fie in timpul ambalarii fie in timpul transportului.

Modul de ambalare utilizat influenteaza mentinerea insusirilor calitative ale

produselor pe durata transportului, pastrarii si comercializarii acestora.

Ambalarea produselor si ambalajele utilizate trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii: sa asigure o buna protectie a produsului la socurile mecanice

care apar in timpul manipularilor si transportului, sa permita o buna circulatie a

aerului si eliminarea caldurii din interiorul ambalajului, sa permita un schimb intens

de gaze cu mediul, sa fie usor manevrabile, sa permita stivuirea, etc.

Metode de ambalare

Ambalarea prin nearanjare (vrac) In acest caz, produsele nu se aranjeaza in ambalaj,

umplerea acestora facandu-se in 2-3 reprize. Dupa fiecare cantitate nou introdusa se

scutura usor ambalajele. Aceasta metoda se foloseste in cazul fructelor mici: cirese,

visine, agrise, nuci, prune, caise, precum si la calitatile inferioare de mere, pere, etc.,

in cazul legumelor, pentru cartofi, ceapa, morcovi, patrunjel, etc.Intrucat ambalarea

prin nearanjare este deficitara in ceea ce priveste estetica de prezentare, s-au adus

unele imbunatatiri prin folosirea cosuletelor de plastic la unele fructe (cirese, capsuni,

7

zmeura) si prin separarea produselor in interiorul unui ambalaj cu foita de hartie

(struguri pentru masa).

Ambalarea etansa este o varianta imbunatatita a ambalarii in vrac. Metoda se aplica la

ambalarea produselor cu forma rotunda care se ambaleaza in ambalaje de carton tip

telescopic. Conform acestei metode, produsele se introduc in ambalaj, in vrac, iar

deasupra lor se pune o pernuta confectionata dintr-un plic de hartie in care s-a

introdus talas din esente lemnoase moi, dupa care se aplica un capac telescopic.

Ambalajele astfel pregatite se trec pe o masa oscilatorie si sunt supuse unei vibratii

verticale timp de 5-8 secunde.

Ambalarea prin aranjare se foloseste pentru produsele uniforme ca marime si foarte

bine calibrate. Aceasta metoda consta in aranjarea produselor in ambalaje dupa

anumite scheme, pentru asigurarea stabilitatii acestora. Lucrarea se executa de obicei

manual. Dupa schema folosita, ambalarea prin aranjare se poate face: in randuri

drepte, in sah, in diagonala si ambalare estetica.

Ambalarea in randuri drepte se utilizeaza la produsele de dimensiuni mari, cu forma

rotunda, precum si la cele cu alte forme dar cu contur uniform (mere, piersici, tomate,

salata, castraveti, etc.).

Ambalarea se poate face in doua variante: prima consta in aranjarea produselor unele

langa altele, acestea venind in contact direct; a doua consta in separarea produselor

prin gratare separatoare sau cosulete din plastic. Ambalarea produselor dupa prima

varianta consta in aranjarea lor unele langa altele

Ambalarea in sah este utilizata pentru produsele mijlocii ca marime, fiind indicata

mai ales pentru ambalarea merelor si perelor. Conform acestei metode, fructele

primului rand al primului strat se aranjeaza unul langa altul, paralel cu capatul lazii.

Fructele din al doilea rand, al aceluiasi strat se aranjeaza in dreptul spatiilor libere ale

fructelor din primul rand . Al doilea strat de produse se aseaza procedand in acelasi

mod, cu suprapunerea in rand transversal, numai ca fructele acestuia ocupa golurile

existente intre fructele randului inferior. Se procedeaza in continuare pana la umplerea

ambalajului.

Ambalarea estetica. Prin aceasta metoda se pun in evidenta calitatile produselor

ambalate. Se utilizeaza numai pentru fructe. Ambalajele sunt reprezentate prin cutii de

carton, de dimensiuni mici, in care se ambaleaza un numar redus de fructe.

Ambalarea prin semiaranjare. Conform acestei metode, produsele se introduc in

ambalaj in vrac, aranjandu-se numai cele de la suprafata intr-un strat el mult doua,

8

dupa metoda in randuri drepte sau in sah. Aceasta aranjare se face cu scopul de a

prezenta atragator produsele.

Preambalarea

Prin preambalare se intelege ambalarea produselor, dupa o prealabila pregatire, in

cantitati reduse, cu o prezentare atragatoare.

Diversitatea mare a ambalajelor folosite la preambalare, asigura o prezentare foarte

variata a produselor in functie de specificul acestora. Astfel, fructele usor perisabile se

preambaleaza inca din camp in cosulete din material plastic cu capacitati de

aproximativ 0,5 kg. O serie de fructe si legume se preambaleaza in pungi de

polietilena cu capacitati cuprinse intre 0,5-2 kg.

Preambalarea in folie contractabila (criovac), cu si fara suport de polietilena se

practica la castraveti, caise, piersici, mere, citrice, tomate.

9

Cap. II. Standarde de comercializare

Condiţiile generale de calitate şi proprietăţile organoleptice sunt următoarele:

aspect: fructele trebuie să fie sănătoase, cărnoase, curate, bine coapte, fără

impurităţi minerale (pamant, nisip), conservate prin deshidratare parţială.

Curmalele trebuie să-şi păstreze forma ovoidala (lunguiata), cu suprafaţă

lucioasă;

culoare: curmalele trebuie să fie de culoare galbenă-aurie sau brună-roscată;

consistenţa: trebuie sa fie normală, specifică fructelor parţial deshidratate, cu

pulpa suculentă si nefibroasă;

nu se admite infestie: de carantina şi de depozit.

Proprietăţi fizico-chimice:

lungimea fructelor: minim 25 mm;

umiditate: maxim 22%;

cozi şi sâmburi (la curmale fara sâmburi): maxim 0,1%;

urme de infestie: maxim 10%, din care fructe cu larve moarte maxim 4%.

Verificarea calităţii: se face pe loturi, prin lot întelegându-se produse de acelaşi tip

comercial, varietate, fel de ambalaj, livrate de acelaşi furnizor, într-un singur mijloc

de transport. Verificarea aspectului exterior (ambalarea mărfii) se face la minimum

1% din numărul total al ambalajelor de transport.

Prelevarea mostrelor: pentru produsele livrate în vrac se preleva (din ambalajele

deschise de 1%) proba elementară de circa 100 g, formându-se proba compusă, din

care se constituie si o proba de laborator de l kg. Pentru produsele preambalate se

preleva 0,1% din ambalajele de desfacere, din care 0,05% va constitui proba de labo-

rator (pentru examenul organoleptic şi fizico-chimic).

Transportul acestor produse se face în vehicule curate, uscate şi lipsite de paraziţi;

10

Depozitarea: lăzile sau cartoanele în care sunt ambalate curmalele se vor păstra în

magazii curate, uscate, răcoroase şi dezinfectate, la o temperatura de 2-4°C si o

umiditate relativa a aerului de 80-85%. Trebuie retinut ca temperaturile scazute

produc zaharisirea fructelor, iar cele ridicate favorizează atât fermentarea cât şi

infestarea fructelor cu paraziti. Cartoanele se vor aseza pe gratare în stive, cu intervale

între ele.

11

Cap. III. Prezentarea produsului

3.1. Ambalarea

Ambalarea şi marcarea: curmalele se ambaleaza în cutii din carton, pungi din

celofan sau mase plastice, reambalate în lăzi din lemn sau carton ondulat, egalizate si

rezistente la manipulare şi transport.

12

13

14

Cap.IV. Marcarea

O marcare completă şi corectă a ambalajelor ajută la prevenirea accidentelor,

proastă manipulare, livrare greşită, pierderi din greutate sau volum.

Marcarea trebuie să fie clară si precisă. Culorile trebuie să iasă în evidenţă faţă de

restul ambalajului; uzual se foloseşte culoarea negru. Alternativ se poate marca şi

printr-o etichetă. Dacă este posibil, se foloseşte un simbol de culoare negru pe fond

alb. În ambele cazuri, fie marcarea se face direct pe ambalaj fie se aplică o etichetă,

trebuie să se ia masuri astfel încât acestea să fie lizibile.

O marcare completă trebuie să cuprindă următoarele trei părţi:

Informaţii - Transport

1. identificare: iniţialele destinatarului sau ale transportatorului;

2. nr. de identificare;

3. totalul item-urilor din lot;

4. nr. item-urilor din lot, ex. 5/13 sau 5 - 13;

5. destinaţia.

Informaţii - Generale

1. ţara de origine;

2. greutatea pachetului;

3. dimensiunile pachetului (cm).

Instrucţiuni de manipulare

1. dacă pachetul este sensibil la căldură sau umezeală;

2. dacă există riscul de spargere;

3. direcţia în sus, care este baza, unde este localizat centrul de greutate.

15

Următoarele informaţii sunt doar pentru o mai bună cunoaştere a simbolurilor.

Semnificaţie Simbol Explicaţii

Fragil

Acest simbol se aplică pachetelor ce se pot sparge cu

uşurinţă. Cutiile marcate cu acest simbol trebuie

manipulate cu grijă.

Nu folosiţi

cârlige

Se interzice folosirea cârligelor pentru manipulare.

Cu aceasta parte

în sus

Pachetul trebuie să stea tot timpul în sensul săgeţilor -

în transport, manipulare şi stocare.

Păstraţi la loc

rece

În conformitate cu simbolul, trebuie evitat contactul cu

orice sursă de căldură, chiar şi cu razele solare.

A se feri de

căldură şi

radiaţii

Pachetul trebuie să fie ferit de orice sursă de căldură şi

radioactivitate.

Ridică aici

Acest simbol indică locul de unde pachetul va fi apucat

şi ridicat, în nici un caz metoda prin care se va face

ridicarea.

Nu depozitaţi în

locuri umede

Pachetele ce poartă acest simbol trebuiesc ferite de

umiditate excesivă. Dacă nu se pot asigura condiţii de

stocare adecvate, acest ambalaj trebuie acoperit cu un

material impermeabil.

Centru de

gravitaţie

Acest simbol este destinat pentru a indica poziţia

centrului gravitaţional. Simbolul se foloseşte atunci

când centrul gravitaţional nu este în centrul coletului.

16

A nu se folosi

cărucior

Absenţa acestui simbol anunţă permisiunea de a folosi

cărucior pentru transport.

Limită de

stocare

Greutatea de stocare este de "... kg max.".

Prinde aici

Pachetul se va prinde de locul precizat şi este de la sine

înţeles că este interzisă prinderea din orice altă parte

decât cea indicată.

Limită de

temperatură

În acord cu reglementările în vigoare, simbolul trebuie

să fie însoţit de sufixul "...°C" pentru a specifica

temperatura sau, în cazul variaţiilor de temperatură, cu

maximul ("...°C max.") şi minimul ("...°C min.")

limitelor de temperatură. Temperatura corespunzătoare

sau variaţiile de temperatură trebuiesc notate pe

eticheta "Informaţii - Generale"

A nu se folosi

stivuitorul pe

partea asta

Acest simbol se aplică doar pe partea care trebuie ferită

de stivuitor. Absenţa acestui simbol pe una din feţele

ambalajului anunţă permisiunea de a folosi stivuitorul

pe partea respectivă.

Dispozitiv

sensibil

electrostatic

Contactul cu pachetul ce conţine acest simbol trebuie

evitat.

Deschideţi aici

Acest simbol se adresează doar destinatarului.

Contact cu

produse

alimentare

Simbolul avertizează asupra faptului ca ambalajul

marcat astfel este în contact direct cu un produs

alimentar.

17