ABSORŢIA INFRACŢIUNII DE LIPSIRE DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL

RUSU CRISTIAN, student an IVEUGEN IOAN DAN, Lect. univ. dr.

Abstract Dreptul la libertate individuală este un drept fundamental al cetăţeanului,

consacrat prin dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Constituţia României1, dispoziţii potrivit cărora „libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”2. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută la art. 189 Cod penal se săvârşeşte în concurs cu alte infracţiuni, cel mai frecvent cu infracţiuni de viol, vătămare corporală, omor, furt, rele tratamente aplicate minorului ş.a, sau este absorbită de către alte infracţiuni.

Capitolul I. Noţiuni introductiveInfracţiunea de Lipsirea de libertate în mod ilegal, potrivit doctrinei3 este o

„faptă penală care, cel puţin în cauzistica autohtonă, apare, de regulă, însoţită de alte infracţiuni. Fapta de lipsirea de libertate în mod ilegal, dacă nu este opera unui excentric mai ales a unui dement, nu-şi are o justificare (motivaţie) în sine, decât în măsura în care se urmăreşte obţinerea a ceva, ajungerea la un anumit rezultat tentat de făptuitor, iar acest ceva, în mare majoritate a situaţiilor, este prohibit de legea penală. De aceea infracţiunea prevăzută la art. 189 Cod penal se săvârşeşte în concurs cu alte infracţiuni, cel mai frecvent cu infracţiuni de viol, vătămare corporală, omor, furt, rele tratamente aplicate minorului ş.a, sau este absorbită de alte infracţiuni”.

Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, are ca obiect juridic special ocrotirea relaţiile sociale care privesc dreptul fundamental al persoanei fizice de a se deplasa şi acţiona după voinţa sa în limitele admise de lege.

În cazul variantelor agravante ale infracţiunii există şi un obiect juridic secundar, constituit din relaţiile care privesc integritatea corporală, sănătatea şi viaţa persoanei fizice4.

1 Constituţia României a fost adoptată de Adunarea Constituantă în 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin Referendumul naţional din 8 decembrie 1991. A fost modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.429/2003, a fost aprobată prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 767 din 29 octombrie 2003.

2 A se vedea: Gh. Diaconescu, C-tin Duvac, Tratat de drep penal: Parte Specială, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p.148.

3 Idem, p.150.4 A se vedea: V. Lazăr, Drept Penal : partea specială, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p.141.

1

Această infracţiune nu are un obiect material, dar în unele modalităţi agravante aceasta există, şi anume corpul victimei5; sau „folosul material” pretins de autor, adică un bun patrimonial6.

Subiectul activ nemijlocit (autorul) infracţiunii nu este circumstanţiat în text; poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, în conformitate cu prevederile art.191 din Codul Penal. Infracţiunea poate fii săvârşită de către orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale subiectului activ al infracţiunii, iar participaţia penală este posibilă sub forma instigării şi a complicităţii anterioare, întrucât coautoratul şi complicitatea concomitentă reprezintă o formă agravantă a infracţiunii7.

Subiectul pasiv este necircumstanţiat, în excepţie, subiectul pasiv este calificat la modalitatea agravantă din alin.2 - minorul, precum şi la art.4 - statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală, un grup de persoane8.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, de regulă se săvârşeşte printr-o acţiune, o acţiune prin care o persoană este lipsită de libertate în mod ilegal. În mod excepţional, lipsirea de libertate în mod ilegal se poate săvârşi şi prin inacţiune, de pildă nepunerea în libertate după expirarea duratei pentru care s-a luat măsura privării de libertate în mod ilegal9. Cerinţa esenţială a elementului material este ca lipsirea de libertate să fie ilegală, nepermisă de lege; Urmarea imediată - lipsirea persoanei vătămate de libertate de mişcare, chiar şi pentru un interval scurt de timp; trebuie să existe o legătură de cauzalitate între activitatea infracţională a făptuitorului şi urmarea produsă10.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea se poate săvârşi numai cu intenţie prin cele două forme ale sale directă sau indirectă11; pentru realizarea infracţiunii nu se cere existenţa unui scop sau mobil; iar în variantele agravante când lipsirea de libertate are ca urmare punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii unei persoane, ori când a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, infracţiunea se săvârşeşte cu praeterintenţie12.

Actele pregătitoare la infracţiunea prevăzută în art. 189 alin. 4, sunt ridicate la rang de tentativă şi sunt sancţionate în regimul acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 189 alin. 813.

Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se produce urmarea imediată - lipsirea de libertate, subiectul pasiv fiind adus în situaţia de a nu se

5 A se vedea: V. Lazăr, op.cit., p.142; T. Toader, Drept Penal. Partea specială, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p.95; M. Udroiu, Drept penal : partea generală : partea specială, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2010, p.223; Gh. Diaconescu, C-tin Duvac, op.cit., p.151.

6 A se vedea, Gh. Diaconescu, C-tin Duvac, op.cit., p.151.7 A se vedea, M. Udroiu, op.cit., p.223.8 A se vedea, Gh. Diaconescu, C-tin Duvac, op.cit., p.151. 9 A se vedea: E.I. Dan, Drept Penal.Partea Specială. Partea I-a, Editura Dimitrie Cantemir, Tîrgu

Mureş, 2009, p.97.10 A se vedea, M. Udroiu, op.cit., pp.223-224.11 A se vedea: V. Lazăr, op.cit., p.144; T. Toader, op.cit., 2002, p.98; M. Udroiu, op.cit., p.224; Gh.

Diaconescu, C-tin Duvac, op.cit., p.154.12 Praeterintenţie - când infractorul, prin săvârşirea faptei, prevede, urmăreşte sau acceptă producerea

unui rezultat socialmente periculos dar, în realitate, se produce un rezultat mai grav sau un rezultat în plus pe care infractorul l-a prevăzut, dar nu l-a acceptat socotind fără temei că nu se va produce, ori nu l-a prevăzut deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

13 A se vedea, Gh. Diaconescu, C-tin Duvac, op.cit., p.150.

2

putea mişca şi acţiona în mod liber, conform voinţei sale; dacă lipsirea de libertate continuă după consumare fapta va avea caracterul unei infracţiuni continue până la redarea libertăţii victimei. Fiind o infracţiune continuă, infracţiunea va avea, prin urmare, şi forma epuizării activităţii delictuale: aceasta se produce când starea de lipsire de libertate a încetat14.

Capitolul II. Absorţia infracţiuni de lipsire de libertate în alte infracţiuni

1. Forma agravantă de la alin. 2 art. 189 Cod penal „dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau un alt avantaj”, absoarbe în conţinutul ei infracţiunea de santaj prevăzută de art. 194 Cod penal15.

Fapta de a lipsi de libertate o persoană şi de a o obliga, în schimbul eliberării, la plata unei sume de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravantă, prevăzută în art 189 alin. 2 Cod penal, iar nu pe cele ale infracţiunii de şantaj, întrucât santajul este absorbit, ca element circumstanţial de agravare, în această formă agravată a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal16.

2. Forma agravantă de la alin. 2 art. 189 Cod penal „comiterea faptei prin răpire”, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este absorbită în cadrul infracţiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/200117 constând în fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire în scopul exploatării, respectiv în infracţiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001 constând în fapta de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia18.

3. Forma agravantă de la alin. 3 art. 189 Cod penal, fapta se săvârşeşte în scopul de a o obliga victima la practicarea prostituţiei, această formă agravantă este absorbită întotdeauna în cadrul infracţiunii complexe de trafic de persoane19.

4. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, este absorbită în conţinutul constitutive al infracţiunii de viol art. 197 Cod penal, pe perioada strict necesară întreţinerii prin constrângere a actului sexual; dacă lipsirea de libertate continuă şi după această perioadă se va reţine concursul real cu infracţiunea de viol.

Sub aspectul posibilei absorţi a infracţiunii de lipsire de libertate în infracţiunea de viol, care este de neconceput fără o oarecare privare de libertate, este de observat că, în speţă, o asemenea absorbţie nu a operat, deoarece durata lipsiri de libertate a persoanei vătămate a depăşit în mod semnificativ timpul necesar realizării actului sexual, astfel că infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi-a păstrat autonomia şi se află în concurs real cu cea de viol20.

14 A se vedea: Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept penal. Partea specială, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2002, p.130.

15 A se vedea, M. Udroiu, op.cit., p.226; E.I. Dan, op.cit., p.101.16 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 1192 din 17 februarie 2005; sursa

http://www.scj.ro.17 Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001, privind prevenirea si combaterea traficului de persoane,

Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 783 din 11 decembrie 2001.18 A se vedea: M. Udroiu, op.cit., p.225.19 Idem, p.227.

3

5. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, este absorbită în infracţiuinea de tălhărie prevăzută în art. 211 Cod penal, dacă pe această cale infractorul urmăreşte păstrarea bunului sustras sau asigurarea scăpării.

În speţă21, „în cazul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 Cod penal în modalitatea punerii victimei în neputinţă de a se apăra, prin imobilizare, lipsirea de libertate a victimei pe timpul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie se absoarbe în conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni. Dacă, însă, timpul în care victima este lipsită de libertate depăşeşte timpul cât s-a desfăşurat comiterea infracţiunii de tâlhărie, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 Cod penal, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 din acelaşi cod”.

În speţă22, inculpaţii, „hotărând să sustragă bunurile părţii vătămate, au urmărit-o când a coborât din trolebuz, au pulverizat asupra ei un spray lacrimogen, care i-a anulat orice posibilitate de a vedea, au imobilizat-o şi, conducând-o la locuinţa unuia dintre ei, au luat toate lucrurile cu care era îmbrăcată, după care au scos-o din locuinţă şi au abandonat-o. Prin acţiunea lor, inculpaţii nu au urmărit nici o altă finalitate decât cea arătată în art. 211 Cod penal. Acţiunea adiacentă, de a duce partea vătămată în domiciliul lor, în scopul menţionat, nu poate constitui conţinutul unei alte infracţiuni, respectiv al celei prevăzute în art. 189 alin. 2 Cod penal, deoarece ea este absorbită, natural, de infracţiunea complexă”.

6. Dacă lipsirea de libertate se realizează în scopul aplicării loviturilor care produc moartea victimei, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este absorbită în infracţiunea de omor prevăzută la art. 174, în infracţiunea de omor calificat prevăzută la art. 175 sau în infracţiunea de omorul deosebit de grav prevăzută la art. 176 Cod penal.

7. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod illegal nu este absorbită în infracţiunea de arestare nelegală prevăzută de art. 266 alin. 1 Cod penal, faţă de limitele de pedeapsă reduse prevăzute de lege pentru această din urmă infracţiune, nefiind posibil ca o infracţiune mai gravă să fie absorbită în una mai uşoară23.

8. Se va reţine concurs între lipsirea de libertate şi rele tratamente aplicate minorului art. 306 Cod penal, în cazul faptei părintelui sau persoanei căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, care abuzează de autoritatea sa şi contrar intereselor minorului, exercită acte de lipsire de libertate împotriva acestuia, cu intenţia de a-i produce suferinţe, vătămări fizice sau morale şi care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului24.

9. Dacă decesul victimei nu este urmarea directă a lipsirii de libertate, ci consecinţa violenţelor exercitate de inculpat cu ocazia imobilizării acesteia, trebuie reţinută infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.

20 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penal, decizia nr. 200/1996; G. Antoniu, Revista de drept penal : studii şi practică judiciară : (1994-2006), Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p.488.

21 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, secţia penală, decizia nr. 1839/03.04.2007; sursa http://www.scj.ro.

22 Curtea de Apel Constanţa, decizia penală nr. 118/1994; Revista de Drept Penal, nr. 1/1995, p.150; G. Antoniu, op.cit., p.488.

23 A se vedea, M. Udroiu, op.cit., p.230.24 Ibidem.

4

183 Cod penal, în concurs cu infracţiunea de lipsire de libertate în forma prevăzută de art. 189 alin. 2 Cod penal25.

În speţă, „inculpatul, în urma unei neînţelegeri cu tatăl său, l-a trântit pe patul din bucătărie şi, imobilizându-l prin apăsarea toracelui cu genunchiul, i-a legat mâinile şi picioarele, după care, astfel legat, l-a dus în pivniţă, unde după aproximativ o oră victima a decedat, moartea sa producându-se – conform concluziilor expertizei medicolegale – ca urmare a hemoragiei consecutive traumatismului, cu ruptură de splină, produsă prin comprimare toraco-abdominală. În aceste condiţii, decesul victimei ne fiind urmarea directă a lipsiri de libertate, ci consecinţa violenţelor exercitate de inculpat cu ocazia imobilizării acesteia, în mod greşit inculpatul a fost condamnat în baza art. 189 alin. 4 Cod penal; corecta încadrare juridică a faptei era în art. 189 alin. 2 şi art. 183, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal”26.

Capitolul III. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în Codul penal în vigoare şi Noul Cod penal.

Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este reglementată în Partea Specială a Codul penal în vigoare, Titlul II Infracţiuni contra persoanei, Capitolul III Infracţiuni contra libertăţii persoanei, la art. 189; iar în Noul Cod Penal infracţiunea este reglementată în Partea Specială, Titlul I Infracţiuni contra persoanei, Capitolul VI Infracţiuni contra libertăţii persoanei la art. 205.

Elemente de asemănare. Din conţinutul celor două incriminări, rezultă că infracţiunea tip este redată identic în alin. 1, diferă doar regimul sancţionar care în cazul Codului penal în vigoare este mai sever. De asemenea, în cadrul modalităţilor agravante, există identitate şi în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii în următoarele împrejurări: de către o persoană înarmată; asupra unui minor27.

Elemente distincte. În noua incriminare penală, pe de o parte s-a renunţat la unele forme agravante sau elemente de agravare care se regăsesc în partea generală (aşa cum este agravanta de la alin. 2 art. 189 referitoare la solicitarea în schimbul eliberării a unui folos), iar pe de altă parte a fost introdusă o nouă agravantă unde se apreciază că „se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflată în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra”28; în reglementarea actuală, răpirea unei persoane este menţionată ca o modalitate agravantă a infracţiunii tip29.

În noua reglementare s-au menţinut cinci alineate faţă de şapte câte existau anterior; sau redus limitele de pedeapsă;

În ceea ce priveşte actele pregătitoare, în cazul reglementări actuale, acestea sunt asimilate tentativei fiind sancţionate ca atare, iar în cadrul prevederilor noului Cod penal, actele pregătitoare nu sunt sancţionate de lege.

25 A se vedea, E.I. Dan, op.cit., p.103.26 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia nr. 40/A/1996; Revista de Drept Penal nr.

3/1996, pp.127-128.27 A se vedea: I. Rusu, M. I. Rusu, Lipsirea de libertate în mod ilegal, Editura Universul Juridic,

Bucureşti, 2010, p.223.28 A se vedea: P. Dungan, T. Medeanu, V. Paşca, Manual de drept penal : partea specială, Volumul I :

Infracţiuni contra persoanei, Infracţiuni contra patrimoniului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p.133.29 A se vedea, I. Rusu, M. I. Rusu, op.cit., p.223

5

În ambele incriminări tentativa este sancţionată atât la infracţiunea tip, cât şi în cazul modalităţilor agravante.

Foarte important de reţinut este aspectul legat de renunţarea la incriminarea unor modalităţi agravante, deoarece în condiţiile intrării în vigoare a noului Cod penal, săvârşirea faptei în una din aceste modalităţi va conduce la inexistenţa infracţiunii. Cu toate acestea, atunci când fapta săvârşită va întruni elementele constitutive ale altei infracţiuni, autorul va răspunde pentru acea infracţiune. Condiţia de bază care trebuie îndeplinită într-o asemenea situaţie este aceea ca fapta să se fi săvârşit înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal30.

Capitolul IV. ConcluziiInfracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută în art. 189 Cod

penal este:- absorbită în conţinutul constitutiv al altor infracţiuni, dacă perioada de

reţinere ilegală nu depăşeşte perioada strict necesară comiterii infracţiunii; spre exemplu, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este absoarbită în infracţiunea de viol (art. 197 Cod penal), infracţiunea de tâlhărie (art. 211 Cod penal), etc.

- în concurs real, dacă timpul în care victima este lipsită de libertate în mod ilegal depăşeşte timpul necesar comiterii infracţiunii, sunt întrunite atât alementele constitutive ale altei infracţiuni; spre exemplu avem concurs real cu infracţiunea de viol (art. 197 Cod penal), infracţiunea de tâlhărie (art. 211 Cod penal), rele tratamente aplicabile minorului (art. 306 Cod penal).

- absoarbe în conţinutul ei alte infracţiuni, exemplu santajul (art. 194 Cod penal) este absorbit ca element circumstanţial de agravare în forma agravantă a alin. 2 art. 189, „dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau un alt avantaj”. Ca o condiţie, infracţiunea mai gravă nu este absorbită într-o infracţiune mai uşoară.

Bibliografie• Antoniu George, (2006), Revista de drept penal : studii şi practică judiciară : (1994-2006), Bucureşti: Hamangiu.• Dan Eugen-Ioan, (2009), Dreptul Penal. Partea Specială. Partea I-a, Tîrgu Mureş: Dimitrie Cantemir.• Dungan Petre, Tiberiu Medeanu, Viorel Paşca, (2010), Manual de drept penal : partea specială, Volumul I : Infracţiuni contra persoanei, Infracţiuni contra patrimoniului, Bucureşti: Universul Juridic.• Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac, (2009), Tratat de drept penal: Partea specială, Bucureşti: C.H. Beck.• Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, (2002), Drept penal. Partea specială, Bucureşti: ALL Beck.• Lazăr Valerică, (2006), Drept Penal : partea specială, Bucureşti: Universitară.• Rusu Ion, Rusu Minodora Ioana, (2010), Lipsirea de libertate în mod ilegal. Bucureşti: Universul Juridic.• Tudorel Toader, (2002), Drept penal. Partea specială, Bucureşti: ALL Beck.

30 Ibidem.

6

• Udroiu Mihail, (2010), Drept penal : partea generală : partea specială, Bucureşti: C.H. Beck.• http://www.scj.ro - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, pagina web.

7