INTERACŢIUNEA EREDITATE- MEDIU-EDUCAŢIE

ÎN DEZVOLTAREA FIINŢEI UMANE

1. Dezvoltarea psihobiologică umană2. Dezvoltarea psihică3. Dezvoltarea psiho-socială4. Factorii dezvoltării umane

Optaţi argumentat pentru:

Ce naşte din pisică şoareci mănâncă! Cine are carte are parte.

Obiectivele UI2

să descrie dezvoltarea biologică, psihică şi psihosocială a subiecţilor angajaţi în învăţare;

să găsească exemple prin care să ilustreze rolul mediului / educaţiei în dezvoltarea biologică şi psihică a elevilor;

să găsească argumente pentru a respinge abordările ineistă şi ambientalistă;

să identifice, în mediul şcolar, exemple care să întemeieze teze dublei determinări.

Dezvoltarea

procesul de transformare ireversibilă biologică, psihologică şi psiho-socială, prin care se produc treceri

- de la inferior la superior, - de la simplu la complex, - de la nediferenţiere la organizare,- într-o succesiune de etape (stadii).

(P.Popescu-Neveanu, 1978)

Dezvoltarea biologică – maturare (maturizare)

Dezvoltarea preponderent dependentă de programul genetic, întâlnită la toţi copiii, depăşind graniţele interculturale.

(A. Gessel,1925)

Dezvoltarea biologică

- dependentă de potenţialul ereditar al

indivizilor influenţat de factori interni,- care acţionează în timpul vieţii intrauterine- şi al căror ansamblu formează factorii

înnăscuţi.

Creşterea (fizică şi psihomotorie) sau dezvoltarea biologică mărirea dimensiunilor fizice (înălţime,

greutate etc.)

modificarea unor parametri funcţionali (forţă, rezistenţă, precizie, motricitatea globală, motricitatea de fineţe).

Creşterea

nu este liniară, are ritmuri diferite de la un organ sau sistem la altul,

ritmuri mai rapide la vârste mici, ritmurile sunt reactivate la pubertate

provocând “pusee de creştere” (12 ani la fete şi 14 ani la băieţi)

cresterea prezintă decalaje transversale (presupun diferenţe de maturizare ale organelor şi

sistemelor de organe la aceeaşi vârstă).

Ponderea eredităţii şi a mediului

Grupuri investigate r

Gemenii identici crescuţi în acelaşi mediu 0,85

Gemenii identici crescuţi în medii diferite 0,67

Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în acelaşi mediu 0,58

Fraţi (diferiţi genetic) crescuţi în medii diferite 0,24

H. Bee, 2007

Deprivarea senzorială

Pisicile au fost plasate într-un mediu total lipsit de posibilităţi de explorare.

Concluzie: studiul creierului - regres al conexiunilor nervoase.

Exemplu: deficientele de citit

Gemenii monozigoti – 64% concordante privind prezenta deficientelorGemenii dizigoti – 40% concordanteDiferentele dintre frati si gemeni sunt semnificative statistic.

(De Fries et al.1997)

Concluzie: deficientele de citit se datorează:1. influenţelor ereditare; eritabilitatea estimata este intre 51% si 93%.

2. influentelor din timpul sarcinii si dezvoltarii timpurii - boli, factori teratogeni Ex. prezenta pesticidelor in alimente (1993, cercetari din SUA) dioxine, plumb, alcoolul,droguri etc.

3. mediului familial (Kalmar, 1996), factorilor socioeconomici si educational (Fiodorowicsi &Trites, 1991)

1. Variabila manipulată: îmbogăţirea mediuluiSoareci tineri: 80 de zile Mediul de control: un mediu obişnuit care oferea hrană, apă, supraveghereMediul experimental:- un mediu bogat care oferea oportunităţi de joacă, de explorare.Soareci adulti: 105 zile

Rezultate

Şoarecii plasaţi în mediul fizic mai bogat - aveau un creier mai bine dezvoltat cu greutate mai mare, - neuroni mai mari, - cantităţi superioare de ARN în celule.

Concluzii: Mediul influenteaza dezvoltarea Creierul isi pastreaza plasticitatea in raspunsurile la

experinte noi - şoarecii-adulţi reactioneaza + la un mediu imbogatit

(Rosenzweig M.R, Krech D, Bennett EL, Diamond MC (1962) Effects of environmental complexity and training on brain chemistry and anatomy: a replication and extension. J Comp Physiol Psychol, 55:429–437.

Observaţii pe om

maturizarea post natală a creierului ocupă 1/5- 1/6 din viaţă, greutatea creierului creşte de trei ori faţă de greutatea avută la

naştere, în special prin mărirea neuronilor din hipocamp şi din creierul mic.

copilul are un creier ce reprezintă 25% din creierul adultului, spre deosebire de creierul unui pui de maimuţă care reprezintă 60% din creierul unei maimuţe-adult.

în perioada achiziţiei limbajului, creierul unui copil creste, în medie, cu 200g.

Dezvoltarea post-natală permite structurilor cerebrale să se dezvolte prin interacţiune cu mediul fizic

Experimente invocate, naturale

Caracteristici ale copiilor crescuţi în medii nestimultive

- Deprivarea maternală – cauză a tulburărilor emoţionale, a sindromului de disconfort, a delincvenţei ? (Bowlby, 1944)*

- Programele pentru dezvoltarea timpurie - Concepte inrudite: deprivare maternala (Bowlby,

1946, 1951) si hospitalism *(R. Spitz, 1945)

* A. Birch (2000). Psih. Dezvoltarii. Bucuresti: ed. Tehnica,pp.66-76 (optional)

De citit…

A. Birch (2000). Psihologia dezvoltarii. Bucuresti: ed. Tehnica, pp.66-76 (optional)

Bowlby, J. (1951). Maternal Care and Mental Health.

Geneva: World Health Organisation Obiectiv: sa studieze relatia dintre deprivarea materna din copilarie si delincventa

juvenila (la cererea OMS, dupa al II-lea RM - cresterea numarului copiilor fara adapost, in 1946

Prezumtie: relatiile ciopilului cu mama (_sau un substitut de lunga durata) influenteaza sanatatea mentala a copilului

Procedura: Bowlby a studiat un grup de 44 de minori hoti, care au fost internati intr-o clinica tulburari emotionale (grupul cvasi experiemntal ) comparativ cu 44 de copii care nu furau.

Rezultate: - 14 copii din grupul cvasiexperiemntal au fost diagnosticati cu deficit emotional. In grupul

d e control nici un copil nu a fost diagnosticat cu deficit emotional. - 17 dintre copiii-hoti au fost separati, mai mult de 6 luni, de mama de mama inainte de 5

ani; numai 2 in grupul de control

Conclusie: exista o corelatie intre deprivarea materna si comportamentul delincvent in adolescenta

Puncte +: reyultatele interesante, merita mai multe studii Puncte- - par sa existe si alti factori ai delincventei. Ce anume a determinat separarea de mamei

de copil? Coelatia nu este o cauza. - studiul s-a bazat pe amintirile minorilor care pot sa nu fie sigure.

Implicaţii asupra educaţiei

Părinţii: - mediu stimulativ, bogat, care să faciliteze învăţarea şi dezvoltarea

creierului, începând cu primii ani de viaţă;- relaţie timpurie cu un adult care să ofere îngrijire şi afecţiune (nu

doar mama ci si tatăl) Profesorii - experţi în dezvoltarea umană, să evite atitudinile

negative şi profeţiile defavorabile, să stimuleze mişcarea, să ofere spaţiu şi să încurajeze căutarea, explorarea mediului, să construiască provocări pe măsura copilului;

Societatea - atenţie formării timpurii prin introducerea unor programe care să

susţină copiii proveniţi din medii dezavantajate cultural- orientarea copiilor spre adopţie şi nu spre orfelinate- acces liber al părinţilor la copiii spitalizati.

Dezvoltarea psihică

perfecţionarea structurilor deja existente constituirea de conduite şi atitudini noi, ca

instrumente de adaptare din ce în ce mai complexe şi ca formare de modalităţi de satisfacere a trebuinţelor şi formare de noi trebuinţe şi mijloace de a le satisface.

(U. Şchiopu, 1997).

Ereditatea psihică

Mai greu de evidenţiat decât ereditatea somatică, dar nu poate fi contestată.

Argumente:- pentru determinarea genetică a aptitudinilor -

existenţa unor familii bogate în subiecţi de o remarcabilă inteligenţă: Bernoulli, Cassinni, Becquerel, Darwin, Monod

dacă o formă sau alta de idiotism sau înapoiere mintală se întâlneşte în aceeaşi familie, din generaţie în generaţie, cum să nu vedem aici consecinţa unei alterări a patrimoniului ereditar…?

Jacques Larmat, Genetica inteligenţei, 1977

Dar mediul, familia in care au crescut?

Ponderea factorilor ereditari şi de mediu în determinarea funcţiilor psihice

Cu cât o funcţie psihică este mai complexă, cu atât ea depinde mai puţin de ereditate, mediul şi educaţia fiind cele care fac diferenţa (Zazzo 1960).

Ereditatea acţionează inegal:- emotivitatea generală, temperamentul şi aptitudinile au o

determinare ereditară mai puternică, - atitudinile, caracterul sunt predominant produse ale educaţiei. Aceeaşi trăsătură psihică poate fi rodul unor combinaţii de factori

particulare: un copil este emotiv ereditar, altul datorită unor influenţe de mediu.

Acţiunea factorilor ereditari în cazul însuşirilor psihice este mai puternică în copilărie şi mai slabă la adult.

Cz. - ereditatea este premisa naturală a dezvoltării biologice şi psihologice, arată ceea ce ar putea să fie individul

Perioadele sensibile şi perioadele critice ale dezvoltării Perioadele mai propice dezvoltării accelerate

a unei anumite funcţii psihice ce polarizează în jurul ei alte funcţii, conferind o coloratură distinctă vieţii psihice a copilului

(Atkinson, 2002)

Exemple de perioadele sensibile

Dezvoltarea limbajului: 2 -7 ani Primii ani de viaţă - formarea sentimentului

de ataşament faţă părinţi /persoane adulte, Perioada şcolară - decisivă pentru

dezvoltarea sistemului de concepte.

Perioade sensibile globale

PSG - întreaga personalitate a copilului este mai receptivă la influenţele din jur.

0 -3 ani 11 -14 ani

Intervenţii pedagogice direcţionate spre acele funcţii care sunt mai receptive la

dezvoltare. prima copilărie → dezvoltarea perceptivă, preşcolari → dezvoltarea memoriei, şcolaritatea mică → achiziţia instrumentelor

esenţiale: citit, scris, socotit, şcolaritatea mijlocie şi mare → formarea

conceptelor şi a sistemelor de concepte (inclusiv a procedurilor corespunzătoare).

Perioade critice

Perioadele sensibile la o dezvoltare accelerată = perioade sensibile la regres - anumite funcţii sunt mai uşor alterabile decât altele şi decât în alte perioade.

În perioadele sensibile se va urmări atât stimularea funcţiei cât şi evitarea deteriorării acesteia. Exemplu: demutizarea trebuie să se producă în perioada de achiziţie a limbajului oral, adică în copilăria mică (3-5 ani). În caz contrar, nedezvoltarea limbajului atrage apariţia de deficienţe de scris şi citit, de relaţionare socială etc.,

Toate achiziţiile copilului pot fi influenţate de mediu? Compararea copiilor înfăşaţi până la şapte luni

cu copii crescuţi fără a fi înfăşaţi a arătat că subiecţii din ambele grupuri au mers la aceeaşi vârstă.

Cz: achiziţia deprinderilor motorii specifice primului an de viaţă este independentă de exerciţiu.

Dennis & Dennis (1940)

Accelerarea creşterii somatice şi a maturizării sexuale - faţă de 1900

media de înălţime - 10 cm faţă de generaţiile anterioare,

greutate cu 5 kg. coborârea vârstei de maturizare sexuală cu mai mult

de 2 ani. Explicaţii:- extinderea procesului de urbanizare, - aport sporit de vitamine, - creşterea cantităţii de informaţii (Efecte negative: supraîncărcare, instalarea oboselii, a

instabilităţii emoţionale, apariţia frecventă a conflictelor)

Dezvoltarea psiho-socială

interiorizarea progresivă a normelor şi a valorilor ce conferă persoanei capacitatea de a participa ca membru activ la viaţa şi activitatea socială, prin integrarea în muncă, asumarea unei diversităţi de roluri maritale, parentale

simultană şi interdependentă cu dezvoltarea biologică şi psihică

Exemple:

Caracterul se formează în copilărie şi adolescenţă şi se poate schimba pe tot parcursul vieţii

- atitudinile şi trăsăturile voluntare de caracter- sistemul de valori Sentimentele Gândirea şi sistemul de concepte, operaţiile

Jocul - sursă a dezvoltării psihosociale a copiilor La grădiniţă: jucăriile sunt proprietate comună, utilizarea lor depinde de negocierea acestora pentru

dreptul de proprietate temporară marcarea verbală a teritoriului (“Noi ne jucam aici” ) apare prietenia pasageră în relaţie cu ideea de

joacă împreuna într-un spaţiu expresii ce sporesc sentimentul de siguranţa în

interiorul grupului (Noi suntem prieteni!) expresii de descurajare a accesului altor copii în

spaţiul construit (“Tu nu te joci cu noi, nu eşti prietenul nostru!”).

În joc:

copiii îşi construiesc identităţile sociale, cultivă prietenia şi menţin ori transformă ordinea

socială a culturii de egali prin opoziţie şi confruntare. învaţă reguli, învaţă să le respecte ori să le impună

altora, deci învaţă să stăpânească dimensiunea socială a jocului.

a te juca presupune să stăpâneşti dimensiunea socială a jocului

Danic, J. Delalande, P. Rayou (2006).

Jucăriile „genizate”

Jucăriile stereotipizate în funcţie de gen - pentru băieţi: vehicule, echipament sportiv, de război - pentru fete: păpuşi, vase, articolele de vestimentaţie.- Când jocul copiilor răspunde acestor stereotipuri, ei sunt încurajaţi,

recompensaţi de către educatori (Richmond-Abbot, 1992).

- Socializarea diferită a băieţilor şi fetelor prin joc şi jucării, prin limbaj, presă, TV, şcoală etc. conduce la diferenţe de gen care se adaugă diferenţelor biologice.

M. Richmond-Abbott (1992).

Teorii reducţioniste

teoriile ereditariste (sau ineiste) - accentuează rolul eredităţii limitând posibilitatea intervenţiilor pedagogice;

teoriile ambientaliste - exagerează rolul mediului, promovând un optimism naiv.

Consecinţe - asupra atitudinilor educative- fatalism pedagogic- optimism pedagogic exagerat (G. Watson)

Teza dublei determinări

Genele stabilesc limitele potenţialului individual, iar ceea ce se va întâmpla cu acest potenţial depinde de mediu.

R. Atkinson et al. Introducere in psihologie, 2002

Modelul ecologic al dezvoltării umane(Bronfenbrenner, 1979)

Microsisteme

Mezosistem de legatura

Mass-media

SOCIETATEA- macrosistem

Exosistem: conditiile de lucru ale parintilor

Sat/oraş

Egalii

Familia

Scoala COPILUL