Copertd: I onul Ardel e anu- p ai c iTehnoredacto r : Ro di c a B o ac d

Secretar de redac{ie: Paulina LdmdEanu

@ 2018 Editura PaideiaStr. Tudor Arghezi nr. 1 5, sector 2

Bucuregti, Romdniatel.: 021.316.82.10

e-mai I: offi ce@paideia.rowwwpaideia.ro

www.cadourialese.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom0nieiVLADUTESCU, GHEORGHE

Ontologie gi metafizici la greci : filosofia elenistici /Gheorghe Vl6du{escu. - Bucuregti : paideia, 20lg

Con{ine bibliografieISBN 978-606 -7 48-240-9

t4

Gheorghe Vl6dulescu

ONTOLOGIE5r METAFTZICA

LA GRECIFilosofiq elenisticd

paideia

Cuprins

Introducere ....:...............'..............5

A. Peri physeos .................."..".21

1. $coala academic6... ."....."......21

2. Aristotelismul dupd Aristotel ............ ...'.....29

3. $coalamegaricd..... ......"........47

4. Stoicismul..

5. Epicureimul ....'...65

6. Scepticismut................... ........85

B. Peri anthropou physeos .......95

in loc de incheiere

Grecia dupd Grecia ..........'...125

Addenda.... ............151

l. Cicero qi epicureismul ............................. 1 5 1

2. Cicero qi stoicismul .............. 155

3. Lucretius qi epicureismul................ ......... 169

Bibliografie ............175

Gheorghe Vlidufescu

ca unu, intruc6tva ca in logica heracliteand. AgafiinJa era deopotrivd formd gi materie, altfel decdtla Aristotel. Incorporal principiul activ, se ocoleadificultatea incomunicabilitdlii; acesta miqcAnd -ordondnd, in timp ce celalalt ca materie era migcat

- informat.Nu dintre cele mai tari, metafizica stoiciand nu

este nici un fel de parantezd, peste care se poatetrece. At6ta gi in modul ei de a fi era copdrtaql laintregul in devenire al metafizicii grecegti gi prinaceasta a celei urmdtoare.

Intens eticizante, filosofiile elenistice poate cdfbceau din metafizicd doar un mijloc. Totugi, cear fi metafizica frrd om? Platon incd in Critias,in Republica, in Politicul, in Legi, cam asemeneademiurgului din Timoios, instituia omul in cetateasa cu ochii la ,,idei", la principiile de intemeiere gide organizme ale ontologiei gi metafizicii sale.

Filosofia proprie epocii, indeosebi, fie ea ,,dog-maticil', fie ea scepticistd (,,scopul scepticului estenetulburarea raportatd. la opinii", p.H. I,25) este,ce-i drept, eticizantd,prin apdsare, ceea ce nu numaici n-o deturna, dar era mai pe mdsura provocdriloromului. Marile schimbdri indreaptd mai mult omulasuprS-gi, fhcdndu-l sd mediteze mai dramatic asu-pra condiliei gi destinului sdu.

A. I)DRI IIHY$EOS

L. $coala academici

incepdnd cu anrrl 347 cdndmureaPlaton, scolarh

era Speusippos, iar din 339 pdniin 314 Xenocrates.

Acestuia ii urma Polemon, iar lui Polemon, Crates,

ultimul scolarh al Academiei vechi. CuArcesilaos,

din 3 14, Academia platoniciand igi inceta existen{a,

aceasta impdrtSgindu-se ,,din inv6{6turile lui Pyr-

rhon" (Sext. Empir. P.H., I, 232). ,,Cum nu existd

nicio solulie de continuitate intre VecheaAcademie

gi Noua Academie, qi aceastd distinclie nu mergea

idrd introducerea unui aftificiu, Diogenes Laertios

introducea subdiviziunea suplimentard, vorbind de

o Academie de mijloc, cu Arcesilaos ca fondatorgi reprezentant" (Brun, L'Acqdemie in Histoire de

la philosophie I, 612). Noua Academie igi incepea

istoria sub scholarhatul lui Lacydes (intre 241-

40 Si 242-22), presupunea Diogenes Laertios (IV,

59), dar mai sigur cu Carneades din Cyrene (m.?

129 ante), care o indrepta cdtre probabilism (intre

Lacydes gi Carneades este un interval incert; celui

dintdi i-ar fi urmat Telecleos, iar acestuia Evandros,

din2l6-15 pdnd nu se gtie cdnd. Carneades venea

dupd el). Lui Carneades i-ar fi succedat un alt Car-

neades (tAnirul fiu al lui Polemarchos, m. 13l-30),lui Crates din Tars (m. ultimul deceniu al seco-

lului II), iar acestuia Cleitomachos din Cartagina

(pdnd la 110-9). Philon din Larissa (m. 85) avea

si fie ,,princeps Academicae novae", a paIra,

probabilistd, asemenea celei de atreia, dar venind

cu opinii noi" (Cicero, Brutus, 89:. Acad. pr. YI,

Gheorghe Vlldufescu

l8). Avea sA capete notorietate la Roma, Ciceroinsugi, auditor al lui Philon se ata$ase de filosofiaacademicS. Antiochos din Ascalon (124?-1277?-

69?),il urma pe Philon, dar heterodox, trece drept

scolarhul celei de a cinceaAcademii, stoicizantd, de

sf6rqit de istorie. Cicero care in 79-78il audiase pe

Antiochos, inAthena, cu nostalgie rememora gloriade odinioard aAcademiei: ,,dupd ce l-am ascultat pe

Antiochos... in gimnaziul lui Ptolomeos, impreundcu M. Piso, am hotdrdt sd ne facem plimbarea de

dupd-amiazd la Academie... Dup[ ce am ajuns laAcademie, demnS de renumele ei... M. Piso spu-

se: <Prin chiar firea noastr6, ori doar printr-o trd-ire sufleteascd, ne-a fost dat si ne miqte aceste

locuri unde s-au aflat odinioarl mari oameni...

Md gAndesc la Platon, gtiind ci este locul in care

discuta cu discipolii... ii vaO gi pe Speusippos, pe

Xenocrates gi pe Polemon, elevul sdu>>" (DefinibusV, l,l-2). DeiaAcademia devenise doar un loc ,,depelerinaj spiritual" (Reale, Storio...IY, p 312).

Dupd incercarea lui Eudoros din Alexandria(sec. I ante) de a resuscita gcoala, nu insd in tradi-

tia ei, incepea sS se revind la platonism dar pe

mdsura provocdrilor timpului. Postplatonism, medio-

platonismul nu avea sd fie ,,inapoi la Platon", ci oaducere a sa in epoc5, nu insd prin marea deschidere

metafizicd din dialogll P armenides. Neoplatonicieniide la Plotin la Proclos gi Damascius aveau sd reiaprogramul metafizicii henologice, dezvoltdndu-lformal ca logic6, dar gi ,,verific6ndu-1" prin recon-

struc{ii, ele insele memorabile.in anul 529, insd, qcoala din Athena era des-

fiin\atd, nu pentru cd era neoplatonician5, ci pentru a

fi fost,,in contrast cu Biserica catolicd gi apostolicigi credinla ortodoxd", in timpul scholarhatului luiProclos indeosebi sporindu-gi eclesiastic, rostul(Codex Jusiniqnnos I, 5, 18, 4, p. 57, Krueger).Avea, totugi, sd supravie{uiascd incd o vreme,

Ontologie qi metafzicd la greci 23

dar firav, in concept postantic. in schimb, cu Ps.

Dionisie Areopagitul, neoplatonismul era relansat

in paradigma innoitoare a creqtinismului.2. Nici postplatonicienii (Speusippos, Xeno-

crates), nici medioplatonicienii (Plutarchos din

Cheroneea, Albinus, Celsus, la romani Apuleius),

nu alegeau sd gloseze in marginea filosofleiprimare. Neoplatonicienii incd mai pu{in, ei fiindde gcoald platoniciand in ordine formald cam a$a

cum s-ar putea spune despre logicieni cd sunt incontinuarea doctrinaristicd a lui Aristotel.

Probabil cd qi in Academia platoniciand vorfi fost dintre aceia care repetau in felul lor ceea

ce au invdlat. Acegtia ca aceia,rcare se folosesc

de simple pdreri cam a$a cum unii obignuiesc sd

se innegreascd st6nd la soare", nu vor fi fost ,,cu

adevdrat filosofi" (Platon, Scrrs. VII, 340 e).

Speusippos qi Xenocrates nu erau ataSali dog'matic de filosofia lui Platon, qtiind cd nu existd

nicio scriere in care acesta sb-qi fi expus sistematic

invdldtura qi, mai cu seam6, in{elegdnd c5 aga ceva

nici nu-i era propriu (cf. 341 c).

Filosofla platoniciand era aporeticd; niciun dia-

log nu se incheia rezolutiv, ci interogativ. Unul se

deschidea cdtre altul, toate fiind in unu qi unu intoate.

Aristotel, dintre cei din preajma sa, alegea sd

dezvolte progtamul metafizicii din Parmenides, nu

insd dinlduntrul lui. Henologic acela platonician,

ousiologic avea sd fie celdlalt. Ca sd ducd mai departe

gdndul lui Platon,Aristoteltrebuiasd se despartd de el;

gi s-a despbrfit. Speusippos gi Xenocrates au rdmas

in gcoald chiar dacd fbrd Platon, inci platoniciand,

alegdnd si ducd mai departe ultimul inviJdmdnt,

acela al,,doctrinelor nescrise" - agrapha dogmata.

in prelungire, acestea, agadar, nu erau o rupturd decAt

doar revenire, spre accentuare, la teme predilecte.

Una dintre acestea, pe care aveau s-o extragd cei

24 Gheorghe Vlidutescu

doi scholarhi urmdtori, anume aceea a obiectelormatematice, era parte esenJiala a aporeticii propriiontologiei qi metafi zicii platoniciene.

Fiind prin participare la ,,idei" in phaidon, 101e: ,,nu se puteagdsi nici o altd cauzd.aproducerii lui<dob decdt doar participarea lui la dualitate...; nicica (unu) fdrd, aparticipa la Unitate,,,in Republica529 d- 511 e, obiectele (entitilile) matematice _mathemata,parte a Inteligibilului -No eton suntinsd,secunde fa{d cu eide, dar anterioare gi deasupra,,orizontalei" (care separd cele dou6 ,,lumi": Sen-sibilului - aistheton sau vizibilului - Oraton). innemijlocire fald cu eide ele mijlocesc ,,trecerea"de la acestea la aistheta. in Timaios 53 c - 55 a,

,,triunghiurile" ,,coboar5" gi ludnd ,,materie,, dinkh6ra (locul, receptacolul) trec in condilie depdrfi constitutive ale sensibilelor. La rdndul lor,elementele: focul, aerul, apa gi pamdntul se imbindqi trec unele in altele, urmAnd o aritmo-geometrieriguroasd. Cum plmdntul este compus din cuburi,apa din icosaedre, aerul din octaedre gi foculdin tetraedre sau piramidele, ca intregul lor, sdpresupund dodecaedrul: ,,SeparaJi cele 20 de bazetriungulare ale unui icosaedru regulat, pentru cd 20: 8 x 2 + 4, $i veli avea bazele a doud octaedreregulate qi ale unor piramide, adicd un corpusculde apd poate sd dea doui de aer plus unu de foc.De asemenea, intrucdt 8 : 4 x 2, intr-un octaedruve{i afla bazele a doud piramide, ceea ce inseamndcd un corpuscul de aer poate sd dea doui de foc. $ireciproc, pentru cd 4 x2: B, dar doi corpusculi defoc, pot sd se reuneasci intr-unul de aer, iar intrucdt8x2+ ,L:20, doi corpusculi de aer, divizate urmdndbazele lor, pot sd se reuneascb intr-un corpuscul deapd" (Martin, Etude sur <<Timde>> -II, p.251).

Aristotel, aporetic, intreba ,,pentru ce interme-diare intre cele in sine qi cele de aici,, gi totasemenea, cu scepticism insd, dacd numerele pot fi

Ontologie ;i metafzicd la greci 25

acelea: ,,ca existentS, din ce principii vin" (Metaph.

A.,9,991b25).Dacd luim generarea in sens fizic, este de

neinfeles cum iau nagtere numerele, gi din ce.

Metafizic insd tot a$a cum lucrurile, in paradigmd

platonicianS, sunt ceea ce sunt gi cum sunt prinparlicipare, tot asemenea putem gdndi gi obiectele

matematice. Ele incd mai mult, fiind mai asemenea

,,ideilor", decdt lucrurile.Dar, in lecturd inversd, ,,dinspre noi" nici nu

se pune problema identitatrii mediatorilor, ci a

medierii. Numerele pdreau mai in mdsurd decAt

altele inc6 pythagoricienilor, in a cdror,,scard" ele

porneau din Unitate - monqs gi doimea nedefinit6

- dy^ aoristos, iar la rdndul lor stdteau ca principiipentru puncte, prin puncte pentru linii, prin acestea

pentru suprafe{e, suprafefele pentru solide, solidelepentru elemente, ca din acestea sdrezulte universul.Ele erau un bun ,,artificiu", plurale, putdnd sd dea

seamd de partea hyleticS, iar distincte, ca structuri,de aceea formalS.

Speusippos, mai intdi, aplicat aceleiagi proble-me, mergea mai departe decdt Platon, poate cu riscurimari, dar trebuia mers pdnd chiar in marginea ero-rii. intr-un timp al incercdrilor (la urma urmelor, inlogica insagi a metafizicii) el, ca apoi qi Xenocrates,constituia un model aritmologic al acesteia, inumbra aceluia platonician, henologic, dar nu frrdde folos.

Aristotel, contemporan (el murea in322,Speu-sippos in 339, iar Xenocrates in 314), le obiectapluralismul, ontologic nu atit de ruindtor de in-datd ce fiecare entitate era aa fiin{a parmenidianiinsdgi (ca,,atom", ca,,homoiomereia", ca,,idea",ca,,numdr"), cdt metafizic. Mai multe decdt unu (de

acum conteazdmai pu{in dacd sunt trei sau zece sau

o suti), principiile nu mai aveau cum sd asigure

unitatea gi, deci, sistematicitatea lumii (existen{ei).

Gheorghe VliduJescu

,,CAt despre aceia care iau ca principiu numdrulmatematic qi admit o succesiune nesf6rgitd de sub-

stan{e gi principii diferite pentru fiecare din acestea,

ei aduc intregul lumii la o serie de episoade (cdci osubstanld nu determind in vreun fel altd substanJd,

nici chiar absen{a nu influenJeazF) gi admit osumedenie de principii, numai cd lucrurile nu vorsd fie rdu rdnduite: <Nu-i bund a multora domnia,dar unul in frunte sd stea>>" (Il. 2,2041' Metaph.l07sl37-1076a4).

Urm6nd lui Xenocrates ,,in toate privinJele",apdrdnd ,,cn zel" - diligentor, asemenea lui Crates

gi Crantor, ,,doctrinele anerioare" nu aduceau nimicnou (Diog. Laert, IV, 19; Cicero, Acad. sec.I,9).

Arcesilaos ,,a urmdrit cu asiduitate lec{iilelui Polemon" (Cicero), dar se va fi apropiat de

,,invf,tdturile lui Pyrrhon" zicdnd cd ,,nu se poate

spune nimic despre existentr4 sau nonexisten{a

lucrurilor" (Sext. Empir., P.H. I, 232). PdrAnd,

cum avea sA consemneze Diogenes Laertios (III,8), cd Platon era,,heraclitean" in descrierea,,lumiisensibile", reinterpretarea sa scepticist-probabi-listd, degi precarizanld) avea) ficJionalist, anume

legitimitate. ,,C6pii" nu numai secunde fald crttemeiul lor (,,ideile"), ci gi separate de acestea,

existentele - ta onta nu sunt (prin sine) gi totugisunt (prin participare). Nefiind gi fiind, totdeodatd,

despre ele n-am putea spune nici cd doar sunt (ca

,,ideile"), nici cd doar nu sunt (ca ,,umbrele").Ontologic, intrucdt doar ,,fiin!a" este instituitA,

lucrurile, din aceastd situare, puteau sE fie luate ca

,,aparente" -,,apafenle" - t a dokount a,parmenidian.Ce ar fi de spus despre acestea? Cum ar fi presupus

Cratylos, heracliteanul relativizant, nu aveau cum

sd fie nici gdndite, nici numite, ci, poate, numaiardtate cu degetul. Dar pundndu-se problema per-

cep{iei (gi in urmare ,,gdndirii gi numirii) loq se iese

din cAmpul ontologiei. Cratylos pare sI fi bdnuit

Onlologie ;i metafzicd la greci

,,criza" ontologiei, ca de altfel incd" Parmenides infr. 8.53 - 61 (cu cele doud forme - morphas... dyo,focul ca ,,fiinld" gi pdmdntul ca ,,nefiinJ6") dar, totasernenea, dinspre ea. Marea deschidere avea s-o

infbptuiascd Platon in dialogul Parmenides cdndfbcea o criticd a ontologiei (doctrinei ,,ideilor")dinspre metafizica unului qi multiplului qi incb invederea ei.

Arcesilaos, in deosebire, pentru cd numai lucru-rile erau perceptibile, pornea de la ele ca dateneindoielnice, din acest punct de vedere. Dar fiindgi nefiind ce se putea spune despre ele? Pentruaceasta ar fi trebuit sd se ia in seamd altceva. Ce?

Scepticii ,,igi suspendau judecata" numai privitorla ,,ceea ce ne apare noud gi fbrd asigurare sert6".Arcesilaos insd avea in vedere ,,natura lucrurilor".

Se pare cd un,,scepticist", dacd nu chiar agnostic,el ,,igi punea la probd elevii prin problematicd pentru

a vedea dacd sunt in stare sd-gi ?nsugeascd dogmeleplatonice". Agadar, pdrea numai a fi sceptic, ,,totugielevilor dotati le impdrtdgea concepliile lui Platon.De aceea, Ariston (5.t1F.,I,32M, v. Arnim) a spus

despre el: <din fata e Platon, din spate Pyrrhon, iarla mijloc Diodoros, flindcd recurge la dialecticd qi

felul lui Diodoros, deqi in realitate era platoniciaru>"(P.H.I, 233-234).

,,inv6{dtura sa... nu va fi fost adoptatd decdt de

Lacydes gi perfec{ionatd. de Carneades" (Cicero,Acad. pr. lI, 6).

Asemenea scepticilor respingdnd atagamentele

dogmatice (se opunea intr-at6ta stoicienilor incdt arfi spus despre sine c6,,Fird Hrysippos nici .u..."),era apropiat de aceqtia trecdnd filosofia in criticdmetodicd a ,,congtiin{ei", in deosebire insd, puneau

in locul,,suspenddrii judec d1ii" - epokhe, probabilul

- pithanon. $i scepticii judecau probabilist dife-ren{iind in aceleagi ordini: probabilitilile pe care

ni le dau aceste ,,perceptii" de ,,alte probabilitd{i

Gheorghe Vlidu{escu

de acest fel", ,,inteligibilele de inteligibile". ,,Deexemplu cdnd spunem cd <acelagi turn pare rotund

de departe qi pdtrat de aproape>". Sau, opundnd

,,inteligibilele aparenlelor, ca Anaxagoras (A 97

D.K.) cel care opunea argumentului cd <<zdpada

este albd pe aceea cd zdpada este apd inghe\atd,dar apa este neagrd, deci zdpada este neagrd>". $iincd privitor la cele prezente in opozilie cu cele

trecute sau viitoare (Sextus Empir., R.H. I,31-34).Probabilitatea gi improbabilitatea reprezentdrilor, inconcept scepticist, erau egale, pe cdnd academiciile socoteau ,,pe unele ca probabile, iar pe altele ca

improbabile". Chiar qi pe cele probabile le dife-

renliau gradual, unele fiind doar probabile, altele

probabile pi verificate, iar in deosebire de toate

acestea, altele probabile, verificate gi irevocabile"(P.H., I, 227). in cele int6mplStoare socoteau

,,Cameades gi discipolii sdi"l ,,noi ne folosim de

reprezentarea demnf, de incredere" - pithanephantasia (doar probabild), ,,drept criteriu al ade-

vdrului", ,,in chestiunile controversate ne folosimde reprezentarea negoviielnicS" - aperispastos

phantasia (probabild qi verificatd), ca in cele ce

privesc fericirea ,,de reprezentarea pusd la probd"

- periodeumene phantasia, probabild. verificatd gi

irevocabild, adicd (Sextus, Adv. math.YII, 184).

Exemplificdnd: ,,intr-o odaie intunecoasd un felde ghem produce o reprezentare numai probabildputdnd bdnui cd este un $arpe, pentru acela care

intrd grdbit. Dar omul care cerceteazd cu atenlie

de jur imprejur gi examineazd condiliile in care

se afla obiectul, bundoard imobilitatea, culoarea gi

altele asemenea, ii aparc cd nu este un garpe, ci ofunie; reprezentatea este probabild, dar verificatd".

Rationdnd insS ,,acela igi poate zice cd qi gerpii

sunt nemiqcafi uneori, iarna, de pildd. Aga cd migcd

ghemul cu un b5!. Pundnd la prob6 din toate pdrfile

- periodenmene rcprezentarea iniliald, consimte cd

Ontologie Si metafizicd la greci

este falsd aceea care lua ghemul ca garpe" (P.H. I,227 ; Adv. Math. YlI, 187).

in trepte, reprezentarea probabild gi verificatdera mai aproape de adevdr decdt aceea doar pro-babild, iar cea urmdtoare, incd mai mult, fiindirevocabild, nu insd, in mod absolut, de fiecare

datd mai rdmdndnd ceva intre obiectul de aplicatiegi luarea de cunogtinta din acest punct de vedere,

dominanta este epistemologica - metodologicd.Dar intemeierea este metafizicd, in contra impre-siei de antimetafizicism a probabilismului acade-

mic originar, grecesc, ca gi a aceluia roman (cicero-nian).

Put6nd sd ludm seamd adev dr at de ltcruri, totuqi,intrucdt ele sunt in sine, dar gi fenomenalitate, iar,

in ceea ce ne privegte, suntem in seria lor insd gi

altceva, metafizic, de ele ne vom apropia mereu, gi

tot mereu intre noi gi ele rdmAne ceva de cunoscut.

Faptul de a fi in sine impune interdictia majord,

dar qi fenomenalitatea, prin relativitate, ,,apdtil'intervalul. Aceasta pe de o parte, pe de alta, noiinqine, ca mdsurS, pentru cd aceasta e a noastrd gi

mereu alta qi altfel, relativitatea in ordinea noastrifiind istoricitate, ,,adevdrul" va fi el insugi tot ase-

menea. Altfel spus, adevdrul mai curdnd decdt este,

devine - devenirea este realitatea sa.

2. Aristotelismul dupl Aristotel

Dupd moartea lui Aristotel, in 322, la con-

ducerea qcolii (Lykaion sau Peripatos) veneaTheophrast(os) din Eressos (?370-280), ,,om cu ointeligenJd gi o putere de munc6 surprinzdtoare"ce avea ,,sd se bucure de o cinstire atdt de mare

la atenieni, incdt atunci cdnd Agonides a indrdznits6-i facd proces de impietate, pulin a lipsit ca elinsuqi sd nu fle pedepsit". Cam ,,doud mii de elevifrecventau cursurile lui" datoritd at6t faimei sale ca

Gheorghe Vlidufescu

peripatetician, cdt qi a devotamentului sdu pentru

$coal6 gi auditori: ,,Nu-i uqor sd obrii un public aga

cum doregti, nici chiar un cerc restr6ns. Acela care

igi face cunoscut cursul, trebuie sd vini mereu cu

rectificdri. A amdna orice disculie gi a nu line seama

de criticd este un procedeu pe care tinerii de astdzi

nu-l mai admit" (Diog. Laert.Y,36-38).Degi preJuit de atenienii iubitori de inlelepciune

gi de intelepli (daca numai qcoala lui Theophrast

avea cam doud mii de elevi, cam in acelagi timp cu

ea mai erau altele, nu pufine: post-platoniciand -academicS, kynic6, megaricS, stoiciand, epicuriand,

scepticistd, numdrul auditorilor va fi sporit consi-

derabil, pentru scurt timp), a fost nevoit sd pdrd-

seascdAthena, impreund cu al{i filosofi, atunci cdnd

Sofocles, flul lui Amphiclides, promovase o lege

care interzicea sub pedeapsa cu moartea vreunui

filosofsd conducd o gcoala fErd invoirea consiliuluigi a poporului. Dar, in anul urmbtor, legea fiindabrogatd qi iniliatorul ei pedepsit, filosofii s-au

reintors. Cu ei qi Theophrast (V 38).

,,Figurd de primdmdrime, un formidabil cdutdtor,

un encicloped", cam asemenea lui Aristotel, ca

acesta a scris mult qi mai in toate exerci{iile (Reale,

Storia... [I, p. 127).in poeticd (D e s pre art a p o etic d,

Despre comedie, Despre versificalie), in retoricd(Despre dicliune, Compendiu despre discursuri,Despre artq retoricd), in eticd (Despre virtt$e,Cursuri de eticd, Despre prietenie, Caractere),

in economie (Despre bogd1ie), in politicd (Legile,

Politica, Despre regalitate), in matematici (Istoriage om e tr i e i, Is t or i a aritm et i cii, Is t ori o astronomi e i),infizicl, deopotrivd ca filosofie secundd (a naturii)gi ca qtiin{e ale naturii (Despre probleme fizice,Despre naturd, Fizicile, Despre fizicieni, Opiniile

fizicienilor Meteorologia, Cauzele plantelor,Despre eruplia vulcanicd din Sicilia, Despre mare,

Despre suflete, Despre mirosuri, Despre intelect),in

Ontologie ;i metafizicd la greci 3l

metafizicd. (Despre indoieli/ aporii simple, Despre

cauze, indemn lafilos ofie). intradilia gcolii, aexcelatinlogicd, (Despre definilii, Prefa\d la Topice, Desprenegalie, Despre enthymeme, Despre minciund Siadevdr, Precizdri la enunlul silogismelor). in total227 de titluri gi 232.808 rdnduri; ,,in aqa de marenumdr sunt cA{ile compuse de el" (Diog. Laert., V.

41-50). Multe, foarte multe s-au pierdut, rdmdndndDespre indoieli/ aporii simple, Cauzele plantelor(gase din noud cdrfi), Istoria plantelor (noud cdt\i),Istoria plantelor (noud cdr[i), Cqrqctere Si multe

fragmente din qltele (vd. Frenkian, Note, 159,|aDiog. Laert., p.623).

in Catalogul lui Diogenes Laertios (V 41-50),I apozilia lI, apare Peri ton haplon diaporematon,Despre indoieli/ aporii simple (sau prime dtryFt

Reale care traduce haplos prin simplu).O scolie la aceasta avea sd puni pe seama lui

Nikolaos din Damasc (?40 arte - ?20 post) aso-

cierea cu Metafizica aristotelicd: ,,Andronikos gi

Hermippos nu cunosc aceastd carte de vreme ce

nu au ficut nici o men{iune despre ea in cataloguloperelor lui Theophrast. Dar Nicolaos, in studiulsdu despre Metafizica lui Aristotel - de en te theoriqton Aristotelous Meta ta physika o aminteqtespundnd cd apartine lui Theophrast. ConJine cdtevaaporii preliminare" - prodiaporiai (Theophrast,

Metafizica 12 a- 12b).Este nesigur insd de indatd ce ,,scolia nu

spune nimic despre schimbarea titlului, ci despre

identitatea autorului" (Laks, Most, Notice la Th6o-phraste, Metaphysique, p. XIV). Oricum, ,,a fostintitulata Metafizica, mai tdrzlt, prin analogie cuopera aristotelicd privitoare la filosofia primd",ceea ce pare de tot rezonabil, acest fapt contdndmai mult (Reale, Storia... IJI, p. 129).

in succesiune aristotelicd, totugi, Theophrast nueste un aristotelician de gcoald, reflectdnd asupraaporeticii iar nu glos6nd sau dezvoltdnd chiar