5.duminica i din postul mare - a ortodoxiei - predici şi învăţături

8/7/2019 5.Duminica I din Postul Mare - a Ortodoxiei - Predici şi învăţături

http://slidepdf.com/reader/full/5duminica-i-din-postul-mare-a-ortodoxiei-predici-si-invataturi 1/278



Ptr ., 4) sau du#nezei p"in a" M, după fă'ăduin%a dumne$eiască (cf Ps 8., @A !n .Gmărturia Părin%ilor

C5ipul şi trupul sfin%ilor din icoane nu poartă, aşadar, nici urmă de semn al firii celei căsă se vadă păcat şi patimi, sim%ire supusă desfătării, nici un semn de stricăciune, nimic d&n'roşarea trupului de lutA dimpotrivă, sunt &n$estrate cu &nsuşiri care arată transfi'u&n ele de ener'iile dumne$eieşti şi de pre$en%a 5aruluiA prefi'urea$ă trupurile slăvite a

&nvierea cea de o#şte (/ilip 3, .A + Cor .-, 44)7"ăsătu"ile )e9ei şi îndeose i p"ivi"eaînst"ăina"ea lo" de lu#ea aceasta& pacea ce"ească sălăşluită în ei& în)" na"ea& )ecs#e"enia şi d"agostea lo". (u-i vede# z # ind& căci ucu"ia lo" e toată înăunt"u? pe cvede #ai înt i de toate s#e"enia& căin9a& lua"ea-a#inte la u#nezeu şi #ila de oa#e Statu5ieratică &i arată viind &n afara timpului acestei lumi, &n veşnicie ;umina dumne$enematerială şi nestricăcioasă &n care sunt scălda%i este repre$entată &n mod sim#olpoleit cu aur, materie strălucitoare şi nestricăcioasă ;umina care &i &nvăluie şi care ira&nc5ipuită prin linii delicate şi al#e (aşa numitele lumini ) trasate &n mod armonios se revarsă peste veşm ntul lor şi peste toate fiin%ele din prea1mă 9ceastă lumină lăuntrul lor şi străluceşte peste tot la felA de aceea, nu vom afla &n icoane um#re sau teo#scur sau vreo sursă exterioară de lumină

+coana arată şi statorniceşte cu mi1loacele de expresie care i sunt proprii, de naturătransfi'urarea celor &nfă%işa%iA firea omenească se face transparentă pentru 5apresc5im#ată de 5ar De aceea, se cuvine ca iconarul să pună drept #un &nceput al icoana Sc5im#ării la /a%ă, prototip şi temei a oricărei icoane

!n icoană, tot ce este &n 1urul persoanei sfin%ite şi &ndumne$eite este scăldat şi presccare i$vorăşte din ea, şi &năl%at la starea &n care nu mai lucrea$ă le'ile firii că$ute

ra%iunea iar nu presupusa naivitate a pictorului pentru care plantele şi animalele su&ntr un mod care pare străin de firea lor o#işnuităA de aici, ciudată ar5itectură a clădiaspectul plutitor al veşmintelor şi o#iectelor, care nu se mai supun le'ii 'ravita%iei P&nsăşi, inversată, sim#oli$ea$ă răsturnarea valorilor acestei lumi, săv rşită de *van'5elivedere pe care o dă vie%uirea creştină

Icona"ul

C5iar dacă icoana poate să exprime capacită%ile artistice, talentul şi c5iar 'eniul celui caro, iconarul nu este un artist 9rtistul, pornind de la o inspira%ie ce i$vorăşte din sinconştientului său, creea$ă lucrări ori'inale, care sunt expresia individualită%ii sale valoare pe plan social +conarul este un slu1itor al ?isericii, care nu are alt scop decexprima cu adevăr şi frumuse%e credin%a ?isericii

+coana &nfă%işea$ă &n forme şi culori adevărurile pe care Sf nta Scriptură, sinoaSfin%ilor Părin%i şi <ie%ile Sfin%ilor le exprimă &n cuvinte Eostul icoanei e teofandumne$eiescului , dar şi cate5eticA iconarul are, aşadar, o mare răspundere fa%ă de 9del &mpărtăşeşte şi fa%ă de cei care se vor &mpărtăşi de el +ndividualitatea sa eul pălească &n fa%a adevărului pe care l exprimă, fie că este o scenă din via%a lui 6ris

vor#a de o persoană &ndumne$eită, de un sf nt !nsuşirile de căpetenie ale unui iconar



fie supunerea (fa%ă de ?iserică) şi smerenia (fa%ă de Dumne$eu, de 2aica Domnului şi tre#uie să ai#ă du5ul şi inima curate şi să i iu#ească pe cei pe care i $u'răveşte Peniconarul tre#uie să se facă părtaş la via%a ?isericii şi să vie%uiască potrivit poruncilor d2unca ico narului este str ns le'ată de r nduiala vie%ii litur'ice şi de asce$a personală n2ai &nainte de a şi &ncepe lucrul său, iconarul tre#uie să postească, să se spovedea&mpărtăşească, iar lucrul să şi l săv rşească &n tăcere şi ru'ăciune

Supunerea fa%ă de canonul icono'rafic impune ca iconarul să nu se lase purtat de vima'ina%ia şi fante$ia sa creatoareA el tre#uie să i $u'răvească pe 6ristos, pe 2aica Dosfin%i şi scenele din via%a lor aşa cum le ştim din *van'5elie, din <ie%ile Sfin%ilor"radi%ie, perpetuată &n c5ip viu &n ?iserică !nsă odată respectate aceste principii, icode o adevărată li#ertate &n repre$entarea temelor, iar personalitatea sa, ca şi particularităale ?isericii locale din care face parte, se pot exprima pe deplin De aceea una şi acicono'rafică dă naştere unor repre$entări diverse, esen%a celor repre$entate răm n n&ntotdeauna &i vom recunoaşte pe 6ristos, pe 2aica Domnului, pe un sf nt sau altul, sauvia%a lor, cu toate că au fost $u'răvi%i &n diferite locuri şi timpuri, de iconari cu persondiferit "ot aşa cum cei patru evan'5elişti vestesc fiecare &n felul său una şi aceeaşi *vdupă cum Sfin%ii Părin%i rostesc, prin 'raiuri şi ra%ionamente diferite, aceleaşi adevărupăstr nd astfel neştir#ită [erZ'ma te$aurul de credin%ă , deşi o &nfă%işea$ă &ntr upotrivit personalită%ii şi pre'ătirii lor, ca şi contextului cultural &n care au vie%uit

M N

7e#eiu"ile spi"ituale ale "ep"ezentă"ii iconog"a)ice a spa9iului

!nainte de orice altă o#serva%ie, este a#solut necesar să amintim că icoana nu este o opesensul o#işnuit al termenului, ci o operă de artă sacră, care are drept scop esen%ial

Eevela%iei creştine &ntr un mod c t mai adevărat şi punerea &n rela%ie a credincioşicoana cu con%inutul său spiritual *a exprimă prin formă şi culoare acelaşi adevăr peScriptură &l exprimă prin cuv nt, aşa cum su#linia$ă*anonul 3 al <inodului din 2 8:

upă cu# p"in cuvintele acestei că"9i Nale <)intei <c"iptu"iO cu to9ii a=unge# laaşa& p"in icoanele acestea cu culo"ile lo"& cu to9ii& învă9a9i şi neînvă9a9i& do)olos. *ele "ostite p"in cuvinte icoana ni le vesteşte şi ni le )ace v"ednice de cinste p!enzin(er, nchiridion sKmbolorum, )aris, Cer , ;99<, nr# <65#

De aceea, icono'rafia, departe de a fi o simplă formă de artă cu su#iect reli'ios, careartistului o li#ertate totală de interpretare şi exprimare, &l sileşte să se conforme$e &ncon%inutului Eevela%iei, aşa cum &i este dat să l cunoască şi să l trăiască &n ?ifolosească, pentru a o exprima, de mi1loace potrivite cu scopul artei sale 9ceasta &icono'rafia tre#uie să fie conformă cu Eevela%ia nu doar prin su#iectul repre$entat, ci şi care &l repre$intă *ste motivul pentru care compo$i%ia icoanei nu poate fi &n%eleastemeiurile ei do'matice n studiu complet şi apro undat se (ăseşte în lucrarea lui %# scitată mai sus#

a. 'e"soana în u#anitatea sa îndu#nezeită& )unda#ent şi cent"u dog#atic al icoanei



/undamentală &n icoană este do'ma creştină a &ntrupării, adică faptul că cea de a douSfintei "reimi, /iul lui Dumne$eu, S a &ntrupat, făc ndu Se om deplin şi răm n ndeplin, unind &n ipostasul Său &n c5ip neamestecat şi nedespăr%it cele două naturi, ceaşi cea umană !n vreme ce &n <ec5iul "estament Dumne$eu nu Se făcea cunoscut oamprin cuvinte şi sim#oluri, fapt care nu permitea repre$entarea Sa, *l S a arătat &Cuv ntului &ntrupat După cum scrie <) ntul Ioan a#asc in &n Primul tratat &n apărarea icCap# ;<, )A 95,;456#7

dinioa"ă& u#nezeu cel neco"po"al şi )ă"ă de )o"#ă nu se zug"ăvea deloc. Acu# că u#nezeu <-a a"ătat în t"up şi a locuit p"int"e oa#eni& )ace icoana c ipului vă

u#nezeuK.

Prototipul oricărei icoane este aşadar repre$entarea Persoanei Cuv ntului &n omenitateaDumne$eire "oate celelalte icoane au ca model icoana lui 6ristos, aşa cum arată CaSinodului din 8 G !enzin(er, loc# c$t# !ntr adevăr, potrivit credin%ei creştine ortodoxe, &lui 6ristos, Dumne$eu S a făcut om pentru a desfiin%a despăr%irea creată de păcaDumne$eu, pentru a restaura natura umană şi a o face părtaşă la natura dumne$eiască, f<)in9ii 'ă"in9ii &l exprimă pe scurt prin #ine cunoscuta formulă7 u#nezeu <-a )ăcut o# penca o#ul să se )acă du#nezeu.K

!ndată după icoana lui 6ristos vine cea a 2aicii Domnului ("5eoto[os), prima făptură om&ndumne$eită :rmea$ă icoanele sfin%ilor, &n care aceştia sunt repre$enta%i &n stareafirii lor omeneşti transfi'urate şi &ndumne$eite prin 5arul dumne$eiesc Icoana + intei Breimi oun loc aparte# !intre cele Brei )ersoane, numai )ersoana Cuv$ntului poate i reprezentată, că l este Cel care +-a întrupat# + $nta Breime ca ceea ce este în sine nu poate reprezentată# Icoana +a nu poate i dec$t simbolică# Bradiţia a reţinut ca temei al celei

reprezentări revelarea i sub chipul celor trei în(eri care i s-au arătat lui 0vraam# a prevelarea aptului că !umnezeu este în Brei )ersoane, de aceeaşi cinste şi putere, desăv$rdupă ire, deosebite însă după ipostas# 0 se vedea pe această temă remarcabilul studiAri(orie Mru(, în Carnets dNun peintre dNicones, %ausanne, d# %N0(e dNHomme, ;9O

9stfel, icoana este întotdeauna& în esen9a ei& "ep"ezenta"ea unei pe"soane în u#îndu#nezeită @'e"soana du#nezeiască în cazul lui >"istos& pe"soana o#eneascăFecioa"ei şi al s)in9ilo" . Pe această persoană vrea iconarul s o facă cunoscută şi cincredincioşi, cu ea vrea el să i aducă &n comuniune pe credincioşi 9şadar, pe ea o pucompo$i%iei saleA &n 1urul ei r nduieşte şi spre ea &ndreaptă toate celelalte repre$entă

De aceea, nu are nici un rost să căutăm &n icoană un principiu de compo$i%ie 'eometricla #a$a structurii sale, de exemplu un punct 'eometric care să constituie centrul ei Centnu este 'eometric, ci do'matic Pentru că iconarul nu vrea doar să &nfă%işe$e o persoanpună &n le'ătură cu ea, ar fi tot at t de lipsit de sens să căutăm &n icoană un centru 'eomde fără rost ar fi şi căutăm centrul 'eometric al unei persoane &n carne şi oase pe care o aoc5ilor sau al unei trăiri De altfel, este interesant să o#servăm că &ncercările recente decentrul 'eometric al icoanelor repre$entative nu au dus la nici un re$ultatA din ele reiese vreo constan%ă &n această privin%ă (ceea ce demonstrea$ă că iconarii nu aplică

presta#ilită), şi că acest centru determinat de altfel după metode varia#ile, mai mult sa



ar#itrare nu corespunde niciodată cu un element semnificativ al icoanei, nici cu ceea&nc5inătorului sesi$ea$ă imediat ca fiind centrul ei do'matic, aflat adesea destul de centrul ei 'eometric

:n lucru si'ur este &nsă acesta7 dacă &n icoană persoana constituie &ntotdeauna un ceneste şi el un centru al persoanei, spre care conver' toate liniile trupului şi ale veşmintelorc5ip se manifestă şi se comunică realitatea spirituală a persoanei, şi &n mod special pr

care constituie la r ndul ei un centru, centrul fe%ei9ceasta corespunde de altfel experien%ei de $i cu $i oferite de rela%iile interpersonsu#liniată &n mod deose#it &n icoană prin pre$en%a nim#ului &nsemn al luminii dcare o răsp ndeşte c5ipul slăvit al lui 6ristos şi al sfin%ilor Săi , ca şi prin caracterulexpresiv şi plin de semnifica%ii al privirii lor !nsă tre#uie să ne ferim de orice deanalitică a icoaneiA con%inutul ei nu constituie su#iectul de anali$ă al min%ii ra%ionafie sesi$at de mintea contemplativă şi du5ovnicească &ntr o vedere intuitivă şi atotcu+coana se dăruieşte vederii ca un &ntre' care nu poate fi &m#ucătă%it, şi iconarul o picansam#lu unitar, ale cărui elemente sunt le'ate or'anic &ntre ele S o spunem &ncă o dacentru al icoanei este sta#ilit de iconar ca centru spiritual, şi nu ca un centru 'eometric (mai pu%in ca un punctJ), şi este menit a fi sesi$at de privitor

. *"ite"iul i#po"tan9ei spi"ituale"oate acestea arată că &n icoană persoana ocupă un loc central &n raport cu celelalrepre$entate7 natură, animale, clădiri, o#iecte etc, care, prin urmare, &i sunt su#ordonspre ea, sunt ordonate &n func%ie de ea

Dar ce se &nt mplă c nd &n icoană sunt &nfă%isate mai multe persona1e= !n acest

importan%a lor spirituală 9stfel, &n toate icoanele care &l &nfă%işea$ă pe 6ristos, locupat &n mod firesc de *l, pentru că, deşi Se arată om ca to%i ceilal%i oameni, *l este Dumne$eu şi 2 ntuitorul "re#uie să spunem de altfel că icoanele !l repre$intă demomentele esen%iale ale lucrării Sale răscumpărătoare, săv rşind fapte m ntuitoare /ecel de al doilea loc, ca 2aică a lui Dumne$eu, cea care a născut Cuv ntul lui Dumne$eu dint i persoană umană &ndumne$eită :rmea$ă apoi sfin%ii şi &n'erii

:neori, &n aceeaşi icoană sunt &nfă%işate mai multe scene diferite Icoana (aşte"ii lui >"istoseBe#plu& îl "ep"ezintă de o icei =os& în st nga& pe "eptul Iosi) ispitit de îndoialî# ăie"ea '"uncului? în pa"tea de sus& în st nga& sosi"ea #agilo"& ia" în d"eapta& vde căt"e înge"i Pentru că sunt mai pu%in importante dec t evenimentul principaDomnului, aceste scene au o po$i%ie periferică &n icoană şi sunt de dimensiuni mai miuneori sunt situate &n prim plan!n sc5im#,atunci c nd în icoană sunt în)ă9işa9i #ai #ul9i s)in9i laolaltă& )ă"ă să se ppe v"eunul dint"e ei& )ieca"e constituie în sine un cent"u& ceea ce a"ată ca"acte"ul dşi valoa"ea a solută a )iecă"ei pe"soane& )ă"ă însă ca "ep"ezenta"ea să-şi pia"dăa"#onia& deoa"ece to9i sunt în)ă9işa9i ca î#pă"tăşindu-se din acelaşi a" indu#npe"soane ca"e au do ndit în egală #ăsu"ă ase#ăna"ea cu u#nezeu şi sunt acu# păuna şi aceeaşi natu"ă o#enească îndu#nezeită. e aceea to9i au aceeaşi di#ensiune&

de )elul în ca"e sunt pozi9iona9i unul )a9ă de altul.



Se vede de aici că locul şi dimensiunea persoanelor şi a scenelor repre$entate se rapimportan%a lor spiritualăA ele nu sunt &n nici un ca$ determinate de un criteriu 'eoperspectiva centrală (un alt motiv pentru care aceasta nu este folosită &n icoană) :n astfeste, după cum am vă$ut, &n mod necesar su#iectiv şi ar#itrar, iar iconarul, care vrea să fcredincios "radi%iei şi să repre$inte &ntocmai (pe c t &i &n'ăduie puterile) &nvă%?isericii, nu şi poate su#ordona compo$i%ia unor criterii individuale sau ar#itrare

principii 'eometrice sau esteticeA dimpotrivă, el are datoria de a se conforma unor criterifoarte precise De altfel, el nu le socoteşte pe acestea drept constr n'eri exterioare, dri'ide, ci o normă interioară care corespunde experierii 9devărului revelat, de care are&nsuşi, ca mădular al ?isericii

c. u lul "ealis# al icoanei Compo$i%ia icoanei &n func%ie de criterii do'matice nu riscă oare să o &ndepărte$epsi5o fi$iolo'ică a realită%ii, &n condi%iile &n care tocmai am vă$ut că ea este mai apdec t construc%ia perspectivei moderne= Căci, deşi este adevărat că vi$iunea pe care oo#iectele &ndepărtate %ine cont de cunoştin%ele noastre cu privire la dimensiunilsta#ileşte astfel o compensare, ea nu mer'e totuşi p nă la a inversa raporturile şi a pre$enun o#iect aflat &n fa%ă şi mai mare un o#iect aflat &n spate, sau p nă la a ne face să v&ndepărtate unele de altele ca av nd dimensiuni e'ale, aşa cum o#servăm adesea &n ricono'rafică

De fapt, am dorit să arătăm că repre$entarea potrivit perspectivei centrale nu este at tcum se pretinde şi că repre$entarea icono'rafică este &n anumite privin%e mai realistă şcorespunde mai #ine cu experien%a noastră vi$uală Dar nu pretindem că icoana esaspectele conformă cu realitatea pe care ne o &nfă%işea$ă experien%a de $i cu $i, şi ni

să o repre$inte &n acelaşi fel ca artă realistă0u tre#uie să uităm, &ntr adevăr, că icono'rafia vrea să &nfă%işe$e c t se poate de fidel

umană şi divină a persoanelor repre$entate, arăt ndu ne tot ce este &n 1urul transfi'urat de 5arul dumne$eiesc care iradia$ă din ele De aceea icoana este de două oriea sunt reunite omenescul şi dumne$eiescul (aşa cum acesta ni se &mpărtăşeşte prin enelumea creată şi 5arul necreat, timpul şi veşnicia, realitatea istorică şi realitatea merealitatea păm ntească şi materială laolaltă cu realitatea cerească şi nematerială

6a9iunea de a )i a a"tei sac"e C sc"ie +. !spensS^ C este toc#ai aceea de a o)e"i văzută desp"e aceste două "ealită9i: ea este "ealistă în a# ele sensu"i& şi p"in aceasdeose eşte de o"ice altă i#agine& tot aşa cu# teBtele s)inte se deose esc de o"icelite"a"ă. p# c$t, p# ;5O#

+conarul &i repre$intă pe 6ristos, pe 2aica Domnului, pe sfin%i sau evenimentele esen%lor păm ntească, &n realitatea lor istorică, aşa cum a aflat o din tradi%ia orală şi scri9ceasta explică stricta conformitate a repre$entării cu cadrul şi aspectul istoric al evenimecum sunt ele relatate &n Sfintele Scripturi sau &n <ie%ile sfin%ilor, şi fidelitatea cu caretrăsăturile caracteristice ale persoanelor &nfă%işate, care le face uşor de recunoscut de

alta, de la o societate la alta, de la un iconar la altul Prin aceasta icono'rafia &şi manife



fa%ă de adevăr şi totodată se supune unei necesită%i de ordin spiritual7 aceea a conformcu prototipul sau, prin care se păstrea$ă o le'ătură directă şi vie cu el 9stfel, <) ntul 7eo<tuditul , unul dintre principalii apărători ai icoanelor din perioada iconoclastă, scrie7

* ia" dacă& din p"icina nedesăv "şi"ii luc"ului& nu pute# vedea în icoană o i#acon)o"#ă cu o"iginalul& în cuvintele noast"e nu se va a)la nici o "ăstăl#ăci"e& )iinicoana pent"u ase#ăna"ea ei cu p"ototipul& ia" nu pent"u că nu sea#ănă cu elK. 1e utation iconoclastes 3Bratatele contra iconomahilor7 III, 6, )A 99, 54;

Din acest motiv, scrie +. !spensS ,̂ %ise"ica "todoBă nu a îngăduit niciodată picta"ea idupă i#agina9ia picto"ului N...O& pent"u că luc"ul acesta a" înse#na o "uptu"ă conştide p"ototip? atunci nu#ele pu"tat de icoană nu a" #ai co"espunde pe"soanei în)ă9iapă"ea ast)el o )alsi)ica"e evidentă& pe ca"e %ise"ica nu o poate tole"aK.p# c$t#, p# ;6;

9ceastă primă formă de realism &nsă nu constituie ea sin'ură icoana şi ea sin'ură nu ne p&n%ele'em natura icoanei Dn icoana <a& >"istos nu este "ep"ezentat în o#enitatea <a& aea văzută de cei nec"edincioşi& ci în o#enitatea <a slăvită& îndu#nezeită p"in uni"edu#nezeiască& pe ca"e <) ntul u o descope"ă celo" c"edincioşi şi pe ca"e Apostollu#ina"ea lo" la 6usalii& au putut-o ză"i pent"u o clipă în v"e#ea <c i# ă"ii <ale la Fa

"ot astfel,s)in9ii nu sunt "ep"ezenta9i în )elul în ca"e i-a# vedea înt"-o )otog"a)ie sa"ată în #od o işnuit p"ivi"ii& ci în u#anitatea lo" cu"ă9ită& p"esc i# ată&îndu#nezeită de a"& aşa cu# îi vede p"ivi"ea du ovnicească a celui c"edincios. Ialuc"u"ile din =u"ul lui >"istos şi al s)in9ilo" sunt şi ele în)ă9işate ca pă"taşe& dato"itacelaşi a" du#nezeiesc& şi p"in însuşi )aptul acesta ele constituie o lu#e di)e"ităcăzută& o lu#e t"ans)igu"ată şi înnoită de ene"giile du#nezeieşti de ca"e e păt"unsă.

9stfel, la realismul pe care l putem numi istoric se adau'ă un realism pe care l putem nusau &ncă şi sim#olic, pentru că este limpede că tocmai cu a1utorul sim#olurilor pictorul cele pe care nu le vede dec t oc5iul cel du5ovnicesc, prin ele su'erea$ă ceea ce nu poate fdirect nici prin cuv nt, nici prin ima'ine, nici prin alt mi1loc omenesc

9stfel, &n icoane fiin%ele nu sunt repre$entate doar prin caracteristicile esen%iale, natupe care le au &n această lume şi care le fac uşor de recunoscut, ci şi prin trăsături participarea lor la o altă realitate, apartenen%a lor la o altă lume !n acest fel, fiin%erăm n ceea ce sunt prin natura lor7 oamenii răm n oameni, şi printre ei #ătr nii sunt #ătineri, copiii, copii, al căror trup &şi păstrea$ă structura şi proprietă%ile esen%ialeA torăm n animale, iar plantele plante, cu toate caracteristicile lor specifice a" pă"tăşia la vdu#nezeiască îi p"esc i# ă şi-i înnoieşte? icoana îi în)ă9işează aşada" ca pe unii ca"et"ăsătu"ile ca"acte"istice natu"ii celei căzute? îi în)ă9işează cu"ă9i9i p"in a"ul d"eaduşi de el la adevă"ata lo" natu"ă şi conduşi la plini"ea ei. De aici impresia de stranietacare privirea profană o resimte &n fa%a unei icoane Pentru că tot ce se vede &n ea &itotuşi nimic nu este ca cele din această lumeM C5ipurile şi trupurile şi au pierd

carnale şi de$văluie prin forma lor starea de du5ovnicie la care s au &năl%at sfin%ii



!n le'ătură cu aceasta, +eonid !spensS ̂spune că7 Aceste detalii cu aspect neo işnuit& c nd e vo" a de o"ganele de si#9 în)ă9işate în icoane& aceşti oc i lipsi9i de st"ău"ec i cu )o"#e uneo"i iza"e& toate acestea nu sunt "ep"ezentate înt"-o #anie"ă natunu pent"u că icona"ul n-a" )i putut să le "edea aşa cu# se văd în natu"ă& ci pent"u că lo" "eală nu a" co"espunde şi nu a" avea nici o se#ni)ica9ie. 6ostul lo" în icoană nu esta ne ap"opia de ceea ce vede# în natu"ă& ci de a ne a"ăta că ne a)lă# în )a9a unui sesizează ceea ce în #od o işnuit scapă pe"cep9iei& adică sesizează pe l ngă lu#ea )i

spi"itualăK.p# c$t, p# ;69

!n acelaşi fel, animalele şi plantele păstr ndu şi caracteristicile proprii speciei şi rămuşor de recunoscut &şi pierd &n icoană unele dintre trăsăturile lor fireşti, căpăt nd şineo#işnuit, care poate părea ciudat, dar care nu este nici un efect al st n'ăciei sau al iconarului, nici marca unui anume stil, ci expresia supunerii lor la ordinea spirituală supune şi sf ntul &n prea1ma căruia se află, semnul părtăşiei lor la 5arul de care acestcare iradia$ă din el

>i o#iectele pot să dea o impresie ciudată, prin caracteristicile sau situarea lorA aceasta lumea spirituală &n care sunt inte'rate nu mai func%ionea$ă le'ile fi$ice ale acestei lumiaici e o lume nouă, &n care crea%ia este iz ăvită din "o ia st"icăciunii& ca să )ie pli e"tatea #ă"i"ii )iilo" lui u#nezeu (Eom 8, .) 9stfel, vedem &n icoane lucruri şi veşminte plutind &n aer, semn că nu mai sunt supuse le'ilor 'ravita%iei, semn că, la fel calucrurile şi au pierdut materialitatea 'reoaie şi s au eli#erat din determinismul materiei

!n ce priveşte ar5itectura, aceasta, cu toate că participă la unitatea şi armonia &ntre'uluiare, spre deose#ire de trupuri, care şi păstrea$ă destul de mult structura şi propor%iileputernic caracter ilo'ic, care se manifestă, de exemplu, prin acoperişuri ieşite &n afară sa

pe c te o coloană măr'inaşă, prin coloane suspendate &n 'ol, prin uşi sau ferestre de nefolcă sunt foarte mici şi ciudat plasate ş a m d

9ceste elemente nu arată neputin%a pictorului de a reali$a o construc%ie coerentă, sau uneori un tradi%ionalism care reproduce or#eşte forme străvec5i, complicate, dispărufără nici o semnifica%ie pentru lumea de a$iA aceste elemente, dimpotrivă, sunt alese &nşi cu #ună ştiin%ă astfel construite, pentru a exprima &n mod sim#olic faptul că lumascultă de alte le'i, e &ntemeiată pe o altă ordine şi supusă unei lo'ici care nu %ine de lumde aceea, ea răm ne inaccesi#ilă pentru cate'oriile ra%ionaliste şi cere, pentru a firăsti'nirea inteli'en%ei omeneşti că$ute, lepădarea &n%e lepciunii acestei lumi

Icoana eBp"i#ă aici p"in i#agine ceea ce <c"iptu"ile spun de at tea o"i p"in cuv nt:

'ie"de-voi în9elepciunea în9elep9ilo" şi ştiin9a celo" învă9a9i voi ni#ici-o. !nde es!nde e că"tu"a"ul/ !nde e ce"cetăto"ul acestui veac/ Au n-a dovedit u#nezeu nîn9elepciunea lu#ii acesteia/ (+ Cor ., G)A

u#nezeu i-a ales pe cele ne une ale lu#ii& ca să "uşineze pe cei în9elep9i? uales pe cele sla e ale lu#ii& ca să le "uşineze pe cele ta"i (+ Cor ., )A



(i#eni să nu se a#ăgească. acă i se pa"e cuiva& înt"e voi& că este în9elept în veacse )acă ne un& ca să )ie în9elept. *ăci în9elepciunea lu#ii acesteia este ne unie

u#nezeu (+ Cor 3,.8 .H)A

#ul )i"esc nu p"i#eşte cele ale u ului lui u#nezeu& căci pent"u el sunt ne unie să le în9eleagă& )iindcă ele se =udecă du ovniceşte (+ Cor ,.4)

Caracterul paradoxal al icoanei &nt lneşte caracterul paradoxal, c5iar şocant, al unor aScriptură, şi &n 'eneral arată că valorile creştine le contra$ic pe cele lumeşti şi cer pentruconvertire şi o rupere de această lume

*a"acte"ul st"aniu şi neo işnuit al icoanei - spune +. !spensS^ - este identic Evang eliei. *ăci Evang elia este o adevă"ată p"ovoca"e pent"u o"ice o"dine şi în9lu#ii acesteia. N...O i tot aşa cu# p"opovădui"ea Evang eliei este ne unie pent"u înlu#ii& icoana& ca"e co"espunde acestei p"opovădui"i& este şi ea ne unie şi scandaaşa-zis no"#alK& pent"u ca"e sta"ea căzută a lu#ii pa"e no"#ală.

Fo"#ele iconog"a)ice a=ung uneo"i la de)o"#ă"i ca"e-l şoc ează pe p"ivito". a" şi în #ulte înt #plă"i îl şoc ează pe citito"ul supe")icial N...O. Ast)el de luc"u"i nu pot )i îîn =usta lo" pe"spectivă& şi nu dint"-un punct de vede"e "a9ionalist. Evang elia ne cîn >"istos& pe ca"e icoana ne-o în)ă9işează. e aceea )oloseşte ea uneo"i )o"#e cont"a"iante& tot aşa cu# s)in9enia ad#ite uneo"i )o"#e eBt"e#e& ca"e pa" ne unlu#ii . ssai sur la theolo(ie de lNcone dans lN (lise orthodoxe, )aris, ;9<8, p# 446#

Putem afla aici un alt motiv pentru care icono'rafia exclude aprioric orice construc%

respecte perspectiva centrală modernă, caracteri$ată, după cum am arătat, prin natpresupo$i%ii ra%ionalisteA ea foloseşte, &n sc5im#, &n mod preponderent perspectivase dovedeşte o modalitate sim#olică de cea mai mare fine%e de a arăta că vi$iunea evancontrară celei din această lume >i &n acest ca$ icoana transpune &n ima'ini ceea ce Sfinrostesc prin cuv nt7 Ast)el vo" )i cei de pe u"#ă înt i şi cei dint i pe u"#ă (2t G, .@)A acineva v"ea să )ie înt iul& să )ie cel din u"#ă dint"e to9i (2c H, 3-)A i ca"e va v"ea să )ieînt"e voi& să )ie tutu"o" slugă (2c .G,44)A eci cine se va s#e"i pe sine ca p"uncul aacela este cel #ai #a"e în D#pă"ă9ia *e"u"ilo" (2t .8,4)A *ăci o"icine se înal9ă pe sines#e"i& ia" cel ce se s#e"eşte pe sine se va înăl9a (;c .4,..) etc

!n acelaşi timp cu repre$entarea unei realită%i istorice, care a existat &ntr un anume loc anume, icoana dă mărturie de caracterul supra istoric al acestei realită%i şi ne o aratmăr'inirile spa%iului şi ale timpului 9şa &ntele'em de ce &n icoană sunt alăturate, cevenimente care s au petrecut fiecare &n altă vreme "ot aşa se explică şi caracterupersoanelor, $u'răvite cu c5ipul lor cel veşnic sau al scenelor, repre$entate potrivit semniuniversale şi meta istorice, şi valorii lor m ntuitoare pentru to%i oamenii din toate timpu

Pe de altă parte, icoana ne pre$intă un spa%iu care nu este acest spa%iu disociativ al lucare distan%ele separă şi i$olea$ă fiin%ele, ci un spa%iu unificat, nu &n mod formal, p

'eometric, ci &n mod ontolo'ic, prin părtăşia la acelaşi 5ar a tuturor fiin%elor !n m



iconarul exprimă sim#olic acest spa%iu nou, &n care distan%a spirituală dintre fiin%e prin reducerea profun$imii c mpului 0 se vedea pe această temă pro undele consideraţ)ărintelui !umitru +tăniloae 3!ieu est amour, Aeneva, ;9O87, inspirate din teolo(ia spacreionată de + # 'axim 'ărturisitorul în scrierea sa, 0mbi(ua#Prin folosirea perspectivei cenfireşte, nu s ar putea a1un'e la acest re$ultat, deoarece ea are efecte cu totul opuseAperspectiva inversă este, dimpotrivă, un #un mi1loc de a repre$enta un astfel de spa%iu

Eeducerea profun$imii spa%iale este şi un semn clar al priorită%ii acordate profun$imitimp ce perspectiva centrală exprimă, aşa cum am vă$ut, un infinit redus la aspectul picoana &i de$văluie omului adevăratul infinit, care nu e material, ci spiritual, care este lui Dumne$eu, iar nu al lumii create !n vreme ce arta modernă ordonea$ă compo$i%ia &un punct de fu'ă unic, care se presupune că repre$intă infinitul, iconarul, pentru acredincios de această aparen%ă &nşelătoare, se străduieşte, dimpotrivă, să reducă lprofun$imea, tăind o printr un fond plat şi uniform, numit lumină &n lim#a1ul icofiin%ele repre$entate &n icoană apar scăldate &n această lumină, care nu i$vorăşte dintrdefinit, ci e pretutindeni pre$entă şi toate plinindu leM

De aceea, iconarul pe l n'ă perspectiva 'eometrică centrală elimină şi perspectiva cum#re, folosită de asemenea &n arta modernă, care transpune distan%ele prin diferen%elale luminii &n raport cu un focar fix >i &n acest ca$, iconarul nu se foloseşte de o asepentru că nu o cunoaşte, ci pentru că el &nfă%işea$ă o lume fără um#re, scăldată &nlumina cea dumne$eiască +u#ina icoanei si# olizează înt"-adevă" lu#ina du#neznec"eată& cea #ai p"esus de si#9u"i şi #ai p"esus de #inte& în ca"e u#nezeu <e aî#pă"tăşeşte s)in9ilo"& şi ca"e este eBp"esia p"in eBcelen9ă a a"ului <ău. Cu privire la teoloortodoxă re eritoare la %umină, a se vedea /# %ossLK, 0 lNima(e et a la ressemblance de !;9< ,ed# a II-a, 488<, cap# ;umina este astfel cel mai potrivit sim#ol al adevăratului inf

acelaşi timp, ea contri#uie la unitatea compo$i%iei, deoarece sim#oli$ea$ă 5arul &mpărtăşesc to%i cei &nfă%işa%i &n icoană

d. Func9ia pedagogică a icoanei +coana nu este o operă de artă care se oferă contemplării şi desfătării estetice, ci un o#care se oferă contemplării şi cinstirii du5ovniceşti Cinstirea aceasta nu se acordă icoaneprototipului ei, altfel spus persoanei repre$entate &n ea

6ostul ei este acela de a-i pune pe c"edincioşi în legătu"ă cu această pe"soană& pentcinstească în s)in9enia sa& să se unească cu ea& să se )acă pă"taşi ai a"ului du#neze plină şi pe ca"e-l î#pă"tăşeşte înc inăto"ilo". 6ostul ei este aşada" să le )acă acesto"a cunp"in i#agini& pot"ivit 7"adi9iei& adevă"u"ile c"edin9ei c"eştine şi totodată să le înlesco#uniune şi pă"tăşie& t"ans)igu" nd )elul lo" de a vedea şi de a )i. +coana are aşadar unpeda'o'ic, care nu este teoretic şi a#stract, ci practic şi operant, prin care &l modelea$ă dupe om &n &ntre'ime, a1ut ndu l nu numai să se desprindă de această lume carnfamiliari$e$e cu lumea du5ovnicească, ci şi să a1un'ă lăuntric la asemănarea cu persoanelde ea ca sfinte şi pline de virtu%i prin forma, expresia şi %inuta lor

Acest "ost pedagogic du ovnicesc )ace ca icoana să nu )ie şi să nu poată )i o lu#

)e"ecată în sine& eBist nd în sine şi pent"u sine& lăs ndu-l pe p"ivito" în a)a"a ei?



este o lu#e ca"e-şi "eva"să lu#ina căt"e el& ca"e-l po)teşte în ea şi-l )ace să se î#pă"t"ealitatea du ovnicească pe ca"e i-o descope"ă.

Ca urmare, compo$i%ia unei icoane tre#uie să fie ordonată &n vederea &mplinirii acacesta nu poate fi &mplinit prin folosirea perspectivei centrale, pentru că ea construieşte am vă$ut o lume care răm ne exterioară pentru privitor şi care se &ndepărtea$ă tot m"a#loul este conceput de teoreticienii acestei forme de perspectivă ca un fel de fereastră

privirea, plon1 nd &n spa%iu, se pierde &n acest presupus infinit repre$entat de punctuleste şi ea concepută &n c5ip de fereastră (după cum o arată limpede rama, sculptată sau pi defineşte conturul), dar ca fereastră desc5isă către privitor Datorită perspectivei inverseste un alt motiv al folosirii sale , realitatea &nfă%işată &n icoană se apropie de privpre$entă

Putem vedea aici o necontenită aducere aminte de po'or rea Cuv ntului lui Dumne$oameni şi de desc5iderea necurmată a lumii dumne$eieşti către lumea păm ntească şi căcosmos, rodită de venirea Sa !n timp ce construc%ia modernă de tip perspectivă centralun spa%iu ilu$oriu, a#stract, fără le'ătură cu spa%iul real &n care se află privitorudimpotrivă, spa9iul "ep"ezentat se include în spa9iul "eal& şi înt"e ele nu este nici o !spensS ̂, Bheolo(ie de lNicone dans lN (lise orthodoxe, p# 5 4Deoarece repre$enticono'rafică, mai ales prin te5nica perspectivei inverse, exclude la maximum profun$imşi se limitea$ă c t se poate de mult la prim plan, pe"soanele în)ă9işate în icoană şi cele caîn )a9a ei sunt unite înt"-un acelaşi spa9iuM Ibid

9m spus că repre$entarea conform perspectivei centrale este &n &ntre'ime dependentă dar că &n acelaşi timp, &n mod paradoxal, creea$ă o distan%ă &ntre om şi lucruasemănător aflăm şi &n icoană 9ceasta repre$intă ceea ce trăieşte şi &nva%ă ?iser

&ntre'ime a#strac%ie de punctul de vedere individual al iconarului şi al privitoruluiDar, în loc să "ă# nă st"ăină pent"u p"ivito"& icoana i se a"ată deose it de ap"opiată? sta ili o distan9ă înt"e el şi pe"soana "ep"ezentată& ea îi alătu"ă& cup"inz ndu-i co#un& şi sta ileşte înt"e ei o legătu"ă ne#i=locită şi vie. Dn v"e#e ce în )a9a unei "ep"econ)o"# pe"spectivei cent"ale doa" p"ivito"ul este activ& icoana& p"in această legăsta ileşte& i#plică o du lă activitate: în p"i#ul " nd a s) ntului "ep"ezentat& ca"e în)el înaintează căt"e cel ca"e-l cinsteşte& îl )ace să int"e în co#uniune cu el şi să se î#pde a"ul du#nezeiesc de ca"e el însuşi se î#pă"tăşeşte deplin? apoi& a c"edinciosugăteşte su)letul pent"u această co#uniune şi se desc ide a"ului ce i se dă"uieşte.

Eeducerea profun$imii spa%iale şi folosirea perspectivei inverse &n icoană au &ncă şa1uta pe cel ce o cinsteşte să se reculea'ă 9m putea crede că prin su#ordonarea compopunct de fu'ă unic, perspectiva centrală modernă permite unificarea priviriiA dar suntrecunoaştem că, &n mod paradoxal, ea o dispersea$ă, o &ndepărtea$ă şi &n celedesfiin%ea$ă +coana, &n sc5im#, măr'inindu se la repre$entarea &n prim plan, nu l&ndepărte$e de esen%ialA prin te5nica perspectivei inverse, dar şi prin orientareaconver'en%a liniilor către centrul do'matic al compo$i%iei, ea &mpiedică privirea să se sileşte să se concentre$e 9stfel,icoana înlesneşte concent"a"ea spi"ituală& cont"

"euni)ica"ea lăunt"ică a o#ului căzut& s) şiat de pati#i şi "ătăcito" cu g ndul& )iin



sp"i=in pent"u "ugăciune şi pent"u conte#pla9ie& p"in ca"e c"edinciosul înt"ă îns) ntul în)ă9işat în ea.

*oncluzie

După cum perspectiva centrală modernă nu este un simplu element de stil, ci constitsim#olică a unei anumite concep%ii despre lume şi om, tot aşa modul de compo$i

icono'rafiei tradi%ionale este şi el o formă sim#olică a unei vi$iuni spirituale specifice şi nu poate fi explicat prin factori stilistici sau istorici ;a capătul acestui studiu sperăconvins pe cititor ca icono'rafia tradi%ională nu a folosit perspectiva centrală din i'noranepricepere, ci pentru că fundamentele şi finalitatea ei o exclud aprioric şi cer, dcom#inarea celor trei tipuri de perspectivă pe care le am descris, &ntre care perspecocupă, din diverse ra%iuni, un loc dominant

Departe de a fi o formă de expresie picturală naivă sau primitivă, icono'rafia se arăta aurmă o formă de artă extrem de complexă, ale cărei mi1loace, perfect adaptate scopuripot fi reduse la o simplă te5nicăA pentru a fi folosite &n mod cuvenit, ele cer o an'a1arpictorului, care &i permite să exprime &n mod adecvat experien%a ?isericii

/a%ă de arta naturalistă şi, deci, unidimensională care, prin folosirea perspectivei centralilu$ie a lumii vi$i#ile şi sf rşeşte prin a cultiva trompe l oeil ul şi simulacrul, icono'rafun capăt la altul al demersului său, animată de respectul permanent fa%ă de adevăr *fidelă realită%ii istorice, dar realismul său nu este cel al aparen%elor +coana ne de$vcare şi a aflat &mplinirea şi adeverirea prin părtăşia la lumea du5ovnicească, repre$enc t e cu putin%ă, prin mi1locirea unui sim#olism pictural adecvat *a se arată mai experien%a psi5o fi$ică a vederii omeneşti dec t compo$i%ia construită pe #a$a perspe

dar o vedere purificată, transfi'urată, luminată de cunoaşterea du5ovnicească, &n stare sălume &nnoită prin 5ar ;umea &nfă%işată &n icoană este fără &ndoială surprin$ătoare, pentru oc5iul profan Daricoana a"e toc#ai "ostul de a-l a=uta să-şi depăşească #ă"ginacu# şi de a-l conduce& încet-încet& la vede"ea celo" încă nevăzute.

@din: Mean-*laude +a"c et& KIcona"ul şi a"tistul & Editu"a <op ia& %ucu"eşti&



Ierom "alinic - n mesaC pentru azi= >4ino şi vezi?@ "onvertire şi reconvertire coOrtodoxie

C nd /ilip ; a 'ăsit pe 2esia credin%a adevărată, &mplinirea căutărilor sale, cel maeveniment din via%a sa a aler'at să i spună prietenului său 0atanael 0atanael a primscepticism >i a &ntre#at cu cinism7 a"e poate veni ceva un din (aza"et/ @Dn 1& 4, 0a$areera un sătuc ne&nsemnat cu nume rău Cinismul de a$i e acelaşi7 c t de des nu se &ntre

valoare are să mer'i la #iserică, să primeşti Sfintele "aine sau c5iar creştinismul &nsuşi=ceva #un de la ele=

/ilip &nsă nu i răspunde prietenului său cu ra%ionamente şi dove$i 0u spune7 0a$araşa de răuM, nici7 *i #ine, ; am au$it pe +isus spun nd asta şi făc nd asta şi de acee6ristosulM !n loc să discute cu 0atanael, el spune simplu7 0ino şi vezi @Dn 1& 4, .

9ceastă scurtă invita%ie a lui /ilip va avea ramifica%ie nepovestită &n via%a lui 0atanputut spune7 ?ine, dacă aşa simte, nu l mai supăr Dar /ilip făcuse această invita%#ucuria şi entu$iasmul său de a ; fi 'ăsit pe 2esia nu l puteau lăsa să treacă pur şi si



departe, ca şi cum nou 'ăsita lui credin%ă n ar fi avut un impact dincolo de el &nsuşi&mpin'e să i facă această invita%ie prietenului său* un model pentru noi şi credin%a noastră ortodoxă 2ul%i preo%i converti%i la Or9merica &l &n%ele' foarte #ine 2ul%i au renun%at la cariere de preo%i ai altor #isericiasi'urările de sănătate şi si'uran%ă pe care acestea li le ofereau, ca să devină laici &Ortodoxă "o%i au acum paro5ii &nfloritoare 2ai mult dec t at t, ei au adus mOrtodoxie

9ceşti oameni &şi dau seama că au 'ăsit credin%a cea adevărată, nedespăr%itei "reimse !şi dau seama că &ntr adevăr credin%a ortodoxă e cel mai mare dar cu putin%noastre, dar şi ceva ce nu poate fi considerat niciodată dat o dată pentru totdeauna !

"todoBia e lu#ina vie9ilo" noast"e - e o c"edin9ă atotcup"inzătoa"e& integ"ală& t"anslăvită. Desi'ur, credin%a noastră e un dar dat o dată pent"u totdeauna s)in9ilo" @Iudpăstrată vie prin 'enera%ii de apostoli, mărturisitori, martiri şi sfin%i 1ertfelnici *a ni astă$i, at t ca dar, c t şi ca provocare 9sta nu &nseamnă că e un lucru pentru care trtriumfalişti, ci unul de care tre#uie să ne #ucurăm

?ucuria l a făcut pe /ilip, ca şi pe aceşti oameni, să spună cunoscu%ilor lor7 <ino şi ve/ilip &i răspunde lui 0atanael cu o invita%ie &n loc de o apolo'ie, se &nt mplă un lucru &l face +isus !l vede venind pe 0atanael cinicul şi spune7 Iată un is"aelit în ca"e nu e vicle(atanael înt"ea ă: e unde #ă cunoşti/ Iisus spune: Dnainte să te c e#e Filip& tec nd e"ai su s#oc in. +a aceasta& (atanael spune: 6a i& 7u eşti Fiul lui u#nezD#pă"atul lui Is"ael @Dn 1& 4,-4 . +isus vă$use un lucru pe care 0atanael &şi dă seama Dumne$eu &l putea vedea

7"adi9ia spune că (atanael avea un loc tainic unde #e"gea să se "oage singu"& un lni#eni nu-l cunoştea& su un s#oc in. Dn acea zi el se "ugase din tot su)letul ca oî#plinească )ăgăduin9a )ăcută lui Is"ael şi ca el însuşi să t"ăiască să-+ vadă pe $esia.

;a fel stau lucrurile şi cu noi 9tunci c nd &mpărtăşim credin%a noastră ortodoxă, nu susă oferim ar'umente ra%ionale, apărări şi 1ustificări 9deseori tot ce tre#uie să facem e

<ino şi ve$iJ Eestul &l face Dumne$eu *l cunoaşte fiecare om şi ad ncul inimii fiecDumne$eu poate &ntoarce o inimă şi vor#ind fiecărei inimi, *l sin'ur face să se topeas

&nseta%ilor 0atanaeli ai acestei lumi Dar şi noi tre#uie să ne facem partea care ne revin



M2isiunea lui /ilip n a fost una peste mări şi %ări, ci la un vecin 0atanael era #ine /ilip Clericii converti%i şi paro5iile lor pe care 6ristos i a c5emat la Ortodoxie &n foarte potrivi%i pentru lucrarea misionară locală &n cur%ile lor, la ei acasă, printre rvecinii şi cole'ii lor de muncă, la to%i 0atanaelii din vie%ile lor Comunită%ile lor de$vmisiunii Cineva aduce un prieten sau un vecin care cu timpul devine el &nsuşi un crean'a1at 9l%ii &ncep să facă la fel Devine molipsitor !n aducerea la #iserică de oam

de$voltă o atmosferă plăcută şi o cultură a &nt mpinării &ntr un mod neformal şi lucrare nu se face prin comitete şi comisii, ci de către fiecare credincios desc5is lucrărprin el (cf /9 8, H) !n acest fel *l lucrea$ă prin &ntre'ul trup al ?isericii

Cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera ( Co H, @) Ortodoxia e at t de #omult de secerat, sunt at t de mul%i 0atanaeli Dar cum vor crede aceştia dacă noi ortovom spune <ino şi ve$iJ =

0u putem socoti credin%a noastră dată definitiv Cu si'uran%ă nu aşa o privesc cei Ortodoxia şi se convertesc astă$i Că suntem ortodocşi prin naştere sau convertsuntem c5ema%i să ne convertim &ncontinuu, să redescoperim &ncontinuu Ortodoxia&ncontinuu o sc5im#are a inimii &naintea lui Dumne$eu

*"edin9a noast"ă o"todoBă t"e uie să )ie vie& ceea ce însea#nă #e"eu nouă& #e"eu#e"eu c"esc nd în ini#ile şi în vie9ile noast"e.

De aici vine #ucuria care, ca la /ilip, tre#uie să ne facă să spunem celor pe care Dumne$e&n vie%ile noastre7 <ino şi ve$iJ

@în: Ie"o#. *alinic& '"ovocă"i ale g ndi"ii şi vie9ii o"todoBe astăzi& Editu"a eisis&Episcopul 2i&on "riveanu al .uşilor - "uv#nt de actualitate la Duminica Ortodoxiei Icoanele în credinţa noastră ortodoxă

u#inica "todoBiei este să" ătoa"ea i"uin9ei c"edin9ei c"eştine o"todoBe& i"uin9şi a s)in9eniei& i"uin9a <)intei *"uci şi a s)intelo" icoane& i"uin9a adev

du#nezeiesc şi al d"eptă9ii du#nezeieşti.



>i este cum nu se poate mai #ine venită săr#ătorirea dreptei credin%e #iruitoare &ntrnoastră c nd, alături de o mişcare de tre$ire la via%ă creştină şi de &nviorare a credin%se vede la mul%i dintre creştini o dormitare a vie%ii departe de 6ristos, Domnul vie%dătător Se vede la unii o rătăcire de la Calea vie%ii şi de la +$vorul credin%ei creştinemul%i se vede o &nstrăinare de la cele spirituale şi o preocupare numai de cele materialcele sufleteşti şi o purtare de 'ri1ă deose#ită de cele trupeşti, o &ndoială, o ne&ncredere

sufletească p nă la secetă!n via%a societă%ii şi a popoarelor se vede o răsturnare a primatului spiritual şi o primatului economic, cu convulsii şi sc5im#ări radicale, a'resive ale vie%ii,cu 'oluri 'reu şi cu lipsuri anevoie de &mplinit, cu de$orientare şi nesi'uran%ă mare

Săr#ătoarea Duminicii Ortodoxiei este deci ca un sunet de tr m#i%ă a credin%ei triumf&n acelaşi timp, o c5emare de #ucium la dreapta credin%ă a părin%ilor noştri, a părinnoştri, a credin%ei care a sus%inut şi a m n' iat neamul nostru de a lun'ul veacurilor suferin%ă prin care a trecutAa c"edin9ei o"todoBe& ca"e s-a in)ilt"at şi s-a în"ădăcinat î)iin9ei noast"e& înc t "o# n şi o"todoB este una& înc t nu se poate înc ipui popo"o"todoB& înc t c"edin9a o"todoBă şi na9ionalitatea "o# nă sunt at t de )i"esc şi de că a lovi înt"-una însea#nă a lovi în cealaltă& ia" a lăsa în su)e"in9ă una însea#nă su)e"e cealaltăA a credin%ei care a fost sufletul or'anismului poporului rom n, care a sufletul rom nesc na%ional, care a lucrat cu putere mare la formarea, la păstrarea na%ional, a unită%ii na%ionale a poporului rom n şi la făurirea sufletului no#il şiEom nilorA a credin%ei care l a făcut să trăiască demn şi cinstit, cu o via%ă &&mpodo#ită de at tea virtu%i creştineşti şi cetă%eneşti

2ai mult, &ntr o vreme ca a noastră, c nd o năvală de literatură o#scenă şi o pu$derie dese răsfa%ă &n at tea reviste şi 'a$ete, &n at tea căr%i literare expuse &n vitrină şi c5ioşi o ispitire a tineretului nostru, avem datoria morală de a scrie şi a da tinerilor noştri osănătoasă şi $iditoare de suflet, o directivă de urmat

Săr#ătorind Duminica Ortodoxiei, nu este &n%elept să ne mul%umim numai cu o arătasău ad nc şi a marii sale &nsemnătă%i &n trecut, ci se cade, mai ales, să o &n%ele'em cşi ca pe o orientare pentru via%a noastră creştinească de a$i, precum şi ca pe un prile15otăr ri pentru $iua de m ine

Ortodoxia la noi, Eom nii, este şi &nseamnă &ntre' trecutul de via%ă reli'ioasă, morală poporului rom n, te$aurul spiritual şi moral al neamului, este dreapta credin%ă păstrată&n do'mele sfinte şi &n Sf nta "radi%ie a ?isericii noastre Este legea c"eştină& du ul apidealul de evlavie şi de o#enie& este a" şi pace& iu i"e şi #ilă& "ugă s#e"ită şc"edin9ă şi )aptă& s#e"enie şi )"ică de u#nezeu. *ste tot trecutul nostru de luptă, de suferinră#dare, de năde1de, de evlavie şi de dărnicie ctitoricească *ste şirul ne&ntrerupt al pracreştini, părin%i şi strămoşi, care din neam &n neam au păstrat curată credin%a &n careşi &ndruma%i de mame evlavioase şi sfinte *ste cultul strălucit de frumos, c ntarea duislovă şi du5 reli'ios, pomenirea mor%ilor noştri scumpi, sunt sfintele denii, şcolile &n ti

şi #ucoavnele #isericeşti, sunt tradi%iile străvec5i şi datinile reli'ioase



"todoBia& pent"u popo"ul "o# n şi& #ai ales& pent"u săteanul "o# n& este iseal ă şi cu"ată& în ca"e at tea su)lete c"edincioase au int"at şi s-au "ugat& s-au s#e"ide păcate& s-au lu#inat şi au plecat #ai depa"te la casele lo". *ste clopotni%a de la poarta #ide unde porneşte &n $are 'las duios de clopot, vestitor de #ucurii şi de dureri, de #ir&nfr n'eri, de năvală a duşmanilor şi de alun'are a lor Sunt sc5iturile şi mănăstirile ce păm ntul şi sufletul rom nesc, cetă%i de evlavie şi cuvioşie, făuritoarele vie%ii d

poporului nostru Sunt c5ipurile de sfin%i, #l nde şi iertătoare, adesea &nne'rite de fumde ar'int Sunt luminile de ceară curată aprinse &n sfeşnice de lemn, &nflorate de mlucre$e şi să se &nc5ine

"todoBia este candela ce a"de în ise"ici sau p"in casele c"eştinilo"& în )a9a s)iap"inse zi şi noapte de ini#i pioase. E #i"osul de tă# ie ca"e î# ălsă#ează cup"insul locaşu"i şi alungă du u"ile necu"ate din casele oa#enilo". E ceaslovul îngăl enitv"e#u"i& cu )ilele picate de cea"ă& pe ca"e au citit oc ii "ugăto"i& în lac"i#i adesea&desluşit în9eles ad nc pent"u via9ă. E piat"a pe ca"e at 9ia genunc i s-au s#e"it şiîng"euia9i de pova"a at to" păcate. <unt t"oi9ele de la "ăsc"uci şi de la izvoa"e& sle#n şi ci#iti"ele unde odi nesc pă"in9i şi copii& )"a9i şi su"o"i& unici şi st"ă#oşi.9cesta fiind &n%elesul Ortodoxiei, se cuvine, &n această Duminică a Ortodoxiei, a #ircredin%e, să ne cercetăm inimile şi să ne verificăm credin%ele noastre la lumina puterninostru ortodox

S o &ndreptăm c nd este a#ătută, s o sporim c nd este pu%ină, s o &mputernicim cmult, să purtăm 'ri1ă şi de credin%a semenilor noştri, ca astfel poporul rom n să fie a$ipopor tare &n credin%a lui, precum a fost ieri şi odinioară

0umai astfel vom putea c nta cu ?iserica noastră7>"u noi este Dumnezeu înţelegeţi neamvă plecaţi căci cu noi este Dumnezeu@

0oi păstrăm fără &nnoire toate tradi%iile #iserice ti aşe$ate pentru noi prin scris sau &șdintre care una este şi &nc5ipuirea icoanelor prin $u'răvire, ca :na ce concordă cpropovăduirii evan'5elice şi care ne serveşte spre &ncredin%area &ntrupării adev&nc5ipuite a lui Dumne$eu Cuv ntul şi spre un astfel de folos Căci cele ce una pe alt&ndoială, lămuresc una pe alta

9şa fiind, mer' nd ca pe o cale &mpărătească, urm nd &nvă%ăturii celei de DumnSfin%ilor Părin%ilor noştri şi predaniei ?isericii Ortodoxe căci ştim că aceasta e a Sf ntusălăşluieşte &ntr &nsa 5otăr m, cu toată 'ri1a şi stăruin%a, caB &ntocmai după c5ipuvia%ă făcătoarei Cruci, să se &nal%e şi cinstitele şi sfintele icoane $u'răvite &n culori ş(făcute) din alt material cuviincios, &n sfintele lui Dumne$eu #iserici, pe sfintele vase şi pere%i şi pe sc nduri, &n case şi pe drumuri, at t icoana Domnului Dumne$eului şi nostru +isus 6ristos şi cea a Prea Curatei Stăp nei noastre, Prea Sfintei 0ăscătoare de Dc t şi ale cinsti%ilor &n'eri şi ale tuturor sfin%ilor şi ale #ăr#a%ilor celor cuvioşi



Căci cu c t sunt privi%i aceştia prin $u'răvirea iconelor, cu at t şi cei ce le privesc sunspre amintire şi iu#irea prototipurilor şi spre a da acestora sărutare şi &nc5inăciunedesi'ur, nu adevăratul cult care, după credin%a noastră, se cuvine numai /irii dumne$eieştcare (ne &nc5inăm) c5ipului cinstitei şi de via%ă făcătoarei Cruci şi Sfintei *van'5elii lucruri sfinte şi (sunt &ndemna%i) spre a le cinsti şi prin aducere (1ertfă) de tăm ierprecum se o#işnuia şi la cei vec5i, &n c5ip #ine cinstitor Căci cinstea (dată) icoanprototipul ei, iar cei ce se &nc5ină icoanei se &nc5ină persoanei $u'răvite pe ea Căci aş

(pă$eşte) &nvă%ătura Sfin%ilor Părin%ilor noştri, adică predania ?isericii Ortodoxe*van'5elia de la o mar'ine a păm ntului la altaB

9şa urmăm pe Sf 9p Pavel, care a vor#it &n 6ristos şi toată ceata dumne$eiască a 9posSfin%ii Părin%i, păstr nd predaniile pe care le am primit

9stfel c ntăm ?isericii, &n mod profetic, c ntările de #iruin%ă7K%ucu"ă-te )oa"te& )iică a <p"opovăduieşte& )iică a Ie"usali#ului& saltă şi te ucu"ă din toată ini#a ta. 6idicat-ala tine ned"eptatea celo" ce te p"igonesc pe tine? iz ăvitu-te-a din # na celo" ce te u"ăeste î#pă"at în #i=locul tău? nu vei #ai vedea "ele şi pace peste tine în veacL

9şadar, pe cei ce cutea$ă să cu'ete sau să &nve%e altfel sau să lepede predaniile #iseereticii cei ticăloşi şi să născocească vreo inova%ie sau să lepede din cele consacrate *van'5elia sau c5ipul Crucii, sau $u'răvirea icoanelor sau moaşte sfinte de martiri, sau rău şi ticălos de a sc5im#a (suprimă) ceva din predaniile le'itime ale ?isericii universal&ntre#uin%e$e ca pe lucruri comune sfintele vase, sau sfintele mănăstiriA dacă e episr nduim (poruncim) să fie caterisit, iar călu'ării şi laicii să fie excomunica%i 6otăr ral <++ lea ecumenic ( 8 d 6r )

@*uv nt de desc ide"e "ostit de căt"e episcopul (i)on *"iveanu al >uşilo" în salaco#unal din >uşi& 1 #a"tie 1 35& la să" ătoa"ea u#inicii "todoBiei. 7eBtul a )ovolu#ul 'e d"u#ul dato"iei& cuv ntă"i de episcopul (i)on *"iveanu al >uşilo"& >uşi&şi li "ă"ia K!nive"sală & Geo"ge *e"c ez& 1 35.

IP% Pimen %uceveanul - Hnvăţătura ortodoxă despre Icoane



I. *e "ep"ezintă icoana o"todoBă pent"u c"eştini/

?iserica Ortodoxă păstrea$ă o #o'ă%ie imensă &n domeniul ' ndirii patristice şi al Sfintdin care face parte şi icoana

" uv ntul icoană este de ori'ine 'reacă7 hT R j Mei[on &nseamnă Mc5ip, ima'ine, poriconanelor ocupă un loc foarte important &n &nvă%ătura ortodoxă 9ceasta pentru că ic

simplă ima'ine, nici o ilustra%ie a Sfintei Scripturi *a este ceva mai mult7 mesa1ul evo#iect de cult care face parte inte'rantă din via%a litur'ică 9şa se explică importan?iserica o dă ima'inii (icoanei)A se &n%ele'e că nu oricărei ima'ini (repre$entări), specifice (icoanei), pe care ea &nsăşi a făurit o &n decursul istoriei sale &n lupă' nismului şi a ere$iilor, pe care a plătit o cu s n'ele unui mare număr de martiri şi m&n timpul perioadei iconoclaste ( @ 843 d 6r )

!n decursul istoriei sale, ?iserica a #iruit &n toate &mpre1urările asupra ere$iilor (&nvă!nsă dintre toate #iruin%ele sale, numai #iruin%a icoanei, a fost proclamată &n c5ip soOrtodoxiei , pe care ?iserica o săr#ătoreşte &n prima Duminică din Postul 2are, numităOrtodoxiei N xpunerea acestei învăţături despre icoană este tratată pe lar( de %# spensLidouă lucrări ale sale: ssai sur la Bheolo(ie de lNicone dans lN (lise rthodoxe, I, )aris, Bheolo(ie de lNicone dans lN (lise rthodoxe, )aris, ;9O8#

!n icoană, ?iserica vede nu una din laturile &nvă%ăturii ortodoxe, ci expresia Ortodoxiei ei, a Ortodoxiei aşa cum este ea (u se poate deci nici în9elege& nici eBplica i#agineaicoana& în a)a"a %ise"icii şi a vie9ii ei.

+coana, ima'ine sacră, este una din formele "radi%iei ?isericii, deopotrivă cu "radi%

"radi%ia orală Cinstirea icoanelor, a Domnului nostru lisus 6ristos, a 2aicii Domnului,şi a sfin%iloreste 8 dog#ă a c"edin9ei c"eştine& )o"#ulată la <inodul al 0II-lea ecu#enea decu"ge din dog#a )unda#entală a %ise"icii:#ă"tu"isi"ea că u#nezeu <-a )ăcut o# @1& 14 .

C5ipul 9cestuia (icoana Cuv ntului 6ristos) este o mărturie a &ntrupării Sale adevărate&nc5ipuite, ilu$orii "ocmai pentru aceasta este numită adesea Mteolo'ie &n ima'ine <) ntul 0acel $a"e p"ecizează: K*eea ce cuv ntul î#pă"tăşeşte p"in auz& pictu"a a"ată în ti#agine NCitat luat din + $ntul loan !amaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, traddin (receşte cu un studiu introductiv de )r# !# "ecioru, =ucureşti, ;99O, p# 4#

< )in9ii 'ă"in9i de la <inodul al 0II-lea ecu#enic "epetă aceste cuvinte şi p"ecizează: Kdouă #i=loace& i#aginea @icoana şi cuv ntul& ca"e se co#pletează unul pe altulLcunoaşte"ea desp"e aceleaşi "ealită9i N 'ansi III, 888, C#

Hnvă%ătura ortodoxă a ?isericii a fost formulată de Sfin%ii Părin%i, &ntemeindu se pe cu toată limpe$imea

M Icoana& sc"ie <) ntul Ioan a#asc in în *ele t"ei t"atate cont"a iconoclaştil

ase#ăna"e& un #odel& o întipă"itu"ă a cuiva. Dnsă icoana nu sea#ănă înt"u totul cu



adică cu pe"soana în)ă9işată. Altceva este icoana şi altceva este o"iginalul? este o deoele& pent"u că aceasta nu este celălalt şi celălalt nu este aceasta. <p"e eBe#plu: icoanatoate că întipă"eşte )igu"a co"pului& totuşi nu a"e )acultă9ile su)leteşti& căci nici nunu cugetă& nici nu vo" eşte& nici nu si#te& nici nu se #işcă. 7ot ast)el )iul& cu toatenatu"ală a tatălui& totuşi a"e ceva deose it )a9ă de el& căci este )iu& şi nu tatăN p# cit#,p# ;; #

KIcoana& spune <) ntul 7eodo" <tuditul& este nease#ănătoa"e în ce p"iveşte ese

ase#ănătoa"e în ce p"iveşte pe"soana . +coana 2 ntuitorului lisus 6ristos ne &nfă%işea$ăSa şi nu firea Sa, pentru că $ice <) ntul Atanasie <inaitul: K(u )i"ea vede )i"ea& ci conte#plă pe"soana . KIcoana poa"tă nu#ele p"ototipului @o"iginalul& pe"soana ca"e este în)ă9işată &natu"a sa & p"ecizează <)in9ii 'ă"in9i de la <inodul al 0II-lea ecu#enic.

;ocul pre$en%ei nu este planşa de lemn, ci asemănarea pe care ea o &nfă%işea$ă 0natură &nscrisăK(u cunoaşte# în icoană ni#ic altceva dec t în)ă9işa"ea "ep"ezease#ăna"e a p"ototipului , su#linia$ă aceiaşi Sfin%i Părin%i

II. e ce cinsti# icoanele/

Cinstirea sfintelor icoane are o valoare educativ morală !n 'eneral,icoanele t"ezesc& înt"întă"esc peste tot via9a du ovnicească. Ele întă"esc c"edin9a şi aduc un "eal )olos în sevlaviei& )iind un sti#ulent pent"u săv "şi"ea inelui& a d"eptă9ii şi a î#plini"ii d"a Penvia%a reli'ios morală, sfintele icoane sunt purtătoare ale &ndemnurilor spre &mplinireaDumne$eu şi spre imitarea vie%ii nepri5ănite a modelelor al căror c5ip &l repre$intă, fiincălău$ă &n formarea du5ovnicească a credincioşilor

;a &ntre#area7 K'ent"u ca"e #otiv icoana t"e uie cinstită/ & <) ntul Ioan a#asc in "ăspuK "ice icoană scoate la iveală şi a"ată ceea ce este ascuns. e eBe#plu: pent"u că o#cunoştin9e co#plete desp"e ceea ce este nevăzut& deoa"ece su)letul este acope"it cudesp"e cele ce vo" )i după el şi nici desp"e cele distan9ate şi îndepă"tate în spa9iu& cci"cu#sc"is în spa9iu şi ti#p& a )ost c"eată icoana pent"u conduce"ea cunoştin9ea"ăta"ea şi pune"ea la iveală a celo" ascunse. Dn gene"al& icoana a )ost )ăcută

ine)ace"e şi # ntui"e& pent"u ca p"in )aptul că sunt scoase la iveală şi vădite luc"u"să cunoaşte# cele ascunse şi& ast)el& pe cele une să le do"i# şi să le " vni#& ia" peadică pe cele "ele& să le evită# şi să le u" # N Ibidem# O.



Că icoana scoate la iveală şi arată ceea ce este ascuns, &n%ele'em şi din cuvintele PM* nd p"ivesc ce"u"ile& luc"ul # inilo" 7ale& luna şi stelele pe ca"e 7u le-ai înte#eiaeste o#ul că-Hi aduci a#inte de el/L oa#ne& u#nezeul nost"u& c t de #inunat est7ău în tot pă# ntul (Psalm 3, 8, H)A

M*e"u"ile spun slava lui u#nezeu şi )ace"ea # inilo" +ui o vesteşte tă"ia (Psalmul .8, .)

Sf ntul 9postol Pavel su#linia$ă7 M*ele văzute ale lui u#nezeu se văd de la )ace"ea în9eleg ndu-se din )ăptu"i& adică din veşnica +ui pute"e şi du#nezei"eL (Eomani ., G) ecele văzute& #ate"iale& ne a=ută @ne )ac să în9elege# cele nevăzute& ne#a

u#nezeu& pute"ea& du#nezei"ea& slava& în9elepciunea& )ă"ă ca aceste luc"u"i socotite idoli& căci nu pe ele le cinsti#& ci pe u#nezeu şi at"i utele <ale. Dacă am cinsti materiale care ne descoperă pe Dumne$eu, &n locul Creatorului, am cădea &n păcatul idscrie Sf ntul 9postol Pavel7Kştiind pe u#nezeu& )ăptu"ile nu +-au slăvit ca pe u#nenu l-au #ul9u#it& ci s-au "ătăcit în g ndu"ile lo" şi ini#a lo" cea nesocotită s-a întunecă sunt în9elep9i& au a=uns ne uni şi au sc i# at slava lui u#nezeu *elui nesase#ăna"ea şi c ipul o#ului celui st"icăcios şi al păsă"ilo" şi al celo" cu pat"u picit " toa"elo". e aceea& u#nezeu i-a dat necu"ă9ieiL ca unii ca"e au sc i# at adu#nezeu cu #inciuna şi s-au înc inat şi au slu=it )ăptu"ii în locul Făcăto"uluiL şi p"au înce"cat să ai ă pe u#nezeu în conştiin9ă& aşa şi u#nezeu i-a lăsat la #intea=udecată& să )acă cele ce nu se cuvine @6o#ani 1& ;1-;2 . Cinstirea creaturii &n locul Crea(Mneav nd pe Dumne$eu &n conştiin%a lor ) &nseamnă idololatrie, falsificarea adevcinstiri a lui Dumne$eu, dar şi pertur#are a vie%ii morale p nă la pervertirea totală

+coanele, pictate după &nvă%ătura ortodoxă, &nfă%işea$ă nu c5ipul omului stricăcios,nestricăcios, &nnoit prin &ntruparea /iului lui Dumne$eu e aceea& )ăc nd ast)el de c

icoane& şi cinstindu-le& nu căde# în idololat"ie& pent"u că toc#ai c ipul nest"icăcînnoit du ovniceşte ne conduce la u#nezeu& ia" această sta"e de înnoi"e ne-a aşezatdeplina v"ednicie& cea dint i născ ndu-ne K)ii ai lui u#nezeu @Ioan 1& 1; .

Dn icoană este în)ă9işată şi natu"a: lu#ea ani#ală şi vegetală& ca şi st nca şi apele? tsta"ea de înnoi"e p"in acelaşi a" du#nezeiesc al înt"upă"ii.9ceastă &nfă%işare at t a omului, c t şi a naturii &n starea de &nnoire exprimată &n f(şi ele &nnoite) reali$ată aici pe păm nt, su'erea$ă &n acelaşi timp starea, c5ipul lumveacului ce va să fieA o su'erea$ă &ntr un mod suficient şi limpede pentrua t"ezi în su)letele nodeplina înc"edin9a"e desp"e c ipul veacului ce va să )ie şi ap"inz nd în su)letele nodupă această sta"e& K)"u#use9ea cea dint i sau Kc ipul cel dint i NCanonul din !uminirtodoxiei# 0umai aceste trăsături, acest con%inut şi acest mesa1 al icoanei fac din imaicoană şi nu idoli, ne păstrea$ă &n adevărata &nc5inare, ferindu ne de idololatrie Icoana devineşi cuv ntul& ve icul al 6evela9iei& cale de cunoaşte"e a pute"ii şi slavei lui u#nezşi co#uniune cu u#nezeu şi oa#enii în du ul d"agostei şi al înnoi"ii du ovniceşti.

"emeiul sfin%irii noastre prin icoană ni l oferă mărturisirea lui +acov, care şi a m ntui; a vă$ut pe Dumne$eu su# c5ipul unui #ăr#at7 M A# văzut pe u#nezeu în )a9ă şi # ntuit asu)letul #eu (/acerea 3 , 3G) Prin icoanele sfin%ilor ne &mpărtăşim de aceeaşi

Dumne$eu ca şi cei care sunt M p"ietenii lui u#nezeu (+oan .-, .4), iar aceasta cu mult mai



prin icoana 2aicii Domnului ca cea care este (ăscătoa"e de u#nezeu& a lui u#nezeu înt(2atei ,..A .4, G)

*insti"ea icoanelo" a )ost )o"#ulată de %ise"ică p"in gu"a <) ntului 0asile cel $a"e&K*instea adusă icoanei se înd"eaptă căt"e cel în)ă9işat în icoană.

< ) ntul Ioan a#asc in& la înt"e a"ea:K*ine a )ost cel dint i ca"e a )ăcut icoana/& "ăspu

KDnsuşi u#nezeu& *el dint i a născut pe Fiul <ău& !nul (ăscut şi *uv ntul +ui& icvie& natu"ală şi c ipul cu totul ase#enea al veşniciei +ui N + # loan !amaschin, op# cit# O , potricuvintelor Sfintei Scripturi7 KAcesta este c ipul lui u#nezeu celui nevăzut& #ai întdec t toată )ăptu"a @*oloseni 1& 15 ? K>"istos& *a"e este c ipul lui u#nezeu4 ? K*a"e )iind st"ăluci"ea slavei şi c ipul )iin9ei +uiL @Ev"ei 1& 3 .

7raducătorul &n lim#a rom nă al cuv ntului 'recesc ei[on foloseşte termenul de Mc5icum #ine ştim, sinonim cu cel de MicoanăK u#nezeu a )ăcut pe o#& continuă <) ntu

a#asc in cu cuvintele <)intei <c"iptu"i& după c ipul şi ase#ăna"ea <a @Face"ea 1 +deci că at t omul, c t şi 2 ntuitorul nostru +isus 6ristos sunt icoanele lui Dumne$eu pe Cnu ; a vă$ut, adică nimeni nu a vă$ut firea lui Dumne$eu,ci Fiul *el !nul (ăscut& *a"e ests nul 7atălui& Acela +-a )ăcut cunoscut @Ioan 1& 12? I 7i#otei ,& 1, .'#ntuitorul Iisus .ristos este icoana naturală a lui Dumnezeu pe c#nd omul este icoanDumnezeu din imitare prin &aptul că este dăruit de Dumnezeu cu minte cuv#nt darFitru M Ibidem, p# ;;5-;;6#N

acă lui u#nezeu I se cuvine înc ina"e a solută& ado"a"e& înva9ă %ise"ica p"in g<) nt pă"inte Ioan a#asc in& icoanelo" li se cuvine înc ina"e "elativă& vene"a"M Ibidem, p# 5#N

!n decursul veacurilor, ?iserica a luptat pentru păstrarea cură%iei adevărului revelat, iar lumare a fost &n fa%a pericolului iconoclast (luptător &mpotriva icoanelor), care tă'ăduiafacerii şi a cultului icoanelor 9ceasta pentru că iconoclaştii nu &n%ele'eau posi#iliicoanelor +conoclaştii nu puteau să &n%elea'ă că &n icoană se &nfă%işea$ă nu fpersoana, iar c5ipul persoanei &nfă%işate &n icoană nu este identic cu persoana &nsăşi

M Jug"ăvesc pe u#nezeu nevăzut& sc"ie <) ntul Ioan a#asc in& nu ca nevăzut& c*a"e <-a )ăcut văzut pent"u noi p"in pa"ticipa"e la co"p şi la s nge @Ev"ei ;& 14 .

u#nezei"ea nevăzută& ci zug"ăvesc co"pul nevăzut al lui u#nezeu? căci dacă este csă se zug"ăvească su)letul& cu c t #ai #ult u#nezeu& *a"e a dat su)letului i#atN Ibidem, p# 5-6#

III Hnchinarea la icoane nu este idolatrie



+conoclaştii respin'eau posi#ilitatea facerii icoanei şi a cultului ei pornind de la cele poDumne$eu lui 2oise &n <ec5iul "estament7 M Eu sunt o#nul u#nezeul tăuL <ă nu ai du#nezei a)a"ă de $ine <ă nu-9i )aci c ip cioplit şi nici un )el de ase#ăna"e a nici udin cele ce sunt în ce"& sus& şi din c te sunt pe pă# nt& =os& şi din c te sunt pă# nt <ă nu te înc ini lo"& nici să le slu=eştiL (+eşire G, -)

M Ia" o#nul v-a g"ăit de pe #unte din #i=locul )ocului şi glasul cuvintelo" lui +-a9i)a9a +ui n-a9i văzut-o& ci nu#ai glasul +ui l-a9i auzitL Hine9i doa" ine #inte că înc nd o#nul v-a g"ăit din #i=locul )ocului& de pe $untele >o"e & n-a9i văzut nici ung"eşi9i da" şi să vă )ace9i c ipu"i cioplite& sau înc ipui"i ca"e să în)ă9işeze ă" atînc ipui"ea v"eunui do itoc de pe pă# nt& sau înc ipui"ea v"eunei păsă"i ce z oa"ăînc ipui"ea v"eunei =ivine ce se t "ăşte pe pă# nt& sau înc ipui"ea v"eunui peşte dpă# nt? sau& p"ivind la ce" şi văz nd soa"ele& luna& stelele şi toată oşti"ea ce"ul

a#ăgit ca să te înc ini lo"& nici să le slu=eştiL (Deuteronom 4, . .H)p"i"ea )ace"ilo" e"a cu un scop p"ecis: pent"u a nu se înc ina lo"& socotindu-le u a

cum lămureşte Sf ntul 9postol Pavel (Eomani ., 3 -)7 M i au sc i# at slava lui u#n*elui nest"icăcios cu ase#ăna"ea c ipului o#ului celui st"icăcios şi al păsă"ilo"L s-au şi au slu=it )ăptu"ii în locul Făcăto"ului (+eşire 3 ,. 8) <i%elul de aur turnat Psalmistunumit idol M i au )ăcut vi9el în >o"e şi s-au înc inat idolului (Psalmul .G-, .H)7 cinstiraducerea 1ertfei idolului se numeşte idololatrie +dolul este deci un lucru făcut de m naflat &n natură, o vietate fiin%ă nera%ională socotită dumne$eu +dolul se puDumne$eu, depărt ndu l pe om de *l, pe c nd icoana &l apropie pe om de Dumne$eu

După mărturiile Sfintei Scripturi, cinstirea sfintelor icoane nu poate fi consideratădeoareceînsuşi u#nezeu a po"uncit lui $oise să )acă e"uvi#i şi c ipu"i de e"uvi#i l<) nt (+eşire -, .8 A @, 3.A 3@,3-) şiapoi lui <olo#on la 7e#plu (+++ Ee'i @, 3 3-A +3,.G .4), pe ca"e ev"eii i-au cinstit p"in înc ina"e (+osua ,@), p"in =e"t)e& tă# ie"i (+eşire 3G,.ap"inde"ea candelelo" şi p"in c ntă"i de laudă (Psalm .3 ,.) C5ipurile de 5eruvimi arespectate şi de către 2 ntuitorul, Care spune despre "emplu că este M*asa lui u#nezeu (;uca4H) şide căt"e <)in9ii Apostoli (/apte 3, . 3A 4,..) !ntre sfintele icoane şi idoli nu estasemănare, nici ca repre$entare, nici ca func%ie, nici ca efect !n timp ce sfintele icoa



realită%i o#iective, c5ipurile sau &nfă%işările unor persoane care există sau au existat sau de dincolo, idolii sunt născociri ima'inare, fictive ale min%ii omeneşti, lipsite total dcelor pre$entate de c5ipul lor <) ntul Apostol 'avel a)i"#ă că: KIdolul nu este ni#ic în lu*o"inteni 2& 4 şi că înc inăto"ii la idoli nu vo" #oşteni î#pă"ă9ia lui u#nezeu @I

? Galateni 5& ;8? E)eseni 5& 5 .

!n cuv ntarea sa rostită &n fa%a atenienilor, Sf ntul Pavel, după ce a constatat că cetate

idoli (/apte . ,.@), a vrut să le demonstre$e adevărul că Dumne$eu, Care este Du5 (+oan 4, poate fi asemănat cu idolii materiali *l a făcut deci o distinc%ie clară &ntre idolii din teşi &nfă%işările sfinte din icoanele creştine ;a Sf ntul 9postol Pavel vom &nt lni mărturii duputem repre$enta c5ipul lui Dumne$eu pe sfintele icoane (++ Corinteni 4, 4A /ilipeni 3, .@A /ilipeni , 8), căci &nsuşi 2 ntuitorul ne &ncredin%ea$ă ca7 M*el ca"e $ă vede pe $invede pe *el ca"e $-a t"i#is pe $ine (+oan . , 4-), adică pe Dumne$eu "atăl

Poporul lui +srael n a vă$ut fa%a lui Dumne$eu (Deuteronom 4, . ) de aceea nici$u'răvească c5ipul lui Dumne$eu Dar c nd M >"istos IisusL *a"e& u#nezeu )iind în c ipLdeşe"tat pe <ine& c ip de "o lu nd& )ăc ndu-<e ase#enea oa#enilo" şi la în)ă9işaca un # (/ilipeni , - ), c nd*uv ntul <-a )ăcut t"up şi <-a sălăşluit înt"e noi şi a#slava +ui& slava că a !nuia (ăscut& plin de a" şi de adevă" (+oan ., .4), Matunci în)ă9işeazicoana ceea ce înva9ă %ise"ica p"in gu"a <) ntului Ioan a#asc in& ase#ăna"ea *)ăcut văzut sp"e conte#pla"e. Jug"ăveşte co o" "ea +ui )ă"ă nu#e& naşte"ea din

otezul în Io"dan& <c i# a"ea la Fa9ă de pe 7a o"& pati#ile& #i=locitoa"ele păti##inunile& si# olu"ile )i"ii +ui du#nezeieşti& #inuni )ăcute p"in activitatea co"pua=uto"ul activită9ii du#nezeieşti& *"ucea cea # ntuitoa"e& în#o"# nta"ea& învie"ece"u"i. Jug"ăveşte-le pe toate şi cu cuv ntul şi cu culo"ile N+#idem, p 8

e aici în9elege# că icoana a"e un te#ei şi un "ost dog#atic& adică înt"upa"ea lui u#ă"tu"isi"ea ei. 9ceasta o face deci c5iar prin 'raiul tăcut al culorilor şi al liniilor desarăt nd că &ntruparea lui Dumne$eu nu a fost &nc5ipuită, ci realăAKceea ce este cuv ntul pauz& aceea este icoana pent"u văz & p"ecizează <) ntul Ioan a#asc inM+#idemN >i el contiK'"in icoană ne s)in9i# vede"ea& ia" p"in cuv nt auzul. '"i#ul dint"e si#9u"i este vede

C5iar şi &n <ec5iul "estament, Dumne$eu a &nvă%at pe poporul ales prin 'raiul culorivolumelor unor o#iecte sau c5ipuriA c5ivotul ;e'ii, lucrat cu deose#ită măiestrie artistică,fost puse, din porunca lui Dumne$eu, ta#lele le'ii, vasul cu m na şi toia'ul lui 9aron care pentru a şi aduce aminte de Dumne$eu şi de minunile Sale făcute cu poporul alesdeasupra c5ivotului stră1uiau c5ipurile celor doi 5eruvimi făcu%i şi aşe$a%i acolo tot dDumne$eu Care oprise, cum ştim, facerea c5ipurilor cioplite şi tocmai Macolo& înt"e ce

e"uvi#i& de deasup"a c ivotului +egii& $ă voi descope"i 9ie şi-9i voi g"ăi de topo"unci p"in tine )iilo" lui Is"ael (+eşirea -, .8 ), &ncredin%ea$ă Dumne$eu pe 2oaceasta aminteşte şi Sf ntul 9postol Pavel (*vrei H, 3 -), numindu le c5ipuri şi um#adevărate (*vrei .G, .)

+coana, ca şi cuv ntul, este artă litur'icăB este parte inte'rantă a reli'iei, unul din mi1locunoaştere a lui Dumne$eu, unul din modurile de comuniune cu *l Pentru ca poporu

aducă aminte de #inefacerile primite de la Dumne$eu, Dumne$eu le porunceşte să ia din



pietre şi să le $idească &ntr un altar (+osua 4, - H) 9ceste pietre nu erau idoli, ci semaminte de Dumne$eu şi de #inefacerile Sale, cum s a $is mai sus

Dumne$eu, Care opreşte facerea c5ipurilor cioplite, &i porunceşte lui Solomon ca să &templul cu c5ipuri de animale, cu ornamente florale şi ve'etaleCon%inutul şi mesa1ul icoanei sunt mai mult dec t um#rele ei din <ec5iul "estament7#ă"tu"isi"înt"upă"ii& a )aptului că u#nezeu <-a )ăcut o#& da" şi că o#ul s-a )ăcut Kdu#nezeu

p"in î#pă"tăşi"e& do ndindu-şi c ipul cel dint i& cu# înva9ă <)in9ii 'ă"in9i ai %nedespă"9ită. i tot ei spun că dacă icoana $ ntuito"ului Iisus >"istos #ă"tu"iseşte înlui u#nezeu& lu nd c ipul lui Ada# şi înnoindu-l& icoana $aicii o#nului estec ipului celui dint i dint"e oa#eni ca"e s-a î#pă"tăşit de a"ul înt"upă"ii& înnoi"ea cudint i& c ipul celui dint i o# îndu#nezeit.

%&#nta %criptură ne vorFeşte &oarte mult despre înnoirea omului prin întruparea Dumnezeu şi despre chipul înnoit al omului

M*ăci în >"istos Iisus nici tăie"ea î#p"e=u" nu este ceva& nici netăie"ea î#p"e=u"& cnouă ( alateni @, .-) M

B <ă u# lă# şi noi înt"u înnoi"ea vie9ii (Eomani @, 4)

MB <ă în)ă9işa9i t"upu"ile voast"e ca pe o =e"t)ă scu#pă& ineplăcută lui u#nezeu cvoast"ă cea du ovnicească. i să nu vă pot"ivi9i cu acest veac& ci să vă sc i# a9i #in9ii ca să deose i9i ca"e este voia lui u#nezeuL (Eomani . , . )

M D# "ăca9i-vă în o#nul nost"u Iisus >"istos(Eomani .3, .4),

Mda" v-a9i spălat& da" v-a9i s)in9it& da" v-a9i înd"eptat în nu#ele o#nului lisuCorinteni @,..)

M acă este t"up )i"esc este şi t"up du ovnicesc (+ Corinteni .-, 44)

M*ăci t"e uie ca acest t"up st"icăcios să se î# "ace în nest"icăciune şi acest t"up #u"î# "ace înt"u ne#u"i"e (+ Corinteni .-,-3)

M Ia" noi& p"ivind ca în oglindă& cu )a9a descope"ită& slava o#nului& ne p"e)ace#din slavă în slavă& ca de la u ul <) nt (++ Corinteni 3, .8)

M eci dacă este cineva în >"istos& este )ăptu"ă nouă? cele vec i au t"ecut& iată toanoi (++ Corinteni -,. )

9ceste cuvinte şi altele, pe care nu le am mai citat din cau$a numărului lor mare ne aratamintit, adevă"ul înnoi"ii o#ului p"in a"ul înt"upă"ii şi ne )ac icoana o#ului înno>"istos Iisus. "ocmai acest adevăr al &nnoirii şi acest c5ip al omului &nnoit ni le arortodoxăA fără acest mesa1 şi trăsături, ima'inea nu mai este o icoană ci un ta#lou, un psu#iect reli'ios, al unui om cel mult plăcut la vedere 9ceastă &nfă%işare plăcută

caracteristică artei reli'ioase a Eenaşterii, tre#uie să ne ducă cu mintea la cuvintele Sfintei



M e aceea )e#eia& socotind că "odul po#ului este un de # ncat şi plăcut oc iului (/acerea 3,@), a m ncat din el, d nd şi lui 9dam, şi a murit

9t t icoana c t şi Sf nta Scriptură nu ne au păstrat trăsăturile c5ipului istoric fi$ic al 2+isus 6ristos :nii Sfin%i Părin%i ai ?isericii spun că 2 ntuitorul avea un c5ip frumos, la textele care vor#esc de starea Sa de proslăvire (Psalmul 44, 3), al%ii spun că era ur t, la momentele patimilor (+saia 43, 3) 9 &nfă%işa &n icoană numai c5ipul istoric a

&nseamnă a ni ; &nfă%işa ca şi cei din vremea Sa păm ntească, cei care ; vedeau numşi Dumne$eu, ca Dumne$eu Om, Care a făcut minuni ca Dumne$eu ce era, şi nu ca . , 4) 2ai mult, /iul lui Dumne$eu a luat c5ip de ro# nu numai ca să facă minuni, arputerea Sa dumne$eiască, să ne facă să credem şi să mărturisim ca *l este cu adevărDumne$eu (2atei , -4), şi să dea iertare de păcate, vindecarea sufletului şi trupului, ad&nnoire omului &nvec5it prin păcat Această înnoi"e a luc"at-o #ai înt i în t"upul <ău şî#pă"tăşeşte şi nouă tot p"in t"upul <ău& t"upul <ău #o"t şi înviat ca"e este t"du#nezeiesc. 7oc#ai acest t"up înnoit al $ ntuito"ului ni-+ în)ă9işează icoana o"todoBFace# icoanele s)in9ilo" pent"u că ei sunt p"ietenii lui u#nezeu @Ioan 15& 1odi neşte şi este #inunat înt"u s)in9ii <ăi. 2inunate a făcut voile Sale &ntru sfin%ii Săi !Sale este şi cea a &nnoirii noastre, &mpărtăşită prin &ntrupare M0oia lui u#nezeu este s)in9vie9ii noast"e (+ "es 4, 3) Omul, fiind c5ipul lui Dumne$eu, &nnoit prin &ntrupare, sicoana sfin%ilor, icoana fiind, cum s a mai spus, o mărturie a &ntrupării

De 5arul &ntrupării s a &mpărtăşit &ntr o măsură mai mică dec t omul şi M )ăptu"a ca"e aşteaptne"ă da"e descope"i"ea )iilo" lui u#nezeuL ca să )ie pă"taşă la li e"tatea #ă"i"ii (Eoman.H ) De aceea &n icoană apare şi făptura nera%ională alături de om, &nfă%işa&nnoirii, mărturisind şi ea lucrarea 5arului &ntrupării

9pocalipsa, care ne &nfă%işea$ă c5ipul lumii &n pra'ul venirii Domnului +isus 6ristos 1udece viii şi mor%ii, ne $u'răveşte icoana lu#ii cu nu#e"oase scene şi culo"i& a=ung nd de Kce" nou şi pă# nt nou & înc t cuvintele pa"că dispa"& "ă# n nd în #intea noi#aginea lu#ii în ca"e pute"ea şi slava lui u#nezeu ni se )ac p"ezente în culo"ileApocalipsei. I#aginea eBp"i#ă #ai #ult dec t cuv ntul: K* ipul slavei o#nului de pe v#untelui e"a în oc ii )iilo" lui Is"ael ca un )oc #istuito" @Ieşi"ea ;4&1 .

Potrivit mărturiei Sfintei "radi%ii, ?iserica a folosit icoanele &n cult, iar credincioşii &&ncă din primul veac <) ntul Evang elist +uca e"a nu nu#ai docto"& ci şi picto"& şi a altele& icoana $aicii o#nului. Avga" s-a ucu"at să ai ă o icoană a $ ntuito"ului ne)ă# nă.!n Sf nta Scriptură a 0oului "estament nu 'ăsim nicăieri vreo poruncă a 2 ntuitorului sicoane, dar nici porunca de a scrie Sf nta *van'5elie El a po"uncit <)in9ilo" Apostp"opovăduiască Evang elia& nu să o sc"ie @$a"cu 1,& 15 . *ine a po"uncit <)in9ilo" Apossc"ie epistolele/ De unde a pornit porunca să se scrie *van'5elia, de acolo a pornit porunfacă şi icoane Icoana şi Evang elia sunt 7"adi9ia sc"isă a descope"i"ii du#nezeieşti&culoa"e şi desen& a doua în cuvinte. Eevela%ia dumne$eiască, propovăduită mai &nt i prinu a fost cuprinsă toată &n scrierile Sfintei *van'5elii (+oan G, 3G 3.A ., -A /apte

9postoli au &nvă%at şi prin epistolă, dar şi prin viu 'rai (++ "esaloniceni , .-A + Corinten



Prin icoană ca şi prin %&#nta %criptură nu doar a&lăm ceva despre Dumnezeu cDumnezeu+coana nu este o repre$entare a Dumne$eirii, ci un semn al participării unei persoadumne$eiască *ste o mărturie a cunoaşterii concrete, practice, a sfin%irii corpului omen

+coana este o expresie exterioară a stării de transfi'urare a omului, a sfin%irii sale &n l

necreatăB un fel de strălucire lăuntricăB Strălucirea de lumină apare &n icoana ca arepre$entare picturală exactă a manifestării reale a luminii spirituale Dar tocmai acdu5ovnicească, desăv rşirea lăuntrică a omului, al cărui semn exterior este lumina, ntransmite nici &n cuv nt nici &n ima'ine De o#icei, atunci c nd Părin%ii şi Scriitorii #la descrierea momentului &ndumne$eirii, ei o caracteri$ea$ă ca tăcere, &ntruc t esnedescris şi de neexprimat

!nsă efectul acestei stări asupra materiei umane şi mai ales asupra timpului poate fi &nmăsură descris şi &nfă%işat

!ntrea'a lume vă$ută repre$entată &n icoană se sc5im#ă, devine ima'inea unită%ii viitoacrea%ii, &mpără%ia Du5ului Sf nt

*ste noua ordine din noua crea%ie, Mce" nou şi pă# nt nou (9poc ., .)

+conarul tre#uie să participe permanent la via%a sacramentală a ?isericiiA de aici şi cerpe care ?iserica le impune iconarilor 'ent"u un picto" de icoane& c"ea9ia este calea asc"ugăciunii& adică o via9ă #onastică în esen9ă. Deşi frumuse%ea şi con%inutul unei icopercepute su#iectiv de fiecare privitor după capacită%ile sale sufleteşti, ele sunt exprim

de iconar prin depăşirea conştientă a propriului Meu şi &n1u'area lui la adevărul revelatSfintei "radi%ii O#işnuitele cuvinte Meu &n%ele' aşa , Meu văd aşa se exclud cu t+conarul nu lucrea$ă pentru sine, nu pentru 'loria sa, ci pentru slava lui Dumne$eu De anu se semnea$ă niciodată ;i#ertatea unui iconar nu constă &n exprimarea nestpersonalită%ii sale, a eului său, ci &n eli#erarea lui de toată Mpatima şi plăcerea lumii*ste li#ertatea spirituală de care vor#eşte 9postolul Pavel7 M!nde este u ul <) nt& acolo li e"tate (++ Cor 3, . ) Principiul călău$itor al acestei căi este canonul icono'rrepre$intă suma totală a re'ulamentelor exterioare care restric%ionea$ă creativitatea artnecesitate interioară, conştient acceptată ca re'ulă constructivă, ca unul din aspectele?isericii, paralel cu tradi%iile litur'ice, ascetice şi altele 9ltfel spus, canonul este for?iserica o imprimă &n1u'ării voin%ei umane la voia lui Dumne$euCreştinismul nu este numai revela%ia Cuv ntului lui Dumne$eu, ci şi a c5ipului lui Dcare se descoperă asemănarea ;ui Acest c ip u#nezeiesc "ep"ezintă t"ăsătu"a distin(oului 7esta#ent& )iind #ă"tu"ia vizi ilă a îndu#nezei"ii o#ului. *alea iconog"a)iei ca eBp"i#a"e a luc"u"ilo" p"ivitoa"e la u#nezeu este calea teologiei. A# ele eBp"i#ă cepoate eBp"i#a cu #i=loace o#eneştiL metodele utili$ate &n icono'rafie nu pot fi dec t fi'sim#olice, ca şi lim#a1ul para#olelor din Sf nta Scriptură Dar con%inutul exprimat prisim#olic este imua#il at t &n Scriptură c t şi &n ima'inea litur'ică icoana 'ent"u o#ul o"todoBzilelo" noast"e icoana& )ie ea vec e sau #ode"nă& nu este o iect de ad#i"a9ie estet

de studiu& este o a"tă vie& de u#nezeu inspi"ată& ca"e îl "ăneşte su)leteşte.



I4 DeoseFirea dintre icoana ortodoxă şi pictura religioasă

!nc5inarea &n Mdu şi adevă" (+oan 4, 3) nu exclude icoana, ci dimpotrivă, o cere dacă esdupă &nvă%ătura ?isericii Ortodoxe Privind o icoană &n care totul este demateridereali$at, real, dar nu realist, o lume, un c5ip &nnoit prin 6arul &ntrupării, p"ivi# ca p"in)e"east"ă pute"ea şi slava lui u#nezeu *a"e sălăşluieşte în c ipul înnoit al o#ului şidin icoană. !nc5inarea &n du5 şi &n adevăr nu exclude materia or'ani$ată &n icoanăicono'rafic, K(u este #ate"ie ce"neala şi p"eas) nta ca"te a Evang eliilo"/ (u este 7"upul şi < ngele o#nului nost"u/ & se înt"ea ă <) ntul Ioan a#asc in N+#idem, p2ateria nu este deci potrivnică &nc5inării noastre &n du5 şi &n adevăr C5iar &n <ec5iucare Dumne$eu inter$icea facerea idolilor, a c5ipurilor cioplite, sunt prelucrate (auruarama, diferite fire şi stofe) pentru a fi folosite la cult 2ateria folosită icono'rafic, at t &

c t şi &n 0oul "estament, a căpătat forme artistice de o valoare şi frumuse%e nepieritoarecivili$a%iei lumii, contri#u%ii valoroase ia te$aurul de cultură al lumii+coanele, lucruri făcute de m ini omeneşti, c5iar cele care sunt &m#răcate &n metal po#icei t r$iu şi străin tradi%iei icono'rafice, pentru că materia metalului nu poate să exp#ine starea omului &nnoit cum poate să o arate culoarea, nu pot fi socotite idoli pentru căidentice prin fire, ci prin asemănare cu cele pe care ele le &nfă%işea$ă PIdolii pă($nilor sunt auar(int, lucruri ale m$inilor omeneşti. (ura au şi nu vor (răi, ochi au şi nu vor vedeaQ asemlor să ie cei ce-i ac pe ei şi se încred în eiE#"ocmai identitatea de fire ce era atri#uită idsocoti%i persoane care văd, vor#esc şi aud, face ca aceste lucruri ale m inilor omeneştSpre aceasta voia să atra'ă aten%ia Sf ntul 9postol Pavel celor din 9reopa'7K(u t"e uie să sococă u#nezei"ea este ase#enea au"ului sau a"gintului sau piet"ei cioplite de #eşteiscusin9a o#ului (/apte . , H)

?iserica Dumne$eului Celui viu, Mst lp şi te#elie a adevă"ului (+ "imotei 3, .-), a păstrat tcuvintele Sfintei Scripturi &n cură%ia cea dint i, c nd aceste cuvinte au tre#uit să diferite lim#i din cea &n care ele au fost scrise prima dată "extul7 M <ă se "uşineze to9i cei înc ină c ipu"ilo" cioplite şi se laudă cu idolii lo" (Psalmul H@, ) nu cunoaşte nici o scadică &nlocuirea cuvintelor Mc5ipuri cioplite cu Micoane &n nici o traducere Ce



unele traduceri recente făcute &n afara %ării, &n lim#a rom nă, nu se #ucură de credi#partea marilor 'rupări creştine care nu au cultul icoanelor

+coana făcută după &nvă%ătura ortodoxă, prin mesa1ul şi con%inutul ei, identic*van'5eliei şi mai ales prin 'raiul universal al culorilor şi liniilor, &şi are pentru timplucrarea ei ecumenică +coana ortodoxă tot mai mult &şi face pre$en%a &n lumea crOrtodoxiei, ca şi slu1#a ortodoxă din care icoana face parte inte'rantă

'ute# să ne "ugă#& la caz de #a"e nevoie şi )ă"ă icoane şi în a)a"ă de ise"ică"ugăciunile noast"e în )a9a acestei )e"est"e desc ise căt"e ce"& ca"e este icoana& vedne î#pă"tăşi# din plin de a"ul îndu#nezeito" ca"e a înnoit c ipul şi lu#ea din icoancă"eia ne a)lă#. Este o eBpe"ien9ă de două o"i #ilena"ă& cu "ădăcini în însuşi )apo#ului şi în 'e"soana celui *a"e este K* ipul @icoană lui u#nezeu celui nevăzut (Colosen.-)

*e pute# spune desp"e icoana noast"ă o"todoBă "o# nească/ După cum ştim, Ortodoxcultivat şi cultivă şi un specific na%ionalA pe care &l 'ăsim şi &n icoană 0u este locupentru a consemna &ntr o măsură mai mare, aşa cum merită să se spună, ci vom spunecuvinte +coana noastră se caracteri$ea$ă printr o măsură cumpănită &ntre omenesc şi &nfă%işarea c5ipului omenesc7 este o măsura care %ine seama de formula calcsc5im#are şi fără amestecare, adică omenescul nu este &n'5i%it de du5ovnicesc ca &nfresce #i$antine, dar nici invers, ca &n arta reli'ioasă a Eenaşterii <unt c ipu"i pline

unăcuviin9ă ca"e acope"ă o ad ncă t"ăi"e du ovnicească învăluită de o s#e"enie stăp nit pe"#anent <) ntul Apostol 'avel @I 7i#otei 1&15 . Du5ul comuniunii persoanelor sfinatura din icoană şi mai ales cu privitorul sau &nc5inătorul se lasă lesne de perceput c5iaafara Ortodoxiei

Pentru a pătrunde cu adevărat &n du5ul icoanei tre#uie să urmăm drumul pe care lpractica ?isericii p nă astă$i, şi occidentalul tre#uie să se situe$e &n universul reli'ios şcare se situea$ă icoana

I coana este )ăcută pent"u a-l a=uta pe o# în desăv "şi"ea sa du ovnicească& căci ep"i#ească a"ul c ia" de la izvo"ul acestuia. #ul se concent"ează în "ugăciuni şi se icoană ca de o unealtă ca"e-i îngăduie să-şi înd"epte "ugăciunea căt"e a" etip în)ă9işată în icoană .

/aptul că ne am ru'at lui Dumne$eu av nd &n fa%ă o icoană &n care am privit o perso&n starea de &nnoire a făcut să fim mai le'a%i de oameni şi de natură, de oamenii pstrămoşi, de natura patriei &n care du5ul mioritic este expresia populară a du5ului Ortodorom neşti, &n care cerul se uneşte cu păm ntul &n nunta #ucuriei nesf rşite a celei ddesăv rşirii

@eBt"ase din: Dnvă9ătu"a "todoBă desp"e Icoane C I.'.<. 'i#en <uceveanul& ;88



IP% Irineu Pop-:istriţeanul - Predică la Duminica I-a din Post (a Ortodoxiei)

Dreptmăritori creştini, prima Duminică din Postul Paştilor se numeşte Duminica Osăr#ătoare care a fost aşe$ată &n prima Duminică din Postul mare, a anului 843 9tunci ortodoxă a o#%inut o strălucită #iruin%ă asupra iconoclaştilor, asupra celor ce seicoanelor şi le scoteau afară din sfintele #iserici

Pentru noi cei de astă$i, Duminica Ortodoxiei ne aduce amine de acest triumf decisiv al &n trecutul ?isericii dreptmăritoare De asemenea, Duminica Ortodoxiei ne c5eamă săde $iua onomastică a ?isericii, prile1 minunat pentru noi de a cu'eta la frumuse%ea

Ortodoxiei+u#i%i credincioşi, ieslea ?etleemului, Crucea ol'otei, 2orm ntul 'ol şi muntele 2ăslunde +isus S a &năl%at la ceruri, dar mai ales sf nta $i a Eusaliilor sunt cele cinci coloacare se fundamentea$ă ?iserica lui 6ristos

Dnt"-o p"edică de 6usalii& <) ntul Ioan Gu"ă de Au" glăsuieşte ast)el: '"ecu# >"idesp"e <ine: Iată& Eu cu voi sunt p nă la s) "şitul veacu"ilo" şi de aceea pute# se"pu"u"ea aşa şi desp"e u ul <) nt a spus: 0a )i cu voi în veac şi de aceea pute#



*incizeci#ea pu"u"ea. %a pute# p"ăznui c ia" în )ieca"e zi at t Dnvie"ea c t şi *inpent"u că în )ieca"e zi e şi u ul <) nt şi o#nul înviat cu noi .Du5ul Sf nt, pătrun$ ndu ne cu pre$en%a Sa, ne face tot mai mult după c5ipul /iuadoptivi ai "atălui :nde este 6ristos şi Du5ul cu noi= !n ?iserică unde Du5ul /iului nevă$ut, dar &n c5ip real, &ntocmai cum S a co#or t &n c5ipul lim#ilor ca de foc la Cla Eusalii

Credin%a ne a1ută să pătrundem &n lumea suprafirească a ?isericii, st lp şi temelie a "im 3, .-) şi deci, de%inătoarea adevărului m ntuitor !n acest sens, Sf ntul +rineu scr?iserica, acolo este şi Du5ul Sf nt +ar unde este Du5ul Sf nt, acolo este plinătatea 5adevărul De aceea, ?iserica a fost numită şi raiul cel du5ovnicesc, &n care i secredinciosului lumea supranaturală, unde se află tainele ei cele mai ad nci

?iserica, după expresia Sf ntului +polit, este locul unde &nfloreşte Du5ul A ea esDumne$eu printre oameni (9poc ., 3) şi mama noastră (cf al 4, @)

!n ?iserică este cuprins tot ce există7 Dumne$eu şi crea%ia, cerul şi păm ntul, spiritualueternul şi temporalul, nemăr'inirea şi spa%iul !n ?iserică avem cele şapte Sfinte "ainesfin%enie, prin care se revarsă &n lume ener'iile necreate, fluviile 5arului sfin%itor 9iori se săv rşeşte Sf nta ;itur'5ie, Se co#oară 6ristos şi Du5ul Sf nt, se co#oară for%e ceratin' păm ntul, cetele &n'ereşti şi du5urile fra%ilor noştri adormi%i, care vin &n casaspre a şi lua #ucuria din 1ertfa lui 6ristos, cele#rată pe Sf ntul 9ltar

?iserica este un la#orator du5ovnicesc &n care cele păm nteşti se unesc cu cele comenească fra'ilă şi sla#ă se &nt lneşte cu 5arul Du5ului Sf nt şi devine diamantul de care străluceşte Dumne$eirea !n ?iserică se află plenitudinea mi1loacelor de m ntuir

do# ndim sfin%enia, prin 5arul lui Dumne$eu?iserica este locul &n care se &naintea$ă spre &nviere ?iserica este pelerină spre c6ristos e Cale spre cer şi Cel ce călătoreşte cu ea şi &n ea spre cer ?iserica este ru'ul nemistuit de focul iu#irii dumne$eieşti ?iserica este nava care ne scoate din limitelistoric ?iserica este <ite$da &n care se pot spăla şi cură%i to%i cei #olnavi, oprima%furii, desfr na%ii, lacomii, uci'aşii şi de$moşteni%ii soartei, primind 'ratuit iertarea !mpără%ia Cerurilor pe păm nt, care străluceşte oamenilor prin cuv ntul, faptele şi 6ristos

?iserica ne transmite pe 6ristos din ea şi oca$ionea$ă sălăşluirea &n noi a lui 6ristos, Car&n ceruri 6ristos este Capul ?isericii, "rupul Său tainic (*fes ., 3), ale cărui mem#reto%i cei #ote$a%i, mirui%i şi &mpărtăşi%i cu Sfintele "aine

Dar mare este #ucuria şi speran%a noastră c nd ştim că &n via%a ?isericii, alături de extraordinar &l are Preacurata ;ui 2aică, care a fost dată ca mamă ucenicului +oan de cc nd murea pe Cruce, prin cuvintele /emeie, iată, fiul tăuJ (cf +n .H, @ ) Ddevenit mama lui, mama ?isericii şi mama noastră a tuturor



!n cer şi pe păm nt, nimeni nu iu#eşte ca ea, nimeni nu miluieşte ca ea De aceea, acummor%ii, dacă o avem pe 2aica Domnului avocat sau mi1locitoare, nu se poate să pierdec5iar dacă am avea un noian de vină Pe #olta 9ltarului este 2aria, Pana'5ia (Preasf ntcupola turlei este 6ristos, Pantocratorul (9tot%iitorul), aşa că 2ama şi /iul co#oară suDumne$eu asupra umanită%ii adunate &n ?iserică şi conduc ?iserica spre piscurilene&nserate /iul lui Dumne$eu ne a dat o pe 2ama Sa ca şi mai mult să &ndră$nim a *l

9vea dreptate poetul +oan 9lexandru c nd spunea7 2ama şi Pruncul sunt de a1uns_9cesveci să fie uns 2ama participă, alături de Prunc, la soarta de suferin%ă a omenirii, uşur

De a lun'ul veacurilor s au ivit prooroci mincinoşi, pă' ni, eretici, comunişti atei, li#eri care au sf şiat &n #ucă%i cămaşa lui 6ristos, sau au defăimat adevărul dumne$eiesc şi lDar ?iserica dreptmăritoare, călău$ită de Du5ul Sf nt, a păstrat &nvă%ătura de credinferind pe credincioşii ei de minciună şi de rătăciri

Deşi ?iserica creştină a fost tul#urată de pri'oană s n'eroasă şi de #at1ocură dispre%uitoa/ără #ani, fără oşti, fără tancuri, ?iserica a &nfr nt toate uneltirile spiritului şi ale puterii (cf 2t @, .3) şi păşeşte calmă precum păşeşte soarele peste &nvol#urările norilor caruneori lumina, dar nu o pot stin'e Ce e val, ca valul trece , $ice marele nostru p*minescu ?iserica pluteşte &nainte m ndră şi #iruitoare, continu ndu şi misiuneaaceastă lume

?iserica este mereu triumfătoare 9lături de ea s au pră#uşit re'ate, tronuri şi ideolo'ii caveşnice Casa lui Dumne$eu (+ "im 3, .-) răm ne neclintită ca acea cetate sau cst ncă peste care au venit valuri şi v nturi, dar nu s a pră#uşit (cf 2t , -) ?iserica

adevărului, s a &ntărit prin furtuni şi a confirmat că este sădirea lui Dumne$eu, Ce?iserica 2ea nici por%ile iadului nu o vor #irui (2t .@, .8) *a re$istă pentru că esteDu5ul lui Dumne$eu, Care o &ntăreşte şi o sus%ine

P nă la revenirea 'lorioasă a lui 6ristos, ?iserica &naintea$ă pere'rin nd printre persecuşi m n' ierile lui Dumne$eu (cf /ericitul 9u'ustin) Du5ul Sf nt face din ?iserică Dumne$eului Celui viu (++ Cor @, .@) şi din mădularele ei face părtaşi ai firii cele(++ Pt ., 4)

+u#i%ii mei, dacă dorim să fim moştenitori ai vie%ii veşnice tre#uie să răm nem &nputem afla m ntuirea, &n timp ce at %ia oameni stau afară de acest aşe$ăm nt dumnunde este &ntuneric şi plutesc &n um#rele mor%ii

Sf ntul Ciprian spune clar7 !n afara ?isericii nu există m ntuire Eăm n nd credincne dovedim urmaşi vrednici ai strămoşilor şi voievo$ilor, care, &n vremuri 'rele, au răm1urul 9ltarului stră#un

Sf ntul Constantin ?r ncoveanu spunea7 Dacă e cu putin%ă, mai #ine este să mori dedec t să %i rene'i credin%a strămoşească



Cei ce nu trăiesc potrivit &nvă%ăturilor ?isericii şi nu pun &n lucrare darurile pe care pot fi pedepsi%i ca slu'a leneşă care şi a &n'ropat talantul De aceea, Sf ntul 9posaten%ionea$ă7 "u, care te lau$i cu ;e'ea, !l necinsteşti pe Dumne$eu, prin călcarea ;e'iiJ

3)

Duminica Ortodoxiei ne c5eamă să #iruim for%ele păcatului şi să ; mărturisim pe 6ristonoastră /ăc nd aşa, cinstim &ntr adevăr numele de creştin şi ne a'onisim #ucurie, pac

pe păm nt şi &n ceruri 9min

IP% 7eo&an Arhiepiscopul Iaşilor şi 'itropolitul 'oldovei şi :ucovinei - 1#nd la DumiOrtodoxiei - ii credincios p#nă la moarte şi vei avea cununa vieţiiB

!n toată clipa şi &n tot locul, creştinul dreptslăvitor este c5emat să conştienti$e$e apart?iserica lui 6ristos Duminica Ortodoxiei este $iua &n care această conştiin%ă tre#uie&ntr un mod mai evident

!mpărtăşindu se de 5arul Sf ntului Du5 prin "aina Sf ntului ?ote$, creştinul a mărturissau prin intermediul naşilor, unirea cu 6ristos şi lepădarea de puterile &ntunericuluiOrtodoxiei este $iua &n care această mărturisire tre#uie actuali$ată, &nnoită, &ntărită necesar datorită ispitirilor la care creştinul este supus &n permanen%ă, ispitiri ce vin de trup şi de la diavol

!n prima duminică a Postului 2are, creştinii ortodocşi sunt c5ema%i să &n%elea'ă că ?isefac parte este cora#ia m nturii, # ntuită de multe valuri şi furtuni Puterile &ntunericulu&n foarte multe feluri, nu &n'ăduie nici o clipă de ră'a$, nici un moment de cer totalment



!n orice $i a anului, dar mai ales &n Duminica Ortodoxiei, ?iserica &şi sensi#ili$ea$ă pentru o participa la strădania apărării credin%ei !n 'eneral, această luptă este lăsatclerului, ierar5i sau preo%i 9ceştia nu pot să şi &mplinească &n mod adecvat datoria daşa cum se cuvine, de mem#rii preo%iei universale, creştinii mireni, #ăr#a%i şi femei

!n Duminica Ortodoxiei, creştinii sunt c5ema%i, aşadar, să &n%elea'ă, mai #ine $is s

lumea 5arului (+lie 2iniat) pre$entă &n ?iserica lui 6ristos, dreptslăvitoare7aina icoanei& s)in#oaştelo"& p"ezen9a s)in9ilo"& îndu#nezei"ea p"in +itu"g ie& =e"t)a "ugăciuv"ă=#aşi& #ă"tu"isi"ea )ă"ă tea#ă a adevă"ului sunt tot at tea căi de pa"ticipa"e la lu#din %ise"ică.

Cunoaşterea adevărului de credin%ă, trăirea lui cu intensitate permanent &nnoită şi măcătre lume constituie o altă componentă a c5emării ?isericii &n Duminica Ortodo&ndeo#şte, ştiut că nu to%i cei #ote$a%i &n ?iserica Ortodoxă au o cunoaştere adecvatăcredin%ă Dintre aceştia, pu%ini sunt cei care trăiesc plenar credin%a şi sunt şi mai ppropovăduiesc

Duminica Ortodoxiei este $iua &n care datoria de a cunoaşte elementele esen%iale ale credin%ă se impune cu necesitate pentru tot creştinul ortodox *ste $iua &n care tre#necesitatea transformării vie%ii personale şi comunitare cu adevărul de credin%ă *stcreştinul ortodox este c5emat să &n%elea'ă că adevărul de credin%ă, odată cunoscut şmărturisit celor de aproape şi celor din depărtări 9partenen%a la ?iserica Ortodoxă estmare cinste, un privile'iu, o #inecuv ntare 9ceastă şansă include şi o mare răspunrăspunsul pe care fiecare creştin ortodox &l va da la &nfricoşătoarea 1udecată 9cest răcredincioşie fără compromis fa%ă de taina ?isericii dreptslăvitoare +mplică, de asemene

desc5idere şi, mai ales, dra'oste fa%ă de cel care nu este, sau nu este &ncă, părtaş credin%e*"edincioşia totală )a9ă de Adevă"ul %ise"icii d"epslăvitoa"e şi capacitatea deli#ite pe )ieca"e )iin9ă u#ană constituie c"ucea c"eştinului o"todoB ca"e a"e d"epcununa vie9ii. *ste un lucru 'reu, imposi#il pentru plăp nda fiin%ă numită creştin ortodonu uităm, după cuv ntul 9postolului, pot totul în >"istos *el ca"e #ă întă"eşte (/lp 4, .3)

Prea&ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica I din Postul mare - Icoanaadevărul şi &rumuseţea Ortodoxiei



Duminica + din Post este consacrată dreptei credin%e sau Ortodoxiei Această să" ătoa"e datdin anul 243 c nd s-a otă" t la *onstantinopol că u#inica I din 'ost t"e uie să )ie î#ă"tu"isi"ii d"eptei c"edin9e şi a#inti"ii )aptului că %ise"ica "todoBă s-a luptat pents)intelo" icoane î#pot"iva celo" ca"e uleau şi dist"ugeau icoanele. *i au fost numi%i iconosau distru'ători de icoane

Sfintele icoane nu sunt doar o podoa#ă &n #iserică, adică un mi1loc estetic de a &nfrumSfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credin%e, &nc t nimeni nu poate fi ortcinsteşte sfintele icoane *le nu se adau'ă la credin%a ortodoxă ca o anexă, ci exprimortodoxă &ntr o formă completă, nu numai su# formă de mărturisire a credin%ei pomenire sau memorie vi$uală, ci şi su# formă de ru'ăciune ca cinstire a sf ntului al căru$u'răvit pe icoană

2odul &n care ?iserica a ales pentru noi astă$i citirile din 9postol şi *van'5elie semnifica%ia profundă a dreptei credin%e 9postolul, ales din capitolul al ^+ lea al *pisPavel către *vrei, ne arată că, de fapt,c"edin9a este da"ul de-a vedea pe *el nevăzut. *"edin9a eo anticipa"e a D#pă"ă9iei *e"u"ilo"& o p"egusta"e a ei. De aceea, Sf ntul 9postol Pavel ne spuea este o dovadă a celor nevă$ute şi o arvună a celor fă'ăduite, sau &ncredin%area celoadică o vedere anticipată a lui Dumne$eu &n !mpără%ia Cerurilor şi o confirmare a darupe care Dumne$eu ni le dăruieşte pentru m ntuirea noastră *van'5elia pe care o auconfirmă ceea ce se spune &n lectura 9postolului din această duminică* nd $ ntuito"ul Ii>"istos <e înt lneşte cu Filip şi (atanail a"ată că El este cunoscăto" de su)lete& că Eoa#enii pe ca"e nu i-a #ai înt lnit niciodată înainte. Prin aceasta, *van'5elia ne arată că emai multe cunoaşteri, nu numai cunoaşterea prin sim%uri, ci şi cunoaşterea prin du5, sufletului omului, cum ni se spune &n *van'5elie despre 0atanail7 Iată is"aelitean în ca"e nuvicleşug M Cunoaşterea locului unde el a stat su# smoc5in fără ca Domnul +isus 6ristos oc5ii fi$ici, trupeşti, eviden%ia$ă că 2 ntuitorul are şi o altă cunoaştere sau vedere deco avem noi, şi anume cunoaşterea &n du5 +ar această cunoaştere du5ovnicească o dărucare cred &n *l C nd 0atanail &l mărturiseşte pe +isus că *l este /iul lui Dumne$euspusese că ; a 'ăsit pe +isus, fiul lui +osif din 0a$aret, atunci se reali$ea$ă trececunoaşterea după sim%uri la cunoaşterea du5ovnicească sau la cunoaşterea cerească D



2 ntuitorul &i spune7 e acu# ve9i vedea ce"u"ile desc ise şi pe înge"ii lui u#nezeu înse şi co o" ndu-se peste Fiul #ului M

$ă"tu"isi"ea du#nezei"ii lui >"istos ne desc ideint"a"ea în D#pă"ă9ia *e"u"ilo"

Ce &nvă%ăm din această *van'5elie=

!n primul r nd, că numai mărturisirea dumne$eirii lui 6ristos ne poate desc5ide cerurile,!mpără%ia Cerurilor e vei #ă"tu"isi cu gu"a ta că Iisus este o#nul şi vei c"ede în ini#

u#nezeu +-a înviat pe El din #o"9i& te vei # ntuiK , ne spune Sf ntul 9postol Pavel &n *către Eomani (.G, H)

'ărturisirea dumnezeirii lui .ristos este dreapta credinţă C nd Petru a mărturisit că +isu/iul lui Dumne$eu cel <iu, 2 ntuitorul i a spus7 7u eşti 'et"u şi pe această piat"ă voi%ise"ica #eaM(2atei .@, .8), adică pe piatra mărturisirii celei adevărate, şi anume că +iseste /iul lui Dumne$eu şi î9i voi da 9ie c eile D#pă"ă9iei *e"u"ilo" M,adică pute"ea pocăin9eie"tă"ii păcatelo". +ată cum dreapta credin%ă desc5ide cerurile, iar &n *van'5elia de a$i, şi nu numai lui, ci tuturor celor care mărturisesc pe 6ristos ca fiind /iul veşnic al lui DuCare S a făcut Om, *l le spune7 0e9i vedea ce"ul desc iz ndu-se şi pe înge"ii lui uînăl9 ndu-se şi co o" ndu-se peste Fiul #ului M 9t t &n ca$ul lui 0atanail, c t şi &nPetru, dreapta credin%ă a desc5is cerurile 0atanail a vă$ut un om limitat &n spa%iu, dpe Dumne$eu Cel nelimitat, necuprins 9 vă$ut un trup de om trecător, dar a măDumne$eu Cel mai &nainte de veci, pe Cel netrecător, pe /iul lui Dumne$eu Cel cerescdin oase şi carne, dar a mărturisit pe Cel nevă$ut 9ceasta este Ortodoxia sau dreapta cmărturisim ceea ce vedem cu oc5ii trupeşti, ci ceea ce este dincolo de vederea oc5ilo

$ă"tu"isi# ceea ce vede# cu oc ii du ovniceşti ai c"edin9ei sta ilite de %ise"icApostoli. e aceea& c"edin9a este o vede"e dincolo de vede"ea t"upească& dincolo de

2 ntuitorul a mai spus7 0e9i vedea înge"ii înăl9 ndu-se şi co o" ndu-se peste FiulDnge"ii "ep"ezintă slu=ito"ii ce"eşti ai lui u#nezeu ca"e )ac legătu"a înt"e ce" şi p%ise"ica din ce"u"i şi %ise"ica de pe pă# nt? duc "ugăciunile noast"e în ce

inecuv nta"ea lui u#nezeu peste cei ce se "oagă +ui.

6ristos este !mpăratul !mpără%iei Cerurilor, &n'erii sunt slu1itorii ;ui, dar ei, &n'&mpreună cu noi, oamenii, c nd noi ne ru'ăm pe păm nt *i &ncon1ură pe !mpăratul Coc5ii trupeşti, dar vă$ut ca Dumne$eu adevărat cu oc5ii credin%ei +ată de ce noi, c nd+isus 6ristos nu este un simplu om, ci /iul lui Dumne$eu Celui veşnic şi nevă$ut, Care Svă$ut, din iu#ire pentru oameni şi pentru m ntuirea lor, &ncepem să ne &ndreptăm sCerurilor, cea veşnică, netrecătoare şi nelimitată, a Preasfintei "reimi, care este d"eptate& pa

ucu"ie în u ul <) nt M (Eomani .4, . )

*ine nu cinsteşte icoana nu #ă"tu"iseşte Dnt"upa"ea Fiului lui u#nezeu



Deşi &n <ec5iul "estament nu se pictau icoane, acest lucru s a făcut &n mod excep%ioc5ipuri de 5eruvimi, care au fost aşe$a%i &n templu, de o parte şi de alta a c5ivotului, că Dumne$eu Cel ceresc este pre$ent acolo pe păm nt Aceşti doi e"uvi#i p"e)igu"aup"eînc ipuiau pe cei doi înge"i de la #o"# nt ca"e vo" inevesti Dnvie"ea o#nului Ii)e#eilo" #i"onosi9e& venite la #o"# ntul +ui.

!n 'eneral, <ec5iul "estament inter$icea confec%ionarea de c5ipuri din materie, pentru că

&ncă nu luase c5ip de om Dar este semnificativ faptul că 2 ntuitorul +isus 6ristos nuc nd enumeră poruncile <ec5iului "estament, două dintre ele, cea referitoare la c5ip, (Săc5ip cioplit) şi cea privitoare la s m#ătă, pentru că s m#ăta va fi &nlocuită cu dumin6ristos Domnul era şi Domn al S m#etei, adică deasupra ei +ar interdic%ia de a nu repceresc &n materie a fost a#olită pentru că acum, după !ntruparea sau !nomenirea lui Dumai există pericolul de a confunda pe Dumne$eu cu idolii După ce /iul lui Dumnecuprins şi nevă$ut a luat c5ip de om, S a făcut cuprins &n trup omenesc şi S a făcnumai că putem să pictăm icoane, ci suntem o#li'a%i să o facem, pentru a mărturisi !ntrului Dumne$eu De aceea, cine nu cinsteşte icoana nu mărturiseşte !ntruparea !n aSf ntul +oan *van'5elistul spune7 *eea ce a# auzit cu u"ec ile noast"e desp"e *uv ntul/ra$a era comună şi &n <ec5iul "estament, dar la ea el adau'ă şi ceea ce a# văzut cu oc ii nceea ce a# p"ivit şi # inile noast"e au pipăit desp"e *uv ntul vie9ii aceea vă vesti# şivoi să ave9i î#pă"tăşi"e cu noi& ia" pă"tăşia noast"ă este cu 7atăl şi cu Fiul M (+ +oan, ., . 3)la ascultarea Cuv ntului lui Dumne$eu se adau'ă vederea Cuv ntului lui Dumne$eu

$a"e este taina c"eştinătă9ii u#nezeu <-a a"ătat în t"up& <-a înd"eptat în u ul& înge"i& <-a p"opovăduit înt"e nea#u"i& <-a c"ezut în lu#e şi <-a înăl9at înt"u slavăM (+ "imot.@) ne spune şi Sf ntul 9postol Pavel Dar Dumne$eu a devenit Om, pentru ca &ndumne$eiască prin 5ar, a co#or t pe păm nt şi &n păm nt, ca pe omul păm ntean să

cerească veşnicăFiul lui u#nezeu <-a )ăcut Fiul #ului& pent"u ca oa#enii să poată deai lui u#nezeu după a" (+oan ., . )

"eapta c"edin9ă sau c"edin9a o"todoBă însea#nă nu doa" că apostolii au auzit *uu#nezeu& ci +-au şi văzut& au văzut slava +ui pe 7a o"& au văzut 6ăstigni"ea +ui

văzut slava Dnvie"ii şi a Dnăl9ă"ii <ale. 'e *"uce au văzut des)igu"a"ea lui >"istos p"din cauza păcatelo" lu#ii& ia" la Dnăl9a"e au văzut slava +ui& la ca"e ne c ea#ă şi pe

Dn icoană se înt lneşte isto"ia cu veşnicia&în lu#ina D#pă"ă9iei *e"u"ilo"

9şadar, "todoBia este #ă"tu"isi"ea iu i"ii lui u#nezeu *a"e devine # pent"u ca pe nîndu#nezeiască& să ne s)in9ească. <)in9ii 'ă"in9i ne a"ată că Fiul lui u#nezeu *el nevăzuveşnic <-a )ăcut # pent"u ca pe noi să ne # ntuiască. A luat t"up pă# ntesc ca nouă sdă"uiască du ce"esc& <-a co o" t la noi pe pă# nt pent"u a ne înăl9a pe noi laî#pă"tăşit de via9a noast"ă a#estecată cu #oa"tea& ca să ne dă"uiască via9a +ui c#oa"te. +ar acest adevăr &l vedem &n icoană !n icoană noi nu pictăm doar trupul lui 6roc5ii trupeşti, ci pictăm şi slava Sa su'erată de nim#ul sau aureola din 1ur, dar şi de fondual icoanei care este de aur Pictăm deodată trupul care a fost vă$ut cu oc5ii trupeşti, dar

lumina necreată care nu se vede cu oc5ii trupeşti, ci numai cu oc5ii credin%ei



Deci, icoana este de fapt mărturisirea completă a Ortodoxiei *a ne arată pe 6ristos,Domnului, pe &n'eri, pe prooroci, pe sfin%ii apostoli, pe martiri şi pe cuvioşi ca trăi&mpără%ia luminii celei netrecătoare, a luminii celei necreate care nu se vede cu oc5numai cu oc5ii credin%ei, atunci c nd Dumne$eu dăruieşte celor smeri%i darul acesta ddin lumea aceasta lumina cea netrecătoare a !mpără%iei Cerurilor

Icoana - c e#a"e sau invita9ie pe"#anentă la "ugăciune

+ată de ce icoanele nu se pictea$ă oricum şi de către oricine, ci numai de cei care au #ine?isericii, care cunosc #ine credin%a ?isericii, se roa'ă şi sunt mărturisitori ai drepteiIcoana o"todoBă este Evang elie pictată& cuv nt-si# ol vizi il& ca"e îndea#nă la

u#nezeu şi cu s)in9ii +ui& pent"u că în )a9a icoanelo" ne "ugă#. 0oi nu privim icoanele#iserică ca şi cum ar fi piese de mu$eu +coanele sunt o c5emare sau o invita%ie la ru'ăcsemn al pre$en%ei ru'ăciunii sfin%ilor pentru noi şi &mpreună cu noi, iar icoana 2 ntconfirmarea fă'ăduin%ei ;ui7 Eu sunt cu voi în toate zilele& p nă la s) "şitul veacu"iloM (2a

8, G) C nd intrăm duminica &n #iserică, 6ristos Cel &nviat ne &nt mpină prin icoaaşa cum a &nt mpinat &n $iua !nvierii Sale pe femeile mironosi%e şi le a $is7 %ucu"a9i-văL (ute#e9i M (2atei 8, H .G) /iecăruia dintre noi, &n duminicile şi săr#ătorile c nd venimsărutăm icoana 2 ntuitorului, *l ne spune tainic7 ?ucura%i vă 0u vă teme%iM +co&n #iserică şi &n casele noastre ca să mărturisim dreapta credin%ă, credin%a ortodoxăm ntuire sau via%ă veşnică &n !mpără%ia Cerurilor, credin%a ortodoxă care ne c5eamăcomuniunea cu to%i sfin%ii lui Dumne$eu

Această u#inică a "todoBiei se a)lă în 'ostul <)intelo" 'aşti& în u"cuşul nost"u sp"pent"u ca să ne a"ate că d"eapta c"edin9ă însea#nă şi d"eapta vie9ui"e& adică lepădap"in post şi "ugăciune& p"in spovedanie& pe de o pa"te& şi căuta"ea s)in9eniei& peD

aceea, ne pocăim mai mult şi ne &mpărtăşim mai des &n această perioadă, ne lepădăm dunim cu 6ristos Cel :nul Sf nt

Ortodoxia nu este o simplă teorie sau o convin'ere intelectuală, că Dumne$eu există uOrtodoxia este le'ătura noastră vie cu 6ristos, &n ?iserica lui 6ristos De aceea, Sf ntPetru spune7 'e El& )ă"ă să-+ )i văzut& îl iu i9i? int"u El& deşi acu# nu-+ vede9i& v

ucu"a9i cu ucu"ie neg"ăită şi p"ea#ă"ită& do ndind "ăsplata c"edin9ei voast"su)letelo" M (+ Petru ., 8 H)9ceasta arată de ce Duminica dreptei credin%e este şi duminica #ucuriei Icoanele ne a"ată uc"ugăciunii& a p"ezen9ei $ ntuito"ului& a <)intei 7"ei#i& a $aicii o#nului& a s)in9c"edincioşilo" ca"e se a)lă în "ugăciune.F"u#use9ea "todoBiei este lu#ină şi ucu"ie în u ul <) nt& ia" s)in9ii ne c ea#ă C nd vedem mul%imea sfin%ilor picta%i &n icoane &n%ele'em mai #ine ce este Ortoindividualism, care i$olea$ă persoanele, nici colectivism, care nivelea$ă persoanele, ci fare un nume şi un c5ip distinct, după cum fiecare persoană a Sfintei "reimi are un nume distinct 9ceastă comuniune de persoane face ca ?iserica să fie, aşa cum a spus foarte teolo' france$, Olivier Clkment, o comuniune de c5ipuri personale7 ;e c5ristianisme estdes visa'esM Creştinismul este reli'ia c5ipurilor personale, a fe%elor persoanelor, a pe

comuniune, nu doar reli'ia căr%ilor sfinte



Eu nu cinstesc #ate"ia& ci pe Acela *a"e din iu i"e pent"u #ine <-a )ăcut #ate"ie& pe Iisus >"istosK

<ă$ nd icoanele sfin%ilor &n Duminica Ortodoxiei ne #ucurăm 0e #ucurăm că a triucredin%ă, adică iu#irea lui Dumne$eu pentru oameni arătată &n +isus 6ristos Sfin%ii sunt pentru noi dascăli şi prieteni Dascăli, pentru că atunci c nd vedem c5ipul lor şi

spune despre via%a lor &nvă%ăm mult şi ne &ntărim &n credin%ă Prin c te neca$uri,au trecut ei şi, totuşi, au rămas credincioşi lui 6ristosJ <ă$ nd pilda şi c5ipul luminos al s&ncura1ăm şi noi c nd trecem prin &ncercări şi neca$uri Dar sfin%ii nu sunt numai mci sunt şi ru'ători pentru noi *i se roa'ă pentru noi şi &mpreună cu noi ?iserica nu cicoană, materia icoanelor, ci cinsteşte persoanele repre$entate pe icoane <) ntul Io

a#asc inul spunea: Eu nu cinstesc #ate"ia @icoana & ci pe Acela *a"e din iu i"e<-a )ăcut #ate"ie& pe Iisus >"istosK. 0oi nu cinstim lemnul şi 5 rtia sau vopseaua din icopersoanele sfin%ilor repre$enta%i &n icoană Deci, &n icoane cinstim persoanele sfintele De ce astă$i se iese &n procesiune cu icoanele sfin%ilor= Ca să vedem că sfin%lumini unite &n c5ip nedespăr%it7 dreapta credin%ă şi dreapta vie%uire

De aceea, 9postolul Pavel spune7 *ăuta9i pacea cu to9i şi s)in9enia& )ă"ă de ca"e ni#evedea pe o#nul M (*vrei . , .4) 0imeni nu poate vedea pe Dumne$eu dacă nu caută sfinprimul pas &n do# ndirea sfin%eniei este mărturisirea dreptei credin%e şi lepădarea pocăin%ă, prin spovedanie, iar apoi &mpărtăşirea cu Sfintele "aine Prin aceasta ne sfprimim 5ar ca să facem fapte #une +ar căut nd sfin%enia, aşa cum au căutat o sfin%iim ntuire şi comuniunea sfin%ilor din !mpără%ia Preasfintei "reimi 9min

5.duminica i din postul mare - a ortodoxiei - predici şi învăţături

Documents