Conceptie personala cu privire la raportul ereditate mediu in influentarea dezvoltarii

psihice

1. In teoria si practica educatiei se identifica opinii, respectiv atitudini, foarte

diferite cu privire la acest subiect. Raportul ereditate mediu in influentarea dezvoltarii

psihice a constituit subiectul unor dispute care mai palpita si in zilele noastre,

subevaluarea ori supraevaluarea ale unuia dintre factori reprezentand tendintele sau

formele de apreciere ale specialistilor. Referitor la ereditate, ca factor de influenta al

dezvoltarii psihice, acesta este definit, din perspectiva lui Sillamy (2000), ca fiind

transmiterea caracteristicilor fizice si psihice la descendenti, prin aceasta aparand,

conform opiniei lui Pieron (2001), insusiri individuale, din punct de vedere biologic, ca

greutatea, conformatia fetei, culoarea ochilor, anumite particularitati ale sistemului

nervos, precum si influente de natura psihologica in domeniul aptitudinilor si

inaptitudinilor senzorio-motorii si intelectuale, respectiv in domeniul afectiv, iar cu

privire la mediu, acesta reprezinta ansamblul de caractere ale unui organism care nu

depind de transmiterea ereditara, ci sunt datorate actiunii mediului si istoriei proprii

acelui organism (Pieron, 2001), influentele asupra dezvoltarii psihice realizandu-se

diferentiat in functie de stadiul la care se situeaza aceasta, de substructurile sale etc. In

ceea ce priveste domeniul psihologiei educatiei, din perspectiva lui P. Golu (2001),

conceptia mai productiva este aceea conform careia ereditatea nu este un factor

hotarator, ci doar o premisa indispensabila reprezentata in planul dezvoltarii intr-o

modalitate indirecta, prelucrata, transformata.

2. Parerea mea este, in mare masura, convergenta cu opiniile prezentate. Consider

ca ereditatea reprezinta baza, fundamentul, punctul de pornire al dezvoltarii psihice, insa

modul de evolutie al acesteia este conditionata, influentata de catre actiunea mediului,

ponderea mai mare apartinand celui de-al doilea factor.

3. Imi sustin opinia, pe baza unor considerente de natura psihologica, raportandu-

ma si la experimente efectuate pe aceasta tema. Dezvoltarea psihica se realizeaza in

functie de o serie de etape, fiecare etapa fiind caracteristica unei varste, iar la fiecare

varsta efectuandu-se achizitii specifice, respectiv evolutii ale acestora. De exemplu, in

cazul dezvoltarii intelectuale, conform lui J. Piaget, aceasta se realizeza pe mai multe

stadii (stadiul senzorio-motor, stadiul preoperational, stadiul operatiilor concrete, stadiul

operatiilor formale), fiecare stadiu reprezentand fundamentul celui care urmeaza si avand

varsta specifica. De asemenea, dezvoltarea psihica are si un caracter psihoindividual, pe

fondul general al caracteristicilor varstei punandu-si amprenta particularitatile specifice

fiecarui individ in parte. Expresia dezvoltarii psihice este reprezentata de catre

personalitatea individului, in special de catre caracter, acesta reprezentand o latura

personalitatii, construita de-a lungul timpului, sub actiunea mediului, si care se

exteriorizeaza sub forma comportamentului. Modul in care mediul actioneaza asupra

caracterului se ilustreaza, la modul general, in tipul de comportament adoptat in cadrul

relationarii individului cu cei din jur. Daca exista carente la nivel comportamental, acest

fapt poate fi pus pe baza deficientelor pe care dezvoltarea psihica le-a suferit din cauza

actiunii nepotrivite a mediului in care individul si-a desfasurat existenta. Acest lucru este

valabil si in cazul achizitiei limbajului, precum si in cazul altor caracterstici sau procese

psihice. Unul dintre experimentele care imi sustine opinia este cel realizat de catre Jean

Marc Itard, care, desi si-a pus in aplicare toate cunostiintele in vederea adaptarii la mediul

social a unui copil gasit, Victor, nu a reusit decat sa constate esecul, desi acesta din urma

ar fi beneficiat de materialul genetic necesar unei dezvoltari normale, diferenta facand-o

lipsa unei actiuni adecvate a mediului in functie de stadiile de dezvoltare la care acesta s-

a situat de-a lungul timpului.

4. Pentru a-mi intari opinia, voi exemplifica cu un caz intalnit in experienta

personala. Am avut in scoala generala doua colege, surori gemene. Ambele posedau

caracteristici fizice identice, nivel de inteligenta relativ egal, insa una dintre ele prezenta

deficiente majore la nivelul limbajului si o timiditate excesiva in relatiile cu cei din jur,

aspecte care la sora ei geamana nu erau atat de vizibile. Avand in vedere ca materialul

genetic care conditioneaza dezvoltarea psihica, in cazul lor, era sensibil identic, acele

diferente existente pot fi puse pe seama actiunii diferite a mediului.

5. In ceea ce priveste comportamentul meu profesional cu privire la acest aspect,

consider ca perspectiva din care eu vad lucrurile ma poate influenta in adoptarea unor

decizii eronate, deoarece pot fi si cazuri exceptionale in care ereditatea joaca un rol

fundamental in dezvoltarea psihica. Cunoscand si acest aspect, nu pot decat sa acord un

nivel de atentie ridicat si o analiza specifica fiecarui caz in parte.