80-universul copiilor_nr21&22 - sept-oct 2011

Universul copiilor O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Nr. 9&10 (21&22) /

Septembrie - Octombrie 2011

Dragi cititori,

Vă invităm cu bucurie să citiţi un nou număr, de toamnă, al revistei Universul Copiilor. Sperăm ca întâmplările şi gândurile

noastre să vă găsească bucuroşi şi să citiţi cu plăcere paginile ce urmează.

Aşteptăm cu drag impresiile şi poveştile voastre pe adresa redacţiei.

Preț: 4 RON

Şcoala Anastasia Popescu

În luna septembrie ne-am bucurat de două sărbătorit importante:

Nașterea Maicii Domnului (Sântămărie Mică) pe data de 8 sept, și Inălțarea Sfintei

Cruci, sau Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, pe data de 14 sept. Dacă prima dintre sărbători nu necesită explicații suplimentare, întrucât numele ei este

suficient de sugestiv, alta este situația cu cea de-a doua. Astfel, pentru a afla ce

sărbătorim de ziua Înălțării Sfintei Cruci, vă invităm să citiți mai departe: Sărbătoarea Înălţarea Sfintei Cruci ne amintește de un eveniment important din

viața Sfinților Împărați Constantin și a mamei sale, Elena, anume, descoperirea, pe

Muntele Golgota, a Crucii pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. În ajunul luptei cu Maxenţiu (persecutor al creştinilor care a trăit între anii 307-

312), împăratul Constantin a avut o impresionantă viziune: în plină zi, pe cer a apărut

o cruce formată din stele, însoţită de inscripţia „Prin acest semn vei învinge"! Şi așa

a fost : a învins! După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea

pe care a pătimit Mântuitorul Hristos. Astfel, la Ierusalim, aproape de muntele

Golgota, împărăteasa Elena descoperă trei cruci identice: una pe care a pătimit

Hristos şi două ale tâlharilor răstigniţi în aceeaşi zi cu Iisus. Împărăteasa era însă

mâhnită, căci nu ştia care dintre cele trei cruci era Sfânta Cruce pe care ea o căuta. În ajutor i-a venit Macarie, Patriarhul Ierusalimului de atunci, care a făcut o minine

folosindu-se de Sfânta Cruce: în localitate tocmai murise o tânără dintr-o familie

aristocrată. Patriarhul a apropiat fiecare dintre cele trei cruci de trupul fetei. Când

acesta a așezat lângă tânără crucea pe care a pătimit Iisus, aceasta a înviat şi a dat

slavă lui Dumnezeu.

Un nou început

În acest articol, primul meu articol, de altfel, voi scrie despre impresiile mele de început la Şcoala „Anastasia

Popescu”.

Am aflat întâmplător de ea, căutând pe internet o şcoală potrivită pentru mine. Aici am găsit doar lucruri bune. Mai

întâi mi s-au părut frumos aranjate sălile de clasă şi holurile, cu bun gust, astfel încât să te simţi bine. Apoi mi-a

plăcut foarte-foarte mult doamna directoare (Madame, cum îi spun copiii); e aşa drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare!

Toţi profesorii sunt drăguţi şi iubitori. Cât despre colegii de clasă, cred că sunt cei mai buni din toate şcolile în care

am învăţat până acum. Să nu uit de doamna dirigintă, mademoiselle Cristina! Cred că e primul profesor de franceză

care mă va face să îmi placă şi să învăţ această limbă.

De fapt, dacă mă gândesc bine, nu am mai avut niciodată ocazia să întâlnesc aşa o atmosferă şi un colectiv plăcut, aici

cam toată lumea din şcoală e simpatică. Îmi place mai ales relaţia atât de apropiată şi unită a elevilor cu profesorii şi

cu doamna directoare.

Mă bucur sincer că am găsit şcoala aceasta şi sper să fie la fel de bine şi în viitor!

Maria Ioana Florea - cl. a VII-a „Prinţul Radu”

2

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu


Ce știe psihologul ...

și ar fi bine să știți și dumneavoastră

(rubrică dedicată părinţilor şi profesorilor)

Așa cum am promis, continuăm seria articolelor

dedicate cititorilor seniori, pe care am inaugurat-o în

numărul trecut cu o introducere în ceea ce înseamnă

inteligența emoțională.

Inteligenţa emoţională este abilitatea de a percepe,

înţelege şi exprima emoţiile într-un mod adecvat şi de

a le gestiona astfel încât să faciliteze atingerea

scopurilor propuse.

Inteligenţa emoţională a fost definită ca un set de

abilităţi în baza cărora o persoană poate discrimina şi

monitoriza emoţiile proprii şi pe ale celorlalţi, precum

şi capacitatea acesteia de a utiliza informaţiile

deţinute pentru a-şi ghida propria gândire şi

comportamentul.

Iată aşadar care sunt abilităţile ce intră în

componenţa inteligenţei emoţionale:

- abilitatea de a înţelege şi interpreta adecvat

emoţiile proprii şi pe ale ale celorlalţi;

- abilitatea de a conştientiza şi de a manifesta

emoţii care pot ajuta gândirea;

- abilitatea de a înţelege corect informaţiile cu

încărcătură emoţională şi de a folosi eficient

cunoştinţele legate de emoţii;

- abilitatea de a gestiona propriile emoţii în vederea

dezvoltării intelectuale, emoţionale şi a atingerii

stării de bine;

În urma celor arătate putem aplica şi formula

adaptării şi succesului în viaţă:

Adaptarea cu succes = IQ + IE

Altfel spus, abilitatea unei persoane de a se adapta

cerinţelor vieţii şi de a face faţă situaţiilor

problematice depinde de funcţionarea integrată a

abilităţilor sale emoţionale, sociale şi de raţionament

(funcţionare cognitivă).

Inteligenţa emoţională din viaţa adultă îşi are originea

în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale din

viaţa preşcolară şi apoi şcolară. În această perioadă

achiziţionăm fundamental în plan emoţional, social şi

cognitiv. (va urma)

Ileana Zărnescu - psihoterapeut

Stiați că... despre prima zi de școala

• În Germania, prima zi de școală era considerată încă din

Evul Mediu o sărbătoare specială. Cu această ocazie, copiii

se duceau la biserică, unde avea loc o slujbă specială și

erau binecuvântați, apoi mergeau „în procesiune” la școală.

În prezent, în anumite landuri încă se păstrează această

tradiție. Cea mai apreciată tradiție germană rămâne însă

oferirea de Schultuete, denumite și conuri dulci. Fiecare

copil primește un con de hârtie colorată plin cu dulciuri și

rechizite. În unele zone, conurile dulci nu sunt oferite

direct copiilor ci poartă numele lor și sunt agățate în

Schultueten-Baum (copacul cu conuri dulci).

• In Japonia, anul școlar începe în luna aprilie printr-o

ceremonie specială numită Nyugakushiki. Tradiția

debutează prin pozele făcute la poarta școlii, urmate de o

festivitate formală, în cadrul căreia are loc un discurs de

bun-venit adresat elevilor și părinților. Pentru această

ocazie, copiii poartă noile uniforme și părinții se îmbracă în

cele mai bune haine, ceea ce înseamnă pentru mame

tradiționalul kimono.

• În Rusia, anul școlar începe pe 1 septembrie, zi în care se

sărbătorește Ziua Cunoașterii. Elevii dăruiesc flori

profesorilor și sunt întâmpinați de un « boboc » ce sună din

clopoțel fiind purtat pe umeri de un elev mai mare.

• În India, prima zi de școală este denumită ziua de

admitere, Praveshanotsavam și are loc la sfârșitul

primăverii. Elevii primesc ghiozdane, baloane, dulciuri și

manuale și, pentru că începutul școlii coincide cu debutul

sezonului musonic, primesc şi umbrele colorate.

• În Peru, copiii merg la școală doar atunci când nu mai au

de făcut alte sarcini domestice. Un copil de 7 ani va învăța

atât alfabetul cât și cum să cultive orez, manioc și banane.

• În Norvegia, prima zi de școală este considerată mai

importantă decât ziua de naștere. Tradiția este ca elevii să

primească ghiozdane noi, iar momentul este surprins cu

ardoare de către părinți și bunici prin numeroase

fotografii.

• În Suedia, Danemarca și SUA, în prima zi de școală,

profesorii primesc mere de la elevi. Acest obicei datează

din secolul al XVI-lea și s-a practicat în mod constant până

în secolul al XVIII-lea, perioadă în care profesorii erau

recompensaţi de către părinții elevilor printr-un tribut de

cartofi și mere. O altă explicație pentru această tradiție își

are sursa în Biblie, mărul simbolizând cunoașterea.

3



Buburuza neastâmpărată

A fost odată o buburuză neastâmpărată. Ea nu-şi asculta deloc părinţii. Într-o zi

a venit o tornadă peste tărâmul buburuzelor. Părinții ei îi spuseră să intre în

pivniță. Dar ea nu i-a ascultat pe părinți. A continuat să se joace afară. Tornada

s-a apropiat și mai mult și a ridicat-o pe micuța buburuză în aer.

Buburuza a fost dusă într-un oraș din America. Ea a aterizat pe o șosea. Bine că

semaforul arăta culoarea roșie, căci altfel mașinile ar fi călcat-o pe mica

buburuză.

- Asta nu se întâmpla dacă îmi ascultam părinții, spuse mica buburuză plângând.

Chestia cu semaforul a fost noroc pur. Oh, sunt singură și se apropie noaptea!

Buburuza a plecat să-și caute un adăpost. Chiar atunci apăru un copilaș care îi

spuse cu multă dragoste:

- Dragă buburuză, vino cu mine să te adăpostesc de noaptea geroasă.

Copilul împreună cu buburuza au ajuns acasă. Buburuza i-a spus:

- Mulțumesc, copile, m-ai salvat!

Dar vântul bătea și geamul copilului era deschis. Mica buburuză, fiind așa de

ușoară, a fost luată de vânt.

- O nu, buburuza, prietena mea! Strigă copilul îngrijorat.

Buburuza a fost plimbată de vânt toată noaptea și dimineața s-a trezit într-o poeniță. S-a întâlnit și cu altă buburuză,

dar nu cu familia ei. Din fericire, părinții ei o căutau prin această poeniță iar vântul a dus-o chiar în brațele mamei ei.

- Dragii mei părinți, de acum încolo o să vă ascult! Spuse buburuza aproape plângând de fericire.

Copii, din această lectură trebuie să învățați să vă ascultați părinții și să nu faceți ca mica buburuză.

Sonia Purcăroiu si Ina Negoiu - cl. a III-a ”Domniţa Bălaşa”

Povestea mea, povestea noastră Rubrica ”Povestea mea, povestea noastră” cuprinde povestioare lucrate de copiii Şcolii Anastasia Popescu sub îndrumarea doamnei psiholog Ileana Zărnescu.

Familia mea

Eu cu familia mea am mers la mare împreunã cu: mama, tata

şi fratele meu mai mare. Când am ajuns, tata a început să

zică:

- Hai să ne cazăm la un hotel din apropierea plajei.

- După aceea o să mergem la plajă?

- Sigur că da. Dar ne dăm cu protecţie solară.

- Bine! zise fratele meu Codrin.

- Abia aştept să-l văd pe tataia!

Când am ajuns la plajă, l-am văzut pe tataia în apă.

- Salut, tataie! Ce mai faci? zisei eu.

- Ai crescut mai mare. Vino să îţi arăt ceva. Uite o bicicletă.

Mi-a plăcut foarte mult. Am să mai merg acolo. Mircea Dorobanţu - cl. a III-a ”Domniţa Bălaşa”

4



SA GǍTIM ÎMPREUNǍ!

Fursecuri de ciocolată

Ingrediente: Unelte:

100 g unt 3 castroane

100 g zahăr 1 polonic

50 g zahăr pudră hârtie de pergament

1 ou tavă pentru cuptor

100 g făină un mixer

50 g făină de orez o lingură de lemn

1 linguriţă zahăr vanilat

½ linguriţă bicarbonat

100 g ciocolată

Opţional: 50 g alune;

1 lingură de coajă rasă

de portocale

Mod de preparare:

1. Încălzeşte cuptorul la 175 grade Celsius. Pune untul

înmuiat într-un castron şi amestecă-l cu zahărul şi

zahărul pudră. Amestecă bine cu o lingură de lemn

sau cu un mixer electric.

2. Adaugă oul şi amestecă-l cu untul.

3. Într-un alt bol amestecă făina, făina de ovăz,

zahărul vanilat şi bicarbonatul.

4. Zdrobeşte ciocolata şi amestec-o în acelaşi bol cu

alunele şi coaja rasă. Foloseşte o lingură de lemn.

5. Acum amestecă-le pe toate cu un polonic.

6. Pune hârtie de pergament în tavă. Aşează în tavă

porţii mici de aluat. Poţi să-ţi foloseşti degetele. Fii

atent să fie destul spaţiu între fursecuri, astfel

încât să poată creşte puţin în timp ce se coc.

7. Aşează tava în mijlocul cuptorului încins la 175

grade Celsius. Coace fursecurile timp de 12 – 15

minute.

8. Lasă prăjiturile în tavă până se răcesc. Apoi scoate-

le cu o spatulă.

9. Bucură-te de ele împreună cu familia.

Poftă bună!

Oana Mârzan - cl. a VIII-a „Prinţul Constantin”

Matiz, bondoaca maşinilor

(Chevrolet Spark. Compania „mamă” - General Motors)

Îmi place Matiz: este o maşină mică, foarte bună pentru

oraş, fiindcă are un consum foarte mic. Este ieftină, de

aceea este şi foarte populară.

Matiz este disponibil acum doar

în varianta hatchback cu cinci

uşi. Modelul iniţial a fost

proiectat de echipa de la

Italdesign Giugiaro, şi de-a

lungul timpului a avut parte de

patru restilizări.

Modelul predecesor al acestei

maşini este Tico, de la care s-au

schimbat cutia de viteze (care a

fost îmbunătăţită) şi designul.

A treia generație a modelului,

denumită intern M300, a fost

prezentată mai întâi în 2007 la

New York concept cu trei uși,

denumit Chevrolet Beat. Acesta

a intrat în producție în anul

2009, iar din 2010 a devenit

disponibil și în Europa sub

numele de Chevrolet Spark.

Motoarele folosite sunt de 1 și

1,2 litri, cu patru cilindri, iar din

vara anului 2011, în premieră

pentru Matiz, a fost introdusă

și o versiune diesel a acestuia,

oferită deocamdată doar în

India.

Detalii tehnice:

- motorizare de la 0,8 litri la 1,2 litri;

- tip caroserie: 5 uşi hatchback;

- lungimea: 3,5m-3,65m;

- greutate: 1272kg-1358kg

Ionuţ Boer, cl. a VII-a „Prinţul Radu”

Lista evoluţiei:

M(matiz)100

M150

M200

M300

5



World of Warcraft - Experienţa RPG (Role Playing

Game)

Ce sunt jocurile RPG? Sunt jocurile în care îţi creezi

un caracter (personaj) într-o lume virtuală. Acest

caracter este controlat de tine şi joacă un anumit rol

în acea lume.

Pentru mine, World of Warcraft este un hobby care

îmi ocupă mult din timpul liber.

Caracterului tău trebuie să îi găseşti o rasă şi o clasă

în care te regăseşti sau care ţi se pare potrivită.

Fiecare rasă are propriile ei puteri şi fiecare clasă are

propriile sale abilităţi. După ce ţi-ai construit aspectul

caracterului tău, începe aventura!

Eu mi-am creat un Night Elf asasin, pentru că Night

Elfii au abilitatea de a se ascunde în umbră, ceea ce îi

face foarte greu de detectat. Ei sunt maeştri în

FURIŞARE (o abilitate a asasinilor).

De asemenea, mi-am creat multe alte caractere. Însă

pe Night Elf am lucrat cel mai mult, pentru că este

caractreul meu principal. Partea cea mai palpitantă a

WOW-ului este PVP-ul. În PVP te confrunţi cu alţi

jucători iar câştigătorul este cel care încă trăieşte la

finalul duelului. Eu ador să mă lupt cu alţi jucători

pentru că este palpitant să îmi măsor calităţile cu alţi

oameni reali. Este o senzaţie specială, creată de

adrenalina luptei. Cel mai amuzant este când joci cu un

prieten.

Îmi place foarte mult Worl of Warcraft, dar oricât de

mult aş fi prins de febra jocului, nu pierd contactul cu

realitatea.

Mihnea Bălănescu - cl. a VIII-a, „Prinţul Constantin”

Vorbe mari de la copiii mici

Pronumele personal personalizează personajul

personalizând povestea povestitorului.

Irina Mateescu – cl. a V-a „Domniţa Maria”

Linişte la Biberach

Anul acesta am fost prin mai multe ţări, într-un circuit

de o lună şi jumătate. Iată itinerarul nostru:

Plecare din Bucureşti (26.06.2011) – Cluj – Viena

(Austria) – Biberach (Germania)– Bourgogne (Franţa) –

Elveţia – Novara (Italia) – Slovenia – Croaţia - Serbia

(Beograd) – Bucureşti (11. 08. 2011)

Un oraș care mi-a plăcut foarte mult este Biberach. Aici

am stat patru zile. Am lăsat-o pe mama la treburi, iar eu

cu Cristi şi tata am fost să vedem tot oraşul.

În prima zi am urcat pe lâgă un turn şi am văzut oraşul

de sus. În Biberach aproape nu sunt blocuri ; doar

foarte puţine, în partea oraşului modern. Tot oraşul este

plin de căsuţe tradiţionale, care se văd foarte frumos

de sus. În centru se vede biserica iar în est este

« Kavo », firma unde lucrează mama.

A doua zi, ne-am dus cu autobuzul la « Biber-center »,

unde am fost să-i luăm tatei GPS.

Trebuie menţionat că toată lumea de aici (mai ales vara)

mănâncă îngheţată şi bea bere. Este un oraş foarte

liniştit. Este un loc numai bun de crescut copii.

Am mai observat că toţi merg cu bicicleta (e şi normal,

pentru că străduţele sunt mici). Autobuzele vin la timp,

motiv pentru care îţi poţi planifica totul foarte uşor.

În ultima zi, am fost la un lac frumos, unde eu şi fratele

meu am hrănit raţele. Am mâncat ”Wurst” şi încă o

mâncare tradiţională. Seara, eu şi mama am mers la

biserica de rit catolic, la slujbă.

Mi-a plăcut foarte mult şi n-am să uit că am fost în aşa

un orăşel frumos, cu numai 40 000 de locuitori !

Ioana Drăguşanu - cl. a VI-a „Prinţul Matei”

6



Malamuţii de Alaska

Eu am un prieten bun, un malamut de Alaska pe nume Cupun,

care în limba eschimoşilor înseamnă „cărbune”. E o fetiţă

foarte jucăuşă pe care am primit-o acum câţiva ani, într-o

seară de miercuri. Era un pui pufos pe atunci şi, când am

văzut-o, am fost foarte fericit. Acum Cupun măsoară 1,10 m ;

are o pată mare şi albă pe burtică, iar spatele este negru.

Toată ziua doarme şi mănâncă şi-mi place să mă joc cu ea.

Sunt fericit de câte ori o văd, la fel ca-n prima zi.

Malamutul de Alaska este o

rasă de câini care îşi are

originea, aşa cum îi spune şi

numele, în America de Nord,

Alaska.

În concursuri, pentru a trage

un tir este nevoie de 6

malamuţi sau 12 husky. Ca

talie, malamuţii de Alaska

sunt mai înalţi decât husky. Ei sunt foarte asemănători cu

lupii. Sunt atât de abili, încât pot chiar să prindă din zbor o

vrăbiuţă.

Malamuţii au labele foarte puternice dar nu sunt violenţi. Au

blana groasă (20 cm grosime) ca să le ţină de cald în regiunile

polare de unde vin. Spre deosebire de husky, malamuţii nu au

ochii albaştri. Sunt foarte mâncăcioşi : mănâncă şi două

castroane de mâncare pe zi !

Olaru Ştefan - cl. a VII-a „Prinţul Radu”

Vizită la Muzeul Antipa

După aproape trei ani

în care a fost în

renovare, Muzeul

Naţional de Istorie

Naturală „Grigore

Antipa” s-a redeschis

vizitatorilor. Câteva sute de oameni au stat la

coadă sâmbătă, în ziua deschiderii, pentru a vizita

muzeul. Printre aceştia m-am numărat şi eu. Eram

nerăbdător, mai ales că nu-l vizitasem înainte.

Încă de la intrare m-a impresionat giganticul

schelet de dinozaur. Exponatele pe care le-am

văzut la Muzeul Antipa sunt absolut fabuloase.

Pelicanii (cu care mi-am făcut şi eu poză) păreau

atât de reali încât îmi venea să îi mângâi. Am văzut

tot felul de specii de păsări, care de care mai

frumoase, aşezate într-un decor care te făcea să

crezi că eşti chiar acolo, în habitatul lor natural.

Foarte mult m-a impresionat o scenă în care o

haită de lupi atacă un cerb şi o alta, în care o vulpe

aduce drept hrană puilor ei un iepure însângerat.

Aş putea să spun că în acest muzeu am văzut

animale de pe toate continentele lumii. Sper că v-

am făcut atât de curioşi încât să vă doriţi să-l

vizitaţi şi voi.

Mihnea Lungu - cl. a IV-a”Domniţa Ancuţa”

Experimente

Vă voi prezenta câteva experimente care se bazează pe amestecul diverselor substanţe

chimice cu apă.

Să începem cu sarea. Punem sarea în apă şi observăm că sarea se duce la fund. Dacă

începem să amestecăm, apa devine tulbure. După un timp de amestec apa devine mai

limpede iar impurităţile rămân la fund. Asta pentru că sarea s-a dizolvat în apă, iar

culoarea obţinută este gri.

Într-un alt vas cu apă punem zahăr. Observăm că, de asemenea, zahărul se lasă la fund.

Pentru a se dizolva, amestecăm mai puţin decât la sare. Se obţine o soluţie limpede.

Într-un alt vas punem ulei în apă. Uleiul se ridică la suprafaţă iar apa rămâne limpede. Amestecăm uleiul în apă, dar,

dacă ne oprim neadăugând nimic, uleiul revine deasupra. Dacă punem detergent peste apă şi ulei, apa se va amesteca

cu uleiul şi cu detergentul şi va ieşi o substanţă gălbuie.

Dacă într-un alt vas cu apă punem cafea măcinată, cafeaua va rămâne deasupra apei. Amestecând cafeaua cu apa, vom

obţine o substanţă maro închis. Dacă amestecăm apă cu nisip, constatăm că nisipul se duce la fund, iar apa va avea o

culoare portocalie. Dacă adăugăm miere în apă, mierea ajunge la fund. După ce amestecăm, mierea se dizolvă şi

substanţa obţinută va fi de gălbuie.

Toate aceste experimente le-am realizat la ora de fizică. In numerele următoare vom reveni şi cu alte astfel de

descoperiri. Fiţi pregătiţi ! Cristian Lungoci - cl. a VII-a „Prinţul Radu”

7



Cartea, izvor de bucurii

Cartea este cel mai bun prieten al omului. Avem nevoie

de cărţi pentru ne instrui. În cărţi găsim poezii, poveşti,

jocuri şi alte informaţii.

Ionel scrie o carte. El şi-a propus să o numească „Frunza

roz”.

Era o frunză diferită de celelalte şi nu avea prieteni.

Iarba strălucitoare ca smaraldul era presărată cu mici

diamante de rouă. Ionel vrea să scrie despre o frunză

roz care a căzut pe iarba strălucitoare. Scriind, el se

gândeşte ce poate să comunice cu ajutorul acestei cărţi.

Ar vrea să le dea cititorilor un sfat preţios: să nu se dea

nimeni bătut.

Ionel se inspiră din celelalte cărţi citite care erau

deosebite, deoarece aveau multe expresii frumoase şi

erau foarte atractive. Lui Ionel cărţile i-au dăruit multe

bucurii: din ele a învăţat taina citirii, din ele a învăţat să-

şi dezvolte imaginaţia şi să creeze el însuşi. Pe el l-au

impresionat multe personaje: Peter Pan, Micul Prinţ, Tic

din Cireşarii, Fram-ursul polar şi multe altele, pentru că

sunt interesante, chiar pasionante.

Ionel îşi dorea de mult să scrie o carte, numai că nu

putea, deoarece nu avea stilou, până când a primit unul

de ziua lui, la aniversarea de zece ani. El vrea să

comunice celorlaţi învăţătura din proverbul: „Nu e

frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.”

Pentru Ionel, cartea este un prieten adevărat, deoarece

cartea este lângă tine la nevoie şi nu te părăseşte

niciodată.

Andreea Bîscu - cl. a IV-a ”Domniţa Ancuţa”

Gânduri

V-aţi gândit vreodată că ar fi mai bine dacă aţi fi trăit

în altă epocă sau în altă ţară? Dar de ce? Credeţi că

aşa ar fi mai bine? Mai uşor? Dacă v-aţi gândit

vreodată la asta înseamnă că nu eraţi pe deplin fericiţi.

În acel moment, credeaţi că ar fi mai bine. Dar nu, nu

va fi mai uşor sau mai frumos, pentru că oamenii sunt la

fel, oriunde sau oricând ar fi…

Dacă v-aţi gândit vreodată cum ar fi să trăiţi în altă

epocă sau în altă ţară, vă invităm să ne impărtăşiţi

poveştile voastre pe adresa redactiei. Cele mai

interesante poveşti vor fi premiate.

Mara Ciuntu -cl. a VII-a „Prinţul Radu”

Colţul campionilor

Campioana noastră la echitaţie,

Irina Mateescu s-a întors din

nou cu medalii acasă.

La Cupa Municipiului Bucureşti

la sărituri (9-11 octombrie),

Irina a ocupat locul 1 şi 2.

Cupa României (29-30

octombrie) : Irina ia locul 1 şi

este astfel campioană

naţională la copii!

Felicitări Irina !

Despre animale

Sunt cunoscute peste un million de specii de animale.

Ele sunt adaptate aproape oricărui habitat. Unele chiar

îşi petrec mare parte din viaţă în interiorul altui animal.

Animalele, spre deosebire de plante, nu îşi produc

singure hrana, astfel că sunt nevoite să mănânce alte

organisme. Ele au multe celule, se pot reproduce, pot

simţi şi reacţionează la mediul înconjurător.

Majoritatea animalelor progresează în diverse stadii

ale vieţii.

Caracteristicele animalelor :

- Majoritatea animalelor preiau prin gură mâncarea.

- Vertebratele care trăiesc pe pământ respiră aer prin

nări.

- Majoritatea animalelor au ochi.

- Toate animalele au un sistem excretor

prin care elimină deşeurile.

- Vertebratele au schelet intern osos

pentru a-şi sprijini corpul.

- Pielea poate fi acoperită cu solzi, pene sau blană

pentru a proteja animalul şi a-i ţine cald.

- Multe animale au picioare care îi ajută să se

mişte eficient.

- Muşchii le permit animalelor să se

deplaseze în căutarea hranei.

Andra Maria Mehedinţu - cl. a IV-a ”Domniţa Ancuţa”

8



Sponsori: Şcoala Anastasia Popescu – prin bunăvoinţa doamnei director prof. Mona Şerbănescu.

Echipa de redactori condusă de prof. Ioana Paşparugă şi Gia Iova, bibliotecar:

Andra Maria

Mehedinţu

cl. a IV-a

Andreea

Bîscu

cl. a IV-a

Cristian

Lungoci

cl. a VII-a

Ioana

Drăguşanu

cl. a VI-a

Ionuţ Boer

cl. a VII-a

Ina Negoiu

cl. a III-a

Irina Mateescu

cl. a V-a

Mara Ciuntu

cl. a VII-a

Maria Ioana

Florea

cl. a VII-a

Mihnea

Bălănescu

cl. a VIII-a

Mihnea Lungu

cl. a IV-a

Mircea

Dorobanţu

cl. a III-a

Oana Mârzan

cl. a VIII-a

Ştefan Olaru

cl. a VII-a

Sonia Purcăroiu

cl. a III-a

Turnirul cetăţilor

În Cetatea Braşovului a avut loc festivalul medieval “Turnirul

Cetăţilor”. Nobili, cavaleri şi scutieri s-au luptat cu săbii,

topoare de luptă şi biciuri de luptă.

Cavalerii purtau mănuşi de metal,

cămaşă de zale si coif. Cavalerii

aveau în mâini lăncii şi scuturi. Pe

scut era desenat blazonul

cavalerului, un desen după care

acesta putea fi recunoscut pe

câmpul de luptă.

Atunci când nu plecau să lupte în războaie cavalerii găseau

motive să se lupte între ei, de plăcere sau pentru dragostea

vreunei domniţe. Întrecerile dintre cavaleri se numeau

turniruri. Mai întâi cavalerii se luptau călare încercând să se doboare cu lancea. Apoi se luptau cu săbiile până când

unul dintre ei se preda. Învingătorul câştiga admiraţia domniţei.

Nu era deloc plictisitoare viaţa în Evul Mediu! Sonia Purcăroiu – cl. a III-a ”Domniţa Bălaşa”

Adresa redacţiei: Str. Popa Nan, nr. 47B – Şoala “Anastasia Popescu”

Vă invităm să ne vizitaţi şi pe site-ul: www.arc-en-ciel.ro

ISSN : 2069–0177. ISSN-L : 2069–0177.

scut şi coif

săbii şi topoare de luptă halebarde

Nobili luptând (Paladinii de Terra Mestre)

80-universul copiilor_nr21&22 - sept-oct 2011

Documents