Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, AUGUST 2015, nr. 101 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

...Decapitarea elitei politice aînceput în noaptea de 5-6 mai1950, când au fost arestaţi simul-tan nouăzeci de demnitari airegimului anterior şi duşi la Sighetîn nişte convoaie speciale. Aces-tea cuprindeau miniştri din toateguvernele perioadei 1919-1945,inclusiv – ironia istoriei – „tovarăşide drum” ca Gheorghe Tătărescu,însoţit de trei fraţi ai săi, neinformează autorul studiului...

(Grigore CODRESCU)

...Impreună cu alți băcăuani de-aimei (chiar dacă nu-i cunosc per-sonal pe mulți, ei tot sunt ai mei)împreună și sprijinit frumos șionest de diriguitorii de azi aiBacăului și ai Consiliului Județean,el și ei, dăltuiesc în marmura luicronos, reabilitarea cuvenită, asig-urarea că numele acestui marebăcăuan – pictorul român NicuEnea - va rămâne încrustat, așacum se cuvine, pe firmamentul is-toriei artelor plastice...

(Roni CĂCIULARU)

...Parc-o văd intrând pe poartamare, larg deschisă, în căruţatrasă de boii unuia Melinte, că însatul ei jumate sunt Melinte,Melinte şi mai nu ştiu cum, darasta nu contează, stătea în căruţă,lângă sipetul ei şi un fel de coteţ cutrei puice şi un cocoş, stătea şi,când a văzut-o pe mama şi cândam apărut şi noi, a început săplângă. (Eugen VERMAN)

....artele de simultaneitate șicele de succesiune pot coopera îndiversitatea lor, sugerand unitateaîn diversitatea vieții comunităților...

(Victor MITOCARU)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Cartea morților 4

Eliberarea de prejudecăți 5

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Sipetul bunicii 11

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Spre unitate... 15

Nebănuite sunt căile Domnu-lui! Dar şi ale economiei de piaţă,în care cultul profitului îşi adjudecădetaşat competiţia dintre cultură şibani. Drept pentru care nu mă potabţine să exclam: iată c-am ajunssă o trăiesc şi p-asta, să vădPoetul travestit în agent fiscal în-casator. De fapt, de ce m-aş mira,totuşi: şi aceasta, ca şi multealtele, este în ton cu timpul şinăravurile.

Descurcă-te, române! estesloganul timpului prezent carecerne şi discerne, validează şiinvalidează, stabileşte ierarhii,răstoarnă valori, creează şi im-pune cutume după criterii aleatorii.Îndoielnice. Constatând, astfel, căs-a-ntors lumea cu fundul în sus,că nimic nu mai e ca altădată, lalocul lui, alba e neagră şi vice-versa. Sergentul de stradă devinecritic literar, dacă nu cumvaajunge parlamentar sau ministru,iar poetul este trimis la munca dejos, fiind îndemnat a se metamor-foza în agent comercial. Totul e„să se-nvârtă roata” în direcţiadorită, fiindcă altfel dai urgentchics şi te poţi trezi cu mânaîntinsă la capra podului. Îndeletni-cire devenită, altfel, extrem demănoasă, pe aiurea ca şi pe lanoi, cam şi de pe aici născându-se milionarii.

Spirit practic şi cu minteacolcăind de idei, cântăreţul în sti-huri al pastelurilor de primăvarăs-a convertit urgent (ori o fi fostnevoit, fiind de fapt împins cătreaceasta) la economia de piaţă.Preferând astfel să încaseze,decât să-şi jeluiască în versuritriste, necitite, sărăcia şi tristeţea.Prezenţă diurnă în peisajul citadin,figura i-a devenit atât de obişnuităîncât trecem pe lângă el fără a-lmai observa. Tocmai pe el,cândva blazonul spiritual aloraşului, alături de o altă notori-etate a versului născut dinmetaforă. Obişnuiţi, de-acum, cuideea că timpul le schimbă petoate. Mai mult în rău, decât înbine.

Aproape în fiecare dimineaţăpaşii mă poartă prin faţa statuiipoetului.

Statuie-monument implantată/ amplasată, graţie inspiraţiei artis-tice destul de îndoielnice a furni-

zorilor locali de frumos, la doipaşi de scările ce duc spre in-trarea maiestuoasă a celui maicentral edificiu de spiritualitatedin oraş – Casa de cultură„Vasile Alecsandri”. O statuie ces-a dorit, s-a spus la ceremonia dedezvelire, a fi una grandioasă şireprezentativă, în accepţia mai-marilor urbei. Ce s-a reuşit, e o cutotul altă discuţie. Nu masivitateadă grandoarea, Mai degrabă, ex-presivitatea. Care e sublimă, darlipseşte cu desăvârşire. În sfârşit,asta e! Aşadar, după ce-mi salutmaestrul cu pălăria ridicată în chipde omagiu, reiau acelaşi dialogimaginar de fiecare zi pe tema laordinea zilei: cum mai mergafacerile, şefule? Prosperă, sausunt şi ele în criză perpetuă? Comsi, com sa, îmi răspunde invari-abil, sugerându-mi, prin ton şi ex-presie, manierele eleganteînsuşite cândva pe meleaguri alelumii (mai) civilizate, cu ştaif. Ceeace vasăzică, pe limbajul nostru, alvulgului: nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Cred c-aţi observat, mulţi din-

tre voi: în mâna stângă maestrulţine ceva ce seamănă cu oricealtceva, dar mai mult cu unchitanţier fiscal decât cu o cartede versuri. Pix-ul e-n mânadreaptă, pregătit în orice momentnu să compună rime, ci să com-pleteze suma pe care bănuitul iu-bitor de arte trebuie să oplătească la intrarea în venerabilulaşezământ de cultură, despre acărui originară destinaţie ne maiamintesc doar cuvintele inscrip-ţionate pe frontispiciul clădirii.Fiindcă în rest, adică în tot, e-odefilare infinită de oferte ce nu auabsolut nimic în comun cunoţiunea de cultură, alcătuind unadevărat talmeş-balmeş deatracţii balcanice, un talciocturcesc în care se vând şi secumpără de toate. În spaţii desti-

nate (scuzaţi repetiţia termenului)culturii. Foarte puţine, sau deloc,acestea.

Aşa că maestrul, îmbrăcat înanteriu de bronz, are foarte multde lucru pentru a reuşi să-i ţinăsub control strict pe blatişti şia-şi realiza planul zilnic deîncasări.

De la terasa-restaurant, labaruri şi firmele de turism, de lamagazinele de mobilă şi covoare,crâşme „la botul calului”, ori de lareclamele uriaşe cu tratarea he-moroizilor sau sediile de firme şifirmuliţe, ori de supermarket-uri.Toate ducându-te cu gândul launa şi aceeaşi idee: cultura banu-lui. Pe care ilustrul versului VasileAlecsandri o serveşte pe post deagent fiscal încasator. E noua re-ligie, căreia este nevoit să i sesupună şi Bardul de la Mirceşti de-venit cândva, prin mezalianţă,concitadinul nostru.

Acuma, lăsând deopartechestiunea reprofilării, e cazul săne întrebăm şi altceva: pentru cine(se) taie chitanţele, prin ce conturi(dar şi buzunare) ajung banii, cine

şi cum şi pentru ce îi cheltuie?Chiar dacă e cu totul o altăpoveste. Perdelele de funinginefiind marile confederaţii sindicale,atot-stăpânitoare ale patrimoniu-lui, unul uriaş, preluat camoştenire de la blamatele sindi-cate roşii. Şi care preferă să tacăprecum conturile ţinute la secret.

Dincolo de toţi şi de toate, unfapt este cât se poate deadevărat: Poetul agent-încasatorne serveşte zi de zi o autenticălecţie despre economia de piaţă,tocmai prin capacitatea-i deadaptare.

Reconversia (profesională?)fiind una dintre ele. De la stih lachitanţă. Dar, în fond, de ce m-aşmira! Şi una, şi cealaltă, îşi aupoezia lor. Totul depinde depreferinţe...

Cultura banului RECONVERSIA POETULUI

Mih

ai B

uzn

ea

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 101

Ce factoridetermina am-ploarea şi in-t e n s i t a t e aecourilor laapariţia uneicarţi? Expre-sivitatea textu-

lui? Originalitatea sensurilor?noutatea perspectivei? Surprizelespectacolului narativ? De care dintreacestea beneficiază CARTEAMORŢILOR, apărută în 2013, sub co-ordonarea lui Romulus Rusan? Căcin-am prea detectat mari emoţii înlumea publiciştilor anului, a comenta-torilor socio-politici, sau a observato-rilor din spaţiul editorial. Cumfuncţionează oare memoria şi uitareala scară istorică, îţi vine să te întrebipatetic.

Fundaţia Academia Civică,reprezentată de un grup de colabora-tori excelent pregătiţi – Ioana Boca,Virginia Ion, Angela Bîlcea, AndreeaCârstea – a lansat recent o stavilăcare, la scara veacului măcar, sămarcheze numele victimelor comunis-mului din România în deceniile post-belice. Este, desigur, o carte funebră,stranie, îndoliată (copertă neagră!),cum nu cred că a mai apărutvreodată, şi are aproape nouă sute depagini. Este imaginea feroce a Gula-gului Românesc completată cu patruhărţi ale „deportărilor etnice din re-publicile Uniunii Sovietice în ţinuturileîndepărtate”, Arhipelagul Gulag dinURSS (cu mii de basarabeni), arepresiunilor din Nordul Bucovinei, adeportărilor din satele bănăţene înBărăgan – „Siberia Românească”,locurile de anchetă şi lagărele demuncă din Bucureşti şi împrejurimi.După un studiu introductiv (Argument)de patruzeci şi una de pagini, seprecipită cele patru capitole, în caresunt consemnate victimele la care nereferim. Titlurile capitolelor sunt ex-plicite:

I. „Morţi în anchete, în închisori,în colonii de muncă, în deportări, îndomicilii obligatorii, în evadări, înluptele din munţi, în răscoaleleţărăneşti, în revoluţie, la frontiere,condamnaţi la moarte, executaţi, ucişiostentativ, sinucideri simulate/însce-nate, accidente provocate, transpor-turile morţii”.

II. „Morţi în deportarea dinBărăgan (1951 – 1956)”

III „Cetăţeni de etnie germanămorţi în timpul muncii dereconstrucţie, în URSS (1945 –1950)”

IV. „Cetăţeni din Basarabia şi dinNordul Bucovinei morţi în anchete, în-chisori, în tentative de trecere înRomânia, în deportările „pe vecie” dinţinuturile îndepărtate ale URSS (1940– 1951)”.

În studiul introductiv de care ampomenit mai sus, Romulus Rusandovedeşte o mare putere decuprindere, de analiză, detaşare şiacribie în tratarea unui subiect care,şi aşa, presupune rezolvarea unordificultăţi incomensurabile. Ici-colo,cititorul poate întâlni mici accentelirice despre o lume atât de sensibilă:„Istoria recentă este ca o carne vie,tresare la cea mai mică atingere, şifiecare investigare necesită instru-mente fine”. Alcătuirea „pomelnicului”a durat cinci ani, căci fiecare nume afost trecut prin toate filtrele şi surseleposibile. În anul 2008 se adunaseră24.000 nume de morţi în detenţie. Dinlipsă de dovezi, decesele subite aleactorului Constantin Tănase şi alomului politic Barbu Ştirbei n-au pututfi elucidate, arhivele, victimele care auscăpat cu viaţă, martorii acelor eveni-mente, ori întâmplări năpraznice,studii şi documente (cca 35.000pagini) adunate în anii trecuţi, princontribuţia şi a unor istorici de pres-

tigiu ca Şerban Papacostea, Alexan-dru Zub, Dennis Deletant, StephaneCourtois, Nicolas Werch, TatianaPokivailova au avut mari contribuţii lafinalizarea lucrării. Cronologia şi ge-ografia represiunii sunt evocate cumaximă precizie şi deschidere, inclu-siv stilistică, cititorul contemplândteroarea, violenţa, crima şi minciunacu toate uşile minţii şi sensibilităţii de-schise larg, inclusiv cu ironia la scarăistorică: Uniunea Sovietică a votat în1948 „Declaraţia Universală a Drep-turilor Omului”, pe care însă le vaîncălca în chip flagrant. Românilor –elevi, copii, tineri, ceilalţi cetăţeni – lis-a vorbit mereu în anii 50 despre„poporul sovietic eliberator”. Puţin l-aîncurcat pe Stalin faptul că regeleMihai I a format rapid un guvern mili-tar completat cu patru miniştri dincoaliţie, deşi erau în ţară 650.000 mi-litari germani; sovieticii au amânat 18zile semnarea armistiţiului şi au mimato „eliberare glorioasă”, parcurgândpână în Banat şi centrul Transilvanieisute de kilometri fără să tragă cuarma, dar luând peste 162.000 pri-zonieri militari români ce aşteptau săli se alăture; mulţi dintre ei vor fi ajunsîn Siberia, dispărând definitiv (n. n.:va fi fost printre ei şi ConstantinBârzu, fratele mamei). Un rol cumplitl-a avut procurorul-călău din timpulmarilor epurări din anii 30 din URSS,Andrei Vâşinski – adjunct la Externe.Mii de cetăţeni români, maghiari, ger-mani, austrieci au fost internaţi în-cepând cu octombrie 1944, înlagărele de la Tg. Jiu, Caracal,Slobozia. Primele deportări în URSSau antrenat ingineri şi intelectuali,tehnicieni şi specialişti pentrumontarea fabricilor transferate înRusia; 75.000 etnici germani, 300.000refugiaţi basarabeni şi nord-bucovienivor cunoaşte drama deportărilor înlagărele de muncă. Agenţii NKVD-uluipentru România, care decideau şi or-ganizau aceste evenimente, erauGheorghe Pintilie (Pantiuşa Bon-darenko) şi Alexandru Nicolski (BorisGrünberg) pe care românii i-au zăritla TV mult mai târziu (cu excepţia vic-timelor lor). În primele luni de la insta-lare, guvernul Petru Groza semândrea că, în două luni, a făcut90.000 de arestări. Toate erau submasca defascizării, precum şi pentrusuprimarea partidelor istorice prinarestarea, uciderea şi răpirea mem-brilor lor. Dealtfel opoziţia, câtă mairămăsese în vara lui 1946, a fostarestată atât înainte cât şi dupăalegeri. Acuzaţiile erau de „fascism”,„legionarism”, „spionaj în favoareaimperialiştilor anglo-americani” şi„crime de război”. Pentru noibăcăuanii, una dintre victime a fostMircea Cancicov, fost ministru, parla-mentar, edil cu merite în urbeanoastră şi în ţară; vina era că făcuseparte din guvernul Mareşalului An-tonescu (bustul său din parcul ce-ipoartă numele ar trebui poatereparat).

Despre reeducarea prin tortură –„fenomenul Piteşti” sunt de asemeneamulte informaţii în studiul lui RomulusRusan.

Decapitarea elitei politice a în-ceput în noaptea de 5-6 mai 1950,când au fost arestaţi simultannouăzeci de demnitari ai regimului an-terior şi duşi la Sighet în nişte con-voaie speciale. Acestea cuprindeauminiştri din toate guvernele perioadei1919-1945, inclusiv – ironia istoriei –„tovarăşi de drum” ca GheorgheTătărescu, însoţit de trei fraţi ai săi, neinformează autorul studiului. Aflăm căîn închisoarea Sighet, număruldeţinuţilor ajunsese la 180 din care,după datele certe, au murit 54 şi aufost îngropați noaptea, pe ascuns, îngropi anonime, nu se știe nici acumunde. „Mii de alţi deţinuţi aflaţi în stare

de epuizare şi boală extremă au muritîn primele luni după sosirea acasă.Unii s-au sinucis” (p. 21). Poetul Con-stant Tonegaru avea 33 ani.

„Elitele rurale” au fost lovite, dis-locate, evacuate şi strămutate în fel şichip, mai mult în anii 50. Lovitura ceamai cumplită au suferit-o cei 44.000oameni din Banat, duşi în Bărăganulnumit apoi „Siberia românească”,ţinuţi până în 1955-1956. Acolo a su-portat condiţiile extreme cărturarul şiomul de litere Adrian Marino, ale căruipagini de memorii au răscolit puterniclumea literară în anii trecuţi, dar alecărui tratate de teorie şi esteticăliterară au pătruns în mari universităţipe mapamond.

Teribile sunt unele informaţii de-spre raporturile dintre Partid şiJustiţie. O parte au ajuns la public,pentru că Ceauşescu a dat unele vinipe predecesorul său – Gheorghiu-Dej. Acesta ar fi zis la o şedinţă, încare se susţinea finalizarea mairapidă a procesului Pătrăşcanu: „Areo atitudine obraznică. La confruntări,care au avut loc, care au conturat şiau dat greutate materialului, el a avuto comportare obraznică (...) Nu putemsă stăm până la calendele greceşti cuaceastă bandă din cauză căPătrăşcanu are această atitudine”spunea Gheorghiu-Dej. BietulPătrăşcanu, fiul profesorului de istoriede la Liceul „Bacovia” din Bacău,avea cărţi, un doctorat şi conduseseComisia română la Moscova pentru

Armistiţiul româno-sovietic.Romulus Rusan îşi caracteri-

zează propria lucrare cu un enunţ ver-tical: „Cartea aceasta este amprentaneagră a patruzeci şi cinci de ani dedictatură. Numele cuprinse în ea parmulte, deşi sunt mult mai puţine decâtau fost în realitate. Urmele s-au șters,memoria a cedat, sensurile s-au re-conturat şi, mai presus de toate,indiferenţa a nivelat totul” (p.26) Tristăconstatare! Cartea aceasta, subformă de pomelnic, am primit-o cadoula o aniversare (n. n. G.G.), ce tristăironie, iar pe coperta interioară, unuldin prieteni a scris o secvenţă depoem rămas în fragment: „Grigore,Grigore/ Auzi cum plâng clopotele înrai/ Şi cuvintele se întorc în pământ/Căutându-ne Taţii?/ Doamne, undeeşti?!” Căci tatăl meu, Ionică, e laPoarta Albă, nu i-am descoperit mor-mântul. Doar la sugestia soţiei mele –M.C. – i-am aşezat o cruce lacăpătâiul mormântului mamei, încimitirul satului nostru. În carteaaceasta neagră – încă există, la p.109, coloana din dreapta, al 5-learând de jos!. Ce straniu şi imprevizibil:a murit odată cu Tartorul de laMoscova, pe 5 martie 1953. Călăul şivictima s-au despărţit în eternitate,

fiecare a luat-o pe drumul lui. Încartea noastră Imposibila revanşă,am ratat parţial tema, pentru caresuferim şi acum, dar timpul e, în sine,ireversibil. Cel mai mult a suferit M.C.;alţii au înţeles altceva.

***S-au împlinit treizeci de ani de la

Inaugurarea Canalului Dunăre –Marea Neagră: 26 mai 1984 – 26 mai2014. E un prilej bun să rememorămce-a fost, căci, vorba poetei AnaBlandiana: Singura justiţie rămânememoria. Puţină istorie nu strică, pen-tru că, după cum s-a spus, această is-torie nu se învaţă la şcoală, ceea ceeste condamnabil şi, probabil, greu derealizat în contextul vieţii noastre.Este, totuşi bine că, măcar, putemscrie aici ceea ce ştim. Publicaţiile,wikipedia, istoria orală, studiul luiR.R., dar şi amintirile noastre ne ajutăsă stăvilim uitarea. Un comentator in-teligent scria că „Cea mai mare victo-rie a Comunismului a fost de a creaoameni fără memorie” (Dan Străuţ).Alt comentator, cu titluri academice şicărţi apreciate în vest, fiul unui fostpotentat din elita comunistă, le găseascuze celor din aceasta faptul că erauidealişti absoluţi; n-or fi avut dreptulacesta şi cei din Cartea Morţilor, nuau avut şi ei visuri?

Pe str. Jean Louis Calderon 66(între Maria Rosetti şi GrădinaIcoanei) s-a deschis recent Expoziţiapermanentă a Memorialului Sighet înBucureşti, intitulată Memoria ca formăde justiţie. Memorialul de la Sighet afost creat şi susţinut de CentrulInternaţional de Studii asupra comu-nismului (surse – istorie orală, docu-mente, fotografii, obiecte reale etc.).Memorialul a fost creat de Centrul deStudii, la iniţiativa – cum se ştie – aAnei Blandiana şi Romulus Rusan în1993. El reflectă, în bună măsură,martiriul celor 100.000 oameni careau muncit la Canalul Morţii. Majori-tatea dintre aceştia erau deţinuţipolitici, adică bandiţi, după cum in-trase în limbajul comun. Până şicopiii, în inocenţa lor – povestea unsupravieţuitor – li se adresa cu for-mula „Domnule bandit”!

Extraordinara lucrare a Canaluluiurma să fie, după vorbele şi speranţaAnei Pauker „Mormântul Burgheziei”.Lucrările au început în 1949 (vezi şiepisodul povestit de Marin Preda); darau fost reluate. S-au escavat cu 25milioane metri cubi mai mult decât laCanalul Panama. S-au turnat 5 mi-lioane m.c. betoane. Să nu uităm căRomânia era după război şi în timp ceplătea uriaşe despăgubiri de războiruşilor prin Sovrom-urile epocii decare lumea a uitat. Investiţia totală laCanal ar fi fost de două miliarde dolari(wikipedia). O anchetă a Securităţiidin anii 60 ar fi arătat că au fost 1000decese, dar e un fals politic grosolan.De altfel, o altă sursă menţionează căpentru 1034 decese nici nu s-au în-tocmit acte şi n-au fost trecute înregistrele de stare civilă; în ianuarie1953 muriseră deja 133 de deţinuţi.După 3-4 luni a murit şi tata (n.n - IoanCastravete), căci am primit certificatulde moarte, dar după trecerea maimultor luni de zile. La Poarta Albă, deunde a venit documentul, erau vreodousprezece lagăre de muncă forţată,adică vreo 12.000 deţinuţi. Lagărulera un perimetru în interiorul căruia segăseau 12 bărăci; în fiecare din aces-tea se găseau 50-60 deţinuţi păziţi desantinele înarmate. Un supravieţuitoral Canalului cu şcoală bună ne ajutăcu cartea sa (Sub semnul Gulagu-lui, de Aurel Popa, Ed. CorgalPressBacău, 2001), să cunoaştem obaracă:

(Continuare în pag. 3• Cartea morților, Fundația

Academia Civică, 2013

CARTEA MORŢILOR* - pomelnicul elitei româneşti interbelice

Gri

go

re

CO

DR

ES

CU

PLUMB 101

pagina 3revist\ de atitudine

Itinerarii culturale băcăuane

„... era construită din scânduri duble, cupereţii umpluţi cu izolant şi acoperite cu cartonasfaltat; avea patru dormitoare (priciuri suprae-tajate, pe două nivele, pe care erau saltele depaie); patru brigăzi cu patru pontatori şi patrubrigadieri. Brigadierii şi pontatorii dormeau încamere separate. O baracă avea forma literei Hmare, în fiecare din cele patru capete ale haşuluifiind câte o cameră mare, iar pe linia de unire acelor două braţe se găseau camerele mici,separate, ale brigadierilor şi pontatorilor” (pag.134-135). De regulă: brigadierii erau foşti jan-darmi ori poliţişti, şi aveau drept de viaţă şi demoarte asupra deţinuţilor; unii brigadieri aveaucrime la activ. Raţia de pâine era de 750 g. pe zi,iar ziua de muncă de 12 ore; fiecare lua cu sinedimineaţa lingura şi cratiţa. Momentul plecăriidimineaţa la muncă, precum şi cel al întoarceriiseara nu le mai descriem, căci a făcut-o, în stilulsău genial de scriitor cu Premiul Nobel, rusulAlexandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag (câtecinci în rând ca să se numere mai uor; repetaude două-trei ori pe platou). Pentru împuşcareaunui deţinut, un soldat primea o primă şi un con-cediu de 15 zile. Prima favoare pentru un deţinuta fost să poată trimite acasă o carte poştală încare să scrie opt rânduri; am văzut cum arăta.Un supravieţuitor povestea că a zărit într-o zicum a fost descărcată o basculantă cu mulţimorţi, peste care s-a pus pământ imediat.

La Poarta Albă, despre care notam mai sus,au fost internaţi Ovidiu Papadima – scriitor şicărturar, Mircea Ionescu Quintus – lider liberal,Gheorghe Cristescu – cunoscut secretar alprimului PCR, Ion Iovin – prestigios oncolog,Valentin Gabrielescu din conducerea P.N.Ţ.Torţionarii Bercea şi Cormoş, dar şi alţii ca ei aususţinut mereu că „alţii sunt vinovaţii”. MemorialulVictimelor Comunismului şi al Rezistenţei esteformat din Muzeul din Sighetul Marmaţiei şi Cen-trul de Studii asupra Comunismului cu sediul înBucureşti.

Închisoarea din Sighet (construită în 1897),capătă în 1950 trista denumire de „ÎnchisoareaMiniştrilor. Într-o singură noapte au fostîncarceraţi aici 100 demnitari (miniştri, academi-cieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politi-cieni). Au murit aici peste 50 de deţinuţi:

- Constantin Argetoianu – ministru de trei ori(justiţie, finanţe, interne);

- Constantin I.C. Brătianu – preşedinteP.N.L.;

- Gheorghe I. Brătianu – istoric, profesor uni-versitar ce a lăsat unui coleg celebrele vorbe „Sănu mă răzbunaţi!”;

- Dumitru Cămărăşescu – ministru (interne);- Iuliu Maniu – preşedinte P.N.Ţ., prim-

ministru, care „a făcut istorie”,- Mihai Racoviţă – general de Corp de

Armată, ministru al Apărării Naţionale;- Ion Răşcanu – primar al Bucureştilor;- Stan Ghiţescu – vicepreşedintele Camerei

Deputaţilor;- Nicolae Păiş – contra-amiral, Şef Stat

Major Marină;În acelaşi timp, au supravieţuit condiţilor

grele din Închisoarea Sighet oameni de mare val-oare din cultură, literatură şi filosofie, recunoscuţiîn Europa, cu cărţi de mare subtilitate precumPetru Ţuțea – economist şi filosof;

Ioan Ioanid, scriitor memorialistic; Constan-tin Noica-filosof şi eseist de talie europeană;Nicolae Steinhardt-scriitor; Vladimir Streinu-criticliterar şi eseist de mare rafinament; Ion Caraion-scriitor cu un comportament controversat apoi;Paul Goma și alții necunoscuţi.

Amploarea cercetărilor şi amenajărilor asituat în timp Muzeul între obiectivele apreciatede Consiliul Europei, alături de „Memorialul de laAuschwitz” şi „Memorialul Păcii” din Normandia.În 1996 a fost dezvelit un altar de piatră, creat dearhitectul Radu Mihăilescu, iar în incintă stă degardă Cortegiul Sacrificaţilor, impresionant grupstatuar de bronz realizat de sculptorul Aurel Vlad.Muzeul de la Sighet ar putea deveni un loc depelerinaj şi ar fi bine ca adolescenţii şi tinerii săcunoască această Meccă a românilor înscrisă înCartea Morţilor ce are un motto răscolitor:

„Ceea ce este strâmb nu poate fi îndreptatCeea ce lipseşte nu poate fi numărat”

(Eclesiastul I, 45)• Posibilitatea de a consulta această

carte în licee și facultăți ar fi un gestcreștinesc și o datorie pentru noi, cei dinprezent.

CARTEA MORȚILOR...(Continuare din pag. 2)

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI; Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BRĂNEANU, DoRU CIUCEsCU, GhEoRGhE UNGUREANU, DAN sANDU, ELENA PÂRLoG,

PETRUȘ ANDREI, MIhAELA BĂBUȘANU Grafic\: IOAN BURLACU;Corectur\: ANA CHISCOP, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/7- Bac\u: Tel/fax redac]ie: 0234/ 57 86 02 E-mail: revista_plumb@yahoo.com

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiGelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Itinerariul biografic și spiritual al poetei șimemorialistei Agatha Grigorescu-Bacovia(1895–1981) se impune a fi recercetat cu o maiaccentuată atenție spre a decripta unele incerti-tudini existente în interviurile și mărturiile sale.

Există, adesea, neconcordanțe întreinformațiile de sorginte primară și cele pe carele menționează Agatha Grigorescu-Bacovia înmemorialistica sa, care, cu unele excepții, estecreditabilă.

Recent, grație unor faste împrejurări, amdescoperit încă un manuscris al poetei AgathaGrigorescu-Bacovia. Despre ce este vorba?

Poetul, latinistul și eseistul N.I. Herescu,președintele Societății Scriitorilor Români,hotărăște, ca în anul 1940, să i se dedice unomagiu regelui Carol II, cu prilejul împlinirii unuideceniu de la revenirea sa pe tronul RegatuluiRomâniei.

Printre cei care trimit evocări, poezii, gân-duri și emoționante amintiri menționăm pe MihailSadoveanu, Hortensia Papadat-Bengescu,George Bacovia, Ion Pillat, Ion Simionescu, GalaGalaction, Tudor Vianu, Otilia Cazimir, AgathaGrigorescu-Bacovia și mulți alții.

Omagiul lui Carol al II-lea, opera scriitorilorromâni din acel moment, nu a mai apărutdatorită furtunilor istoriei naționale, iar manu-scrisele s-au risipit în diverse arhive și biblioteciparticulare.

Poezia Închinare M[ajestății] S[ale]Regelui Carol [al] II-lea trimisă de AgathaGrigorescu-Bacovia se constituie într-un omagiuabsolut adus acestui „voievod al culturii române“,

așa cum a fost numit monarhul României.Impresionează prin uzitarea celor mai

fericite epitete și, mai ales, prin versul em-blematic: Prin taina gândului și prin tăria slovei.

Închinare M[ajestății] S[ale] RegeluiCarol [al] II-lea

Mărire ție, falnic între regi!...Venim smeriți să-ți înălțăm urarea:Senin să fii de-a pururi, cum e zareaCând e cu soare mult, și fără vijelieSă se-mplinească mândra ta, domnie!

Ca marii voievozi, și marii regi, și blânzi,Ce-au făurit mărirea,Și-au strălucit prin veacuri cu oștirea,Așa și tu, slăvite rege-acum,Prin taina gândului și prin tăria slovei,Ne duci spre gloria supremă,Căci scris a fost ca veacurile toateNemuritorul laur să înfloreascăPe falnica și glorioasa-ți stemă...

Mărire ție, rege, între regi!...Ne adunăm cu sârg și voie bună...Să te slujim în pace și-n furtună...Mărire ție, rege, între regi!...

Agatha Grigorescu-BacoviaBucurești, 7 mai 1940

Note• Originalul acestei poezii, necunoscute, a

Agathei Grigorescu- Bacovia se află în bibliotecaprofesorului Nicolae Scurtu din București.

1. Menționez că această poezie nufigurează în lucrarea Nicoletei Stoica – AgathaGrigorescu-Bacovia (1895 – 1981). Biobibli-ografie – 105 ani de la naștere – Coordonatorprof. Nicolae Boaru. Ploiești, BibliotecaJudețeană „N. Iorga“, 2000, 94 pagini.

Nicolae Scurtu

O POEZIE INEDITĂ A AGATHEI GRIGORESCU-BACOVIA

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 101

În stirpea nobilă a luiTudor Arghezi, gorjean şiel, poetul Nicolae Dragoş,consecvent cu sine dar şicu poezia pe care o scrie,pleacă de la versurileargheziene: Nu-ţi voi lăsadrept bunuri după moarte/Decât un nume iscălit pe-o carte, încercând să lase

cititorului, moştenire, O casă din cuvintespunând Când mai modestă-n ziduri/ Şi cândmai arătoasă/Pentru Poet o carte/ E ca un felde casă. Şi chiar o casă, o casă de cuvinte,este fiecare carte semnată de NicolaeDragoş, poet de metaforă amplă, generoasăîn sensuri, de sensuri răscolitoare, profunde.Pe nedrept trecut în exil, forţat de viaţă dar şide semeni, aşa ca şi alţi confraţi, de mare va-loare cum ar fi: Dumitru Radu Popescu,Fănuş Neagu, Ion Gheorghe, Ion Horia, DinuSăraru şi lista ar putea continua, să-şi scrieopera şi să publice cărţile retras într-un sat,unde numai păsările cerului îi mai suntaproape. L-am cunoscut pe Nicolae Dragoşcam prin 1977-1978 pe când era redactor şefal revistei Luceafărul. M-a cucerit prin modullui de comportare. M-a tratat mereu cu priete-nie şi oarece preţuire (ca să fiu modest), aşacum făcea cu fiecare dintre tinerii poeţi caretreceau pragul acestei reviste devenite atât degeneroase. Alături de regretatul poet, CorneliuSturzu, mi-au netezit dru-mul prin acest hăţiş.

Le-am urmat sfa-turile şi încerc să le con-tinui şi generozitateaatunci când: „Pradă eramdisperării/ Şi bine nici nuştiu cu ce/ Am fost ajunsla malul mării” ( Vin lângăspuma mării, p. 38 –Casa din cuvinte – N. D.).

Oamenii, din neferi-cire, deodată au uitat, de-sigur, voit, de existenţaunor poeţi adevăraţi iar lamoara de măcinatliteratură, criticii literari, devaloare şi cu influenţă, încearcă din răsputerisă dărâme realitatea făcând topuri de cafeneaşi de cumetrie. În acest timp, cei pe care i-amnumit, continuă să scrie, să-şi aştearnă pecoala albă de hârtie, gândurile poetice Ade-menit de ochiul/ unei alese rime. Şi NicolaeDragoş publică, cu o temeritate de invidiat,cărţi de poezie, cărţi care devin bun naţional.Dar cine să mai fie preocupat de realizărileacestor personalităţi de excepţie când abiadovedesc să se lustruiască pe sine, să-şi glo-rifice, pe toate canalele internaţionale dar şi fi-nanciare, bizara mărgică sclipitoare, numaibună de luat ochii? Poezia adevărată, poeziacare pleacă de la inimă pentru a ajunge lainimă este pusă la colţ de o haită de lupi tineri,care demult nu mai sunt tineri şi nici nu ştiudacă ei au fost vreodată cu adevărat tineri.,pentru că după comportamentul lor par a se finăscut direct îmbătrâniţi în rele, spun căpoezia adevărată, rostită cu sfiiciune, estescoasă cu brutalitate din raza de vizibilitate acititorului. Dar Poetul scrie: Ea, casa din cu-vinte,/ Oricum ar fi să fie,/ Modestă, arătoasă,/Miroase-a veşnicie. Ei da, a veşnicie miroaseşi poezia poetului Nicolae Dragoş pentru căeste o poezie adevărată, o poezie care facelegătura spirituală dintre trecut şi viitor: „Casauneşte trainic/ Ce fi-va de trecut”.

Înconjurat de cărţi… „ Ca-n templu, în-genunchez./ În faţa lor// Contemplu lumea…/Mă contemplu.// Pe scări de litere cobor/ Cuviaţa lor/ Viaţa-mi măsor…/ Cobor?!/ E opărere doar…/ Mă reazem într-un gândtârziu./ În urmă-mi ca-ntr-un vis, apar/ Cuvin-tele/ Ce pe cer se scriu”. O adevărată ars po-etica este acest „Templu”, un templu decuvinte în care se vede zidit poetul NicolaeDragoş, el refugiatul din calea furtunii, cutimiditate şi cu înţelepciune. Ca fiecare poetadevărat, şi Nicolae Dragoş este un poetadevărat, simte şi trăieşte poezia prin toate fi-brele existenţei sale, cu forţa cu care respiră,

cu dorinţa de a semăna sentimente deprofundă vibraţie, chiar dacă simte că uneori„este asemenea fulgului de păpădie./…/ Aredestinul oricărui/ Fulg de păpădie/ Poemul.”pentru că apare fireasca întrebare retorică,desigur, pe care şi-o adresează sieşi: „Cinemai ştie/ Că acolo, sus/ Destinat zborului,/Locuieşte pentru totdeauna/ Poetul?”. Cusiguranţă că toţi cititorii de bună credinţă, ceicare nu confundă arta cu afacerea, simt căPoetul, deşi situat în turnul lui de gânduri şi decuvinte, locuieşte pentru totdeauna, viseazăşi îşi întocmeşte, temeinic, o casă din cuvinte,fără a ţine cont de mode şi de… toate in-teresele.

Există în aproape fiecare poezie a luiNicola Dragoş, o gingăşie şi o delicateţe cucare doar poeţii autentici, adevăraţi suntînzestraţi şi hărăziţi de Dumnezeu. Pentru el,narcisele înflorite sunt ca fetele de la Căpâlna,într-un feeric dans şi fiecare vietate estetratată cu respect dar şi cu sfiiciune, poetulacordându-i, aşa ca şi maestrul său, TudorArghezi, gesturile de tandreţe. Un adevărat„Joc de-a bijuteriile” întocmeşte, spre a etalaîntreaga „forfotă” din natură, acolo undefiecare „gâză” este cu adevărat regină. Numaiprivind astfel pe fiecare din preajma ta, îţi poţietala, cu adevărat, sufletul de poet, suflet depoet cu care Nicolae Dragoş a fost înzestratdin plin. Poetul Nicolae Dragoş este şi un bunmoralist publicând o amplă carte cu Fabulede ieri şi de mâine, în care se pot regăsideclaraţii sincere, declaraţii de dragoste şiiertare dar şi o sumă de fabule cum ar fi: Fa-bula unui cuplu bizar, Fabula Şoarecelui dinbibliotecă, Fabula lui Vodă republicanul, Fa-bula berbecului sau sfat pentru un parlamen-tar obedient sau Fabula din Instanţele dejudecată (tot este la modă acest atât de invo-

cat subiect). Toate fabulele scrise şi publicatede Nicolae Dragoş se pot aranja ca în „Măturaatipică” unde apare mult aşteptata morală:„Cum să faci război/ Cu un măturoi?/Oricine-o vedea/ Negreşit spunea/ Doar gura-i de ea!”O fi cumva vreo trimitere la realitatea pe careo trăim? Aş putea să pun că se poate deşi edoar o morală nevinovată a poetului NicolaeDragoş. În pamflet, pentru că Nicolae Dragoşeste şi un remarcabil pamfletar, din stirpeaeminesciană, scrie: „Ce timp de lupanare ne-a fost sortit s-avem/ Când brute atentează lacel mai sfânt poem!/ Când nişte ipochimenisemianalfabeţi/ Prin vorbe strâmbe spurcăportrete de poeţi./ Şi şoareci răpciugoşi,strânşi în abjecte rânduri,/ Se-ncumetă săroadă cele mai sfinte gânduri/ Când titlu` naltglorii îşi face impostura, / Rănind cu vorbaboantă şi rea literatura” (Ce timp de lupanare).Aceasta este cu adevărat imaginea reală a lit-eraturii pe care, din nefericire, trebuie să ostrăbatem şi cu care sunt dopaţi cititorii. Oimagine strâmbă, o imagine devastatoarepentru prezent, dar mai ales pentru viitor. Înaceastă, aşa zis literatură scriitori precum:Fănuş Neagu, Dumitru Radu Popescu, DinuSăraru, Ion Gheorghe, Ion Horea, NicolaeDragoş şi lista ar putea continua cu alte numede mari scriitori, nu-şi au locul. Dar cred sin-cer că bătălia nu este definitiv pierdută atâtatimp cât aceşti scriitori adevăraţi, chiar dacănu se regăsesc în aceste non-ierarhizări,zidesc temeinic, trudind la casa de cuvinte aIstoriei literaturii române, aşa cum face şi Po-etul Nicolae Dragoş.

Bogata bibliografie a lui Nicolae Dragoş,cu siguranţă că merită o atenţie mult mai maredin partea istoricilor literari, cei care în-tocmesc topuri, clasamente şi scări alevalorilor, pentru că şi el şi ceilalţi scriitoripomeniţi de mine sunt mari capitole de istorieliterară şi, fără ei adevărata Istorie literară estemult mai săracă.

Nicolae Dragoş –o conştiinţă lirică deosebită

„Pentru poet o carte/E ca un fel de casă/”

Em

ilian

Mar

cu

Cum ajung cărţile lui StanBrebenel pe masa mea delectură, n-aş putea precizapentru că nu este o regulă.Ştiu că mai demult foloseaserviciul poştal, dar de lafiecare întâlnire scriitori-cească, unde se-ntâmplă săfim prezenţi amândoi, mă în-torc acasă cu o nouă carte şide fiecare dată rămân sur-prins de hărnicia şi de pro-lificitatea lui. L-am lecturat defiecare dată cu seriozitate şiinteres, dar n-am dat seamade cărţile sale decât rareori şiatunci s-a întâmplat să mi sedefecteze calculatorul de-ampierdut toată memoria, printrecare şi două proiecte livreştiîn curs de articulare.Pierderea a fost şi a rămasireparabilă. Am luat luat în-tâmplarea drept un semn răuşi n-am mai încercat niciodatăsă reconstitui şi să refacirosirile.

La ultima întâlnire, ceade la Adjud, unde s-adesfăşurat Festivalul Botta,mi-a înmânat volumul In-cursiuni în universul peniţei(Editura Teocora, Buzău,2012) – o carte de croniciliterare, semn că autorul,lucru rar, chiar este bineconectat la piaţa cărţii. Cumsă nu mă bucur că zăbavacetitului n-a dispărut în totali-tate şi că încă mai existătipologii bine aşezate în lec-turi? Sunt aşa de puţini c-armerita câte o statuie numaipentru că şi-au păstrataceastă calitate, de a zăboviîn lecturi.

Revin însă la carte. Celucrări comentează StanBrebenel în această nouăalcătuire livrescă? N-are, bagseama, o preferinţă anume.Citeşte de-a valma proză şipoezie şi dă seama de ceeace citeşte în cronici des-făşurate sau reduse laesenţial. Nu este o noutate. Amai publicat şi alte lucrări cucomentarii la cărţile lecturateaşa că terenul este într-un feldeja bătătorit. Nu este laprima sa ispravă de acestgen, dar pentru cel care i-aurmărit mai atent scrierilenu-i este greu sădesluşească în această nouăalcătuire livrescă o anumităevoluţie, o maturizare şi o dis-punere a actului critic într-odioramă lărgită

Comentează, bunăoară,romanul lui Dinu SăraruAdevărul Holding (2011)consacrat devălmăşiilorromâneşti postdecembriste,ca şi volumul de nuvele Ul-timul ţăran din Slătioara,apărut în 2008. Comenteazăapoi volumul lui Mihai CimpoiGrigore Vieru – poetularhetipurilor, apărut la EdituraPrinceps din Iaşi şi-l ţine îngraţii receptive pe buzoianulFlorentin Popescu căruia îicomentează volumele Eu v-am citit pe toţi, Siluete pe

plaja timpului şi monografiaN. Porsenna – o viaţă, undestin, o operă.

Nu lipsesc poeţii, bachiar li se conferă o anumităpondere în economia lucrării.Poeţi consacraţi şi bineaşezaţi în istoriile literare, pre-cum Liviu Ioan Stoiciu, IonPanait, Aurel M. Buricea, EmilLungeanu, Marin Ifrim, PaulSpirescu, dar şi nume mai noicare bat la poarta afirmăriiliterare precum NicoletaGîlmeanu, Florin Meşca,Ionel Gh. Zaharia şi altenume cu mai slabă circulaţiepe piaţa cărţii.

Două lucruri trebuiescsubliniate în încheierea aces-tor succinte consideraţiidespre prestaţiile critice alelui Stan Brebenel. În primulrând apreciez hărnicia autoru-lui, propensia pentru lectură,pentru constituirea mult dis-cutatului pat germinativ dincare pot răsări lucrări durabileşi bine articulate în zariştealiterară contemporană. Amspus-o de multe ori şi-mi faceplăcere s-o repet ori de câteori am prilejul, că literaturăscrie multă lume – mecanici,tractorişti, fierari-betonişti,frizeri – şi nimeni nu le iacreionul din mână, dar lite-ratura adevărată împlică oanumită caligrafie intelec-tuală, implică o bună aşezarea autorilor în ceea ce sepritoceşte în domeniu, pre-supune multe şi variate cumu-luri din toate curentele literarecare au ventilat sau vascu-larizează creaţia literară. Unautor care nu-şi cunoaştelocul în ansamblul direcţiilorliterare afirmate, mai vechisau mai noi, care nu ştie deromantism, simbolism, oniri-sm, postmodernism textua-lism, care n-a auzit de Rilke,de Holderlin, de Goethe, deWalter Whitman, de EmilyDickinson şi de alţi creatoridin literatura universală, mi separe că sunt nişte rătăciţi prin

lumea scriitorilor. În al doilea rând subli-

niez varietatea lecturilor asu-mate de autor. Găsimcomentate în această cule-gere comentarii în marginilefenomenului literar, cum ar fimonografia aşezării Floricasau studii, cum este cel con-sacrat martirilor credinţei orto-doxe româneşti.

Sunt semne că autorul şi-aînţeles bine menirea de caplimpede şi locul său în lumealiterară.

Stan Brebenel – statornicit în patima lecturii

Ion

el N

ecu

la

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB 101

(Câteva gânduri laapariția Albumului

Monografic almarelui pictor

român,„NICU ENEA” deVIOREL SAVIN)

Poetul, prozatorulși dramaturgul

Viorel Savin continuă să fie un vibrantși luminos animator cultural în orașulmeu - și-al lui –, care este Bacăul. Dar,în loc să vă vorbesc foarte doct șicompetent, prefer să însoțesc acesterânduri cu subiectivitatea mea, întot-deauna admirativă în fața valorii reale,în fața oamenilor de bine. Am noroculsă fiu prieten cu acest scriitor – era săscriu „mare”– dar m-am temut să nupar apologetic, deși ar fi cazul, i se cu-vine. Am norocul să ne știm de-o viață.Să ne agreăm, să ne simpatizăm, săavem unele idei și unele idealuri co-mune, unele gusturi, unele preferințeasemănătoare. De fapt, trebuie săprecizez că scriitorul a revenit în reali-tatea mea imediată ( și, desigur, nunumai a mea! ) pentru că el este fer-mentul creator, înfăptuitor, al unuiesențial fapt cultural: readucerea înlumină a marelui pictor, concetățeanulnostru de altcândva: artistul, într-ovreme prețuit, căutat și lăudat, mareleși oarecum uitatul pictor Nicu Enea.

Impreună cu alți băcăuani de-ai mei(chiar dacă nu-i cunosc personal pemulți, ei tot sunt ai mei) împreună șisprijinit frumos și onest de diriguitoriide azi ai Bacăului și ai ConsiliuluiJudețean, el și ei, dăltuiesc în mar-mura lui Cronos, reabilitatareacuvenită, asigurarea că numele aces-tui mare băcăuan – pictorul românNicu Enea - va rămâne încrustat, așacum se cuvine, pe firmamentul istorieiartelor plastice. Căci, trebuie sărecunoaștem că dincolo de politici,mâncătorii colegiale, ticăloșii, frici,dogme, lașități și alte farafastlâcurijosnice și omenești, au fost și lipsa denoroc a artistului, precum și absențaunor abilității de culise care, dinpăcate, au acționat destructiv, dur șidecisiv, și în privința soartei acestuimare suflet curat de artist al penelului,precum și în ceea ce privește valorifi-carea și recunoasterea operei sale,atât de valoroase.

Viorel Savin, acum la Bacău,împreună cu ceilalți oameni de bine,ce alcătuiesc un cor cu sunetele „Odeibucuriei”, însuflețește, continuă,intensifică faptele și spiritul luptei care,în timp, dejoacă ticăloșiile, nedrep-tățile, uitarea și necinstirea! Este omare luptă, universală, gravă șiesențială, fără de care nu se poate trăicu adevărat! La Bacău, după cum sevede, s-a înțeles acest lucru. Și nu esimplu și nici ușor să faci lucrarea pro-priu-zisă a unor astfel de deziderate,căci lumea, din păcate, e mereu la fel,și bună și rea, dar mereu cu alte fețeși fațete. După ce a lansat o admirabilămonografie, cu titlul „Pictorul NicuEnea” („Viața alcătuită din scrisori,articole și poze”) iată-l acum peViorel Savin, fostul custode al Caseimemoriale cu numele pictoruluibăcăuan, apărând în lumea mare cuun elegant și elocvent „Album mono-grafic” despre Nicu Enea, volum dotatcu un temeinic și inteligent studiu in-troductiv, prin care scriitorul V.S. îșipropune, și reușește, urmărind viața șisufletul artistului, ca și contextele încare a trăit, reușește, zic, să subliniezeși, uneori, să ridiculizeze-elegantfaptele ce au determinat uitarea șipunerea intenționată sub tăcere aartistului. Este vorba, mai întâi denesăbuința și ingratitudinea fostului„regim socialist” de a considera acestmare talent, cu valoare naționalăindiscutabilă, ca fiind, în trecut „pictor

al curții regale”, anulându-l deci, în locsă-i recunoască valoarea, să-l glori-fice, așa cum i se cuvenea. Ignoranțași suficiența au surpat, pentru destulăvreme, tot ce-și clădise el însuși, lui șinouă, omul de artă atât de apreciat șirecunoscut în țara sa, ca și altunde.Concomitent, Viorel Savin, combativ șicombatant om de Cetate și cultură,arată, în studiul amintit, că nici actualulcapitalism băcăuan și național nu afost mai bun în privința soartei pictoru-lui ostracizat, considerându-l un fost„serv obedient al comunismului”. (Pic-tase, împotriva inimii sale, pentru aputea supraviețui, lozinci și steme, șilucruri „la modă”, dictate de „organele”politice, care aveau cheia și lăcatul,pâinea și cuțitul). Pictorul era, în aceavreme, neavând încotro, muncitor vop-sitor la fabrica de produse textile „Pro-letarul”, sau colabora cu un atelier defăcut firme. Vizavi de aceste imensenedreptăți, iată-l pe scriitorul ViorelSavin. El nu îngroașă mai mult liniile,și așa ridicole și grotești, ale acestuidesen de un dramatism extraordinar.Și, spre a nu tulbura prea mult uneleeventuale suspiciozități actuale, abil,autorul Monografiei recent ieșite desub teascurile prestigioasei edituri„Ateneul scriitorilor”, concluzioneazădoar astfel: „Dacă vom reuși să neeliberăm de prejudecăți, ne vom mân-dri din nou cu Pictorul Enea”.

Desigur, faptele vorbesc! ViorelSavin este în miezul manifestărilor pecare Muzeul de Artă Județean, Consil-iul diriguitor al zonei Bacăului, oameniide cultură de aici, le organizează înaceastă perioadă, în legătură cumarele pictor român. Și cred că a venitmomentul să subliniem, împreună,faptul că adevărul și puterea artei, maidevreme sau mai târziu, izbândesc. S-a mai spus, dar acum se și vede. Prinurmare, pe 16 septembrie 2015, cândse vor împlini 55 de ani de la pierdereamarelui artist, la Muzeul băcăuan seva vernisa o amplă expoziție, cu pesteo sută de lucrări ce poartă semnăturalui Nicu Enea, prilej cu care va fi lansatși elegantul și valorosul „Album” lacare ne referim. Este un Albummonografic de mare succes, cu 300

de pagini și numerose reproduceri înculori, și care va conține și un DVD, cupiesa de teatru de mare audiență lapublic – „Bătrâna și hoțul”, semnatătot de Viorel Savin și jucată deja pe nu-meroase scene din țară și la toatecanalele televiziunii române. (Piesa șiautorul au primit prestigioase premiiartistice naționale!). Prin urmare,speranțele trecutului găsesc azi oa-meni de luptă și afirmare, găsescecou, minți aerisite și inimi calde, înBacău și în lume. Ne eliberăm deprejudecăți, dragă Viorel Savin. Nu-ipuțin lucru! Nicu Enea își reintră, tri-umfal și cinstit, în drepturi... Bacăul celadevărat merge înainte. Și când spunBacău, mă gândesc la România și laacei români de bună credință, de ome-nie, cultură și înțelepciune, care nu-spuțini și care vor ști să vadă și în pri-etenul meu, Viorel Savin, un exemplu.

ELIBERAREA DE PREJUDECĂȚI

Ro

ni C

ăciu

laru

Coman Şova s-anăscut la Bucureşti,cu vreo optzeci şiceva de ani pe carei-a trecut la spate,mai precis în ziua aoptsprezecea a luiBrumărel la o miienouă sute treizeci și

trei de ani de la Hristos încoace. Min-unea este rezultatul dragostei dintreAna, Bogdan, din Humuleştii luiCreangă şi Ioan Coman, de baştină dinPiatra-Neamţ.

Copilăria şi adolesceţa şi le-a petre-cut pe meleaguri nemţene. La Târgu-Neamţ, Bicaz, Tarcău, Roznov,Piatra-Neamţ, centre forestiere, peunde pe Ioan Şova l-au purtat paşii pen-tru serviciu. A învăţat la Şcoala PrimarăNr. 2 din Piatra-Neamţ, la Liceul Petru-Rareş din aceeaşi localitate, cursul in-ferior, egal cu gimnaziul de azi, şi îşitermină liceul la Şcoala Medie TehnicăSilvică din Roznov, silvicultura fiind, separe, dorinţa familiei

Roznovul, are un parc destul de marepentru spaţiul mioritic ce este localitateaşi împrejurimile. În parc este un castel,care a aparţinut unui boier, Ruset, careşi-a luat şi numele de Roznovanu de latoponimul localităţii, toponim desprecare unii zic că este de originegermană, şi ar veni de la rose,trandafiri. Cavalerii teutoni ar fi trecut/s-ar fi stabilit prin aceste locurii, şi ar fivăzut că localnicii erau mare iubitori deflorile acestei plante cu ghimpi, şi ar fibotezat localitatea Roznov. Ce vis fru-mos! Să fi fost al unei nopţi de vară. Încastelul boierului Ruset, cu grad militarde colonel

De ce am spus toate acestea ca in-troducere la o însemnaredespre un scriitor. Ei bine,în castelul boeruluiRoznovanu şi-a avutsediu lŞcoala MedieSilvică (după modelul Ierieram cu davai ceas/Azi?Din nou cu was ist das,liceele din România senumeau şcoli medii cala eliberatorii de laMoscova) iar ŞovaComan a fost elevulacestei şcoli. Parcul careavea pe atunci un miclac, o mică cascadă şi co-paci mari, specii rare, nuse putea să nu aibăinfluenţe pozitive asupraviitorului tehnician sau in-giner silvic. Asupra lui Coman Şova,parcul a avut alte influenţe, sentimentalfiind altfel structurat. La terminareaşcolii n-a luat drumul unui institut silvic,de pildă cel de la Braşov, ci a plecatspre Capitală, iar naşterea în Bucureştise vede că i-a fost de bun augur, ur-sitele prezicându-i alt viitor. Şi iată-l petânărul Coman Şova bătând la uşaThaliei, devine student la teatru. Segândeşte că persoanei lui i sepotriveşte nu de a juca teatru, ci de ascrie teatru. Lasă scena şi merge la oşcoală de literatură, devine student laFacultatea de Filologie a UniversităţiiBucureşti. Pădurea adevărată a fostschimbată cu pădurea cuvintelor. Defapt ce este o carte? O pădure cu sutede poteci pe care trebuie să le parcurgiiar drumul spre culmea muntelui estedin în ce mai greu dar şi mai frumos.

În relaţie cu bucureşteanul ComanŞova, eu, pietreanul Emil Bucureşteanuam intrat de curând, anul acesta. Lu-crez la o carte despre oamenii decultură din judeţul Neamţ. Mihai Merti-caru, pietrean, care scrisese un articoldespre omul Coman Şova şi opera sami-a dat numărul de telefon. A seînţelege a domnului Şova. Şi am vorbit.Am întâlnit la celălalt capăt al firelorelectro-magnetice un om comunicativ,sociabil, cu care dialogul curgea de la

sine. I-am spus desprecartea ce am de lucrat.

A fost de acord să fieînserat în ea cu poezii şi o

scurtă biografie şi la câteva zile amprimit documentele. Domnul Coman mi-a trimis şi câteva cărţi de ale dumnealui.Nişte poze cu chipul autorului, feţe deAlain Delon, îmi spun că ne-am întâlnitcândva. Unde? Când? Timpul… Într-odimineaţă, devreme, când nu maidoarme nimeni, mi-a venit ideea săscriu, măcar o notă scurtă despreComan Şova şi s-o înserez în volumulde faţă, care se afla în lucru. I-am luatcărţile ce mi le-a trimis şi m-am apucatde lecturat. În opul de referiţă Paharulcu îngeri, o antologie de auto cu sutede pagini şi cam tot atâtea poeme, amîntâlnit însemnări despre opera poetuluiComan Şova de la mulţi critici deseamă. Intru la îndoială. Scriam mai suscă fost-am pus la îndoială dacă să facsau nu vreo însemnare despre ComanŞova pentru cartea mea sau vreorevistă oarecare.

Personalitatea unui om poate ficaracterizată printr-o singură trăsătură.Regula se aplică şi la poeţi. Dacă citeştiMoartea căprioarei, sau Testament,sau Mirabila sămânţă aflăm ce esteesenţial nu numai în poezia lui Labiş,Arghezi sau Blaga, ci şi modul lor de agândi. Convins de acest adevăr propriu,am ales dintre cărţile domnului ComanŞova pe cea mai importantă, nu numaidupă părerea mea ci şi a autorului prinprezentarea grafică şi numărul depoeme ce îl conţine. Volumul seintitulează Paharul cu îngeri.

Scrierea despre îngeri, a include sin-tagme care să conţină cuvântul înger,apar ca un leit motiv în literatura poeticăromânească. Numai la Piatra Neamţs-au scris două cărţi cu îngeri. Unul azis că îngerii sunt chilugi iar altul a ziscă îngerul a căzut fără să ne spună

dacă a căzut în cap sau înpicioare ca mâţele arun-cate din casă fiindcă aupurici. Leo Butnaru aduceîngeri cu un căruţ iar EmilBrumaru are o rezervaţiede îngeri. Poetul ieşean îiumanizează, îi aduce înpiaţă, pe stradă, îi faceheterosexuali, avem decinu numai înger ci şiîngeră, dacă se poatespune aşa, sau îngeraş şiîngeriţă. Dar în oastea deîngeri a lui Dumnezeu nus-a găsit nici un reprezen-tant cu sex; nici masculinnici feminin, nici cu şuru-bel, nici cu păsărică, în-gerii sunt asexuaţi în

viziunea creştinilor iar dragostea lor nueste eros ci doar iubire faţă depământeni, supunere faţă de Dum-nezeu. Să lăsăm la o parte acestesupoziţii, de care nu eu sunt vinovat, ciAristotel cu logica lui, şi să ne întoarcemla poeziile domnului Coman Şovachestiune mult mai interesantă şiimportantă. Consider că principala cartea dumnealui, ce-l puţin din cele trimisemie, este Paharul cu îngeri. Titlul esteidentic cu titlul primei poezii cu care sedeschide cartea. Autorul defineşte titlulpoeziei cu subtitlul Autoportret. Scriereacontinuă cu un motto: El va porunci în-gerilor Săi să te păzească în toate căiletale. (Psalmul 90).

Paharul cu îngeri cu toate că estedefinit autoportret, nu este o fotografiespusă în versuri cum uşor te-ar puteaduce gândul. Mai uşor poate fi asemuitcu un film exprimat în metafore iar prinfaţă ţi se derulează scenele fiecărui mo-ment din viaţă care a fost păzit de în-gerii trimişi de El. de Dumnezeu. Lavenirea poetului pe lume, cerul sesprijină pe doi plopi… Aşteptarea enesfârşită,/ privirea femeii îi umple Pa-harul cu îngeri. Încă de la început i-afost înscris destinul: În acest trupînfăşurat în enigme /stă scris lungulmeu drum,/tiparul dinlăuntru.

(Continuare în pag. 6)

Coman Şova şi îngerii săi

Em

il B

ucu

reșt

ean

u

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB 101

Dar râul lui Heraclit curge im-placabil şi Coman Şova audefăptura albă a laptelui venind,/ timpulîl ia în primire şi-l ţine în palma luiuscată, îl trece prin vârste/ ca printr-o zi de vineri (vinerea e zi de post)în acest timp trăieşte întreaga man-ifestare a vieţii ce trece prin faţaochilor lui, presupun de copil. Şi însfârşit vine vremea cea maifrumoasă din viaţa unui om. Iubirea-i haina mea de fiecare zi/ sângelemeu liber/sângele meu… care facposibil visele şi cu ele ajunge undenicio aripă n-a străbătut.

Orişicine ştie că iubirea nu esteposibilă fără existenţa celor douăjumătăţi ale omului, aflate încontinuă căutare, pentru a se formaun tot, aşa cum ştim de la vechiigreci: Vine ea/ cu pericolul tot îngene lungi/ catapeteasmă sunt sânii/în somnul bărbatului tânăr… şiurmează o frumoasă şi lucidădeclaraţie de dragoste:Fii geamănă cu tot ce sunt muritor,Umărul tău, vocea ta,Umărul meu vocii mele gemene;Felului tău de a fi cum eşti, Geamănă felului meu de a fi cumsunt,

Doar iubirea îl face să ajungăpe deplin la conştiiţa existenţii sale:Şi deodată totul se luminează/ştiu cesunt cât sunt şi pentru cine, staturapoetului se vede de departe, vorbelelui. Dar nimic nu este veşnic: Şivine/vârsta/pe firul subţire/ al oreimiezului de noapte… şi îl ajunge dinurmă/ respirând greu/o iarnă tânărăcu toate avatarurile ei: spitalele, sti-cla cu lapte, imposibilul şi gripa şi al-tele. În acest caz cere: Încetineşte,Îngere, puţin câte puţin/ rotaţia as-trului acesta,…şi nu mai este/da, şinu mai este vreau/ şi nu mai este. Fi-nalul este dramatic: Nedumerire petavanul cu umbre/paşii tocmai mi s-au oprit/ mâinile aproape, foarteaproape/ nu se mai ating. Urmeazăstingerea şi noaptea este aiciîntreagă de gheaţă…Stingerea!/ ţipătoate glasurile

Totul se termină după ce Tatăl îiîntinde Paharul cu îngeri. În jur numai este/decât nimeni, dilatându-seîn cercuri concentrice/ din ce în ce.

În mare parte poemele dinrestul volumului, format din 5, capi-tole: Joc de aer, Opreşte doar clipa,Iubirea de moşie, Se făcea că,Starea de târziu – poezia Paharul cuîngeri formează singură un capitol –exprimă în extenso aceleaşi idei şisentimente de iubire

Desigur, poţi fi invidios pe dom-nul Coman Şova că paharul lui esteplin de îngeri. În genere, îngerul, casimbol, reprezintă binele, iubirea,inocenţa, puritatea, tot ce este fru-mos şi bun. În viziunea bisericii suntînsă şi îngeri răi, ceea ce este unnon sens, o contradicţie în termeni,îngerii fiind ajutorul imediat al luiDumnezeu atotputernic. Ce să-ifaci? Se mai întâmplă ca slugile săfie mai puternice decât stăpânii.

În ce mă priveşte, portretulmeu n-a fost bântuit numai de îngeri.Şi dacă ar fi aşa aş fi nemulţumit. Îndragoste, şi eu vedeam o femeieînger, pură, inocentă, dar îngerulmeu una spunea, alta fuma şi pânăla urmă a plecat cu maşina, nu azburat. De atunci n-am mai umblatdupă astfel de îngeri ci după undrăcuşor, dracii fiind mai sinceri, nuocolesc adevărul. Dar nu numai deîngeri femei este vorba. DomnuluiComan Şova, însă, îi doresc săumple paharul cu noi îngeri, maieste timp, iar sfârşitul poemului săfie înlocuit cu unul mai optimist,îngerii să fie mai veseli şi nucuprinşi de un aer pesimist,schopenhauerian.

(Continuare din pag.5)Coman Şova ...

Anul acesta, profe-sorul de elită put-nean, poetul şiprozatorul MirceaAanei ne-a oferit o adoua ediţie revizuităşi îmbunătăţită aunui roman, intitulatPotecile primăverii(Ed. Accent Print,

Suceava, 2015). Într-o Mărturisire,aşezată la începutul textului propriu-zis,autorul îl previne pe cititor că m-amstrăduit să nu ascund nimic important dinamintirile mele, să nu mint, să nu facaprecieri jignitoare, rămănând cusperanţa că nici limbajul, nici faptele cealcătuiesc acest Bildungsroman nu vorda cuiva, în vreun moment impresia devulgaritate.

Să ne înţelegem, dacă suntem pe ter-itoriul mirific al literaturii, atunci am păşitnecesarmente în ceea ce numimficţiune, care, la urma urmei, nu estealtceva decât o… minciună agreată deomenire, un fel de pânză de păianjenceva mai flendurită pe margini, cuconsistenţă sporită către centru şi cuirizări fantastice, pe care se leagănălumea, de la începuturile ei, cu o vagă oriaccentuată impresie de imponderabili-tate. Acolo unde nu încape fabulaţia sauaceasta e minimă, cum e cazul de faţă,avem de a face, în situaţii fericite, cu ointersectare între domeniul relatării şipigmentul artistic, autorul putneanstăpânind bine tehnica narativă.

Scrise la persoana întâi, cele aproxi-mativ 250 de pagini dezvăluie parcursulevenimentelor personale sau la care afost doar martor din perioada copilăriei,adolescenţei şi primilor ani ai maturităţii.Sistematizând, ar fi două direcţii princi-pale: prima se referă la formareaprofesională şi ca om, cea de a doua seambiţionează să etaleze, cu lux deamănunte, o bogată experienţă erotică aunui Don Juan autohton. Fără discuţie căîntre ele funcţionează o sumă de vasecomunicante, uneori cu acţiune benefică,alteori aruncându-l de-a dreptul îngheenă, ambele situaţii având un anumitrol în pregătirea sa pentru viaţă. Reiesecă M. Aanei a trecut printr-o copilărie cudestule privaţiuni într-o familienumeroasă din Valea Bourei, greutăţileînmulţindu-se mai ales după înfiinţareacolhozului: Nu era uşor de trăit dupăcolectivizare. Părinţii ne luau cu ei lamuncile câmpului (o educaţie de tip spar-tan ce a format caractere puternice!)care erau răsplătite în batjocură. Ca pre-tutindeni, colectiviştii se bazau mai multpe furat. Aici ar trebui să adăugăm căomul simplu, prins la vremea aceea cucâţiva cartofi, era arestat şi judecat înregim de urgenţă, în vreme ce şefii, încomplicitate cu miliţienii, furau cucamionul, fără să dea socotealăvreodată pentru mârşăviile făcute.Copilului i se conturează de pe acum,aşa cum rezultă din carte, o trăsătură

fundamentală şi anume, pe lângă sensi-bilitatea înnăscută, el creşte purtat pearipile unei impresionante dârzenii,rezultatul trecerii prin vicisitudinile vieţii(la vremea gimnaziului face zilnic opt km,când îndură multe ploi, noroaie, vânturi,ninsori şi geruri, având la el o turtăcoaptă de mama), ori a spectacolului dinjur de o maximă duritate (un vecin carea murit în chinuri groaznice, un văr cuşapte tăieturi de cuţit în spate, un omzdrobit de roţile tractorului).

Rememorând anii petrecuţi în liceu,fostul elev M. Aanei creionează câtevaportrete de profesori, de la Omul, dirigin-tele clasei, ilustrul Vasile G. Popa (fostdeţinut politic, scriitor şi om de cultură) laprofesoara de limba română MioaraGafencu (atrăgătoare, deschisă,stăpânind cu farmec materia predată…profesor de elită şi om de aleasăfrumuseţe sufletească), apoi CorneliaAnte, profesoară de latină (o femeierespectată şi iubită de noi pentru că neînconjura cu o tandreţe aproapematernă). În schimb, Chimiţa (AspaziaMancu) era foarte capricioasă şi neuimise de multe ori cu reacţiile ei impre-vizibile, având, ziceautorul, sufletul (…) dur,înmuiat în venin.

Neplăcute episoadei-au fost mai ales pe-rioadele de practicăagricolă, prelungite şi lavremea studiilor supe-rioare, când, liceeni oristudenţi, tinerii erauobligaţi să salvezerecolta statului socialist.Concluz ia? Treabămultă, mâncare proastă,condi ţ i i de ig ienăprecare.

Avid de lectură şi in-teresat la modul cel maiserios de propria for-mare, viitorul profesoreste apreciat de univer-sitarii suceveni deatunci, precum poetulMarcel Mureşeanu, Mihail Iordache (unom sensibil, cu puternice calităţi de criticliterar, plăcut la înfăţişare şi prietenosfaţă de studenţi), Constantin Popescu, L.Ciegler, Al. Ţenchea. Doar C. Răţoi de lacursul de istoria literaturii române (iniţialfusese pe cel de folclor) nu se ridică lanivelul exigenţelor studentului: Profe-sorul folosea o exprimare bombastică,cu fraze bogat înzorzonate, spunândpuţine lucruri cu vorbe multe. Altfel zis,bătea apa în piuă… Din această „beţiede cuvinte” în care aluneca deseori, amreţinut câteva „perle” hazlii, cea maifrecventă fiind „labirintul întortocheat şigingaş al literaturii române”. Autorul îlreabilitează pe aceeaşi pagină,evidenţiindu-i calităţile de om cu sufletsensibil la suferinţele semenilor şigeneros peste măsură.

Un episod de tristă amintire sunt cele

câteva luni de armată, greu digerabilepentru cineva nedeprins cu reacţiile co-hortei. Am trecut eu însumi printr-oexperienţă similară, consternarea fiindaceeaşi. Odată îmbrăcaţi în hainămilitară, cei mai mulţi şi-au schimbat rad-ical comportamentul, dând impresia uneiturme unde prima înjurătura şi vorbagrosieră: N-ai fi zis că tinerii aceştiatrecuseră printr-o facultate…, scrie cuobidă M. Aanei. Se adăuga agrama-tismul oripilant al ofiţerilor, o continuătortură pentru un intelectual obligat să-isuporte până la exasperare, aşa că„liberarea” venea ca o izbăvire, fiindaşteptată cu înfrigurare.

Cel de-al doilea aspect, prezentat un-eori cu instrumentele picanteriei, sereferă la şirul de experienţe erotice aleautorului. Cred că M. Aanei e o persoanăcu o nevoie acută de iubire, iar sentimen-tul devine, în cele mai multe cazuri, mo-torul alunecării spre celălalt. Aproape căte sperie şi te copleşeşte sinceritatea şidezinvoltura „potecilor” sale presărate cumomente de superlativă senzualitate.Trece, când încă nici nu împlinise zeceani, printr-o „ispită” (a fost prima fată carea trezit în adâncul fiinţei mele o dorinţăputernică, greu de numit şi de uitat), pen-tru ca mai târziu iubirile să-l acapareze,

oferindu-i când o cupăde extaz, când una deotravă şi aruncându-lîntr-o comă prelungită.El caută dragostea cufebrilitate, e bolnavcând n-o găseşte ori epărăsit, îşi analizeazăreacţiile, se dezlănţuiecu o forţă de nestăvilit,se abandonează volup-tăţii întâlnite, indiferentpe care… potecă,multe întortocheate şi,desigur, înşelătoare:Era drăguţă şi avea uncorp bine proporţionatcare stârnea rapidpoftele carnale. Cu altecuvinte, tânărul se lasăpradă simţurilor, forţânduneori nota şi des-trămând cu bună ştiinţă

vraja iubirii: Dacă mă iubeşti cu adevăratşi eşti capabilă de orice pentru mine(vorbe rostite rar, apăsat, gutural), atuncite rog să te culci chiar acum cu mine! Ex-plorarea femeii echivalează ori devinechiar mai importantă decât descoperireaunui pământ nou, uneori relaţia fiindasezonată cu un ingredient omniprezent.E vorba de băutură, de obicei ţuică, darnu lipsesc nici celelalte sortimente din re-cuzita inepuizabilă a lui Bachus.

Prezentarea evenimentelor din cartese încheie cu un început, cel al vieţii deeducator la Putna. Rămânea în urmă unfragment de viaţă sub semnul paraleleidintre efortul pentru devenire şi un soi deefervescenţă tinerească nezăgăzuită,vâlvâtaia sângelui prefăcând în cenuşătoate cele patru puncte cardinale.

Refacerea lor avea să vină curând peacest pământ plin de sfinţenie.

Potecile năbădăioase ale lui Mircea Aanei

Ioan

Țic

alo

ARIPI DEPOEZIE

Despre „două cărţi de poezie şiun autor romantic” s-a scris nu demultîn „Plumb”. Deunăzi ne-a parvenit încăun titlu – ARIPI DE LUMINĂ – şi efiresc a rosti alte vorbe, socotind căDUMITRU PANAITE şi-a trecut onora-bil testul de integrare în breasla con-deierilor iscaţi la vatra Moldovei. După„deschiderea” din 2004, noua apariţieARIPI DE LUMINĂ ar fi impus re-alizarea pasului înainte de calea ziceriipoeticeşti a unui autor intrat nu preagrăbit în ceata versificatorilor. Pareînsă că Dumitru Panaite nu şi-a calcu-lat cu tot calmul saltul semnificativ, câtăvreme romanticul nostru „zboară” camla acelaşi nivel mediu ca la debut, daro face totuşi cu meşteşug şi

înţelepciune („În tălmăciri de bobsacru,/ Sub flăcări de foc mascat,/ Înghimpi de salcâm uscat,/ Miezul dul-celui e acru”).

Omul – de profesie „părinte” –simte cum „pe aripile lumii/ - / Flacăraalbă a dreptăţii/ - /S-a cuibărit/-/Sădesluşească taina vieţii”, dorindu-şi,frumos, să aibă „acces la nemurire”.Carte de multă învăţătură, lucrarea –concepută în cel mai pur canon clasic– se citeşte cu folos, reînviind pagini,unele uitate, din viaţa lumii de la ţară şinu numai, dar şi cu aluzii aspre la ime-diata contemporanitate ( „Cântec detaxi şi bere/ Gratis, cu sarmale reci,/Urcă podium, prin triere de minţi seci şide zevzeci”)” Mărturisindu-se fără în-corjur – „Sunt bătrân acum” – şi„răstindu-se la Legea Firii”, cucereşteprin modul direct, nealambicat de a-şicomunica sentimentele în fața celestu-lui neant: „Eu sunt de când lumea/ Şi

mi-e greu să recunosc/ C-aş vrea sămai trăiesc”, stătător cum e „Dintot-deauna în palma lui Dumnezeu”. Pen-tru o seamă de adevăruri esenţiale şiangajamente civice („De strajă inimiiromâne stau: Dunărea, Carpaţii şiMare,/ Răul să piară în genune,/Pruncii români să râdă-n soare”) luiDumitru Panaite înclin să-i acord „aten-uante” la o serie de stângăcii de limbajşi de construcţie prozodică. Poate dacăromanticul ar cultiva pe viitor formulelirice precum următoarea: „Curg cuvinul/ Liberat prin vrană/ Spre oriundee sfânt,/ De timpi sacri/ Devorat cahrană,/ Umbra să-mi rămână pepământ” – am înregistra un plus de cal-itate, ceea ce n-ar fi rău deloc...Neapărat prezenţa unui redactor pro-fesionist ar fi de natură să contribuie larafinarea stilului acestui îndrăgostit degraiul românesc.

M. Calistru

PLUMB 101

pagina 7revist\ de atitudine

Traducătoare și eseistăredutabilă, Elena Ciobanu sedovedește a fi și o poetă sensibilă,capabilă să devoreze „bibliotecapierdută din Alexandria“, dar și,aidoma adevăraților grădinari ai su-fletului, să-și ia crucea pe umăr șisă trăiască cu „otravă de azi pemâine“.

Deplin stăpână pe un „labirintnemilos“, e conștientă că e liberănumai în interiorul acestuia și căoricând o poate pierde, întrucâtcelulele sale au „o singură lege“ (unel misterios, „stăpân peste surâs“)și atârnă de „cel mai mic gând“.

În jurul ei, lucrurile „cresc can-ceros“, „Spiralele înlăuntrului / și-aupierdut sensul“, ceva „ca un abur,pe nesimțite“ a uzurpat-o, așa că nureușește să se mai cârpească și, înconsecință, se crede „Moartă demult, fără mormânt“, nici „admirată,nici aruncată, / nici de folos“,incapabilă să-și înțeleagă propriulcântec.

Având, spre deosebire de noi,„un chin, un dar și-o inchiziție“, seroagă, tocmai de aceea, să-iîngăduim să trăiască alături, să-ngenuncheze și să ne așeze pe ea,cruce: Dați-mi voie, vă rog, / săviețuiesc printre voi, / sunt la fel desimplă, / păianjen sihăstrie, / șarpeneputință, câine tulburare, / porum-bel cuvânt. / Sunt ca voi, numai căam / un chin, un dar și-o inchiziție. /E ca și cum aș spune / că voi suntețica mine, / numai c-aveți / un colț, unsolz, o gheară / ori câte-o viclenie.// Eu zic așa: / să mișunați, să ho-hotesc, / să vă întindeți, să-nge-nunchez, / să stați cuminți, / să văașez pe mine, / cruce, să dormim.// Unde-ați plecat?

Plină de „zgârâieturile lu-crurilor“, vede „prăpastia și locul“ deunde vicleanul a început să sape lu-mina și deși n-ar dori să observeurâciunea din jur, simte „agoniapereților singuri“ și se uită ca un„câine vagabond / la viață, latrecătorul / ce se apropie“.

Purtată în locuri „ciudate și im-posibile“, întâlnește „oameniînfricoșători“ și, câteodată, moare,cade, se sufocă, neștiind dacă„acestea există într-adevăr“ și dacăea nu este „tumultul / negru, dezor-donat, haotic, / imposibil de supri-mat“. Cu o mișcare „nesigură,instabilă“, trăiește în „lumea neagrăși fără somn / unde e greu să spuice lipsește / minții și inimii“, derutatăcă nu știe dacă mai viețuiește și „înalt fel“, că are în față un munte „în-grozitor de înalt“ și, înainte, „căisubțiri / și încolăcite și cu pereți /subtili“. Și cum ziua „nu e un loc“pentru felul său de ființă, merge „odată cu noaptea“, amăgindu-se căva ajunge „încă vie pe parteacealaltă“ și că, printr-o „răbdaremocnită“, o să se „decantez(e)“,chiar cu riscul de a „dezintegratotul“: Voi face o gaură până lacapătul / lumii. Până și Dumnezeu /va crede că pământul / nu e decât omărgică / de înșirat pe o ață / și deînvârtit în univers. / Voi călătorimereu, / voi fi un fenomenînfricoșător. / Toate galaxiile îmi vorda nume. / Nimeni nu va ști cinesunt. / Și voi găsi, desigur, / unpământ mai dur decât mine. / Acolomă voi așeza și voi privi / la Dum-nezeu cu supunere licăritoare. / Iar

voi o să credeți că am trecut, / ca oploaie.

Relația cu divinitatea e, de alt-fel, una specială (Când m-a făcut, /Dumnezeu a dat poruncă / să i seaducă din fiecare animal / câte omușcătură. / Pestrițele bucățele / aufost adunate, lipite, / au fost silite săducă viață / în același trup. / Am dintoate câte puțin / și nimic din mine.)și când îl cheamă pe Dumnezeu ise pare că „El se uită atunci / lamine ca la un poem / cu toate celeîn bună ordine“. În loc să mănânce„pâine sfântă“, a gustat însă„găunțele nepăsării“ și, neștiind săfie, vrea să învețe, cerând îndurare(Îndură-te și intră, Doamne. / Ori tefur.) sau înălțând câte o rugă:Aruncă în mine, / ca într-o cutie amilei, / un cuvânt, Doamne, iarba fi-arelor. / Dezleagă strigăteleînăbușite, culorile, visele, / cuvin-tele, încurcatele semne. / Dezleagălimbile ce mă șfichiuie, / adună vân-turile haihui ce mă bântuie, / nici ogrijă, floarea de colo și fluturii / o să-mi dărâme turnul, / o să-mi para-lizeze mâinile. / Și într-o zi, ai săvezi, / o să mă apuc să-ți zidescIerusalimul./ Și-o să mă asurzeascăliniștea / și-atunci mai vedem noi /ce-o să te faci cu mine. / Și măizbăvește de cel rău.

În preajma Sa stă în iubire și„ceva ca o iertare“ o năpădește, ast-fel încât sufletul său, uneori „ham-ham, pâș-pâș, cioc-cioc“, poateacum râde: singurătate, fluidul in-imii, / ascunsul trupului, miere, /singurătate, moarte nesfârșită, /râd, căci nu ești: / te-am băut.

Luptându-se cu plasele „cimi-tir(ului) de gânduri“, simte „nevoiasălbatică“ să fie totul, să se-nvârtă,să uite „regulile vorbirii“ și, fără aavea „nevoie de înțelegere“, nudorește decât să existe, să pleceîntr-o „călătorie imprevizibilă“ pe„covorul fermecat al camerei / cudelicii nepermise“.

Chiar dacă despre „grădinaraiului / nu se mai știe nimic sigur“,e „înlăuntrul fructului“, mușcă din„ziua asta / ca dintr-o pară“, îisoarbe dulceața și, ca un „copilneînvățat“, se uită uimită la călduracare o învăluie (reală, împletită, /voiam să cred / că nu era), văzândtimpul încarnat într-o pasăre: Fiiatentă, îmi șoptea universul, / cândvei vedea gândul în locul păsării, /tu vei deveni pasăre / și ochii tăi sevor închide și deschide / dupăbătăile arborelui. / Iată clipa. / Eter-nul.

Stareță a propriei singurătăți,născută ea însăși clepsidră (M-aifăcut, Dumnezeule, / clepsidră, / dargândul meu e atât de strâmt / că mătai în fiecare clipă / ce trece prinmine. / Mă întorci meticulos / cândvine timpul, / mă îngrijești. / Darîntre două fire de nisip / mi-e teamăpentru tine, / să nu te contrazici,căci sunt muritoare / și va trebui săte înduri / să mă uiți într-o zi /neîntoarsă), Elena Ciobanu e, cumbine o definește criticul ConstantinCălin în cuvântul ce însoțește volu-mul Poezii cu ceas (Editura Univer-sitas XXI, Iași, 2004), o „Galatee cuimaginația unui Pygmalion. Are șitalent, și pricepere literară. Enaturală, proaspătă în tot ce spune,limpede și pregnantă, fără com-plexe și afectări.“

Incitante, pline de trăire, iubireși fantezie, poemele sale sunt,aidoma ei, o sămânță care, chiardacă nu a căzut în „nici unul dinlocurile din Evanghelie“, a dat rodviguros, semn că nu și-a pierdut„firea, sinele, identitatea“ și că vamai avea șansa de a nimeri în„palmele unui pom, / fericit să i seîntâmpla o minune“.

Lecturi aleatorii: Stareța propriei singurătăți

Co

rnel

GA

LB

EN E curios că deşi ne cunoaştem de

multă vreme şi-l citesc cu plăcere ori decâte ori îmi oferă câte-o carte, deşi nebucurăm de fiecare nouă întâlnireocazională, nu m-am învrednicit pânăacum să dau seama de trudniciile sale.Sigur este că ironiile sale sunt gustatede multă lume şi nu de puţine ori amavut această tentaţie, de a mă pronunţaasupra lor şi de a da seama despre ap-titudinea autorului în decuparea extrac-tului umoristic din orice întâmplare deviaţă, şi de a lua atitudine moralizatoarefaţă de nebuniile acestei lumi derapatedin normalitate.

A făcut din ironie, din satiră şi dinsarcasme elementul său preferat şi-aluat în răspăr toate metehnele care nemacină şi ne devălmăşesc viaţa noastră

cea de toate zilele. Deşi ştiu că autorul m-a onorat cu

isprăvile sale literare, n-am găsit înhaotica mea bibliotecă decât volumulUn popas pe aripa timpului (RocadCenter Iaşi, 2009) – o culegere deCronici, Fabule şi Parodii scrise în celmai ademenitor stil clasic, cu nuanţedeclamatorii amintind de Goga şi Şt. O.Iosif.

Mai este gustată poezia aceasta,scrisă în ritmica bunilor noştri? Cred căputem răspunde afirmativ, de vreme ceGoga, Şt. O Iosif şi alţi poeţi dingeneraţia lor induc şi azi aceeaşivibraţie caldă, emoţională şi nostalgicăprintre cititori - indiferent de vârstă şi deopţiuni estetice. Vasile Larco se înscrieîn această manieră literară şi mă bucur

că .s-a găsit totuşi cineva care oactivează cu atâta har şi evocă satulromânesc, ca depozitar de tradiţii şi obi-ceiuri, ţăranul român chiar aşa desfigu-rat de lungile decenii colectiviste şiruralitatea în cutumele ei vechi. Ce vre-muri mai erau pe-atunci,/ Demult, decare n-am uitat,/ Când hoinăream prinvăi şi lunci,/Prin codrul cel înveşmântat//Şi ce frumoe era în sat,/ Prin şesuri,line, sau ponoare/ Cu oameni harnici,buni la sfat,/Dar şi la joc în sărbătoare.//Spre seară, istoviţi de munci,/ Veneaudin câmp cu care pline,/ Mergeau lanunţi, scăldau şi prunci/ Şi ce n-aveauei în cămine!// Aveau lăicere pe divan/Ţesute la război în casă,/ Aveau căciulide astrahan,/ I-aveau şi pe copii lamasă.// Aveau şi boi şi cai şi junci/ Darşi neveste fără fard, /Cu drag privireasă-ţi arunci/ La ei în curte peste gard.(Nostalgie rurală)

Predomină în poezia lui Vasile Larcumaniera tradiţionalistă, evocarea trecu-tului, simţământul de melancolie, denostagie, de dizolvare a unei lumi ire-mediabil trecute şi regretul după o pa-triarhalitate pierdută pentru totdeauna.

Spuneam şi mai sus că un alt genliric cultivat cu râvnă de autor estefabula, ba chiar poate fi considerat undemn continuator al genului, de acolo,de unde l-a lăsat Grigore Alexandrescu.Iată una dintre ele: N-am, să ştii, pe tinepică,/ Surioara mea, - furnică,/ Dar preaeşti de-o veşnicie/ Etalon de hărnicie,/Prea te lauzi tu la toţi,/ La copii şi lanepoţi,/ Dar cei vrednici, vezi tu bine,/ Înbalanţă-s puşi cu mine.// Zise-albinaistovită/ Spre furnica rebegită.// Şi cumştii, eu fac doar miere/ În sfială şităcere./ În căsuţa etajată/ Eşti cugreierul certată,/ Îl jigneşti că stă ovară,/ Dar el cântă din chitară…// Tu,regină zburătoare,/ Eşti un mugur fin desoare,/ Harnică din cale-afară/ De cuzori şi până-n seară…/ Dar un trântorlângă tine/ Numai de ospăţ se ţine:/ Elte-nvaţă să-nfigi acul/ În respectul meusăracul? Morala: Tâlcul miezul îşi arată/Cel ascuns adevărat:/ Orişicare lăudat/Tot mai are neagra pată. (Hărnicuţele)

Nu mai insistăm. Vasile Larco esteun versificator rafinat, care ştie săextragă grăuntele hazos din orice în-tâmplare de viaţă. Îl citesc cuplăcere şi-l recomand tuturor celoriubitori de versuri calde şi tămăduitoarepentru toate nevralgiile acestui veac.

I. Gârneaţă

Glumeţul cu ştaif – Vasile Larco

ConstantinTelu

Leonte

Vară de foc

Au transpirat de-atâtavară criniiSe șterg pe frunte cu petale moiDin câmp, ne sar la gât ciuliniiCând trec grăbiți convoi după convoi.Pământul e crăpatRecolta-i compromisăSperanța zace-n patȘi ușa stă deschisăLa voia orișicui.Au transpirat de-atâta vară criniiDar oful ce ne ardeNicicând n-ai cui să-l spuiE cald, e foame, sunt nevoiNe vin în ajutor veciniiPlânge sufletul în noiAu transpirat de-atâta vară crinii.

O dimineață ca oricare alta

Am rupt dimineața-n feliiȘi am așezat-o, cu grijă, Lângă o ceașcă de cafea.Așteptam să te ițești În cămașa de noapte

Și-n șoaptă să-mi atingiO dorință somnoroasăRază caldă Sân de catifea.

Se sfârșește și vara...

Adorm copacii toți pe umbra mea mirată

Și noapte-mi intră în traista goalăCa frunza plopilor tresarȘi-n mine se răscoalăAmurgul căptușit cu jarCând iar îmi amintesc de tineIubirea mea de-o vară

Cu sânii goi, cu ochi pierduți,Te regăsesc mereu printre poeme.Am fost frumoși, am fost nebuniȘi-am fost făcuți să ne iubim o vremeDar vara a trecut, s-a dusÎn toamna care stă s-aparăNu mai avem nimic de spusAdio, iubirea mea de-o vară!

Încercare

Ți-am atins obrazul cu mânainimii mele schilodită

de incertitudinin-ai tresărit, nu ai spus nimic...

Sub povara privirilor taleUn surâs a murit.

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB 101

IOAN BABAN are la numitor iluziile literare

Fișa de scriitor a filo-logului vasluian Ioan Babaneste complexă, după cumactivitatea sa literară,îndelungată ș i act ivă,i -a conferit posibilitateaabordării tuturor genurilorliterare și a publicisticiitotodată. Prezentarea dinsite-ul USR BACĂU a pro-

fesorului de limbă română, Ioan Baban, -“Poet, prozator, publicist (născut la 6 august1937, comuna Delești, Vaslui) – animator almișcării literare vasluiene. Autorul a peste 20de volume de scrieri, poezie, proză, critică şiistorie literară, inclusiv al unui cuprinzătordicţionar al personalităţilor literare şi culturaledin judeţul Vaslui şi al unor importanţi oamenide cultură, creatori celebri, care au avut, de-alungul vremii, legături cu aceste plaiuri.”- poatedeschide apetitul unui cititor interesat delectură diversă, în speță, a unui scriitor al me-leagurilor moldave mai puțin vizibil în lumeaelitelor din capitală, dar nu mai puțin importantauctorial.

Din cele patru volume care mi-au parvenitpe filieră USR, toate la Editura „Pim” din Iași,toate lecturate cu curiozitate colegială și in-teres de cititor, am deslușit o minte dedicatăliteraturii ca erudiție, dar nu numai atât, pentrucă este o minte analizatoare fenomenuluiliterar în evoluția lui, în perspectiva lui, compa-rativ, la hotarul celor două sisteme și la hotarulcelor două milenii în care a conviețuit IoanBaban cu literatura română.

Volumul ”Căutătorul de iluzii” este de-mersul scriitorului în a numi iluziile din lite-ratura contemporană, în a le decela și a leschița motivațiile, în a le argumenta eseisticprin nume, opere, comentarii. Subtitlurile volu-mului denotă tematica uniformizatoare volu-mului, căci Ioan Baban face, de fapt, un studiual părții din literatură cea mai controversatăazi, cea mai risipită și denunțată când polemiccând beligerant, critica literară.

Literatura de după anul 1940, are moduride privire, analiză și evaluarecomplet diferite înainte și după1989, ori exact aceste conside-rente sunt în atenția criticului. Îneseurile Câteva observațiiprivind critica și istoria literară,Realismul socialist, mișcareliterară extremistă și Pro-letcultismul și literatura română,pornind în analiza cărții luiEugen Negrici, Iluziile literaturiiromâne, 2008, CarteaRomânească, autorul urmeazăun plan de argumentare critic înaprecierea acestei lucrări,considerată ca „oferind celorinteresați de dimensiunile uni-versului literar românesc dintoate timpurile o percepțiesubiectivă, contradictorie afenomenului pus în discuție, opreocupare mai veche a cunos-cutului critic, istoric literar, teoretician…”

De ce consideră Ioan Baban că lucrareaîn discuție “este radicală, subiectivă, ridicândun mare semn de întrebare așa cum poateisca discuții contradictorii de o duritate fărăprecedent”.

Nu comentez considerentele domnuluiIoan Baban despre critica făcută cărții domnu-lui Eugen Negrici, despre celelalte polemici laadresa domnului Nicolae Manolescu, despresusținerea lui George Călinescu și a opereisale Istoria literaturii române de la origini pânăîn prezent , despre to ț i ce i cont ra lu iEminescu… pentru că poate aș intra într-ozonă fără perspectivă literară.

Istoriile literare sunt scrise cu subiectivis-mul aferent și includ o muncă sisifică, o scarăa valorii lor ar deveni, în timp, la fel desubiectivă. Cum se vor face selecția și evalu-area în viitor ține de factori subiectivi, aleatori,și cred că o regionalizare va avea răspunsurimai limpezi, un istoric mai aproape de reali-tate, pentru că este certă insatisfacția ultimeloristorii literare scrise. O atitudine revanșardă,liste cu autori de scos din manuale, atacuri fu-ribunde, interpretări de opere la modul partinic,sunt soluții de forță, nedemne de tagma scri-itorilor. Da, s-a scris în sistemul comunist, aufost proletcultiști, dar legea democratică ar tre-

bui să le respecte opțiunea iar istoria literarăsă le consemneze această opțiune. Nuînseamnă că dacă un filozof a fost contrazisde un alt filozof, cel dintâi este șters dinanalele filozofiei, nu înseamnă că un curentapărut în muzică, în pictură, a anulat o altăpleiadă de pictori sau muzicieni de altă facturăartistică… absolut toti oamenii de artă îșiasumă arta produsă. Istoria, și cea literară, artrebui să consemneze, nu să falsifice, să an-uleze, să mistifice, să acuze…ar fi culmea caelevii și studenții să învețe din manuale șicursuri separate de ștampile ale diverselorpartide politice și ar fi absurd ca simboluri alelimbii române, ale literaturii române, caSadoveanu, Eminescu, Marin Preda, N.Stănescu, să fie citiți pe ascuns, fiind interziși,brutal și nedemn, de puterile politice actuale.

Afirm acest conclusiv pentru că provo-carea scrierii acestei cărți este una de replicăla o altă carte de critică literară, ambele avândsusținători și detractori în aceeași măsură, orinu argumentele politice, de o parte sau de alta,vor salva de la denigrare și dispariție ce estecu adevărat valoros și memorabil în istorialiteraturii.

Revenind la scriitorul Ioan Baban, nu potsă subscriu considerentului că „În douăzeci deani de la revoluție… din nefericire, nu s-aimpus nici un condei excepțional, postmo-dernismul pus deja sub semnul întrebării decătre cei care l-au teoretizat, a uniformizat înașa hal scrisul, încît toată lumea scrie la fel, nupoți distinge decît în condiții speciale, folosindvreun calculator performant, în marile labora-toare, ca să descoperi o personalitate literarăindividualizată prin stil.”

Îmi pare o afirmație cel puțín hazardată,pentru că este suficient să intri pe o rețealiterară respectabilă și ai găsi nu două ci sutede stiluri literare diferite, de la poezie clasicăși până la suprarealism, realism, dada, și multealte stiluri experimentale noi. Este însă foarteadevărat că susținerea și expunerea unorpoeți se face subiectiv, pe comunități șigrupări literare, zonal, cu pile, cu bani, dar este

una din legile impuneriipersonalităților în capitalism.Nu răzbate valoarea ci sunt cusucces garantat tupeul, banii,nepotismul.

Scriitorimea, de 25 de aniîncoace, crescând ca numărdar nu și calitativ, în ritm con-stant și rapid, tastându-și operape calculator și socializând peinternet răspunde întrebărilorcine și cum va rămâne în istorialiterară după 1989?

Ioan Baban raspunde pe-simist… făcând referire la carte,cu o perspectivă sumbră: “Nupentru multă lume cartea e unmod de existență și este posi-bil, ca într-un viitor nu preaîndepărtat, literatura și arta așacum le vedem noi astăzi, să fiepuse foarte serios sub semnul

întrebării, (…) făcând loc tot mai mult uneigândiri exclusiv raționale, robotizate, for-malizate…”

În loc de concluzii:Cartea Căutătorul de iluzii este

recomandabilă ca drept la replică foarte bineargumentat profesionist, apoi ca relativismexprimat contra legiuitorilor critici literaride azi, pentru că în artă nu ar trebui să existeatitudini radicale iar politica nu ar trebui săsubjuge cultura și arta unui popor și nici pecreatorii de artă și cultură. Orice revoluție saulovitură de stat i-ar condamna lanerecunoaștere sau ar anula opere impor-tante.

Căutătorul de iluzii, profesorul IoanBaban, are marele merit, prin acest volum decritică literară, dovedind că nu se poate lăsa lavoia întâmplării educația literară viitoare, esteimportant ca generațiile de azi și de mâine săstudieze adevărate valori iar vremea în carese spun aceste adevăruri este propice stopăriikitsch-ului din literatură dar și veleităților ne-fondate. Cum se va produce o evaluarecorectă a istoriei literare cred că ține de viitor,de generațiile neimplicate (dacă vor maiexista) în niciunul din sistemele corupte, parti-zane, revanșarde, pe care le traversăm de 70de ani…până atunci gaudeamus igitur!

Cri

stin

a Ș

tefa

n

Perfect definitorie aprecierea lui IoanHolban din prefaţa la cartea de poeziiDEPĂRTĂRILE VISULUI, asupra scrisu-lui MARIEI – ELENA CUŞNIR, poetăpovestindu-şi cu graţie avatarurile uneifrumoase vârste în texte care „se citesc(n.m. trebuie citite!) în cheia cânteculuitrist şi al hronicului (pe)trecerii fiinţei înspreamurgul toamnei”. Iată câteva atari lecturivenite a convinge asupra farmecului liric

al autoarei din nord, imagini sensibil bogate în miez deprofundă cugetare:

- „prea strâmte mi se par astăzi cărările/ Pentru atâtapădure la care te crezi erou” (Ecouri)

- „Întinzi braţele/ şi zăpada tăcerii rămâne mai albă/ catrupul tău, de dragul tău, de plânsul tău/ Frumuseţe în uitare”(A treia vârstă)

- „Anotimpuri nesigure/ Sunt tot mai aproape de moarte”(Noapte în balans).

- „Cine se mai cunoaşte pe sine?/ -/ Respiri tot mai ane-mic sub ascunzişul deşertăciunii” (Tandreţe de îngeri).

- „Semnul existenţei este nepăsarea de a sfida Moartea”(Mângâie-mă că m-am născut).

- „Visătoare, clipele se revarsă ca-n amintire/. Ritmărilerarelor ceasuri din iubirile tale/ Stinghere se frâng în trupulbătrân” (Caldele clipe de ieri)

- „În această seară rugaprivighetorii/ Se aşează înspaţiul dintre noi/.../ Dincolo desufletul luminilor/ Un fir deiarbă, apoi altul se înalţă/ Săvadă mersul semnelor cereşti”(Elegie de mărţişor).

Dincolo de un anume in-timism obsedant, agresant,lacrimogen ori de teribiletristeți (gen: „acest plâns alpământului”; „văpăile inimii sescurg în revărsarea lacrimilor”;„lacrima – tăcere în tăcere/ - /ecou al aducerilor aminte – ul-tima consolare” ş.a.) poetaposedă ştiinţa unor descinderiîn cotidian, în social, reacţionând fără complexe la stimulii in-fernului înconjurător: „Lumea nu e obligată să te aştepte”(Frunze-n cădere); „Jocul de-aşteptarea/ - / Nu ne-ndreptămnicăeri/ - / deznădejdea oraşului pierdut/ Între tăieturile tim-pului” (Necunoscuţii de lângă mine); „Doar clipa de vistrăieşte/ Pe vârsta secolelor” (Concert de muzică de Bach);„...Doar amintiri la capăt de drum/ Cine va răzbuna nimiculPustiului” (Timpul de după); „Visul tău se artticulează dinumbre./ O nouă zi de viaţă” (Adâncul dimineţii); „Taineleploii de primăvară se mistuie/ În cântul prea trist alînaintaşilor” (Despre plecări); „Părea captivantă sinistrarelaţie cu lumea a vagabondului/ Ce se credea artist”(Ghimpii secundelor).

Depărtările visului – un opuscul superconcentrat, cu nupuţine maxime stilistice, dar şi cu o seamă de neajungeri, ex-plicabile poate şi prin absenţa unui redactor de volum, profe-sionist şi el într-ale literelor cum erau pe vremuri editorii, eiînşişi scriitori de marcă.

„AMINTIRI LA CAPĂT DE DRUM”...

Cal

istr

at C

ost

in

Romică C. Ghica(Bacău)

Nedumerire

E-atât de multă nedreptateaCă ea, în lume, guvernează!De vină nu-i DivinitateaPentru că o tolerează?!

Sus la munte la izvor

Respiră aer pur de sus,Se răcoreşte-n plină varăŞi, mulţumit, bine dispus,Îşi mai aprinde o ţigară (!)

Timpul le rezolvă pe toate

Da, timpul rezolvă toate,Nu te grăbi, nu stai

pe ghimp!Nu toate merg ca pe roateŞi... trebuie si-aicea... timp.

La medicul de familie

- Nişte-analize, rog frumos!- Păi ce, vă simţiţi slăbit?- Sigur că da!... şi-s curiosDacă mai am de trăit?

Afemeiat

Cu-apucăturile-i fruste,În traiul său cotidian,Deşi nu este scoţian,Umblă mereu după fuste.

De bucurie

De bine ce s-au re-ntâlnit,S-au cinstit ca altă datăŞi cu băutul s-au lungitPână au făcut-o lată.

PLUMB 101

revist\ de atitudine pagina 9

Sunt scriitori lacare „opera senaşte dintr-o ideaţiedestul de unitară,astfel încât autorulîntrevede încă de laînceput cu oanumită claritatestructura generativă

a textului“, dar există alţi scriitori „la careprocesul de structurare se manifestăprin faze succesive de redimensionareşi transformare“ (Maria Corti, Principi-ile comunicării literare [EdituraUnivers, 1981], p. 126). E. A. Poe seînregistrează în prima categorie: „Ni-meni nu e mai didactic decât Poe înaceastă problemă, când în The Philo-sophy of Composition ilustrează acelmodus operandi (chiar dacă în stil em-fatic, din raţiuni polemice) al unui autor,generarea progresivă a unei structuri:pe măsură ce poetul selecţioneazăteme, motive, imagini, ritmuri, metrică,opţiunile sale au din ce în ce mai puţineposibilităţi alternative, până ce la sfârşitstructura se dovedeşte de fier, întocmaica cea din Corbul.“ (Maria Corti, Op.cit., p. 128). Povestirea „Butoiul deAmontillado“ (The Cask of Amontil-lado) – publicată în noiembrie 1846 înGodey’s Magazine and Lady’s Book –reprezintă un model de competenţănarativă ilustrând acel modus operandipolemic enunţat de E.A.Poe în „Filo-zofia compoziţiei“ (The Philosophyof Composition), în care primează„alegerea unui efect“, după careurmează selectarea mijloacelor de re-alizare a acestuia, totul desfăşurându-se sub „dictatura“ lucidităţii spiritului decreaţie, întrucât – torturat fiind de de-monul polemicii literare – autorul„Corbului“ şarjează împotriva poeticiiromantice, dându-i cu flit – în primulrând – bătrânei noţiuni de inspiraţie:„Cred că există o eroare fundamentalăîn modul obişnuit de a construi o poves-tire. Fie că istoria ne sugerează o teză,fie că aceasta ne este sugerată de o în-tâmplare oarecare, fie că, în cel maibun caz, autorul porneşte săalcătuiască o combinaţie de eveni-mente remarcabile, care să formezedoar baza povestirii sale, intenţionândde obicei să umple cu descrieri, dialogsau cu comentariul său oricediscrepanţe s-ar ivi pe parcurs întrefapte sau acţiuni. Eu prefer să încep cualegerea unui efect. Căutând întot-deauna cu grijă originalitatea – căci celce încearcă să se lipsească de o sursăde interes atât de evidentă şi de uşor derealizat este nesincer cu sine însuşi –îmi spun de la bun început: «Dintrenenumăratele efecte sau impresii pecare le poate resimţi inima, intelectulsau (în general) sufletul, pe care se cu-vine să-l aleg în această împrejurare?»După ce am ales în primul rând un efectinedit, apoi un efect pregnant, mă gân-desc dacă poate fi produs cu ajutorulîntâmplărilor sau al unui ton anume –cu ajutorul unor întâmplări obişnuitepovestite pe un ton mai deosebit sau,dimpotrivă, atât de întâmplări, cât şi deun ton neobişnuit – căutând apoi în jurulmeu (sau mai degrabă în mine însumi)asemenea combinaţii de întâmplări saude feluri de a povesti care să-mi ajutemai bine la realizarea efectului.“(E.A.Poe, „Filozofia compoziţiei“ – Prin-cipiul poetic [Editura „LiteraInternaţional“, 2003], pp. 45–46). Au-torul „Butoiului de Amontillado“ esteE. A. Poe, însă creatorul povestirii esteautorul implicat / eul secund al autorului– instanţă diseminată în structuranarativă, responsabilă de selecţiasituaţiilor, de distribuţia, de combinareaacestora. Neidentificabil cu naratorul,eul secund al autorului acţionează „înspatele“ naratorului şi îl utilizează cavehicul al intenţionalităţii. În „Butoiul deAmontillado“ există agentul, Montré-sor, şi pacientul, Fortunato, angajaţiîntr-un conflict interpersonal. Montrésor

a fost pacient, iar pacientul, Fortunato,a fost agent, naraţia fiind ulterioară(„Miile de jigniri ale lui Fortunato le-amîndurat cum am putut mai bine; darcând a trecut la insulte, am juratrăzbunare.“ – E.A.Poe, „Butoiul deAmontillado“, în vol. Misterul luiMarie Rogêt şi alte povestiri [EdituraPolirom, 2005], p. 280).

Montrésor este narator in-tradiegetic. Naraţiunea se dezvoltă lapersoana I, ea fiind homodiegetică,naratul evaluându-se din perspectivapersonajului-narator Montrésor, iar in-cipitul armonizează relaţia dintre eul-actor („am îndurat“ – Montrésor capacient) şi eul-povestitor (Montrésor canarator-personaj).

Montrésor formulează temanaraţiunii -vendeta- şi proiecteazăstrategia răzbunării, devoalând obsesiarealizării acesteia („Trebuia nu doar săpedepsesc, ci să pedepsesc cu im-punitate. O nedreptate nu este reparatăatunci când pedeapsa îl ajunge pe celcare o repară. Şi tot nereparată esteea dacă răzbunătorul nu izbuteşte săse facă simţit ca atare de către celcare a comis nedreptatea“), pe cândtactica agentului Montrésor înseamnădisimularea voinţei sale vindicative:„Trebuie înţeles că nici prin vorbă, niciprin faptă nu i-am dat lui Fortunatovreun motiv să se îndoiască debunăvoinţa mea. Am continuat ca deobicei să-i zâmbesc în faţă, iar el nu-şidădea seama că zâmbetul meu era

acum la gândul jertfirii sale“). Agentul (naratorul Montrésor),

dorindu-se credibil în faţa acelui „Dum-neata, care cunoşti atât de bine naturasufletului meu (...)“ – adică naratarul /publicul naratorului – realizează, în in-cipit, caracterizarea directă a pacientu-lui Fortunato, cel norocos, cel sortit(„Avea un punct nevralgic acest Fortu-nato, deşi în alte privinţe era un omvrednic de a fi respectat şi chiar temut.Se mândrea că se pricepe la vinuri.Puţini italieni posedă spiritul autentic alcunoscătorului. În cea mai mare parteentuziasmul lor este de faţadă, potrivitdupă timp şi împrejurare – pentruexercitarea imposturii asupra unormillionaires britanici şi austrieci. În ma-terie de pictură şi bijuterii, Fortunato, caşi compatrioţii săi, era un şarlatan – darîn problema vinurilor vechi era de bună-credinţă“).

Pe vremea carnavalului, agentulMontrésor şi pacientul Fortunato – per-sonaje statice înrudite prin vocaţia lordionisiacă („În această privinţă nu mădeosebeam prea mult de el: şi eu măpricepeam la vinurile italieneşti, şicumpăram din belşug ori de câte ori îmidădea mâna“) – se costumează, primulîmbrăcând vestimentaţia de măscărici(„Pe amicul meu l-am întâlnit pe la

asfinţit, într-una din serile dezmăţuluisuprem al sezonului de carnaval. M-aîntâmpinat cu exagerată afecţiune, căcibăuse vârtos. Omul purta un costum demăscărici. Avea pe el o haină vărgată,strânsă pe trup, iar capul îi era acoperitcu o tichie conică şi cu clopoţei“), aldoilea folosind o mască de mătaseneagră şi o pelerină („Punându-mi omască de mătase neagră şiînfăşurându-mi trupul strâns cu oroquelaire, m-am lăsat dus degrabăspre palazzo-ul meu“).

Vrednic descendent al familieiMontrésor, agentul – viitorul asasin şipovestitor al faptei lui, care trăieşte in-tens nostalgia măreţiei familiale – vapune în practică sinistrul cod Montrésor,ai cărui piloni erau răzbunarea,teroarea şi crima, tustrele săvârşite cuvoluptate malefică, a cărui deviză:„Nemo me impune lacessit“ (– Acestepivniţe sunt întinse, zise el. // – FamiliaMontrésor era mare şi numeroasă, amrăspuns. // – Am uitat blazonul vostru.// – O talpă mare omenească d’or pe ocâmpie de azur; talpa striveşte un şarpefurios ai cărui dinţi sunt înfipţi în călcâi.// – Şi motto-ul? // – Nemo me impunelacessit.) – tradusă astfel: „Nimeni numă jigneşte fără a rămâne nepedepsit“– ne duce gândul înspre motto-ulScoţiei şi al Ordinului Scoţian alScaietelui.

Acţiunea ascendentă se rotunjeşteîn apogeul vendetei, în punctul culmi-nant al intrigii povestirii „Butoiul deAmontillado“, care înseamnă înlăn-ţuirea şi zidirea lui Fortunato (,,Încă oclipă şi l-am încătuşat de peretele degranit. Pe suprafaţa acestuia se găseaudouă belciuge de fier, la o depărtare devreo două picioare unul de celălalt, dis-puse orizontal. De unul atârna un lanţscurt; de celălalt un lacăt. Petrecându-ilanţul peste brâu, a fost o treabă doarde câteva secunde ca să-l fixez bine.Era mult prea uimit să seîmpotrivească. Scoţând cheia, am ieşitafară din firidă. [...] Când în sfârşitzăngănitul încetă, am pus iar mâna pemistrie şi am isprăvit fără întrerupere alcincilea, al şaselea şi al şaptelea rând.Zidul era acum aproape la înălţimeapieptului meu“ ), iar „colaborarea“ dintrenaratorul intradiegetic şi naratarul aces-tuia se suspendă în acel nod al struc-turii intrigii – deznodământulpovestirii („Am aruncat o torţă prindeschizătura rămasă şi am lăsat-o săcadă înăuntru. Drept răspuns nu venidecât clinchetul clopoţeilor. Mi s-a făcutrău – din cauza umezelii din cata-combe. M-am grăbit să-mi termin tre-aba. Am forţat şi ultima piatră la locul ei;am tencuit-o. În dreptul noii zidării amreînălţat vechiul meterez din oase. Deo jumătate de secol niciun muritor nu le-a tulburat. In pace requiescat!“)

În timp ce Montrésor trudeşte, îngrea semiobscuritate, folosindu-se denişte făclii („ţinând făcliile deasupralucrării de zidărie“), în catacombelepalatului strămoşesc, echilibrul său in-terior se rupe brusc, căci spaima îlasaltează pe acest „ziditor“ implacabilşi tenace, iar reacţia lui imediată estede apărare („Scoţându-mi floreta dinteacă...“) şi de atac („am început sădibui cu ea prin ungher“), bănuind căvictima Fortunato, îngrozită, a reuşit săse elibereze („Un şir de ţipete puterniceşi ascuţite, izbucnind deodată din gâtle-jul formei înlănţuite, păru că mă azvârlecu putere înapoi. Pentru o scurtă clipăam ezitat – am tremurat. Scoţându-mifloreta din teacă, am început să dibui cuea prin ungher: dar un moment degândire îmi readuse liniştea.“), pe cândsadismul aceluiaşi Montrésor semanifestă clovnesc, isteric („ca să-l potasculta cu mai multă satisfacţie, m-amoprit din lucru“; „Am răspuns răcnetelorcelui care striga. Le-am îngânat, le-amţinut isonul, le-am întrecut în volum şi înputere“)

De ce Montrésor îl „zideşte“ pe

Fortunato? Să fie Montrésor mascaSupraeului freudian („alcătuit dintr-unansamblu de exigenţe, de interdicţii şide judecăţi morale provenite dineducaţia parentală şi interiorizate de in-divid“ – Sophie Bilemdjian), iar Fortu-nato – ipostaza Sinelui („adevăratrezervor pulsional, parte obscură,impenetrabilă a personalităţii noastre“ –Sophie Bilemdjian)? Acel „Dumneata,care cunoşti atât de bine natura sufle-tului meu“ (E.A.Poe, „Butoiul deAmontillado“) să fie Eul acţionând camediator al conflictelor dintre instanţelepsihice numite Sinele şi Supraeul, învederea „împăcării“ exigenţelor con-trare în „interesul persoanei totale“ (So-phie Bilemdjian, în Dicţionar decultură generală [Editura Amarcord,2001], p. 537)?

Să fi fost viaţa lui Poe o „stare derăzboi“ între bahic şi apolinic? DevenisePoe conştient că forţele plutoniene alepsihicului, excitate prin alcool şi prindroguri, îi vor asigura intrarea în eterni-tate prin freudiana sublimare în sferacreaţiei literare, că aceleaşi forţe, să lebotezăm Menade, îi vor precipitasfârşitul, îl vor sfâşia în cele din urmă?Arta zidirii lui Fortunato simbolizeazădurerosul proces al refulării freudiene?Sunt cărţile – pe care le „clocim“ – unrăspuns la dezechilibrul forţelor afec-tive, instinctive, dezechilibru a căruiorigine trebuie căutată în perioada deînchegare a personalităţii individului?Dacă eroii lui Poe sunt „din aceeaşiplasmă ca şi Poe, sunt de fapt el însuşi“(Alexandru Philippide, Flori de poeziestrăină răsădite în româneşte de..., p.102), înseamnă că opera literarăreprezintă consecinţa unui trecut, omodalitate de autoreflectare, adicăexpresia originală a unui anume tip decreator?

EDGAR ALLAN POE, BUTOIUL DE AMONTILLADO

Flo

rin

Dan

iel D

incă

CasianBalabasciuc

FIARA

O duce greu, darcui îi pasăCe rabdă-n codri

pielea-i groasă.De multe ori mănâncă poameCând nu-i vânat, iar lui

i-e foame.

Cu greu găseşte de mâncareCăutând lihnit, în depărtare,Deasupra urmelor lăsateÎn marea lor singurătate.

În pat de gheaţă se-ncovrigăSub ierni cu fâlfâit de strigă,Tresare-atent la orice şoapteŞi zgomote cu iz de noapte.

Aleargă peste culmi şi jgheaburi,

Iar din gâtlej azvârle aburi,Spre loc de hrană şi limanulÎn care nu-l află duşmanul.

Locuri ascunse, neumblatePrin care foamea îl abatePăstrează limpede cărareaŞi parcă îi aud chemarea.

La mersul umbrelor ia seama,Cum se-mpletesc graba

şi teamaCu urletul de disperareŢâşnit din gâtul altei fiare,

Deznodământ pentru fiinţăFără raţiune şi putinţă,Umilă taină rătăcită În sihla aspră şi umbrită,

Un vis străin şi-un drum departe

Care împart viaţă şi moarteÎntre o inimă fierbinteŞi ascuţişul unui dinte.

pagina 10 revist\ de cultur\

PLUMB-101

În mo-mentele compli-cate ale istorieieste riscant săfii politician. Esteelocventă zicalar o m â n e a s c ă ,acidă, la plăcinteînainte, la războiînapoi.

Istoria noastră a oferit oamenilorpolitici români ocazia să probeze curaj șiperspicacitate în decizii majore. S-aucomportat onorabil în contextul primeiconflagrații mondiale. După o neutralitatebenefică în prima parte a războiului,politicienii au socotit că trebuie să intre șiRomânia în acea horă macabră fiindcăar avea în final șansa reîntregirii țării.Știm că armata a fost înzestrată, fărăechipamentul necesar susținerii uneibătălii cu germanii. Stigmatul corupției i-a atins pe principalii responsabili destarea luptătorilor. S-au deturnat fonduridin bugetul armatei, iar comanda a fostdată unor generali mediocri, incom-petenți, adevărați ofițeri de operetă.Afaceriști dubioși în conivență cu aceiofițeri au făcut averi pe seama ostașilorcare s-au dovedit extrem de viteji pefront. Ca o consecință inevitabilă asărăciei ce bântuia armata noastră, ger-manii comandaț i de genera lu lMackensen au ocupat capitala lejer iarguvernul și familia regală s-au refugiat laIași. Desigur, norocul și destinul istoric aufost în final de partea românilor. Germa-nia a pierdut războiul iar nouă ne-a surâsperspectiva unificării cu Transilvania. Înacelași timp Basarabia s-a alipit de țaramamă și astfel am avut o Românieaproape rotundă. Iscusința diplomatică alui Ion I. C. Brătianu, ajutat de frații ma-soni din exterior a dus la înfăptuirea MariiUniri. Petre P. Carp zicea entuziasmatcă românii au atâta noroc încât nu le tre-buie politicieni. Dar remarca sa concordacu observația similară emisă de psihia-trul francez Magnan care, fiind solicitatsă-l trateze de afecțiuni psihice pe fostulpremier liberal D. A. Sturdza spre finalulveacului XIX a aflat că acesta îndepliniseînalta funcție în stat două mandate, cuintermitență, iar boala sa debutase cu undeceniu în urmă. Așadar, perioada de in-stalare a maladiei psihice coincidea cuexercitarea demnității de premier dar ni-meni nu sesizase situația până în ziuacând bolnavul a urcat în plină ședințăparlamentară pe masă și imita cocoșul.Un simptom specific schizofreniei. Psihi-atrul francez ar fi rostit admirativ că artrebui să fie fericită țara carefuncționează și fără conducători. Pe-semne, deciziile luate de asemeneaguvernanți nu aveau nici o relevanțăpentru popor, ele fiind paralele cu reali-tatea socială. Românii trăiau în bazaunor cutume arhaice, fiindu-le indiferentcine guvernează. Majoritatea analfabetăși săracă alcătuia lumea rurală cu men-talitate paternalistă, ea raportându-sedoar la rege. Țăranii presupuneau căacesta are grijă de ei exact ca un părintece ocrotește copiii minori. Nutreau aver-siune față de aparatul funcționăresc spo-liator, de o indolență crasă. Nuîntâmplător auzim și astăzi zicala amară,până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.Acest aparat funcționăresc forma zidulbirocratic ce îi separa de presupusulocrotitor providențial. Votul cenzitar laromâni în prima jumătate a secolului XXfăcea ca o mână de moșieri și industriașisă alcătuiască parlamentul și guvernulcare luau decizii conforme intereselor degrup iar masele sătești erau complet ig-norate. Orice revoltă era suprimată fărăezitare. Abia războiul mondial a zdrunci-nat sistemul încremenit, de facturăsemifeudală. Romancierii epocii au ide-alizat în majoritate realitatea sătească,dând imagini paradisiace ale lumiiboierești dezabuzate, melancolice careîși consuma viața în plimbăriromanțioase în parcuri umbroase și lachermeze opulente. Distracția era

condimentată cu discuții filozofice caredegajau o vagă incertitudine privind vi-itorul, o bănuială a catastrofei ce se in-sinua la orizont. În deceniile interbelicelumea somnolentă a conacelor și culelorboierești agoniza într-o debusolare șianchiloză intratabile. Imaginea idilică depe moșii era întotdeauna populată cu in-divizi civilizați, care au suferit anumiteinfluențe ale culturii franceze și germane.Intelectualitatea placidă contempla exce-sele extremei drepte, minimalizându-leca pe niște jocuri de copii răsfățați. Ex-trema stângă părea anemică, neglijabilă.Nu avea rezonanță nici în lumeamuncitorească. Dar o amenințare difuzăplutea în aer.

Într-adevăr, peste puțin timp avea săizbucnească ultimul război mondial.Politicienii momentului erau îmbătrâniți,obosiți, așa că l-au împins în față pe IonAntonescu. Acesta, fiind militar decarieră, patriot autentic, nu se pricepeala diplomație și mașinațiuni politice. Aadmis să conducă statul numai în vremede război. Cu cine trebuia să se aliezeRomânia? Aveam de recuperat teritoriide la cele două mari puteri beligerante.Basarabia fusese luată prin rapt deStalin, iar nordul Ardealului asemeneadar de Hitler. Țara se afla în situația unuiom aflat pe malul unui fluviu cu ape caldemărginit de pădure tropicală. Dacă ar fisărit în apă l-ar fi înșfăcat aligatorii, dacăfugea în pădure l-ar fi înhățat pitonul gi-gantic. Aceasta este o situație tragică.România nu putea fi neutră fiindcă aveauriașe resurse de petrol necesare mașiniide război germane. Am fi fost invadațifără comentarii. Dacă eram o pustăgetică asemenea celei ungare nuprezentam interes pentru armatele aflateîn conflict. Ion Antonescu era un antico-munist convins și s-a raliat variantei înacel moment puternice. Politicieniidemocrați din Vest s-au lăsat înșelați deHitler ca niște copii. Pedanți, naivi, eil-au crezut politician onest ceea ce a dusla căderea Europei în scurt timp subautoritatea germană. Despotul nazist selăuda că toate actele diplomaticeîncheiate vor fi arse ca niște hârtii fărăvaloare. Evident, Antonescu nu puteaconta pe niște ajutoare venite din parteaunor țări ocupate. S-a considerat un sa-crificat într-o situație fără ieșire. Dar eraun cruciat în războiul anti-bolșevic,asumându-și riscul suprem. Regele l-adetestat pentru că a trecut Nistrul, dar elspunea că nimeni nu se poate opri lajumătatea drumului când pleacă larăzboi. Chiar și bătrânii politicieni ezitanții-au reproșat ambițiile exagerate derăzboinic, fiindcă nu exista o garanțiescrisă că Hitler s-ar fi răzbunat pe noidacă l-am fi părăsit pe Nistru. Fărăîndoială, după război mulți viteji se arată.Ei înșiși s-au dovedit lași atunci când afost momentul opțiunii politice. Au con-siderat că se compromit dacă aliniazăRomânia alături de Germania nazistă.După război au fost vânați, chinuiți șiuciși ca și cum ar fi pierdut personalbătălia. Ion Antonescu a plătit cu viațaalegerea sa, dar a avut un sfârșit onora-bil. Romanii spuneau că pentru politicienicontează și cum vor muri, nu doar ceisprăvi au făcut în războaie. Istoria s-apronunțat asupra vinovăției prota-goniștilor, dar nici unul nu a ieșit imacu-lat. Winston Churchil, personaj istoricimportant în acel context dramatic s-adovedit fidel intereselor Angliei, darRomânia a fost predată lui Stalin la unpahar de votcă. Politician cinic, depresiv,nepăsător a aruncat plocon amicului săucâteva țări ce au format cordonul sanitaral Uniunii Sovietice. Stalin a fost surprinsde generozitatea partenerului de coalițieși n-a făcut nici o observație sau modifi-care pe lista oferită de englez. În conti-nuare românii au așteptat jumătate desecol americanii salvatori. E drept că unpolitician englez de prim rang a lansat obutadă memorabilă potrivit căreia Anglianu are prieteni ci doar interese. În acelcontext dramatic era imposibil să știi careeste partea bună a istoriei întrucâtdemocrații occidentali s-au aliat cutiranul Stalin, considerând că astfel vorscăpa de coșmarul nazist.

La plăcinte înainte

Co

nst

anti

nV

orn

icea

sa

Trăsura

Mai aud prin somnul spicelor brumate, frizianul tatei timpul cum străbate,Ca de pe retină să coboare-n prag, pas de domnişoară, pasul mamei drag;Că din altă vară, pe-aceleaşi alei, roţile trăsurii deveneau scântei,Scânteind în lună nechezat de cal, tineri erau, Doamne, şi mergeau la bal...

Se duseră anii, tata nu mai este, dar în orice vară, chiar ca-ntr-o poveste,Pe la miezul lunii ce-o numim cuptor, la mijloc de vise, mă apuc-un dorDe ce-a fost odată, de ochi luminoşi; era altă seară şi erau frumoşi...Lanurile verii, greieri ca viori, nu eram pe-atuncea, însă înspre zori

Rătăcită încă-n briza vesperală, nenăscută umbră precicloidală,Murmur pe abisul simţului sonor, trecere asemeni unui meteor,Mai aud copita de cal năzdrăvan cum despică timpul ca un buzduganŞi desparte visul dintre ce mai este şi ce-a fost odată chiar a mea poveste.

Împletită ruga pe a lui copită, frizianul încă est-a mea ispită;Din valuri de vreme, prin lanuri de grâu, zboară frizianul neţinut în frâu;Şi m-aşteaptă pururi la răscruci de vânt, calul din poveste, coama-i fluturând;Scânteind trăsura printre graminee, visele purtate spre Calea Lactee,

În centrul galactic, gândul nenuntit, în mijlocul firii visul nedormit.Rotaţii stelare, roiuri globulare, şi-n apus de vară, braţe de spirale.Tatăl meu luând mâna mamei să coboare, printre lanuri trece gândul

ca o boare.Frizianul negru luceşte-n Zenit, din Nadir trecutul reînchipuit.

Chipurile-n vraja picăturii grele - roua înserării, pe arcuş stinghereVise nedospite şi amar de ani, a trecut trăsura şi pe sub castani,Şi-n lumina pură de apus de vis, tot ce se-ntâmplase e de nedescris;Cum într-o rocadă de-amintiri din vară, amintirea poartă urmă selenară,

Căci sub semnul lunii încă de pe-atunci, în fiece vară, tot trece prin lunci,Trăsur-argintată şi în ea doi sori, luna şi cu soare, părinţii amândoi...

Descântec de vremuri

În albia luminii să răsară, din sâmbure de gheaţă şi de ceară, Din amalgam de fum, de-alean tămâie, din veşnică cernită mohorâre, Dintr-un adaos răstignit pe toacă şi din scânteie tremurând să facă Din depărtare amustind a fân şi dintr-o lacrimă de vis păgân Imaginea rebelelor mistere, ardente, însă pururi efemere,

Răsară zvon de coarde ferecate descătuşate-n ape netrunchiate Vârtejuri de tăcere şi chemare şi torţa dezlegărilor binare, Abisul trecerii spre altădată tăiat în unda pură ozonată, Trecut prin gheaţă şi călit în foc dezmărginit la ultimul soroc, Eliberat galopului de noapte desperecheat în cumpătări de şoapte.

E timpul domn şi ora principesă şi toţi suntem încătuşaţi în lesă! Nereuşind să dezbărăm uitarea, ca pulberea ne este răsuflarea; Pe masa clipei vinu-n aşteptare, în sine însuşi--sine-n căutare. Copilăria alergând pe trepte, roşeaţa în obraji, ritmuri alerte, Netemător pe rugul conştiinţei, revendicat în sâmburul credinţei,

Ce-a fost mai bun, mai pur, ne-atins de ani, imaginea tihniţilor castani, Ce nu s-a mai întors, ce-i sfâşiat în gard de compromisuri tot ghimpat, Ce-a fost şi-i destrămat, încătuşare de labirinturi triste şi finale, Acel ceva-ngropat în podul firii, nediluat în undele-amăgirii, Întins pe roata veacului concis, de mâna Odiseului ucis.

Imagini de corăbii pe retină, un joc de umbre vinovate şi lumină… Bună seara, doamnă brună, şi adio, e furtună, primăvara cea nebună Cad pe treptele de lună fulgii de corola plină, noapte bună, noapte bună; Un balsam de nicotină în perdelele uitării, dorul ne-ameninţă zorii.Cine fură din tăcere semilune de putere şi vocale efemere?

Noapte bună, seniorita, când se-ntoarce iar ispita Frământată din durere, disperare şi putere… Miere, miere… amintiri de altădată ca monezi căzând pe piatră, Nedospite oseminte şi cuvinte... doar cuvinte Când acelaşi timp ne minte, şi din nou mereu cuvinte…

Cristina EmanuelaDascălu

roşii jasp violet

Adică ceea ce am descris,Ar fi bineMâine dimineațăSă pui la pachetSă împătureşti împreunăCu şosete, cămăşiŞi pantofi când

Iar vei pleca sau veniCine ştieÎn salata de somon de mai susÎn toate dialectele peşteleSe simte prea roşu, prea rozViolet niciodată acumIar eu mă întreb dacă încăAuzi cum se coc roşiileÎn farfuria MikasaAşteptând să îmi spuiCă mă veziCând te închei la nasturiiCostumului tău gri-violetCând te bărbiereşti Dimineaţa şi oraşulMiroase a somon de AlaskaŞi a roşii verziGalbeneRoşiiŞi mai ales Jasp Violet

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 101

Casa fantomelor

La sfârşitul veriim-am mutat încasa amiralului Po-

tomac spre invidia noilor mei vecini.S-au întrecut unii pe alţii în a-mi arătacât de tare mă pizmuiesc. Pe vremeaaceea lucram la o maşinărie a timpuluişi chiar reuşisem să mă defazez cu omiime de secundă. Dar cercetărilemele nu i-au impresionat. Încă dinprima zi şi-au făcut de lucru în preajmacasei mele. Au schimbat semnele decirculaţie. Au vopsit cutiile poştale şi auumplut arţarii cu mici cuiburi pentrupaserole. Şi-au plimbat câinii, pisicileşi crocodilii ore în şir în susul şi în josulstrăzii. Eu am pus de cafea şi m-ampregătit să le explic cum funcţioneazămaşinăria timpului despre careapăruse un articol în Time şi o adno-tare într-un site îngrijit de o gruparecare lupta pentru nemurire. M-amaşteptat să port discuţii cu noii meivecini despre intenţia guvernului de apune monopol pe nemurire şi desprenoile tunuri temporale care aveau săne ajute să ne păstrăm supremaţiaîntr-o lume plină de pericole şiinstabilă. Mă pricepeam destul de binela politică şi aş fi putut să le ţin un dis-curs de câteva ceasuri pe tema joculuide putere în Euroasia. Fireşte, câm-purile petroliere şi marile conducteerau tema centrală a noilor războaieale viitorului. Maşinăria mea puteaoferi armatei o şansă nesperată. Săluăm de exemplu tancurile. Nici unechipaj nu trebuia să se mai teamă deproiectilele perforante fabricate decurând de duşmanii noştri tradiţionali.Era suficient accesarea unei parole şimaşinăria mea temporală reduceaorice tanc lovit la starea iniţială. Pecâmpul de luptă o asemenea invenţiear fi dat peste cap întreaga tacticăadversă cu mult succes. Chiar şiaviaţia şi marina puteau folosi invenţiamea. În acest scop scrisesem statuluimajor o lungă scrisoare şi vorbisem latelefon mai mult de o jumătate de orăcu un secretar de stat de la ministerulapărării. Unii s-au arătat sceptici. Toc-mai din pricina asta m-am gândit cănoii mei vecini mi-ar putea da o mânăde ajutor iniţiind o colectă sau omişcare nonguvernamentală care săatragă atenţia asupra maşinăriei meletemporale. Mai mult, am fost convinsîncă de când am hoinărit prin cartier căvoi găsi sprijin chiar şi pentru proiec-tata mea candidatură în consiliul ge-neral al republicii. Citisem în ziare căvecinii mei erau experţi în campaniielectorale şi că se dovediseră denenumărate ori a fi susţinători frecvenţiai fotbaliştilor, ai camionagiilor, aimarţienilor şi ai feministelor dinlegiunea a cincea Primidor. Aşa că numi-am făcut probleme văzându-i cumpatrulează şi cum mă spionează culunetele şi cu binoclul. Se arătau a nufi ageamii când era vorba de o treabăserioasă. M-am făcut că nu iau înseamă toată tevatura şi mi-am revizuitnotiţele şi am revăzut caseta video pecare înregistrasem întreg experimentulmeu. Eram convins că aveam de-aface cu nişte cetăţeni adevăraţi,pricepuţi la politică externă. Cu niştepatrioţi adevăraţi. M-am gândit să nufac eu primul pas aşteptând caprăjiturile vecinelor mele să serumenească bine în cuptor iar bărbaţiisă-şi ia inima în dinţi şi să-mi tele-foneze sau să mă strige de pe peluzaverde. După câteva ceasuri mi-ampierdut răbdarea şi am ieşit din casă.I-am zărit venind cu toţii în pas alert,sfâşiaţi de invidie şi pizmă. Mi-am spuscă e ceva trecător şi că vom depăşimomentul. Mi-au spus însă plini denăduf că reuşisem să cumpăr casa cucele mai groaznice fantome din zonă.

Ovi

diu

Bu

fnilă

scurte povestiri

SIPETUL BUNICII

"Bă, frate-miu,îţi mai aminteşti desipetul mamaei...?"Îmi pune întrebareape neaşteptate.Didi vine foarte rar

la mine, deşi oraşul în care locuieşte devreo cinci decenii nu-i decât la vreo cin-cizeci de kilometri de al meu, iartrenurile şi autobuzele circulă fără prob-leme.... De când s-a pensionat a de-venit mai singuratic, mai conservator.Nevasta îi e bolnavă de câţiva ani bunişi e consacrat doar ei. Şi ea are cevaani, deşi-i mai tânără ca el cu cel puţinzece... Când vine la Bacău stă nu maimult de două zile. Şi, ca în alte dăţi,deşi bătrâni acum - nu prea îmi convinecuvântul ăsta, „bătrâni", dar asta-i real-itatea - dormim în acelaşi pat. Ca atuncicând eram copii. De fapt, eram trei, darCulai, mezinul, s-a "mutat", "doarme"într-un cimitir, fără cruce la cap şi fărămormânt. E, undeva, într-un pământ dela liziera pădurii Bisericanilor, a avutcancer la plâmâni, n-am ştiut că e in-ternat acolo şi că va muri acolo şi că îlva îngropa primăria comunei aceleia...La început a avut şi mormânt şi crucela cap. Mergeam şi-i aprindeamlumânări şi-l boceam, şi chiar vorbeamcu el, bă Culai, cum te-ai dus, aşa, detânăr, tare ţi-a mai fost ostilă viaţa asta,nu ţi-a plăcut deloc să fii şi tu om înrând cu toţi oamenii, ai dat-o pe băut şipe golănii şi ai făcut ani buni de pâr-naie, aşa-l boceam şi-l dojeneam, darel dormea, acolo, sub pământul acelalutos şi greu, până când, într-un sep-tembrie, nu i-am mai găsit nici mormân-tul şi nici crucea, de parcă ar fi fugit denoi, să „nu-i mai scoatem ochii”, şiatunci am aprins toate lumânările ace-lea, pe care le luasem cu mine, în totcimitirul mic şi sărman din coasta spi-talului, şi lumânările ardeau de parcărâdeau la noi şi noi ne-am bucurat şiam plecat la gândul că frăţiorul nostrumai mic are lumină şi că acolo râde, defapt, sufletul lui care-i bucuros că arelumină... Pe atunci, când eram mititei,dormeam toţi în acelaşi pat, trei copiisărmani, trei viitori oameni cu destinelelor ursite în misterul de nepătruns alneantului din care venisem.... Acum,cu Didi, că-i la mine acasă, iar eu suntsingur, că Geta, soţioara mea dragă, s-a hotărât să plece şi ea spre Steaua ei,dormitul în acelaşi pat e un fel de azice. Toată noaptea stăm de vorbă şine amintim de vremurile acelea cânderam de-o şchioapă, şi apoi maimăricei, şi după aceea tineri şi oameniîn toată puterea cuvântului, doamne,ce vremuri!, tare-i bine să fii tânăr şi înputere şi neştiutor, dar viaţa asta e atâtde întortocheată şi de neînţeleasă şi deparşivă, încât trece pe nesimţite şi,deodată, te priveşti în oglindă saupriveşti la copiii tăi şi afli, cu mirare şicu spaimă, că nu mai eşti de mult tânăr,că mai ai puţin şi... Dar, dacă ai mai cititcâte ceva, sau dacă te-ai aflat în prea-jma unor semeni care au luat mai multca tine din înţelepciunea vieţii, teîmbărbătezi la gândul că, la urma-urmei, moartea face parte din.... viaţă,că nu-i nici rea, nici bună, e moarte şi-atâta tot, şi-i normal să pleci.... De fapt,despre asta discutam noi pe la miezulnopţii aceleia de mai, când fratele meu,mai tânăr cu un an şi o lună fără o zi,mi-a pus întrebarea cu sipetul ma-maei... Şi am început, amândoi, să vor-bim, atunci, chiar la miezul nopţiiaceleia, despre lădoiul acela uriaş, cucapacul boltit, bătut tot în ţinte de argint- spuneam noi -, cetluit cu fâşii de tablăneagră, strălucitoare, era sipetul buniciinoastre dinspre mamă, cu care veniseea la noi când se mutase în Piatra, căacolo, la ea în sat, s-a întâmplatnenorocire mare, că a murit bunicul,adică soţul ei, şi la vreo şase luni, în

plină iarnă, s-a aprins casa, de la horns-a aprins, şi a ars totul, în afară desipet şi alte câteva lucruşoare pe carele-a mai putut ea salva în to iu l nopţ i iîngheţate de ianuarie...

...Parc-o văd intrând pe poartamare, larg deschisă, în căruţa trasă deboii unuia Melinte, că în satul ei jumatesunt Melinte, Melinte şi mai nu ştiucum, dar asta nu contează, stătea încăruţă, lângă sipetul ei şi un fel de coteţcu trei puice şi un cocoş, stătea şi,când a văzut-o pe mama şi când amapărut şi noi, a început să plângă. Acoborât cu greu, în faţa uşii, Melinte ălaera un om voinic, purta căciulă deşi eraîn iulie, ne privi, pe rând, cu interes, ceşi-o fi zicând, aşa, care va să zică,arată târgoveţii, da-s vai de capul lor, s-a uitat apoi la casă, a măsurat-o dintr-o privire, el era mare chiabur la el însat, iar bordeiul nostru nu era mult maiacătării decât chilerul lui în carenevastă-sa făcea mâncare vara, hai săcoborâm „astea”, şi arătă spre sipet şispre coteţ, să le punem undeva, că măgrăbesc. Mamaia, să fi avut, la vremeaaceea, vreo şaizeci de ani, cel puţinpentru noi era tare bătrână, prinse aplânge şi mai tare, cum o să stau euaici la voi, să vă chinui şi pe voi, maibine mă mistuiau flăcările şi pe mine,că nu mai sunt bună de nimic, aşaplângea şi spunea, mama a îmbrăţişat-o, lasă, mamaie, că ne-om descurcanoi, găsim noi un loc şi pentru matale,că, la urma-urmei, unde mânâncă patrupoate mânca şi al cincilea, şi o sădormi cu mine în pat că ai locdestul...Au dat jos sipetul şi l-au pus înmijlocul ogrăzii, au luat coteţul cu tot cupăsările din el şi l-au aşezat în spatelecasei, chiar lângă closet, după careMelinte a băut un cănoi de apă, şi-aluat bănuţii pe care-i tocmise cu ma-maia şi a plecat pe drumul pe carevenise. Noi trei ne-am dus lângă sipet,ne-am apropiat de lădoiul ăsta uriaş cuo anumită teamă dar şi cu mare in-teres, ce-o fi în el, o fi vreo avere de

care noi habar n-aveam, ceva care săne aducă pâine şi carne şi salam pemasă, că ne săturasem de mămăligărece cu marmeladă de la magazin, astagândeam noi.... Şi atunci am obser-vat că n-avea nici un lacăt, deşi belciugpentru lacăt era, am apucat toţi trei decapac, greu tare capacul ăsta ţintuit şiînfăşurat în foi de tablă, şi l-am săltat însus. Un scârţâit prelung şi ascuţit ne-adat de veste că nu mai fusese de multdeschis, că era nefolosit, că ţinea locde mobilă, da, se vedea cât de colo căe vechi de când hăul şi pârăul şiCostică nătărăul, cum obişnuia săspună tata, când trăia, de câte vreunlucru nefolositor sau de câte vreun pri-eten de-al lui de care nu-i prea con-venea, şi când am ridicat capacul l-amşi scăpat uimiţi că lădoiul acela era gol– goluţ, ce mai, n-avea nimic în el... Deciudă, Culai, care era cât un degetar demare, s-a băgat înăuntru, iar noi l-amînchis acolo şi după aceea ne-am făcutcă-l strigăm, bă, Culai, unde naiba te-ai ascuns, şi a ieşit mama, şi l-a strigatşi ea, până s-a dumirit despre ce-ivorba şi ne-a certat, mamaia plânge şivoi vă jucaţi, în loc să veniţi s-omângâiaţi şi voi...

În cele din urmă, am băgat sipetulîn antreul singurei camere pe care oavea casa noastră. Abia l-am împins peuşa din lemn cu geamlâc acoperit cu obucată de pânză abă, îngălbenită de

soare. Aici, în „şală” – cum îi spuneamnoi toţi – era şi o sobă veche, decărămidă, cu plită, pe care făcea mamade mâncare iarna. Vara era mai simplu,toată „bucătăria” o mutam afară, subnuc, tata o ridicase din patru stâlpi debrad iar deasupra „plantase”, tot aşa,mai multe scânduri pe care întinsese obucată de carton asfaltat. Sub acestacoperiş, domnul Durican, vecinul nos-tru, de meserie zidar, ne ridicase osobă, cu plită, şi totul a decurs binepână într-o zi când Culai s-a rezemat,nu ştiu cum, de un stâlp şi stâpul s-arupt şi a căzut toată şandramauaaceea peste plită şi peste ceaunul încare fierbea nişte borş cu verdeţuride vară... L-am reparat, atunci, chiareu cu Didi şi de-atunci nu s-a mainăruit... Revin la sipet, pe care abia îlbăgasem în „şală” şi, din acel moment,obiectul respectiv, care semăna, maimult, cu un sicriu fenician descoperit devreun arheolog nebun, ei bine, acelobiect devenise un fel de depozit încare mamaia şi mama puneau mân-carea de peste zi, oalele goale şi, ceeace-i mai important, vara, în toiuldulceţurilor, borcănelele cu gemuri,dulceaţă de cireşe amare sau de nuci,că vânturile aduseseră şi plantaseră, îndecursul anilor, în ograda noastră,pomi fructiferi de toate felurile – uncireş amar, doi vişini pitici, trei nuci carecrescuseră până sus, la cer, nu maispun de gorgoazele acelea care se nu-meau mere, pere şi prune şi care n-ajungeau niciodată să fie coapte...Cred c-aţi înţeles deja că obiectul nos-tru de interes s-a mutat din curte directîn sipetul bunicii.

Borcănelele acelea cu dulceaţădeveniseră, imediat, punctul de atracţieirezistibil pentru noi cei, trei fraţi. La în-ceput, mamaia nu prea a înţeles cum,aşa, din senin, dispăreau câte unul,câte unul... Biata de ea, nu le număraniciodată şi faptul că se mai „topea”câte unul îl bănuia drept o părere de-aei, dar când şi-a dat seama că lucrul se

îngroaşă, că e vorba deun furtişag sadea, iaracest gest nu putea fifăcut decât de noi, ceitrei, a hotărât săcumpere un lacăt şi săîncuie sipetul.Adevărul e că şi noi

eram al naibii de hap-sâni. Nu luam, acolo, olinguriţă, două, cişterpeleam borcanul cutotul... Dar să nu credeţică noi nu prevăzusemcă într-o zi belciugul va fi

folosit... Culai dibuise, în partea dinspreperete, o fisură în scândura groasă asipetului, era un loc „moale”, putred, pecare-l „exploatase” în timpul cât nu ex-ista lacăt şi pe unde numai el puteabăga mâna, c-o avea subţirică, şi aşane-am continuat „opera”. Când nu eranimeni prin preajmă, ne opinteampuţin în cufăr de-l urneam dinspreperete, Culai băga mâna, dibuiaborcănelul şi-l scotea fără efort...Mergeam, după aceea, într-un loccăruia îi ziceam „Crucea şarpelui” şimâncam tot conţinutul. După carearuncam borcănelul luând la ţintă vreunmonument din atelierul fraţilor pietrariMella, aflat în faţa casei noastre... Ma-maia şi mama trăiau, atunci, adevăratemomente de disperare. Cum sădispară, aşa, borcanele....? Cine-icapul răutăţilor în casa asta....? La în-trebarea din urmă, răspunsul a venit dela sine. Vinovatul eram eu, ca cel maimare dintre fraţi. „Capul răutăţilor”, „Ca-iafa” şi alte asemenea „supranume” îmifuseseră atribuite de către draga meabunicuţă. Şi, la drept vorbind, le meri-tam pe deplin. Eu eram acela care „or-ganiza spargerile”. Nu ştiu cum să zicacum, dar când îmi amintesc de aceiani, cu câtă fervoare, cu câtă priceperepuneam totul la cale, parcă-mi vine săplâng de ruşiune. Să nu credeţi că eravorba numai de dulceaţă.

(Continuare în pag. 12)

Eu

gen

Ver

man

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 101

Venea Paştele, se coceau cozonacii şi păştileşi se făceau ouăle roşii care, toate, erau băgateîn sipet. Venea şi Crăciunul şi mai erau şi mo-mentele mai aparte din familie... Şi, tot aşa, se maigăsea de cele necesare pentru plăcinte, pentrualte şi alte bunătăţi care, automat, erau „introduse”în sipet, pentru a fi în... siguranţă. Dar numai însiguranţă nu erau. Cu timpul, o anumită reţinerene făcea să fim „atenţi”, să nu dăm iama precumporcul în troacă, deşi, cum spuneam mai sus,eram destul de hapsâni...

... Asta s-a întâmplat până ne-a venit minteala cap. Mamaia şi mama nu mai ştiau ce să facă.Pur şi simplu nu ştiau cum dispar borcănelele cudulceaţă. Uitasem să spun că, în vremea aceea,era o modă să-ţi serveşti musafirii cu o linguriţăde dulceaţă şi un pahar cu apă rece. Momentulera o adevărată solemnitate şi un titlu de mândriepentru gazdă. Auzeai prin mahala: Vai, cedulceaţă de cireşe amare face madam Margo,sau, să mânânci o dulceaţă de nuci la madamMălinici, o delicatesă rar de întâlnit....! Şi, cândauzeau asta – că vorba se transmite ca aerul –madam Margo sau madam Mălinici nu mai puteaude bucurie şi satisfacţie, erau cineva, ce mai....!Episodul de care vă povestesc era doar un crâm-pei din viaţa care mergea înainte, care devora zidupă zi şi lună după lună şi an după an în curg-erea marelui Timp. Era o societate mică, dar unităprin mii de legături care, toate la un loc, însemnauliantul acela atât de solar al prieteniei între vecini,fără intrigi, fără duşmănii, fără certuri majore, fărăpizmă.... Lumea aceea în care am trăit primii ani,lumea imediat de după Război era cuminte,sfiicioasă, cu frica lui Dumezeu bine sădită înconştiinţă, cu dorinţa de a te face util vecinuluicare era şi prieten şi, de multe ori, şi rudă prin di-verse alianţe, de cununie, de botez etc, etc...

...Şi a venit – trebuia să vină – şi „ironia sorţii”.Mamaia a adus sipetul scăpat, ca prin minune, dinflăcările care i-au mistuit gospodăria de la ţară. Autrecut câţiva ani buni. Într-o seară, când a trecutea prin nişte adânci şi, chiar, plăcute momente denostalgie, ne-a povestit despre sipetul acela deam rămas, toţi, cu gura căscată de emoţie şiatunci tare ne-a mai părut rău de ce făcusem. Maiales de spărtura pe care o dădusem în scândurasa groasă, dar bătrână şi putredă ca un om ajunsla bătrâneţea cea mai bătrână cu putinţă. Ea îlprimise de zestre de la mama ei, iar mama ei dela mama ei... Fusese făcut – spunea mamaia - pela Viena, pe timpul Imperiului, de meşteri pricepţi,fusese făcut să ţină cât lumea... „Dacă ar puteavorbi – ne-a zis atunci bunica – sipetul acesta ne-ar spune despre războaie, despre generaţii, de-spre bogăţiile pe care le-a ţinut la sânul lui... Multear spune, căci şi lucruile vorbesc prin limbajul lor,dar noi nu-l înţelegem...”. Iar „ironia sorţii”, de careîncepusem să spun mai sus, a venit într-o zi defebruarie, cu ger şi zăpadă, când, din geşala luiCulai, s-a aprins casa. Acolo, lângâ sipet, s-aaprins. Era dimineaţă tare, stelele, reci, scânteiaupe cer, şi casa s-a aprins, aşa, deodată, din toatepărţile, focul pornind de-acolo, că sipetul era lângăsoba în care arsese toată noaptea o bucată derădăcină de fag... Am scos din casă ce s-a putut....Sipetul a rămas şi s-a topit sub dogoarea focului.Cu tot cu borcanele de dulceaţă şi ce mai era prinel... Aşa a fost să fie... Sortit focului, sipetul buniciişi-a urmat soarta până la capăt...

...Au trecut anii. Şi iată că într-o noapte amavut un vis de-adreptul ciudat, dar care mi-amângâiat existenţa şi pe care nu l-am uitat şi nicinu-l voi uita până-n ceasul de-apoi... Se făcea căera vară şi priveam spre cer şi, deodată, pe cerulacela albastru, a apărut un punct care s-a mărit,s-a tot mărit până când a devenit un sipet galben,care arunca, în jurul lui, raze aurii, în toate părţilearunca raze aurii. Şi, deodată, s-a ridicat capaculşi din el s-a înălţat făptura mamaiei noastre celeidragi, de care ne era tare dor, plecase la Domnulcu mulţi ani în urmă, şi parcă mamaia avea faţafrumoasă, de înger, şi n-a scos o vorbă, iar cânda ajuns cufărul lângă mine, a început să scoatădin el borcane cu dulceaţă de toate felurile, decireşe amare şi de nuci, - pe care le preţuia ea celmai mult -, dar şi de vişine, şi de petale detrandafiri, şi, în tot acest timp, care părea că sedilată, mamaia râdea şi era fericită, şi nu şopteaun cuvânt... M-am trezit continuându-mi visul cuochii deschişi şi fericit că bunica mea şi-a amintitde mine şi de noi toţi, că, uite, ne vizitează dincând în când amintindu-ne că trăieşte în sângelenostru, în sufletul nostru, în întreaga noastrăfăptură şi că, astfel, suntem nemuritori...

(Continuare din pag.11)

SIPETUL BUNICII

Președintele României, KlausWerner Iohannis, a semnat decre-tul referitor la promulgarea Legiipentru modificarea şi completareaOrdonanţei de Urgenţă a Guver-nulu i nr. 31/2002 pr iv ind in-terzicerea organizaţiilor şisimbolurilor cu caracter fascist, ra-sist sau xenofob şi a promovăriicultului persoanelor vinovate desăvârşirea unor infracţiuni contrapăcii şi omenirii...

Prin intermediul acestei re-viste, una dintre puținele care nucenzurează, nu impune și nuîncearcă să pună pumnul în guralibertății de exprimare, trag încă unsemnal de alarmă cu privire lagravitatea adoptării acestui docu-ment, așa-zisa Lege Anti-legionară, în total dezacord cudemocratizarea societății româ-

nești, dar în deplin acord cu refor-marea comunismului în România;unul total inutil și aberant, în primulrând pentru faptul că o serie deprevederi se regăsesc și în Legeanr.51/1991 privind siguranţanaţională a României, precum celede mai jos:

„Constituie amenințări laadresa securității naționale aRomâniei următoarele: h) ințierea,organizarea, săvârșirea sau spri-jinirea în orice mod a acțiunilor to-talitariste sau extremiste desorginte comunistă, fascistă,legionară sau de orice altă natură,rasiste, antisemite, revizioniste,separatiste care pot pune în peri-col sub orice formă unitatea și in-tegritatea teritorială a României,precum și incitarea la fapte ce potpericlita ordinea statului de drept;l) inițierea sau constituirea deorganizații sau grupări ori ade-rarea sau sprijinirea sub oriceformă a acestora, în scopuldesfășurării vreuneia din activi-tățile enumerate la lit. a) - k), pre-cum și desfășurarea în secret deasemenea activități de cătreorganizații sau grupări constituitepotrivit legii” (Art. 3, lit. h şi lit. 1).

În al doilea rând, pentrucaracterul său antidemocratic șianticreștin, îndreptat în cel mai jos-nic mod cu putință împotriva jertfeimărturisitorilor creștini din tem-nițele comuniste, dar și al unor in-telectuali de prim rang, marioameni de cultură români, precumMircea Eliade, Petre Țuțea, EmilCioran, Constantin Noica, LucianBlaga, Mircea Vulcănescu sauArsenie Boca, personalități ce vorfi din nou interzise, ca în anii `50,de o lege anticonstituțională șiantinațională!

La fel de grav mi se pare șifaptul de a cataloga MișcareaLegionară, potrivit textului legii, caorganizație fascistă, atâta timp cât

definirea acesteia din punct devedere istoric este tratată cu ovădită superficialitate și slăbiciunea argumentelor: „Referitor larelaţia dintre noţiunea de fascismşi ideologia promovată deMişcarea Legionară, este intere-sant de menţionat textul unui do-cument care conţine observaţiidespre Legea în discuţie, remiscătre mass-media în data de 5iunie 2015, de către InstitutulNaţional pentru Studiul Totalitaris-mului, din cadrul AcademieiRomâne, sub semnătura direc-torului institutului Prof. Dr. RaduCiuceanu, cităm: În lucrarea saPentru Legionari (1936), CorneliuZelea Codreanu arată că piatraunghiulară de la care porneşteLegiunea este omul, nu programulpolitic. Accentul se pune pecrearea elitei politice ca proces deacumulări lente şi pe educareatineretului în spiritul naţionalismului, alpromovării vechilor tradiţii alepoporului român, antibol-şevismului, reformarea econo-mică, socială şi politică a societăţiiromâneşti, având o componentăreligioasă puternică, aceasta dinurmă conferind un caracter originalMişcării Legionare, în contextulmişcărilor de extremă dreapta eu-ropene ale vremii. Prin valorile pro-movate, Mişcarea Legionară nupoate fi inclusă automat, <<a pri-ori>>, în curentul <<fascist>>, încănedefinit complet şi perceputastăzi ca `depersonalizat` la scarăeuropeană pentru că se neso-cotesc trăsăturile fundamentalnaţionale. (...) Conform declaraţieipublice (2011) a Acad. DanBerindei, Preşedinte de Onoare alSecţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheo-logice a Academiei Române,Mişcarea Legionară nu poate ficalificată drept <<fascistă>>, în-trucât nu întruneşte, prin ele-mentele de doctrină pe care le-aadoptat şi promovat, un caracterideologic fascist`. Probabil căiniţiatorii legii s-au gândit că suntfolositoare conotaţiile înfricoşă-toare ale termenului de fascism şică utilizarea acestuia oferă oanumită greutate iniţiativei lor leg-islative, suplinind lipsa uneiargumentaţii solide”, subliniazăîntr-un articol-serial publicat pesite-ul „adevarul.ro”, teologul șipublicistul Marcel Răduț Seliște.

Am afirmat și cu altă ocaziecă nu sunt membru al niciunui par-tid politic și nici adeptul vreuneimișcări sau ideologii fundamenta-liste, rasiste, antisemite, xenofobesau extremiste, fie ea de dreaptasau de stânga, incompatibilă cuvalorile moral-creștine, și că astfelde doctrine, de tendințe controver-sate și contradictorii trebuie con-damnate și sancționate permanentși cu fermitate.

Dar, pe de altă parte, dorescsă avem parte de evaluări corecteși obiective cu privire la aceastămișcare „mistico-politică” purromânească, numită MișcareaLegionară, precum și evitareaunor interpretări, redefiniri,exacerbări până dincolo de limiteleabsurdului, care nu fac altcevadecât să inflameze și mai mult odemocrație suferindă de o boalăereditară gravă: comunismul.

Istoria, valorile și personali-tățile legionarilor au fost falsificate,batjocorite, demonizate tocmaipentru că Mișcarea Legionară afost o școală de educație creștinănațională, ori comunismul voiaîncă de la începuturi să impunăateismul și dizolvarea valorilorromânești. Fie că ne referim la pe-rioada presau post- interbelică,atât legionarismul, cât și ortodo-xismul și greco-catolicismul au fostprofund creștine și au generat însufletele românilor o mândrienațională demnă și echilibrată,rezultatul concret al acestora fiindformarea de caractere, ba chiar aunui mare număr de oameni decaracter.

Însă, din păcate, timpul preascurt și derularea tragică, totalnefavorabilă a evenimentelor is-torice au făcut ca cele trei școli deeducație românească să nu apucesă alcătuiasă o sinteză de careneamul românesc avea marenevoie.

Până la urmă, e vorba aici,înainte de toate, de dimensiuneamorală a societății românești, carenu prea mai are legătură cu noţiuniprecum onoarea, demnitatea, pro-bitatea publică, verticalitateaspirituală şi posesia deplină abunului simţ, ci mai degrabă cuunele pe deplin identificabile cusuperficialitatea, mediocritatea,indiferența, lipsa responsabilității,manipularea, depersonalizarea,dezcreștinarea și dezumanizareafirii umane, care duc implicit ladegradarea mediului și a întreguluipatrimoniu spiritual, istoric și cul-tural al unui popor.

Suntem în impas, lumeaîntreagă e în impas...

Poate că nu e rău ca în astfelde momente să încercăm aschimba ceva, a ne schimba înprimul rând pe noi înșine. Cum?Primind și dăruind iubire...

Ion Ianolide, un om altemnițelor comuniste și prietenapropiat al lui Valeriu Gafencu,scria la ieșirea din închisoare: ,,(...)Îi iubesc pe oameni și, pentrumântuirea lor, urmez drumulCrucii. Iubesc viața, dar numai înperspectiva eternității; de aceeaprefer să mor decât să îngădui odegradare sufletească sau aconștiinței. Știu bine că mă găsescîn luptă cu forțe uriașe care mă potzdrobi și mă rog lui Dumnezeusă-mi dăruiască înțelepciune,putere și ocrotire”.

P.S. Într-o directivă din1943 aComitetului Central al PartiduluiComunist al Uniunii Sovietice(P.C.U.S.) se spunea: „Membrii departid şi organizaţiile comunistesă-i puna în încurcătură, să-i dis-crediteze şi să-i calomnieze con-tinuu pe cei care ne critică. Cândobstrucţioniştii devin prea sâcâi-tori, etichetaţi-i drept fascişti (le-gionari - n.a.), nazişti sauantisemiţi […] Aceste etichete vordeveni, după suficientă repetare,un «fapt» in mintea publicului”.

Se pare că, sub o altă formă,istoria se repetă... .

Atac împotriva libertății de exprimare, istoriei și culturii naționale

Ro

mu

lus-

Dan

Bu

snea

ionab-035

În a

păra

rea

lui V

aler

iu G

afen

cu

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 101

Nici că se putea face oalegere mai nimerită. Ceidoi colegi de cameră, înciuda glumelor proastesau deşuchiate purtateoral, coabitau atât depaşnic încât de la in-ventarea simbiozei în-coace nu mai era posibilăo altă demonstraţie.

Nicu, mic, burtos şi chefliu îl completa pecelălalt, Gicu, mare, burtos şi tot la fel dechefliu. Dacă la primul puteai număra puţinelefire de păr din chelia strălucitoare, la cel de-aldoilea capul imens semăna cu o claie de fânrăscolită de vânt.

Beţi sau treji, nu aveau motive de ceartă, badimpotrivă cei care mai ascultau pe la uşi, afir-mau cu mâna pe inimă că nici sforăiturile nuse deoesbeau, tonalităţile urcătoare alternândla unison cu întreruperile bruşte gen „gata, acrăpat”!

Mâncare făcea cel mare întrucât avea timpmai mult,exceptând sfârşiturile de lună cândîşi făcea munca de normator. Dar atunci maimult se bea, nu era timp de mâncare.

Cel mic făcea aproape zilnic muncă deteren, loc de unde mai cădea un bidonaş, osticlă, o găinuşă.

În camera lor nu intra aproape nimeni, nudatorită spaţiului îngustat de mulţimea sticlelorgoale ci dintr-un principiu unanim, trebuia săai mâinile ocupate iar dacă, Doamne fereşte,intrând te aşterneai la băutută cu ei, trei zileşi trei nopţi nu mai funcţionai la capacitate. Eida, erau imuni la dureri de cap, stomac saualte boli trecătoare provocate de băutură.

Cel mare, Gicu la finalul lunilor de muncă,conform pontajelor, dintr-un condei reuşea săîndeplinească chiar să şi depăşească înscripte cincinalul cu doi ani pe jumătate. Bieţiişefi de echipă, bine pregătiţi cărau prinosul lorşi al membrilor în bidoane, damingene,sacoşe, pungi pentru sporirea lefurilor. Numaide la cei din zonă, pentru culoare locală maiaduceau câte o traistă.

În ceea ce priveau învoirile, deh, mai areomul nevoie de o zi, două libere în cursulsăptămânii, cel mic adept al axiomei ziua şigăina, completa traiul tihnit al vieţii grele deşantier.

Cu el nu aveam nici un fel de relaţie. Numerita nici o atenţie şi până la schimbareapărerii despre mine îl ţineam deoparte. Îl evi-tam, nu din frică ci-mi era silă de atitudinearăutăcioasă pe care o aborda după un mo-ment în care l-am ajutat.

Gicu a încercat să-i explice gestul meu darabia după cel mic a fost în stare să-şifolosească organele lezate ale gurii lacapacitate, m-a abordat cu scuze.

Ura personală care îi căşunase pe mine apornit de la un fapt banal. Într-o searănereuşind să-şi coordoneze mişcările haoticeale membrelor inferioare, s-a împiedicat depragul din lemn al intrării în baraca dormitorşi imediat a aterizat pe betonul contistent alholului, fără sprijin pe palme. Nu i se deschi-sese paraşuta cum s-a constatat ulterior.Buzele şi nasul s-au spart pe loc, ochiibulbucați şi aşa de prea multă băututărămaseră la locul lor protejaţi de frunte cares-a transformat într-un imens cucui de cu-loarea sângerie a betonului lovit.

Fiind unul din martori, am reacţionat în spiritumanitar şi l-am ridicat. Mic dar cu densitatemare, s-a lăsat târât până în cameră unde i-am potolit sângerarea şi l-am spălat pelocurile lezate. Ochii ieşiţi din orbite, măurmăreau parcă hipnotizându-mă. Celălalt,Gicu nici nu s-a sinchisit. Zgomotulsforăiturilor era mai puternic decât vaieteleceluilalt. De altfel rănitul a adormit imediat. Adoua zi mi-a transmis mulţumirile:

- Bă,’te-n c.r de drac! Ce ai avut cu minede m-ai bătut?

Uimit de aşa acuzaţie dar şi amuzat de felulîn care îşi ţuguia buzele, am încercat să măscuz:

- Nea…Nicu…- Nici un nea Nicu, ţi-arăt eu ţie! Dar nu

acum!L-am lăsat în pace. Ştiam că-i trece dar mai

ales că aveam şi martori. Singurul, compa-nionul său de existenţă m-a consolat:

- Nu fi-i supărat. Se repară el!Palidă consolare, întrucât chiar în seara

zilei ce-a urmat a fost rândul lui Gicu să cadăîn abatere şi să-l ajut. Ghinionul a fost şi departea mea că m-am nimerit unde nu trebuia,la un moment nepotrivit. Trecând prin faţabufetului din sat, îl văd pe Gicu al meu stândde vorbă cu şeful de post. Ultimul mi-a făcutsemn să mă apropii:

- Îl cunoşti?Cel mare, unduindu-se ca un plop în bătaia

vântului, cu cămaşa scoasă din pantaloni şidescheiat la prohab în care căuta de zor ceva,cu ochii aţintiţi în faţă spre soclul gardului, bol-borosea ceva.

- Îl cunosc! E normator pe şantier.- Uite-l bă, ditamai omul se pişă aici, în

faţa…- A…ici m-a apu…cat, bolborosi Gicu!- Domn şef, nu vezi că nu face nimic. O

caută!- Nu mă interesează. Îi trag o amendă să

mă pomenească! Dă, băi buletinul!- N..am.- Cum n-ai buletin.- Am, dar la t…ta-ta.- Cum la tat’tu?- Adică a…casă, icni Gicu!Miliţianul îşi ridică un picior pe soclul gardu-

lui şi pe genunchiul îndoit puse porthartul săscrie procesul verbal.

- Lăsaţi-l domn şef, am intervenit! Mâine îşirevine şi-l trimit la post! Nici nu ştii ce băiatbun este.

Pe Gicu nu-l interesa discuţia noastră, demiliţian nici atât, care se concentra la scris.Primul îşi continua disperat căutările şi întorscu faţa spre şeful de post, la un moment datzâmbi fericit.

Scribul sări disperat cu tot cu porthartă şichitanţier:

- Ce faci, mă nenorocitule, te pişi în cizmamea?

- Dar mata…le de ce ai pus-o în faţa bă…iatului meu, c-că uite... face pi…pi?

Rămas perplex de aşa oroare, am încercatsă plec. La un asemenea afront însă şeful depost izbucni în râs.

- Du-l măi dracului la şantier şi te prezinţimâine dimineaţă cu el la Miliţie! Îl pun eu să-mi facă cizmele cu limba, grijania mamei lui!

Gestul lui Gicu oricum se ridica la valoareaunei maşini de 6-7 tone de ciment. N-aveamnici o treabă, Gicu plăteşte.

Însă ce fusese greu nu trecuse. Să-l cari peGicu de 130 kilograme până la barăci, pe undrum lung nu-i lucru uşor. Până la următinereţea a biruit. Cel mic l-a preluat din uşacamerei. I –am spus doar:

- Şterge-l de praf, noroi, culcă-l şi mâinedimineaţă să-i spui că s-a pişat în cismaşefului de post. Să se ducă la Miliţie. Noaptebună!

* * *Nu a doua zi dar în următoarele în urma

unei înţelegeri între cei doi m-am trezit, lucrurar cu bătăi în uşă. Fără să aştepte răspuns,Gicu primenit şi cu cămaşa prinsă subcentură, mare şi burtos însoţit de celălalt,Nicu, puţin mai desumflat la faţă, plini demiere şi zâmbete, cu scuzele de rigoare audat năvala peste mine.

-Ştii, începu primul!-Eu am impresia că eşti un băiat bun,

continuă al doilea!-Am greşit…-Şi în concluzie, eşti un băiat de gaşcă!-Eu zic, hai să bei cu noi!-Ce mai, mie îmi pare rău…-Felicitări, am auzit că te-au avansat!-Şi că eşti şeful nostru…Am început să râd. Erau mai frumoşi ca

niciodată. Acum ştiam ce-i mânase lapocăinţă. În fond erau băieţi buni. Numai bunipentru momentele pe care le trăiam.

Într-adevăr, fusesem avansat. Dar nu peşantierul lor ci undeva la peste o sută de kilo-metri de lumea lor.

Ştiam că-mi vor lipsi. Păreau atât denevinovaţi şi-mi erau dragi. În schimb, în ciudadespărţirii, o beţie cu ei îmi displăcea. Nuaveam antrenament pentru aşa ceva. Ei seantrenau zilnic şi n-aveam chef să mă întreccu nişte profesionişti.

Din acea seară nu i-am mai văzut. Îi visezdoar zgubilitici, nevinovaţi şi mirosind abăutură, mirosul lor natural căpătat în timp,fiecare cu câte un prun sau un butuc de vie lacapătul mormântului, cu gurile căscate înaşteptarea unei picături, fie ea şi divină, darcu ochii vii, pânditori după prieteni!

GICU ŞI NICU

Co

nst

anti

n T

om

a

O glumă proastă

Prin anii ’80, în „JerusalemPost” apărea un articol intitulat„O glumă foarte proastă”. Deşinu era încă “purim”- ul(sărbătoarea carnavalescă) –guvernul român formulase ocerere către Ierusalim să ac-cepte un ajutor alimentar şi înmedicamente, pe care Româniavrea să-l trimită palestinienilordin Gaza şi Cisiordania. Ierusa-limul răspunde că palestinieniide acolo nu duc lipsă nici dealimente, nici de medicamente.Există însă o ţară, care are maimare nevoie şi de unele, şi dealtele, şi care ar trebui să fie maiaproape de sufletul pre-şedintelui Ceauşescu. AgenţiaDPA anunţă refuzul autorităţilorde graniţă de a lăsa să intre înRomânia două ajutoare alefirmei Quelle, cu colete indivi-duale şi trimise de instituţii decaritate. Au avut loc proteste ofi-ciale.

O poezie a Floricăi Mitroi

În plină epocă ceauşistă larestaurantul Uniunii Scriitorilordin Bucureşti se petreceau, de-seori, lucruri nu tocmai curate,evident reţinute de reprezen-tanţii vigilenţi ai regimului. Într-oseară obişnuită, deodată FloricaMitroi se ridicase şi invitase pe

dragii colegi să asculte omodestă poezie, care suna ast-fel: „A-nceput de ieri să cadă/căte-un comunist pe stradă/ cucarnetu roşu-n mână/ nemâncatde-o săptămână./ Ar pleca – n-are benzină,/ ar mânca – n-arefăină;/ ar muri – n-are lumină./Şi te-ntreb pe dumneata:/ în ceepocă trăia?”. În două zilepoezioara a făcut ocolul capi-talei şi se rostea în variante, cafolclor.

Cum creştea şpaga la examene în epoca

comunistă

În epoca comunistă, şpagaa luat o mare dezvoltare, maiales în rândul studenţilor străinicare îşi făceau studiile înRomânia. Iată un exemplu: într-o zi spre prânz, la recepţiahotelului „Nord” a sosit un arab,care după o privire de ansamblua început a insista pe lângărecepţioner, să-i vândă, pedolari fireşte, două cartuşe deKent şi două butelii de vhisky.Recepţionerul îi spune că nu eoră de vânzare, că micul „shop”e închis ş.a. Să vină dupămasă. Arabul, trist, plângăreţ,insistă că are urgentă nevoie,că are examen la Histologiedupă masă. – De ce dai şpagă,mă? îl ia la zor recepţionerul,bine-dispus, mai mult ca să facăconversaţie, căci evident că încele din urmă o să-i de-a, con-tând şi pe un bacşiş. – Păi, cesă fac dom’le, răspunde arabul,dacă ăsta de la Histologie numă trece fără... ?! – Chiar aşa,două cartuşe, două butelci?! –Daa, că anul trecut era numaicâte una, dar acum zice că s-ascumpit viaţa... Oare, astăzicum mai stăm cu şpaga?.

TR

EC

UT

UL

PR

IN

AN

EC

DO

TE

(4

4)

Ioan

Mit

rea

Unii politruci, că politicieninu sunt, s-au ascuns după vişin,ori s-au dat cu cremă precum in-dienii o perioadă şi vin acum săne povestească cât de compe-tenţi sunt. Mai mult, s-au ascunssub o altă pălărie mai mare şi nedau lecţii de moralitate, decorectitudine şi infatuare. Vorbamucalitului: „nici usturoi n-aumâncat, nici gura nu lemiroase,”. Cât tupeu, ipocrizie şicinism! După ce ani buni ai suptdin greu de la ugerul statului, dinbani publici, vii acum şi arăţi cudegetarul spre alţii. Averea ta acrescut în grădina proprie pre-cum bostanii pe gunoi, într-untimp aşa de scurt, doar prin su-doarea frunţii? Care sunt aceleafaceri care te-au ajutat săcreşti într-un an cât alţii în şapteprecum Prâslea cel voinic? Căîn urma ta nu se vede mai nimic.Doar conturi grase, vile şimaşini de lux. Nimeni nu poatesă spună că lucrez în uzina sauogorul cutăruia sau cutăruipolitician. Totuşi, vorbele mie-roase şi traiul de nabab sunt osfidare la adresa celor mulţicare îşi duc traiul de azi pemâine. Puţină decenţă, dom-nilor nababi ce măcinaţi cuvintela moara de vânt a politicii!Priviţi la mulţi din jurul vostrucare muncesc câte 10-12 ore pezi şi abia reuşesc să-şi ţină fa-milia pe linia de plutire.

Iar voi până când îi sfidaţicu neruşinarea voastră!

Gata, este oficial. După ceşi-a ostoit criza politică, Moldovase află în criză economică.

Exporturile au scăzut, im-

porturile aşişderea. Şi totuşi,aflând de criză, moldoveni auluat cu asalt toate staţiunileromâneşti, în jeepan-uri,merţane şi maşini occidentalepentru a se salva de arşiţacumplită a verii. Eheei! Altădatămoldovenii mergeau în Volganeagră a partidului, în moscvici-uri sau lada muncitorească, înmaşina nemţească numită Tra-bant, şi mai ales GAZ-urile carepăzeau imensa graniţă a Uni-unii Sovetice, ca nu cumva is-coadele capitalismului săsucească minţile clasei munci-toare şi să eşueze în opera deconstruire a socialismului. Cevremuri...! Ca întotdeauna şi întot locul, criza rămâne s-o su-porte cei mulţi şi săraci. Nu ştiucum se face, dar în vreme decriză unii şi nu puţini prosperăprecum imperiul incaş înaintede cucerirea spaniolă! Pentruunii mumă, pentru alţii ciumă!Cât de puţin s-a schimbat com-portamental omenirea în cincimilenii de civilizaţie. Până la onouă întâlnire, febra verii să maiscadă şi noi să auzim numai debine, că de rele sunt pline toateposturile media.

(Continuare din pag. 14)

DE LA UN GÂND LA ALTUL ...

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 101

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb

În 30iunie Filar-monica”Mi-hail Jora”din Bacăuî n c h e i astagiuneam u z i c a l ă

cu prestaţia dirijorilor din SUA,Canada, Korea de Sud, HongKong, prezenţi la ediţia I aCursurilor internaţionale de diri-jat vocal-simfonic: YuklingChing - Hong Kong, Lisa Foltz– SUA, Robert Frazier – SUA,Michael Gerdes –SUA, PascalGermain-Berardi – Canada,John Guzik – Canada, Christo-pher Haygood – SUA, BrianKittridge - SUA, John Masko –SUA, Patrick Murray - SUA,Hyoungil Seo - Korea de Sud,Ty Turley-Trejo - SUA, EdwardWilkin - SUA, Byran Zaros -SUA, îndrumaţi de profesoriiamericani: William Weinert,Robert Gutter şi Charles Gam-betta.

Orchestra băcăuană şiCo r u l academic “Gavr i i lMusicescu” al Filarmonicii“Moldova” Iaşi, dirijat de DoruMorariu, au interpretat selecţiunidin Gloria de Francis Poulenc(Ana - Maria Băcanu – soprană).Aceeaşi soprană şi baritonulCristian Mircea Ruja au evoluatîn paginile Requiem-ului ger-man, op. 45 de JohannesBrahms, lucrare ce a fost reluatăla Catedrala Romano-Catolică„Sfinţii Petru şi Paul” în 1 iulie, îndeschiderea stagiunii estivale.

30 iunie a fost ziua în caream primit trista veste a încetăriidin viaţă a unuia dintre corifeiiar te i d i r i jora le româneşt i :Ludovic Bacs. Asemeni luiEmanuel Elenescu, LudovicBacs a fost emblemă a or-chestrei Radio, prin valoareaartistică pe care a imprimat-oîntr-o perioadă de peste patrudecenii, fiind un model pentrutoţi cei care l-au cunoscut, careau avut şansa şi privilegiul de afi lucrat cu domnia sa. La cei 85de ani pe care îi împlinise în 19ia-nuarie, ar fi urmat sărbătorireaa 65 de ani de căsătorie cumuziciana violonistă GyongyverBacs. O familie deosebită, cu doidescendenţi talentaţi asemenipărinţilor, oameni straşnic defrumoşi, rari pentru zilele în caretrăim. Ludovic Bacs a trăit subsemnul iubirii şi asta s-a văzut întoate gesturile sale. Dirijor, com-pozitor, erudit profesor – lacatedră şi la orchestră - a săditarmonie, pace şi echilibru în su-fletele semenilor. O să ne fie dorde vorbele sale de duh, debunătatea proverbială, de calmulcu care corecta, de mustrareamolcomă, de explicaţiile pline desens. O să ne aducem aminte

de privirea luminoasă, de mo-destia cu care se prezenta:„Sunt un simplu muzician”.

Mă simt în puterile mele şi îimulţumesc lui Dumnezeu că lavârsta asta (75 ani) mai amocazia să dirijez o lucrare cumeste Marea Missă în si minor deBach. Bach, care o viaţăîntreagă mi-a fost călăuză, îimărturisea Sorinei Goia într-uninterviu din 2005.

Din 1957 destinul său estelegat de cel al Orchestrei simfo-nice a Radioteleviziunii Române,întâi ca violist, apoi ca dirijor,până în 1991, când s-a pen-sionat. Aceeaşi statornicie!

Atras de muzica veche, cu-rios să ştie cât mai mult, ajungesă studieze muzica tuturorepocilor şi stilurilor. Transcrie,armonizează, orchestrează mu-zică veche românească, înre-gistrată pe CD - demers multapreciat- şi dirijează lucrări alecompozitorilor contemporani,nenumărate prime audiţii, cu

predilecţie din creaţia lui AnatolVieru, C.Ţăranu, A. Stroe, T.Olah, Şt. Niculescu etc. A în-registrat 22 de opere româneştiintegrale. Absolvent al Conser-vatorului din Cluj în 1951, obţineo bursă de perfecţionare la Con-servatorul P.I. Ceaikovski dinMoscova, până în 1956. În 1966înfiinţează ansamblul de muzicăveche Musica Rediviva, cu careare numeroase turnee în Polo-nia, Spania, Germania, Olanda,Elveția, U.R.S.S., Italia, Austria.Dirijează toate orchestreleromâneşti şi este invitat adeseorila Filarmonica din Bacău.

„Gloria” sa a fost concre-tizată în multe ore de muncă,tenacitate, parcurgerea unuirepertoriu imens, credinţă înmuzică, iubire artistică dedicatălui Johann Sebastian Bach. „Ab-solut nici un regret! Poate odorinţă de perfecţionare maimare”. Luminat de iubirea luiDumnezeu, care Ţi-a dăruit har,acum mulţumindu-ţi, odihneşte-te în pace, dragul nostruMaestru! Requiem aeternam!

Gloria şi Requiem

Oza

na

KA

LM

US

KI-

ZA

RE

A

Lu

do

vic

Bac

s

În popor i se spuneLuna lui Cuptor şi pebună dreptate. În acestan acest apelativ sepotriveşte de minune.Ne mişcăm ca într-unadevărat cuptor, deparcă cerul se scurge pe

pământ într-un fluviu de foc, iar pământulsupraîncălzit dogoreşte de-a valma oameni,animale şi plante. Seceta face ravagii înunele zone ale ţării, iar unii clamează necesi-tatea irigaţiilor, când cca 900.000 ha. irigateîn cel mai bun teren şi cu tehnologia vremii,au fost distruse imediat după anul nouăzeci,pe motiv că erau făcute de comunişti. Re-pede s-a uitat, atunci, că acel sistem deirigaţii a fost făcut cu dolari împrumutaţi de laBanca Mondială, bani care au fost restituiţi cumari sacrificii de întregul popor. Analizândastăzi retrospectiv, putem afirma că aceldezastru s-a făcut fără ştirea factorilor derăspundere? Totul din propria iniţiativă a unoroameni dornici de a se răzbuna ( sic!) perealizările comuniste? Sau că unii proaspătîmproprietăriţi au considerat că nu mai enevoie de irigaţii, se poate şi numai cu aju-torul naturii stabilind o anumită legăturăpersonală cu Dumnezeu? Cât de căzut încap poţi să fii să nu realizezi că nu se poateagricultură performantă fără apă?! Sau că unanumit tip de propagandă mascată şiagresivă a indus în sub conştientul multorcomunităţi ideea că sistemul de irigaţie edepăşit şi se poate fructifica pe bucăţi şi înfolos privat (motoare electrice, cabluri, ţevi,conducte, dale etc). Are balta peşte! Şi dacăe rost de îmbogăţire pe gratis de ce să nu ofacem! Nu cumva despre acest dezastru seştia până la cel mai înalt nivel? Cu siguranţăcă da, şi el s-a făcut cu tăcerea şi complici-tatea însăşi a Ministerului Agriculturii de laacea dată, la presiunea unor factori externi.Unde erau autorităţile statului, aşa flenduritecum erau, să salveze un sistem funcţional şibine pus la punct? Dormeau în papuci sau lis-a dat ordin să nu intervină? Sunt convins:şi una şi alta. Astăzi cerem să se repare pros-tia. De către cine? Guvernul, cel bun la toatesă salveze situaţia! Să investească în irigaţii.Nu sunt convins că din această agonie vomreuşi să ieşim vreodată. Ce unii construiesccu lumina raţiunii, alţii distrug cu noapteaminţii! Aceia care clamează că au ajuns la„sapă de lemn” din cauza secetei, au uitat căei sau părinţii lor sunt responsabilii acestuidezastru. Nu Dumnezeu, nu natura, doarmintea bolnavă a multor sceleraţi, care audistrus totul în calea lor, uitând că după potopmai există şi viaţă! E normal să suportămconsecinţele! Poate aşa vom învăţa ceva dinlegenda meşterului Manole şi a lui Noe! Nugeneraţia noastră de sceleraţi, nici cea aiurităde acum, poate celelalte care vor veni vorface ceva ca această istorie să nu se mairepete. Nu de alta, doar singuri nu vom maireuşi, noi românii, să scoatem capul dinmocirlă! La cât suntem de obedienţi poate ovor face-o alţii în locul nostru!

Cred că ar trebui să medităm mai multasupra celor afirmate de marele dramaturgrus A. P. Cehov, citez: „S-ar putea ca,generaţiile viitoare să cunoască fericirea, darele trebuie să-şi pună întrebarea: pentru ceau trăit şi s-au chinuit înaintaşii lor?”

Aerul aproape pare irespirabil, iarhainele atât cât reuşesc să mai acopereporţiuni pe ici pe colo prin locurile esenţiale,

par de prisos. Şi într-o mulţime de nudiştiradiaţiile solare ar face ravagii! În acestecondiţii e foarte greu să ceri oamenilor, maiales celor tineri, o minimă decenţă. De cevatimp se discută despre violatori şi violate deparcă am fi un popor de violatori. Cei maimulţi discută despre consecinţe, dar preapuţini despre cauze. Vara e fierbinte! Sângelee fierbinte! Hormonii aproape într-o continuărăscoală! Tinerele şi multele femei aproapedezbrăcate, umblă pe străzi provocator. Nuriiaţâţători! Societatea vrea ordine şi liniştepublică! Câtă ipocrizie! Cum să-i ceri unuideţinut eliberat de curând, care a văzut la„bulău” numai funduri de bărbaţi, o dată ajunsîn publicul văratec să stea cuminte! Cândvede atâtea nectarine rumene, cu forme îm-plinite, aproape dezbrăcate şi provocatoare,pupilele li se dilată ca la motani noaptea, hor-monii le întunecă mintea şi stau gata să ex-plodeze, să nu atace ca o fiară la primaocazie care i se iveşte? E numai exdeţinutulvinovat? Când unele reprezentante ale sex-ului frumos fac topless în public fără reţinere,ca să nu zic altfel, se aşteaptă să fie prote-jate? De către cine?! Şi autorităţilor înfuncţiune, mai ales dacă sunt bărbaţi, li serăscoală hormonii! Ar fi un fel de a spune:hoţii să păzească hoţii! Dacă nu există ominimă decenţă cum să cerem maximăprotecţie? Lucrurile nu se pupă! Nu sunt şi nupot fi de acord cu violatorii. Mai ales cu ceicare violează copii, femei decente sau femeiîn vârstă. Să fie castraţi chimic, biologic, elec-tric. Nu are importanţă! Pe deasupra, să fiecondamnaţi la ani grei de temniţă. Să fie şi vi-olatorii mutilaţi sufleteşte, să vadă şi ei cumse simt victimile. Dar, totuşi, atunci cândanalizăm comportamentul social al unorsemene de ale noastre, lucrurile senuanţează. Sângele tânăr este întotdeaunaiute! Ori când unii din ei se intersectează înspaţiul public cu piersice rumene, cu formeapetisante şi provocatoare şi pe deasupra şipuţin nurlii, este firesc ca salcâmii tineri săînnebunească. Cum să le ceri să steacuminţi, când ochii li se dilată ca la huhurezşi hormonii foşgăie precum păduchii întranşee! Dacă se ivesc locuri ascunse și um-broase favorabile, violul este ca şi făcut.

Uneori înseşi victimile parcă îşi dorescacest lucru, cochetând cu indecenţă despresex. Unora le place riscul, aventura. Chestiede gust. Este condamnabil când victima esteatrasă într-un grup de bărbaţi de un aşa-zisprieten. Dar puţină precauţie este necesarădacă nu vrei să ajungi la situaţii regretabile.Cât despre justiţie, mai violează şi ea dincând în când adevărul şi dreptatea! Chestiunide nuanţe şi interpretare. Cum rămâne însăcu cei care violează bunul simţ, moralapublică, decenţa, limba, dar mai ales spaţiulvizual şi auditiv? Pe aceştia cine îicondamnă? Pe cei care au un tupeunemărginit, grosier şi grobian, cine poate să-i condamne? Se știe că prostia din naştere s-au dobândită nu poate fi condamnată, darpentru tupeu, grosolănie, trivialitate pot existaleacuri? Dar pe politicienii care ne asalteazăcu promisiunile lor mincinoase şi fantas-magorice, violând buna noastră credinţă, cineîi condamnă? Electoratul, se spune! Careelectorat, care societate civilă, de unde for-matori de opinii? O masă molusculară carese mişcă după valurile politichiei. „Complicatesunt căile Domnului, iar cele omeneşti şi maicomplicate”....

(Continuare în pag. 13)

DE LA UN GÂND LA ALTUL ...

Du

mit

ru B

răn

ean

u

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 101

FESTIVALUL NAȚIONAL„VRANCEA LITERARĂ”

Devenit o tradiţie deja, Festivalul „Vrancea literară”,

organizat de Liga Scriitorilor din Vrancea (1998),Fundaţia Social Culturală „MIORIŢA” şi revista

„Salonul literar”, va avea loc în acest an la începutul lui octombrie. Cei care doresc să

participe (membri sau nemembri ai USR, tineri şi vârstnici) vor trimite, până pe data de 25

septembrie 2015, volumele de poezie, critică,teatru, proză, eseu, istorie și teorie literară

(publicate în 2014) la adresa: CULIŢĂ IOAN UŞURELU, Căsuţa Poştală

22, Oficiul Poştal Odobeşti, Judeţul Vrancea, Codul Poştal 625300.

Juriul este format din redactori şefi aiunor publicaţii literare prestigioase din ţară.

Telefon: 0722/917264; E-Mail: salonul.literar@gmail.com

ORGANIZATORII

Regulamentul ediţiei a IX-a a Festivalului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”

Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” şi Primăria Oraşului Mizilorganizează Ediţia a IX-a a Festivalului Naţional de Literatură

„Agatha Grigorescu Bacovia”. Festivalul se desfăşoară pe două secţiuni: POEZIE şi PROZĂ. Pot participa creatori de

literatură din ţară şi străinătate, indiferent de vârstă şi afiliere la U.S.R. sau alte asociaţii ale scriitorilor.

Lucrările vor fi expediate la adresele de e-mail: lmanailescu@gmail.com sau re-vista.fereastra@gmail.com, până la 10 septembrie 2015. Textele vor fi culese cuTimes New Roman, corp 14 (obligatoriu diacritice) - cel mult 10 pagini A4 pentru

secţiunea proză (una sau două proze scurte) sau 15 poezii. Pentru ambele secţiunitextele se semnează cu numele real (dacă autorul doreşte să fie publicat sub

pseudonim va specifica acest lucru). Se anexează un CV, care va cuprinde şi adresele de corespondenţă (poştală, e-mail,

nr. de telefon) şi o fotografie cu dimensiuni care să permită reproducerea ei în revistă,în cazul publicării). Vom confirma primirea textelor imediat ce acestea ne parvin. (Lipsa

confirmării este echivalentă cu neînscrierea textelor la jurizare)Textele care nu respectă prevederile acestui regulament vor fi eliminate din concurs.

Câştigătorii vor fi anunţaţi din timp pentru a participa la festivitatea de premiere din lunaoctombrie 2015, urmând să confirme prezenţa.

În cazul neprezentării la festivitate premiile se redistribuie.

Concursul internaţional de poezieToamna Bacoviană - 134 de ani

Consiliul Judeţean Bacău, Primăria MunicipiuluiBacău, Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Bacău,Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău organizează înperioada 8-9 octombrie 2015, Concursul internaţional depoezie şi eseu Toamna Bacoviană - 134 de ani, Ediţia a-V-a.

Regulamentul concursului1. Sunt acceptate în concurs lucrări nepublicate şi

nepremiate la alte concursuri literare, redactate cu diacritice,font Times New Roman, 12, la un rând, listate în 3 exemplare.

2. Concursul se adresează tinerilor din România şidiaspora, care nu au debutat editorial şi nu au împlinit 35 deani.

3. Lucrările se vor trimite până la data de 15 sep-tembrie 2015 pe adresa: usrbacau@yahoo.com (două fişiereseparate, lucrările şi cv) sau, prin poştă, la adresa:Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Bacău Str. 9 Mai Nr.7, Cod 600037, Loc. Bacău, Jud. Bacăucu specificarea pe plic „Pentru concursul ToamnaBacoviană”.

4. Lucrările, semnate cu moto, vor fi însoţite de un plicsigilat, pe care se va trece acelaşi moto, şi care va conţinenumele şi prenumele autorului, locul şi data naşterii, activi-tatea literară (dacă este cazul), adresa completă, numărul detelefon şi eventual, adresa electronică.

5. Fiecare participant are dreptul de a se înscrie înconcurs cu minimum 5 şi maximum 10 poezii, şi/sau cu uneseu de maxim 10 pagini, cu referire la viaţa şi operapoetului George Bacovia.

6. Laureaţii vor fi anunţaţi în timp util pentru a fiprezenţi la festivitatea de premiere, care va avea loc laCentrul de Cultură „George Apostu” Bacău, în data de 9octombrie 2015.

7. Organizatorii asigură cazarea laureaţilor şi o masă. 8. Juriul concursului va fi alcătuit din scriitori, membri

ai Uniunii Scriitorilor din România. 9. Membrii juriului nu mai pot schimba ulterior

ordinea rezultată în urma jurizării.10. Pentru cele mai valoroase lucrări prezentate în

concurs, juriul va acorda următoarele premii, la poezie: - Premiul I - 1200 lei- Premiul al II lea - 900 lei- Premiul al III lea - 700 lei

Pentru eseu vor fi acordate următoarele premii: - Premiul I - 1000 lei- Premiul II - 800 lei

Vor fi acordate şi premii speciale: Premiul Naţional “GeorgeBacovia”, Premiul de exegeză, Premiul de excelenţă șiPremiul pentru Tinere Condeie Consacrate. Relaţii suplimentare se pot obţine la tel . 0234-523808 -Calistrat Costin.

Directorul concursului,Dumitru Brăneanu,Manager de proiect

Cultura propusă șicultura trăită, artele înființarea lor particularăsunt o expresie alibertății prin definiție.Limbajele artelor, oricâtde diferite ar fi în ma-nifestarea lor, apropieși unesc atitudini,

simțiri, țeluri, voințe, începând de la celemai simple entități și comunități și ajun-gând până la conlucrarea popoarelor. Cualte cuvinte, artele apropie națiunile,întrezătrind în această înaltă cooperaremanifestarea vie a unui suflu universalcare poartă spre viitor umanitatea. Cânddăm expresie acestor enunțuri grave, ne

sprijinim, desigur, pe marile repere artis-tice, cum ar fi mesajul Simfoniei a 9-a alui Beethoven, unde marele compozitora integrat în muzică și cuvântul înălțătordin Oda Bucuriei de Schiller. Prin ur-mare, artele de simultaneitate și cele desuccesiune pot coopera în diversitatealor, sugerand unitatea în diversitateavieții comunităților. Coborând de la înal-tele exemple ale unor asemeneamanifestări, cum e celamintit mai înainte, lamultitudinea deproiecte culturalederulându-se astăzisub ochii noștri, avemun tablou viu alcooperărilor artisticedin și dintre țărileUniunii Europene.

Un astfel deproiect s-a finalizat maizilele trecute laBacău (16 iulie 2015,Filarmonica „MihailJora“), prin realizareaunui spectacol deținută, cu participarea (reușită) a șasecolectivități artistice, beneficiind de regiainspirată a unui specialist portughez(Carlos), recunoscut ca fiind o autoritate(doctor în regie). Fiecare din cele șasegrupuri artistice au pregătit câte o piesă

de teatru în limba proprie a țării deproveniență. Regizorul a preluat frag-mente expresive și caracteristice (repliciși joc actoricesc), le-a asamblat, încer-când „să rupă barierele lingvistice” cuscopul realizării unui spectacol unitar.Scopul subînțeles al unei asemenea ciu-date, la prima vedere, puneri în scenăeste să pătrundem în cunoașterea limbiipartenerului de replici, jucând teatru,mimând doar lecția de la clasă (cu rigo-rile ei) și beneficiind de voia bună și bu-curia mișcării scenice.

Evident, neprevăzutul, amănuntulpicant pot interveni în succesiunea repli-cilor, dar finalul spectacolului constă înrealizarea unei prietenii între participanțidin țări diferite, a unei cooperări fru-moase între parteneri, aparent înde-părtați și despărtiți lingvistic, dar hotărâțisă depășească o astfel de „barieră“,cum, de altfel, spunea și afișul: BreakingBarriers. Deci lecția de viață, cumspunea titlul aceluiași afiș-program eraPlaying for Learning (PLALE), cum arveni, jucând să învațăm (desigur, printeatru) limbi străine. Firesc, e greu săinveți doar prin joc, dar mesajul e multmai adânc: să învățăm să cooperăm, săne unim eforturile în ideea de bine și fru-mos, acel bine și frumos al antichitățiigrecești. Ne facem datoria de a-i amintipe partenerii celor șase țări: Univesity ofthe Third Age of Pavia UNITRE-Pavia-Italy; University Popular para la Educa-cion y Cultura of Burgos UNIPEC-Spain;Școala Populară de Arte și MeseriiBacău-România; Associacao de Pro-fessores do Concel lodeAlmado(APCALMADA)-Portugal EnglishCom’EddyTheater, Bordeaux - France,

Laboratario TeatraTra le Righe, Berlin-Germany. În țară s-au implicat în re-alizarea acestui proiect: ConsiliulJudețean Bacău, Facultatea de Litere aUniversității „Vasile Alecsandri“ și ȘcoalaPopulară de Arte și Meserii Bacău.

Spre unitate prin mesajele artelor

Vic

tor

Mit

oca

ru

revist\ de cultur\pagina 16

arte vizuale CARMEN VOISEI plumb 101

Tiparul executat laTIPOGRAFIA ELENA-Bacău

office@tipografiaelena.ro

Note biografice: născută la 05.05.1960,Bacău jud. Bacău

Studii: Absolventă a Universității de ArteGeorge Enescu, Iași, Secția Pictură, Arte vizualeși decorative master-2012, Facultatea de Psiholo-gie și Asistență Socială Petre Andrei-Iași, Licența-2006, Master-2008.

Adresa: Str. Energiei nr. 30, sc. B, ap.13,Bacău, jud. Bacău

Expoziții colective: 1995, 1996, 2010, 2011,2012, 2013, 2014- Expoziție InternaționalăSaloanele Moldovei, Bacău-Chișinău; 1995-Expoziție de Icoane la Biserica Sf. Maria, dinQueens, New York; 1995- Expoziție de grafică laFrankfurt,Germania; 2011, 2012, 2013- ExpozițieAnuala Filialei U.A.P. Bacău; 2013, 2014- Expo-ziție de Pictură Boca și Elevii la Galeriile Frunzetti,Bacău.

Expoziții în străinătate: 1995- Expoziție degrafică la Galeria Gizenroot, Olanda; ExpozițieInternațională Saloanele Moldovei, Chișinău;Expoziție de Icoane la Biserica Sf. Maria din NewYork;1996- Expoziție de Icoane la Biserica Sf.Nicolae din New York; Expoziție de Icoane la Bi-serica Sf. Apostoli Petru și Pavel, New York; 1997-Expoziț ie de Pictură la Consulatul Romând i n Manhattan; Expoziție de Pictură în

Philadelphia,1999- Expoziție în tehnică nouă înSoho; 2000-Expoziție de Icoane la Biserica Sf.Maria (ortodoxă) din Manhattan; 2001- Expozițiede Pictură la Galeriile de Artă din Astoria, NewYork.

Expoziții personale: 1995- Expoziție deIcoane la Biserica Sf. Maria din New York,1996-Expoziție de Icoane la Biserica Sf. Nicolae dinNew York; Expoziție de Icoane la Biserica Sf.Apostoli Petru și Pavel, New York; 1997- Expozițiede Pictură la Consulatul Român din Manhattan,Expoziție de Pictură în Philadelphia,1999- Expo-ziție în tehnică nouă în Soho; 2000- Expoziție deIcoane la Biserica Sf. Maria (ortodoxa) din Man-hattan; 2001- Expoziție de Pictură la Galeriile deArtă din Astoria, New York.

Premii:1997- Premiul Astoria al lui Bill Cosby,New York; 2000- Premiul al II-lea pentru lucrareaNativity, în tehnică nouă brevetată, New York;2010- Premiul Revistei Plumb, Bacău.

Ilustrații și copertă de carte:1993-Confe-siuni, Amintirile Copilăriei, Noapte bună copii,Pasărea nopții, Măriuca, jocul literelor, jocul nu-merelor, Umbre peste Flăcari; 2012- BastonulEuclidei; 2010- Divagații peste cele unsprezeceașteptări; 2010- Personalități băcăuane, Scriitoribăcăuani.