duhovnicii ortodoxiei sub lespezi - radulescu

130
http://www.literaturasidetentie.ro/detentia/carte_4.php Data publicarii pe site: 07.01.2006 "Rugul aprins" DUHOVNICII ORTODOXIEI SUB LESPEZI, ÎN GHERLELE COMUNISTE Editura Ramida Bucureşti. 1993 Colecţia "Demnitate Românească", Nr. 4 Seria "Fiul Omului" - 1 Colecţia "Demnitate Românească" a fost fondată de MIHAI RĂDULESCU în anul 1990. CUVÂNT ÎNAINTE Volumul de faţă constituie o primă încercare făcută în ţară de a aduna la un loc mărturii despre detenţia a numeroşi clerici ortodocşi români sub autoritatea atee comunistă, de a le comenta şi organiza. Cercetarea martiriului clerical din România a fost deschisă de dl. Cicerone Ioniţoiu. Vieţuind în străinătate - deci având la dispoziţie mijloace anevoioase de informare şi, pe de altă parte, respectiva analiză fiindu-i sponsorizată de către Biserica Catolică -, lucrarea domniei sale enumeră nenorocirile abătute asupra Bisericii Unite şi lasă impresia că Biserica majoritară a neamului nostru a dat prea puţini mucenici - ceea ce, de altfel, marele truditor al istoriei nu afirmă niciodată, nici nu are în intenţie. Am specificat că este vorba despre o impresie şi am desemnat cauzele posibile. Aducându-i lauda cuvenită, autorul paginilor intitulate "Rugul aprins" - Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, în gherlele comuniste s-a hotărât să contribuie la eliminarea acestei impresii false şi la înlocuirea ei cu o cunoaştere cutremurătoare şi, în acelaşi timp, întăritoare pentru cititori, cunoaşterea unui martiraj extrem de numeros, de dureros, de înălţător, suferit de părinţii noştri duhovniceşti, preoţi, monahi, monahii, teologi şi, uneori, de laici în numele credinţei sau care, după eliberare, au pus început nou existenţei pământeşti, reorientându-şi vieţile spre dedicarea lor lui Dumnezeu. Vom întâlni, în continuare, istorii sordide ale torturii individuale; dezvăluiri asupra modului cum întreaga familie a preoţilor ajungea în detenţie sau era scoasă în afara societăţii; consemnarea amănunţită a felului cum preoţimea ortodoxă română şi-a desfăşurat, fără întrerupere, activitatea misionară şi slujitoare în închisori şi lagăre; date privitoare la naşterea spontană a ecumenismului local , încă din primul lagăr politic înfiinţat de tiranie, ecumenism al confesiunilor creştine, dar şi între religii osebite, născut prin marea frăţietate şi dragostea întru Hristos profesate de clericii ortodocşi, pomenirea unor stupefiante convertiri, ba şi minuni; şi, în final, evocarea rolului roditor al clerului nostru în a trezi conştiinţele laice până la auzirea chemării blândului Iisus către altar.

Upload: marius-dinu

Post on 25-Nov-2015

97 views

Category:

Documents


12 download

DESCRIPTION

doc

TRANSCRIPT

http://www

http://www.literaturasidetentie.ro/detentia/carte_4.phpData publicarii pe site: 07.01.2006

"Rugul aprins" DUHOVNICII ORTODOXIEI SUB LESPEZI, N GHERLELE COMUNISTE Editura Ramida Bucureti. 1993

Colecia "Demnitate Romneasc", Nr. 4Seria "Fiul Omului" - 1

Colecia "Demnitate Romneasc" a fost fondat de MIHAI RDULESCU n anul 1990.

CUVNT NAINTE

Volumul de fa constituie o prim ncercare fcut n ar de a aduna la un loc mrturii despre detenia a numeroi clerici ortodoci romni sub autoritatea atee comunist, de a le comenta i organiza. Cercetarea martiriului clerical din Romnia a fost deschis de dl. Cicerone Ionioiu. Vieuind n strintate - deci avnd la dispoziie mijloace anevoioase de informare i, pe de alt parte, respectiva analiz fiindu-i sponsorizat de ctre Biserica Catolic -, lucrarea domniei sale enumer nenorocirile abtute asupra Bisericii Unite i las impresia c Biserica majoritar a neamului nostru a dat prea puini mucenici - ceea ce, de altfel, marele truditor al istoriei nu afirm niciodat, nici nu are n intenie. Am specificat c este vorba despre o impresie i am desemnat cauzele posibile. Aducndu-i lauda cuvenit, autorul paginilor intitulate "Rugul aprins" - Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, n gherlele comuniste s-a hotrt s contribuie la eliminarea acestei impresii false i la nlocuirea ei cu o cunoatere cutremurtoare i, n acelai timp, ntritoare pentru cititori, cunoaterea unui martiraj extrem de numeros, de dureros, de nltor, suferit de prinii notri duhovniceti, preoi, monahi, monahii, teologi i, uneori, de laici n numele credinei sau care, dup eliberare, au pus nceput nou existenei pmnteti, reorientndu-i vieile spre dedicarea lor lui Dumnezeu.

Vom ntlni, n continuare, istorii sordide ale torturii individuale; dezvluiri asupra modului cum ntreaga familie a preoilor ajungea n detenie sau era scoas n afara societii; consemnarea amnunit a felului cum preoimea ortodox romn i-a desfurat, fr ntrerupere, activitatea misionar i slujitoare n nchisori i lagre; date privitoare la naterea spontan a ecumenismului local , nc din primul lagr politic nfiinat de tiranie, ecumenism al confesiunilor cretine, dar i ntre religii osebite, nscut prin marea frietate i dragostea ntru Hristos profesate de clericii ortodoci, pomenirea unor stupefiante convertiri, ba i minuni; i, n final, evocarea rolului roditor al clerului nostru n a trezi contiinele laice pn la auzirea chemrii blndului Iisus ctre altar.

Apar aici figuri extraordinare ale credinei noastre strmoeti, crturari emineni, ca pr. prof. Dumitru Stniloae, poetul Vasile Voiculescu, arhim. Benedict Ghiu, prof. I.V. Georgescu; artiti cu realizri nemuritoare, ca pictorii bisericeti arhim. Sofian Boghiu i dirijorul arhim. Felix Dubneac; poetul ieroschimonah Daniil (Sandu Tudor); i victime pentru iubirea de Divinitate, de adevr, dreptate, mai puin cunoscute, dar nu mai puin tragice i vrednice de nchinciune adnc.

Aceast varietate de subiecte, ca i modul difereniat de tratare a lor, mi-a impus mprirea volumului n trei seciuni, deosebirile dintre stilurile i obiectivele literare ale crora sunt atenuate de unitatea lui tematic.

Socotesc abia deschis dosarul a 50 de ani de martiriu al Bisericii Ortodoxe Romne sub comunism, att ca scriere literar (seciunile II i III), ct i documentar (seciunea I).

Dar pn i acest preludiu este cumplit de zguduitor i extrem de necesar pentru studierea istoriei moderne a Bisericii noastre naionale.

Mihai Rdulescu

NOT ASUPRA EDIIEI

Cteva dintre textele din "Rugul aprins" - Duhovnicii ortodoxiei sub lespezi, n gherlele comuniste au aprut n Adevrul literar i artistic , datorit osrdiei, ba chiar abnegaiei publicistei Lelia Munteanu, studenta autorului i - ndrznete el s-o numeasc - prietena sa. Ea a creat pentru unele dintre aceste scrieri, n respectiva revist, o rubric ampl intitulat: "Persistena memoriei. Tatl nostru cu cluul n gur".

Iat n ce ordine, n ce numere i la ce date au vzut lumina tiparului (uneori titlul fiind uor deosebit de acela selecionat pentru acest volum):

- "Ecumenismul pucriei" - Anul III, nr. 125 / 19 iulie 1992, p. 6-7;

- "Slujbe divine cu cluul n gur i un botez rsuntor" - ibidem ;

- "Inaniia de gradul trei" - Anul III, nr. 126 / 26 iulie 1992, p. 9;

- "nvierea morilor vii" - Anul III, nr. 127 / 2 august 1992, p. 8;

- "O list a morii" - Anul III, nr. 128 / 9 august 1992, p. 3;

- "ngropai de vii la Baia Sprie" - Anul III, nr. 129 / 16 august 1992, p. 3;

- "nelepciunea arpelui i blndeea porumbelului" - Anul III, nr. 130 / 23 august 1992, p. 3;

- "Bta care schimb faa adevrului" - Anul III, nr. 131 / 30 august 1992, p. 8.

Pentru aceasta, autorul i mulumete.

De asemenea, aduce mulumirile sale A.F.D.P.R. i n special poetului Constantin-Aurel Dragodan pentru documentarea pus la dispoziia lui.

Dar mai ales mulumete instituiei ecumenice AIDROM, care a neles necesitatea apariiei acestei cri i a acceptat s-o sprijine; Prea Sfiniei Sale Episcop Vicar Patriarhal Nifon Ploieteanul, care a recomandat cu dragoste de ierarh acest sprijin; fostului student i actual coleg al autorului, asistent la Facultatea de Teologie a Universitii din Bucureti, pr. Mihai Sptrelu, care a mijlocit aceste demersuri.

i, n primul rnd, autorul mulumete lui Dumnezeu c i-a deschis inima i mintea, c i-a dat puterea s poat pune nceput bun acestei scrieri, c a aprat-o i c a condus-o pn la cititori."M-am hotrt s nu-mi mai fie fric."

n memoriile Adrianei Georgescu, secretara generalului Rdescu, La nceput a fost sfritul. Dictatura roie la Bucureti (Humanitas, 1992), exist un pasaj care conine esena eliberatoare a experienelor trite de toate victimele deteniei i nu mai puin de popoarele ce au gustat tirania comunist sau fascist:

"i-am spus c m-am sturat s-mi tot fie fric. Alt mare descoperire a lor; frica! Fric s vorbeti prea mult, fric s nu vorbeti destul, fric s vorbeti n somn, fric de strini, fric de copiii ti, fric de tine nsi. Asta-i cel mai grav: frica de tine nsi. Am hotrt, dup plecarea mea din Odessa, s nu-mi mai fie fric. Spun tot ce-mi trece prin gnd. Tot, la toat lumea [.]. Am descoperit ceva: dac nu mi-e fric, sunt liber. Chiar i aici, nu-mi pot face nimic, nimic. Dac iei cndva de aici, poi s spui la toat lumea c ai cunoscut-o pe Varvara, cea creia nu-i mai e fric. O s devin ceva tot mai rar - un om cruia s nu-i mai fie fric. Poi s le spui secretul meu. Spune-le: Varvara a descoperit secretul libertii" (p. 93).

Poate c nici un exemplu de vieuire sub puterea dictaturii nu este att de elocvent ca depoziia preotului Emilian Bldescu ("Chinurile unei familii", n Din documentele rezistenei , nr. 3, p. 100-104), despre distrugerea familiei sale, pentru nelegerea fricii generalizate pomenite mai sus. M refer la descendena preotului Ilie Bldescu i a presviterei Maria, din comuna Mihiletii de Sus, judeul Olt, anume preotul Ioan, nscut n 1886, protoiereu ntre anii 1919-1933 i senator PNL de Teleorman din 1933 pn n 1937, slujitor al Catedralei Sfntul Haralambie din Turnu-Mgurele; fratele su Radu, nscut n 1888, ajuns general de divizie, decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul", profesor de Istorie Militar i autor al unor lucrri din acest domeniu, n dou rnduri premiat de Academia Romn, cuceritorul Sevastopolului n 1942 i ales cetean de onoare al municipiului Sibiu n acelai an, pentru aceast fapt de arme; fratele lor mai mic, Marin, nscut n 1894, rmas n comuna natal, n nvmnt, i numit inspector colar pentru nvmntul primar; precum i preotul Emilian, fiul celui mai mare dintre frai i co-slujitor cu el.

Puinul expus aici este suficient pentru a cuprinde statura spiritual a preotului Ilie, una dintre cele mai impuntoare, ne vine a spune, n epoca vieuirii sale: brbatul care druiete rii un senator, un general i un inspector colar nu poate fi dotat dect cu un suflet de uria, celor trei personaliti care i-au lsat, fiecare n felul i dup msura proprie, numele nscris n crile de istorie ale neamului, adugndu-li-se i figura autorului dezvluirilor de la paginile cruia plec.

Ce a fcut din aceste nobile vlstare ale unui snge fr pereche tvlugul ce a zdrobit Europa rsritean prin vnzarea de oameni de la Ialta?

n 1944, cuceritorul Sevastopolului, care comanda Corpul IV Armat, a preluat, n luna octombrie, comanda Corpului V Teritorial. Pe urm, a dobndit comanda Corpului VI Teritorial Timioara. n 1946, n vrst de 58 de ani, a fost trecut n cadrul disponibil. Era momentul cnd Uniunea Sovietic ne-a desfiinat armata, msur de precauie mpotriva unei redeteptri naionale de ateptat.

Cinci ani mai trziu, n 1951, pretextndu-se un denun n conformitate cu care generalul ar fi ascuns arme, casa i-a fost percheziionat. Atunci i s-au confiscat toate brevetele decoraiilor, n lipsa obiectelor descinderii, de negsit. naltul ofier a fost invitat la sediul Securitii din Sibiu, condus de colonelul Crciun, acesta din urm viitor comandant al penitenciarului Aiud. ("tii c m sun Crciun cteodat?" - mi-a spus scriitorul Marcel Petrior. "E bolnav. Nu se poate mica. Vai de capul lui. I-am zis ntr-o bun zi: "Ai dumneavoastr vd c v-au prsit de tot. Cnd v e dor de oameni, recurgei la a schimba o vorb cu cte un fost deinut." - "Aa e - a oftat -, aa e." ")

Soia generalului Radu Bldescu l-a nsoit pn la cldirea Securitii. Acolo, brbatul a rugat-o s se napoieze acas. Mi-l nchipui strngndu-i ncurajator arttorul, mijlociul i inelarul i rostind, ca i cnd nu se ntmpla nimic, ca i cum el ar fi rmas la coad, s cumpere o pine: "Du-te, drag, acas; pregtete masa. Nici prin gnd s ntrziu. Cum mi vine rndul, sosesc i eu. Nu mai trec pe la cizmar, cum vorbeam noi. Pe la 1, vreau s mnnc". Iar dumneaei strngea buzele i-l sorbea din ochi cu dragoste. Fcea toate eforturile s-l cread. Se minea c el tia mai bine dect dnsa c nu se petrecea nimic grav. Se ncorda pe dinuntru s nu izbucneasc n plns, dei lacrimile i mijeau, i-i frmnta degetele groase i puternice, agat de ele de parc ar fi stat s cad ntr-o groap. Nu se tia desprinde de mna care o mngiase ct nu fusese generalul pe front, de palma lui rmas tnr i hotrt: "Da, da. Da, da. Uite, m duc ndat. Dar vii i tu?." - biguia; i nu se hotra s plece. I se strngea inima de team.

i n-a greit: n-avea s-l mai vad niciodat. Nici cu presimirea n-a ajuns pn la un adevr att de groaznic.

i s-a ndreptat spre cas.

Iarna ct a fost de lung trebuie s fi btut drumul ctre cldirea de care s-a ndeprtat atunci. Zi de zi s-a rugat s fie primit de comandant sau de unul dintre efii mai mici. De obicei, vorbea doar cu santinela. Nu se alegea dect s fie alungat. De la un timp, adoptaser alt tactic pentru a scpa de ea: "Nu tim unde este Radu Bldescu. Du-te, femeie, nu ne face s ne ieim din srite, c-o peti i dumneata!" el nu mai era "general" pentru ei; ea nu mai era "doamn"; nu merita s fie nici "tovar". i tra napoi labele picioarelor umflate de atta stat pe la u. Sufletul nici mcar nu-i mai era disperat; era sectuit, gol, pustiu. Se odihnea sprijinit cu umrul de un gard. Atepta ct atepta. Cnd i se limpezea mintea, pornea pe la cunoscui, pe la necunoscui, s se roage pentru o intervenie. Era prea istovit s mai implore. O umilea pn i aceast sfreal datorit creia abia de i se mai crpau buzele s ias un fir de voce tot mai anevoie de auzit. Oferea, ntr-o tcere vrednic de mil, broe, brri, inele, darurile dragostei de ieri, pentru ca cineva, oricine, s-i fac poman cu ea, s vorbeasc unde trebuia, cu Crciun, ori cu altul care avea cuvnt pe lng acesta, s i se ngduie s-i duc soului un palton, un pulovr, nite bocanci, puin mncare. "Am ncercat tot. E inabordabil! i cnd accept s te asculte altcineva, e la fel de inutil. Dac nu tiu nici ei unde este! Nici ei, sracii, c oameni sunt!. Cum s nu accepte s-i duc un pachet?. Dar dac habar n-au pe unde a ajuns?!." - i se ddea seama de eforturile depuse i asupra rezultatului lor nul. "Fii nelegtoare! Ai rbdare! O s vin singur acas, c doar n-a bgat mna n buzunarul nimnui, nici n-a srit noaptea s junghie omul cu cuitul. O s te-mbolnveti dac o ii tot aa. Bine. Vino mine. Mai ncerc. Acum las-m, c-mi trece rndul la marmelad!"

n cele din urm, generalul a fost transferat la Jilava. n aa hal se purtaser cu el "netiutorii", nct la 2 decembrie - ce puine luni au trecut de la arestare! - a decedat. Bineneles c n-a apucat s fi fost judecat.

"Prin mijlocirea preotului Totolici, am putut identifica mormntul su, fr cruce ori alt semn, aflat n cimitirul parohiei Jilava", scrie nepotul celui mort (p. 100). (M ntreb fr rutate: isbutea preotul Totolici s tie i s memoreze cine se afla aici, dincolo, pretutindeni?) "n teribila noapte de 15-16 august 1952, au fost ridicai ceilali trei Bldescu: pr. Ioan Bldescu i pr. Emil Bldescu, de la Turnu-Mgurele, iar Marin Bldescu, din comune Mihileti-Olt", consemneaz, n continuare, printele Emil. (Cu o singur fraz terge de pe harta celor liberi o ntreag familie.) "Din Turnu-Mgurele, ne-au ridicat n dou camioane pline. Era tot ce avea mai de pre acest jude. De la Catedrala Sf. Haralambie, am fost ridicai toi cei trei deserveni, tatl meu, eu i pr. Metodie Popescu, care se afla la staiunea Olneti" ( ibidem ).

Crai n lagrul de la Ghencea, n barci. Odihna? Lungii de-a dreptul pe ciment. Fr nici un fel de instalaie sanitar. Preotul Ioan czu bolnav. Ancheta se ncheia dup o canava unic: "Vinovat, nevinovat, / Canalul trebuie terminat".

La 19 septembrie, tat i fiu ncap n acelai convoi de patru sute capete de vite de povar urnite cu trenul ctre Coasta Gale, colonie ce abia atunci se forma. Debarcarea: n gara Dorobanu. Pe jos, spre locul de munc. Apelul. Cnd acesta lu sfrit, un singur cuvnt explicativ: "Toi care v-ai auzit numele avei de executat o munc de aizeci de luni" (p. 101). n loc de judecat i sentin. A doua zi, duminic - corvoad: toi, pn la ultimul. Luni - pe antier, la sap, lopat i roab. Mari - carte potal de expediat acas; obligatoriu doar opt rnduri. Deinutul, dac inteniona s triasc, cerea familiei haine de iarn i de munc. Dormitul - pe scndur, fr saltea. Splatul - interzis: nu se aducea dect un hrdu de ap pe zi, pentru but; din experien proprie, pot afirma c asta nseamn cam o lingur de om la douzeci i patru de ore. n aceeai mari, printele Emilian descoperi n ce brigad fusese repartizat tatl su, printele Ioan. Se repeta nenorocirea doamnei general: fiul i vedea tatl pentru ultima oar; printele Ioan se stinse n noaptea de 23 spre 24, adic peste patru zile. n zori, un planton din Bucovina, Tocoliuc, i ngduie feciorului s-l mai mngie o dat pe obraz pe acela care-i druise viaa. Rmasul-bun avu loc ntr-un veceu, unde fusese zvrlit adormitul ntru Domnul. Se mplinise visul tatlui: s nu-l prseasc rodul trupului su pn-n ultima clip.

Printele Emilian nu se putea despri de el. Voi s-i aduc un ultim omagiu. Iei la raportul comandantului Petre Burghianu. Solicit dreptul de a fi fost ales printre aceia care urmau s sape groapa preotului, socotit de el un fericit c scpase din infern. "Doar n-o s piard timpul de odihn patru ostai, pentru un bandit ca tine!" Medic era un deinut evreu. Cnd i se ceru s constate decesul, scp remarca: "n halul n care se afla, nu era cazul s fi fost scos la munc!" Comandantul replic prompt: "Dac pn la primvar nu am o mie n cimitir, n-am fcut nimic!" (p. 102). Autorul constat cu amrciune c n colonie se aflau circa 3.000 de deinui.

Dou luni mai trziu, dup ce au fost inui ncolonai dou nopi i o zi i jumtate, fur n sfrit mnai, la 17 noiembrie 1952, ctre colonia Valea Neagr - Peninsula, unde au gsit condiii de supravieuire ct de ct mai omeneti.

Spre norocul povestitorului, nimeri n aceeai brigad cu ali doi fii de preot: Petru Zaharescu i Ovidiu Papoiu. Alctuir un grup de trei, n vederea ajutorrii acelora care nu-i puteau ndeplini norma i riscau s li se taie dreptul la pine din pricina aceasta. Li se alturase i preotul Leonida Gavrilescu, din Flticeni.

ntre paranteze, l voi pomeni pe unul dintre cei mai npstuii colegi din brigada lor: Dan Brtianu, redus de slbiciune la a nu mai fi putut face fa muncii. Comenduirea i-a ordonat s rmn n lagr, cu sarcina de a sta pregtit, la poart, ca, la napoierea deinuilor, s tearg de noroi cizmele caraliilor. Rspunsul su este vrednic s fie prezent n crile colare: "mpucai-m, dar un Brtianu nu poate terge de noroi cizmele securitilor!" (ibidem).CUVNT DE FOLOS DESPRE STUDENII TEOLOGI N TEMNIE

Teologii - adic studenii, nu liceniaii n teologie - au avut parte de toate caznele imaginabile n penitenciare; i de cteva n plus, cu prilejul "reeducrilor" de la Piteti i Gherla. Motivarea regimului aspru ce li se aplica, anume c se pregtiser, liberi fiind, s slujeasc iubirii dintre oameni, nu ieea totdeauna la suprafa. De altfel, gardienii i ofierii care l puneau n practic nu ar fi putut face fa unor eventuale riposte verbale, strnite dac se apucau s acuze religia de-a dreptul, singurele lor "argumente" n "convorbirile" cu deinuii fiind bta i cizma, "neagra" i ranga.

Exploziile de bestialitate erau, deci, provocate de ceea ce caraliul considera neregul; nclcarea unui regulament rmas necunoscut pentru acei crora li se impunea s-l respecte, inventat ad-hoc, pentru a unge cu un pospai de legalitate revrsarea furiei oarbe i instinctuale asupra deinuilor. N. Stroescu-ovarna citeaz, n acest sens, dou cazuri petrecute la nchisoarea Piteti (dar nu n cadrul reeducrilor), tutelate de gardianul-despot Georgescu (erou al povestirii mele Slnin cu oricioaic , aprut n volumul Caidul. Nuvelele adolescenei n temniele comuniste , Bucureti, Editura Divers-Press i Editura Ramida, 1992).

Un alt gradat, Nistor Dumitru, poreclit "cel Mare", spre a fi deosebit de un Nistor zis "cel Mic", l nsoea pe teologul bucovinean Mircea Vlad (Ciotic) la "program" - cum era denumit momentul n limbaj oficial -, adic la WC-ul i chiuveta celularului de la parter. Folosirea acestora se fcea sub supraveghere vizual nencetat. Tnrul fu "descoperit" c folosea o periu de dini pentru igiena gurii. n concepia zbirilor, oamenii nu erau adui dincoace de gratii pentru a-i menine sntatea, ci pentru a i-o pierde. ntregul sistem penitenciar era astfel conceput ca, pe parcursul deteniei, ori dup ncheierea ei, ubrezirea echilibrului biologic s ating pragul morii. Datorit acestei "pregtiri fizice", se executa, fr pericol de a fi vreodat acuzai clii de crim mpotriva umanitii, condamnarea la moarte lent a tuturor acelora ncpui pe mna lor, condamnare nepronunat de tribunal, ci de regim, i fr drept de recurs.

n clipa cnd a fost dat n vileag "corpul delict" - periua -, vinovatul de a-i fi curat dantura fu trntit pe ciment i clcat n picioare, pn ce izbuti, ntr-un trziu, s se treasc de-a builea, cu ultimele fore, napoi n celul, cu faa necat n sngele scurs dintr-o sprncean spart. Aici, prezena numeroilor ini nchii constituia un zid de aprare n faa dezlnuirilor administraiei temtoare de revolt.

Urm o percheziie a ncperii i a trupurilor locatarilor ei, scoi n pielea goal pe coridor. S-au mai gsit alte dou periue de dini! De unde se vede c nravurile civilizaiei erau nrdcinate n "dumanul de clas" i nu puteau fi strpite dect prin dispariia acestuia.

A doua zi, veni i rndul teologului poet Ion Apostol s sufere "aplicarea Constituiei" - aflm din aceeai surs (" Nuda veritas . Micarea de rezisten anticomunist "Piteti" - fragment -, n Din documentele rezistenei , nr. 6). Deirat i lung aproape ct acelai gardian citat, care se delectase n ziua precedent cu disciplinarea nvcelului lui Dumnezeu, fu acuzat tot de el, cu ocazia reiterat a scoaterii la "program", c-i mica prea lent picioarele. O lovitur dup ceaf i proiect ochelarii pe ciment. Abia ieitul din adolescen, aplecat s pipie pardoseala cu degetele n cutarea lentilelor ce-i erau strict necesare, oferi ispita declanrii mecanice a cizmelor ce-l zvrlir de-a lungul spaiului ngust unde se desfura scena ce va fi prut a avea haz pentru spiritul "educat" de comenduirea penitenciarelor.

Tot din partea nord-estic a rii, studentul, cnd scp din bezmetica dezlnuire matinal, la ntrebrile colegilor din camer privitoare la incidentul a crui victim fusese, rspunse cu molcum nelepciune rzeasc: "Di e s-mi pun mintea cu el dobitoc?" (p. 192)

Conform glumei romnului, ce caracterizeaz un anumit tip de agresiune, acestea constituiau "mezelicuri". Ceea ce nu nseamn c repercusiunile lor nu puteau ntrzia pe durata ntregii viei, cu un lan de nefericiri trt dup ele. Cum este cazul unui felcer, pe nume Surdu, ntlnit de mine la Jilava, la acea vreme avnd nfiarea unui biea, att din pricina staturii sale de vreun metru-cincizeci, ct i a slbiciunii ce-i descoperea oasele. Motenise chipul ndeobte botezat de romni "de cocoel", cu nasul ca un cioc glbui nc nedeplin format, cu cutturi vii i curioase, cu gene necrescute, cu zmbetul nevinovat nsoindu-i orice cuvnt, cu obrajii nu prea nghimpai de perii maturitii, cu vocea subiric i ascuit a nevrstnicului n privina desvririi glandelor sexuale. Nu primise n anchet dect o palm peste ceaf. Rezultatul acesteia fu c-i vieui condamnarea de trei ani cu unul dintre picioare rmas agat de old, pe jumtate paralizat datorit lovirii bulbului rahidian.

Domnul Aurel Obreja, erou al "reeducrilor" de la Gherla, mi-a povestit despre o astfel de ndrjire mpotriva teologilor, de data aceasta aplicat ntru smulgerea din dnii a doctrinei cretine i obligarea lor de a deveni cli ai propriilor semeni, mpotriva nvturii dragostei de om, pe care se pregtiser s o propage i s o susin prin fapt:

- Cred c pentru prima dat l-am vzut pe Eugen urcanu c a btut n stilul sta, cum de altfel a fcut-o de multe ori la Piteti. L-a adus pe unul Leeanu Aurel. Era student la Teologie, la Sibiu, mi se pare. Un biat micu, plinu. L-a bgat n camera noastr. "Vino-ncoace, banditule! Dumnezeul m-ti, n noaptea asta te omorm!" Domnule, eram ngrozii toi. Stteam "n poziie" i ateptam s vedem ce avea s se ntmple.

A sta "n poziie" nsemna s ezi pe prici cu picioarele alipite i ntinse n faa ta, agat cu degetele de la mini de degetele de la picioare, i s priveti neclintit n becul electric, orice s-ar fi ntmplat n camer - i se cam ntmplau unele lucruri! -, oricte zbierte ai fi auzit, fie chiar ale morii. Dac ndrzneai s-i arunci cutturile aiurea, s opteti, s te clinteti, riscai chinuri pe care nici dumanului cel mai aprig nu i le-ai fi dorit.

- N-aveai voie s te uii, i-a reluat povestirea domnul Obreja. Dar ne uitam aa, pe sub gene, c ei erau ocupai acolo cu teologul. Cred c i pe btui - pe unii dintre ei - i ngrozea. L-au luat pe acest student - dei era sosit de la Piteti, c i de acolo au venit o serie de biei buni, care n-au cedat n faa schingiuirii, care au fost torturai ca vai de lume, dar n-au acceptat s bat la rndul lor, au spus tot ce vrei, tot ce nu vrei, dar n-au voit s bat oameni, n-au putut! i l-au luat pe acest tnr; i l-au crucificat pe jos. L-au ntins pe duumea. i unul s-a aezat pe un picior al lui; altul pe alt picior; unul pe o mn; i altul pe alt mn. i unul l inea de cap, s stea cu capul jos pe ciment. S-a apropiat urcanu: "Ei, las', c-n noaptea asta te aranjm, te facem om". i s-a urcat cu un picior pe burta lui i cu unul pe piept. i aa se balansa, cnd pe stomac, cnd pe coul pieptului. Iar Leeanu nici nu putea s rcneasc. Nu tiu ce se petrecea, c nu putea s scoat nici un rcnet. n orice caz, s-i dea duhul acolo. "Declar, m!" i din cnd n cnd, i mai punea clciul pe gt, aici, pe beregat. i nu mai putea, bietul. Aproape s-i dea duhul. L-a lsat: "Ridic-te., tu-i Dumnezeul m-ti; las c te-nvm noi minte. Dac ai scpat la Piteti, aicea mori!" i atunci am vzut ce cruzime avea acest urcanu! Totui, a scpat biatul, pentru c, tot aa ca i cu noi, s-a terminat cu "demascrile". Altfel, cred c nu scpam nici unul.

Pentru a m face s neleg ct era de greu ceea ce suportau aceti studeni alei de generalul Nicolschi s devin uneltele-robot ale Securitii, dar alei i n alt sens, anume c nu acceptau s-i murdreasc sufletele, lovindu-i colegii de detenie, sculptorul n lemn al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romne, care l-a angajat dup eliberare, cum a fcut cu atia ali foti deinui politici, Aurel Obreja, mi atrage atenia:

- Trebuie s v spun ceva foarte important. Cu ct rezistai mai mult, cu atta aai mai mult ura celor care czuser. Iar dac noi am fost btui n halul acela de slbticie, am fost atta de chinuii i pentru c am rezistat la aceste ordine. Am avut ncredere unul n altul i n Dumnezeu. Veneau cu o ur!. Nu tiau cum s te mai tortureze ca s treci i tu s bai la rndul tu. Dac o fceai, rdeau. Ce-i spuneau? "i sta-i compromis!" Or, cei de care v-am vorbit sau noi cinci n-am dat nici o palm. Nici mcar s-njurm pe cineva n-am fcut-o. Dac am destule pcate, ca orice om, sunt mndru de acest lucru - i de prietenii mei. V spun, totui - o repet mereu -, am scpat fr s batem i noi, datorit faptului c s-au terminat "reeducrile"!. C, pn la urm, nu se tie ce se mai ntmpla i cu noi. Gseau ei o metod. Dar eu am cutat s rezist chiar i atunci cnd mi ddeam seama c nu mai puteam. Rezistena nsemna: s nu m simt cu vreo slbiciune n tortur. C, dac te torturau ntruna, ntr-o zi nu mai puteai. Puneai i tu mna pe ciomag sau pe altceva, ori te duceai s plmuieti! i ieeai din mini, nu mai erai normal. V-am mai spus-o: nu mai era nici unul normal acolo. De aia nici nu mai aveau for. Sreau din "poziie" i ncepeau s bat i ei.

A-L fi iubit pe Dumnezeu pn la a deveni student teolog cerea cu adevrat, n temniele comuniste, a-i jertfi viaa, dup cum s-a vzut din cumplita existen a lui Aurel Leeanu.

Oare aceste pagini vor folosi cu ceva la ndreptarea moral i a iubirii de semeni ale acelora care calc n aceleai amfiteatre pe unde au nvat cndva cei trei martiri citai aici, care ed n aceleai bnci unde au luat ei odinioar notie, necunosctori ai viitorului ce li se pregtea, n nici un caz tihnit, cuibrit n umbra altarului i legnat de psalii de la stran i de corul obtii blnde a credincioilor dinainte-le, oare vor folosi cuiva, ziceam, evocrile acestea ale unei apocalipse prea binecunoscute romnilor?.

BTA CE SCHIMB FAA ADEVRULUI

nscenrile politice nu constituiau doar privilegiile oamenilor liberi. Ele erau ndreptate i mpotriva celor nchii. Bucur Stnescu istorisete, n "O zi de pomin" ( Din documentele rezistenei, nr. 3), cum, pe cnd muncea la Canal, a fugit de sub escort, ameninat cu btaia de un caraliu de la colonia Culme, i cum s-a opus acestuia ntr-o lupt corp la corp, pn ce gradatul i-a tiat palma n ascuiul sapei cu care se apra naratorul.

Pe parcursul acestei aventuri, de pe urma creia i s-ar fi putut trage moartea, deinutul a crezut c ea se nscuse dintr-un hazard, dintr-o toan a subofierului renumit ca btu, din propria sa temere de a fi lovit fr s rspund, de a-i fi nclcat demnitatea. Evoluia ulterioar a incidentului neateptat dovedi c acest prolog fusese impus, fr ca vreunul dintre muncitorii n zeghe martori ai lui, ori acela direct implicat, s o fi bnuit. Provocarea naratorului fusese necesar pentru incriminarea unui ter. Ea era preludiul forjrii artificiale a unei acuzaii de instigare la rebeliune, ndreptat mpotriva confereniarului universitar de la catedra profesorului de limba ebraic Gala Galaction, savantul teolog i arheolog I.V. Georgescu, jenant pentru regim, n calitatea sa de promotor al spiritualitii ortodoxe.

Crdul fr capt, colbuit, zdrenros, lihnit i vlguit, al hainelor vrgate i bocancilor fr ireturi fu ateptat la ntoarcerea de pe cmp, n seara zilei respective, n poarta coloniei, de ctre comandantul ei adjunct, locotenentul-major Scarlat. Acesta l scoase din rnd pe domnul Bucur Stnescu, dup cum era de ateptat. Numai c, alturi de el, fur oprii nc ali doi din aceeai brigad: preotul Dumitru Mitoi (astzi slujitor undeva prin judeul Vaslui) i crturarul argeean I.V. Georgescu (despre care se crede c ar fi murit prin 1972). Acesta fusese arestat odinioar, n 1945, n Piaa Universitii, de ctre agenii poliiei, i predat ruilor. A fost reinut n URSS timp de doisprezece ani, fr nici o condamnare. Zcea prin lagrele romneti, n continuare, n lipsa oricrei sentine judectoreti. Relaia dintre cei trei nu putea fi dedus cu nici un chip. La munc, nu se gsiser alturi, pentru a se fi bnuit vreo legtur ntre dnii cu prilejul nfruntrii caraliului. Rndul pe care lucrase clericul era al treilea de lng cel al povestitorului; acela pe care trudea universitarul - al aselea.

Dup cum se va vedea, acuzaia formulat de adjunct era c I.V. Georgescu i ordonase lui Bucur Stnescu s se jertfeasc, fugind de sub escort, deruta strnit de fapta sa ngduind o evadare n mas! Acuzaia adus preotului Mitoi nu era deloc limpede, ns prea suficient de plauzibil ca un preot s fi fost vinovat oricum, oricnd i de orice, drept care n-avea importan c nu i se putea imputa o culp precis. Pesemne c tocmai de aceea a i primit cel dinti 25 de lovituri pe banca de execuie, pentru a fi curat ncperea de prezena sa inutil i care ngreuia ancheta urmnd a fi svrit - adic ncercarea de a se smulge de la ceilali doi o mrturisire autoacuzatoare mincinoas. Cli erau sergenii-majori Scarlat, Costea i Bapalian; "operaia" era condus de locotenentul-major numit.

""Deinut Georgescu [.], recunoti c i-ai dat ordin deinutului Stnescu s fug de sub escort, pentru ca n felul acesta s putei evada voi ceilali?" - "Nu [.]." - "Atinge-l!" i urmar 25 de lovituri. "Recunoti?" - "Nu!" i iar urmar 25 de lovituri, i tot aa, pn la o sut."

Veni i rndul "provocatorului de dezordine". Este interesant de remarcat c lui nu i s-a pus nici o ntrebare legat de lupta sa cu caraliul, nici nu a primit vreo pedeaps pentru ea. Din acest amnunt ni se ntrete convingerea c scenariul ce o impusese urmrea doar gsirea unei vini juridice pentru ebraistul care, ca i ceilali, nu se trezise aruncat n lagr - am mai menionat - n urma unei condamnri judectoreti, ci era "reinut", fr termen i, bineneles, ilegal, situaie ce se ndjduia a fi remediat cu acel prilej.

""Deinut Stnescu, recunoti c ai primit de la deinutul Georgescu ordin s fugi de sub escort?" - "Nu [.]." - "Recunoti?" - "Nu." i loviturile au czut pn la o sut."

Urm o izolare de apte zile n condiii crunte.

"Blnde reprouri din partea lui I.V. Georgescu: "Ce i-a venit s faci asta?" M simeam vinovat fa de el, dar cutam s-l conving c ceva trebuia fcut. Dei era un om superior, venise din Rusia cu convingerea c regimul comunist e "venic". mi demonstra c "ei" au dou principii care le furnizeaz tria necesar pentru depirea oricrei crize: a) nici un om nu este de nenlocuit; b) nici o dificultate nu este de nedepit. Cu toat aceast convingere foarte ferm, niciodat nu s-a gndit s gseasc un modus vivendi cu puterea comunist. Avea cutremurtoarea for moral a omului care nu e preocupat de sfrit, ci de comportamentul pe care-l va avea n drumul ctre acest sfrit." (p. 134-136)

Apoi o alt izolare, n tovria unui provocator i turntor. Finalmente, surveni o anchet adevrat, condus de maiorul Marinescu i de alt ofier, bucuretean. Timp de trei luni, ct trecuser de la btaie, rnile nu se vindecaser, dar nici acuzaia nu-i ntregise argumentele. Drept care, cei doi fur readui n mijlocul colegilor lor, renunndu-se la intenia de a li se intenta un proces care s legalizeze reinerea lor n lagr.

Acest caz este departe de a fi singular. Dac s-a ntmplat ca un general rus s o fi condus pe arin pe uliele unui ctun prosper nlat peste noapte n plin step, aa cum ancorezi un decor pe scena unui teatru, i populat cu mujici grai, bine ntreinui i veseli nevoie mare, figurani de operet, "a schimba faa lumii" a rmas un deziderat al aspiraiilor slave, n dou sensuri. Unul este de "a ntoarce lumea pe dos" ca pe o mnu, dup canoanele n armonie cu capriciile sufletului rusesc, att de fidel suprins n bizareriile sale antonimice de pana lui Dostoievski. Al doilea, de a prezenta omenirii "o alt fa a lumii" dect poart ea n realitate, de obicei figurii disperate corespunzndu-i masca bunstrii i a entuziasmului contagios. Transmind comunismul rilor nvecinate, ca pe o boal molipsitoare, ruii au transmis i acest simptom. i ne-am pomenit i noi, un popor nelept, cu un sim al realitii bine nrdcinat n inim, supui unui proces de falsificare a ei, de la cele mai mrunte detalii ale vieii sociale i spirituale, pn la panorama ntregii existene a naiei.

Pervertirea imaginii adevrului a avut nenumrate chipuri. M aflam n cabinetul de lucru al Prea Fericitului ntru Adormire Patriarhul Iustinian. nsoeam ca translator un teolog laic sau vreun cleric strin. Acesta l ntreb pe eful Bisericii dac era adevrat ce se colporta prin Occident, anume c bisericile ortodoxe romneti zceau pustii, nchise de ctre comuniti. Capul Bisericii noastre zmbi cu nelegere pentru naivitatea pioas i nfricoat a celuilalt. Se ridic de la biroul fastuos, strbtu distana mic ce-l desprea de nedumerit, l ndemn, cu palma ntins i sprijinit de spatele lui, s-l nsoeasc un numr mic de pai, ctre fereastr. ntinse cellalt bra ctre Catedrala Patriarhal vizibil n toat splendoarea ei, care strlucire bizantin parc se rsfrngea asupra chipului su cu linii armonice, brbteti, totdeauna bine dispus. Lcaul sfnt era nconjurat de mii de credincioi, rani, monahi, trgovei, bucureteni i de pretutindeni, pelerini n Capital cu prilejul srbtorii zilei - Sfntul Dimitrie Basarabov. Moatele acestuia atrgeau ntreaga suflare a neamului. "Iat rspunsul meu." Starea de fapt griete de la sine - presupunea gestul su. Vizitatorul avu o mimic penibil de retractare a bnuielii scoase la iveal cu o clip nainte.

Pentru inducerea lui n eroare, nu fusese necesar rostirea nici unui neadevr. Lipsa de subtilitate a Apusului n descifrarea mecanismelor de poleire a realitii purta vina c insul pleca amgit i, pe leau, "ndoctrinat". Bisericile nu erau nchise, ca n URSS. Slav Domnului! Slujitorii lor de drept, preoii dedicai fr putin de tgad nvturii lui Hristos - ei erau cei nchii. Din pcate, pentru judecata copilreasc a emisarilor din rile civilizate, forma oculta coninutul.

Cu alt prilej, schimbam cteva cuvinte cu un universitar englez n restaurantul Hotelului "Lido", n aceeai calitate de tlmaci. Omul i lua micul dejun. Nu fusesem delegat pe lng el. Prezena mea la masa lui fusese imediat receptat de securistul rspunztor de aciunea n care era implicat i ceteanul britanic. M-am pomenit c un altul dintre nsoitori, binecunoscut pentru atitudinea lui politic puin ludabil, rsare de nicieri i-i prvlete pe al treilea scaun trupul scundu, dolofan i bine hrnit. Cu duh onctuos, cu surs ademenitor, cu frecatul minilor durdulii ce-i vdea dorina de a fi agreat, de parc n cinstea distinsului oaspete i le-ar fi curat de urmele infime ale unei murdriri nemrturisibile, s i se nfieze curat ca pana de nger, cu alte cuvinte acele degete grsune ddeau semne nerbdtoare c-l mncau pe Prea Cucernicia Sa s fie utile n orice fel invitatului care onora Patriarhia - cu toate acestea narmat, spuneam, se npusti n conversaia temperat, revrs, printre sursuri aurite i ngustri dulci de pleoape, ct doctrin comunist putea fr s-i pteze prea tare doliul reverendei clcate impecabil.

Nu avea de-a face cu un netiutor n treburile Orientului. De aceea, conceteanul rposatului domn Winston Churchill - tarabagiul politic care ne vnduse Patria Seminaristului Rou din Kremlin - l ntreb de la obraz de ce n-avea dreptul dect la o chifl, cnd tia ce belug de gru stpnete Romnia.

Turuitul mieros i pravoslavnic, ca de motor cu explozie ntrziat, al preoelului l purt de la Ana la Caiafa pe individul curios, pe ci tot mai ntortocheate i mai ntuncoase, ca Asia nsi, cu misterele ei - reprezentat n luxul slii de propria-i persoan -, neuitnd nici o clip s-i fac obrajii buclai s-i radieze i privirile s-i fie ct mai senine i nevinovate. Cu vitez verbal de Simplon i naintare de melc, ajunse i la explicaia cutat: "Domnul Preedinte Nicolae Ceauescu abia a adresat un discurs plin de nvminte agricultorilor notri i i-a ndemnat din nou, printete, s nu ignore necesitile vitale ale patriei socialiste i ale poporului muncitor. Dar ranii" - mrturisi profund ndurerat prinelul, ca i cnd cei numii i-ar fi adus o jignire personal, peste care numai o fiin caritabil ca Sfinia Sa putea trece cu vederea -, "dar ranii" - fu indignat popa cel simpatic i patriot - "refuz s munceasc!" La aceast afirmaie, ochii i se ncruciar de ct nedumerire l invadase. "Dac nu vor, ce le poi face?!" Era att de nefericit, nct m ntrebam de nu ar fost cazul s-i suflu, s-l salvez din dilema de nerezolvat n capcana creia czuse: "S-i bgm ct mai repede n pucrie!."

Cum provenea dintr-un vrednic sat romnesc, desigur cunotea mai bine ca mine, nscut la ora, ncpnarea de catr a plugarului romn. Era evident c acesta, lipsit de pmnt, lipsit de unelte agricole, lipsit de banii necesari investiiilor i mai gsindu-se, pe deasupra, fie pe antiere, fie prin fabrici, i fcea de cap!

Nu tiu ct de convingtor a fost agentul voluntar al dezinformrii, deoarece, peste vreo trei sptmni, s-a zvonit c britanicul a publicat un articol ntr-un ziar londonez, n care denuna adevrata fa a comunismului nostru. La circa dou luni dup aceast "imixtiune n treburile noastre interne", el i cu doamna lui au suferit un accident mortal pe o osea. n urma lor au rmas patru copii orfani.

De la atari "talentate" msluiri ale realitii i pn la procesul lui Lucreiu Ptrcanu, n care ministrul comunist al Justiiei a simit pe propria-i piele ce organism monstruos conducea, procesul ce i-a obligat pe demnitar i pe prietenii si s semneze un roman despre spionajul neefectuat de ei vreodat, semnndu-i astfel i condamnarea la moarte, ori la o detenie cvasi-nelimitat, Romnia a fost acoperit de o reea de ntoarceri pe dos ale feei sale celei adevrate.

S ne mai mire suta de lovituri de bt primit de savantul ebraist I.V. Georgescu, pentru a recunoate c a dat un ordin pe care nimeni i nimic nu-i permitea s-l dea, dar care, dac l-ar fi rceunoascut, i-ar fi motivat prezena n pucria unde zcea fr judecat, nlesnind astfel un somn mai uor temnicerilor si?

NELEPCIUNEA ARPELUI I BLNDEEA PORUMBELULUI

Cercetarea pe care o ntreprind s-a nscut din imboldul de a restabili, ct mai st n puteri astzi, o parte din adevrul privitor la atitudinea pstorilor Bisericii Ortodoxe Romne confruntai cu ateismul comunist exclusivist i agresiv.

Aceast restabilire a adevrului este impus de inuta discret a respectivilor clerici care, dei au fost victimele principale ale doctrinei nstpnite n ar i ale metodelor ei de eliminare sngeroas a adversarului de idei, nu i-au fcut publice nesfritele amrciuni zilnice, ori suferinele i nedreptile strigtoare la cer abtute asupr-le, ci le-au tinuit cu pudoare, cu demnitate i cu spaim de cte ar mai fi putut ptimi, ncredinndu-le doar Dumnezeului slujit n cmara luntric. Astfel stteau lucrurile cnd, dup Revoluia din Decembrie 1989, condeie gazetreti iubitoare de dreptate, dar neascultnd ntotdeauna de sfatul cel mai bun, s-au npustit asupra Bisericii noastre mume i au strnit patimi uneori justificate, alteori ru-intenionate, ce au tulburat multe cugete i au adus apa la moara vrjmailor Ei (dac nu cumva acetia au fost uneori spiritul tutelator al noilor disensiuni.).

Jurnalitii respectivi nu greeau n toate, ns nici nu erau suficient de informai, nici suficient de pregtii s elucideze poziii att de subtile, att de dibace amestecate, ca acelea pe care a fost datoare Biserica noastr naional s le adopte pentru a-i menine ct de ct stpnirea spiritual ntre hotarele Patriei, putere absolut necesar n vederea susinerii fiinei noastre etnice. Ea a fost datoare s acioneze cu nelepciunea arpelui i cu blndeea porumbelului, comportament ambiguu a crui judecare are nevoie de o ndelungat scrutare i analiz premergtoare acuzrii lui.

Fiind principala victim religioas a partidului comunist romn, singura, mpreun cu dou-trei dintre cele n jur de douzeci de secte din perioada dat, creia i era interzis catehizarea i activitatea misionar, Biserica Ortodox Romn i risca pieirea. A evitat-o n dou chipuri. Pe de o parte, s-a strduit ca, oficial, s duc, pe ct posibil, un trai de bun nelegere cu stpnirea - armistiiu ale crui exagerri, datorate fie interesului personal, fie prostiei capitale a colaboraionitilor, fie rutii psihopate a multor indivizi, au condus Biserica n situaia menionat anterior, de a fi pus la stlpul infamiei; dar de ce numai Ea s fi suferit oprobriul public, cnd politica Sa a reprezentat politica tuturor cultelor i denominaiunilor recunoscute de Stat, ca i a tuturor religiilor profesate pe teritoriul nostru? Pe de alt parte, Biserica s-a ntrecut pe sine nsi, prin acele persoane angajate, cu seriozitate i necruare fa de comoditile lor, s slujeasc Adevrul, Iubirea, Dreptatea, sub acopermntul Ei; astfel, Biserica i-a continuat misiunea de priveghere a demnitii i de pilduire vie a nvturii Sale. n concluzie, fiece jertf individual a unui teolog, a unui preot, a unei monahii, a unui clugr, a rspndit mai mult lumin dect a izbutit s nceoeze ntreg corpul administrativ, colar i politic al Bisericii, printr-o abdicare sau printr-o ncuviinare vinovat, printr-o tcere la sau printr-o laud cinic.

Nesugrumarea Ortodoxiei romnilor se datoreaz faptului c flacra credinei poporului a fost ntreinut zi de zi i ceas de ceas prin purtarea cretineasc i apostoliceasc a unui mare numr de clerici, sub obrocul prudenei sau n raza crud a opoziiei nete. M strduiesc s limpezesc afirmaia precedent prin argumentul nsui al experienei concentraionare, suferit de unele atari chipuri nobile vrednice de cea mai pioas evocare.

Am muncit cot la cot, ntr-unul dintre lagrele pentru deinuii politici ascunse de ochiul cetenilor rii n stuful de pe lng Dunre, cu preotul doctor n teologie i filosofie Gheorghe Chiriac, care i-a ncheiat slujirea altarului, dup eliberare, la biserica Sfnta Vineri, din bulevardul Titulescu. La solicitarea unui credincios, a participat cu o sum nici nsemnat, nici nensemnat, la ajutorarea unui proaspt slobozit din hul nchisorii, s-i in acesta zilele pn i gsea un mijloc fix de hrnire. Preotul cu studii teologice strlucite n Germania, filosoful mptimit cu cldur pur pentru tot ceea ce nsemna cunoatere i disput de idei, o mndrie a intelectualitii romne, a ispit ani ndelungai facerea sa de bine. Pe parcursul deteniei, nu a contenit s ndrepte, n duhul Sfintelor Evanghelii, cugetele cltinate de disperare, s combat ereziile i ateismul cu tiina logic i cu bunul sim, s ntreasc verticalitatea gndirii arestate i condamnate.

Printele Chiriac, contient de treptata sa ratare ca gnditor czut n clocotul nspumat al bolborosirilor intelectuale prea binecunoscut de noi toi, ce a caracterizat epoca pe cale de a-i tri astzi ultimele zvrcoliri, supus la a se servi, pentru supravieuire, de njositoarea iretenie de rnd, dar obteasc; interzicndu-i-se sistematic porile afirmrii n nvmntul universitar de ctre pigmei care-i aprau netiina i pzeau ideologia propulsatorilor lor; fiind obligat s se otrveasc zilnic cu blasfemiile existenei noastre comune, a sosit n temni nsoit de nevralgii cefalee cronicizate, figura de stil ngduindu-mi s afirm c a luat de acas, n clipa arestrii, un geamantan de antinevralgice. Contiina exultant a eliberrii de comunism prin condamnarea politic l-a fcut s nu foloseasc nici un hap ct timp i-a durat svrirea pedepsei. Nu l-am vzut ndoindu-se vreodat de una, oricare, dintre valorile cretine, ori umane, ori culturale. Nu l-am remarcat abtut. Nu l-am surprins sczndu-i fora luntric. Nu l-am observat nici trist, nici morocnos, nici abulic. i trebuie tiut c nu era vesel din fire, nici ndatoritor n vreun chip artificios, nici entuziast pentru treburile omeneti. Era un cuget ce ardea perpetuu, o energie cerebral pipibil, un focar al erudiiei i al combativitii n domeniul esenelor. Era copilul ideilor, iar trupu-i, tot mai slab, nu constituia dect un suport al dansului lor.

Convorbirile sale nirau naintea ta ntreaga Sofie a veacurilor. Sau, dimpotriv, i deirau plpnda estur cu care-i aprai naivitile raionamentelor slbnoage. Prin el, Gymnasium -ul antichitii se mutase ntr-o colonie de munc silnic, ceea ce era propice ct se poate nchipui tineretului studios zvrlit, prin noroc, alturi de el, n noroaie. Iar, dintre ci ne nghesuiam s ne lmureasc o mie de ntrebri, cel mai zelos i limbut, cel mai ndrgit de nvtorul nostru, se numea Alexandru (Saa) Ivasiuc. Este uor de neles ct de adnci i-au fost dezamgirea i durerea, printelui Chiriac, dup eliberarea amndurora, la constatarea c atta prisos de inteligen cu care fusese nzestrat viitorul romancier - pe atunci doar medicinist - s-a putut irosi ntr-o rsucire cu 180 de grade a caracterului i credinelor de ieri, n cutarea unei glorii mincinoase i, mai ales, a puterii, dorit ntr-un mod bolnvicios.

n continuare, mi voi pleda cauza pomenind una dintre figurile anonime ce a impus stima memorialistic a lui Ion Ioanid. Ea joac un rol fundamental n salvarea a doi dintre cei treisprezece evadai de la mina Cavnic, n lucrarea nchisoarea noastr cea de toate zilele (Bucureti, Editura Albatros, 1991, vol. I).

Este vorba despre un preot din Iacobeni, localitate din Bucovina, unde autorul i soul su de rtciri cutau un cunoscut care s-i ajute a-i duce peregrinarea mai departe. Acela fusese arestat cu dou zile nainte de sosirea lor. Cei doi se trezir ntr-o situaie disperat.

nvini de nruirea speranelor nutrite ndelung, un dangt de clopot i trezi din prostrare, i chem ctre ultima lor ans. Se traser n umbra bisericii, s-i liniteasc zbuciumul, s-i odihneasc mintea, ncercnd s nu bat la ochi nimnui, ceea ce era foarte probabil a se fi ntmplat, ei fiind strini de trg.

mbriai de atmosfera fierbinte a Sfintei Liturghii - era srbtoarea Naterii Sf. Ioan Boteztorul -, inspirai de valul duhovnicesc al iubirii ce urca din inimile celor prezeni i revenea nzecit dinpre Nevzut asupra lor, mprtiindu-se n fiinele tuturor celor de fa, cnd glasul din Uile mprteti ndemn credincioii s se spovedeasc, Ion Ioanid ajunse la convingerea c alt soluie nu mai aveau, el i cu camaradul su, dect s solicite ajutorul omului din altar, sub pecetea tainei impuse de patrafir. i ndemn tovarul de pribegie s se aeze n rndul celor ce se pociau. Cnd acela reveni, povestete autorul, ".era evident peste msur de tulburat. Cnd a ajuns lng mine, am vzut c avea lacrimi n ochi. Cu vocea tremurnd de emoie, abia a putut articula: "E un om extraordinar!"" (p. 217).

Aflndu-le drama, preotul i-a invitat acas, dei conlocuia cu un membru de partid care-i spiona toate gesturile. I-a mbiat s se spele i i-a omenit. I-a informat, le-a dat ziarul zilei. De descusut, a fcut-o cu msur. "Cu toat figura lui senin i deschis, nu era un om vorbre i nici nu ncuraja la vorb." (p. 218) n schimb, era un preot nebnuit de hotrt n a-i sprijini semenii la ananghie, pe tcutelea; cu discreie, dar cu fermitate; fr s cear nici preri, dar nici permisiunea s-o fac; fptuind sub acopermnt, ns cu eficien desvrit. Revenind, le comunic oaspeilor c s-a dus la gar; s-a interesat de mersul trenurilor spre Bucureti, de costul (destul de mare) al biletelor necesare lor. Le nmn banii, specificnd c-i lua din daniile enoriailor pentru reparaia bisericii. Perechea nmrmurit l ncunotin c nu erau siguri a-i putea napoia mprumutul. Le rspunse: ""Banii sunt dai pentru fapte cretineti i ajutorul la nevoie este tot fapt cretineasc, aa c luai-i i mulumii lui Dumnezeu" [.]. La u, preotul ne-a mbriat cu vorbele: "Dumnezeu s v ajute!" " (p. 219)

Cu aceasta, evadaii socotir c se despreau definitiv de binefctorul lor necunoscut. N-a fost s fie astfel, deoarece "cnd trenul a pornit, staia a rmas goal. Numai n poarta dinspre strad, un om cu mna ridicat fcea un semn de salut ctre vagoanele care se puseser n micare. n afar de noi, nimeni nu tia cui erau adresate semnele, cci omul care le fcea nu era altul dect preotul din Iacobeni" ( ibidem ).

Odat prini, suflul nenorocirii l ndemn pe Titi Coereanu, al doilea din cuplul lor, s pomeneasc n anchet a fi primit de la slujitorul lui Dumnezeu suma necesar cltoriei. Adug, spre salvarea prelatului, c el nu-i ajutase ca pe nite deinui politici evadai, ci ca pe nite muncitori rmai n pan bneasc, variant stabilit cu protectorul lor. "Din fericire, aa cum am aflat-o 11 ani mai trziu, cnd am ieit din nchisoare, preotul fusese cercetat timp de cteva zile de Securitatea din regiune, fr s aib altceva de suferit" (p. 305).

Se pot cita milioane de atari gesturi i atitudini. De cte ori a fost nevoie, preotul vrednic de numele su i-a dat obolul de participare la dragostea fa de aceia n necesitate, cu att mai mult cu ct aparent toate le stteau mpotriv celor din urm - spun "aparent", fiindc mulimea laicilor a fcut fa, n acelai anonimat generalizat, la punerea n practic a samarineanismului recomandat de Hristos.

Constatm c, n ambele cazuri propuse, clericii n cauz au fost datori s-i plteasc poziionarea cretin activ. Iar cei mai muli dintre clericii nchii au trecut prin faa instanei tocmai pentru a nu-i fi denunat pe cei fugii de urmritori, pentru a-i fi adpostit, pentru a-i fi hrnit. Acei purttori de ras care nu au fcut aceasta - i nu neg existena lor, dup cum nu neg multitudinea cozilor de topor cu hain lung i neltoare - au timp acum s-i scruteze contiina i, lepdndu-se de mizeria ce le-o nbue, s-o porneasc pe calea cea strmt - uitat sub steaua rnced a comunismului, din pricina spaimei, a zngnitului celor 33 de argini binecunoscui, ori a altor motivri - i s-i ctige statura moral ateptat de la ei. nvtura fa de care au rmas datori le dezvluie c trecutul de care te despari pe totdeauna nu mai are nici o greutate cnd l nlocuieti cu un prezent nchinat exclusiv binelui. Singurele ce au nsemntate sunt traiul drept de astzi i pregtirea unui viitor la fel de curat.

INANIIA DE GRADUL TREI I MAMONA CU CIORAPUL N DINI

Una dintre cele mai grele sarcini ale unui cronicar decis s ncerce a pune pe hrtie ororile trite de preoimea ortodox n temniele comuniste este s evoce clericii decedai n cursul svririi condamnrii sau deteniei fr condamnare. Pentru c, de omii s evoci victime rmase n via i astzi, ele i pot face singure dreptate, acuznd informarea incomplet ce st la baza scrierii tale i revelndu-i singure suferinele. De omii victimele trecute n lumea cealalt dup eliberare, mai rmn rude, prieteni, vecini, recipieni ai unor fragmente de nenorociri communicate lor i ansa de a le face publice pe acestea subzist. ns, precum a dedus cititorul din cte cunoate pn n prezent despre represiune sau cum intuiete cnd se strduiete s se strecoare n pielea unui nchis din acele vremuri, numrul imens al deinuilor, slbirea memoriei datorit hranei mizerabile i traumelor fizice i psihice, loviturile ulterioare ale sorii n condiiile luptei pentru existen cnd trai dup tine obezile unui dosar de cadre n care sta scris negru pe alb c ai fost condamnat politic i celelalte necazuri ale vieii: boli, schimbarea caracterului celor dragi - modificare ce-i impune o tensiune surd, dar nu mai puin ameitoare - i n care ai ncredere, oscilarea dintre disperare i speran, mizeria comun, toate acestea la un loc i cte altele i-au fcut pe fotii pucriai s-i piard, nu rareori, inerea de minte a dezastrelor dintre gratii i s lase s se scurg n canalele uitrii cele mai de seam amintiri - acelea privitoare la morii neamului n condiiile ferecrii alturi de via.

Acolo unde eu citez, n aceste pagini, un caz, cititorul trebuie s-l nmuleasc cu o sut; unde citez dou, el se cade s le multiplice de o mie de ori. n definitiv, acesta i este scopul rndurilor de fa: s strneasc simul realitii n fiecine le parcurge, pentru ca singur s ajung s-o cunoasc, prin mijloace proprii, de dragul de a ti n ce lume a respirat i respir, de dragul adevrului.

Idealul sistemului comunist a fost ca deinuii s nu moar atta timp ct se aflau n custodia Ministerului de Interne. Aceasta putea fi socotit crim mpotriva umanitii, la o eventual liberalizare a sistemului. Or, experiena aliailor - iniial - naziti constituia un semnal de alarm: nu te puteai juca atunci cnd democraia hotra c ai ntrecut msura n nclcarea drepturilor omului. De aceea, strdania acestui minister era ndreptat ctre a se gsi calea suficient de ndemnatic pentru a-l termina pe om nainte de eliberare, urmnd, totui, s-i dea suflarea de pe urm abia cnd ajungea n snul familiei. Se va ivi prilejul s amnunesc aceast tehnic subtil de distrugere a semenilor.

Pn una-alta, s-o vedem n aciune n linii mari. Preotul Ioan D. Arbore, nscut n martie 1889, n comuna Corleni, judeul Dorohoi, a fost arestat n 1947 din comuna Dimcheni, acelai jude. Aa i-a nceput odiseea ce a durat pn n 1953: arestat, eliberat, arestat, eliberat, arestat, eliberat - Rahova, Jilava, Botoani, Suceava, Gherla, Canal. n trei rnduri a fost slobod de tot: cte o lun-dou. Cnd i s-a dat drumul a patra oar, n-a mai putut rezista i i-a ncredint sufletul Domnului, n martie 1954. De ar fi fost tnr i viguros, de cte ori mai vizita beciurile rii pn s fie lichidat?

Precum se prevede, irul mucenicilor din rndurile clerului este lung. Din pcate, astzi el este foarte puin cunoscut - am mai spus-o. Cineva a fost martor al unei mori, altcineva al alteia. Greu pui la un loc toate aceste mrturii. ns nimeni nu-i va face o vin nceptorului de drum n investigarea unor astfel de decese, c sap anevoie, pe apucate i nu arareori greit: e singur n pustia lui, iar aceasta pare nesfrit.

Ion Ioanid, n nchisoarea noastr cea de toate zilele , desfoar naintea ochilor minii ultimele zile ale unui preot pe nume erban, despre a crui soart neagr a auzit prin deinuii transferai de la Baia Sprie la Cavnic. Acesta, ajuns la captul puterilor, grav bolnav de ficat, distrofic, abia mai inndu-se pe picioare, ieea mereu la raport, fie n faa comenduirii, fie a diferiilor inspectori sosii de la centru, cu rugmintea de a fi transferat ntr-un penitenciar de execuie, deoarece nu mai fcea fa condiiilor cumplite ale muncii n min. Fgduine a tot auzit, dar lunile se scurgeau cenuii, una aidoma alteia, fr s se fi ivit vreun semn c se gsea cineva s-i ia n serios cererea.

Ceea ce nu nsemna c nu s-a alctuit un lot de inapi pentru munc destinai revenirii n penitenciare. Cum nu se afla pe lista oficial, preotul erban, ncepnd cu ziua urmtoare, nu s-a mai nvoit s coboare n galerie. S-au ntreprins cte ncercri sunt de bnuit, de la promisiune la ameninare i la vrrea n carcer, pentru a fi convins s renune la poziia adoptat. Clericul, n cele din urm, a nvins, lundu-se hotrrea s fie lsat la suprafa i folosit la munci uoare, rezervate ndeobte pentru colaboraioniti.

Nu peste multe zile, paznicul i-a poruncit s verifice poziia ruilor de sprijin al firului de srm ghimpat ce desprea incinta curii de zona interzis. Dup un timp, caraliul l-a lsat singur. Cum a disprut, o rafal tras dintr-un prepeleac l-a secerat pe slujitorul Domnului. A doua zi, un altul dintre ostaii de paz, chiar i unii caralii, au optit deinuilor c uciderea lui "spontan", pentru culpa c ar fi voit s evadeze - la vrsta i la neputinele sale! - fusese aranjat de ofierul politic cu gardianul i cu soldatul respectiv. Rostul acestei crime era pedepsirea deinutului care se opusese cu atta ndrjire la a mai cobor n min. n urma unei anchete posterioare, ofierul a fost mutat aiurea, dup ce el nsui l transferase pe osta, chiar de a doua zi dup ndeplinirea ordinului primit.

Cu privire la crima svrit mpotriva aceluiai preot, mai exist o variant. Ea i aparine lui N. Guli ( Din documentele rezistenei , nr. 3)

Deosebirile dintre cele dou povestiri nu este cazul s mire pe nimeni. Am artat mai sus de ce e firesc s apar atari variaiuni pe aceeai tem. De altfel, fr ca aceasta s scad cu ceva autenticul dramelor i tragediilor din temniele politice, s nu uitm c, odat arestat, cel mai obinuit dintre oameni pete ntr-o lume a incredibilului, ntr-un trm al legendei.

Va s zic, din relatarea lui N. Guli aflm c se acceptase de ctre administraia minei rmnerea n suprafa a trei mineri: preotul Radu erban, paroh n Nazarcea (judeul Constana), fostul plutonier de jandarmi Constantinescu i naratorul. De fapt, ceea ce am numit acceptare rmnea sub semnul ambiguului. Cci, dac povestitorul urma s lucreze la atelierul de croitorie, preotul a primit porunca s alctuiasc nite trotuare din piatr n spatele barcilor, locotenentul-major Alexandru necontenind s-i amenine zilnic cu mpucarea dac persistau s refuze a cobor cu utul.

n ceea ce-l privea pe cleric, n fiece diminea doi brigadieri, deinui i ei, Cantemir i Ursache, l trau, s-l oblige a-i nsoi ortacii. ntr-una dintre acestea, izbutind nc o dat s li se mpotriveasc, dup ce fu lsat n plata Domnului, printele veni la atelierul de croitorie, s se mngie, alturi de N. Guli: "Ast-noapte, am visat un vis frumos. Parc stteam n mijlocul unor trandafiri albi" (p. 40). Curnd iei. i, nu peste mult timp, se auzir dou focuri de arm. "Santinela fusese schimbat, fr a fi ora de schimb, i soldatul nou-venit l-a mpucat pe printele Radu erban. Acelai ofier i imput, dup moarte, c ar fi vrut s evadeze. Argument fr temei. Ziua n toat puterea ei. Cmp liber, nici mcar un muuroi s te poi ascunde" (p. 41).

Urmrind nite liste de deinui ntocmite de A.F.D.P. - Filiala Dolj i ncheiate la data de 30 noiembie 1990, deci atunci cnd nscrierea n Asociaie era departe de a fi fost nchis i cu att mai puin adunarea de informaii privitoare la fotii deinui decedai, aflm c apreau dosarele a 291 de foti condamnai, nsumnd 2.652 de ani i 3 luni nchisoare i dou condamnri la moarte, comutate n munc silnic pe via. Acestei liste i se adaug una cu 53 de persoane reinute administrativ, adic fr judecat, care au executat, la un loc, 157 de ani. Al treilea tabel nir 203 persoane nchise i decedate n timpul deteniei sau dup eliberare.

M voi opri asupra acestuia din urm pentru a cntri ponderea clericilor victime. 43 de clerici i 1 liceniat n teologie laic, din 203 mori care au suferit detenia politic, adic foarte aproape de o cincime. Mi se pare extrem de semnificativ pentru definirea politicii anticlericale i antiortodoxe a statului comunist.

Din numrul de 44 de teologi pomenii, 27 au decedat n lagrul de munc forat de la Periprava, majoritatea n anul 1961. Specializarea n exterminarea preoilor pare s fi aparinut, n mod deosebit, acestui iad. Restul de 20 i-au dat obtescul sfrit dup eliberare.

M voi opri asupra cazului printelui Ioan F. Calot, din comuna Cetate, judeul Dolj, stins dup treizeci i patru de ani de slujire a altarului i dup ce a druit rii nou copii. Acest preot nu a fcut niciodat politic. Arestat n 1952, a fost reinut pn n 1954 fr condamnare, deoarece denunul mpotriva sa era nentemeiat. La 15 iunie 1959, a fost rearestat, pentru c cine trecea o dat prin anchet, rmnea suspect pn la sfritul zilelor sale. Peste mai puin de ase luni, la 6 octombrie 1959, a murit datorit "miocarditei" - dup cum se specific n certificatul de deces eliberat n comuna Ostrov, raionul Mcin.

Un alt prelat, supus muncii forate n acelai lagr al morii prin care a trecut i subsemnatul, provenea din judeul Vlcea: preotul Ion Rducanu, din Fureti. El a fost arestat n noaptea de 6-7 iulie 1959. A decedat patru luni mai trziu, la 27 noiembrie. Acelai punct sanitar elibereaz un certificat acuznd "insuficien cardio-renal" i "distrofie de gradul III".

Ambele certificate povestesc mult mai multe despre hrana deinuilor, despre eforturile lor fizice i despre stresul de nesuportat ndurat, despre ritmul muncii lor, la care cordul nu putea face fa, dect spun la prima vedere cele dou-trei cuvinte nscrise pe ele. Sunt suficiente pentru a se nelege cum au fost exterminai preoii pomenii i toi cei nemenionai nominal de mine.

Aadar, doar 17 clerici au supravieuit muncii silnice, nfometrii sistematice, torturilor, absenei de ngrijire medical i au rposat dup eliberare, ca urmare a chinurilor trecute. Numai 6 preoi din totalul clericilor arestai - fie condamnai de tribunal, fie administrativ - au izbutit, pn n 1990, s nving moartea ce le-a fost sortit tuturor n detenie.

Holocaustul anticlerical este evident. O atare crim n mas mpotriva unei categorii sociale i-a scos din rndurile omenirii pe fptuitorii ei, declarai dumani ai omului n cazul similar al nazismului, aliatul comunismului. Iar exemplul oferit aici spre atenionarea justiiei romne este departe de a fi unicul.

Fr a mai insista asupra unor grozvii de acest gen, mi ndrept gndul asupra rezultatelor exterminrii n mas a preoilor. Ateismul, ucignd apostolii iubirii dintre oameni, L-a ucis sau nu L-a ucis i pe Dumnezeu, scopul su final?

n loc s-L ucid pe Dumnezeu, comunitii i-au omort vrjmaii plauzibili i, culmea ridicolului, s-au ucis i se ucid ntre ei! Iar Dumnezeu a rmas neatins, viu n sufletele tuturor, chiar i ale ateilor, mpotriva lor nile i nerecunoscut de orbirea lor, s susin mai departe lumea n cadrul unui plan al Su tainic.

Dar cu romnii ce s-a ntmplat? Fiindu-le decapitat credina tradiional, au fost mpini ctre secte i s-au dezbinat; pe de alt parte, i-au pierdut morala, ncrederea n eficiena financiar a muncii, s-au agat de minciun, de neltorie, de furt, iar frica i-a azvrlit n braele urii.

Dependeni exclusiv de stomac, romnii au ajuns sclavii responsabililor de magazine alimentare i birturi, care le-au supus voina cu mirajul mncrii vndute pe sub mn, la preuri de specul.

Pentru a duce pn la capt desenul acestui la ce sugrum cu ncetinitorul neamul nostru pgnizat de crim i n vederea crimei, voi atrage atenia c nii membrii CC-ului i minitrii comuniti au fost prini n hora nebuniei colective, declanat tot de ei, i au jucat dup cum le-au cntat stpnii meschini, avizi, semianalfabei, ai hranei naionale, npustii asupra fotilor cretini, din golul apocaliptic lsat n urm prin pieirea nvtorilor lui Hristos.

Urmele dezastrului provocat prin nlocuirea Crucii cu un Stomac gol i fr stpn spiritual le citim n anarhia ce bntuie existena noastr astzi, planificat de aceiai tejghetari care strbat Istoria Romniei n mar triumftor, strngnd n dini ciorapul lui Mamona doldora de aur.

UNA DINTRE LISTELE MORII

n cadrul cercetrii asupra victimelor clerici ale nchisorilor comuniste, unul dintre obiective este ntocmirea unor liste complete care s cuprind datele de stare civil ale celor reinui nejudecai (pentru anchet, dup care au fost eliberai, sau cu pedepse administrative); ale celor deinui (n urma unei condamnri); ale acelora decedai (n anchet; la locul efecturii pedepsei administrative sau condamnrii; dup eliberare, ca urmare a vieii nefireti trite n perioada precedent); ale acelora nc n via . Pentru ca oglindirea suferinelor abtute asupra lor s fie i mai fidel, aceste liste se cade s cuprind o dare de seam privitoare la pierderea locuinei, chiar i a dreptului de a mai rmne ntr-o localitate sau regiune, la bunurile confiscate prin hotrre judectoreasc sau cu prilejul arestrii (cnd nu mai poi distinge ce a fost luat pentru a fi folosit de anchet sau a fost nsuit n interes personal de ctre participanii la arestare), ct i consemnarea tuturor repercusiunilor ridicrii unui membru al familiei asupra rudelor i prietenilor (n cele mai multe rnduri, i asupra unor cunotine ocazionale. Citeam deunzi despre ntmplarea unei doamne. Gtea n buctria a crei fereastr sttea deschis spre strad. S-a oprit n dreptul acesteia un necunoscut. A rugat persoana n capot de dincolo de pervaz s aib amabilitatea de a-i da cteva bee de chibrit. Dorina i-a fost satisfcut cu o politee fireasc. Omul era urmrit. Femeia a fost arestat i condamnat pentru gestul su normal, interpretat ca un ajutor dat cuiva despre care - ATENIE! - nu se dovedise nc a fi nclcat legea! Gestul omenesc a fost interpretat, n termenii juridici ai epocii, ca o favorizare .). Printre repercusiuni, trebuie enumerate din nou: arestri, anchete, reineri abuzive, condamnri; dar i pierderea serviciului, neangajarea n slujbe potrivite pregtirii, pierderea dreptului la studii, divoruri i, bineneles, bolile i moartea subsecvente.

ntocmirea unor atari liste este aproape imposibil, ceea ce nu nseamn c n-a fost ncercat parial. Rezultatul acestei strdanii este incomplet i nu arareori conine date eronate. La ce m refer? Unele au fost redactate n exil, de ctre un refugiat politic plin de bunvoin sau altul, toi dedicai meninerii n stare de trezvie a memoriei martiriului romnilor. Dintre aceti truditori, acela care i-a sacrificat ntreaga existen petrecut n strintate evocrii personalitilor i persoanelor supuse la pierderea statutului civil n Romnia este binecunoscutul autor, printre alte lucrri, al volumelor masive intitulate: Morminte fr cruci , domnul Cicerone Ionioiu. Pentru abnegaia sa, i se datoreaz un omagiu maxim.

ns tirile, datele, pn i numele precise (sau complete) cte le-au parvenit cronicarilor epocii la care m refer, sunt departe de a fi culese la prima mn, cu prilejul propriei treceri prin nchisori a rvnitorilor documentariti. S nu uitm c ubicuitatea penitenciar i concentraionar nu le-a aparinut. Nici mcar nu au suportat rigorile tuturor sediilor Securitii, ale tuturor lagrelor, ale tuturor pucriilor i caselor conspirative etc. n majoritate, informaiile lor au fost consemnate apelndu-se la amintirile altora, nu totdeauna oameni cu pregtirea tiinific necesar pentru punerea bazelor unei istorii exhaustive a unei perioade att de ntinse i de ncercate ca aceea a ultimilor cincizeci de ani ce au zdrobit ara noastr. Aadar, condiiile ntocmirii destul de rarelor liste publicate n Occident nu ntrunesc ansele exactitii i completitudinii necesare unor documente istorice definitive.

Alte liste, rmase pentru moment de uz intern, constituie rezultatul analizei cererilor de nscriere n diversele filiale ale Asociaiei Fotilor Deinui Politici din Romnia, ct i a altor documente nsoitoare. Acestea prezint, la rndul lor, diverse neajunsuri. Primo, cuprind numai persoane n via n momentul nfiinrii Asociaiei. Secundo, puini dintre solicitani i-au specificat profesia, n cea mai mare parte fiind vorba despre pensionari care i-au declarat exclusiv aceast situare n anonimatul ieirii din activitatea socialmente recunoscut. Tertio, nu li s-a cerut s ating n rspunsurile lor dect foarte puine dintre obiectivele socotite de mine utile informrii publice i pe care le-am menionat mai sus.

Dup tirea mea, numai domnul Cicerone Ionioiu a publicat o list cuprinznd clerici din toate confesiunile reprezentate n temniele noastre - dar cu o preponderen jenant a catolicilor. Nimeni nu a elaborat nc una referitoare la martirii Bisericii Ortodoxe Romne, de pe ntreg teritoriul Patriei [Lucrul era adevrat n epoca apariiei acestei prime ediii a crii. Astzi, afirmaia nu mai este valabil].

Adaug c, n clipele cnd redactez paginile de fa, numrul filialelor Asociaiei care s fi pus ordine n arhive i s fi comunicat la centru rezultatele investigaiei lor este aproape egal cu zero, ceea ce dovedete o dezinteresare blamabil, orict este ea de explicabil prin vrsta majoritii fotilor deinui politici i, eventual, prin lipsa de colire a celor lsai n via. Va s zic, n scopul listrii efectuate personal de ctre semnatarul crii prezente, el ar avea datoria s svreasc, de la un jude la altul, cantitatea enorm de munc necesar aducerii la lumin a datelor ce-l intereseaz. Presupunnd c ar conduce la bun sfrit o atare sarcin imens, tot nu ar acoperi ntreaga realitate, din lista sa lipsind seminaritii i teologii cu studii incomplete tocmai datorit ntreruperii lor prin intervenia Securitii sau fr de ea, ori prin hiatul dispariiei din societate.

Presupunnd c Ministerul de Interne i al Justiiei, ca i Departamentul Cultelor, ar dori, printr-o minune, s colaboreze la o astfel de plat a unei datorii sfinte fa de Istoria Modern a Romniei, dosarele constituite cndva nu cuprind altceva dect falsificri ale realitii; deci, rmn absolut inutilizabile altfel dect ca mostre ale modului cum poate fi distorsionat adevrul de ctre totalitarim i cum i poate acesta bate joc de legalitate. Nu mai punem la socoteal c ele nu griesc i despre repercusiunile arestrilor.

Singura instituie ce avea datoria administrativ i, mai ales, moral de a ine o eviden ca aceea propus aici este nsi Biserica Ortodox Romna - Patriarhia, Mitropoliile, Arhiepiscopiile, Episcopiile i Protopopiatele. Este evident c aceast instituie naional nu i-a descoperit chemarea; nici grija matern, ori patriotic, impuse de specificul su, de a se preocupa de victimele din rndurile slujitorilor ei, ale comunismului ateu - acoperit de ea, ntr-un mod deconcertant, dar nu mai puin diplomatic -, pentru ca ea s aib nc o brum de libertate necesar proteguirii i nsufleirii n continuare a credinei poporului romn, n totalitatea lui.

n pofida piedicilor nlate n faa cui dorete s nainteze ct de ct pe un teren virgin att de anevoie de cunoscut, nu voiesc s trec cu vederea listele de deinui ce mi-au parvenit, deoarece nimic nu se cuvine dat la o parte; oriunde gseti o frm de adevr, o ridici, o ocroteti i o faci cunoscut.

M voi opri asupra listei elaborate de A.F.D.P.R. - Filiala Dolj, deja citat, repetnd, unde este cazul, cele cteva date comunicate cititorului n capitolul anterior.

Iat coninutul documentului explicativ nsoitor adresat A.F.D.P.R. - Filiala Bucureti:

"1) Tabelele noastre cuprind 291 de foti condamnai asupra crora s-au pronunat 2.652 ani i 3 luni de nchisoare; precum i 2 condamnri la moarte transferate n munc silnic pe via.

Din acest total s-au executat 1.309 ani i 10 luni de nchisoare efectiv.

2) n continuare, naintm un tabel cuprinznd deinui administrativ, n numr de 53 de deinui, care au executat un numr de 157 de ani.

3) Lista decedailor cuprinde 203 persoane din judeul Dolj [.].

4) Menionm c au fost cuprini n materialele noastre numai deinuii care au luat contact cu Asociaia noastr pn la ora actual".

Or, textul este datat 30 noiembrie 1990!

Urmeaz rezultatul propriei mele selectri, reclasificri, extrageri i procentualizri a acestui material.

Decedai din Judeul Dolj i altele limitrofe:

1. ALBEANU PANTELIMON: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava. 2. ANGHEL NICOLAE: preot; jud. Romanai; decedat dup eliberare. 3. ANTONEANU GHERASIE: preot; com. Gingiova, jud. Dolj; deinut ntre 1958-1964; decedat dup eliberare. 4. ARNUTU MARIN: preot; jud. Romanai; decedat dup eliberare. 5. BARBU PANTELIMON: preot; jud. Dolj; decedat dup eliberare. 6. BDESCU MIRCEA: preot; com. Sltioara, jud. Romanai; decedat dup eliberare. 7. BAZILESCU DUMITRU: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 8. BERBESCU VIRGIL: preot; jud. Romanai; decedat dup eliberare. 9. BOIANGIU GHEORGHE: teolog; Craiova; decedat dup eliberare. 10. CAZACU GHEORGHE: preot; jud. Romanai; decedat dup eliberare. 11. CLREANU LUCIAN: preot; -; decedat dup eliberare. 12. CALUGRU ILIE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 13. CHILEA SEBASTIAN: preot; -; decedat dup eliberare. 14. CINCIU DUMITRU: preot; Craiova; decedat la Periprava, 1961. 15. CIOCAN CONSTANTIN: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava, 1961. 16. COLI ION: preot; jud. Dolj; decedat la Periprava, 1961. 17. CORLEANU GHEORGHE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 18. DIL CONSTANTIN: preot; com. Brboi, jud. Mehedini; decedat la Periprava, 1961. 19. DINESCU NICOLAE: preot; jud. Dolj; decedat la Periprava, 1961. 20. ENCULESCU MARIN: preot; com. Vrbor, jud. Dolj; deinut ntre 1959-1964; decedat dup eliberare. 21. GHI FLOREA: preot; com. Tapezia, jud. Dolj; deinut ntre 1944-1945 i 1959-1964, la Periprava; decedat dup eliberare. 22. LUNGNOIU VICTOR: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 23. MAZELESCU ION: preot; jud. Romanai; decedat dup eliberare. 24. MRESCU VIRGIL: preot; jud. Mehedini; decedat la Periprava, 1961. 25. MIRESGU TEODOR: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 26. MITROI FLOREA: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 27. NANC EUGEN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 28. NICOLESCU AUREL: preot; jud. Dolj; decedat dup eliberare. 29. OCHIOR SMARAND: preot; Bal, jud. Olt; decedat ? 30. PAN PETRE: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava ? 31. PRIANU CONSTANTIN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 32. PETCULESCU NICOLAE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 33. PLEOIANU IORDACHE: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 34. POPESCU FOCA: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava, 1961. 35. POPESCU ION: preot; com. Bulgeti; decedat la Periprava, 1961. 36. POPESCU MARIN: preot; com. Vulpeni, jud. Dolj; decedat la Periprava, 1961. 37. POPESCU F. MARIN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 38. RADU GHEORGHE: preot; com. Dnciuleti, jud. Dolj; deinut ntre 1958-1964; decedat dup eliberare. 39. RDUOIU ION: preot; jud. Gorj; decedat la Periprava, 1961. 40. RUSU RADU: preot; com. Gogou, jud. Dolj; deinut ntre 1959-1964; decedat dup eliberare. 41. SRBU CONSTANTIN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 42. SMRANDESCU TEFAN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 43. STNIL TEFAN: preot; -; decedat la Periprava, 1961. 44. STOIAN ION: preot; -; decedat la Periprava, 1961.

Nu pot s nu adaug acestor slujitori ai altarelor din Oltenia i numele ranilor din satul Hunie, comuna Maglavit, judeul Dolj. Acei eroi s-au opus colectivizrii forate, au fost condamnai cu sentina nr. 302, din 29 iulie 1959, la pedepse ntre 20 i 26 de ani munc silnic i la confiscarea integral a gospodriilor. Focarul religios de la Maglavit - c i acceptm sau nu orientarea - le-a insuflat cu siguran curajul necesar unei atari aciuni patriotice. Ei sunt:

1. GHIORGHIOR CONSTANTIN. 2. GHIORGHIOR ION. 3. GHI ION. 4. LAZR ION. 5. LPDAT ION. 6. MIREA GHEORGHE. 7. MOREANU TEFAN. 8. OREL VASILE. 9. ERBU FLOREA. 10. TOMESCU ION. 11. TOMI VASILE. 12. VLDAIA TEFAN. 13. ZVLAG PETRE. 14. ZGLIMBEA PETRE.

Examinnd, n continuare, tabelul cu deinuii condamnai i cu anii executai n nchisorile comuniste (Filiala A.F.D.P.R. - Dolj) - al celor nc n via! - extragem urmtorii clerici:

1. MIHAI IOAN: preot; nscut la 7.XII.1907; condamnat la 8 ani; executat 5 ani 1/2. 2. POPESCU C. DUMITRU: preot; nscut la 24. IX. 1919; condamnat la 2 ani; executat 2 ani. 3. TUDOR ILIE: cantor, nscut la 3 III 1923; condamnat la 22 ani; executat 6 ani.

Ne-a rmas s constatm ci clerici n via nc n 1990 au fost reinui fr proces, din ci s-au nscris la respectiva Filial A.F.D.P.R.

1. NICA C. IOAN: preot; nscut la 6.VII.1912; reinut 7 ani. 2. PETRESCU FLOREA: preot; nscut la 25. IX. 1915; reinut 5 ani i 10 luni. 3. STOICA TEFAN: preot; nscut la 19. IV. 1907; reinut 4 ani o lun.

A sosit momentul s ncerc a trage nite concluzii pe marginea acestor oioase niruiri de nume proprii i date.

Repet: la un total de 203 persoane arestate i decedate, din judeul Dolj (i cteva din alte judee, intrate n atenia Filialei A.F.D.P.R. locale), un numr de 55 reprezint preoi (doar un teolog laic). Adic aproape o cincime. Dintre acetia, 27 au decedat n detenie, n acelai lagr al morii: Periprava. Doar 17 au supravieuit muncii silnice, nfometrii sistematice, torturilor, absenei de ngrijire medical i au rposat dup eliberare, ca urmare a chinurilor trecute. Numai 5 preoi i un cantor, din numrul total al clericilor arestai - fie condamnai de tribunal, fie administrativ - au izbutit s nving moartea ce le-a fost menit tuturora n detenie.

Holocaustul anticlerical ortodox este evident, dup cum am mai scris.

Voi continua s o dovedesc.

PREOII NGROPAI DE VII LA BAIA SPRIE

Opiniile privitoare la numrul deinuilor politici care au lucrat la minele de plumb de la Baia Sprie oscileaz ntre un total de 800 pn la 1.000 de condamnai. Dup obiceiul de a cuta ct mai multe surse de informare, am confruntat dou liste alctuite din memorie de ctre fotii mineri silnici. Nici una nu izbutete s depeasc dect cu puin jumtatea celui dinti numr citat. Deosebirea dintre ele e nesemnificativ:

Una a fost publicat n memoriile lui Ion Pantazi: Am trecut prin iad (Sibiu, Editura Constant, 1992, vol. I). A fost ntocmit de George Sarry, arestat la vrsta de 15 ani. A doua mi-a parvenit prin dl. Vasile Boaru, fost aviator, care a participat la toate pregtirile evadrii celor treisprezece condui de Ion Pantazi, dar nu a putut fugi cu ei, aceia fiind mutai de la mina Baia Sprie, unde se nscuse planul evadrii, la mina Cavnic, tocmai cnd erau gata s-i foreze ieirea de sub pmnt spre libertate. Dl. Vasile Boaru a rmas pe loc datorit naltei sale specializri ca perforator, ce-l fcea indispensabil la Baia Sprie. Aceasta nu nseamn c n-a fost i el supus unei pedepse de un an de zile de chinuri n lanuri, pentru a nu fi denunat intenia frailor si de suferin. Lista sa constituie rezultatul rememorrilor unui grup dornic s nu fie uitat Istoria. n ea se adaug civa preoi greco-catolici abseni din precedenta, precum i dou-trei nume de sectani, suferitori pentru credina lor. Citez, alturi de preoii i dasclii ortodoci, care m intereseaz n cercetarea de fa, i reprezentanii deservenilor altor culte i denominaiuni, pentru a scoate n eviden contrastul dintre numrul impresionant al slujitorilor ortodoci i acela al concetenilor lor altfel nchintori. Bineneles c lista prezentat aici judecii cititorilor, rezultat al contopirii celor dou menionate, ordoneaz alfabetic doar clerici i predicatori, smuli din masa celorlalte profesiuni reprezentate la Baia Sprie i prezente n cele dou liste de baz:

1. ANCA DUMITRU: preot. 2. ANTAL VALERIU: preot (n lista Sarry, e socotit greco-catolic). 3. BARBLAT CONSTANTIN: preot. 4. BEJ TEODOR: preot. 5. CODIL TEODOR: preot (decedat n min). 6. ELINESCU ION: diacon. 7. GLVAN PAVEL: preot. 8. GRAUR ION: preot (decedat). 9. GREBENEA NICOLAE: preot. 10. IONI CONSTANTIN: preot. 11. IORGA ?: preot. 12. JUNCU DUMITRU: preot. 13. LAZAROV DUMITRU: preot (decedat). 14. MUREAN PTRU: preot. 15. NEACU ION: preot. 16. NECULESCU CONSTANTIN: preot. 17. PARFENIE ?: monah. 18. PRVU JUSTIN: ulterior preot (azi episcop; trecut la greco-catolicism). 19. PSLARU NICOLAE: preot 20. ERBAN GHEORGHE: preot (mpucat n lagr). 21. UNGUREANU VASILE: dascl.

PREOI GRECO-CATOLICI

1. BLJU EMIL. 2. DUMITRACU ? (decedat). 3. LELUIU ION. 4. MIHOC ION (decedat). 5. MUNTEANU NATANAIL. 6. MUREAN GHEORGHE. 7. ROTARU ION (decedat). 8. TTARU TEFAN.

CLERICI ROMANO-CATOLICI

l. DAVID ?: preot. 2. DREZDAVSCHI GHEZA: preot 3. JAKOB ANTAL: Epicop de Alba Iulia. 4. IOSIF ?: lociitor de episcop.

MARTORI AI LUI IEHOVA

1. ALBU TOADER PAMFIL: eful credinei; 2. BIRO IOSIF.

BAPTITI

1. AVRAM ILIE.

Prezena n aceast list a adormitului ntru Domnul preot erban Gheorghe, cunoscut cititorului din paginile precedente, m ndeamn s revin asupra tragediei sale. Anterior, am consemnat dou variante descriindu-i moartea violent, nemeritat, crim prejudecat i punct culminant al unui scenariu menit a fi exemplar ntru ngrozirea celor o mie de colegi ai si. Ea este istorisit altfel de ctre acelai cpitan Ion Pantazi, fiul fostului ministru de rzboi din guvernul Antonescu.

Ca i n cazul memorialistului Ion loanid - a crui istorisire am folosit-o anterior - avem de-a face cu prezentarea unei mrturii indirecte. Ambii autori au aflat de la teri amnuntele crimei, cnd se aflau n lagrul minei de la Cavnic, deoarece ea s-a desfurat la Baia Sprie. Cel care i-a relatat-o lui Ion Pantazi este acelai George Sarry, copilul crescut ndrtul gratiilor.

Preotul Gheorghe erban, din comuna Corbu de Jos, judeul Constana, a avut ndrzneala rar, dac nu unic, de a se ridica ntr-o adunare general a deinuilor pentru a cere aplicarea unor hotrri internaionale ce-i priveau pe condamnaii politici. Anume, nfruntnd orice risc, preotul-erou a decis, ntr-o singurtate disperant, s impun comunismului respectul fa de legalitate, atunci cnd principiul acestuia de stpnire era tocmai nclcarea ei sistematic ndrtul unei mti ce pretindea aprarea omului i a drepturilor sale. "Preotul erban a anunat c refuz s mai intre n min, pe baza hotrrii de la Geneva, prin care deinuii politici nu pot fi trimii la munci forate i n special n mine" (p. 264).

Dac astzi suntem tot mai des martori ai modului n care O.N.U. i diverse alte organizaii mondiale sau continentale i impun punctele de vedere politice, economice sau umanitare cu ajutorul forelor armate multinaionale, al restriciilor economice duse pn la embargo, cu felurite mijloace suplimentare la care particip ntr-un fel sau altul numeroase puteri, n frunte cu cele mai mari ale lumii, cu att mai cutremurtor este gestul neovielnic al popii dintr-un sat dobrogean necunoscut, poate nici mcar teolog, ci simplu seminarist, care, nensoit de nimeni, nencurajat de nimeni, lipsit de aprarea oricrei fiine de pe pmnt, fa-n fa cu ntregul sistem al represiunii din Romnia, a avut tria s se ridice n dou picioare i, cu simplitate, s enune n cteva cuvinte dreptul deinuilor politici, aa cum a fost cntrit i promulgat de cele mai luminate mini juridice ale omenirii, un drept formal acceptat i de URSS i de rile-satelit, s-l enune i s hotreasc a-i impune aplicarea.

Stingher i mre!

Temeritatea evadailor de la Cavnic - de care se ocup lucrrile ce nsumeaz mii de pagini: nchisoarea noastr cea de toate zilele , de Ion loanid i Am trecut prin iad , de Ion Pantazi - rmne un simbol al datoriei mplinite a deinutului politic de a nu accepta o condamnare inuman i mai ales pronunat de o justiie ilegal i potrivnic Patriei. Subsemnatul, cel mai nensemnat dintre fotii deinui politici, i admir din adncul inimii i-i preuiete dup cuviin. Dar nu-i este ngduit s nu remarce c evadarea, aceast form de lupt mpotriva autoritii, rmne una marginal, indirect, care, pe deasupra, la captul ei, dac este izbutit, poate aduce i ctigul libertii personale.

Pe cnd nfruntarea fa ctre fa svrit de preotul Gheorghe erban este echivalent cu deschiderea unui front cu un combatant unic mpotriva tuturor armatelor vrjmae, la sfritul luptei neputndu-se nchipui alt concluzie dect moartea lupttorului, n numele unei cauze interesnd ntreaga omenire i nicidecum urmrind un scop personal. Cci clericul romn nu cerea punerea n practic a unui drept care s-i priveasc doar pe cetenii romni. El amintea de un drept al tuturor deinuilor politici din orice ar de pe glob (puteau fi chiar comuniti, nchii cine tie unde).

Preotul Gheorghe erban a nvins. De a doua zi nu a mai fost scos la munc. Prin el au triumfat principiile de la Geneva. Dar victoria solitar nu a durat mult timp. n ziua urmtoare, locotenentul politic al minei Baia Sprie l-a nsrcinat s adune pietrele risipite prin curtea coloniei. Gardian de serviciu era sergentul Gheorghi Unguroiu, paznic caracterizat printr-o purtare omenoas fa de deinui. Acesta a prsit locul de lng srma ghimpat unde lucra slujitorul altarului. A fost chemat aiurea de ctre cineva rmas necunoscut. De ndat ce s-a deprtat, deinutul a fost secerat de un glonte. Caraliul a revenit n goan, strignd spre turela de unde provenise plumbul: "Nu trage, tovare!" Arma a perseverat s scuipe foc n cteva rnduri.

Minerii schimbului de noapte, trezii, alergar spre micul spaiu nsngerat. Descoperir c soseau prea trziu. Omul murise. Sentinela rcnea la ei: "Nu v apropiai de pop!" De data aceasta, i ndrepta eava pistolului automat ctre plcul des format ntr-o clipit. "Ucigaul a fost imediat avansat la gradul de sergent i a beneficiat de un concediu special de o lun" - ne informeaz, n loc de concluzie, Ion Pantazi (p. 265).

APEL CTRE A.F.D.P.R.

Cazul preotului Gheorghe erban, din comuna Corbii de Jos, judeul Constana, deinut politic, ucis mielete, ca urmare a unui scenariu ntocmit anume n vederea acestui scop, deci pregtind o crim premeditat, nu numai c depete cadrul naional romnesc, ci intereseaz categoric istoria dreptului internaional i lupta general pentru impunerea normelor O.N.U. n lume.

Preotul Gheorghe erban a fost singurul deinut care i-a nfruntat moartea pentru a face s se aplice un drept esenial al deinuilor politici de pretutindeni. El a fost executat fr judecat pentru curajul su de a apra democraia mondial, n condiiile subumane de existen la care era supus la mina de plumb Baia Sprie, unde i executa condamnarea dat mpotriva unei legislaii internaionale nclcat de comunismul romnesc.

Deoarece moartea sa i-a nchinat-o exclusiv aprrii omenirii, fr nici o ans de a beneficia n vreun fel de pe urma atitudinii contiente adoptate, Asociaia Fotilor Deinui Politici din Romnia are datoria de a face cunoscut jertfa preotului Gheorghe erban forurilor ale cror hotrri el le-a impus, pltind cu viaa proprie, i de a cere nlarea - la Geneva -, a unei statui care s aminteasc umanitii sacrificiul suprem nchinat ei de ctre acest cleric romn, victim a tiraniei.

Apel adresat Bisericii Ortodoxe Romne

Preotul Gheorghe erban, osta desvrit al lui Hristos, aprtor al iubirii dintre oameni, al dreptii i al adevrului, lund pilda Fiului lui Dumnezeu, al crui slujitor era, a nfruntat tirania pentru a uura viaa semenilor si deinui politici, victime ale ateismului. Drept urmare, a fost martirizat.

Este o datorie elementar a conducerii Bisericii Ortodoxe Romne s delege o comisie pentru cercetarea vieii Sfiniei Sale, n vederea posibilitii canonizrii preotului Gheorghe erban, de pe urma jertfii cruia i a altora, astzi Biserica Ortodox Romn se bucur de libertatea de a cuvnta i fptui n numele lui Dumnezeu, fr teama c Statul ateu i va pune opreliti i-i va amenina existena. n lipsa unor atari mucenicii, Biserica Ortodox Romn ar fi rmas n dependena oponentului ei - ateismul. Astfel de martiraje i ngduie s-i menin fruntea sus i s-i afirme rspicat dreptul de a mprti neamului nostru Vestea cea bun, ca o vrednic fiic a lui Iisus Hristos, Judectorul cel fr de prihan.NVIEREA MORILOR VII

Care este oficiul acela care, din tot calendarul Bisericii Ortodoxe Romne, ne umple sufletele de mai mult bucurie, de mai adnc pace i de mai temeinic acceptare a restritilor existenei noastre pmntene att de lipsit de rost - dup cum ne apare - dect minunata slujb a nvierii Domnului?! Cu ct este ea mai zguduitoare pentru bieii deinui politici - ei, singurii lipsii de orice ndejde dintre toi condamnaii pseudo-justiiei comuniste. De ce aceasta? Deoarece le amintete de fgduina lui Dumnezeu de a drui morilor nvierea ntru o via fr suferin. Or, cine poate fi mai mort dect nlnuitul fr vin, fr cuvnt, fr aprtor, acela mai prejos dect cinii i dect gndacii pmntului? De aceea ni se cuvine s adstm o clip asupra evocrii acestei slujbe fr seamn, aa cum a fost servit n condiiile interdiciei totale din beciurile regimului trecut.

ncepnd cu anul 1944, denunurile abuzive au provocat autoritile s smulg oamenii din snul familiilor i s-i arunce n lagre, fr vreo cercetare i nici o judecat prealabil. Acuzaia cea mai grav n acele vremuri - i ea n-a ncetat s pluteasc asupra poporului romn ct timp puterea strin i-a rezervat dreptul ultimului cuvnt asupra destinului nostru - este aceea de "naionalism", echivalat, cu o pripire de neiertat, "fascismului".

Una dintre acele victime de nceput a inut un jurnal intim intitulat Ziar de lagr - Caracal - 1945 (Bucureti, Editura Albatros, 1991). Este vorba despre Onisifor Ghibu. Autorul i mrturisete emoia provocat de frecventarea, sear de sear, a slujbelor precednd Vinerea Mare. "Cele 12 evanghelii m-au tulburat mai mult dect n ali ani. E i pentru mine aceasta o veritabil sptmn a patimilor, cu nedrepti strigtoare la cer; care niciodat nu vor putea fi rzbunate. Pe Christos l-au judecat numai cu ur i pasiune i i-au aplicat cea mai odioas pedeaps. [.] Pe mine cine m va judeca drept?" (p. 20-21).

ntr-o stare de tensiune a ateptrii duhovniceti, efluviile slujbei nvierii l fac s exulte: "Serviciul divin al nvierii la ora 5, n interiorul lagrului, cu o participare imens de lume cucernic. Servesc apte preoi, printre care i ardeanul Cornel Felea i bucovineanul Jacot, de pe la Suceava. i ceilali vreo treizeci de preoi colaboreaz, cntnd rspunsuri. Dei era greu de procurat lumnri, zeci i zeci de ini au fcut ce au fcut i au venit cu lumnri. Serviciul divin, sub un cer senin ca lacrima, vzduhul fiind spintecat mereu de zborul uor i minunat al unui crd de porumbei albi, cu ndejdile i cu credina n liberare, care nu mai poate ntrzia mult" (p. 24).

De acum nainte, aceast slujb, o repet, devine principalul izvor viu al tuturor speranelor omului, pentru deinuii politici. Doar c ea nu mai poate fi oficiat slobod, ca n lagrul de la Caracal.

Fostul aviator Vasile Boaru mi-a povestit despre nvierea de la minele Baia Sprie, slujit de printele Antal din Toplia.

- A avut loc n 1952, mi se pare, mda. La un semnal stabilit dinainte, btutul clopotelor, care au fost nlocuite cu sfredele de diferite dimensiuni, ne-am adunat absolut cu toii n galeria de la orizontul 12 - din care nu mai exista dect rampa. Era cel mai greu loc de munc, plin de umezeal i de noroi. Aveam lmpile la noi. S-a fcut slujba i cnd printele Antal a rostit: "Lumin din lumin, venii s luai lumin", ne-am aprins lmpile, am cntat mpreun "Hristos a nviat". Eram un schimb, muli, mai muli de o sut. Dup terminarea slujbei, ne-am ndreptat spre corf - aa se spune, spre lift -, n grupuri de cte doisprezece, am ieit la suprafa cntnd "Hristos a nviat". Acolo ne-au auzit miliienii care n-au putut s spun nimic. Au rmas nmrmurii. Noi am intrat la baie i pe urm n colonie. Am continuat cntecul pn a doua zi dimineaa, cnd au intervenit autoritile i nu prea ne-au mai lsat.

- Dup mrturia pe care o dein, m refer la un manuscris al preotului Ilie I. int, profesor la Seminarul Nifon, desfiinat ntre timp, s-a dat o mas mai bun a doua zi.

Conlocutorul meu m privete puin piezi, dar mi rspunde cu vocea dreapt care-l caracterizeaz la fel de bine ca i accentul ardelenesc:

- Mas de pucrie.

Cu acel prilej, mpreun cu printele Antal, au slujit mai muli preoi; ns vorbitorul nu i-l mai amintete dect pe printele Ilinca.

Sistemul de imitare a clopotelor s-a rspndit (ntre paranteze se cuvine subliniat c inventivitatea civilizatorie a deinuilor reprezint ce