Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2013

„La Pârâuţ” . C ronica Cercetărilor Arheologice 2007, 262f., Nr. 145, Taf. 58; Dietrich. L., D ietrich, O. und Vulpe, A. (2009): Rotbav, com una Feldioara, judeţul Braşov, Punct „La Pârâuţ” . Cronica C ercetărilor A rheologice 2008, 187f, Nr. 76; D ietrich, L., Dietrich, O. und Vulpe, A. (2010): Rotbav, comuna Feldioara, judeţul Braşov, Punct „La Pârâuţ” . C ronica Cercetărilor Arheologice 2010, 164f, Nr. 65.2 Dietrich, L. (2012) W as sind die „A schehugel” der Noua-Kultur? Das Beispiel aus Rotbav (Sudostsiebenburgen), în: Heske, I., Horejs, B. (coord.), Bronzezeitliche Iden- titaten und Objekte. Beitrage aus den Sitzungen der AG Bronzezeit au f de r 80. Tagung des W est- und Suddeutschen Verbandes fu r A ltertum sforschung in Nurnberg 2010 und dem 7. Deutschen A rchao logiekongress in Bremen 2011. UPA 221, Bonn 2012, 207­218; Dietrich, L. (2013). V isible w orkshops fo r invisible commodities. Leatherworking in the Late Bronze Age Noua cu ltu re 's ‘ashm ounds, în: S. Ailincăi, A. Ţârlea, C. Micu (co­ord.), Din preistoria Dunării de Jos. 50 de ani de la începutul cetcetărilor arheologice la Babadag (1962-2012). Low er Danube Prehistory. 50 years o f excavations at Babadag (1962-2012) Proceedings o f “Lower Danube Prehistory. 50 years o f excavations at Babadag” Conference, Tulcea, Septem ber 20th-22th, Brăila 2013, 227-246.

77. com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara. Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa RegiaCod sit 90397.01Nr. Autorizaţie: 124/2013Colectiv. Gelu Florea (Universitatea Babeş - Bolyai, Cluj-Napoca, responsabil ştiinţific), Liliana Suciu (Universitatea Babeş - Bolyai, Cluj-Napoca), Eugen laroslavschi (Muzeul Naţional de Istorie a Tran­silvaniei, Cluj-Napoca), Gabriela Gheorghiu (Muzeul Naţional de Is­torie a Transilvaniei, Cluj-Napoca), Paul Pupeză (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca), Cristina Bodo (Muzeul Civiliza­ţiei Dacice şi Romane, Deva), Cătălin Cristescu (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva), Răzvan Mateescu (Muzeul Na ional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca).Total finan are: 70 000 leiPerioada de desfăşurare: 10 august - 6 septembrie

Cercetările arheologice de la Grădiştea de Munte - Sarmize- getusa Regia din anul 2013 s-au desfăşurat în două puncte, primul situat pe terasa a IV-a, în interiorul fortificaţiei, al doilea în exteriorul fortifica iei, în apropierea por ii de sud.

În primul loc menţionat au fost continuate săpăturile reluate aici în anul 2011, pentru a fi stabilit traseul complet al drumului pavat care lega în epocă dacică fortifica ia cu zona sacră şi pentru a documenta diferitele etape prin care a trecut zona din antichitate până în perioada modernă.

Descoperirea fortuită a unei piese de bronz cu o valoare istori­că excepţională a condus la efectuarea săpăturilor în al doilea punct amintit. Aici, obiectivul principal a constat în a obţine cât mai multe date arheologice cu privire la contextul antic al piesei.

În anul 2013, pe terasa a IV-a au fost deschise două casete (C. IV şi C. V) de 4 x 4 m, în continuarea casetelor din anul precedent (C. I, C. II, C. III). Totodată, a fost redeschisă caseta C. III din 2012 (Pl. 1/a).

Stratigrafia generală pentru C. IV şi C. V este similară celei constatate în anul anterior: 1. strat vegetal (-0,20 m); 2. pământ gal­ben (-0,20 - 0,60 m); el nu acoperă toată suprafaţa casetei; 3. strat de pământ negru-cenuşiu cu pigment de cărbune - groapă modernă (-0,60 - 0,65 m); 4. strat de pământ maroniu-roşiatic cu pietre de micaşist care alcătuiesc un pavaj (-0,65 - 0,95 m); 5. strat de pământ negru cu pigment de cărbune (-0,95 - 1,05 m) (Pl. 1/b, c). În C. III şi C. V, între 1,1 şi 1,2 m adâncime, s-a ajuns într-un nivel de pământ maroniu-roşiatic cu micaşist sfărâmat. Este de precizat că pe aproa­pe întreaga suprafa ţă cercetată în campaniile din anii 2012 şi 2013 a fost observată o groapă modernă. În umplutura ei s-au găsit frag­mente ceramice, fragmente de igle, cărămizi sau olane, materiale

de construc ie din fier, obiecte din sticlă sau bronz, trei monede din bronz şi şase din argint.

Groapa modernă a afectat o construc ie din care s-a păstrat doar amprenta din lut a pereţilor (Pl. 1/d). Aşa cum s-a conturat până în prezent, ea avea cel pu in şase încăperi patrulatere de dimensiuni aproximativ egale (2 x 3 m). Construc ia, cel mai probabil romană, făcea parte din stratul de pământ maroniu-roşiatic cu pietre de mica- şist, dar asocierea amprentelor din lut galben cu pavajul din pietre de micaşist apar inând acestui strat este nesigură.

În al doilea punct, în vara anului curent, la rădăcina unui fag doborât de o furtună puternică a apărut o piesă hexagonală de bronz (dimensiunea laturilor este de cca. 9 cm). Cel mai probabil este o matriţă, pe ea find redate în negativ 78 de animale reale şi fantastice. Locul în care a fost făcută descoperirea se află în apropierea fortifica iei (la 50 metri de poarta de sud) şi a vestigiilor cunoscute în literatura de specialitate sub numele de „băile romane”, respectiv „valul roman”. Zona prezintă o pantă destul de accentuată şi este ocupată, în mare măsură, de fagi seculari. Aici au fost trasate două suprafeţe (SP. I/2013, respectiv SP II/2013) şi o secţiune (S. I/2013 - Pl. 2/a).

Suprafaţa notată convenţional SP I/2013 a avut 7 m lungime şi 5,5 m lă ţime, fiind orientată NNE-SSV. Ulterior, derularea cercetării a necesitat o extindere dreptunghiulară pe latura estică (3,5 m lungime şi 1,5 m lă ţime). SP I/2013 a fost trasată astfel încât să includă zona în care a apărut piesa de bronz. Este de precizat că o mare parte din suprafa ă era bulversată de rădăcinile fagului secular.

În urma săpăturii a rezultat că aici a fost amenajată în antichitatea dacică o terasă, prin îndreptarea stâncii şi prin nivelarea în unele zone cu un amestec de pământ lutos şi sfărâmătură de micaşist. Terasa a fost identificată la 0,6 - 0,7 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Până în prezent ea a fost dezvelită pe o suprafa ţă de cca. 40 m2, iar pe nivelul ei au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, multe provenite de la vase de provizii (chiupuri), obiecte mărunte din fier, fragmente de sticlă.

Marginea estică a terasei era marcată printr-o treaptă cu înălţimea de 0,40 - 0,50 m, obţinută prin amenajarea precară a rocii. Din această zonă a provenit piesa de bronz, iar în urma cercetării arheologice, tot aici au fost descoperite numeroase fragmente ceramice pictate, toate de factură dacică. Nu au fost observate urmele vreunei construc ii, dar suprafa a terasei încă nu a fost dezvelită complet, urmând ca în anii viitori să fie continuat demersul arheologic.

Suprafaţa notată SP. II/2013 a fost trasată paralel cu SP. I/2013, cu un martor de 1 m între ele; ea a măsurat 4 m în lungime şi 3 m în lăţime. Cercetarea arheologică s-a oprit în acest an pe nivelul terasei men ionate anterior, urmând să fie finalizată în campania viitoare (Pl. 2/b). Materialul arheologic descoperit a constat în fragmente ceramice şi obiecte din fier (cuie, verigi, balamale etc.).

Secţiunea S. I/2013, cu dimensiunile de 10 m lungime şi 2 m lăţime, a fost trasată la vest de SP I/2013, cu un martor între ele de0,90 m; orientarea ei a fost NEE-SVV. Elementul principal identificat aici este reprezentat de un şan cu o formă aproximativ trapezoidală, cu o lăţime de cca. 3 m în partea superioară şi de 0,90 m în partea inferioară (Pl. 2/c). La baza sa, aflată la 2,2 m adâncime fa ţă de nivelul actual de călcare, a fost observată o groapă rotundă, cu diametrul de 0,28 m, foarte probabil urma unui stâlp de lemn. În umplutura sa au fost aflate numeroase elemente de paviment, fragmente de la o conductă de mari dimensiuni, zgură de fier, fragmente ceramice. Şanţul reprezintă un element de fortificare care nu era cunoscut până în prezent.

Este de precizat că date arheologice precum dimensiunile şi amplasarea suprafeţelor, planimetria diferitelor complexe, distribuţia artefactelor aflate in situ etc. au fost măsurate/înregistrate cu ajutorul

112

http://patrim oniu.gov.ro

Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2013

sta iilor totale din dotarea şantierului.Toate artefactele descoperite în cursul campaniei din anul 2013

au intrat în patrimoniul Muzeului Civiliza iei Dacice şi Romane din Deva.

Abstract:Excavations in Sarmizegetusa Regia in 2013 were carried out

in two sectors: 1. The 4th terrace (within the military precinct); 2. Outside the fortress's rampart, close to the Southern Gate.

1. Excavations continued to investigate the area in which the paved road (which led down to the Sacred Area) was identified a few years ago. One of the main objectives was also to document the stratigraphy of the different stages of occupation of the fortress from Late Iron Age to the modern times.

2. Last summer, beneath the roots of a large tree, brought down by a wind storm, a hexagonal bronze matrix was found, on which 78 zoomorphic designs were cut in intaglio. Our main objective consisted in finding as much information as possible about the con­text of the artefact (possible structures, stratigraphy etc.)

BibliografieC. Daicoviciu, St. Ferenczi, I. Glodariu, Cetăţi şi aşezări dacice din sud-vestul Transilvaniei, Bucureşti, 1989.I. Glodariu, Addenda aux points de repere pour la chronologie des citadelles et des etablissements daces des Monts d'Orăştie, în ActaMN, 32, I, 1994.I. Glodariu, E. Iaroslavschi, Adriana Rusu-Pescaru, Fl. Stănescu, Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane, Deva, 1996.E. Iaroslavschi, Tehnica la daci, Cluj-Napoca, 1997.G. Gheorghiu, Dacii de pe cursul mijlociu al Mureşului, Cluj-Napoca, 2005.G. Florea, Dava et Oppidum. Debuts de la genese urbaine en Europe au deuxieme age du Fer, Cluj-Napoca, 2011.R. Mateescu, Istoriile unui templu, Cluj-Napoca, 2012

78. Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]Cod sit: 91063.01 Nr. Autoriza ie: 78/2013Colectiv: Carmen Ciongradi - responsabil (MNIT), Alexandru Diaconescu (UBB), Dorin Alicu, Emilian Bota, Valentin Voişian (MNIT), Băeştean Gică (MCDR). La săpături au mai participat studen i, masteranzi şi doctoranzi ai Universită ii Babeş-Bolyai din Cluj şi ai Universită ii Lucian Blaga din Sibiu, precum şi voluntari străini.

1. TEMPLUL MARETemplul Mare este cunoscut în literatura de specialitate şi sub

alte nume: EM 18, „Templul mai multor divinită ţi” , „Malacbel”, „Templul lui Hercules şi al Dianei”, ultima denumire fiind cea mai potrivită cu realitatea din teren1.

Istoricul cercetărilor. Primele săpături sistematice au fost efectuate aici între 1976 şi 1978 de către o echipă numeroasă aflată sub conducerea lui Hadrian Daicoviciu. Edificiul a fost identificat în urma a două secţiuni, orientate est-vest şi nord-sud. Ulterior, interiorul templului a fost decopertat, mai întâi jumătatea nordică, apoi şi cea sudică. Totuşi canalele moderne de drenaj, care con ineau piese arhitectonice, sculpturale şi epigrafice, nu au fost demontate, find considerate de epocă romană şi în directă legătură cu monumentul.

După încheierea săpăturilor, zidurile edificiului au fost restaurate prin adăugarea a două sau mai multe asize de piatră şi a unei armături. Nivelul original păstrat a fost marcat cu un şir de cărămizi, material aflat din abunden ţă în dărâmătura templului. La începutul anilor '80 o coloană de la intrare a fost refăcută din mai multe bucăţi, în special fusul fiind întregit cu ciment. Ea se află şi astăzi în bună stare.

Obiectivele noilor cercetări. Conform programului managerial al şantierului Sarmizegetusa romană, una din direc iile de cercetare este încheierea săpăturilor începute cu multe decenii în urmă şi publicarea monografică a fiecărui obiectiv în parte. Dealtfel, regretatul coleg şi prieten, Dorin Alicu, sugera numai cu câteva săptămâni înaite de fulgerătorul său deces, că ar fi posibil de identificat urmele unor structuri de lemn sub nivelul de călcare al templului, resturi care să nu fi fost observate în anii '70. În plus, devenise evident că reţeaua de canale care con ineau piese de marmură diverse nu data din epoca romană, ci de mult mai târziu. În cazul Templului Mare ele taie gropile moderne, care la rândul lor au răvăşit stratul de dărâmătură postromană a edificiului. Mai trebuiau de asemenea verificate o serie de ipoteze legate de existen a în centrul cur ii a unei funda ii pentru un altar de piatră sau a unor baze de statui dealungul colonadei care înconjoară curtea.

Campania 2013. Principalele rezultate. Pentru verificarea stratigrafiei au fost trasate două secţiuni, S1 şi S2, late de 2 m şi de 20 m lungime. Ele au fost puţin adânci (v. Profilul lui S1) căci curtea templului fusese decopertată până la nivelul antic de călcare, dacă nu chiar sub el. Astfel sub glia actuală am găsit un sol de tip B-C (orizontul A lipsind; cf. C02) şi sporadice urme ale unor gropi sau canale (C03-04 şi C12). Ele ar putea să provină de la amenajările vegetale din curtea templului, care pare să fiavut aspectul unei grădini. Analizele paleobotanice vor elucida prezen a eventuală a unor plante de cultură. Nu am găsit nici un fel de urme de la o distrugere violentă din timpul războaielor marcomanice, sau de la alte structuri de lemn ori de piatră, care vor fi precedat construirea templului (vatra C05 este prea pu in concludentă şi nu există elemente care să certifice că este de epocă romană). Judecând după fragmentele sculpturale (statuia Dianei şi a lui Hercules) templul datează de la sfârşitul sec. II, dar după aspectul capitelurilor corintice, cel puţin colonada a fost realizată în epoca severiană târzie. În orice caz, cu excepţia elementelor semnalate de vechile săpături în col ul de nord-vest, nu există aici urme pre-marcomanice, astfel încât putem conchide că în cursul sec. II d. Chr. pe acest loc se găsea un teren viran.

Din faza templului am mai putut identifica o platformă rectangulară de pietriş, mărginită de bolovani şi aflată în centrul cur ii (C06), precum şi o platformă de lut bine bătut, aflată în dreptul intrării (C01). Dacă asupra funcţionalităţii acesteia din urmă nu ne putem pronunţa, platforma de pietriş din centru poate să fi constituit locul arealului îngrădit şi destinat sacrificiilor (ca la ara Pacis înainte de construirea altarului de marmură). În orice caz, în pofida formei regulate, nu poate fi vorba despre funda ia unui altar monumental, căci adâncimea stratului de pietriş este prea mică. Pe de altă parte, cele două sec iuni arată că nivelul de călcare în curte descindea uşor şi că nu era nicidecum orizontal, ceea ce sus ine ipoteza unor scări care să ducă la cella (aedes). Prin urmare, podiumul restaurat la o înălţime considerabilă la sfârşitul anilor '70 este greşit.

În capătul nordic al sec iunii S1 am găsit resturile unei gropi moderne, cu dărâmătură răvăşită (C07) şi un canal de drenaj, care taie groapa respectivă (C08). Situa ia aceasta confirmă observa iile făcute anterior în alte puncte ale sitului (cf. raportul nostru pe 2010) unde s-a constatat că reţeaua de canale a fost realizată relativ recent, după ce o parte din ruine fuseseră deja vandalizate. Demolând canalele din curtea templului, am găsit o serie de fragmente care proveneau din dărâmătura templului şi care au fost folosite la construirea pere ilor de la respectivele canale. Fiind amplasate

113

http://patrim oniu.gov.ro

Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2013

d.

Pl.1 - Aspecte ale săpăturii arheologice efectuate pe terasa a IV-a de la Grădiştea de Munte

77. com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara. Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia

397

http://patrim oniu.gov.ro

Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2013

Pl.2 - Aspecte ale săpăturii arheologice efectuate în exteriorul fortificaţiei de la Grădiştea de Munte

77. com. Orăştioara de Sus, jud. Hunedoara. Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia

398

http://patrim oniu.gov.ro