6. functii de relatie

STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMELOR VII


II. FUNCŢII DE RELAŢIE

1. SENSIBILITATEASensibilitatea şi mişcarea la planteSensibilitatea la animale:

- organe de simţ la mamifere (ochiul, urechea, nasul, limba, pielea) - structură şi rol; - deficienţe senzoriale la om: (miopie, hipermetropie, strabism, astigmatism, surditate) -

manifestări, cauze şi remedii; - sistem nervos la mamifere - SNC (măduva spinării, encefal -localizare, componente, rol); - boli ale SNC la om (boala Parkinson, paralizie, epilepsie, scleroză în plăci) - manifestări,

cauze şi prevenire şi factori de risc (consum de droguri, alcool, cafea, tutun).

2. LOCOMOŢIA LA ANIMALESistem locomotor la mamifere (scheletul şi musculatura membrelor).

1


II. FUNCŢII DE RELAŢIE

RolFuncţia de relaţie a organismului asigură integrarea organismului în mediu prin sensibilitate şi

mişcare: – sensibilitatea asigură perceperea de stimuli din mediu; – mişcarea reprezintă răspunsul organismului la stimulii din mediu.

Sensibilitatea şi mişcarea la plantePlantele răspund la stimulii mediului prin mişcări ale celulelor şi organelor, precum şi mişcări de

creştere.1. Tactismele – sunt mişcări ale celulelor mobile:

ex. gametul bărbătesc are chimiotactism pozitiv (este atras chimic de cel femeiesc) 2. Tropismele – sunt mişcări de creştere cauzate de direcţia de acţiune a unui stimul:

ex. geotropism - creştere cauzată de direcţia de acţiune a forţei gravitaţionale (rădăcina are geotropism pozitiv - creşte în sensul acţiunii forţei gravitaţionale);

fototropism - creştere cauzată de direcţia de acţiune a luminii (tulpina şi frunzele au fototropism pozitiv - cresc în direcţia de acţiune a luminii; floarea soarelui are fototropism pozitiv);

hidrotropism - rădăcinile se curbează spre zonele cu multă umiditate (au hidrotropism pozitiv);

tigmotropism - tropism de contact (cârceii de viţă de vie cresc în jurul unui suport.3. Nastiile - mişcări provocate de variaţii ale intensităţii stimuliluor.

ex. termonastii - închiderea florilor de lalea la frig şi deschiderea lor la temperatură ridicată;

fotonastii - închiderea florilor la întuneric şi deschiderea lor la lumină (zorele, rochiţa rândunicii, păpădie) sau invers (regina-nopţii);

seismonastii - strângerea foliolelor la mimoză la atingeri, şocuri mecanice.

Sensibilitatea la animaleOrganele de simţ ale mamiferelor conţin receptori care au proprietatea de a transforma stimulii

din mediu în influx nervos. Impulsul nervos va fi condus prin intermediul nervilor până la centrii nervoşi unde va fi transformat într-o senzaţie.

stimul –––––> influx nervos –––––> senzaţie(mediu) (organ de simţ) (centru nervos)Tipuri de receptori:

- în funcţie de localizare– exteroceptori (în organele de simţ), – interoceptori (în organele interne), – proprioceptori (în muşchi, tendoane, articulaţii).

- în funcţie de natura stimulilor receptaţi – fotoreceptori (celule cu conuri şi bastonaşe din retină - pentru lumină)– chemoreceptori (neuroni din mucoasa olfactivă şi celule cu cili din mugurii gustativi)– mecanoreceptori (receptori acustici şi statici din urechea internă; vibroreceptori, receptori tactili

din piele)– termoreceptori (din piele)

2


Ochiul – este format din organe anexe şi glob ocular.1. Organele anexe – muşchi, pleoape, gene, sprâncene, glande lacrimale, conjunctivă2. Globul ocular

– 3 tunici – sclerotica (tunica externă) - tare şi albă, se continuă anterior cu corneea transparentă;

– coroida (tunica medie) - vascularizată şi pigmentată, formează anterior irisul cu muşchi radiari şi circulari, care lasă o deschidere - pupila;

– retina (tunica internă) - formată din - celule fotoreceptoare - neuroni bipolari şi multipolari.

Celulele fotoreceptoare – cu conuri (pentru vederea diurnă şi colorată) – cu bastonaşe (pentru vederea nocturnă)

Retina prezintă - pata oarbă (locul prin care iese nervul optic din globul ocular si e lipsita de fotoreceptori)

- pata galbenă (locul unde se formează imaginea – medii transparente (refringente) = aparatul optic

- corneea transparentă- umoarea apoasă- cristalinul (lentilă biconvexă, convergentă, care se adaptează pentru

vederea de aproape prin bombare, iar pentru vederea la distanţă prin aplatizare)

- umoarea sticloasă

Urechea – este formată din:– urechea externă – pavilion + canal auditiv – este separată de cea medie prin timpan;– urechea medie – are un lanţ de 3 oscioare: ciocănel, nicovală, scăriţă – cu rol de

conducere a vibraţiilor timpanului spre urechea internă; comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio;

– urechea internă - formată din labirintul membranos, protejat de labirintul osos;- în labirintul membranos se află endolimfă, iar în labirintul osos perilimfă - labirintul este format din:

3


- 3 canale semicirculare (care conţin receptori pentru echilibru stimulaţi de mişcările corpului în jurul axelor sale)

- utriculă şi saculă (care conţin receptori pentru echilibru stimulaţi de variaţiile acceleraţiei liniare a corpului)

- melcul (care conţine receptori acustici stimulaţi de undele sonore.Celule receptoare din urechea internă au cili care sunt stimulaţi de mişcările endolimfei.

Nasul – este format din cavitatea nazală, care este împărţită (de către septul nazal) în două fose nazale.

Cavităţile nazale sunt căptuşite cu:- mucoasa respiratorie, cu rol în încălzirea, purificarea şi umezirea aerului inspirat, - mucoasa olfactivă, cu rol de percepere a substanţelor chimice volatilizate

Receptorii olfactivi sunt reprezentaţi de neuroni bipolari din mucoasa olfactivă – sunt celule chemosensibile care au câte o singură dendrită scurtă, ce proeminează în mucusul de la suprafaţa mucoasei olfactive. Axonii străbat baza cutiei craniene şi fac sinapsa în bulbii olfactivi ai creierului.

Mirosul permite detectarea substanţelor care au o semnificaţie: hrană, pericol etc.

LimbaReceptorii gustativi sunt situaţi în mucoasa limbii, a cavităţii bucale, a faringelui şi se

numesc muguri gustativi. Ei sunt celule chemosensibile în formă de fus asociate cu celule de susţinere. Celulele receptoare din mugurii gustativi au cili care sunt stimulaţi de substanţele chimice

dizolvate în salivă. La bază, ele sunt înconjurate de dendritele unor neuroni, care vor conduce impulsurile la encefal.

Majoritatea mugurilor gustativi sunt plasaţi pe papile gustative.Gustul are rol în alegerea hranei, în declanşarea unor reflexe digestive.

4


Pielea – este cel mai mare organ al corpului (aprox. 2 m2).– are funcţii multiple: de organ de simţ, de protecţie, de reglare a temperaturii, excreţie etc.

În piele sunt numeroşi receptori tactili, termici şi receptori pentru durere (algici) – sunt de natură nervoasă, fiind reprezentaţi de terminaţii nervoase – libere sau încapsulate.

Fibrele nervoase preiau impulsurile nervoase de la receptorii din piele şi le conduc spre măduva spinării şi encefal.

5


Sistemul nervos la mamifereDin punct de vedere funcţional, sistemul nervos este compus din două compartimente1. Sistemul nervos somatic (al vieţii de relaţie) – integrează organismul în mediul de viaţă2. Sistemul nervos vegetativ – reglează activitatea organelor interne. Între cele două sisteme este o strânsă legătură.Din punct de vedere structural, ambele componente ale sistemului nervos sunt compuse din două

compartimente:1. Sistemul nervos central

– cuprinde – creierul (trunchi cerebral, cerebel, diencefal, emisfere cerebrale)– măduva spinării

– conţine centrii nervoşi - care primesc informaţii de la receptori, le prelucrează şi transmit comenzi la efectori (muşchi sau glande).

2. Sistemul nervos periferic

– face legătura dintre sistemul nervos central şi organele corpului

– este compus din – nervi (cranieni şi spinali)

– ganglioni nervoşi

Măduva spinării– are două tipuri de protecţii

– osoasă: canalul vertebral;– membranoasă: meningele = trei învelişuri suprapuse care acoperă, protejează şi hrănesc organele

sistemului nervos central); între foiţele meningelui se află lichidul cefalorahidian.– în secţiune transversală, măduva prezintă:

substanţa cenuşie - situată central; - conţine corpii celulari ai neuronilor, care formează centrii nervoşi ai reflexelor spinale;

substanţa albă - situată la periferie;

- conţine axoni grupaţi în fascicule,care asigură funcţia de conducere a impulsurilor nervoase: a) spre encefal, prin căi ascendente, senzitive

b) dinspre encefal, prin căi descendente, motorii c) între etajele măduvei.

Reflexele care au centrii nervoşi în măduvă se numesc reflexe medulare, care pot fi:· reflexele somatice: reflexe monosinaptice - cuprind în arcul reflex doi neuroni: unul senzitiv şi

unul motor. Prin astfel de reflexe se contractă muşchii care menţin poziţia corpului

reflexe polisinaptice - cuprind în arcul reflex unul sau mai mulţi neuroni de asociaţie, în afara neuronului senzitiv şi a celui motor. Sunt reflexe de apărare (ex. reflexele de flexie).

● reflexe vegetative: defecaţia (eliminarea fecalelor), micţiunea (eliminarea urinei), reflexe sexuale, vasoconstricţia.

Activitatea reflexă a măduvei la mamifere este coordonată de centrii nervoşi encefalici.

6


Creierul (Encefalul)Este format din: trunchi cerebral, cerebel, diencefal şi emisfere cerebrale.

1. Trunchiul cerebral– este situat în prelungirea măduvei şi asigură comunicarea dintre componentele sistemului nervos;– prezintă trei etaje: bulbul rahidian,

puntea lui Varoliomezencefalul

– la suprafaţă are şanţuri longitudinale, continuare a celor medulare şi două şanţuri transversale, care marchează limitele dintre cele trei etaje.

substanţa cenuşie este situată central, ca şi la măduva spinării, dar nu mai formează o masă compactă, ci este fragmentată în nuclei, de către substanţa albă. Nucleii funcţionează automat (ca şi substanţa cenuşie medulară) şi au diferite funcţii: · Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simt, pielea şi muşchii din

zona capului.· Nucleii somatomotori coordonează mişcări ale muşchilor din zona feţei, limbii

şi faringelui.· Nucleii vegetativi sunt centrii unor reflexe: salivar, gastrosecretor, lacrimal,

respiratorii, cardiovasomotorii. La nivelul nucleilor respiratori (centri respiratori) se produc ritmic impulsuri, care ajung la muşchii respiratori, reglând respiraţia pulinonară. Lângă centrii respiratori se află un centru cardiovasomotor.

Nucleii trunchiului cerebral sunt coordonaţi de etajele superioare ale creierului.Reflexele care îşi au centrii la nivelul nucleilor trunchiului sunt înnăscute, se

menţin toată viaţa (nu pot fi uitate). Ele nu depind de experienţa de viaţă şi de aceea se numesc reflexe necondiţionate (exemplu: reflexul salivar).

substanţa albă se află şi la interior, şi la periferie.

2. Cerebelul– este situat dorsal faţă de trunchiul cerebral de care se leagă prin trei perechi de cordoane de substanţă albă numite pedunculi cerebeloşi– este format din două emisfere cerebeloase unite prin vermis.– are suprafaţa brăzdată de şanţuri adânci.

Ř substanţa cenuşie este prezentă - la suprafaţă, unde formează scoarţa cerebeloasă, - la interior, unde formează nuclei cerebeloşi

Ř substanţa albă este prezentă doar la interior.– rolurile cerebelului: - asigură menţinerea echilibrului pe baza informaţiilor primite de la urechea internă;

- controlează poziţia corpului, primind informaţii de la receptorii din muşchi şi articulaţii (proprioceptori);

- asigura precizia mişcărilor comandate de emisferele cerebrale.

3. Diencefalul– este parţial acoperit de emisferele cerebrale;– este format din: talamus, hipotalamus, epitalamus, metatalamus

Substanţa cenuşie formează nuclei. Nucleii diencefalici cei mai voluminoşi (talamici) primesc impulsuri pe căi senzitive, cu excepţia căii olfactive (care intră direct în emisferele cerebrale). Axonii neuronilor diencefalici ajung la scoarţa cerebrală.

– partea inferioară a diencefalului - hipotalamusul, prezintă nuclei vegetativi, cu diferite funcţii: termoreglare, reglează conţinutul în apă a organismului, pofta de mâncare, activitatea organelor sexuale, comportamentul emoţional etc.

7


4. Emisferele cerebrale– sunt cele mai voluminoase organe ale sistemului nervos.– sunt separate incomplet printr-un şanţ interemisferic şi unite printr-o punte de substanţă albă.– la mamiferele inferioare au un volum mai mic şi sunt netede. Cu cât mamiferele sunt mai evoluate, cu atât emisferele sunt mai voluminoase şi au scoarţa cerebrală pliată prin formarea unor şanţuri.

substanţa cenuşie - formează la suprafaţă scoarţa cerebrală, iar la interior nuclei bazali.Scoarţa cerebrală – prezintă arii care îndeplinesc funcţii diferite:

· arii senzitive: vizuală, auditivă, olfactivă, gustativă, somestezică (formează senzaţii)· arii motorii: comandă mişcările, mai ales pe cele voluntare · arii de asociaţie: au funcţie de legătură şi realizează o prelucrare complexă a

informaţiei.– este sediul activităţii nervoase superioare.– prezintă conexiuni între centrii nervoşi care duc la apariţia reflexelor condiţionate, ce se deosebesc de reflexele necondiţionate prin faptul că depind de experienţa de viaţă şi sunt temporare.

Nucleii bazali reglează poziţia şi mişcarea.

8


LOCOMOŢIA LA ANIMALE

STRUCTURA SCHELETULUI LA MAMIFERE

1. Scheletul capului: cutie craniană, oasele feţei2. Scheletul trunchiului: stern, coaste, coloană vertebrală3. Scheletul membrelor

a) superioare: – oasele centurii scapulare: claviculă şi omoplat– oasele membrului propriu-zis: – humerus,

– ulnă (cubitus), radius, – carpiene, metacarpiene, falange

b) inferioare: – oasele centurii pelviene: coxal – oasele membrului propriu-zis: – femur

– rotulă, fibulă (peroneu), tibie, – tarsiene, metatarsiene, falange.

Oasele membrelor prezintă diferite modificări, ca adaptare la diferite condiţii de viaţă, reflectând unitatea dintre forma şi funcţia organelor: mamifere terestre: prezintă modificări în regiunea labelor.

– plantigradele calcă pe toată talpa: ariciul, ursul, omul;– digitigradele calcă numai pe degete: pisica, lupul. – unguligradele calcă tot pe vârful degetelor, iar acestea sunt protejate de o copită: porc,

oaie, cal. La aceste animale se constată reducerea numărului degetelor şi alungirea lor, ceea ce măreşte viteza de deplasare.

mamifere acvatice (foca, delfinul): locomoţia se bazează pe ondularea corpului. Membrele sunt reduse, iar forma este hidrodinamică;

mamifere zburătoare (liliacul): au falangele lungi şi subţiri care susţin membrana aripii. Oasele sunt foarte uşoare.

Scheletul uman prezintă adaptări la locomoţia bipedă:- apare curba plantară (scobitura din talpă);- se lungesc oasele coapsei şi ale gambei;- se lărgeşte centura pelviană;- coloana vertebrală este curbată în forma literei S (modificarea îi asigură o rezistenţă elastică în poziţie verticală).

Musculatura reflectă, de asemenea, adaptările la un anumit mod de locomoţie.

STRUCTURA SISTEMULUIMUSCULAR LA MAMIFERE (OM)

Muşchii membrelor superioare: deltoid (umăr), biceps brahial, triceps brahial muşchii antebraţului.Muşchii membrelor inferioare: croitor, cvadriceps femural, triceps sural, muşchii grupului anterior al gambei, muşchii grupului posterior al gambei.

Structurile nervoase care coordonează muşchii scheletici se adaptează corespunzător. Numărul de neuroni care controlează un grup de muşchi corespunde volumului muşchilor respectivi, preciziei şi fineţii mişcărilor respective. Astfel, la om, zonele din aria motorie a scoarţei cerebrale care controlează mâinile şi limba sunt mai mari decât cele corespunzătoare altor zone ale corpului.

9


10


DEFICIENŢE SENZORIALE LA OM

BOLI CAUZE MANIFESTĂRI PREVENIREMIOPIA · Glob ocular alungit

· Creşterea puterii de refracţie a cristalinului

· Privitul de aproape la calculator, TV, · Cititul la lumină slabă

· Formarea imaginii în faţa retinei Corecţia : cu lentile divergente,

biconcave

· Când scriem sau citim lumina să cadă pe obiect şi nu pe ochi

· Iluminatul suficient pentru evitarea obosirii ochilor

· Distanţa optimă între ochi şi carte de 25-30 cm

· Ochelari fumurii în cazul luminii puternice

HIPERMETROPIA · Glob ocular mai turtit· Scăderea puterii de refracţie a

cristalinului

· Formarea imaginii în spatele retinei

Corecţia : cu lentile convergente, biconvexe

ASTIGMATISMUL · Curbura neuniformă a cristalinului sau a corneei

· Focalizarea razelor de lumină în puncte diferite

Corecţia : cu lentile cilindriceSTRABISMUL · Slăbirea unuia din muşchii externi ai

globului ocular· Axele optice ale celor 2 globi

oculari nu sunt paralele (privire în cruciş)

Corecţia : chirurgical sau exerciţii medicale

SURDITATEA

· leziuni ale urechii externe sau medii, care împiedică sau diminuează transmiterea sunetelor, obturarea canalului auditiv prin dopuri de ceară, îngroşarea timpanului după inflamaţii repetate, spargerea timpanului (surditate de conducere)

· leziuni ale nervului acustic, leziuni ale centrului nervos din creier (surditate nervoasă)

· sunete foarte puternice (peste 120 decibeli pot cauza durere, iar peste 140 pot distruge receptorii acustici)

· scăderea acuităţii auditive· dispariţia totală a sensibilităţii

auditive

· Menţinerea unei igiene perfecte a urechilor

· Evitarea loviturilor şi introducerea de corpi străini în ureche

· Tratarea infecţiilor dentare, amigdaliene şi a răcelilor

BOLI ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL LA OM11


BOLI CAUZE MANIFESTĂRI PREVENIREBOALA PARKINSON

· Degenerarea progresivă a sistemului nervos

· Rigiditate musculară generalizată· Tremurături ale mâinilor şi

picioarelor· Mers rigid, cu paşi mici şi corpul

aplecat înainte

· Practicarea unui regim de viaţă raţional în care să alterneze activitatea cu odihna

· Prevenirea surmenajului

· Evitarea consumului excesiv de tutun, alcool, cafea

· Evitarea consumului de droguri

· Asigurarea unei bune nutriţii

PARALIZIA · Inflamarea sau leziunea unui nerv datorate unor: infecţii, ruperi de vase sangvine, tumori, loviri sau distrugeri ale nervului

· Monoplegie (paralizia unui membru),

· Hemiplegie (paralizia jumătăţii superioare sau inferioare a corpului),

· Tetraplegie (paralizia tuturor membrelor)

EPILEPSIA · Modificări bioelectrice la nivelul unui grup de neuroni care încep să descarce impulsuri electrice ritmice

· Infecţii acute· Malformaţii congenitale ale SNC· Traumatisme craniene· Alcoolism· Tumori cerebrale

· Convulsii, pierderea cunoştinţei, agitarea membrelor

· Înţepenirea corpului, încetinirea respiraţiei, muşcarea limbii

· Fază de comă, după care persoana se trezeşte şi nu-şi aminteşte de criză

SCLEROZA ÎN PLĂCI

· nu are o cauză clară · Leziuni şi cicatrici sub formă de plăci în substanţa albă datorate distrugerii tecii de mielină

· Tulburări de echilibru, de coordonare a mişcărilor, de vorbire, de vedere

12

6. functii de relatie

Documents