michelangelo - rime

7/25/2019 Michelangelo - Rime

http://slidepdf.com/reader/full/michelangelo-rime 1/39

1

Sunt fericiţi ce parcă moartea-i iartă,dar vine-un ceas de plâns şi de văitare,

sau alţii, din vechi stirpe de onoare,cât ai clipi trec a uitării poartă.Nu este lucru schimbător sub soarene-nvins de moarte, nesupus de soartă.

2

Doar eu mai ard la umbră în neştire, în timp ce soarele din lume piere...Când unii de plăceri, eu de durereac la pământ în plâns şi tân!uire.

3

"u, fericit şi plin de mulţumire, ţi-am biruit atâtea fapte crude,dar astăi, vai, pleoapele-mi sunt udeşi ţi-am a#at puterile, $ubire.$ar dacă pieptu-mi n-a mai fost ţintiresă!eţilor deşarte şi ălude,ai poţi să te răbuni, %mor, crunt &ude'doboară-mă cu !in!aşa privire(Cu pasărea ce-o scapă vârcolirea

din laţuri şi din curse, iar cu aniisfârşeşte printr-o şi mai tristă soarte,mă-asemăn, doamnelor' mult timp iubiream-a fost cruţat de chinuri şi strădanii,spre-a-mi da, acum, o şi mai aspră moarte.

4

Cum râd dintr-una-ntr-alta petrecute)

prin părul blond petalele-n cununăşi una pe cealaltă cum se mânăs-a&un!ă prima fruntea să-i sărute(

Ce bucuros îi strân!e pieptu-i în cuteveşmântul iua, şi ce dulci se-n!ânăcu !âtul şi obra&ii împreunădin aur *re-n plete-ntreţesute(+i totuşi numai plan!lica ce-o-atin!ese bucură din plin când sânu-i prindeşi dulce în strânsoarea ei i-l frân!e.+i dacă brâul, brâul doar ce-o-ncin!emereu - pare că spune - o voi cuprinde,ce-aş face eu în braţe s-o pot strân!e

5

1 /olo!na )012



De-atâta trudă mi-a crescut o !uşă3

ca la pisici, de apă, -n 4ombardia56aşa-am a&uns, încât mi-n!rop bărbia

în pântecul um#at ca o căpuşă.7i-e barba-n cer şi capul dat pe spate6spinarea arcuită ca inelul,iar din obra&i, cum picură penelul,

îmi face duşumele-mpestriţate.$mi intră dravăn şoldurile-n burtă,din buci îmi fac o şa ce mă propteşteşi paşii-i mişc ca orbul, tară vla!ă.$n spate mi se pare pielea scurtăde cât mă-ndoi, în faţă se-alun!eşteşi ca un arc mă-ntind când stă să tracăDe-aceea nu-i întrea!ănici &udecata, ci sucită foarte'

c-o #intă strâmbă nu ţinteşti departe.8icturii mele moarte îi vino tu, 9iovanni,-n apărare,căci locu-i prost şi nici eu pictor mare.

6

Signore, de-i o vorbă înţeleaptă,aceasta e' nu vrea acel ce poate.8e mincinoşi din răsplătire-i scoateşi nu-i mai crede6 spusa lor nu-i dreaptă.%m fost şi-ţi sunt vechi serv prin orice

cum soarelui i-s raele lui toate6pierdutu-mi timp nici nu te doare, poate,iar multa-mi trudă milă nu-ţi deşteaptă.Speram să mă înalţe : să mai stărui(--tăria spadei şi a minţii tale,nu vorba-n vânt pe care mi-o tot dărui.Dar ceru-n astă lume nu se-ndurasă dea virtuţii drepturile sale,vrând să iau fructe dintr-o uscătură.

7

;;;Când, doamnă, sunt cu tine,al vieţii duh disparedin piept spre mădulare'un mişcător şi un prea dulce bine,că su#etul se-abţine

în calea lui *reascăşi de atâtea bucurii mă lasă.

2 Acest sonet (numit în italiană caudato) îi este adresat poetului Giovanni da Pistoia. în versuri burleşti, inspirate de poezia

lui Francesco Berni, Micelan!elo se descrie pe sine în postura !rotescă impusă de pictarea "apelei #i$tine.5 %in cauza apei, lipsită de iod, din &ombardia



Dar când te duci, el vine,prea plin, să-l locuiască -un a&utor mortal în propria-i casă.Când te întorci, mă-apasăplecarea lui din pieptu-mi, ca o &ale.%stfel, torturi e!ale-sşi răul şi-a&utorul sau norocul'când prea iubeşti e cel mai rău mi&locul.

8

" cu putinţă-a nu-mi mai aparţine<=, Doamne, Doamne, Doamne, cinelăuntrului mă scoateşi, mai de-aproape, poatemai mult, asupra mea, ca mine=, Doamne, Doamne, Doamne, cine,

făr> să m-atin!ă, treceprin ochi în inima prea arsă%mor, ce se petrecepe calea asta-ntoarsăşi-n loc prea strâmt cine-a-nceput să crească+i dacă se revarsă

9

Acel ce tot făcu şi orice parte,

cea mai frumoasă parte o aleseşi ne-arătă ce fapt sublim îi iesedin mâini, prin harul sfintei sale arte.

10

Se toarnă din potire coifuri, spade,iar sân!ele lui Crist se vinde ? ciuturi(Nu spini şi cruce vei, ci săbii, scuturi'răbdarea însuşi lui $sus îi scade.

%r sân!era spre cer până-n 8leiadedacă-ar sosi-n romanele ţinuturi6s-ar face pentru pielea-i împrumuturişi-n drumul faptei bune baricade(

Cum am pierdut, pot pierde-orice teaur,dar cel în mantii s*nte mă în!heaţă,precum 7edua din ţinutul 7aur.

Ce alinate ne-ar mai sta în faţă,când ştim că-n cer n-au preţ nici bani, nici aurşi un alt semn a stins cealaltă viaţă

11

4 %nul probabil )0))



; ; ;8e-un om ferice ani in şir, îl poartăde-o dată-n chinuri, ora sunătoaresau, din lumini de neam si de onoare,secunda-l trece printr-a benei poartă.Nu este lucru schimbător sub soarene-învins de moarte, nesupus de soartă.

19

Din veci natura-nvaţă,făcând copila şi femeia,cum s-o desăvârşească pe aceeace-mi arde inima şi mi-o în!heaţă.Deci, în dureri, o viaţănu m-a-ntrecut vreun om6chin, spaimă, plâns molcomprind, pe măsura cauei, tărie.

4a fel şi-n bucurie,nu-i om si nu va * asemeni mie.

23

De mii de ori am fost rănit de moarte0,nu doar învins de tine-odinioară'şi ai, cu tâmpla albă, -a doua oarăsă cred fă!ăduinţele-ţi deşarteDe câte ori nu m-ai le!at ca-n toateşi dele!at şi-mpuns în coaste iară,

încât cu !reu mă re!ăsesc şi-amară

de-atâta plâns mi-e viaţa asta foarte(De tine-%mor, mă tân!uişi cu tinevorbesc, acum că ţi-am scăpat din mre&e.Să tra!i cu arcu-în !ol ce-ţi foloseşteSecurea-i de prisos şi e ruşines-o-n*!i cu dinadinsul în !ăte&eori să !oneşti un om ce-abia păşeşte.

24

Otrăvii risipite din săgeată6

o poartă i-am făcut din ochi, năvalăsă dea prin ea: din amintire-o poală,

un cuib privirii dulci ce mă desfată,şi foale mi-am făcut din piept, să scoatăsuspine, şi din suflet nicovală.

25

e rob stăpânu-în lan!uri de-l cuprinde"

şi-l obişnuieşte-ncet cu silnicia,el se deprinde singur cu robia

5

%nul probabil )03< sau )0306 Anul probabil '* sau '

7 Anul probabil '* sau '



şi-n gând spre libertate nu mai tinde.

#i şarpele şi tigrul se deprinde, până şi leul a-ndura sclavia$şi-artistului de-asemeni fante%ianumai sudoarea %ilnică i-o-aprinde.&ar focul, el, altminteri obişnuieşte:căci dacă seva-n lemnul verde-o stinge,

pe cel bătrân îl nutre şi-ncăl%eşte$spre dulcea vreme-a dragostei l-împinge,

îl schimbă-,i dă aripi, l-întinereşteşi-n para ei iubirea îl încinge.&e-aceea cui gândeştecă-i ruşinos să ar%i iubind fierbintecând eşti bătrân, eu îi răspund că minte.&e-o faci cu luare-aminteşi cu măsură, nu-i păcat iubireade câte toate %ămisleşte firea.

29

Cel ce iubirea-@i ia drept armă, frân!edestin @i ură, forAă @i mierii.

30

Din ochii doamnei un şuvoi feericB

ţâşneşte şi mă arde-n piept ca para,deşi-i înfrunt cu ochii-nchişi privirea.+i şchioapătă $ubirea,căci nu-i e!ală pentru ea povara'

lumină-mi dă şi-mi fură întuneric.

32

'răiesc întru păcat murindu-mi mie($

nu eu, păcatul via!a mi-o trăieşte$din cer ce-i bun, ce-i rău din mine creşte,din însămi vrerea ce să vrea nu ştie.)eu mi-am făcut din trup ce mă struneşte,

din libertate slugă. O, tărie,ce via!ă mi-ai sortit, ce agonie*

34

$ubirea-mi stă-n ivoarele divine,nu-i este *rea-n inimă să şadă,acolo unde !ânduri mici !rămadă,vremelnicii !reşeli îi sunt vecine.

Din Domnul când ne-am rupt, %mor pe mineochi m-a făcut, pe tine > o ăpadă6nu pot privirile să nu-4 revadă

în tot ce > vai( > e muritor în tine.

8 Compus intre anii )03<-)039 Floren+a '



Cum nu pot rupe focul de do!oare,nu pot nici forţa mea de preţuires-o rup de frumuseţile perene.

+i, cum în ochi porţi 8aradisu-n carete-am cunoscut, cu-ntrea!a mea râvnireeu îţi aler! în#ăcărat sub !ene>

37

n mine moartea, viaţa mea în tine)1,tu desluşeşti, împărţi şi dărui timpul,lun!imea vieţii noastre şi-apo!eul.

De-nalta-ţi vrere fericirea-mi ţine6căci su#etul în care stă-n loc timpul,

prin tine îşi contemplă Dumneeul.38

rin ochi în piept ce dulce mângâiere++ strecoară cel ce timp şi moarte fură*

&oar el m-alină-n gând, el ce-n dureresporeşte dăinuind peste măsură.Amor, virtute vie şi putere,tre%eşte via!ă-n noi când ni se-ndură.#i el mă-nva!ă: ort trăieşte, piere celce m-alungă de la el cu ura.

/ubirea este însăşi frumuse!eaîn inimă-nchipuită sau vă%ută

şi soră cu virtutea şi noble!ea.

41

n tine, spirit nobil, se străvede,şi-n trupul dra!, frumos peste măsură,ce pot să scoată ceruri şi natură

când frumuseţe vor cum nu se vede.

=, dulce spirit, harul se-ntrevede'lăuntrul tău aşterne pe *!urăiubire şi iertare şi căldură,cum de la nimeni, nimeni nu purcede,

ncât splendoarea prinde să mă le!e,privirea blândă-mi dă speranţe certeşi-avânt îmi dă năvalnica iubire>

10 Compus intre anii )031-)03511 "ompus între anii '-'



Ce-ntâriată sau !răbită le!enu-n!ăduie cumplitei morţi să iertelucrare de-o aşa desăvârşire

50

Ce va rămâne-%mor, din ea, părere,

când timpul frumuseAea o distru!eEenumele. Dar @i acesta fu!emai repede decât a@ vrea @i piereF

51

Gai mie, Doamne( $ata, ma tradarasi ilele ce fu! spre vesniciesi-o!linda tot mai dreapta si amara(%sa se-ntampla celui ce-ntarie

ca mine' ile multe nu-i ramansi se treeste intr-o i batran...Ee!retul si cainta nu-l imibe,vecin *ind cu moartea triumfalasi, dusman mie insumi,in van suspinul, in adar e plansu-mi'nu-i pa!uba trecutei vremi e!ala...

Gai, Doamne, vai, nenorocire mie,ca nu !asesc rememorand trecutul,o i macar, o i a mea sa *e(Sperantei false, patimii desarte.

iubind, in lacrimi le-am platit tributul...De ce-i uman nimic nu ma desparte,dar astfel stau- si pot sa fac dovada-de adevar departesi sub amenintare,dar timpul care-ncepe tot mai mult sa scadade s-ar lun!i, m-ar vla!ui mai tare...

Gai, obosit ma duc si nu stiu undesi inainte de-a a#a mi-e teama(7i-o spune si trecuttul- la ce m-as mai ascunde%cum cand varsta tot mai mult ma schimba,aud a mortii neindurata limbacum din adancuri su#etul mi-l cheama.Si cum ascult disputa lor , imi pare- cum nu da Domnu- auul sa ma-nsele( -ca simt pedeapsa vietii viitoare,caci adevarului dand intele!eri rele,ai nu stiu ce sa dau sperantei mele...

55

Hi-am cumpărat, şi-am dat pe el o-avere)3,

un strop de nu ştiu ce, cu i de #oare,12 Anul probabil. '' sau '



ca urma să-ţi cunosc după-adiere.=riunde eşti, oriunde sunt, cărarespre tine să !ăsesc îmi stă-n putere.$ar de te-ascuni, te iert' nu-i supărare.7ereu purtându-) se revarsă-n unde,si orb să *u, tot te-aş !ăsi oriunde.

56

Irăiesc din însăşi moartea mea divină)5,preafericit c-o soartă neferice6cel ce nu înţele!e cum, aş ice

în focu-n care ard şi pier să vină(

57

Cum vântul spua-n #acără-o preface)<,văpaia #oarea vieţii mi-o deschide,mă întăreşte tot ce mă ucideşi ce mă vătămă mai mult îmi place...

59

Când se iubesc doi oameni în tăcere)0, încât destinul ce-ntre ei se-mparterănind pe unul, altul e pe moarte,şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eterniat, un su#et ceredin două trupuri bor spre cer, departe,când c-o să!eată două piepturi sparteaprinde-%mor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfri!urare într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai maredecât o mie de iubiri, cum este

în stare supărarea să-i debine

59

Când se iubesc doi oameni în tăcere,

încât destinul ce-ntre ei se-mparterănind pe unul, altul e pe moarte,şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eterniat, un su#et ceredin două trupuri bor spre cer, departe,când c-o să!eată două piepturi sparteaprinde-%mor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfri!urare

13 Dedicat probabil tanarului Iommaso dei Cavalieri si compus in )053

14 Dedicat aceluiasi Iommaso dei Cavalieri si compus in )05315 #onetul compus in ' si dedicat lui /ommaso dei "avalieri,constituie cea mai evidenta marturie a sentimentelor de

a0ectuoasa prietenie si de iubire casta,ideala,pe care Micelan!elo le nutrea pentru tanarul sau prieten



într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai maredecât o mie de iubiri, cum este

în stare supărarea să-i debine

60

Dacă-o iubire castă, o mân!îiere,o soartă-mpărtăşită-n doi, frăţeşte,un crud destin ce-n amândoi loveşte,o inimă ce bate-n doi şi-o vrere,un su#et ce spre veşnicele sferecu-aceleaşi aripi, dintr-un trup vâcneşte,dacă-o să!eată, sin!ură, ţinteşte

în două inimi, răscolind durere,

dacă-a iubi pe celJlalt, nu pe tine,cu !eamăn foc şi !eamănă dorinţăun sin!ur ţel urmînd, acestea toatenu sunt nimic pe lân!ă nodu-în sinece-n dra!oste ne lea!ă şi-n credinţă6şi numai ura să-l dele!e poate.

61

De-aş * creut în ochiul său, superbul),privind, c-am să renasc din foc fericeca-n pra!ul morţii pasărea fenice

din scrum, cum spun bătrânii şi proverbul,ca linKul, ca !hepardul şi ca cerbulaş * fu!it, şi nemâncat de bice,spre âmbetul ce bucurii-mi preice6ci ai le!at sunt de pământ ca şerbul.Dar la ce bun mă plân! când mi-e privireaacestor ochi de sera*m scăpareşi pacea-mi sorb din ei ca din sor!inte.8oate-ar * fost mai rău dacă-naintel-aş * văut, când ai îmi dă vi!oareşi-aripi ca să-i atin! desăvârşirea.

62

Lierarul numai daca-n foc supunemetalul, dupa !andul dra! il scoate6nici aurului un artist nu poatelipsit de foc, sa-i dea perfectiune.

Si eu, asemeni 8asarii 7inunece-a trebuit din #acari sa inoate,sper sa renasc din foc, mai viu ca toate,acele vieti prin moarte mari si bune.

=, arderea in viata mi-i norocul,

16 Dedicat lui Iommaso dei Cavalieri si compus in )053



renasc prin ea, atotrenascatoare,in timp ce-aproape mult ma simt de moarte(

Sau, daca-n cer prin *re urca foculsi cum eu foc voi *, nu-nseamna oareca si pe mine-n cer o sa ma poarte

63

0 focu-atât de strâns de piatra rece+"

legat, încât !âşnind, de-o-mpre1muieşte,c-o sfarmă sau c-o arde ea trăieşteîn altele şi gloria ei nu trece.&e-n foc re%istă şi nu-i ger s-o-aplecenici arşi!a, ea pre!ul şi-l sporeşteca sufletul ce ispăşind păşeşte

spre cer ca sus cu &omnul să se-mpece.

2a fel, dacă din mine smuls mă-ncingeocultul foc ce-n 1ocul lui mă saltă,stins am să fiu mai viu decât acuma.#l dacă-s scrum şi totuşi nu mă-nvingevăpaia lui, etern voi fi, căci daltăde aur, nu de fier îmi sapă huma.

64

Când focu-ascuns în sânul pietrei trece în pulberi stâncile şi *erul moaie,ce-o să mai facă dintr-un snop de paieun foc, ce para iadului o-ntrece

65

n timp ce vă ador, în minte-mi vinenefericirea mea, ce tot sporeşte,şi-mi ic plân!ând' ? Cu-adevăţat iubeşteacel ce arde în văpăi ca mine(

72

Dacă prin ochi iubirea se rosteşte)B,nu ştiu alt semn mai limpede s-aratece foc îndur6 ţi-a&un!ă el din toate,stăpâne dra!, şi milă-mi dovedeşte.

Su#etul tău ce inima-mi priveştecu-n!ăduinţă, se va-ntoarce poatespre mine-atunci, în multa-i bunătate,cum harul către cel care-l cerşeşte.=, fericită i, de va să *e(=prească-se din mersul lor şi-adesteclipa şi ceasul, soarele şi luna,ca să-mi cuprind, nu mulţumită mie

17 #onetul 0ace parte din !rupul sonetelor care pornesc de la o ima!ine centrală inspirată de arta plastică, aici munca de

trans0ormare şi în0r1n!ere a materiei. Focul, care întăreşte piatra 0ăc1nd-o să reziste vremurilor atunci c1nd e le!ată de

altele (v. versul *) alcătuind edi0icii nemuritoare, poate, asemenea pasiunii, să puri0ice şi su0letul artistului. #onetul îi estededicat probabil 2ittoriei "olonna, inspiratoarea acestei pasiuni.

18 Dedicat,probabil lui Iommaso dei Cavalieri si compus in )055



stăpânul dra! şi dulce din acestenedemne braţe pentru totdeauna.

73

Când focul mă va părăsi, înaltul)M,muri-voi( "l, salvarea @i dulceaAa(

Căci mă hrănesc din #ăcări @i-mi iau viaAadin ceea ce e moarte pentru altulF

76

Ce simt în su#et nu ştiu dacă este31

râvnita raă din dumneeiresau e un chip frumos din amintire,ce mi-a-nviat în piept ca din poveste,

din faimă sau din vis şi, fără veste

în inimă treit şi în privire,stârneşte-un nu-ştiu-ce aprins în *re,căci altfel n-ar * lacrimile-aceste.

Ce simt, ce caut, cin> mi-e călăuanu ştiu nici unde-i şi nici cum i-e faţa6par unii însă că-mi arată urma-i.

De când te ştiu, si!nor, în piept port spua,un dulce-amar, un da şi nu mi-e viaţa>Sunt ochii tăi frumoşi, sunt ochii numai(

77

Loc de-aş avea pe câtă frumuseţeai în privire, căci ea foc împarte,n-ar eKista din !heaţa lumii partepe care focul meu să n-o de!heţe.

Dar bunul cer, de anumite feţeale splendorilor, spre-a ne desparte,ne face orbi, şi astfel stăm departede a vieţii vitre!ă aspreţe.

Dar focul meu nu-ţi este pe măsură,

căci din cereasca-ţi frumuseţe-oricine îşi ia atât cât a-nţeles. " le!e.

%şa-i, si!nor, şi-n vârsta mea matură'De n-am murit în #ăcări pentru tine,De vină-i slaba-mi forţă de-a-nţele!e.

78

19 8robabil inceputul unui sonet ,dictat de aceleasi sentimente de calda prietenie,pe carei le inspira Iommaso dei Cavalieri si compus in )05520 Dedicat lui Iommaso dei Cavalieri si compus in )055



Din dulce plâns în râsul de durere3),dintr-o eternă într-o scurtă pacem-am prăbuşit... Când adevărul tace,simţirea stăpâneşte peste vrere.

Nu ştiu de unde răul ia putere,o, răul care pe cât creşte-mi place'din pieptul meu Din ochii tăi ce-ncoaceaduc din rai divina-nvăpăiere

Nu-ţi este frumuseţea muritoare,ci-i *ică a celestei citadele'arând mă mân!âi, deşi-mi pierd hodina,

că-alături stându-ţi nu-s altfel... Dar oare,când ţi-a dat cerul arma morţii mele,cine-ar mai spune că a ta e vina

81

=rişice văd mă-ndeamnă şi mă roa!ăsă vă urme şi să vă dau iubirea,căci voi îmi sunteţi sin!urul meu bine.%mor, s*dând orice-altă faţă dra!ă,vrea să vă dau, a#ându-mi mântuirea,prin voi, o, soare, numai( %stfel ţinesă nu mai sper la altceva pe lume,decât la voi anume,ba şi de cin> vă seamănă mă lea!ă,la !ene, la privire ori la faţă.

Goi, ochi ce-mi sunteţi viaţa,cel ce vă lasă-n întuneric moare,căci unde nu sunteţi voi, nu e soare.

84

8recum în pană şi în călimarăstă scrisul cu şi fără măiestrie,stă-n marmură statuia, rea sau vie,după artistul care-o scoate-afară.

+i tu, si!nore dra!, ascuni comoarade umilinţi, pe cât arăţi mândrie,

dar eu din tine sorb ce-i propriu mie,cum chipul şi-ochii mei îţi arătară.

Deşi e una ploaia din seninuri,ea din pământ răsare-n vării feţe,cum diferite-s multele seminţe.

Când chinuri semeni, vei cule!e chinuri,când cu dureri priveşti o frumuseţe,dureri vei scoate, plâns şi suferinţe.

87

21 Dedicat lui Iommaso dei Cavalieri si compus in )055



%ş vrea să vreau, Si!nor, ce nu-mi stă-n vrere'un val de !heaţă focul mi-l ascundefăcându-l slab, că nu mai corespundece scriu pe foaie la ce !ându-mi cere.

"u Ie iubesc prin vorbele-mi stin!hereşi-apoi mă plân! că mila-Hi nu-mi răspunde6cum s-o cobor în inimă, de undes-alun!e a or!oliului putere(

Si!nor, dărâmă idul, sfarmă !heaţace nu mai dau lumina milei Ialepierdutei lumi( 7ireasa Ia să vadă

luminii care o să vină faţa, în piept să-mi ardă doar divine paleşi să te simt în veci, fără tă!adă(

89

Cu ochii tăi văd o lumină lină33,ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară.Cu paşii tăi, la fel, port o povarăce-i pentru paşii-mi osteniţi străină.%ripa-ţi, fără pene, mă anină,roşesc la bunul plac ori sunt de ceară,mi-e iarna cald, în!heţ în toi de varăşi-n cer mă-înalţă mintea ta senină.

n vrerea ta stă voia-mi totdeauna,

în inimă $a tine-mi stă !ândireaşi-n respirare vorba-ntreţesută.

De-a pururi eu voi semăna cu luna,căci ochii noştri-i văd doar strălucireape care soarele i-o împrumută.

90

îmi sunt mai drag acum ca niciodată:34

îmi cresc în ochi de când te port în mine

cum creşte-n pre!, când e cioplită bineşi piatra ce-a fost stei rugos odată.#i cum e foaia scrisă sau pictată

mai vrednică de ochiul ce-o re!ine,aşa şi eu de când mi-ai stors în vine5şi nu mă plâng, otravă din săgeată.recum în al!ii arma sau norocul,in mine e sigiliul tău puterea

prin care-nfrunt prime1dia şi destinul.#i apei îi !in piept şi-nlătur focul,aprind în orbi cu semnul tău vederea

şi îndulcesc cu sputa mea veninul.

22 %dresat lui Iommaso dei Cavalieri si compus probabil in )05523

M %edicat, după unii comentatori, 2ittorie "ollona scris probabil în '*



94

7u sine crudă şi cu ceilal!i blândăse naşte larva38$ mâna ta candidăea dulce-o-mbracă-n fir de crisalidăsi moartea ei nu-i moarte ci i%bândă39.2a fel aş vrea din pielea mea ar%ândăsă-!i fac murind pe umeri o hlamidăsi să renasc ca şarpele ce-n cridăcu alta-şi schimbă pielea lui plăpândă.

O, ce n-aş da să pot fi eu ur%eala preanorocoasă ce din fire-ti !eseveşmânt, şi-n bra!e pieptul tău strangându-lsa-ti fiu aproape$ sau să fiu sandala

pe care dulce trupul tău s-apeseşi eu să-l port măcar doi ani de-a-rândul36 .

95

eda!i-mi, voi, o, râuri şi i%voare3"

acele unde ce !âşnesc din mine,şi nu din voi, ci din eterne vinecurgând vă umflă apele-n vâltoare,

şi tu, dens aer, ce-mi ascun%i în %areochii iubi!i şi plin eşti de suspine,redă-le-acestei inimi ca s-o-alineşi limpe%eşte-!i chipul ce mă doare.ierdu!ii paşi !ărâna să-mi redee,

să crească iarba unde-a fost culcată,şi-ecoul sunet tânguirii mele,şi ochii tăi ce ard ca două stele,de nu mă vor, ca să mai pot o datăiubi, privirea înapoi mi-o dee.

96

De poate ca un lemn uscat să ardătruditu-mi su#et când nu te iubeşte,altă iubire poate să mi-l piardă.

+i dacalt spirit de iubire creşte

şi cu splendoarea lui mă-n#ăcăreaă,pierd ochii tăi şi mor în &ar ca-n cleşte.

+i dacă nu te-ador, curata raă-asperanţei vii şi !ândurile-s triste,pe cât iubirea pentru tine-i treaă.102

24+; viermele de m3tase.

25

Prin propria moarte, devine de 0olos celorlalti.26 %edicat lui /ommaso del "avalieri (')

27 %upă unii sonetul este dedicat 2ittoriei "olonna, după al+ii lui /ommaso dei "avalieri. "ompus între '*-'4.



O, noapte, dulce vreme deşi neagră3<,ce dăruieşti cu pace-orice durere$

pe drept te cântă cei ce au vedereşi minte care ştie să-n!eleagă.'u verşi balsam pe gânduri ca pe-o plagă

şi-aduni în umbra ta tot ce-i tăcere$adesea-n vis, din strâmta-i încăpere,tu inima ne-o por!i prin cer pribeagă.O, umbră-a mor!ii, tu. ce pui %ăvoarein inimă durerilor vră1maşeşi ne-ndulceşti cu lacrimi agonia*'u vindeci răni şi lacrimi %vân!i amare,usuci pe noi sudoarea din cămaşe

si-urâtu-alungi şi-alungi melancolia.

103

'ot ce-i închis, beci, hrubă sau odaie3(

, tot ce materia-n sine circumscrie păstrea%ă noaptea cât e %iua vieşi-a!ine calea ra%elor bălaie./ar de-i învinsă totuşi de văpaie,ca să-i destrame vra1a sinilienu soarele, ci chiar şi-o gâ%ă ştie,un vierme de-ntuneric s-o despoaie.

amasă-n %i, când soarele %vâcneşte,!ârâna-n care plugu-adânc se-mplântae grea de rod şi fierbe de semin!e$însă pe om doar umbra-l %ămisleşte$

de-aceea noaptea printre %ile-i sfântăşi omul cel mai vrednic printre fiin!e.

104

%cel ce timpul din nimic creat-a51,nu înainte de-a ne da vieţi nouă,i-a dat - dar mai întâi i-a frânt în două ?un soare-aprins şi luna-nvecinata.

4ăsă norocul, iară sorţii roata,a pus haardul în plămada-mi nouăşi m-a dat nopţii( Ca doi stropi de rouă

ne-asemănăm( %şa mi-a fost lăsata...

+i mă imit, ca noaptea fără stelece-i nea!ră pe cât e mai crescătoare'm-afund în rău şi plân! şi benei seamăn.

Dar mă mân!âi, căci dat e nopţii melesă *e luminată de-acel soarece tu îl ai, prin soartă, frate !eamăn.

28

"ompus între '-'*'.29 "ompus între '-'*'.

30 Compus intre )050-)0<)



114

$nvin!i orice aspretecu ochii tai, ba si orice lumina6incat, cum mori de-o bucurie plina,momentu-acum sa vina,caci mila-i mai presus de frumusete.De n-ar * fos sa-nvetece-i focul, su#etu-mi ce nu se fran!ear * fost mort la cea dintai privire,spre care in nestirefu! ochii lacimi si-i macel si-i san!e,dar nici nu ma pot plan!ede-a nu putea muri cand imi vrea *rea.=, !ratie unita cu splendoare(Cand vii cu a&utoare,

atunci- vai(- se si moaresi orbesti pe cel spre care-ndrepti privirea.

115

EăsfăA @i aur, perle de ăpadă,cine-a mai fost să vadătruda-omenească @i divin alintul,unde aurul @i-ar!intul,primind, ea le-ntreie@te orice raă= !emă scânteiaămai mult prin ochi ei decât prin sine.

132

Când tot trecutul meu îmi vine-n minte,şi mie des îmi vine,o, lume falsă, îmi dau seama binecum rătăceşte omeneasca !inte'simţirea ce consimtemomelii şi plăcerilor deşarte,aduce sieşi o durere !rea.%i ştiu, c-am încercat-o mai-nainte,cum tu promiţi în parteodihna ce n-o ai în estrea taşi nici n-o vei avea.7ai !reu bătrânul mântuirea ştie,decât cel care piere în pruncie.

141

Cum văd că-i e năde&dii mele, doamnă5),credinţa ta, puţină şi târie, sorbi-voi bucuriedin ce-mi promit privirile-ţi senine.De nu te vrea, nu-nseamnăcă frumuseţea nu desfată-n sine."u şi de simt în tine

că ochii blâni mă mint, n-am îndrăneala31 Dedicat probabil Gittoriei Colonna



să mă convin!' aş cere,şi-aş vrea, când adevărul e durere,să-mi *e dulce barem îndoiala.

151

Nu- ncape-n sculptor nici un !ând pe care53 sa nu-l cuprindă marmura-n prisonulce ace-n ea' prin el desprini frumosulcand mana dă simţirii ascultare.4a fel se- ascunde răul ce mă doaresi binele ce -l caut în duiosultau dulce chip$ ci eu, nenorocosul,

s-aleg ce-i bine n-am îndemânare. =u-i vina frumuse!ii ce-n pupilăi!i arde-ori a iubirii ce ne 1oacasi nici a sor!ii ce destin ne -mparte$

caci tu în sân şi moarte por!i şi milă,si numai eu cu arta mea săracănu stiu să scot din tine decât moarte.

157

Când, doamnă, sunt cu tine,al vieţii duh disparedin piept spre mădulare'un mişcător şi un prea dulce bine,că su#etul se-abţine

în calea lui *reascăşi de atâtea bucurii mă lasă.Dar când te duci, el vine,prea plin, să-) locuiască -un a&utor mortal în propria-i casă.Când te întorci, mă-apasăplecarea lui din pieptu-mi, ca o &ale.%stfel, torturi e!ale-sşi răul şi-a&utorul sau norocul'când prea iubeşti e cel mai rău mi&locul.

161

7e vierme-ascuns î!i roade44

truditul trup şi pielea !i-o sub!iesuflet infirm> #i timp când va să vie

la ceruri pur să mi te-ntoarcă iarăsi trupul să-!i de%noadedin valul prime1dios ce-+ împresoară>imi schimb %adarnic părulcu anii ce coboarăcand nu vad chip să-mi pot schimba naravul

53 #onet incinat 2ittoriei "olonna, de0ineşte 5nsasi arta lui Micelan!elo,perpetuă luptă pentru atin!erea desăv1rşirii.

33 %edicat 2ittoriei "olonna, nu se cunoaşte anul c1nd a 0ost compus.



in vrerea lui tot mai vârtos mă 1oacă.

&oar tie adevărul,/ubire-ti spun: mă-neacă

pi%ma de mor!i$ bolnavulmeu suflet se cutremură de sine.O,rupe-mă de mine,?tapane drag, şi-n mila ta m-a1ută?a-ti fiu în cer făptură mult plăcută.

164

&in leagăn frumuse!ea i-a fost dată48

drept pildă de urmat chemării melesi-n artă numai ea mi-arată !elul,7ei ce n-o cred n-au strop de 1udecată,&oar ea pe culmi ne poartă şi spre elema-ncerc şi eu cu dalta si penetul

&aca sminti!ii, îndră%ne!ii-ori proştiidin sim!uri o deduc, când ea se naştedin cer şi-n cuget către cer ne-ndearnnă,a crede că din tină ochii noştri, bolnavii,pot şi fără har cunoaşteeternitatea,nebunie-nseamnă.

165

Cine-şi obli!ă ochii să adore îşi pierde &udecata

şi teama i-i răsplata'mai mult se-nşeală cel ce-n el se-ncrede,precum urâtu-n orede reverie prea frumos se vede6=, doamnă, mă veţi crede'nu sunt vră&it de-a clipelor risipăcând v-aş vedea, căci rar văd ochii voştri,ce-s ăvorâţi unde-abia dorul boară.Ci m-a aprins o clipăşi vă revăd mereu ca-ntâia oară.

166

7u ochii pot de-aproape-ori de departe49

?a-ti vad frumosul chip când îmi apare$&ar unde-s ei, piciorul nu-i în stare7u tot cu mâini şi bra!e, să mă poarte,?ufletul pur mai lesne se desparterin ochi de trup, la tine ca să %boare$/ubirea însă, cât ar fi de mare,acestui trup pecetluit de moartenu-i da putin!a ca să afle cum e

pe urma ta să urce din !ărână$

34 Madri!al dedicat 2ittoriei "ollona, compus intre anii '*'-'**.

35 %edicat 2ittoriei "ollona, compus între anii'*'-'**



doar va%ul meu se bucură de tine.

?i daca po!i şi-n cer ce po!i în lume,O,fa din mine-un singur ochi, stăpână,ca sa te sorb cu tot ce-i parte-n mine.

172

?tatornic mă constrânge 46

?tapana mea-ndâr1ităca flacara sub plităsa ard ,să mor pentru nimica toată,si strop de strop de sângema stoarce şi mă trage ca pe roată:Oglin%ii-apoi şi-aratăfrumosul chip, temutul,incre%atoare-n frumuse!ea-i rarăsi-n timp ce se desfată

eu cel bătrân, cu slutulmeu chip pe-al ei mai mândrul fac s-apară@at1ocura-i amara?i totusi dulce soarta ce mă lasăirea-nvingând, s-o fac şi mai frumoasa

176

Ce-i trebuia splendorii tale s*nte, învins, cu funii lun!i să mă mai le!e,cât timp, se înţele!e,la o privire i-am şi căut pradă'dureri prea mari, altminte,uşor fac slabă inima să cadă.Dar cine-ar sta să creadăcă sub privirea ta dumneeiascăun lemn ars poate să reînverească

177

Irăie@te-n noi @i ace-aici divinasplendoare, dusă-n moartea hrăpăreaAă.De se-apăra cu dreapta era-n viaAă,dar n-a făcut-o, căci era 7ancina.

179

%#ând o moarte mult prea timpuriefrumo@ii ochi, un !ând ne dă putere'că-n viaAă era moartă o durerece ai, când ei sunt morAi, în mulAi e vie.

180

%h( Cui i-e milă că eu dorm cu morAii@i-s rupt de lume @i sunt rupt de viaAă

păstree-@i lacrimile pentru faAă36 "ompus între anii '*-'*6.



@i piept, el ce-a rămas în voia sorAiiF

181

? Cum ocole@ti făpturile bătrâne@i, 7oarte, tânăr mă risipe@ti anume? Liindcă tot ce-i vătămat de lume@i de ani nu urcă-n bolAile stăpâne.

182

Nu a căut de-a bătrâneAii bardăori sub prisosul ilelor ce stoarcesplendoarea lui, ci &ună, spre-a-ntoarce

în ceruri fără ca nimic să-@i piardă.

183

Splendoarea de sub lespedea aceasta întrece-orice splendori, peste măsură,

că moartea, ur!isită de natură,spre-a-o-ndulci, i-a hărăit năpasta.

184

Oac /racci eu, brat slab, nu brat să scapărluptând cu moartea neîndurătoare6mai bine decât braA, eram picioaresă fu! de ea, să fu! @i să mă apăr.

185

%bia născut, că iată @i-n!roparea(%@a-i de iute moartea @i barbară,că su#etul, din trupu-mi scos afară,abia-@i dă seama cum î@i schimbă starea.

186

Nu poate cel ce mi-a-n!ropat prin moartesplendoarea ce făpturii mele-a dat-os-o dea acelora ce le-a luat-o,de-ar vrea, prin viaţă, trupu-mi iar s-o poarte.

187

Nu-@i vede su#etul trupeasca partePîn criptă aiQ ca noi6 de n-avea casă

în ceruri tot atâta de frumoasă,n-ar * fost smuls în veci de cruda moarte.

188



nvinse moartea-n mândru-i trup natura,dar cerul se va răbuna pe lume,din criptă înviindu-mi-l anume,c-o frumuseAe întrecând măsura.

189

Lrumo@ii ochi ce-aici sorb criptei fri!ulumbreau ieri o privire chiar divină6morAi ai, nu @tim, atâtor dând lumină,de-i pa!uba mai mare ori câ@ti!ul.

190

8ărere-i doar că-s mort( 7ai tare lumea-i*indcă-am trait6 cum piptu-mi duhul poartăa mii de-amanAi adevăraAi, nu-i moartă*inAa mea, lipsindu-i unul numai.

191

Că su#etu-mi desprins e viu, nu ace,dovadă-i spaima ce în vii deşteaptă,deşi par fără el6 atare faptăcel mort în totul nu o poate face.

194

n mine soarta cuceri asaltul@i dorm, atât6 în altă casă însă,dar viu rămân în inima ta plânsă'iubiAii se transformă unu-n altul.

195

? Când două ore-Ai fură-un veac, urmeaăcă cinci ani pot vecia s-o doboare.

? Nu' cel ce-învaAă-ntr-o i tot @i moarepoAi spune c-a stat unui veac de paă.

196

Noroc e să mă văd mort înaintede-a * bătrân' e de la cerul carenu a putut să-mi facă dar mai mareca moartea6 mult mai rău era atminte.

197



Lără de ochi @i chip care vră&e@te,ac oasele @i carnea mea cu lutul,făcând dovadă cui i-am fost plăcutul

în ce-nsoare su#etu-mi trăie@te.

198

n trup @i sân!e lacrima de-ar trecela câAi m-au plans ca-n viaAă să mă-ntoarne,milosul nemilos ar *, de carnevrând liberal meu su#et iar să-l le!e.

199

Oadarnic speră' lacrima amară

o pierd în van ace ice Aărna-mi scaldă'nu-nviu ca arborii în vremea caldă,căci morAii nu renasc spre primăvară.

200

Iu, piatră, @tii' trăit-am Cine-ncearcăprin amintiri, cu visul mă confundă,atât de crudă-i moartea când te-afundă'ai fost cândva, dar niciodată parcăF

201

$eşit din ani şi ore, mă tem foartede reîntoarcerea la viaţă6 simt căde stau aici şi de nu plec, e *indcăeu m-am născut când a murit ce-i moarte.

202

Dei /racci-am fost6 de las numai portretul,neînsu#eAit, mi-e dra!ă astăi moartea,căci lui măcar îi hărăe@te partea

de a vedea ce n-am putut eu, bietulF203

%bia scâncii, eu /racci, @i-amărâtaprivire nu-mi vău prea mult timp soare.Gecia vreau absenAa-mi s-o măsoarede-s viu în cel ce m-a iubit atâta.

204

7ort, sunt mai viu decât eram în viaAă@i mai scump cui mă smulse moartea6 dacă

i-s dra! mai mult ai, moartea mea să-i placă,de cresc prin lipsă' asta-i dau povaAă.



205

Când moartea, prima #oarea-a frumuseAii@i-a virtuAii, nici deschisă bine,a în!ropat-o prea devreme, cinemai plân!e moartea-n pra!ul bătrâneAii(

Splendoarea-mi vine de la sacre sfere, în timp ce de la tată trup, deci moarte.8lecând în ceruri cu cereasca parte,ce, de la moarte, trupul să mai spere

206

Splendoarea-mi vine de la sacre sfere, în timp ce de la tată trup, deci moarte.8lecând în ceruri cu cereasca parte,ce, de la moarte, trupul să mai spere

207

Sărac şi sin!ur stau ca într-o bortăsau ca sub coa&a arborelui mieulori ca un spirit prins într-o retortă.

n cripta sumbră eu sunt huhureul,păian&eni harnici în rotiri atentela capătul de *r fac titireul.

4a uşă cresc !i!ante eKcremente,de parcă lumea-nfulecă doar stru!uri,ori ia din pur!ativele demente.

Deprins cu beteşu!uri urinare,văd ţeava-n faţa scândurilor sparteprin care orii caută cărare.

9unoaie şi ţucale, mâţe moarte în drum $e $asă cei ce vin la mine,scutind şi timpul şi-ocol mai pe departe.

%m trup hrănit de duh atât de bine, încât putoarea dac-ar * să-l lese,

nici pâinea şi nici caşul nu l-ar ţine...

Eespir cu !reu, că su#etul nu iesepe !ură, nici în &os, pe calea porţii6nu mor *indcă tusea-mi dă accese...

Sunt herniat, spetit de truda sorţiişi istovit de munci... pe datoriede multişor mănânc la birtul morţii.

9ăsesc plăcere în melancolieşi-odihnă în neca6 cei ce ofteaă

după dureri ? dea Domnul să le vie(



"ram !ăsit mai om spre /oboteaă,cu-atâta mai vârtos cu cât palate

încon&urau cu fast căsuţa-mi breaă.

n piept mi-s #ăcările terminate,dureri mai mari pe cele mici le-alun!ăşi su#etu-i cu aripi reteate.

Stă pe ciolane pielea ca o pun!ă,iar în băşică pietrele se-adunăşi-n cap bondari afară vor s-a&un!ă...

7i-i ochiul istovit, orbita brună,iar dinţii în !in!ii abia se-în!aimăşi de-i atin! ca instrumentul sună(

8e faţă port întipărită spaimă6

aş alun!a şi corbii fără armă, în holde cu veşmintele-mi de faimă...

ntr-o ureche un pain! tot sfarmăşi-n alta cântă-un !reier noaptea-ntrea!ă6nu dorm de-a horcăitului alarmă.

%mor şi vers, mâ!ălitura dra!ăo folosesc de coş, o vârl uluceisau în latrină ca pe-o terfeloa!ă.

4a ce-aş sculpta întruna ca năucii,

când sunt asemeni celui ce sfâşieoceanu-n-not, dar îl îneacă mucii(

%ici mă-aduse arta scumpă mie,ce-a rupt din !lorie şi mi-a dat partea'bătrân şi la cherem şi-n săracie...

Distrus, de n-o veni mai iute moartea.

208

; ; ;Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,=ri se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină.4a fel şi biata-mi inimă străină,

Irăita-n plâns, hrănind-o &ar şi pară,%i, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără vină

209

Ca să restitui pământeasca formă,am adormit aici din tinereAe,

căci bolta n-are altă frumuseAes-o dea naturii drept model @i normă.



210

%cei ce-n ochii mei !ăsiră paceai pacea oare unde vor !ăsi-oNu-n frumuseAe ? ea le-a spus' adio( ?ci-n moarte numai' binele-aici ace.

211

Când altui viaAă-am fost odinioarăcu frumuseAea mea ce ai pământ e,*resc pe-acesta-$ teama să-l frământe,ca altul înainte să nu-i moară.

212

Eănind cu frumuseAea-i orbitoareca nimeni, /racci, mie la-ndemână,luatu-vi-l-a moartea, să rămânăurâAi de-acunainte să omoareF

213

%ici stă /racci. Grut-a Cel din slavăcu chipul lui natura s-o îndrepte6cum darul i!norant e-n van, pe drept esă-l * dat lumii ca să-l ia în !rabă.

214

GiaAa vă stătea-nt-a lui splendoare,a lui Cecchino, care aici ace.Cin nu-l vău nu-l pierde @i-are pace6cine-l vău-@i dă viaAa dar nu moare.

215

Rărânei Aărna, su#etul tărieiFCui mă iubi, cerut-a moartea seacăo data cu renumele să-mi treacă,prin piatră frumuseAea ve@niciei.

216

%ici frumosul /racci fu să acă6a@a cum su#etul în trup dă viaAă,eKist prin el eu, operă măreaAă'cuno@ti pumnalul mândru după teacă.

217

De-ar învia @i mai @i mai dumneeiascăsplendoarea lui Cecchino, ca Lenice,a@ vrea ace ice-l @tiu doar de aices-o uite-un timp @i-apoi s-o re!ăsească.

218

Cu soarele lui /racci-nchid alt soareal bolAii, stins pe veci. 4ui nu de spadăi-a fost să moară' #oarea din ăpadăucisă este până @i de-o boare.

219



Dei /racci fui @i-aici mi-e moartea viaAă.Cum de pământ ai cerul se desparte@i sin!ur eu de paradis am parte,

închidă lumii porAile în faAăF

221

%ici fu dat lui /racci să se culce'@i ru!i @i criptă scumpă î@i au rostul.De-i este, mort, mai vrednic adăpostul,@i pe pământ @i-n cer i-$ moartea dulce.

222

4-a-atins pe /racci moartea rea @i-i strânse,la cinspreece ani, căuta #oareFdoar lespedea s-a bucurat că-l are,

încolo ? orice om din lume-l plânse.

223

Cecchino muritorul ai divin e'scurt timp în lume, sus ? pentru vecie.7i-s bunul schimb @i moartea bucurie'ea na@te mulAi morAi6 viu, numai pe mine.

224

%i Cecchino /racci odihne@te@te,plecat prea tânăr cu divina-i faAăsă-@i schimbe viaAa cu o altă viaAăce, dacă trăie@ti mult, se risipe@te.

225

Dei /racci fui @i-aici, efemeridă,mi-e frumuseAea oase @i Aărână,dar ca-n iubiAi întrea!ă să rămână,ro! lespedea să nu se mai deschidă.

226

8e veci trăind ai, am încredinAarea,eu, /racci mort, că ieri eram mort, viul'acel ce-@i a#ă repede sicriulva căpăta mai repede iertareaF

227

Divinul /racci-i iar frumos( Nu semnulsuprem l-a a@teptat, ci marea milă6dar @i la semn de-ar * să *e-ar!ilă,tot sin!ur el de ceruri ar * demnul(

228

8e /racci mort ce să-l mân!âie oareaici, când lumea trup ne împrumutăiar cerul su#et, pentru ani @i-o sută"l, creditor de-ani mulAi @i de splendoareF

230

Ca frumuseţea ta să reînvie în altă doamnă, nu atât de dură,



eu ro! s-adune veşnica naturătot ce prin vreme îţi răpeşte ţie,

şi tot ce-n chip ai sfânt şi armoniesă treacă-n altă nobila *!urăşi-%mor celestul, ce de noi se-ndură,

în inimă să-i toarne duioşie...

+i-adune cerul multele-mi suspineşi lacrimile, dându-le-n tăcerecui va iubi-o iar cu disperare.

%cela doar, născutul după mine,o va urni cu propria-mi durere,primind ce n-am acum eu' îndurare.

231

=u mai e vremea să mă-ncingi, /ubire4"

să mă-nfior sau să mă tem prin tine:când ceasul mor!ii vinetimpul pierdut şi mai vârtos ne doare.A%i fără şovăirei%beşte moartea-n mineşi mâinii tale-i fură din vigoare.7uvânt şi cugetare,ce 1ar şi foc mi-au fost prin tine, toate

s-au prefăcut în apă.O, &oamne, fă-mi din pleoapă

un 1gheab ca să mă leapăd de păcate.

233

&e poate face-o dragoste plăpândă 4<

un suflet verde şi-avântat să piară,ce-ar face-ntr-unul ars 5a câta oară*şi greu de ani o flacără flămândă>#i dacă vremea care stă la pândăne suge de puteri şi ne doboară,ce-ar face-n noi când ne-apropiem de seară

un rug încins, o dragoste ar%ândă>Ar face cum să facă-aştept din mine:cenuşă-n vânt, în vânturi milostive

ce viermilor din groapă-au să mă fure.#i dacă verde-n lemne-am ars pu!ineşi-am plâns, acum, uscat şi-ar%ând în stive,cum sper de mine moartea să se-ndure>

235

37 Pentru 0emeia 70rumoasă şi crudă7. "ompus intre anii '**-'*

38 Pentru 0emeia 70rumoasă şi crudă7. "ompus între anii '**-'*.



n om într-o femeie, -nainte de eivorbeste prin !ura ei6la vorbele-i bla&ine,eu nu mai pot să *u stăpân pe mine.Din mine mă desprindeşi astfel, din afară,de mine însumi mila mă cuprinde>Lrumosu-i chip când cearcă să mă-nveţesă-nvin! a patimii povară,văd moartea-n orişicare frumuseţe.%h, faceţi astfel, doamnă, care-mi treceţiprin &ar şi apă su#etul şi plânsu-mi,să nu mă mai întorc în mine însumi(

235

n om într-o femeie, -nainte de ei5M

vorbeste prin !ura ei6

la vorbele-i bla&ine,eu nu mai pot să *u stăpân pe mine.Din mine mă desprindeşi astfel, din afară,de mine însumi mila mă cuprinde>Lrumosu-i chip când cearcă să mă-nveţesă-nvin! a patimii povară,văd moartea-n orişicare frumuseţe.%h, faceţi astfel, doamnă, care-mi treceţiprin &ar şi apă su#etul şi plânsu-mi,să nu mă mai întorc în mine însumi(

237

=, ce alese desfătări procură<1

inte!rei minţi întâia dintre arte,ce o!lindeşte-n lut ori în stânci spartece-avem mai viu în fra!eda faptura(

$ar dacă vremea apri!ă şi durăsluţeşte frumuseţea, avem parte,din tot ce-n noi treea plăceri deşarte,de-ntâia amintire-n ona pură.

238

Ne este vrednic su#etul s-a@tepte <)

eterna viaAă-n care se încrede,cât dă celeste, unice monede,spor pe pământ, tocind-o-n scopuri drepte.

239

39

8entru Gittoria Colonna,compus intre anii )0<0-)0<40 8n 0ra!ment de sonet ,dedicat probabil 2ittoriei "olonna

41 Pentru 0emeia 70rumoasă şi crudă7. "ompus între anii '**-'*.



Cum pot prin vreme, doamnă, să rămână <3

? şi ştiu că pot ? *inţe-n piatra durămai mult ca mâinile ce le făurăşi care s-or întoarce în ţărână

"fectul stă sub caua lui până învin!e arta tot ce e natură6am proba cea mai bună în sculptură'ea-i peste moarte, peste timp, stăpână.

Deci pot amândurora să dau viaţă,deopotrivă-n piatră şi-n culoare,făptura voastră astfel plăsmuind-o

ca, după moarte mii de ani în faţăvăând o lume marea-vă splendoare,să a#e că n-am fost nebun iubind-o.

240

Cu-o piatră doar în faţă,prin artă prinde viaţă,

în fu!a anilor *!ura ei...Dar dacă eu o dăltuiesc în stei,ce-ar trebui să facă bolta cu ea,când e luminăşi nu e muritoare, ci divină,nu numai pentru ochii mei(+i totuşi pleacă-n !rabă... a stat aici un pic...Norocul ei e mic'

sculptura a rămas, ea piere-n moarte...1, răbunarea cine să i-o poarteDoar tu, prin ce creaă *ii tăi, Natură,căci ţie timpul opera ţi-o fură.

241

7a să-şi închidă-n asupru stei gândirea84

artistul ani şi ani de %ile-asudăşi-abia când moartea crudătârcoale-i dă, îşi dă şi el măsura$n-atingi desăvârşireade nu te-ncearcă anii şi tortura.Asemeni lui natura,de frumuse!ea-a %ămislit-o-n tinedupă ce lumea-a colindat-o toată,e semn c-a-mbătrânit şi stă să piară:frumos şi spaimă-n mine

tre%esc o preaciudatădorin!ă de-a cunoaşte-o hrană rară$

42 într-unul din rarele momente de împăcare cu sine în care izbuteşte să +ină piept îndoielilor care îi 0răm1ntă su0letul,

artistul, conştient de valoarea eternă a artei sale, proclamă superioritatea artei asupra naturii, e$plic1nd-o prin le!ea

naturii care ridică e0ectul deasupra cauzei (vezi versul în ori!inal9 &a causa all:e00etto înclina e cede). #onetul îi esteîncinat 2ittoriei "olonna şi datează probabil din '*.

43 Madri!alul este dedicat 2ittoriei "olonna.



şi-uitându-mă la tine

nu ştiu de-mi place-ori mai curând mă doaresă ştiu că eşti - ori ea să ştiu că moare.

246

Iot răul meu îţi dă o dulce stare

şi nu-ţi cer decât dramul de iubire6când eu nu plân!, nu-ţi a#i liniştireşi crei că moartea-mi nu-i un rău prea mare.Ci lacrimile ? amarede-s pe potriva voiei neîndurate,spre-a pune vieţii capăt,ce a&utor să capăt,când eu trăiesc ucis pe &umătateCăci moartea-i scurtă, faţăde lun!ul tău drum de ferocitate,Nevinovata viaţă

de chin aşteaptă milă şi dreptate.Naturile curatenădă&duiesc, în timp ce &u!u-ndură,nu ce poţi tu, din ură'nu se dă-aici răsplata la tortură.

247

7i-e somnul preţios şi-mi pare bine<<

că piatră sunt şi-am simţuri adormitecât timp în &ur e crimă şi ruşine.Nu mă trei. Gorbeşte pe şoptite...

248

&in cer s-a pogorât ca să străbată89

în trupul mor!ii lumile rebeleşi contemplând pe &omnul printre stelelumină să ne dea adevărată.0ternă stea ce glorie fără patăi-a dat, şi pe nedrept, cetă!ii mele,ei nu pământul cufundat în rele,

ci numai ceru-îi poate fi răsplată.&e &ante spun, căci n-au fost cunoscutenici fapta lui nici truda de nebunul

popor ce fra!ii între ei i-asmute.O, de-aş fi el* =ăscut întru virtute,o lume-aş da ca să-i cunosc surghiunulca fierea-amar şi lacrimile mute.

44 ;oaptea, una din cele patru 0i!uri ale!orice (alături de <iua, Aurora şi Amur!ul) care împodobesc mormintele 0amiliei

Medici sculptate de Micelan!elo la Floren+a, a inspirat t1nărului 0lorentin Giovanni "arlo #trozzi (''=-'=) următoarea

stro0ă9 /n dulce somn, făptură omenească ,0 noaptea ce-o priveşti şi-a fost cioplită ,&e-un înger$ moartă nu-i, ci adormită:

're%eşte-o, de nu cre%i, şi-o să-!i vorbească* #tro0a prin care Micelan!elo răspunde t1nărului #trozzi e$primă deznăde>dea

şi revolta poetului pentru ruşinea trădării şi a instaurării tiraniei în propria patrie, Floren+a, după îndepărtarea 0amiliei

Medici. "ompusă către s01rşitul anului '* sau începutul lui '*6.

45 Micelan!elo, at1t de aproape de %ante prin zbuciumul interior care se revarsă în !emene izbucniri de pasiune şi

violen+ă, prin sentimentul acut al durerilor şi al mizeriilor omeneşti, prin austeritatea !1ndirii şi comuna aspira+iei spredivinitate, îi încină două sonete (vezi şi ), mărturie a dra!ostei în0lăcărate şi a venera+iei pe care i-o purta. #onetul este

compus, ca şi , între anii '*-'*6.



250

=u po!i să spui de el cât se cuvine86,orbit de focul lui, nemuritorul$mai lesne-i blestemi neamul şi poporuldecât să-ncerci de dânsu-a spune bine.0l pentru noi a cercetat străinetărâmuri, şi la ceruri )iditorulîn fa!a por!ii i-a deschis %ăvorulînchis de-ai săi ce nu-l răbdau în sine./ngrată i-a fost patria, nebuna,ce i-a hrănit cu fierea ei a1unul,

preadarnică cu drep!ii-n vră1măşie.

&in mii de mărturii a1ungă una:de i-a fost 1osnic şi nedrept surghiunul,un om ca el nicicând n-o să mai fie.

255

Când ochii îţi colindă,o, doamnă, către mine,

în ei mă văd prea bine,cum tu-ntr-ai mei te vei ca-ntr-o o!lindă.%i tăi pot să-mi cuprindăa vârstei mele chinuită stareşi-ai mei pe tine ca pe-o stea lucioasă.Dar bolta-i suferindă,

în ochi frumoşi văând diformitateşi-n ochii mei urâţi, o, preafrumoasă6iar fapta-i nemiloasă'că-n inima amarăsă treci ai mei te lasăşi-ai tăi mă ţin afară...Girtutea-ţi adversară-icu cel mai mic' sporeşte în aspreţe,iubirea vrând e!ali şi tinereţe.

259

8oţi să înalţi cu #acăra dorinţeisperanţa, nu în van *ind râvnirea,

căci Domnul de ne-ar * urât simţirea,de ce-ar * dat chip lumii şi *inţei

Slăvesc ivorul păcii şi-al voinţei,de ce mi-aş pune-n altceva iubirea,când Iu ţii su#etul divin, ce *reami-o-înnobileaă si o dă credinţei

Speranţa-i vană în acea făptură

46 2ezi nota la sonetul *4. ?evolta împotriva 0lorentinilor care l-au e$ilat pe %ante răzbate cu şi mai multă înverşunare în

acest sonet, încerc1nd să repare, în măsura posibilită+ilor lui. nedreptatea 0ăcută marelui 0lorentin. Micelan!elo subscrie la

cererea pe care Academia 0lorentină o înaintează papei &eon a@ -lea cer1nd restituirea osemintelor lui %ante (,,u, Micelan!elo sculptor,... o0erindu-mc să- i 0ac morm1ntul divinului poet, aşa precun i se cuvine şi la loc de cinste în acest

oraş 7).



ce-n frumuseţi iubeşte pieritorulpe care, ceas de ceas, îl soarbe-abisul.

Speranţa-i dulce în *inţa purănecoborând cu trupul, schimbătorul,ori moartea, şi-o aşteaptă 8aradisul.

261

Norocul, ce-a ştiut prea mult ăbava<2,el, ce de tineri nu prea ne răsfaţă,mă întristeaă căci, bătrân, în faţăn-am ani la bucurii... %ştept ibava.

Dar cerul dacă-i bun, iubirii lavanu vrea s-o port când anii mă vor !heaţă,căci ard pentru-o femeie. Iristă viaţa'mi-i plânsului matura vârstă sclava.

Chiar dacă trec de pra!ul bătrâneţiişi soarele-mi stă !ata să apună,iar bena rece locul ia văpăii,

cum ne-arde-%mor la &umătatea vieţiiPşi-aşa e, căci ard vârstnicQ, doamna bunăsfârşitu-mi facă-l &umătatea căii(

262

%mor, dacă eşti eu,nu poţi să faci ce vrei

Lă-mi astăi cu temeice, dacă-aş * %mor, ţi-aş face eu.Nu se cuvin mereusperanţe de aleasăsplendoare, cui în moarte se afundă.

Ie-aşaă-n locul meu'plăcut e ce te-apasăţi creşte chinul mila de-o secundă...Dar mintea-ţi mai răspundă-mi'când moartea-i aspră la cei mieri, cum ela cei ce sunt pe a fericirii culme

266

7inune-i că am ars, vecin cu focul<B,şi încă ard când stins e în afară,lăuntrul mistuindu-mi-l în parăşi împlinind cenuşilor sorocul

%rând, vedeam cum străluceşte loculce-mi deştepta a chinului povară,

încât mă mulţumeam privindu-l doară, în moarte-a#ând petrecerea şi &ocul.

47 dedicat 2ittoriei "olonna.si compus in '*6

48 #cris la moartea 2ittoriei "olonna



Dar cerul mi-a luat acea făcliece mă hrănea arându-mă... Eămânesă *u cărbune-n spua &ucăuşă.

Cu alte lemne-%mor de n-o să-nvievăpaia, nu voi mai avea, ca mâine,o sin!ură scânteie sub cenuşă.

267

?ărac şi singur stau în propria-mi coa1ă8(

închis aici ca măduva în oasesau în garafă-un duh legat prin vra1ă./n groapa mea cubu%e-ntunecoasemii de păian1eni şi-alte lighioaneur%eala-şi !es din gurile băloase./mi stau de eBcremente-nprag mormane,

de-ai %ice cape to!i i-a-mpins ricinaşi %oru-n uşa mea să se crăcane.#i-am învă!at să desluşesc urinaşi !eava pe-unde iese prin spărturace de nu noapte-mi strecură lumina.7â!i vin la mine-au prins apucăturasă-mi lase-n uşă hoituri şi !ucale,de parcă-mi spurcă-anume bătătura.

i-e duhu-atât de strâns în balamalede trup, că desfundat, ieşind duhoarea,

nici caş nici pâine nu i-ar sta în cale.&oar frig şi tuse de-mi mai !in suflarea$

că de nu iese pe din dos, prin gurăabia de-şi află când şi când cărarea.?leit, răpus de trudă şi tortură,la hanul mor!ii-mi cheltuiesc simbriatrăind pe vipt ales şi băutură.#i bucuria mea-i melancolia

şi-odihna mea neca%urile toate:dă-i, &oamne, cui şi-o caută, calicia*A1uns-am ca o hârcă şi-au dreptatecei de mă văd astfel: ba mai cu seamăde-mi văd şi casa-aici printre palate.&in dragoste nu mi-a rămas o scamă$şi cum durerea sub dureri te-ndoaie,tot duhul meu de pene se destramă.

Ascund în !eastă un bondar, şi-n straiedoar nervi şi oase într-un sac de piele,trei boabe de catran în măruntaie.

<M Cîn acest capitol inspira+ia bernescă se contopeşte cu amărăciunea lui "ecco An!iolieri şi cu acel ascetic dispre+ al

mizeriilor carnale ce-i su!erase lui 0ra 5acopone da Podi cinica bat>ocorire a propriei sale vie+i în încisoare şi 0renetica

invocare a tuturor relelor trupeşti. Poetul ne apare aici în ipostaza de pictor care îşi colorează propria nelinişte şi propria

durere cu acele sumbre culori cu care #avonarola m1n>ise în ocii credincioşilor săi lumea trupuluiD şi îl auzim de asemenea

e$a!er1ndu-şi propriile su0erin+e, ca pentru a le învin!e şi a le depăşi prin bat>ocură... Ei amărăciunea izbucneşte la s01rşit

unde bietul bătr1n nu poate 0ace altceva dec1t să-şi dorească cu disperare moartea, ca dreaptă răsplată pentru imensa sa

trudă7 (%obelli, după Micelan!elo Buonarroti,?ime, testo e note a cura di G.?. "eriello, ?izzoli ditore, Milano, '*, p.'). "ompusă între anii '*6-'.



i-s ochii vine!i şi umfla!i$ măsele

şi din!i mai am atât cât să mai suneca nişte clape când loveşti pe ele.i-e spaimă chipul supt de slăbiciune:fug ciorile de mine ca de streche$mai rău ca de-o momâie-ori spucăciune.i-astupă un păian1en o ureche,un greier pe cealaltă, şi mă !ineun 1unghi în piept, şi trea% o tuse veche.

/ubire, mu%e, lacrimi şi suspine,versuri de foc şi mâ%găleli, gunoaiea1uns-au a%i, hârtie de latrine.2a ce folos să tot ciopleşti pietroaiede e s-a1ungi, după ce marea-n spumeai înfruntat-o, să te-neci în %oaie>&oar arta ce mi-a dat cândva renumem-a-mpins s-a1ung cum sunt şi cum mi-e partea:

sărac, bătrân şi slugă fără nume: bucă!i mă fac, de nu m-adună moartea.

269

ăpus de ani, de gri1i şi de ruşine9;,că ard, că-nghe!, cu de%năde1de mutăîn via!a mea trecută

îmi oglindesc cu spaimă viitorul,şi ca şi-n rău, şi-n binemă %bucium: ştiu că binele nu !ine.&estinului ce-mi râde-ori mă loveşte,

sătul cum e de mine,-i cer iertare$a%i în!eleg că %ilele pu!ineîi sunt ofrandă vie!ii noastre-amare,dacă de gri1i doar moartea ne lipseşte.

270

Iu-mi dai ce te înalAă totdeauna@i-mi ceri doar ceea ce nu am să-Ai dau.

272

Eedă-mi în su#et clocot orb de ape0) şi chipului virtutea ca să parăun în!er, ca în vremi de-odinioară,când frâu învăpăierii sta să-mi scape(

+i oboseşte-mi paşii, ce-s aproapempleticiţi de-a anilor povară,iar de mă vrei din nou, în piept dă-mi parăşi lacrimi adă-mi iarăşi sub pleoape(

Dar de-i adevărat, %mor, că viaţa

50 Acest madri!al neterminat, acest unic suspin de zbucium, de deznăde>de şi de spaimă îndreptă+eşte din plin înrudirea, tot mai des subliniată de critica contemporană, dintre Micelan!elo şi &eopardi.

51 Compus in )0<2



îţi duci cu-a noastre lacrimi dulci-amare, într-un bătrân speranţa nu-ţi mai pune'

mi-e su#etul spre-alt ţărm întors cu faţaşi-mi este pietatea apărare'cu !reu mai scoate #ăcări un tăciune.

275

8urtându-mă în contra voiei mele,mi-am părăsit prăpastia adâncă,

înalAii munAi @i păitoarea stâncă,ie@ind în acest @es cu pietricele.

Când soarele-apăru, menit de stele...

279

n chip frumos mă-nalţă şi-mi iau borul(Nu ştiu o mai aleasă desfătare'prin el urc viu la spiritele rare,c-un har cum n-are altul muritorul.

Creatul consunând cu Creatorul,pot oare eu * pus sub acuarecă-ador o nobilă înfăţişareşi-i văd într-un concept divin ivorul

280

Nu a#u buciumării mele alte

pricini decât uitatele păcate,dar cunoscute milei nesecate,ce pe mâhniţi îi face să tresalte.

Strădaniile-mi pot, Doamne, să eKaltedoar dacă-s cu-al Iău sân!e-amestecate'născut creştin, dă-mi marea-Hi bunătate,căci nu-i întâia oară, 8reaînalte(

281

=dată para mea ardea şi-n !heaţă,acum e !heaţă tot ce-mi era pară,

slăbite-s toate câte mă le!arăşi moarte-i tot ce ieri era viaţă.

Chiar şi-a iubirii cea dintâi dulceaţă în anii bătrâneţii e-o povarăpe obositul su#et...

282

Cu-atâta bucium şi aşa robie,cu !ânduri false, su#et în prime&dii,eu să sculpte aici divine lucruri(

283



Nu înţele!e, Doamne, vârsta verde03 cum, vrerea, dorurile şi iubirease pot schimba când bătrâneţea vine.

Câşti!ă su#etul când lumea-şi pierde...Nu-i între moarte şi-artă împăcare'

în ce să-mi pun speranţa, cum e, bine

284

Nu pot !ândi la Iine şi în faţăsă nu-mi apară-nchipuirea morţii,prin care arta piere, pier şi !enii.

Dar de mai viu, cum alţii cred, în viaţă,viaţă voi da artei, urmând sorţii,

slu&ndu-Ie prin multele-mi smerenii.285

Sosi, pe-o mare prinsă în furtună05,viaţa mea, cu-o barcă-aproape spartă.n portul ce păcatele nu iartăşi nu primeşte decât fapta bună.

Găd bine că !reşit-am împreunăşi eu şi fanteia mea deşartă,ce idol şi monarh făceau din artăşi tot ce mintea-şi vrea spre rău, nebună.

$ar ai când mer! spre două morţi, din carede una-s si!ur şi mă paşte alta,iubirea, vană ieri, und mă va duce

Nu-mi dă odihnă pensula, nici dalta,ci doar %cel ce pentru-îmbrăţişarespre noi desface braţele-pe cruce.

286

%tâtea !ânduri de confuii pline în anii vieţii mele care-apunear trebui într-unul să se-adune'far mie spre eternităţi senine.

Dar ce pot, Doamne, când nu-ndrepţi spre minenespusa #oare-a voiei Iale bune

287

Iu mi-ai fost far, Iu călăuitorul,o, Doamne bun, din primii ani de viaţă,

52 Lra!ment dintr-un sonet datand din )00353 Sonet datand din )00<



de-aceea-Hi pun tot su#etu-mi în faţă'sporindu-mi chinul, a#e mila-Hi sporul(

288

Iot timpul hărăit spre ru!ăciunemi l-a furat iluia lumească,

păcătuiam sub dra!ostea cereascămai mult ca fără ea, cum nu pot spune.

Ce-a dus pe alţii la înţelepciunepe mine-a ibutit să mă orbeascăşi nu mai sper, dar prinde-un dor să crească'amorul propriu de a mi-l răpune.

Spre cer, redu-mi la &umătate calea,dar şi în cea de-a doua &umătatedă-mi, ro!u-Ie, o mână salvatoare(

Lă să urăsc ce-i place lumii, valeacu frumuseţi de oameni adorate,să-mi ştiu din viaţă viaţa viitoare.

289

Nu-i lucru în micime să-l întreacăpe cel ce sunt eu, Doamne, fără Iine(De-aceea-Hi cer puterile-mi puţine,o, dor al meu, iertare şi se-apleacă(

n!ăduie prin viaţa mea să treacă

acel lanţ tare, aducând cu sinecerescul dar' credinţa, care-n mine,prin vina mea, e slabă şi săracă.

7ai mare îmi va * pe cât mai rar eal darurilor dar, şi mare *-vape cât, lipsindu-i, lumea n-are pace.

Cum lar! ai fost cu sân!ele Iău, careva * temeiul &ertfei, milostiva,cât nu-mi dai cheia cerul spre-a-l desface

292

Ce dulci ar * cuvintele în mine,de mi-ar * dată forţa ru!ii tree(Nu poate huma să mi-o luminee,vreun rod care să crească de la sine.

Sămânţă eşti a faptelor senine,ce ies unde le-aşei să !erminee6pe lume nu-s virtuţi să Ie urmee,de nu le-arăţi cărările divine.

293

7i-e !reu de ani şi de păcat puţinul,obişnuinţa-mi prins-a rădăcină,



stau două morţi asupra mea să vină,iar su#etului hrană-i dau veninul.

Dar fără a&utorul Iău, divinul,un far când viaţa-i de iluii plinăşi-un frâu, nu-mi schimb viaţa pere!rină,iubirile, deprinderea, destinul.

Nu mi-e de-a&uns spre cer, o, sfântă stra&ă,să mă îndrepţi, ca su#etul să-mi *enu din nimic creat ca-ntâia oară.

Ci până-i cade muritoarea coa&ă,fă-i &umătate calea lui târieşi-ntoarcerea mai certă şi uşoară.

294

8e cât mi-s dra!i, pe-atât mă în*oarăacele !ânduri care vin temutecerându-mi seama ilelor trecutece niciodată nu se mai repară.

Dra!i, că-naintea morţii îmi spun iarăcă trecere sunt stările plăcute,şi triste, că la vârstnici, cum ştiut e,păcatelor iertarea este rară.

Nu-i mult, când e promisiunea-Hi le!e,

să cred că de ne-ntârie căinţa Iu tot ne ierţi, o, Doamne, din iubire

Dar, totuşi, &ertfa-Hi lasă-a se-nţele!ecum nesfârşită fost-a suferinţa,şi darurile-Hi sunt la nesfârşire.

295

&e moarte sigur, dibuindu-i ceasul98,

simt via!a cum se scurge şi mă lasă:trupu-l desfată, sufletu-l apasă,el mor!ii-i cere să-şi iu!ească pasul.0 oarbă lumea: nu străbate glasuldreptă!ii-n ea, pova!a, pilda-aleasă,triumfă răul, stăruie impasul.

7ând, &oamne, celor mul!i ce !i se-nchinăle vei curma a1unul> Aşteptareafrânge speran!a şi din drum ne-abate.2a ce folos făgăduieşti luminăcând ne surprinde moartea şi-nserareaaşa cum suntem, negri de păcate>

297

0< %in ultimii ani ai vie+ii.



Deprinderea, nebună @i bătrână,vrea încă ani, sperând puri*carea.%proape, moartea nu-$ dă-ncunviAarea,dar nici voinAa-n rău nu-@i a#ă frână.

michelangelo - rime

Documents