IPS e.max Press

1

Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu”

Facultatea de Medicina Dentara

Specializarea Tehnica Dentara

Catedra de Propedeutica Stomatologica

LUCRARE DE DIPLOMA

Reabilitarea estetica si functionala a grupului frontal maxilar

utilizand sistemul integral ceramic IPS e-max

Cadru indrumator: Absolvent:

Dr. Culic Bogdan Stupar Daniel

Cluj-Napoca

2011

IPS e.max Press

2

CUPRINS

I. Partea generala.....................................................................4

2.Istoric...................................................................................... 7

3.Ceramica turnata....................................................................... 8

3.1 Avantaje si dezavantaje.........................................................8

3.2 Componentele ceramicii clasice............................................. 10

4.Sistemele integral ceramice..........................................................16

4.1Generalitati.........................................................................17

4.2Clasificare...........................................................................17

5.Tehnica prin presare.................................................................. 18

6.Vitroceramica.............................................................................18

6.1 Compozitie........................................................................ 23

6.2 Proprietati......................................................................... 26

II.Partea speciala...................................................................... 29

A. Obiectiv............................................................................... 30

B. Cazul clinic .......................................................................... 30

III. Concluzii...............................................................................49

IPS e.max Press

3

I.PARTEA GENERALA

IPS e.max Press

4

Introducere

Pretenţiile estetice crescute la pacienţi au dus la apariţia coroanelor

integral ceramice.

Dintre materialele fizionomice artificiale create de om, care au realizat

poate cel mai mare impact în specialitatea noastră, este de menţionat ceramică.

De-a lungul a două secole, masele ceramice dentare au evoluat şi s-au

perfecţionat continuu. Ele au rezistentă remarcabilă la abrazie şi o stabilitate

cromatică identică cu smalţul, proprietăţi pe care alte materiale „fizionomice” nu

le posedă.

În protetica dentară fixă masele ceramice şi răşinile compozite sunt

cele mai des utilizate materiale de placare a scheletelor metalice. Acestea din

urmă conferă protezelor dentare mixte rezistentă mecanică. Aliajele metalice

prezintă însă o serie de dezavantaje, atât pe linie estetică cât şi pe

biocompatibilitate, tendinţele actuale ale unor grupuri de cercetători sunt de a le

elimina, nu doar din protetică ci chiar şi din implantlogia orală.

Înglobarea în masele ceramice moderne a unor oxizi de aluminiu,

zirconiu, magneziu, etc. a crescut mult parametrii rezistenţei mecanice a

restaurărilor integral ceramice, la valori comparative cu metalo-ceramica. Efectul

fizionomic deosebit şi biocompatibilitatea mult superioară a maselor ceramice

faţă de aliajele metalice, ţin să dea câştig de cauză sistemelor integral ceramice.

(1)

IPS e.max Press

5

Istoric

În Europa prin 1708 Tschirnahaus face primele încercări de obţinere a

dinţilor de porţelan, dar fără rezultate. În jurul anului 1774 farmacistul Alexis

Duchateau realizează o proteză totală din porţelan (dintr-un singur bloc) în cadrul

fabricii de porţelan Guerart, iar în 1791, împreună cu dentistul Dubois

Dechemart, comunică metoda de confecţionare a dinţilor din porţelan, pe care o

brevetează la Academia de Ştiinţe Medicale din Paris. Arderea ceramicii pe o tijă

de platină este realizată de Giuseppangelo Fonzi (1806-1808) Procedeul

reprezintă prima tehnică mixtă, metalo-ceramică.

Classius M. Richmond realizează prima coroană de substituţie (1880)

cunoscută ulterior sub numele de coroană richmond rezolvă astfel problema

retenţiei dintre coroană şi pivot. În 1887 Ch. Land brevetează coroana jacket

ceramică şi inlay-ul din ceramică arsă pe folie de platină. M. Rovault 1936 arde

ceramică pe folie de platină laminata, iar Gatzka (1940-1945) arde ceramică în

vid.

În Ceram (a fost brevetat în 1989 de către firmă Vită). La ora actuală este

considerat o tehnică de vârf în domeniul ceramici dentare. În 1987 Morman şi

Brandestini lansează cu ajutorul firmei Siemens tehnica CAD/CAM Cerec. La scurt

timp în 1990, Ivoclar promovează sistemul IPS-Empress, sistem ce constă în

realizarea prin injectare, la temperatură înaltă, a unui nucleu ceramic ce urmează

a fi placat cu ceramică clasică.

Între 1980-1990 apariţia unor noi mase ceramice (ceramicele sticloase

şi ceramicile aluminoase), cu parametrii mecanici din ce în ce mai buni, a permis

dezvoltarea şi sporirea interesului pentru sistemele integral ceramice. (2)

IPS e.max Press

6

Cap. 1 Compoziţia şi structură chimică a maselor ceramice

dentare

Componentele de bază ale ceramicii clasice sunt reprezentate de feldsfat, coart şi

caolin.

A. Feldsfatul: este un produs natural de origine minerală, fiind din punct de

vedere chimic un alumino-silicat anhidru, ai cărui constituenţi principali sunt

SiO₂, Al₂O₃ CaO, Na₂O şi floruri. Are rolul de a creşte transulciditatea dinţilor

artificiali. După ardere, feldsfatul devine sticlos în totalitate, păstrându-şi

totodată formă; caracteristica importantă din punct de vedere al

restaurărilor ceramice dentare.(3)

Fierul şi mică sunt impurităţi comune întâlnite în feldsfat. Este foarte

importantă eliminarea fierului deoarece el reprezintă un agent puternic de

colorare. Feldsfatul este utilizat atâta în masele ceramice destinate

sistemelor metalo-ceramice (ceramici feldsfatice tratidionale), cât şi în

masele ceramice pentru sistemele integral ceramice (ceramici feldsfatice cu

conţinut crescut de leucit). Feldsfatii intra în compoziţia maselor ceramice

sub mai multe forme: leucit, ortoza-feldsfat, potasic albit-feldspat sodic,

nefelina, anorit. Proporţia acestora în compoziţia unor mase ceramice

influenţează temperatura de sintetizare, transluciditatea şi vâscozitatea.

B. Cuartul: (SiO₂) se găseşte în natura sub mai multe forme: cristale bine

constituite, în rocile eruptive sau sedimentare, precum şi sub formă de nisip

şi cuarţ. Prezenţa lui în masele ceramice dentare determina transluciditatea

materialului. Din diferitele forme sub care este întâlnit SiO₂ (tridimit,

cristobalit, cuarţ) doar cuartul şi cristobalitul prezintă importanţă pentru

IPS e.max Press

7

ceramică dentară. Ca şi în cazul feldspatului, pentru a se evita eventualele

colorări nedorite fierul trebuie eliminat. (3)

C. Caolinul: este un material argilos ce conţine alumino-silicat hidrat. În

masele ceramice dentare, conţinutul în caolin este foarte redus, în masele

moderne putând chear să lipsească. Rolul acestora în cadrul maselor

ceramice este reprezentat de următoarele proprietăţi:

în amestec cu apa rezulta o pastă care poate fii modelată pentru a

reda mărimea şi forma necesară

suspensia de argila cu apa menţine forma reconstituirii în cuptor în

timpul arderii

la temperaturi înalte fuzionează, putând reacţiona cu alte

componente ceramice

Prin scăderea conţinutului în caolin al maselor ceramice dentare şi

creşterea conţinutului de feldspat, să putut individualiza ceramică

dentară de porţelanul industrial şi de sticlă.

D. Oxizii: - Oxidul de bor (B₂O₃) este utilizat în vederea scăderii temperaturii

de topire a sticlei

- oxidul de calciu (CaO) intervine în scăderea temperaturii de topire

- oxidul de potasiu (K₂O) şi oxidul de sodiu (Na₂O) intervin de

asemenea în scăderea temperaturii de topire

E. Alumina: (Al₂O₃) este un oxid foarte pur şi rezistent. Este un element de

pornire în prepararea sticlei alumino-silicatice, fiind un constituent al

ceramicii dentare. Aceste mase ceramice, datorită conţinutului ridicat în

Al₂O₃, au proprietăţi mecanice mult mai bune (rezistenta la încovoiere şi

compresiune mai mare). Alumina este prezentă în compoziţia maselor

ceramice în diferite proporţii:

IPS e.max Press

8

40% Al₂O₃ - ceramică aluminoasă

65% Al₂O₃ - masa ceramică pentru sistemul Cerestore

85% Al₂O₃ - masa ceramică pentru sistemul In-Ceram

F. Oxidul de magneziu: intra într-un procent rdicat în compzitia ceramicilor

magnezice. Este utilizat pentru confecţionarea nucleului (miezului)

coroanelor integral ceramice, peste acesta urmând să fie aplicate straturile

de ceramică. Oxidul de magneziu are o structură cubică aerisita. Rezistenţă

este obţinută prin dispersia oxidului de magneziu în matricea vitroasă

(sticloasă) şi prin cristalizarea sa în interiorul acestei matrice.

G. Fondaţii: (2-4%) sunt reprezentaţi de fosfaţi şi carbonaţi de potasiu,

carbonat de sodiu şi de calciu.

H. Pigmenţii: se folosesc numai coloranţi minerali. Aceştia sunt folosiţi

pentru optimizarea esteticii, prin obţinerea diferitelor nuanţe necesare

individualizării cromaticii dinţilor şi pentru realizarea de efecte (imiatarea

unei fisuri, accentuarea şanţurilor şi fosetelor, realizarea diferitelor grade de

luminozitate). În acest scop s-au impus de mai mult timp oxizii metalici:

Oxidul de fier – roşu/galben

Crom – verde

Cobalt – albastru

Iridiu – negru

Nichel – gri

Staniu – alb

Titan – maro/gălbui

IPS e.max Press

9

Aceste culori nu trebuie confundate cu coloranţii organici din masele

de dentina, colet şi smalt utilizaţi pentru facilitarea diferenţierii nuanţelor

acestora în timpul modelajului şi care ard fără reziduri în timpul sintetizării.(4)

I. Lianţii: (organici) amidon, glucoza sau zaharoza, dextrina care sub formă

de adaos la lichidul din truse „leagă” particulele de pulbere, facilitând

modelarea. La ardere, lianţii dispar în totalitate fără a lăsa reziduri

organice în compoziţia maselor ceramice.(5)

Cap.2 Ceramica integrala (avantaje şi dezavantaje)

Avantajele sistemelor integral ceramice(7)

Pot evidenţia nuanţele dorite de culoare

Duritate apropiată cu ţesuturile dure dentare(nu provoacă abrazie

dinţilor antagonişti)

Îşi păstrează culoarea în timp

Au o biocompatibilitate excepţională

Au stabilitate cromatică

Conductivitate termică scăzută

Localizarea limitei preparaţiei juxta şi supra gingival asigura:

Menţinerea integrităţii ţesuturilor de la nivelul şanţului gingival

Permite amprentarea exactă

Se verifică, şi se pot adapta cât mai perfect

Permic controale periodice

IPS e.max Press

10

Se poate realiza o cimentare controlată

Se evita potenţialul alergic al unor elemente componente ale aliajelor

metalice

Indicată pentru: faţete, inlay, onlay, coroane jacket, DCR, proteze fixe

parţiale de mică întindere (până la 3 elemente în zona frontală şi

premolara), pentru punţi adezive

Toleranta tisulară determinată de aspectul deted şi lucios al ceramicii

glazurate ce nu favorizează aderenta plăcii bacteriene

Dezavantajele sistemelor integral ceramice

Sacrificiu mare de substanţă dentară

Rezistenta scăzută la fractură

Preţ de cost ridicat

Necesita o dotare specială a laboratorului

In tabelul 1 sunt prezentate avantajele si dezavantajele sistemelor integral

ceramice fata de sistemele metalo-ceramice.(8)

Tabelul 1. Avantajele si dezavantajele sistemelor integral ceramice fata

de sistemele metalo-ceramice

Sisteme integral ceramice Sisteme metalo-

ceramice

Estetică - Aspect fizionomic foarte

apropiat de cel natural

- Aspect fizionomic

mai redus datorită

componentei

metalice

IPS e.max Press

11

Biocompatibilit

ate

- Foarte bună

- Toleranta tisulară

determinată de

aspectul neted şi lucios

al ceramici glazurate ce

nu favorizează

aderenta placi

bacteriene

- Localizare juxta sau

supragingivala, care

asigura

- Intoleranta tisulară

favorizează aderenta

plăcii bacteriene,

potenţial alergic la

persoanele senibile

- menţinerea integrităţii

ţesuturilor de la nivelul

şanţului gingival

- Se evita potenţialul

alergic al unor elemente

componente ale aliajelor

metalice

- Noile tipuri de ceramică

pe bază de nano-

fluorapatita folosite la

stratificarea ulterioară a

coroanelor are duritate

foarte apropiată de cea a

smaltului neproducand

abrazii

Conductibilit

atea termică

- Scăzută (în cazul

ceramici

presate/injectate este

apropiată de cea a

smaltului)

- Mai crescută (metalul

fiind un bun

conductor termic)

Rezistenta

mecanică

- Mai scăzută decât la

metalo-ceramica, fapt ce

le contraindica la

realizarea unor punţi

extinse

- Bună, dar exista

riscul fracturării

faţetelor ceramice,

datorită coeficientului

de elasticitate diferit

intre mtal şi

ceramică

IPS e.max Press

12

Aspecte

tehnologice

- Sunt excluse etapele

necesare realizării

conponentei metalice

- Realizarea capelor

ceramice, se aseamănă

ca tehnologie cu

realizarea componentei

metalice la met-

ceramica.

- Presupune investiţii mari

- Coeficienţii de

expansiune termică

diferiţi ai celor două

materiale, pot

determina apariţia

fisurilor în timpul

depunerii straturilor,

arderilor succesive,

cât şi ulterior.

Indicaţii - Faţete, inlay-uri, onlay-

uri, coroane Jacket,

DCR-uri, punţi de

întindere redusă în zona

frontal-premolara, punţi

adezive

- Proteze unidentare şi

parţiale fixe

Rezistenta la

încovoiere

- Bună (în cazul IPS e-

max, de la Ivoclar: 400

MPa, forţe biaxiale )

- bună, pentru

restaurarea metalo-

ceramica în

ansamblu

Rezistenta la

fractură

- bună (în cazul IPS e-

max, de la Ivoclar: 2.75

MPa m0.5 )

- bună, pentru

restaurarea metalo-

ceramica în

ansamblu

Dezavantaje

din punct de

vedere

biologic

- necesitatea reducerii

unei cantităţi importante

de substanţă dura

dentară

- necesitatea reducerii

unei cantităţi

importante de

substanţă dura

dentară

- duritatea crescută a

ceramicii dentare

induce abrazia

suprafeţelor ocluzale

antagoniste

IPS e.max Press

13

Cap. 3 Sistemele Integral Ceramice

A. Generalităţi:

Prin restaurări integral ceramice se înţelege acel tip de restaurare

protetică care se elaborează exclusiv din ceramică, fără o infrastructură

metalică. Sistemele integral ceramice include totalitatea tehnicilor şi

procedeelor clinice şi de laborator prin care se realizează restaurări integral

ceramice.(9)

Succesul sistemelor integral ceramice se datorează şi proceselor pe

tărâmul dezvoltării cimenturilor diacrilice cu iniţiere chimică şi mai ales

dual-cure, care asigura o adeziune puternică la interfaţa smalt-

dentina/ceramică. De asemenea, un rol important în dezvoltarea sistemelor

integral ceramice l-au avut şi adezivii dentinari.(10)

La ora actuală din sistemele integral ceramice se pot confecţiona

diferite reconstituiri protetice:

Încrustaţii

Coroane parţiale

Coroane de înveliş

Punţi de întindere mică

Implante dentare

Tije de transfixare

Pentru masele ceramice fără infrastructura metalică este foarte

important:

Cristalele inclavate să fie cât se poate de mici

Cantitatea, respectiv densitatea cristalelor, să fie cât mai mare

IPS e.max Press

14

Să conţină cristale dispuse cât mai omogen, pentru a putea

împiedica propagarea fisurilor

Legătura dintre cristale sau faza vitroasă să fie cât mai puternică

Să prezinte cât mai puţine micro-fisuri, nu numai la suprafaţă, cât şi

în masa materialului (11)

B. Clasificarea sistemelor integral ceramice în funcţie de

tehnologia folosită la realizarea restaurărilor protetice(12)

I. Tehnici aditive

Tehnica depunerii de straturi succesive

Sistemele utilizate sunt: Optec, Hsp, Vitadur, Duceram, LFC

Tehnica arderii prin infiltrare şi simetrizare

Sistemele utilizate sunt: InCeram (Vită, Germania)

Tehnica de turnare

Sistemele utilizate sunt: Ceraoearl, Dicor

Tehnica prin presare (injectare)

Sistemele utilizate sunt: IPS e-max, Cerestone, Optec,

OPC, Cerapress

II. Tehnici substractive

Strunjire (frezaj)

Sistemele utilizate sunt: Cerec-Celay, IPS e-max CAD

Electroeroziune

IPS e.max Press

15

Cap. 4. Tehnica prin presare – ivoclar IPS e-max press

IPS e.max Press este o sticlă pe bază de

disilicat de lithiu folosită cu tehnica de

presare, tehnica existenta în protetica la

sistemele precedente empress 1 şi empress 2.

4.1 Vitroceramica

Tip de ceramică ce are caracteristici similare sticlei, fiind foarte rezistentă la

temperaturi înalte și la schimbări bruște de temperatură.

Vitroceramica este clasificată în funcţie de mărimea structuri cristaline sau

aplicabilitate. IPS e.max (Ivoclar

Vivadent), de exemplu, este compus

din: quartz, dioxid de litiu ,oxid de

fosfor, alumina, oxid de potasiu , şi

alte componente. În general aceasta

compoziţie are o tolerantă mare la

schimbările de temperatură bruşte

datorită coeficientului scăzut de

dilatare. Acest material poate fi

procesat fie prin tehnica injectării în tipar, realizat prin topirea cerii într-o masă

de ambalat specifică, fie prin tehnica de frezare computerizată CAD/CAM.

Materialul folosit în tehnica presarii,disilicatului de litiu, (IPS e.max Press [Ivoclar

Vivadent) este produs printr-o tehnică unică de producţie. Lingourile de ceramică

sunt produse prin ardere în vrac. Acesta implica un proces de fabricaţie bazat pe

tehnologia confecţionării sticlei (topire, răcire, nucleaţie simultană a două cristale

diferite, şi creşterea cristalelor) Care este optimizat în mod constant pentru a

IPS e.max Press

16

preveni formarea de defecte (de exemplu: porii, pigmenţi)

Microstructura materialului disilicatului de litiu pressabil constă în aproximativ

70% cristale de litiu, asemănătoare unor ace, care sunt încorporate într-o

matrice sticloasă. Aceste cristale măsoară aproximativ de la 3 până la 6 µm

lungime. Dispunerea cristalelor în direcţii diferite împiedică propagarea

microfisurilor.

Ionii polivalenţi care sunt dizolvaţi în sticla sunt utilizaţi pentru a oferii culoarea

dorită materialului. Aceşti ioni responsabili de controlul culorii sunt distribuiţi

omogen în prima fază a materialului prin aceasta eliminându-se imperfecţiunile

cauzate de pigmenţi în microstructura.(13)

4.2 Compoziţie standard

SiO2 57.0 – 80.0

Li2O 11.0 – 19.0

K2O 0.0 – 13.0

P2O5 0.0 – 11.0

ZrO2 0.0 – 8.0

ZnO 0.0 – 8.0

+ alţi oxizi 0.0 – 10.0

+ oxizi coloranţi 0.0 – 8.0

(în procente %)

4.3 Proprietăţi fizice

În conformitate cu:

ISO 6872 Dental ceramic

ISO 9693 Metal-ceramic dental restorative systems

IPS e.max Press

17

Rezistenta la încovoiere (biaxial) 400 ± 40 MPa

Solubilitate chimică 40 ± 10 μg/cm²

Coeficient termic de dilataţie (100 - 400°C) 10.15 ± 0.4 10ˉ⁶Kˉ¹

Coeficient termic de dilataţie (100 - 500°C) 10.55 ± 0.35 10ˉ⁶Kˉ¹

Modul de elasticitate 94.4 Gpa

Duritate Vickers 5800 ± 100 MPa

Duritate 5.5 GPa

4.4 Rezistenta la încovoiere a IPS e.max Press (diferite metode)

Valorile rezistei la încovoiere depind în mare parte de metodele folosite pentru a

le măsura.Fig.4 reda o imagine de ansamblu a valorilor rezistenţei la încovoiere

pentru un singur material folosind diferite metode de măsurare.

Fig.3: Rezistenţa la încovoiere.

IPS e.max Press

18

a. Rezistenta la încovoiere [MPa]

Examinator

Rezistenta

la Metode de măsurare:

Încovoiere

[MPa]

Berge et al.3; f) 375.7

Rezistenţa la încovoiere biaxiala , ISO

6872; test în H2O

Sorensen et

al.4; e) 411.6 Rezistenţa la încovoiere biaxiala ( test ud )

Sorensen et

al.4; a) 455.5 Rezistenţa la încovoiere biaxiala

Kappert5; a) 426 Rezistenţa la încovoiere biaxiala

Anusavice6; d) 239

Rezistenţa la încovoiere în 4 puncte după

48 ore în H2O

Ludwig et al.7; b) 426 Rezistenţa la încovoiere în 3 puncte

Lohbauer8; c) 374.4

Rezistenta weibull Rezistenta la încovoiere

în 4-puncte

Marx, Fischer9; b) 466 Rezistenta la încovoiere în 3-puncte

Marx et al.10; c) 388

Rezistenta weibull σ 63.21%; 4-puncte ,

DIN EN

843-1

Albakry et

al.11; a) 440 Rezistenţa la încovoiere biaxiala

Guazzato et

al.12; b) 303 Rezistenţa la încovoiere în 3 puncte

Tabelul 2 - Valorile şi metodele de măsurare din fig 3

IPS e.max Press

19

b. Rezistenta biaxiala la încovoiere a diferite ceramici presate

Albakry et al.11 a determinat rezistenta biaxiala la încovoiere şi modulul Weibull

a diferite materiale ceramice preasate ale (8)Ivoclar Vivadent AG. Douăzeci

discuri au fost testate pentru fiecare material; testele au fost executate în

conformitate cu ASTM F 394-78.

Fig 4: Rezistenţa biaxială la încovoiere

Valorile rezistenţei ale IPS e.max Press şi IPS Empress2, care sunt mai ridicate

decât IPS Empress, sunt atribuite compositelor formate din aceste materiale

(cristalelor de silicat de litiu)

IPS e.max Press şi IPS Empress2 arata un modul Wribull mai ridicat decât IPS

Empress. Aceasta înseamnă că valorile măsurate pentru aceste materiale sunt

mai de încredere şi au o mai mică variabilitate.

c. Rezistenta Weibull. Măsurătorile pentru rezistenţa materialelor ceramice

tind să dea rezultate cu o largă distribuţie. În consecinţă ceea ce este cunoscut

sub denumirea de Rezistenţă Weibull 63.21% este deseori menţionată în

legătură cu materialele ceramice. Rezistenta Weibull 63.21% indica încărcătura

la care 63.21% din toate mostrele supuse testului într-o singură sesiune de

IPS e.max Press

20

măsurători, cedează. Alţi termeni folosiţi pentru rezistenţa Weibull sunt

„rezistenta caracteristică” sau „rezistenta medie”.

Fig 5: Duritatea Weibull

4.5 Rezistenta la fracturare

Rezistenta la fracturare KIC reda o valoare a rezistenţei materialului la

propagarea crăpăturii. KIC, care este de asemenea numit factorul de intensificare

critică sau rezistenta la crăpare, este valoarea critică a unei crăpături într-un

material, valoare la care aceasta se propagă şi duce la defecţiune.

a. Rezistenţa la fracturare a IPS e.max Press (diferite metode)

Diferite metode pot fi folosite pentru a măsura rezistenta la fracturare a unui

material. Rezultatele materialelor luate individual pot fi comparate doar dacă

aceleaşi metode au fost folosite pentru măsurarea rezistenţei la fracturare (KIC),

la fel ca în cazul măsurătorilor pentru rezistenţa la încovoiere. Discutarea fiecărei

metode în parte nu este subiectul acestui material documentar. În schimb cele

două metode folosite pentru a determina rezistenta la fracturare a IPS e.max

Press sunt descrise pe scurt mai jos.

IPS e.max Press

21

b. IF (tehnica de indentaţie prin fracturare):

După ce au fost pregătite mostrele, diferite încărcături le sunt aplicate cu

tester Vickers al durităţii ca să se producă urme/ modele de indentaţie pe

suprafaţa mostrelor. Crăpăturile care s-au format la colţurile indentaţiei sunt

măsurate cu ajutorul microscopului optic. Rezistenţa la fracturare (10)este

calculată ca o funcţie a lungimii crăpaturilor măsurate, încărcătura de indentaţie

aplicată şi valorile caracteristice ale materialului (modulul de elasticitate, modulul

de duritate). Materialul poate părea anizotropic la microscop, depinzând de

mărime, forma şi orientarea cristalelor. Asta înseamnă că propagarea crăpăturii

diferă în funcţie de direcţia pe care porneşte paralel sau perpendicular cu aceste

cristale. În consecinţă două valori diferite sunt obţinute. Aceste valori sunt

indicate în acest studiu : IFparallel şi Ifperpend.

c. IS (rezistenţa la indentaţie):

După ce au fost pregătite mostrele, diferite încărcături le sunt aplicate cu

tester Vickers al durităţii ca să se producă urme/ modele de indentaţie pe

suprafaţa mostrelor. Apoi mostrele sunt supuse unui test al rezistenţei (de gradul

3, de gradul 4 sau la testul de încovoiere biaxiala) Duritatea fracturării este

calculată ca o funcţie a valorii rezistenţei măsurate, a încărcăturii de indentaţie

apliacata şi valorile caracteristice al materialului(modulul de elasticitate, modulul

de duritate).

Diferenţele mari între valorile durităţii la fracturare sunt o dovadă a

faptului că este foarte complicat să interpretăm valori individuale. Valorile

rezistenţei la fracturare depind în mare parte de metodele utilizate la măsurarea

lor. În plus, gradul în care metodele individuale afectează rezultatele depinde de

IPS e.max Press

22

materialele testate. (vezi pasajul 3.3.2.) Albakryet al.13 se referă la un studiul

condus de Fischer et al14, care descrie metoda IF ca fiind nepotrivită pentru a

determina valoarea KIC şi recomandă folosirea metodei doar pentru estimările

mari de început a rezistenţei la fracturare a materialului.

d. Duriatatea fracturării: Efectul metodelor individuale asupra valorilor

măsurate în materiale ceramice presate selectate

Valorile Durităţii fracturării măsurate pentru cele două feluri de ceramică IPS

Empress2 şi IPS e.max Press depind în mare parte de metodele folosite, în timp

ce valorile măsurate pentru IPS Empress arăta doar o variaţie minimă. Albakry et

al13 presupune că orientarea cristalelor de ceramica ar fi avut un efect asupra

rezultatelor. Cristalele se aranjează într-o ordine specifică de orientare în

momentul în care materialul este presat în mostre. În consecinţă mostrele ar

trebui potrivite(aranjate în funcţie de) metodele de măsurare. Mărimea şi direcţia

cristalelor au un efect asupra propagării crăpăturii.

IPS e.max Press

23

4.5 Biocompatibilitatea

a. Introducere

Toate materialele ceramice sunt cunoscute pentru nivelul ridicat al

biocompatibilitatii

b. Durabilitate chimică

Materialele dentare sunt expuse unui larg spectru de valori ale pH-ului şi ale

temperaturii în mediul oral. În consecinţă, durabilitatea este o cerinţă esenţială

oricărui material dentar.

Potrivit Anusavice, materialele ceramice sunt printre cele mai rezistente materiale

dentare.

Durabilitatea chimică potrivit ISO 6872

c. Toxicitatea în vitro:

Toxicitate în vitro a fost testată de NIOM, Institutul Scandinav al Materialelor

Dentare, Haslum, Norvegia, prin intermediul testelor cu contact direct celular.

Testul a fost condus potrivit cu ISO 10993-5: Evaluarea biologică a aparaturilor

dentare.

Nicio potenţială toxicitate nu a fost observată la IPS e.max Press în

condiţiile date ale testării.

IPS e.max Press

24

e. Sensibilizare, iritaţie:

Cavazos, Henry et al. şi Allison et al. au demonstrat că ceramicile dentarare -spre

deosebire de alte materale dentare- nu induc un răspuns negativ când vin în

contact cu membraba mucoasei orale. Mitchell la fel ca Podshadley şi Harrison

au arătat că ceramicile glazurate, care au fost folosit în studiile bazate pe

implant, au cauzat doar nişte reacţii inflamatorii foarte uşoare şi au avut un efect

mult mai puţin iritant decât alte materiale dentare acceptate, cum ar fi aurul şi

compozitele din răşină.

Aşa cum se poate exclude practic că materialele ceramice cauzează inflamaţii

directe în celulele membranei mucoase, posibilele iritaţii pot fi atribuite în general

iritaţiilor mecanice. Asemenea reacţii pot fi prevenite în mod normal urmând

instrucţiunilor de folosire a IPS e.max Press.

Ceramica nu are – sau, comparativ cu alte materiale- are un potenţial

foarte redus de a cauza iritaţii sau reacţii de sensibilizare

f. Radioactivitatea

Radioactivitatea IPS e.max Press a fost determinată la Centru de Cercetare

Jülich. Valoarea măsurată pentru IPS e.max Press a fost <0.03 Bq/g36 şi este

deci clar sub valuarea maximă de 1.0 Bq/g permisă/admisă de ISO 6872.

4.6 Concluzii

Pe baza datelor curente şi a nivelului actual de cunoştinţe, poate fi afirmat că IPS

e.max Press nu prezintă niciun potenţial toxic. Dacă materialul este aplicat

conform instrucţiunilor producătorului nu prezintă niciun risc sănătăţii pacienţilor,

tehnicienilor dentari sau dentiştilor.(13)(14)

IPS e.max Press

25

II. PARTEA SPECIALA

IPS e.max Press

26

Partea specială

1. Caz clinic

În această lucrare am optat pentru studiul cazurilor clinice în care pacienţii sunt

nemulţumiţi de aspectul inestetic al dinţilor naturali, sau a lucrărilor protetice care au

dezvoltat procese inflamatorii la nivelul mucoasei marginale.

Indicaţiile de elecţie pentru tratamentul acestui tip de cazuri este considerată

realizarea restaurării coroanelor integral ceramice.

Obiectivul principal al acestei lucrări constă în realizarea unor coroane integral

ceramice prin metoda IPS – e. max Press care prezintă proprietăţi mecanice, biologice şi

estetice foarte bune. Datorită lipsei componentei metalice din structura coroanelor de

ceramică presată, nu mai există problema modificărilor gingivale de culoare mai ales în

zona frontală, fiind posibilă realizarea unor coroane opalescente, care imită perfect

transparentă naturală a dintelui.

Am ales pentru prezentare cazul clinic al unui tânăr, un pacient S. I. de 22 de ani,

care s-a prezentat la cabinetul stomatologic cu tulburări fizionomice la nivelul 1.1, 1.2,

2.1, 2.2, datorate destrucţiilor coronare marcante, protezate ulterior cu o lucrare metalo

acrilică.

Fig. 1 Situaţia iniţială a pacientului

IPS e.max Press

27

1. Execuţia tehnică

Voi prezenta şi descrie fazele tehnice de realizare a lucrărilor protetice integral

ceramice IPS e. max Press

1.1 Verificarea şi igienizarea amprentei

În urma examenului clinic

al pacientului şi stabilirii

diagnosticului şi a planului

de tratament, s-a efectuat

amprenta. Amprenta

convenţională reprezintă

imaginea negativă a

câmpului protetic. Ea

cuprinde dinţii preparaţi,

dinţii vecini (amprenta

segmentară) sau arcada în

totalitate (amprentele

arcadice)

Amprenta corectă este prima condiţie în realizarea cu succes a unei coroane e.

max în laboratorul dentar, deoarece acurateţea modelului de lucru depinde exclusiv de

ea. Amprentă trebuie să redea cu maximă fidelitate toate detaliile câmpului protetic.

Modelul nu poate conţine mai multe informaţii decât amprenta în care este turnat. Dacă

în trecut se lucra cu amprente segmentare, în zilele noastre se preferă amprenta

arcadică, care redă toate informaţiile necesare realizării unor coroane integral ceramice

presate. Înregistrarea s-a făcut în lingură standard în trei timpi respectiv: amprenta

arcadei de lucru, amprenta arcadei antagoniste şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare.

Pentru amprenta arcadică s-a folosit alginatul.

La controlul amprentei am urmărit să nu existe:

Incluziuni de aer în special în zonele cervicale deoarece compromit adaptarea

cervicală a viitoarei restauraţii.

Fig 2. Amprentele arcadelor

IPS e.max Press

28

Conturul întrerupt al materialului de amprentă la nivelul preparaţiilor dentare, în

special în zona pragurilor supragingivale

Urme de culori diferite (ale bazei catalizatorului) sugerează o mixare

necorespunzătoare

Prezenţa spaţiilor între cele două mase de elastomeri de consistenţe diferite

Prezenţa resturilor de sânge, salivă

Lipsa aderenţei materialului de amprentă la port amprentă

1.2 Confecţionarea modelelor de lucru

Pe baza amprentei am obţinut modelele de lucru urmărind fazele:

A) pregătirea amprentei

B) turnarea amprentei

Modelul turnat din gips este copia fidelă a câmpului protetic amprentat anterior şi

reprezintă a două fază de laborator. Aceasta va constitui suportul materialului pentru

executarea următoarelor faze de laborator, respectiv macheta scheletului ceramic şi

depunerea straturilor de ceramică.

a) Pregătirea amprentei a constat în:

Igienizarea şi dezinfectarea amprentei, prin spălare sub jet de apă la

temperatura camerei pentru îndepărtarea salivei cu mucus şi a

urmelor de sânge, şi pulverizarea unei soluţii dezinfectante

standardizate.

Secţionarea cu bisturiul a marginilor balante, care depăşesc limitele

câmpului protetic

b) Turnarea amprentei am realizat-o ţinând seama de o înşiruire de operaţiuni:

Realizarea pastei de gips extra dur (sherastone) şi introducerea în

amprentă am făcut-o ţinând seama de proporţiile indicate de firma producătoare.

Pentru o calitate mai superioară a modelului de lucru am utilizat vaccum-

malaxorul. (fig 2)

IPS e.max Press

29

vibrarea amprentei cu ajutorul măsuţei vibratorii, prin vibrare am dirijat pătrunderea

gipsului în toate detaliile amprentei. Datorită consistenţei fluide a gipsului acesta umple

detaliile amprentei realizând modelul. Structura fină a particulelor permite realizarea

detaliilor de mare fineţe.

Fig 3. Pregătirea pastei de gips la vaccum-malaxor

Fig. 4 Turnarea pastei de gips în amprenta

IPS e.max Press

30

priza gipsului am demulat amprentă şi am realizat lăcaşurile pentru pini, prin

procedeul Pindex, ce constă în forarea de puţuri în baza modelului perpendicular pe

acesta. Modelul l-am aşezat pe suportul Pindexului (fig. 5) şi, cu ajutorul unui fascicol

luminos am centrat poziţia fiecărui

pin în bont. Am utilizat pini cu teci

metalice pentru o mai mare

stabilitate antirotationala. Am fixat

pinii în lăcaşuri cu superglue şi le-

am pus tecile.

izolarea modelului,

am turnat soclul din gips normal în conformator.

Am îndepărtat conformatorul după priza

ghipsului. Modelul antagoniştilor, l-am realizat

din gips dur clasa II (moldastone) fără bonturi

mobile.

Fig. 5 Fixarea pinilor cu ajutorul Pindexului.

Fig. 6 Modelele pregătite pentru montarea în articulator

IPS e.max Press

31

1.3 Montarea în articulator

Am pregătit modelele pentru fixarea în articulator (Fig. 5), am redus din baza

soclului antagoniştilor, am realizat

retenţii în baza acestuia şi am

solidarizat modelele pe baza

amprentei de ocluzie cu ajutorul a

trei tije metalice, doua laterale şi

una paramedian. Modelele, după

izolarea în apă, au fost fixate între

braţele articulatorului cu gips,

după cele trei

planuri de referinţă: medio-

sagital, transversal şi vertical.

Am utilizat un articulator

programabil, cu valori medii ale

tuberculuilui articular de 33° şi o distanţă intercondiliana de 10,5 cm intre index şi

axa balama. (fig. 7)

1.4 Realizarea machetei

Înainte de începerea confecţionării machetei propriu-zise, am îndepărtat soclul

modelului şi cu un disc abraziv am secţionat modelul mezial şi distal de fiecare bont. În

acest mod am obţinut un model cu bonturi mobile. (fig. 8)

Fig. 7 Modelele montate in articulator

Fig. 8 Modelul de lucru cu bonturi mobile

IPS e.max Press

32

Etapele propriu-zise în realizarea

machetei au fost:

Pensularea lacului distantator, pe

supafata bonturilor în două straturim cu

excepţia a 1 mm de la limita cervicala a

pragurilor circulare, pentru a obţine şi o

etanşeizare cât mai bună. Scopul lacului

distantator este acela de a facilita detaşarea

machetei de pe model şi de a asigura spaţiul

necesar cimentului de fixare al lucrării

protetice. (fig. 9)

Izolarea bonturilor am realizat-o cu

ulei de parafină

Imersia în baia de ceară topită a fiecărui bont în parte, timp de o secundă, după

care am îndepărtat cu o spatula de ceară de sub limita preparaţiei.

Am adiţionat ceară de colet la nivel cervical, iar surplusul l-am îndepărtat prin răzuire

până la o grosime de aprox 1 mm până la obţinerea unei margini fără denivelări la

nivelul pragului circular. (fig. 10)

Modelarea capelor am realizat-o cu o spatula electrică, prin depunerea de ceară

pentru modelaj, până la o dimensiune care să asigure rezistenta scheletului, şi

anume: 1 mm la nivelul pragului, 1,2 în treimea medie, şi 1.5 la nivel incizal.

Grosimea minimă a scheletului este 1 mm. Dacă nu este respectată această

dimensiune a capelor coroanele pot suferii fisuri, delaminari sau fracturi.

Fig. 9 Pensularea lacului distantator

IPS e.max Press

33

1.5 Ambalarea

Scopul ambalării este obţinerea tiparului. În

cadrul acestei etape am efectuat pregătirea

machetei prin:

Aplicarea tijelor de turnare am realizat-o

în funcţie de dimensiunea şi volumul

matricei de ceară, am ataşat o tijă de

turnare axială în direcţia curgerii

materialului ceramic. Am folosit profile de

ceară rotunde Ø 2,5 – 3 mm şi o lungime

de 5 mm. Matricele de ceară le-am fixat

pe capacul conformatorului la o înclinaţie

de 45 – 60 de grade. Distanţa între inelul

conformatorului şi lucrare a fost de 11

mm. Aceste rapoarte au fost stabilite cu

ajutorul unui şablon special furnizat de

Fig. 10 Premodelarea capelor

Fig. 9 Aplicarea tijelor de turnare cu ajutorul sablonului

IPS e.max Press

34

producător. Angulaţia tijelor fiind extrem de importantă în vederea facilitări

curgerii ceramicii plastifiate.

Degresarea cu solvenţi ai acizilor graşi

(alcool, solvenţi organici), cu rolul de-a

reduce

tensiunile superficiale de la nivelul

machetei, astfel încât masa de ambalat

să adere cât mai

intim la suprafaţa machetei, şi să nu

apară plusuri la turnare

Detensionarea prin utilizarea spray-ului

Waxit

Ataşarea machetei la un dispozitiv

cilindric de centrare care are aceleaşi

dimensiuni cu cele ale lingoului ceramic

şi a tijei de presare.(Fig. 11)

Ambalarea am efectuat-o cu un material de ambalare special IPS PressVest Speed după

următorul procedeu:

Am cântărit 100 g masă de ambalat (pulbere),

am adăugat 16 ml lichid şi 11 ml apă distilată în cuva vaccum

malaxorului

am omogenizat cele 2 componente manual, până la dispariţia

pulberi, după care am ataşat cuva la vaccum-malaxor.

Timpul de malaxare a fost 2.5 min

Turnarea masei de ambalat am efectuat-o sub o vibrare continuă, cu ajutorul măsuţei

vibratoare. Am aşteptat priza masei de ambalat şi am scos tiparul din inelul de turnare.

Fig. 11 Macheta pe dispozitivul de centrare

IPS e.max Press

35

1.3 Preîncălzirea Tiparului

Preîncălzirea este operaţia în timpul

căreia, prin eliminarea materialului de

machete din masa de ambalat, se obţine

spaţiul cavitar al tiparului care reproduce în

negativ suportul ceramic.

În cadrul acestei operaţiuni are loc:

Uscarea masei de ambalat

Eliminarea cerii de machetă

Dilatarea compensatorie a tiparului

În cuptorul de preîncălzire s-a introdus doar tiparul, ceea ce e diferit faţă de

sistemele precedente unde împreună cu tiparul se introducea şi lingoul ceramic şi tijă de

presare. În cazul e. max Press acestea trebuie să fie reci.

Temperatura cuptorului de preîncălzire în momentul introduceri tiparului trebuie să fie în

cazul IPS PressVest Speed de 850 °C iar în cazul IPS PressVest temperatura camerei.

Fig. 12 Ambalarea

Fig. 13 Cuptorul de preancalzire

IPS e.max Press

36

Acesta trebuie poziţionat în cuptor cât mai în spate, şi cu deschiderea în jos. Tiparul a

rămas în cuptor 45 min. Dacă ringul este de 200 g timpul menţinerii creşte la 60 min.

Injectarea

Am pornit EP500 şi l-am lăsat să se

încălzească la o temperatură de 700°C.

Această temperatură am păstrat-o 30 de

minute. Am selectat programul pentru

tehnica Staining T = 1075°C. Am pornit

programul cu cuptorul gol. Am scos

tiparul din cuptorul de preîncălzire şi am

poziţionat ingot-ul de ceramică ales

pentru injectare şi tijă de presare.

Tot ansamblul l-am introdus în

cuptorul de presare cât mai repede pentru a

nu scădea temperatura tiparului. Cuptorul

de injectare are parametrii de

temperatură şi presiune prestabiliţi, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos:

p B t T H V1 V2 Pressure N

01 700°C 60°C 1075°C 20 500°C 1075c'C 5 bar -

01 1292°F 1 08°F t967°F 20 932° F 1967°C 5 bar -

Legendă:

P = numărul programului

H = timp de menţinere

B = temperatura de aşteptare V1 = vacuum on

t/*= coeficient de creştere a

temperaturii 7min.

V2 = vacuum off

T = temperatura de ţinere Pressure = presiune de

injectare

Fig. 14 Cuptorul de presare/ardere EP500

IPS e.max Press

37

În incita cuptorului de injectare (fig.

15), temperatura este crescută cu

60°C/min. Până la temperatura de 1100°C.

După 20 de minute de la atingerea

temperaturii maxime prestabilite, se începe

procesul de injectare la o presiune de 4

bari. Pistonul de injectare progresează cam

cu 0,3 mm/min.

După ce programul de ardere a luat sfârşit, am scos imediat tiparul din

cuptor, iar cuptorul l-am închis. Am pus tiparul pe un suport special sub formă de

grilaj, pe care îl are cuptorul în dotare, şi am aşteptat să se răcească la

temperatura camerei.

Ceramică sticloasă IPS Empress este alcătuită dintr-o fază sticloasă şi o fază

cristalină de leucit. Cristalele de leucit sunt crescute parcurgând mai mulţi paşi ai

procesului de fabricaţie până la mărimea câtorva microni. Produsul semi-finalizat, sub

formă de pulbere, este apoi presat în ingot-uri (pastile de ceramică) şi sinterizat.

Rezistenţa la flexiune a acestor ingot-uri a fost îmbunătăţită de la 138 ± 12 MPa

(Empress 1) la 400 ± 40 MPa.

Condensarea, în urma presiunii, rezultată din structura de cristale

de leucit în matricea de sticlă, va conduce la creşterea rezistenţei.

În timpul tratamentului termic, în masa ceramică sticloasă se

dezvoltă cristale de leucit, care vor avea rolul de a bloca transmiterea

fisurilor prin masa ceramică, îmbunătăţind astfel rezistenţa la rupere.

Fig. 15 Tiparul in cuptor

IPS e.max Press

38

2.8. Dezambalarea

Am realizat-o după aproximativ 60 minute. După răcire, inelul de

ambalat ar trebui să prezinte fisuri. Acest fisuri se produc în timpul răcirii şi

nu compromit rezultatul ciclul de presare.

Pe tiparul răcit am trasat lungimea tijei de presare (fig. 16). Am

secţionat tiparul cu un disc abrazat, după linia trasată pentru a obţine o

separare cât mai exactă a tijei de oxid de aluminiu de ceramică presată

Dezambalarea nucleelor de ceramică (fig. 16)

am realizat-o prin secţionarea suprafeţelor

exterioare ale tiparului cu un disc diamantat,

sub răcire continuă cu apă, pentru a evita

supraîncălzirea nucleului

Şi apariţia ulterioară a fisurilor în stratul de

ceramică.

Am îndepărtat stratul de reacţie format

la presarea IPS e. max Press folosind lichidul

Invex, fiind scufundat în el timp de 30 de

minute. Am clătit abundent cu apă, iar apoi am sablat (fig. 18) nucleul ceramic cu

Fig. 16 Dezambalarea

Fig. 17 Nucleul ceramic eliberat din masa de ambalat

IPS e.max Press

39

oxid de aluminiu (tip 100 microni) la presiune de 1 bar.

2.9. Verificarea nucleului pe model

După ce am dezambalat, nucleele de ceramică

le-am prelucrat în vederea aplicării straturilor

de ceramică, după cum urmează:

Fig. 18 Evidentierea unghiului corect de sablare

Fig. 19 Capele ceramice sablate

Fig. 20 Instrumentarul de prelucrare mecanica

IPS e.max Press

40

am secţionat tija de turnare cu un disc diamantat subţire, am folosit

freze diamantate (fig. 20) pentru

nivelarea capei la punctul de contact cu

tija, având în vedere evitarea

supraîncălzirii prin umezire continuă cu

un burete cu apă, deoarece aceasta

determină formarea de puncte de

fractură nedorite, care ulterior vor

compromite stabilitatea restaurării

protetice integral ceramice.

am îndepărtat lacul distanţator de pe bontul modelului de lucru şi am aşezat

cu atenţie capa de ceramică pe bont (fig. 19) în cazul în care la inserarea

capei pe bont se interferă iregularităţi, se acoperă bontul cu un strat subţire

de pastă de control şi se poziţionează capa din nou pentru a evidenţia

iregularităţi. Acestea le-am îndepărtat atent cu o freză fină diamantată, după

care am ajustat marginile am verificat în ocluzie existenţa spaţiului necesar

depunerii straturilor ceramice.

2.10. Depunerea şi arderea straturilor de ceramică

Fig. 21 Capele ceramice pe model

IPS e.max Press

41

Înaintea începerii

depunerii propriu-zise de

ceramică de placare, capele

le-am curăţat de impurităţi

cu ajutorul Steamer-ului şi cu

un lichid special de la firma

Ivoclar.

Am poziţionat nucleul

ceramic pe model şi am

depus succesiv straturile de

ceramică feldspatică pentru

placare (cervical, dentină,

incizal) In vederea

individualizării morfologiei şi esteticii, am folosit materialele din trusa IPS e. max

Ceram.

Am depus primul strat de ceramică cu ajutorul unei pensule, urmărind relaţia

de ocluzie şi realizarea corectă a punctelor de contact cu dinţii vecini, după care am

sinterizat (fig. 22). După sinterizarea şi răcirea lentă a lucrării aceasta se verifică pe

model.

Am prelucrat suprafeţele cu freze

diamantate de diferite granulaţii, am

curăţat cu ajutorul steamer-ului, am

uscat şi am depus următorul strat de

ceramică. La rândul lui, acest strat se

sinterizează (fig. 23), se răceşte lent

şi se prelucrează pentru a ajunge la

forma dorită.

Fig. 22 Depunerea straturilor de ceramica

Fig. 23 Depunerea straturilor de ceramica

IPS e.max Press

42

În modelarea acestei lucrări am ţinut cont de diagrama de stratificare:

• grosimea scheletului IPS e. max Press: minim 0,8 mm

• grosimea startului de dentină: cervical 0,6 mm; incizal 0,4mm

• grosimea stratului de incizal: cervical: 0,1 mm; incizal 0,3mm

2.11. Glazurarea

Glazurarea se poate face prin mai

multe metode, sistemul e. max

beneficiind de o varietate bogată în

vederea coloraţiei ulterioare, datorită

faptului că prin această metodă se

realizează şi coroane complect

anatomice, care nu necesită placări cu

ceramică ulterior. Acestea vor fii

„pictate” imediat după presare şi

prelucrare mecanică, etapele fiind mult

reduse se obţin rezultate foarte bune din punct de vedere estetic şi funcţional.

Metoda se foloseşte în general

pentru punţile posterioare de mică

întindere (3 elemente) sau pentru coroane

posterioare datorită faptului că rezistenţa

coroanelor realizate prin această metodă

este mai crescută decât metoda prin

placare. IPS e. max Ceram Glaze Powder

este o pulbere care prin mixare cu lichidul

IPS e. max Ceram Glaze and Stain Liquid,

rezultă o pastă fluidă care va fii aplicată pe

coroane. (fig. 25)

Sinterizarea acestui strat se face la o temperatură de 750°C

Fig 24 Lichidul pentru glazurare si produse pentru machierea coroanelor

Fig. 25 Glazurarea

IPS e.max Press

43

Concluzii

1. Sistemele integral ceramice IPS e.max Press asigură o rezistenţă foarte bună a

lucrărilor şi totodată individualizarea culorilor.

Fig. 26 Coroanele e.max cimentate

IPS e.max Press

44

2. Tehnica e.max este relativ uşor de aplicat şi timpul de lucru este asemănător celui de

la coroanele metalo-ceramice.

3. Preţul de cost este relativ crescut, datorită pierderilor de material ceramic în etapa de

presare.

4. Abrazia fiziologică a antagoniştilor, deoarece are duritatea asemănătoare cu a

smalţului.

Bibliografia

1. BRATU D., FABRICKY M. - „Sisteme Integral Ceramice", Editura Helicon,

Timişoara 1998, pag. 20-21

2. BRATU D., FABRICKY- „Sisteme Integrai Ceramice", Editura Helicon,

Timişoara 1998, pag. 22-23

3. MC LEAN J. W./ HUGHES, T. H. , „The reinforcement ofdental porcelain

crowns using a platinum alloy perfomed by copying technique", Britsh Dentar

Journal 1997, pag. 22-23

4. OLTEANU I. - „Chimia materialelor dentare", Editura Albastră, Cluj- Napoca

1995, pag. 53-55

5. BORZEA D. - „Ceramica in stomatologie", Editura Dacia, Cluj- Napoca 2000.

pag. 15-17

6. HOBO S. IWATAT - „Castable apatite ceramics as a new

biocompatible restorative material" 1996, pag. 135-141

IPS e.max Press

45

7. EPISTAU A. C. „Cosmetica dentară", Editura MAD LINOTYPE, Buzău, 2002,

pqg. 30-52

8. CHIRAII.-„Proteza conjunctă plurală ", Litografia U.M.F., Cluj- Napoca 1981

9. BORZEA DORIN, BACIU SORANA, DIANA DUDEA - „Proteza parţială

fixă", Editura Med. Universitara I. Haţieganu, Cluj-Napoca 2002, pag. 163-

176

10. BRATU D., NUSSBAUM M. - „Bazele clinico-tehnice ale protezelor

parţiale fixe", Editura Medicală, Bucureşti 2000

11. RÂNDASU I. - „Proteze dentare", Editura Medicală, Bucureşti 1993

12. BRATU D. - „Materiale dentare în laboratorul de tehnica dentara", Editura

Helicon, Timişoara 1994

13. CRAIG ROBERT G. - „Restorative Dental Materials 10Editura Mosby - Year

Book Inc, Saint-Louis 1996, pag. 6-20

14. MUIA P. J. - „Esthetic Restorations" - Improved Dentist Laboratory

Communications Quintessences Books 1993, pag. 19-21, 41-80

15. IPS e.max Press Staining Technique (instrucţuni de utilizare)

16. http://www.ivoclarvivadent.com/zoolu-

website/media/document/9808/IPS+e-max+Press Documentari Stiintifice

IPS e.max Press

46