8. ana balan - justitia restaurativa n romnia de la teorie la practic

8/10/2019 8. Ana Balan - Justitia Restaurativa n Romnia de La Teorie La Practic

http://slidepdf.com/reader/full/8-ana-balan-justitia-restaurativa-n-romnia-de-la-teorie-la-practic 1/10

PROBATION junior ● 116

Justi ţia restaurativ ă în România – de la teorie la practic ă

Lect.univ.dr. Ana BĂLAN35

Vicepreşedinte, Societatea Română de Criminologieşi Criminalistică Mediator, Colegiul Mediatorilor, România

Justi ţ ia restaurativ ă este un concept teoretic pu ţ in cunoscut, chiar şi în rândulspeciali ştilor din domeniul dreptului, cu atât mai pu ţ in abordat ă în via ţ a real ă .

Institu ţ ionalizarea medierii şi apari ţ ia practicii în domeniu, cu pa şi timizi şi uneoricontestat ă cu virulen ţă în ceea ce prive şte recurgerea la aceast ă modalitate desolu ţ ionare a disputelor în cauze penale, a creat baza legal ă pentru ca elemente ale

justi ţ iei restaurative s ă î şi găseasc ă locul în strategiile şi practicile care vizeaz ă reintegrarea social ă a celor care au comis infrac ţ iuni. O trecere în revist ă arecomand ă rilor interna ţ ionale cu privire la utilizarea medierii în cauze penale,

prezentarea legisla ţ iei na ţ ionale privind medierea şi modul în care se poate crea o practic ă benefic ă nu numai victimelor şi infractorilor, dar şi comunit ăţ ii constituiesubiectele acestui articol, din perspectiva unui actual mediator, cu experien ţă însistemul justi ţ iei penale.

Introducere

Întrebări legate de modalităţi alternative sistemului clasic de justiţie în rezolvareaunor cazuri penale au devenit o preocupare pentru mine în anul 1997, în timpulvizitării unui penitenciar pentru minorişi tineri. Atunci, printre alte activităţi derutină, am stat de vorbă cu un adolescent de 16 ani, condamnat la doi ani de

închisoare cu executare pentru comiterea unei infracţiuni de furt – sustragerea uneicutii cu faianţă dintr-o magazie aflată în curtea vecinuluişi folosită pentru renovareapropriei bucătării.Am imaginat atunci un scenariu în care poliţistul/procurorul/judecătorul, sesizat decătre păgubaş, stă de vorbă cu părţile (copilulşi părinţii, vecinul), aceştia cad la învoială pentru restituirea cutiei cu faianţă sau a contravalorii acesteia, copilul î şi cerescuze pentru necazul provocat, părinţii î şi exprimă regretul pentru neplăcerile cauzateşi se angajează să îl supravegheze mai cu atenţie pe acesta, iarpoliţistul/procurorul/judecătorul îl avertizează asupra consecinţelor în cazul în careastfel de fapte se repetă. Simplu, eficient, f ără irosire de timpşi resurse (Bălan, 2011).Scenariul a rămas, cel puţin încă 10 ani de atunci, în domeniul ficţiunii, deoarece nuerau întrunite condiţiile (legislative, procedurale, mentale, atitudinale) care să permită recurgerea, în anumite cazuri, la ceea ce în literatura de specialitate este cunoscut subnumele de justiţie restaurativă (Marshall, 1999). Am aşteptat însă, cu răbdare şiinteres, momentul în care o astfel de abordare va fi posibilă şi în România. Apariţia

35 Email:[email protected]




Legii nr. 192 din 2006 privind mediereaşi organizarea profesiei de mediator a creatpremisele recurgerii la mediere inclusiv în cazurile penale, iar intrarea în vigoare anoului Cod penalşi Cod de procedură penală vor extindeşi dezvolta cadrul legal

pentru ca medierea să poată deveni o metodă eficientă de prevenireşi control adelincvenţei, dacă instituţiile şi persoanele implicate vor aflaşi înţelege avantajalerecurgerii la mediere.Aspectele cuprinse în acest articol reprezintă o perspectivă proprie (bazată peexperienţa în proiecte internaţionale care vizează îmbunătăţirea sistemului de justiţieşi cea de mediator autorizat) cu privire la modul în care transpunerea în practică aprevederilor legale privind medierea poate contribui, cu efecte benefice pentru toţi ceiimplicaţi – victime, infractori, familiile acestora, instituţii de stat, asociaţiiprofesionale ale mediatorilor, comunitatea, în general – la creşterea calităţii actului de justiţie şi, implicit, a satisfacţiei şi siguranţei comunitare.

Reglement ă ri interna ţ ionale privind justi ţ ia restaurativ ă Comunitatea europeană manifestă un interes constantşi continuu în promovareamedierii în materie penală, ca opţiune flexibilă şi cuprinzătoare, axată pe rezolvareaproblemeişi pe implicarea părţilor, în completare sau ca alternativă a proceduriipenale tradiţionale. În acest sens, Consiliul Europei a elaborat o serie întreagă derecomandări către statele membre, printre care: Recomandarea (85) 11 privind poziţiavictimei în dreptul penalşi procedura penală; Recomandarea (87) 18 privindsimplificarea justiţiei penale; Recomandarea (87) 20 privind reacţiile sociale faţă dedelincvenţa juvenilă; Recomandarea (87) 21 privind asistenţa victimelorşi prevenireavictimizării; Recomandarea (88) 6 privind reacţiile sociale faţă de comportamentul

infracţional al tinerilor proveniţi din familiile emigrante; Recomandarea (92)16privind reglementările europene asupra sancţiunilor şi măsurilor aplicate încomunitate; Recomandarea (95) 12 privind administrarea justiţiei penale;Recomandarea (98) 20 privind medierea familială; Recomandarea (99) 19 privindmedierea în materie penală; Recomandarea (22)2000 privind îmbunătăţireaimplementării regulilor europene pentru sancţiunişi măsuri comunitare.Toate aceste documente au ca element comun identificarea unor modele consensualede rezolvare a conflictelor, iar la baza promovării lor stă o nouă filosofie, prezentată în literatura de specialitate sub diverse titulaturi: justiţie comunitară, justiţierestaurativă, justiţie informală. În practică, se foloseşte în mod frecvent denumirea demediere [Memorandum explicativ la Recomandarea (19)99 privind medierea înmaterie penală], însă trebuie precizat că nu există o relaţie de sinonimie între noţiuneade mediereşi cea de justiţie restaurativă; aceasta din urmă reprezintă un concept multmai larg, în care se includeşi medierea, care este de fapt principala formă în care seconcretizează justiţia restaurativă (Walgrave, 1998), alături de o mare varietate deforme particulare incluse în conceptul restaurativ.




Conform unei alte definiţii, justiţia restaurativă este prezentată ca fiind un răspuns lainfracţiune focalizat pe victimă, care oferă celor implicaţi în săvârşirea infracţiunii –victimă, infractor, familiile acestora, comunitate – prilejul de a reacţiona direct la

prejudiciul moralşi material cauzat prin infracţiune (Umbreit, 1994).Recomadarea (99)19 privind medierea în materie penală este un prim instrumentpentru implementarea medierii victimă-infractor, întrucât încurajează statele membresă asigure posibilitatea medierii, ca serviciu confidenţial şi voluntar acceptat, în toateetapele procesului penal.Un alt document care sprijină dezvoltarea justiţiei restaurative este Proiectul derezoluţie al ONU referitor la programele de justiţie restaurativă în domeniul penal,aprobat de Comisia pentru Prevenirea Criminalităţii şi Justiţie Penală a ONU, înaprilie 2000.La 8 decembrie 2000 a fost constituit Forumul European pentru Mediere

Victimă /Infractor şi Justiţie Restaurativă. Scopul acestui organism constă însprijinirea, implementareaşi dezvoltarea în Europa a medierii victimă /infractorşi aaltor practici specifice justiţiei restaurative, stabilindu-se ca prioritate colaborareadintre mediatori, servicii de mediere, responsabili cu elaborarea politicilor penale,cercetătorişi practicieni în domeniul justiţiei penale din Europa.Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene referitoare la statutul victimelor încadrul procedurilor penale, prin care statele membre ale UE se obligă să-şi adaptezelegile naţionale, astfel încât să ofere victimelor infracţiunilor un minimum deprotecţie cuprinde, în art. 10, următoarele referiri la medierea în sistemul de justiţiepenală:

1) “ Fiecare stat membru trebuie să promoveze medierea în cazurile penale pentruinfracţiunile pe care le consideră adecvate acestui tip de măsură”.2) “Fiecare stat membru trebuie să se asigure că poate fi luată în considerare orice înţelegere între victimă şi infractor apărută în cursul unei asemenea medieri în cazuripenale”.

Reglement ă ri na ţionale privind medierea în cauzele penale

Ca urmare a acestor recomandări şi în vederea alinierii la standardele europene, având în vedere obţinerea statutului deţară membră a Uniunii Europene, România areglementat mediereaşi profesia de mediator prin adoptarea Legii nr.192/2006, cumodificările şi completările ulterioare. Scopul acesteia vizează ridicarea calităţiiactului de justiţie prin satisfacerea mai rapidă a intereselor părţilor, prin reducereavolumului de activitate al instanţelor de judecată şi degrevarea lor de cât mai multecauze, care pot fi soluţionate de către părţi, în afara instanţelor de judecată.




Medierea este definită în art.1 din legea menţionată ca: „O modalitate de soluţionare aconflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate demediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitateşi confidenţialitate, având liberul

consimţământ al părţilor. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre eleşi să le sprijinepentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile,eficienteşi durabile.”Dispoziţii speciale privind medierea în cauzele penale sunt cuprinse în art.67-70 dinLegea nr.192/2006. În conformitate cu acestea, medierea se aplică în cauzele penalecare privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.Conform Codului penal în vigoare, pot face obiectul procesului de mediereurmătoarele infracţiuni: lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală şi vătămareacorporală din culpă, violarea de domiciliu, ameninţarea, violarea secretuluicorespondenţei, divulgarea secretului profesional, violul, seducţia, pedepsirea unorfurturi la plângerea prealabilă, abuzul de încredere, distrugerea, tulburarea de posesie,abandonul de familie, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minoruluişitulburarea folosinţei locuinţei. De asemenea, poate face obiectul medierii latura civilă a tuturor celorlate infracţiuni prevăzute în Codul penalşi legile speciale.Nici persoana vătămată, nici f ăptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte proceduramedierii, iar în cazul în care aceştia î şi dau acordul, medierea trebuie să se desf ăşoare în aşa fel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă estecazul, la serviciile unui interpret.Procesul-verbal prin care se închide procedura medierii trebuie să arate dacă părţileau beneficiat de garanţiile prevăzute ori, după caz, să menţioneze faptul că aurenunţat expres la acestea.În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desf ăşurarea procesului penaltrebuie asigurate, în mod corespunzator,şi în cadrul procedurii de mediere.Dacă şedinţele de mediere se desf ăşoară înaintea începerii procesului penalşi sefinalizează prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentruaceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată. Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentruintroducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desf ăşurăriimedierii. În cazul în care părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care î şi va relua cursul de ladata întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-seşi timpul scurs înainte de suspendare.În cazul în care medierea se desf ăşoară după începerea procesului penal, urmărireapenală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a




contractului de mediere. Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de lege (ajungerea la o înţelegere întrepărţi şi soluţionarea conflictului, constatarea de către mediator a eşuării medierii sau

depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi), dar nu mai mult de 3luni de la data semnării contractului de mediere.Mediatorul are obligaţia să comunice organului judiciar acordul de mediereşiprocesul-verbal de închidere a medierii în originalşi în format electronic, dacă părţileau ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere în celelalte situaţii.Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care seconstată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirareatermenului de 3 luni prevăzut de lege.

Avantaje ale medierii în cauzele penale

Termenul mediere în sens general (care nu este specific contextului penal)desemnează procesul de soluţionare a disputelor, implicând participarea unei a treiapărţi (neutre), în scopul facilitării ajungerii la un acord încheiat prin liberulconsimţământ al părţilor.Medierea în materie penală este definită ca un proces desf ăşurat între victimă şiinfractor, părţi care au posibilitatea ca, în mod voluntar, să participe activ larezolvarea problemelor rezultate în urma comiterii unei infracţiuni, beneficiindşi deajutorul unei a treia părţi neutre care este un mediator profesionist sau un membru alcomunităţii (Recomandarea (19)99 privind medierea în materie penală).Medierea se poate realiza direct, atunci când părţile se întâlnesc în prezenţa unuimediator sau indirect, când fiecare parte se întâlneşte separat cu acesta. Părţilemedierii pot fi: victimaşi infractorul, alături de care pot fi prezenteşi rudele lor,reprezentanţi ai comunităţii sau reprezentanţi din partea autorităţilor locale. În toatecazurile este esenţial ca mediatorul să fie neutru, iar participarea părţilor, voluntară.Pe plan internaţional, în rândul specialiştilor preocupaţi de instituţia medierii semanifestă tot mai pregnant opinia că această formă alternativă de rezolvare aconflictelor poate marca un progres semnificativ faţă de sistemul penal actual,datorită avantajelor pe care le aduce pentru toate părţile implicate: victimă, infractor,comunitate, societate (McKay, 2007).Avantajele justiţiei restaurative pentru victimă sunt multiple: aceasta are un rol sporit în desf ăşurarea sesiunilor de mediere, problema poate fi rezolvată rapid, cu oprocedură clară legată de fapta în sine, nu despărţită cronologic de ea. În soluţionarepoate fi angrenată familia şi comunitatea, iar contactul dintre victimă şi autorulinfracţiunii poate fi benefic: infractorul poate cere iertare direct victimeişi poaterepara prejudiciul. Ca urmare, prin rapiditatea derulării procesului de mediere între




cele două părţi implicate, satisfacţia este mai apropiată faţă de momentul comiteriiinfracţiunii.Nu sunt de neglijat nici avantajele justiţiei restaurative în cazul infractorului: acestaeste implicat în decizia privitoare la sancţiune sau compensaţii, î şi asumă responabilitatea pentru faptele sale ilegaleşi suportă consecinţele, acceptă reparareaprejudiciului moralşi/sau material. Întrucât nu se recurge la privarea de libertate nicianterior audierii, nici după (arest preventiv sau detenţie), contactul cu sistemul judiciarşi implicarea acestuia sunt evitate, cu efecte directe asupra reducerii risculuide recidivă (Umbreit, 2001).Implicarea în procesul de mediere a victimeişi a infractorului este diferită faţă deprocedurile penale obişnuite, unde statulşi infractorul sunt actorii principali. Unobiectiv al medierii constă în a furniza părţilor posibilitatea de a rezolva disputa însensul în care doresc, prin bună înţelegereşi în beneficiul amândurora. Atingereaacestui scop implică un rol constructivşi activ din partea lor, uneori chiar inovator.

Justi ţia restaurativ ă – de la teorie la legisla ţ ie şi practic ă

Deşi sintagma „justiţie restaurativă” nu se regăseşte în nici unul dintre actelenormative care reglementează modul de prevenire, controlşi sancţionare a faptelorpenale în România, consider că dispoziţiile speciale privind medierea în cauze penale(Legea nr.192/2006 cu modificările şi completările ulterioare), coroborate cuprevederile din Codul penalşi Codul de procedură penală în vigoare sunt suficientepentru dezvoltarea practicii în domeniu. Cu toate acestea, puţinele statisticidisponibile cu privire la mediere arată că domeniul penal este aproape inexistent pelista cazurilor soluţionate prin această metodă alternativă de rezolvare a disputelor(Călin, Călin, Coţovanu, 2012).

Care sunt motivele şi ce se poate face pentru ca medierea în materie penal ă să devin ă o realitate?

Profesia de mediator este relativ nouă în România, având în vedere că reglementareaei s-a realizat în anul 2006, iar primii mediatori au fost autorizaţi începând cu anul2007.Fiind o instituţie la început de drum, medierea, ca modalitate alternativă de rezolvarea disputelor, încearcă să î şi găsească loculşi rolul în rândul profesiilor liberaleşi să

facă faţă provocărilor caracteristice unei societăţi în care, prin tradiţie şi mentalitate,cei care au de rezolvat o situaţie conflictuală se adresează cu preponderenţă organelor judiciare. La aceasta se adaugă şi alte puncte slabe: insuficienta informare cu privirela mediere a categoriilor profesionale care ar trebui să fie interesate de modalităţialternative de rezolvare a disputelor – judecători, procurori, poliţişti, avocaţi,reprezentanţi ai autorităţilor publice centraleşi locale; slaba disponibilitate de




utilizare a medierii victimă-delincvent înainte deşi după pronunţarea sentinţei;inexistenţa fondurilor financiare necesare acoperirii costurilor procedurii medieriipentru utilizatori, în cazurile penale; lipsa unei pregătiri adecvate a mediatorilor

pentru acest tip de dispute.Pentru înlăturarea unora dintre aceste dificultăţi, au fost întreprinse o serie de măsurişi acţiuni. Pe plan legislativ, au fost adoptate modificări succesive ale Legii privindmediereaşi organizarea profesiei de mediator, cu scopul de a promova medierea, cametodă alternativă de soluţionare a disputelor în rândul justiţiabililor. Cea maisemnificativă prevedere se referă la obligaţia persoanelor fizice sau persoane juridicede a participa laşedinţa de informare privind medierea, inclusiv după declanşareaunui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale aconflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precumşi în alte materii(Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.90/2012).În conformitate cu aceste prevederi, participarea la oşedinţă de informare referitoarela avantajele medierii a devenit obligatorieşi în cazul infracţiunilor pentru careretragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală,după formularea plângerii, dacă f ăptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iarvictima î şi exprimă consimţământul de a participa laşedinţa de informare împreună cu f ăptuitorul; dacă aceasta refuză, şedinţa de informare se desf ăşoară separat.Dovada participării laşedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă unadintre părţi refuză în scris participarea laşedinţa de informare, nu răspunde invitaţieiori nu se prezintă la data fixată, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune ladosarul instanţei.

Deşi, iniţial, neîndeplinirea acestei obligaţii a fost prevăzută cu sancţiunea respingeriide către instanţă a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, punerea în aplicareaa prevederii s-a amânat, în ceea ce priveşte cauzele penale, până la intrarea în vigoarea noului Cod penalşi de procedură penală, respectiv începutul anului 2014.Ca urmare a recentelor modificări legislative, a crescut interesul pentru profesia demediator: în Tabloul mediatorilor sunt înscrişi peste 3.500 de mediatori autorizaţi,organizaţi în 88 de asociaţii profesionale (www.cmediere.ro), iar numărul celor careurmează cursuri de formare în mediere este în continuă creştere. Mediatorii au studiisuperioare, experienţă profesională anterioară (minim 3 ani vechime în muncă) şiprovin din toate segmentele vieţii sociale: asistenţi sociali, avocaţi, notari, profesori,

medici, psihologi, ingineri, diplomaţi, oameni de afaceri, foşti poliţişti, judecători,procurori.Au fost înfiinţate birouri ale mediatorilor în toate zoneleţării, mai ales în oraşelereşedinţă de judeţ în care funcţionează judecătorii, iar mediatorii s-au organizatşi au încheiat protocoale de colaborare cu instanţele de judecată. Cu toate acestea, dindatele oficiale rezultă că numărul de cazuri rezolvate prin mediere în materie penală




este extrem de redus – 2 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi3 acorduri încuviinţate de instanţele de judecată în 2011 (Călin, Călin, Coţovan,2012).

Deşi, conform legii, medierea este o activitate de interes public, iar „organele judiciareşi arbitrale, precumşi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medieriişi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele” (art.6 din Legeanr.192/2006), un procent redus de procurorişi judecători sunt informaţi cu privire lalegislaţia privind medierea (Păroşanu, Balica, Bălan 2013) şi, ca urmare, nurecomandă recurgerea la această procedură. Situaţia este aceeaşi în rândul poliţiştilorşi al autorităţilor publice locale, iar o parte dintre avocaţi manifestă încă multă reticenţă în sf ătuirea clienţilor să recurgă la mediere, în cazurile pretabile.În ceea ce priveşte opinia publică şi societatea civilă, se simte o lipsă de informareşichiar de respingere cu privire la utilizarea medierii în cauze penale, mai ales după ultimele modificări legislative care au fost interpretate în mod eronat – în sensulobligării victimelor unei infracţiuni de viol să negocieze cu agresorii. Din păcate,mijloacele de informare în masă nu au contribuit la o corectă informare a opinieipublice cu privire la aceste aspecte, iar titlurile de genulViolul nu e negociabil!,Victimele violului sunt sf ă tuite s ă î şi ierte agresorul în schimbul unei compensa ţ ii,Cât mai cost ă un viol, domnule mediator? au condus nu numai la manifestări destradă, darşi la amânarea intrării în vigoare a articolului de lege privind sancţiunea încazul neprezentării părţilor la oşedinţă de informare privind avantajele medierii.Nici reacţia mediatorilor – prin Consiliul de mediere, ca organism autonom carepromovează activitateaşi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi (art.20 din

Legea nr.192/2006)şi prin asociaţiile profesionale care au ca scop protejareastatutului profesie – nu au găsit modalităţile cele mai eficiente de informareşipromovare a activităţii de mediere.Nu în ultimul rând, lipsa unei susţineri financiare a proiectelor de mediere în cauzepenale din partea statului, conform recomandărilor europene (CEPEJ, Ghidul deimplementare a medierii în materie penală, 2007), contribuie la o extrem de slabă participare a victimelorşi infractorilor la procesul de mediere.

Concluzii

În România, mediatorii au obligaţia legală de a realiza informarea cu privire lamediere în mod gratuit, în toate tipurile de cauze, nu numai în cele penale. Nu perceponorarii pentru această activitate de interes public, ci investesc resurse financiare,muncă, implicare sufletească şi emoţională. Deocamdată rezultatele se lasă aşteptatedeşi, în opinia mea, medierea este o profesie care merită susţinută şi promovată, maiales într-o societate în care etichetările, generalizărileşi presupunerile sunt prezentateca adevăruri absolute de către cei care ar avea rolul să fie formatori de opinie.




Medierea nu esteşi nu se doreşte a fi o reţetă care vindecă orice; este o abordare carepoate deschide un canal de comunicareşi poate fi oşansă pentru cei care, din proprievoinţă şi după o corectă informare cu privire la avantajeleşi dezavantajele acesteia,

decid să urmeze procedura. Pregătită, condusă şi desf ăşurată corect, profesionist,medierea între victimă şi infractor poate contribui la depăşirea traumeişi gestionarearăului care a fost produs.Medierea funcţionează şi în cauzele penale, cel puţin aşa rezultă din studiile realizate în alteţări, iar gradul de satisfacţie al părţilor participante, fie victime sau infractori,este catalogat de la bun la foarte bun (Deklerck, 2007).Procesul de mediere este partea centrală, miezul justiţiei restaurative. Aici se află ceea ce justiţia restituie, gradul de libertate este lărgit, iar părţile intră într-un procesintensiv, împărţind un trecut dureros, dar îndreptându-se spre viitor.În procesul de mediere avem de-a face cu metode de comunicare, procese psihologice

complexe, sentimenteşi emoţii, ruşine, agresiune, teamă, suferinţă, confruntare, etică experimentată şi exprimată, o dinamică a regulilor (auto) impuse prin contactul dintrepărţi, toate devenite posibile prin intermediul mediatorului. În consecinţă, medierea între victimă şi infractor nu este o procedură la îndemâna oricărui mediator. Există recomandări speciale cu privire la pregătirea, calităţile şi abilităţile celor care acceptă astfel de cazuri. Este obligaţia mediatorilor să se perfecţionezeşi în acest domeniu,iar posibilităţi sunt, având în vedere experienţa unora dintre colegi în proiecte interneşi internaţionale de utilizare a justiţiei restaurative.

Bibliografie

Bălan, A. 2011, „Medierea- oportunităţi şi provocări în prevenirea delincvenţei juvenile în România”, publicat în RevistaCopiii de azi, p ă rin ţ ii de mâine , nr.47/2011, Universitatea de Vest Timişoara, p. 33. Călin, D., Călin, R.M., Coţovanu, P.A. 2012,Culegere de hot ă râri judec ă tore şti

pronun ţ ate în material medierii. Note şi comentarii, Editura Universitară, p. 5.Deklerck, J. (ed) 2007, Re-link-ing de-linq-uency: why the mediation process works,in Images of Restorative Justice Theory , edited by McKay, R., Bosnjak, M.,Deklerck, J., Pelikan, C., Stokkom van B., Wright, M., Verlag furPolizeiwissenschaft, Frankfurt am Main, p. 186.Marshall, T. F. 1999, Restorative Justice: an overview, Home Office, Research,Development and Statistics Directorate –www.homeoffice.gov.uk. McKay, R., Bosnjak, M., Deklerck, J., Pelikan, C., Stokkom van B., Wright, M.2007, Images of Restorative Justice Theory , Verlag fur Polizeiwissenschaft, Frankfurtam Main.




Păroşanu, A., Balica, E., Bălan, A. 2013 (în curs de apariţie), Medierea în domeniul penal în România. Evaluare şi perspective , Editura C.H.Beck.Umbreit, M.S. 2001,The Handbook of Victim Offender Mediation , Jossey-Bass INC.Walgrave, I. 1998, Restorative justice for juveniles , Leuven Univeristy Press, p.75.Wright, M. 1996, Justice for Victims and Offenders: A Restorative Response toCrime ; Second Edition, Waterside Press Publications Coordinator, Domum Road,Winchester, SO23 9NN, United Kingdom.

Consiliul Europei, Recomandarea (19)99 privind medierea în materie penal ă –www.coe.int.Consiliul Europei, Memorandum explicativ la Recomandarea (19)99 privindmedierea în materie penal ă – www.coe.int.

Consiliul Europei, Recomandarea R(99)19 cu privire la mediere în materie penal ă .Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiţiei, CEPEJ (2007)13,Ghid pentru o maibun ă implementare a recomand ă rii cu privire la mediere în materie penal ă , traducerede C.Danileţ – www.cristidanilet.wordpress.com.European Forum for Restorative Justice, Reccommendation on the training ofmediators in criminal matters.

Legea nr.192/2006 privind mediereaşi organizarea profesiei de mediator, modificată şi completată prin Legea nr.390/2009şi şi OG nr. 13/2010 pentru transpunereaDirectivei servicii.Legea nr. 115/2012 pentru modificareaşi completarea Legii nr. 192/2006 privindmediereaşi organizarea profesiei de mediator, publicată în M. Of., partea I, nr. 462din data de 9 iulie 2012.Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,precumşi pentru modificareaşi completarea unor acte normative conexe.Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 90/2012 pentru modificareaşi completareaLegii nr.192/2006 privind mediereaşi organizarea profesiei de mediator, precumşipentru modificarea art.II din Legea nr.115/2012 pentru modificareaşi completareaLegii nr.192/2006 privind mediereaşi organizarea profesiei de mediator, publicată în M. Of., Partea I nr. 878 din 21/12/2012.

8. ana balan - justitia restaurativa n romnia de la teorie la practic

Documents