duminica i din postul mare - a ortodoxiei - predici şi învăţături

8/2/2019 Duminica I din Postul Mare - a Ortodoxiei - Predici şi învăţături

http://slidepdf.com/reader/full/duminica-i-din-postul-mare-a-ortodoxiei-predici-si-invataturi 1/277

Duminica I din Postul mare - a Ortodoxiei - Predici şi învăţături

Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Sfintelor Paşti, a fost instituită de către Sinodul de

Constantinopol (843) convocat de Sfnta !mpărăteasă "eodora, ca săr#ătoare ce su#linia$ă #iruindreptei credin%e asupra iconoclasmului şi &n 'eneral, asupra tuturor ere$iilorIndex

van'*elia şi +postolul $ilei............................................................................................... 4

Comentarii patristice van'*elia Duminicii &nti din Post.........................................................7

+r*imandritul -lie Cleopa Predică la Duminica &nti a Sfntului şi .arelui Post ( a Ortodoxiei ) Despre cinstirea Sfintelor-coane.........................................................................................................................18

+r*imandritul -lie Cleopa Ce este Ortodoxia/ Calea, adevărul şi via%a &n 0ristos......................26



Sfntul -oan 1ură de +ur Cuvnt la Duminica &nti a Sfntului şi marelui Post 2u arunca vinovă%ia păcatelor tale asuprasatanei........................................................................................................................ 29

Sfntul 2icolae elimirovici Predică la Duminica - din Postul mare - van'*elia despre Domnul atotştiutor şi omul fărăvicleşu'.......................................................................................................................35

Sfntul "eofan ăvortul 5 Predică la Duminica Ortodoxiei (-)..................................................47

Sfntul "eofan ăvortul 5 Predică la Duminica Ortodoxiei (--)..............................................51

Sfntul "eofan ăvortul 5 Predică la Duminica Ortodoxiei (---).............................................55

Sfântul Ignatie Briancianinov -

Predică la Duminica I-a din Postul mare – a Ortodoxiei 60

Sfntul 6uca al Crimeei Cuvnt la Duminica Ortodoxiei Despre fericiri....................................68

Sfntul 6uca al Crimeei Cuvnt la Duminica Ortodoxiei Despre soarta ereticilor ......................75

Sfntul 6uca al Crimeei Cuvnt la Duminica Ortodoxiei Despre iconoclasm...........................79

Sfntul -oan .aximovici Predică la Duminica Ortodoxiei.......................................................83

Cuviosul -ustin Popovici Predică la Duminica Ortodoxiei (79:); <+cesta eşti tu -a aminte, omule, cum trăieşti= 2u slu%ic*ipul lui Dumne$eu din sufletul tău şi nu6 răni pe 0ristos>.....................................................88

Duminica Ortodoxiei Predici ale Sfntului -oan de ?ronstadt &n prima duminică din Postul mare 2oi suntem ortodocşi &n c

nu este vicleşu'/............................................................................................................93

1ustarea lui Dumne$eu "lcuirea du*ovnicească a Părintelui a*aria de la ssex la van'*elia primei Duminici a Postuluimare; <.ai mari dect acestea vom vedea> "aina vie%ii &n 0ristos ca ne&ncetată &nnoire.................101

<Cnta%i Domnului cntare nouă @> +r*im a*aria a*arou ne descoperă <cum tnAeşte Dumne$eu ca noi să ne smerim pentru a ne putea dărui &ncă şi mai mult *ar> Becunoştin%a fa%ă de Dumne$eu -$vor nesecat de insuflare <-spita noută%ii>vs dinamica nesfrşită a vie%ii *arului............................................................................107

.itropolit +u'ustin de lorina Predică la Duminica Ortodoxiei 5 Su# pomul Ortodoxiei..............113

-eromona*ul .aarios Simonopetritul Duminica Ortodoxiei.................................................117

Sfntul "eodor Studitul despre săptămna &ntia a Postului mare...............................................122

Cuvntul 4E; !n .iercurea din săptămna &ntia a Postului mare; despre post, despre cură%enie şi despre ferirea de patimi............................................................................................................................ 122

Cuvntul 48; !n inerea aceleiaşi săptămni; despre &mpodo#irea locaşului nostru sufletesc cu fapte #une 124

Cuvntul 4; 6a Duminica Ortodoxiei; să nu ne silim la săvrşirea faptelor #une peste putin%a noastră şi să *rănim sufletulcu'etări du*ovniceşti.................................................................................................126

+r*imandritul -oil ?onstantaros Cuvnt la Duminica Ortodoxiei............................................127

Pr Fames "*ornton Predică la pistola către vrei a Sfntului Pavel, &n Duminica &nti a marelui Post, Duminica Ortodoxie<Să aler'ăm la luptă>.................................................................................................... 130

Sfin%ii Părin%i de la Optina Despre Ortodoxie.....................................................................135Pr frem +t*onit*ul Despre Ortodoxie............................................................................140

Părintele +rsenie Goca 5 C*emări la apostolie.....................................................................144

Părintele Arsenie Boca - În Dumineca Ortodoxiei..........................................................152

Părintele "eofil Părăian Duminica Ortodoxiei prima Duminică din Postul mare........................153

Părintele -oanic*ie Gălan Go'ă%ia Ortodoxiei.....................................................................158

Părintele -oanic*ie Gălan Predică către mona*ii mănăstirii Si*ăstria la Duminica Ortodoxiei (78)161

Sfntul arlaam al .oldovei Predică la Duminica &ntia din Sfntul și marele Post.....................168



.ărturie a Sfntului -erar* Petru .ovilă, mitropolitul ?ievului H!mpăcarea Gisericii OrtodoxeI O minune petrecută la +l#-ulia &n anul 79JJ.........................................................................................................178

Părintele 2icolae Stein*ardt de la Bo*ia 5 Cuvnt la Duminica Ortodoxiei..................................180

+r*imandrit +rsenie Papacioc ,,Ortodoxia nu este un titlu, este un adevărKK...............................185

Părintele Stăniloae despre Ortodoxie versus catolicism şi protestantism; <Giserica Ortodoxă na ştir#it adevărul co#ort de suna diluat vinul ceresc cu apa sfătoşeniilor omeneşti>............................................................187

Pr Constantin 2ecula Predică la Duminica - din Post a Ortodoxiei u cred, tu cre$i, noi credem199

Părintele -erodiacon isarion -u'ulescu Duminica Ortodoxiei................................................204

Pr Dorin Picioruş Predică la Duminica Ortodoxiei LMJ7MN.....................................................214

Părintele -on Crciuleanu Duminica -a din Post (a Ortodoxiei)..............................................220

Părintele -osif "rifa van'*elia Duminicii - din Postul mare (a Ortodoxiei) Despre cum tre#uie să6 aflăm şi să6 vestim pDomnul..................................................................................................................... 226

"raian Dor$ .edita%ii la +postolul din Duminica - a Postului .are 5 a Ortodoxiei +l%ii au suferit@231

"raian Dor$ 5 -isus a 'ăsit pe @...................................................................................234

"raian Dor$ 2imeni no să poate spune.........................................................................238

"raian Dor$ Cnd "eam aflat pe "ine..........................................................................240

"raian Dor$ Să ne %inem de credin%ă.............................................................................242

Pr Constantin Coman !ntlnirea &n adnc şi desc*iderea Cerului "lcuirea van'*eliei din Duminica Ortodoxiei 5 c*emarelui ilip şi 2atanael...................................................................................................... 243

Predici la Duminica Ortodoxiei; <0ristos tre#uie să se facă -coană &n noi= Ortodox 5 asta &nseamnă la urma urmei; să po%i săpriveşti pe cel de ln'ă tine aşa cum 0ristos te priveşte pe tine>...............................................248

Preot Claudiu .elean (CluA); Predică la Duminica Ortodoxiei (MJ7M).....................................248

Părintele 2ic*ifor 0oria (-aşi); Cuvnt la Duminica Ortodoxiei (MJ7M)...................................253

Pr asile 1ordon Predică la Duminica -a din Post (a Ortodoxiei) Ortodoxie &nseamnă normalitate257

Pr Dr Octavian Pop Predică la Duminica Ortodoxiei (Duminica &nti din Post)..........................262

+m#ro$ie Sinaitul, episcop vicar patriar*al Predică la Duminica &nti din Post (Duminica Ortodoxiei)266

ademecum creştin ort*odox Ce este ortodoxia/ Cunoştin%e minim necesare &n lumina &nvă%ăturilor Sfin%ilor Părin%i 27

+r*im -rineu Să punem !mpără%ia lui Dumne$eu &n central aten%iei noastre= Ce misiune are creştinul de astă$i/ 275

Sinodiconul Ortodoxiei o pravilă uitată a Sfintei "radi%ii, rnduită pentru Duminica Ortodoxiei......282

FeanClaude 6arc*et Bostul şi &n%elesul du*ovnicesc al icoanei...............................................300

-erom Calinic n mesaA pentru a$i; <ino şi ve$i=> Convertire şi reconvertire continuă la Ortodoxie317

piscopul 2ifon Criveanu al 0uşilor Cuvnt de actualitate la Duminica Ortodoxiei 5 -coanele &n credin%a noastră ortodoxă............................................................................................................................... 320

-PS Pimen Suceveanul !nvă%ătura ortodoxă despre -coane.....................................................324

-PS -rineu PopGistri%eanul Predică la Duminica -a din Post (a Ortodoxiei)...............................339

-PS "eofan, +r*iepiscopul -aşilor şi .itropolitul .oldovei şi Gucovinei 1nd la Duminica Ortodoxiei ii credincios pnămoarte şi vei avea cununa vie%ii@....................................................................................343

Preafericitul Părinte Patriar* Daniel Predică la Duminica - din Postul mare -coana arată adevărul şi frumuse%ea Ortodoxiei............................................................................................................................... 345



Evanghelia şi Aostolul !ilei

Evanghelia



Ev. Ioan 1:43-51

43. A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. i i-a zis Iisus: !"#ează-$i.44. Ia" Filip e"a din %etsaida& din cetatea lui And"ei şi a lui 'et"u.45. Filip a găsit pe (atanael şi i-a zis: A# a)lat pe Acela desp"e *a"e au sc"is $oise în +ege p"oo"ocii& pe Iisus& )iul lui Iosi) din (aza"et.

4,. i i-a zis (atanael: in (aza"et poate )i ceva un/ Filip i-a zis: 0ino şi vezi.4. Iisus a văzut pe (atanael venind căt"e El şi a zis desp"e el: Iată& cu adevă"at& is"aelit în canu este vicleşug.42. (atanael I-a zis: e unde #ă cunoşti/ A "ăspuns Iisus şi i-a zis: $ai înainte de a te ce#Filip& te-a# văzut cnd e"ai su s#ocin.4. 6ăspunsu-I-a (atanael: 6ai& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşti "egele lui Is"ael.58. 6ăspuns-a Iisus şi i-a zis: 'ent"u că 9i-a# spus că te-a# văzut su s#ocin& c"ezi/ $ai #adect acestea vei vedea.51. i i-a zis: Adevă"at& adevă"at zic vouă& de acu# ve9i vedea ce"ul descizndu-se şi pe înge"lui u#nezeu suindu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului.

Aostol

Eistola către Evrei a "#$ntului Aostol Pavel

Ev"ei 11& ;4-;,& 3;-48

;4. '"in c"edin9ă& $oise& cnd s-a )ăcut #a"e& n-a v"ut să )ie nu#it )iul )iicei lui Fa"aon&



;5. *i a ales #ai ine să păti#ească cu popo"ul lui u#nezeu& dect să aiă dulcea9a cet"ecătoa"e a păcatului&;,. <ocotind că at=oco"i"ea pent"u >"istos este #ai #a"e ogă9ie dect co#o"ile Egiptulu)iindcă se uita la "ăsplăti"e....3;. i ce voi #ai zice/ *ăci ti#pul nu-#i va a=unge& ca să vo"esc de Gedeon& de %a"ac& d<a#son& de Ie)tae& de avid& de <a#uel şi de p"oo"oci&

33. *a"e p"in c"edin9ă& au i"uit î#pă"ă9ii& au )ăcut d"eptate& au dondit )ăgăduin9ele& aastupat gu"ile leilo"&34. Au stins pute"ea )ocului& au scăpat de ascu9işul saiei& s-au î#pute"nicit& din slai ce e"au au )ăcut ta"i în "ăzoi& au înto"s tae"ele v"ă=#aşilo" pe )ugă?35. !nele )e#ei şi-au luat pe #o"9ii lo" învia9i. Ia" al9ii au )ost cinui9i& nep"i#ind izăvi"ea& csă dondească #ai ună învie"e?3,. Al9ii au su)e"it at=ocu"ă şi ici& a cia" lan9u"i şi încisoa"e?3. Au )ost ucişi cu piet"e& au )ost puşi la cazne& au )ost tăia9i cu )ie"ăst"ăul& au #u"it ucişi csaia& au p"iegit în piei de oaie şi în piei de cap"ă& lipsi9i& st"#to"a9i& "ău p"i#i9i.32. Ei& de ca"e lu#ea nu e"a v"ednică& au "ătăcit în pustii& şi în #un9i& şi în peşte"i& şi

c"ăpătu"ile pă#ntului.3. i to9i aceştia& #ă"tu"isi9i )iind p"in c"edin9ă& n-au p"i#it )ăgăduin9a&48. 'ent"u că u#nezeu "nduise pent"u noi ceva #ai un& ca ei să nu ia )ă"ă noi desăv"şi"ea

%omentarii atristice - Evanghelia Duminicii înt$i din Post



Duminica &nti din Post (a Ortodoxiei 5 v -oan l, 43:7)

@In. 1& 43 A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. i i-a zis Iisus: !"#ează-$i.

După ce ia luat pe Petru şi pe celălalt apostol, -isus mer'e mai departe să atra'ă pe al%ii şi &i tra'esine pe ilip şi pe 2atanael Ca$ul lui 2atanael nu este att de uimitor pentru că faima lui -isuaAunsese prin toată Siria (ve$i i .t 4, M4) Dar este cu totul remarca#il &n ceea ce priveşte pe Petrș

pe -acov şi pe ilip, pentru că ei au cre$ut nu numai &nainte de minuni, ci au cre$ut fiind d1alileea, din care nici un prooroc nu sa ridicat, şi nu poate să fie ceva #un

1alileenii erau &ntro dispo$i%ie mai plictisită şi mai leneşă dect al%ii Dar c*iar &n aceasta şia ară0ristos puterea Sa l a ales cei mai aleşi ucenici dintrun %inut care nu aducea nici un rod

@<)ntul Ioan Gu"ă de Au"& #ilii la Evangelia după Ioan ;8.1& t"aduce"e pent"u oBologia."de Iosi) Agaton.

@In. 1& 44 Ia" Filip e"a din %etsaida& din cetatea lui And"ei şi a lui 'et"u.

iecărui om 'riAuliu &i vine cte un dar (Prov 74, M3) şi 0ristos &n%ele'e mai mult dect aceasta ca spus; Cel ce caută, află (.t E, 8) De aceea nu mă mai minune$ cum ilip la urmat pe 0risto+ndrei a fost convins cnd a au$it de la -oan, iar Petru a fost convins cnd a au$it de la +ndrei Dilip, ne&nvă%nd nimic de la nimeni, ci doar au$ind pe 0ristos care a spus către el numai acestermea$ă.ă, imediat el a ascultat şi nu a dat &napoi

De fapt, a devenit el &nsuşi un propovăduitor pentru al%ii Căci a aler'at la 2atanael şi a spus către 6am 'ăsit pe cel despre care a scris .oise &n 6e'e şi Proorocii ede%i ce minte 'riAulie a avut



cu ctă stăruin%ă a meditat la scrierile lui .oise, a teptnd venirea lui .esia/ș Căci expresia am 'ăapar%ine &ntotdeauna celor care, &n vreun fel, caută


@In. 1& 4, i i-a zis (atanael: in (aza"et poate )i ceva un/ Filip i-a zis: 0ino şi vezi.

+ceastă propo$i ie nu tre#uie &n eleasă c*iar a a cum pare la prima vedere, ci ar tre#ui &n%eleasă &nț ț ș

un sens diferit şi mai plin de &ndoială, precum; Cum este posi#il ca ceva #un să vină din 2a$areDe fapt, printre iudei, numele satului era dispre%uit, din cau$a faptului că un mare număr de locuitoerau pă'ni şi părea imposi#il ca ceva #un să vină de aici De aceea şi fariseii iau spus lui 2icodimCercetea$ă şi ve$i că nici un profet nu sa ridicat din 1alileea (-n E, :M) +şa că este drept cespune ilip lui 2atanael; ino şi ve$i De vreme ce acum este un contrast &ntre ceea ce spun vec*ile opinii (pare să spună el), promit să &%i arăt adevăratele fapte

@7eodo" de $opsuestia& *o#enta"iu la Ioan 1.1.4,& t"aduce"e pent"u oBologia."o de Ios

Agaton.


i se referă la l ca fiind -isus, fiul lui -osif l era numit fiul unui om pe care mama lui &l luase dso% Căci to%i creştinii ştiu #ine din van'*elii că l a fost conceput şi născut &n timp ce ea, .aiDomnului era ecioară Dar aceasta spune ilip lui 2atanael şi adau'ă locul; din 2a$aret 2atanael spune către el; Din 2a$aret poate să fie ceva #un/

Care este sensul acestora, fra%ilor/ 2u cum &n ele' unii, căci ar putea fi citit poate ceva #un să iațdin 2a$aret/ Căci cuvintele lui ilip urmea$ă, şi el spune vino şi ve$i Dar cuvintele lui 2atanapot &nsemna am#ele lucruri; fie o confirmare, cnd este citit ca din 2a$aret poate fi ceva #un, la cailip confirmă; vino şi ve$i Ori citeşti ca o &ndoială, transformnd &ntrea'a replică &ntro &ntre#ardin 2a$aret poate fi ceva #un/ ino şi ve$i

@Fe"icitul Augustin& 7"atat la Evangelia după Ioan .15& t"aduce"e pent"u oBologia."o de IosAgaton


2atanael este de acord că se aşteaptă ca mari lucruri să apară din 2a$aret ste, cred, clar că nuluat 2a$aretul ca pe o 'aran%ie a ceea ce căuta, aducnd &mpreună cunoaşterea de la .oise şi deProfe%i, ca unul care era &ndră'ostit de &nvă%ătură, ci cşti'ă o rapidă &n%ele'ere; vino şi ve$i

ilip spune; ederea va fi suficientă pentru credin%ă "ot ceea ce ai nevoie este să vor#eşti cu l,vei fi total 'ata să mărturiseşti fără e$itare că l este &ntradevăr nul Cel aşteptat Dar tre#uie credem că era un *ar dumne$eiesc şi ne'răit revărsnduse din cuvintele .ntuitorului nostru caatră'ea sufletele ascultătorilor Căci, dacă cuvntul lui e mare &ntru putere, este şi eficace

convin'ere



@<)ntul *i"il al AleBand"iei& *o#enta"iu la Evangelia după Ioan ;.1& t"aduce"e pent"oBologia."o de Iosi) Agaton.

@In. 1& 4 Iisus a văzut pe (atanael venind căt"e El şi a zis desp"e el: Iată& cu adevă"at& is"aelit ca"e nu este vicleşug.

-isus &l laudă şi &l apro#ă pe omul care spune; Poate ceva #un să iasă din 2a$aret/ i totuşi nar tre#uit mai de'ra#ă să 'ăsească 'reşeală &n el/ Si'ur că nu

Căci cuvintele nu sunt ale unui necredincios sau ale unuia care merită ruşine, ci laudă Cum pospune aceasta/ Pentru că 2atanael a luat &n considerare scrierile profe%ilor mai mult dect ilip Căel a au$it din Scripturi că 0ristos tre#uie să vină din Getleem, din satul din care a fost DaviCredin%a era răspndită printre iudei, şi profetul a proclamato din vec*ime (.t M, 9Q .i* :, M)i atunci, cnd a au$it că -isus este din 2a$aret, el era neliniştit şi &ndoielnic, vă$nd că mărturia lilip era &n discordan%ă cu predic%ia proorocului



C*iar dacă profetul a spus că un Conducător şi un Prin% se va ridica din Getleem (.i* :, M2atanael a au$it că -isus era din 2a$aret, şi acest lucru nu era scris nicăieri &n Scripturi Deci, cnda vă$ut Domnul, l (-isus) a dat mărturie pentru dnsul, pentru că el nu era ca scri#ii care lucrau c

&nşelăciune &n rela%ie cu Scripturile, &ncercnd să facă interpretările să urme$e dorin%ei lor l spun+cesta este un scri# (&nvă%ător) &n care nu am vă$ut nici un vicleşu' Căci &nainte de al cunoaşte pDomnul, el a &ntre#at dacă 2a$aretul ar fi putut da un Prin%, aşa cum scria despre Getleem

@<)ntul E)"e# <i"ul& *o#enta"iu la iatesa"onul lui 7a ian 4.1& t"aduce"e pent"u oBologia.ț

de Iosi) Agaton.


-ată un israelit &n care nu este vicleşu' este ceva ca nu a fost spus nici lui +ndrei, nici lui Petru, nilui ilip + fost spus lui 2atanael Deci, ce &n%ele'em din asta, fra%ilor/ "re#uie să fie pus prim&ntre apostoli/ 2u numai că nu este 'ăsit primul printre apostoli, ci 2atanael nu este nici măcar miAloc printre cei doispre$ece, nici ultimul, 2atanael, către care iul lui Dumne$eu a adus atmărea%ă mărturie, spunnd; -ată israelit &n care nu este vicleşu'

cerută ra%iunea/ Ct ne dă să cunoaştem Domnul, vom 'ăsi un răspuns pro#a#il Căci tre#uie &n%ele'em că 2atanael era educat şi priceput &n 6e'e Deci, Domnul nu a dorit săl plase$e pe printre apostoli, pentru că a ales #ăr#a%i ne&nvă%a%i cu care să cucerească lumea (ericitul +u'us

nul numără pe 2atanael &ntre cei doispre$ece apostoli, deoarece numele lui nu se 'ăse te &n listeș



date de evan'*eli ti Cu toate acestea, mul i comentatori au aAuns la conclu$ia că el este acela i ș ț ș

Gartolomeu, deoarece Gartolomeu fiind un nume tipic evreiesc ce arăta al cui fiu este &nsemnHfiul lui "olomeu> cu si'uran ă că avea i alt nume ned)ț ș

@Fe"icitul Augustin& 7"atat la Evangelia după Ioan .1,.;C1.;& t"aduce"e pent"u oBologia.de Iosi) Agaton

@In. 1& 42 (atanael I-a zis: e unde #ă cunoşti/ A "ăspuns Iisus şi i-a zis: $ai înainte de a ce#a Filip& te-a# văzut cnd e"ai su s#ocin.

Deci -acov a fost numit &n Scriptură om fără vicleşu' -acov &nsuşi, după cum şti%i a fost supranum-srael De aceea &n van'*elie, cnd la vă$ut Domnul pe 2atanael, a spus; -ată israelit &n care neste vicle u' i acest israelit, neştiind cine vor#ea cu el, a răspuns; De unde mă cunoşti/ i Domnș

ia spus lui; Cnd erai su# smoc*in, team vă$ut, ca şi cum ar fi spus; !n timp ce erai su# um#păcatului, team rnduit mai &nainte

i 2atanael, amintinduşi că a fost su# un smoc*in acolo unde Domnul nu a fost, ia recunosc

dumne$eirea şi a răspuns; "u eşti iul lui Dumne$eu, "u eşti !mpăratul lui -srael Deşi a fost ssmoc*in, nu a devenit un smoc*in uscat, el 6a recunoscut pe 0ristos i Domnul a spus către ePentru că %iam $is că team vă$ut cnd erai su# smoc*in cre$i, mai mari dect acestea vei vedea

Care sunt aceste mari lucruri/ +min, vă spun vouă Pentru că acest om care este un israelit &n canu este vicleşu', aminteşte%i de -acov, &n care nu era vicleşu', şi adu%i aminte cnd -isus &%i spunde piatra de su# cap, de vedenia din somn, de scara de la pămnt la cer şi de fiin%ele care urcau co#orau i apoi ve$i ce spune Domnul către israelitul &n care nu este vicleşu'; ei vedea cerurdesc*ise, ascultă, nevinovatule 2atanael, cea vă$ut -acov şi &n'erii suinduse şi co#ornduse

peste cine/ peste iul Omului@Fe"icitul Augustin& '"edica 2.5& t"aduce"e pent"u oBologia."o de Iosi) Agaton


Oare -isus şia aruncat privirea asupra mea şe$nd su# un smoc*in uscat, şi smoc*inul meu după trani a adus fructe/ (6c 73, 9) Dar cum păcătoşii pot avea un asemenea fel de speran%ă/

Dacă doar acel vier al van'*eliei, poate deAa fiindui poruncit să &mi taie smoc*inul meu, mar lămăcar acest an, pnă ar săpa &n Aurul smoc*inului şi ar pune 'unoi şi poate prin şansă ar putea ridice pe cel neaAutorat din %ărnă şi să ridice pe sărac din 'unoi (ve$i i Ps 773, 9) @ș

Smoc*inul aşadar este atrac%ia ispititoare a plăcerilor lumii, care &ncă mă um#reşte, mic &n &năl%imfra'il &n lucrare, uşor de folosit şi lipsit de fructe

@<)ntul A#"ozie al $ilanului& esp"e )ecioa"e 1.1.3C4& t"aduce"e pent"u oBologia."o de IosAgaton




oi şti%i din ce şiau făcut şor%uri primii că$u%i &n păcat, +dam şi va Cnd ei au păcătuit, ei şifăcut acoperăminte din frun$e de smoc*in şi şiau acoperit păr%ile ruşinoase, pentru că prin păcat,au &nceput să simtă ruşine fa%ă de ei &nşişi

Deci, dacă şiau făcut acoperăminte primii păcătoşi, cuplul din care noi ne tra'em ori'inile, &n caam fost pierdu%i şi pentru care l a venit să caute şi să mntuiască pe cel pierdut dacă ei şiau făcdin frun$e de smoc*in acoperăminte pentru aşi acoperi păr%ile ruşinoase, ce altceva ar put&nsemna; team vă$ut cnd erai su# smoc*in, ci doar tu nu ai fi venit la cel care cură%eşte păcateldect dacă l nu tear fi vă$ut pe tine &n um#ra păcatului/ Pentru ca noi să vedem, l nea vă$upentru ca noi să iu#im, l nea iu#it

@Fe"icitul Augustin& '"edica 14.4&t"aduce"e pent"u oBologia."o de Iosi) Agaton.

@In. 1& 4 6ăspunsu-I-a (atanael: 6ai& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşti "egele lui Is"ael.

Deci, 2atanael, convins de aceste fapte, a spus 6ui; Ba##i, "u eşti iul lui Dumne$eu, "u eş!mpăratul lui -srael, adică, "u eşti .esia care a fost deAa anun%at Desi'ur, .esia era aşteptat de ca Dumne$eu care va apărea &n fa%a tuturor, ca !mpăratul lui -srael, c*iar dacă ei !l concepeau &ntrfel mai o#scur şi mai material

2u era posi#il ca iudeii să ştie cum va fi iul lui Dumne$eu şi !mpăratul lui -srael vident 2atanael nu a spus că l era iul lui Dumne$eu prin naştere dumne$eiască, ci prin familiaritate, acei oameni care au venit la Dumne$eu prin virtutea lor şi erau numi%i fii ai lui Dumne$eu

2u era posi#il ca 2atanael să fi ştiut imediat ceea ce vedem noi şi ceea ce apostolii &nşişi au &n%eldupă multă vreme +ceste lucruri care au fost spuse 6ui de către Domnul nu sunt suficiente pentrudemonstra cealaltă fire a 6ui

@7eodo" de $opsuestia& *o#enta"iu la Ioan 1.1.4& t"aduce"e pent"u oBologia."o de IosAgaton

@In. 1& 4 6ăspunsu-I-a (atanael: 6ai& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşti "egele lui Is"ael.

.ul%i, citind acest pasaA, sunt uimi%i aflnd că Petru a fost #inecuvntat pentru că, după ce a vă$minunile şi &nvă%ătura Domnului, 6a mărturisit că este iul lui Dumne$eu 2atanael care faaceeaşi mărturisire &nainte de Petru, nu primeşte o asemenea #inecuvntare .otivul este următoruPetru şi 2atanael, amndoi au folosit aceleaşi cuvinte, dar nu &n acelaşi fel

Petru la mărturisit pe Domnul nostru că este iul lui Dumne$eu, &n sensul că l era !nsuDumne$eu 2atanael la mărturisit pe l că este iul lui Dumne$eu numai ca om Căci după cespus; tu eşti iul lui Dumne$eu el a adău'at "u eşti !mpăratul lui -srael Dar iul lui Dumne$eu neste doar !mpăratul lui -srael, ci !mpăratul &ntre'ului univers



clar deci ce urmea$ă Căci, &n ca$ul lui Petru, 0ristos nu a adău'at nimic, ci, ca şi cum credin%a lera desăvrşită, ia spus că l va $idi Giserica pe mărturisirea 6ui !n ca$ul lui 2atanael, el considemărturisirea ca fiind nedesăvrşită şi care are nevoie de următoare clarificări


@In. 1& 58-51 6ăspuns-a Iisus şi i-a zis: 'ent"u că 9i-a# spus că te-a# văzut su s#ocin& c"ez$ai #a"i dect acestea vei vedea. i i-a zis: Adevă"at& adevă"at zic vouă& de acu# ve9i vedea ce"descizndu-se şi pe înge"ii lui u#nezeu suindu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului.

neori, .ntuitorul nostru spune amin (adevărat) o dată, iar alte ori de două ori, cnd doreşte confirme ceea ce a spus +ceasta este o manieră evreiască de a vor#i, descoperind ceea ce are loadică ai fost 'ăsit vrednic de &ncredere pentru a vedea cerurile desc*ise şi aşa mai departe

l spune că este posi#il să ve$i cerurile desc*ise nu &ntrun fel desc*ise sim%urilor, ci doar prminte, vă$nd pe &n'eri cum vin şi sluAesc lui -isus Cuvntul +min este folosit &n locul lui adevăr

şi vrednic de &ncredere şi este mai potrivit aici

@Auto" necunoscut& F"ag#ente la Ioan 53& t"aduce"e pent"u oBologia."o de Iosi) Agaton.


ede%i cum el &l conduce &ncetul cu &ncetul de la pămnt la cer şi &l face să nu mai 'ndească desp

l doar ca om/ Căci unul căruia &n'erii sluAesc şi peste care &n'erii suie şi co#oară, cum ar puteadoar om/ De aceea, l a spus; .ai mari lucruri dect acestea vei vedea i pentru a dovedi aceasel introduce sluAirea &n'erilor Ceea ce vrea să spună este ceva de 'enul; Ri se pare %ie, 2atanael, este un lucru mare că tu mai mărturisit a fi !mpăratul lui -srael/ Ce vei mai spune atunci cnd vvedea &n'erii suinduse şi co#ornduse peste .ine/ l &l convin'e pe el prin aceste cuvinte săprimească pe l ca !mpăratul &n'erilor

Căci peste l, ca fiind nicul iul al !mpăratului, sluAitorii imperiali suie şi co#oară, o dată vremea răsti'nirii, şi apoi din nou la vremea !nvierii şi !năl%ării, şi &nainte de aceasta cnd &n'erii venit şi !i sluAeau (.t 4, 77) i au suit şi co#ort cnd au proclamat #unele vestiri ale 2aşterii 6

şi au stri'at; Slavă &ntru cei de sus lui Dumne$eu şi pe pămnt pace (6c M, 74), cnd au venit .aria şi de asemenea, cnd au venit la -osif

Domnul nostru a făcut pre$entul o dovadă a viitorului După puterile pe care i le arătase deA2atanael avea să fie 'ata să creadă lucrurile cele mai mari care vor urma

@<)ntul Ioan Gu"ă de Au"& #ilii la Evangelia după Ioan ;1.1& t"aduce"e pent"u oBologia."de Iosi) Agaton




Domnul arată că nimic din ceea ce a spus nu este att de măre% sau suficient pentru a demonstra tceea ce era l Deci declară că mai mari lucruri va vedea 2atanael l vor#eşte despre &n'

suinduse şi co#ornduse peste l, pentru că ei !l asistă &n lucrarea &ntre'ii crea%ii@7eodo" de $ospuestia& *o#enta"iu la Ioan 1.1.58C51& t"aduce"e pent"u oBologia."o de IosAgaton


-aco# a stat şi a dormit dovadă a liniştirii sufletului său şi a vă$ut &n'erii lui Dumne$eu suindu

şi co#ornduse (ac M8, 7J7M) +ceasta &nseamnă că a &naintevă$ut pe 0ristos pe pămnt Ceade &n'eri co#ora la 0ristos şi se suia la l, pentru ai sluAi ca unui Stăpn adevărat &n sluAiiu#itoare

@<)ntul A#"ozie al $ilanului& Iacov i via a cea )e"icită ;.4.1,& t"aduce"e pent"u oBologia. ș ț

de Iosi) Agaton

@In. 1& 58-51 6ăspuns-a Iisus şi i-a zis: 'ent"u că 9i-a# spus că te-a# văzut su s#ocin& c"ez$ai #a"i dect acestea vei vedea. i i-a zis: Adevă"at& adevă"at zic vouă& de acu# ve9i vedea ce"

descizndu-se şi pe înge"ii lui u#nezeu suindu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului.ste ceva mai mare dect cuvintele team vă$ut su# smoc*in (-isus a spus mai mari dect acestvei vedea), pentru că este mai mare lucru că Domnul nostru nea &ndreptat, că l nea c*emat la că el nea vă$ut pe noi $ăcnd su# um#ra mor%ii Căci ce profit am fi avut dacă noi am fi rămacolo unde l nea vă$ut/ 2am fi $ăcut noi tot acolo/ Deci, care e acel lucru mai mare/ Cnd avă$ut noi &n'eri suinduse şi co#ornduse peste iul Omului/

Propovăduitorii #uni, care &l predică pe 0ristos, sunt ca &n'erii lui Dumne$euQ ei suie şi co#oapeste iul Omului 6ua%i spre exemplu Pavel, care a urcat pnă la al treilea cer (M Cor 7M, M54) ş

co#ort att de mult &nct a dat lapte pruncilor (7 Cor 3, 75M) @

6ua%i spre exemplu tatăl care este #ine instruit &n vor#ire, care este un mare orator, care face forumsă vi#re$e cu elocven%a sa şi scaunele Audecătorilor să tremure dacă are un copil mic, la &ntoarcerlui acasă &şi lasă la uşă elocven%a Auridică la care sa suit şi &n lim#aAul copilului co#oară la micu%lui Dacă Domnul !nsuşi a suit şi co#ort, este evident pentru preo%ii săi să suie prin imita%ie şi co#oare prin predică

@Fe"icitul Augustin& 7"atat la Evangelia după Ioan .;;C;3& t"aduce"e pent"u oBologia."o d

Iosi) Agaton.



Arhimandritul Ilie %leoa - Predică la Duminica înt$i a "#$ntului şi &arelui Post ' aOrtodoxiei ( - Desre cinstirea "#intelor Icoane

i vei )ace doi e"uvi#i de au" tu"nat şi îi vei pune pe ei de a#ndouă latu"ile acope"ă#ntulî#păcă"ii.$ă voi )ace cunoscut 9ie de acolo şi î9i voi g"ăi înt"e cei doi e"uvi#i @Ieşi"e ;5& 12-;;



-u#i%i credincioşi, %ise"ica lui >"istos d"ept#ă"itoa"e p"ăznuieşte astăzi un #a"e aşeză#apostolesc şi soo"nicesc& anu#e cultul s)intelo" icoane. +cesta sa aşe$at prin *otărrea Sfntulşi marelui Sinod cumenic al şaptelea de la 2iceea din anul E8E, la care au luat parte trei suşai$eci şi şapte de Sfin%i Părin%i şi o sută trei$eci şi şase de ar*imandri%i şi stare%i de mănăstiSinodul a fost condus din partea Gisericii Ortodoxe de Băsărit de Sfntul "arasie patriar*Constantinopolului Din partea Gisericii de +pus a fost Petru, ar*iepiscopul Bomei, &nso%it de Petr

pre$#iter şi e'umen al mănăstirii Sfntul Sava din Boma, din partea papei +drian

"o%i aceşti Sfin%i Părin%i au *otărt cinstirea Sfintelor -coane şi au dat anatema pe to%i ereticluptători de icoane, de la care mul%i sfin%i au suferit mari pri'oane şi moarte timp de aproape dousecole, de la 6eon -saurul, primul luptător &mpotriva sfintelor icoane şi pnă la "eofil cel de purmă După moartea lui "eofil, prin rvna &mpărătesei "eodora şi a Sfin%ilor Părin%i sa sta#ilit dnou dreapta credin%ă şi cinstirea Sfintelor -coane, cum a fost şi pe vremea .ntuitorului şiSfin%ilor +postoli, căci Iisus >"istos p"in #inune ne)ăcută de #ini& a zug"ăvit cipul )e9ei <ape #a"a#ă şi l-a t"i#is lui Avga"& "egele Edesei (Combaterea sectelor , C*işinău, 7M, p :7:3M) upă t"adi9ia apostolică& <)ntul Apostol şi Evangelist +uca& )iind #a"e picto"& a zug"ăvcipul $aicii o#nului cu '"uncul Iisus în "a9e pe cnd e"a ea în via9ă.

+cest mare adevăr &l adevereşte şi <)ntul <inod al -lea ecu#enic, $icnd; I (oi păst"ăp"edaniile %ise"icii& întă"i"ile însc"is sau în nesc"is. !na din ele po"unceşte a )ace noi încipude icoane pictate& )iindcă aceasta în uni"ea cu isto"ia Evangeliei slu=eşte sp"e adeve"i"ea cu#nezeu *uvntul adevă"at& şi nu după năluci"e& s-a )ăcut o#& şi este sp"e )olosul nost"u. 'te#eiul acesta& noi& #e"gnd pe calea î#pă"ătească şi u"#nd învă9ătu"a du#nezeieştil<)in9ilo" 'ă"in9ilo" noşt"i şi p"edaniile %ise"icii Ecu#enice& căci şti# că în ea locuieşte u<)nt& cu toată stă"uin9a şi lua"ea a#inte otă"# că <)intele Icoane să se pună înainte la )el c

încipui"ea cinstitei şi de via9ă )ăcătoa"ei *"uci& )ie ele )ăcute din vopsele sau cu #ozaic sau do"ica"e #ate"ial. (u#ai să )ie )ăcute în cip cuviinciosI ( Ibidem, p :3M:33)

"#$ntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele -coane, scrie despre ele; I Dn o"iluc"u este ine de cunoscut ce este în el adevă"at sau #incinos şi ca"e este scopul lui& un sa"ău. 7ot aşa& cnd este vo"a desp"e <)intele Icoane t"euie de ce"cetat dacă ele sunt adevă"aşi pent"u ca"e scop sunt )ăcute. acă ele sunt adevă"ate şi slu=esc sp"e slava lui u#nezeu şi<)in9ilo" +ui& sp"e a înde#na la )apte une& sp"e înd"epta"ea )ă"ă de p"iană şi sp"e #ntui"esu)letelo"& apoi noi t"euie să le p"i#i# şi să le cinsti#& însă nu în alt )el& dect ca pe încipui"

ca pilde& ca eBe#ple& ca pe nişte că"9i pent"u oa#eni& ca pe #onu#ente ( Ibidem, p :3E)

iindcă nu to%i ştiu a citi şi nu pot să se &ndeletnicească cu citirea, Părin%ii au Audecat ca toate faptelui 0ristos vrednice de mărire să le &nc*ipuiască pe icoane care ar sluAi la scurte amintiri De mulori se &ntmplă că noi nu 'ndim la patimile .ntuitorului, dar &ndată ce vedem icoana răsti'nirii l0ristos ne aducem aminte de mntuitoarele 6ui patimi, cădem şi ne &nc*inăm, nu materialului, Celui ce este &nc*ipuit, asemenea cum ne &nc*inăm, nu materialului din care este făcută van'*esau Crucea, ci la aceea ce se &nc*ipuieşte prin ele, adică la puterea Du*ului Sfnt ce i$vorăşte dele



(oi nu ne încină# #ate"ialului din ca"e sunt )ăcute icoanele.

acă înaintea noast"ă se a)lă icoana o#nului& noi ne "ugă#& zicnd: oa#ne Iisu>"istoase& Fiul lui u#nezeu& a=ută-ne şi ne #ntuieşte Ia" dacă sunte# înaintea icoanei $aicii o#nului: Fii apă"ătoa"ea noast"ă înaintea Fiul7ău& adevă"atul nost"u u#nezeu sp"e #ntui"ea su)letelo" noast"e

Ia" dacă este icoana #ucenicului& de pildă te)an& noi zice#: <)inte $a"e $ucenic te)anca"e 9i-ai vă"sat sngele pent"u >"istos şi ai înd"ăznit căt"e u#nezeu& ca întiul #ucenic& )apă"ăto"ul nost"u +şa ne adresăm şi către oricare alt sfnt -ată &ncotro trimitem noi ru'ăciuninoastre prin aAutorul Sfintelor -coane

Cnd &mpăratul iconoma*, aidoma sectan%ilor noştri, afirma pe nedrept că la cele şase Sinoacumenice nar fi fost icoane şi că despre dnsele nu sa vor#it, atunci aa )rigorie &i scrI D#pă"ate& vezi că ni#ic nu s-a spus nici de pine& nici de apă& nici nu s-a spus că se cuvine#nca sau ea. Dnsă tu ştii& după t"adi9ie& că acest luc"u este necesa" pent"u înte#eie"ea vie9Aşa şi desp"e icoane e"a cunoscut din 7"adi9ie. Dnşişi a"ie"eii aduceau icoane la <inod şi nici u

o# iuito" de >"istos nu po"neşte la d"u# şi nu-şi )ace călăto"ia )ă"ă de icoane. Aşa )ac oa#enluc"ăto"i de )apte une şi plăcu9ii lui u#nezeu.

*eonte de +eaole, com#ătnd pe iudeii care &nvinuiau pe creştini pentru cinstirea icoanelor răspunde; (e încină# )e9elo" de pe icoane şi încipui"ilo" s)in9ilo"& nu ca lui u#neze'ent"u că dacă ne-a# încina le#nului icoanei ca lui u#nezeu atunci ne-a# încina la o"ile#n. i de s-a" )i şte"s )a9a de pe v"eo icoană noi a# da-o pe )oc& cu# )ace# aceasta de #ulo"i. (oi c"eştinii& să"utnd cu uzele t"upeşti cipul lui >"istos& al apostolului sau #ucenicului& cu su)letul şi cu gndul nost"u să"ută# pe >"istos şi pe s)in9ii +ui.

"#$ntul )rigorie de +,ssa vo"eşte desp"e încipui"ea aduce"ii lui Isaac ca =e"t)ă de cătAv"aa#& icoana sp"e ca"e cnd căuta& vă"sa din ocii lui lac"i#i de u#ilin9ă. El #ai vo"eşte desp"e icoana <)ntului şi $a"elui $ucenic 7eodo" 7i"on şi desp"e icoana lui >"istos.

-ar "#$ntul Amro!ie de &ilan, vo"ind desp"e vedeniile ca"e le-a avut înaintea descope"i"#oaştelo" <)in9ilo" $ucenici Ge"vasie şi '"otasie& #ă"tu"isea că i s-a a"ătat lui Apostolul 'avaşa cu# este încipuit pe icoană @<c"isoa"ea 35.

"#$ntul Atanasie cel &are scrie, despre cinstirea Sfintelor -coane; (oi c"edincioşii ne încină

la icoane& nu ca la u#nezeu cu# )ac elinii. (u *i noi a"ătă# ună încina"e şi iui"e cătacea )a9ă ca"e este încipuită pe icoane. 'ent"u aceasta noi& de #ulte o"i cnd cipul de pe dnsse şte"ge& o a"de# ca pe un luc"u )ă"ă de )olos.

După cum -aco#, &nainte de sfrşitul său, sa &nc*inat deasupra toia'ului lui -osif şi prin aceastacinstit, nu toia'ul, ci pe cel ce &l %inea, aşa şi noi credincioşii ne &nc*inăm şi sărutăm icoanele, pentru altceva, dect că le sărutăm ca pe copiii şi pe părin%ii noştri, ca să le arătăm prin aceasdra'ostea noastră sufleteascăQ după cum şi iudeii se &nc*inau "a#lelor 6e'ii şi celor doi *eruvimturna%i din aur, cinstind prin &nc*inare nu piatra şi aurul, ci pe !nsuşi Dumne$eu care a poruncit să

se facă acestea



.ărturii despre Sfintele -coane se află &ncă mai din vec*ime +şa "#$ntul &etodie de Patara, caa trăit prin veacul al ---lea, scrie; Dncipui"ea înge"ilo" lui u#nezeu& ca"e se )ace din au"& aîncepăto"iilo" şi ale stăpniilo"& noi le )ace# înt"u cinsti"ea şi slava lui u#nezeu. Despicoane scriu şi Clement al +lexandriei şi "ertulian, care au trăit &n secolele -----

<)nta 7"adi9ie vo"eşte şi desp"e cipul cel ne)ăcut de #nă dă"uit de $ntuito"ul lui Avga

"egele Edesei. esp"e acest cip ne)ăcut de #nă o#enească sc"ie isto"icul ise"icesc Euseica"e a t"ăit p"in secolul III-I0.

!n sfrşit, &nsuşi pămntul vor#eşte &mpotriva sectarilor luptători contra icoanelor, căci şi acum descoperă icoane, cruci şi sim#oluri creştine la săpăturile ce se fac &n catacom#ele din Boma, adi&n peşterile unde primii creştini se ascundeau din cau$a persecu%iilor pă'ne şi săvrşeau acosluA#e dumne$eieşti şi &nmormntări ale sfin%ilor mucenici +m vi$itat catacom#ele Bomei toamna anului 7EE şi am vă$ut acolo cele mai vec*i icoane ale .ntuitorului şi ima'ini ale SfinCruci

in icoanele cele #ai veci a)late de învă9a9ii a"eologi în cataco#ele 6o#ei sute"ane& #i#po"tante sunt :

• Icoana $ntuito"ului din cataco#a <)ntului *alist şi• *ina cea de taină de la s)"şitul secolului al II-lea&• Dncina"ea $agilo"&• $inunea p"e)ace"ii apei în vin&• 0indeca"ea o"ului din naşte"e şi altele&

a)late tot în cataco#a <)ntului *alist.

Dn cataco#ele o#itillei şi '"iscilei s-au a)lat

Icoanele <)intei Fa#ilii& a %unei-0esti"i&

a <)in9ilo" Apostoli 'et"u şi 'avel&

a 'at"ia"ilo" şi '"oo"ocilo" din 0eciul 7esta#ent şi

a uno" $ucenici din (oul 7esta#ent& ce se at"iuie tot s)"şitului veacului al II-lea începutul celui de al III-lea.

a" cea #ai vece icoană pe ca"e învă9a9ii a"eologi o at"iuie veacului I al c"eştinis#ul

este cipul $aicii o#nului ca"e 9ine în "a9e pe '"uncul *el #ai înainte de veci& custea deasup"a icoanei.

"oate aceste repre$entări, care sau aflat &n catacom#ele şi &n săpăturile #isericilor vec*i de supămnt, cu o eviden%ă indiscuta#ilă, ne impun să primim şi să credem că au fost cinstite Sfinte-coane din cele mai vec*i timpuri ale creştinismului +stfel, &n apărarea Sfintelor -coane ne vor#eşSfnta Scriptură, Sfnta "radi%ie şi &nsuşi pămntul care nea păstrat din primele veacuri acreştinismului multe din ele !n apărarea lor ne vor#esc şi mintea şi inima noastră



-u#i%i credincioşi, pnă aici am adus attea mărturii din Sfnta Scriptură, din Sfnta "radi%ie, deSfin%ii Părin%i şi din -storia Gisericii Creştine despre cinstirea Sfintelor -coane +cum vom arăta este icoana şi ce este idolul ă ro' să %ine%i minte că .icoana este închiuirea adevăratulDumne!eu/ care într-adevăr există0 Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilmincinoşi şi născociţi de mintea oamenilor care într-adevăr nu existăI De aceea se şi spune idolul ni#ic nu este în lu#e @I *o"inteni 2& 4. Deose#irea &ntre idoli şi icoană este că deose#ir&ntre $i şi noapte, &ntre lumină şi &ntuneric *e înso9i"e& zice #a"ele Apostol 'avel& este înt

%ise"ica lui u#nezeu şi idoli/ @II *o"inteni ,& 15-1,.'"in ce se a"ată cinsti"ea <)intelo" Icoane/ Cinstirea Sfintelor -coane, după cum &nva%ă Sfntul.arele Sinod al Elea cumenic, se arată prin aceea că noi nu considerăm icoana ca Dumne$eu, numai ca repre$entare (foto'rafie, portret) şi, cinstind icoana& nu ne încină# le#nelo" savopselelo"& ci *elui ca"e este încipuit pe icoană& adică lui u#nezeu& s)in9ilo" înge"i& '"eas)int(ăscătoa"e de u#nezeu şi s)in9ilo" ca"e sunt p"ieteni ai lui u#nezeu. Oare noi nu cinstim deose#ită aten%ie c*ipul patriar*ului nostru/ i vă$nd portretul lui nu ne aflăm ca şi cum lavedea pe el/ Dar dacă vedem &n icoană c*ipul lui Dumne$eu, nu tre#uie să6 cinstim/

a" p"in ce se #ani)estă încina"ea la idoli/ !nc*inarea la idoli se manifestă prin aceea că oamenconsiderau c*ipurile cioplite drept dumne$ei +u$i ce $ice dumne$eiasca Scriptură; <-au aătcu"înd din calea ca"e a# po"uncit lo" şi au )ăcut vi9el şi s-au încinat lui şi au =e"t)it lui şi au ziIată& Is"aele& u#nezeul tău& ca"e te-a scos din 9a"a Egiptului @Ieşi"e 3;& 2? III 6egi 1;& ;2-3+stfel, tre#uie să &n%ele'em că deose#irea &ntre cinstirea Sfintelor -coane şi &nc*inarea la idoli esca &ntre lumină şi &ntuneric şi după cum omul or# nu deose#eşte lumina de &ntuneric şi pentru dnstotul este &ntuneric, aşa şi omul ne&n%elept şi rătăcit, nu deose#eşte icoanele de idoli, pentru dnsorice &nc*ipuire este idol, măcar de ar fi acel portret c*ipul tatălui său

Dnsuşi cuvntul lui u#nezeu ne po"unceşte să deosei# cele s)inte şi cele cu"ate de cenes)inte şi necu"ate @+evitic 18& -18.

a" ca"e este )olosul duovnicesc al cinsti"ii <)intelo" Icoane şi pent"u ce ne t"euie <)inteIcoane/

<)intele Icoane ne t"euie #ai înti în întă"i"ea c"edin9ei& a evlaviei şi t"ezi"ea conştiin9noast"e.

Al doilea& pent"u a#inti"ea )aptelo" #ă"e9e ale lui u#nezeu @eute"ono# ,& - şi as)in9ilo" +ui& ca noi& căutnd la cipu"ile lo"& să ne înde#nă# a u"#a via9a lo" @Ev"ei 1

.

Icoanele ne a=ută pent"u eBp"i#a"ea d"agostei noast"e căt"e u#nezeu.

acă noi din d"agoste pu"tă# la noi po"t"etele "udelo" şi ale oa#enilo" ca"e ne sunt ap"oape& cct #ai #ult sunte# dato"i să pu"tă# cu evlavie la noi icoanele $ntuito"ului& ale $aico#nului& ale s)in9ilo" lui u#nezeu.

+poi, Sfintele -coane pentru oamenii fără ştiin%ă de carte şi pentru copii, sunt ca şi Gi#lia Ceea ce

Gi#lie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este $u'răvit cu vopsele De pildă, despre patimi



.ntuitorului nostru -isus 0ristos nu va putea citi &n Gi#lie cel ce nu ştie carte, &nsă, privind icoanele suferin%elor lui 0ristos, el va &n%ele'e cu mintea ce este pictat pe icoane şi va sim%i mmultă evlavie &n inima sa Giserica lui 0ristos cnta aşa; 'e u#nezeu a-+ vedea nu este cputin9ă oa#enilo"& sp"e *a"e nu cutează a căuta oştile înge"eşti... i &n alt loc $ice despre .aiDomnului; Ia" p"in tine '"eacu"ată& <-a a"ătat oa#enilo" *uvntul înt"upat& pe *a"e #ă"ind+ cu oşti"ile ce"eşti& pe tine te )e"ici#.

-u#i%i credincioşi, pe u#nezeu nu-+ pot vedea oa#enii după )iin9ă& ca pe un du. a" îl pvedea în cipu"i& în i#agini& în vede"i cunoscute. 'e u#nezeu +-au văzut oa#enii& însă nu#indi"ect sau p"in si#olu"i.

Aşa& de pildă& u#nezeu <-a a"ătat lui Av"aa# în cipul celo" t"ei tine"i călăto"i @Face12& 1-,.

+-a văzut pe u#nezeu şi pat"ia"ul Iaco şi a ce#at nu#ele locului aceluia 0ede"lui u#nezeu @Face"e 3;& 38.

+-a văzut pe u#nezeu şi $oise şi a g"ăit u#nezeu căt"e $oise )a9ă căt"e )a9ă& ca cu# a" )i g"ăit cineva cu p"ietenul său @Ieşi"e 38& 11. Şi a zis o#nul: Auzi9i cuvinte

$ele: e va )i înt"e voi v"eun p"oo"oc al o#nului& în vedenii $ă voi a"ăta lui şi în so#voi g"ăi lui. (u este aşa c"edincios în toată casa lui Is"ael ca "oul $eu $oise. Gu"ă căt gu"ă g"ăiesc cu el aievea şi nu p"in pilde şi el )a9a o#nului vede @(u#e"ii 1;& ,-2. +-a văzut pe u#nezeu şi @ Isaia ,& 1-5.

aniil& p"oo"ocul a văzut pe u#nezeu 7atăl şi Fiul. A văzut pe u#nezeu şi $ieia @III 6egi ;;& 1. Apoi pe o#nul şi $ntuito"ul nost"u Iisus >"istos +-au văzut ucenicii& att în u#ilin9ct şi în slavă& ct a t"ăit cu dnşii pe pă#nt @Ioan 1& 14? ,& 3,.

Apostolul Ioan , vorbind despre Iisus Hristos, aşa începe epistola I-a: *e e"a din început&

a# văzut cu ocii noşt"i& ce a# p"ivit şi #inile noast"e au pipăit desp"e *uvntul 0ie9iaceea vă vesti# şi 0ia9a s-a a"ătat şi o a# văzut şi #ă"tu"isi# şi vă vesti# via9a ceveşnică& ca"e e"a la 7atăl şi s-a a"ătat nouă @I Ioan 1& 1-3.

Iar <)nta Evangelie zice: i *uvntul t"up <-a )ăcut şi <-a sălăşluit înt"e noi şi a# văzslava +ui& slavă ca a unuia (ăscut din 7atăl @Ioan 1& 14.

'e Iisus >"istos +-a văzut Apostolul 'avel şi după înăl9a"ea la ce"u"i. +-a văzut pe >"istcnd Dl p"igonea @I *o"inteni 15& 2? Fapte & 3-4.

+-a văzut şi p"i#ul #ucenic te)an& cnd e"a ucis cu piet"e şi a zis: Iată văd ce"u"descise şi pe Fiul #ului stnd de-a d"eapta lui u#nezeu @Fapte & 5,.

'e uul <)nt +-au văzut popo"ul şi Apostolii& la otezul o#nului în cip de po"u#şeznd peste nsul i glas din ce" s-a auzit: 7u eşti Fiul $eu cel iuit înt"u ca"e ine avoit @+uca 3& ;;.

uul <)nt a )ost văzut şi în cipul li#ilo" de )oc& la pogo""ea +ui din ce" @Fapte ;& 4.

Dncă în #ulte cipu"i <-a a"ătat u#nezeu şi <)in9ii +ui& p"ecu# în descope"i"ea <)ntul Evangelist Ioan @Apocalipsa 4& ;-3? 5& ,-2.



+stfel, oa#enii +-au văzut pe u#nezeu şi pot să-+ încipuiască pent"u întă"i"ea şi învă9ătu"lo" în c"edin9ă. Deci nici un motiv nu pot avea sectan%ii, care $ic că nimenea nu are voie &nc*ipuiască pe Dumne$eu pe Sfintele -coane

-u#i%i credincioşi, astă$i este prima Duminică din Postul .are, numită IDuminica OrtodoxieiI sIa Sfintelor -coaneI "ocmai de aceea am vor#it pe lar' despre cinstirea sau venerarea Sfintel-coane, &ntruct &n vremea nostră sau ridicat &n lume multe secte creştine care *ulesc icoanel

crucea, #iserica, preo%ii şi &nvă%ătura apostolică ortodoxă, &nşelnd pe mul%i fii ai Gisericii noastrspre veşnica lor osndă

2oi vă sfătuim şi vă reamintim &nvă%ătura do'matică a Gisericii Dncina9i-vă cu c"edin9ă şi evlav<)intelo" Icoane şi pu"ta9i-le în casă& şi o"iunde călăto"i9i& ca să vă )ie de a=uto" în izăvi"ea dp"i#e=dii& ştiind că cinstea dată icoanelo" se "idică la s)in9ii picta9i pe ele. Face9i "ugăciuni acatiste în )a9a icoanelo"& #e"ge9i în pele"ina= la icoanele )ăcătoa"e de #inuni din 9a"ă şi #oaştele s)in9ilo" noşt"i& că ve9i p"i#i uşu"a"e şi #a"e a=uto" în necazu"ile vie9ii. e ase#enecinsti9i <)nta *"uce& pavăza c"edin9ei& şi o pu"ta9i cu c"edin9ă& că p"in ea izgoni# pe diavoli linişti# pe sectan9ii ulito"i de u#nezeu.

+ trecut prima săptămnă din Sfntul Post, numită şi ISăptămna .areI 2e #ucurăm că #isericiiarăşi sau umplut de credincioşi, că a%i postit cu to%ii şi că aler'a%i cu credin%ă şi evlavie Dumne$eu .ntuitorul şi nădeAdea noastră

ă &ndemn, fra%ii mei, să continua%i a posti Sfntul Post şi să vă ru'a%i, să citi%i ct mai mult şi face%i după putere milostenie şi ve%i vedea ctă #ucurie şi pace ve%i primi &n suflet Dar, mai ales, v&ndemn să vă spovedi%i de două ori la du*ovnici şi &n aceste $ile, şi la sfrşitul Postului .are, icare ave%i de$le'are, să primi%i şi Sfnta !mpărtăşanie

Creştinii evlavioşi, mamele, copiii, #ătrnii şi #olnavii sunt datori să se spovedească şi să &mpărtăşească de două ori &n acest mare post Sili%ivă la 0ristos El vă cea#ă& vă aşteaptă şi vi dă"uieşte în da" tutu"o" celo" ce păzesc po"uncile +ui. (u t"ece9i cu vede"ea d"agostea şi a"lui >"istos.

<ă-+ "ugă# pe Fiul lui u#nezeu să întă"ească d"eapta c"edin9ă şi evlavia o"todoBă& ca i"ui# cu pute"ea +ui şi pe diavoli şi pe sectan9ii ulito"i& şi pe nec"edincioşi& şi să t"ăi# veşnic ucu"ia şi iui"ea lui u#nezeu. A#in.

Arhimandritul Ilie %leoa - %e este Ortodoxia1 - %alea/ adevărul şi viaţa în 2ristos



Bădăcina şi via%a poporului nostru, &naintea lui Dumne$eu, este credin%a cea dreaptă &n 0ristoadică Ortodoxia 2oi neam &ncreştinat de două mii de ani, din timpul Sfntului +postol +ndrei Datunci, de cnd am primit sfnta şi dreapta credin%ă &n Dumne$eu, poporul nostru a avut via%ă Pnatunci a fost mortQ numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort 0ia9a popo"ului "o#n esd"eapta c"edin9ă în Iisus >"istos. <ă 9ine# cu tă"ie la c"edin9a o"todoBă.

De la primii voievo$i creştini ai romnilor, de cnd sunt cele trei Rări Bomne, .oldova, .untenşi "ransilvania, to%i au fost creştini ortodocşi .ama lui .i*ai itea$ul a fost călu'ări%ă şi es&nmormntată la .ănăstirea Co$ia, su# o lespede de piatră pe care scrie ; H+ici odi*neşte mona*"eofana, mama lui .i*ai itea$ulI +poi şi tefan cel .are 6a .ănăstirea Pro#ota, unde es&n'ropat ctitorul ei, Petru Bareş, este &n'ropată mona*ia .aria Oltea, mama lui tefan cel .are domni şi mamele lor călu'ări%e= ede%i voi ctă unire era &ntre credin%ă şi conducere atunci/ Cel conducea %ara avea mama călu'ări%ă şi frate călu'ăr

"o%i &şi făceau cte o mănăstire şi mormnt &n mănăstire erici%i şi de trei ori ferici%i au fost domnnoştri ortodocşi;

• tefan cel .are şi Sfnt, la PutnaQ• -eremia .ovilă şi 1*eor'*e .ovilă, la Sucevi%aQ• Petru Bareş, la Pro#otaQ• 6ăpuşneanu, la SlatinaQ• +lexandru cel Gun, la Gistri%aQ• .ircea cel Gătrn, la Co$ia

tefan cel .are na fost #aptist= .ircea cel Gătrn na fost evan'*elist sau adventist= +lexandru cGun na fost martorul lui -e*ova, ne#unii ăştia care au ieşit acum 2ici o sectă nu exista &n %anoastră pe atunci +ceştia vin din străinătate, plăti%i de masoni, să ne strice dreapta credin%ă ori'inea noastră, rădăcina noastră de popor ortodox

"#$ntul E#rem "irul spune; *u o#ul e"etic să nu vo"eşti& în casă să nu-l p"i#eşti& la #asă nu stai cu dnsul& una ziua să nu-i dai. +ceştia sunt &naintemer'ătorii lui +nti*rist &$ntuitora sus la E#eseni/ rin Aostolul Pavel3 %ise"ica este 7"upul lui >"istos& ia" cap al %ise"icii es>"istos. iecare sectar care sa despăr%it de Giserică, sa despăr%it de 0ristos ste om al satanei



van'*elia spune; In v"e#ea de apoi vo" ieşi "istoşi #incinoşi şi pe #ul9i vo" înşela Pă$i%ide sectari, care dau #roşuri prin trenuri, prin 'ări şi prin cutiile de poştăQ dau 'ratuit otrava lor Cvei vedea că o carte nu are apro#area Sfntului Sinod şi nu are cruce pe ea, dăo pe foc, c*iar Gi#ldacă este= Dacăi sectară şi scrie să nu vă mai &nc*ina%i la icoane, dăo pe foc= 2ici un păcat nu a+ceasta este otrava semănată de &naintemer'ătorii lui +nti*rist "oate sunt otravă

Să %ine%i credin%a pe care a%i supto de la piepturile maicilor voastre= Să %ine%i credin%a pe care

avem de două mii de ani= 2u vă lua%i după slu'ile satanei, care vin din +pus cu milioane de dolai cumpără pe cei proşti şi nelămuri%i &n credin%ă, să rupă unitatea şi sufletul poporului romn, şi vsă facă cele mai mari ere$ii şi ne#unii &n %ara asta

Pă$i%ivă de ne#unii aceştia= +u case de ru'ăciuni, dar acoloi casa satanei nde nu sunt preo%i ar*ierei, nu este 0ristos Că &$ntuitorul a sus aşa Aostolilor; +ua9i u <)nt *ă"o"a ve9i ie"ta păcatele& ie"tate vo" )i. Ia" că"o"a le ve9i 9ine& 9inute vo" )i. 2u sectarilor lea spacestea, ci +postolilor, episcopilor şi preo%ilor

*ăci Apostolii& p"in pune"ea #inilo" şi p"in succesiunea apostolică& au dat da"ul uul

<)nt tutu"o" p"eo9ilo" din lu#e& p"in i"otonii.

*"edin9a ca"e este î#podoită şi î#"ăcată cu )apte une este c"edin9ă luc"ătoa"e& ca"e aduc#ntui"e su)letului. (u#ai c"edin9a ca"e se luc"ează p"in d"agoste& nu#ită c"edin9ă o"todoBluc"ătoa"e& îl poate #ntui pe o#.

Ha"a noast"ă "o#nească a )ost o"todoBă dintotdeauna şi t"euie să 9ină linia "todoBieo"todocşi t"euie să stă# pnă la #oa"te. (oi& dint"u începutul plă#ădi"ii acestui nea#& aşa nşti#& "o#ni şi c"eştini o"todocşi. Aşa ne-a# născut şi ave# dato"ia să păst"ă# cu"at şi deplin ca# #oştenit de la st"ăuni& ca de la u#nezeu. Asta este adevă"ata c"edin9ă o"todoBă 6o#niei. 2u primi%i nimic din afară, că to%i vor să ne strice unitatea neamului, a credin%ei şiGisericii "o%i aceştia sunt vrăAmaşii Crucii lui 0ristos

a" noi& "o#nii o"todocşi& să nu uită# niciodată evlavia& "vna şi =e"t)a do#nito"ilost"ă#oşilo" şi pă"in9ilo" noşt"i& cu ca"e ei au apă"at de-a lungul a ap"oape două #ii de ani pat"şi această c"edin9ă ca"e le-au )ost date d"ept s)ntă #oşteni"e de la o#nul nost"u Iisus >"istop"in uul <)nt în %ise"ica <a d"ept#ă"itoa"e.

( 7eBt p"eluat din (e vo"eşte 'ă"intele *leopa& vol.



"#$ntul Ioan )ură de Aur - %uv$nt la Duminica înt$i a "#$ntului şi marelui Post - +u aruncvinovăţia ăcatelor tale asura satanei

Atunci dus a )ost Iisus în pustie de duul& ca să se ispitească de diavolul @$t. 4& 1

+stă$i vom vedea că, deşi satana ne ispiteşte, el totuşi nu este vinovat &n nenorocirea noastră numdacă noi &nşine vom lua seama #ine asupra noastră Cine &nsă este uşuratic la minte şi nu are u&ndemn tare spre #ine, acela cade &n păcat şi se aruncă pe sine &n pier$are, c*iar de nu ar fi diavoluSatana ne'reşit voieşte să ne piardăQ eu ştiu aceasta, şi nimeni nu o tă'ăduieşte Dar să lua%i aminla cele pe care am să le $ic acum

7 Spre a arăta că nu satana, ci propria noastră ne&n'riAire este pricina păcatelor noastre, voi vormai &nti despre plăsmuirea lumii Orict de #ună şi aleasă este ea, totuşi celor ne&n'riAitori

sluAeşte spre pietre Ce să $icem noi despre plăsmuirea cea mărită şi vrednică de mirare / ste oare rea şi &ndreptată spre pierderea noastră / Cine ar putea să fie aşa de ne#un şi nepriceput &nct *ulească plăsmuirea şi să o &nvinovă%ească / +şadar, ce să $icem despre dnsa / 2u este rea, mărită, fiind o dovadă despre &n%elepciunea, puterea şi #unătatea lui Dumne$eu +scultă cupsalmistul se minunea$ă de plăsmuire $icnd; *t de #a"i sunt luc"u"ile tale& oa#ne& toaînt"u în9elepciune le-ai )ăcut (Ps 7J3, MPsalmistul &nsă nu &nşiră aceste lucruri cu deamănuntul, ci numai se &nc*ină adncului celnecuprins al &n%elepciunii dumne$eieşti

-ară cum că Dumne$eu a făcut spre folosul nostru plăsmuirea cea att de mărită şi de faimoasă,



asemenea neo spune Sfnta Scriptură, &n cartea &n%elepciunii, unde se $ice; H in #ă"i#ea )"u#use9ea )ăptu"ilo" se cunoaşte însuşi )ăcăto"ul lo" > (Sir 73, :) +scultă &ncă şi pe +postolPavel, cnd scrie; HFiin9a cea nevăzută a lui u#nezeu de la zidi"ea lu#ii& din )ăptu"i socotindse& se vede> (Bom 7, Miecare din aceste 'raiuri #i#lice ne dau a &n%ele'e prin cuprinderea lor că făptura ne duce cunoştin%a ăcătorului ei, care este Dumne$eu Deci, cnd vedem că această făptură, mărită vrednică de mirare pentru mul%i, sa făcut pricină de necucernicie 5 putem noi oare să &nvinovă%i

făptura / 2u, desi'ur nu, ci pe aceia care aşa de rău sau sluAit de dnsaDar poate ve%i &ntre#a; cu# poate )ăptu"a& ca"e duce la cunoştin9a lui u#nezeu& să )ie p"icinnecuce"niciei/ +postolul răspunde la aceasta aşa; H Ei s-au întu-necat în cugetele lo" şi s-aîncinat )ăptu"ii în locul Făcăto"ului > (Bom 7, M7 5 M:) l aici cu nici un cuvnt nu pomeneşde satana, sau de vreun du* rău, ci vor#eşte numai despre făptură, care altminteri duce la cunoştinlui Dumne$eu

Dar cum oare sa făcut ea pricina necucerniciei / 2u prin ea &nsăşi, nici prin propria ei &nsuşire, prin lenevirea şi uşurătatea oamenilor care nu au socotit deose#irea &ntre făptură şi ăcătorul o

dori oare nimicirea făpturii, cnd ea pentru mintea cea uşuratică a multora sa făcut pricina răuluDar ce vor#esc eu despre făptură / <ă vo"i# desp"e #e#"ele noast"e p"op"ii& încă şi acestea )ac p"icină a pie"de"ii noast"e& cnd noi sunte# neăgăto"i de sea#ă şi uşu"atică. (u din sinep"in p"op"ia lo" însuşi"e #e#"ele t"upului nost"u se )ac p"icină a piei"ii noast"e& ci p"vinovă9ia noast"ă.

• Iată, ochiul ţi s-a dat pentru ca să priveşti ăptura lui !umnezeu şi să lauzi pe "ăcătorul !omnul# Insă dacă tu întrebuinţezi rău ochiul, atunci el se ace pentru tine îndemn spnecurăţie şi desr$nare#

• %imba ţi s-a dat ca să lauzi şi să preamăreşti pe !omnul !umnezeu# Iar dacă o vîntrebuinţa rău, atunci ea se ace a&utătoare la hulirea lui !umnezeu#• '$inile ţi s-au dat ca să le întinzi către !umnezeu întru ru(ăciune# Iar dacă tu nu vei i

prive(here asupra ta, le vei întinde şi la lăcomia averii si la răpire#• )icioarele ţi s-au dat ca să aler(i cu d$nsele la lucrurile cele bune# *nsă dacă tu eşti leneş

uşuratic la minte, vei aler(a cu d$nsele şi la răutăţi#

+şadar, vezi că celui leneş şi uşu"atic la #inte toate îi sunt vătă#ătoa"e. *eea ce pent"u al9ii esdocto"ia cea #ai vindecătoa"e& lui îi aduce #oa"te. Aceasta însă nu vine de la docto"ie& ci de

o# şi de la slăiciunea lui.Dumne$eu a făcut cerul cel &nstelat pentru ca tu să admiri pe ăcătorul şi să te &nc*ini 6ui !nsă unau lăsat pe ăcătorul şi sau &nc*inat stelelor +ceasta iarăşi provine de la uşurătatea min%ii şi de ne#unia lor Dar ce vor#esc eu despre făptură / Poate oare să fie ceva mai mntuitor dect SfnCruce / i &nsăşi crucea sa făcut sminteală celor sla#i H *uvntul c"ucii este celo" pie"itoneunie& ia"ă celo" ce se #ntuiesc& pute"ea lui u#nezeu este>, precum $ice +postolul (- Cor78) i iarăşi; H (oi p"edică# pe >"istos cel "ăstignit& iudeilo" s#inteală& ia"ă păgnilo" neuni(- Cor 7, M3)

i cine a fost mai iscusit &n predicarea van'*eliei dect Pavel şi apostolii / i totuşi apostolii



fost multora Hmiros de moarte> (adică pricină de pier$are veşnică) Pavel $ice aşa; H !no"a sunte#i"eas#ă a #o"9ii& sp"e #oa"te& ia" alto"a #i"eas#ă a vie9ii& sp"e via9ă > (-- Cor M, 79) +şadve$i că unui sla# c*iar Pavel poate săi aducă vătămare, pe cnd pe cel tare nici satana nu poate săvatăme vreodată

"re#uie oare să vor#im şi de 0ristos/ Ce se poate asemăna cu mntuirea ce vine de la Dnsul / Ceste mai #inecuvntat dect venirea 6ui pe pămnt / !nsă tocmai această arătare mntuitoare

#inefăcătoare a Domnului, pentru mul%i sa făcut pricină de o mai mare pedeapsă !nsuşi Domnadevereşte aceasta; H <p"e =udecată a# venit Eu în lu#ea aceasta C zice El C ca cei ce nu văd vadă& şi cei ce văd să )ie o"i > (-n , 3) Ce va să $ică aceasta / Sa făcut oare lumina pricină&ntunericului / 2e'reşit nu, nu lumina, ci slă#iciunea oc*ilor, adică a oc*ilor celor du*ovniceşcare nu puteau primi lumina, aceea a fost pricina or#irii Deci ve$i că celui sla# toate i se fac sppa'u#ă, celui tare toate spre folos, iar &n păcatele noastre şi &n pierderea noastră nu satana, ci proprnoastră voin%ă este vinovată "oate vin de la voie

2oi admitem că la foarte multe păcate satana ne ademeneşteQ &nsă la cele mai multe noi &nşine dedăm, prin trndăvia şi lenevirea noastră 2icăieri nu $ice Sfnta Scriptură că, la fratricidul l

Cain satana ar fi fost &n Aoc Dar să presupunem că satana a şoptit lui Cain 'ndul cel rău, totuvinovă%ia păcatului rămne asupra aceluia care a primit şoptirea, a urmat ei şi ia dat cel dinti pride a se apropia de sufletul său

De asemenea, nici amă'irea vei nu se poate &n totul prescrie satanei, ci femeia a fost &nşelată şi dpropria ei poftă +ceasta o arată &nsăşi Sfnta Scriptură prin cuvintele; H i a văzut )e#eia că ueste po#ul la #nca"e& şi plăcut ocilo" la vede"e& şi lund din "odul lui& a #ncat > (ac 3, 9)!nsă $icnd eu acestea, nu voiesc să eli#ere$ pe satana de ocară, că el pndeşte pe fiii omeneşti, voiesc să $ic numai că, dacă noi n-a# păcătui cu p"op"ia noast"ă voin9ă& ni#eni n-a" putea să n

a"unce în pie"za"e. -ară cel ce se lasă amă'it aşa lesne ca va, sau precum Cain, acela de dinaintre#uie să fi fost uşuratic la minte şi nu cu destulă pa$ă asupra sa, căci satana nar fi avut atputere dacă sufletul ar fi fost prive'*etor şi cu &n'riAire de mntuirea sa

M !nsă dacă vrei să ştii, diavolul poate să ne fie nouă c*iar folositor Dacă noi vom şti să ne servi#ine de dnsul, el ne foloseşte şi noi cşti'ăm printr&nsul nu pu%Dar cum putem noi tra'e folos de la diavol /

a) l ne %ine &n prive'*ere şi ne &nspăimntă de păcat Diavolul ne foloseşte cnd noi ne temem dtur#area lui, de pndirile lui cele dea pururea şi de răută%ile lui, care totdeauna se repetă, cnd

lăsăm sufletul nostru să dormite$e, ci suntem deştep%i şi totdeauna 'ndim la Dumne$eu Dar ca vede%i că această &nvă%ătură nu este numai a mea, ci şi a apostolului Pavel, asculta%il pe dnsul cuaproape cu aceleaşi cuvinte deşteaptă pe credincioşii care dormitea$ă +şa, &n pistola sa cătfeseni, el $ice; H +upta noast"ă nu este î#pot"iva t"upului şi a sngelui& ci î#pot"iîncepăto"iilo" şi a do#niilo" şi a stăpnito"ilo" întune"icului veacului acestuia& î#pot"iduu"ilo" "ăută9ii > (fes 9, 7M) icnd el acestea, na avut scopul de a descuraAa du*uriascultătorilor săi, ci a voit a le deştepta, &ncă şi Sfntul Petru $ice; HFi9i t"e=i& p"ivegea9i& pent"u pot"ivnicul vost"u diavolul& ca un leu "ăcnind u#lă& căutnd pe cine să îngită? că"uia sta9î#pot"ivă& întă"i9i )iind în c"edin9ă> (Ptr :, 8) +ceasta a $is el, spre a ne aduce mai aproape d

Dumne$eu Căci cel ce vede pe vrăAmaş venind, alear'ă mai tare la acela care poate săl aAute si



lipeşte de dnsul +şa fac şi copiii De văd ceva, de care se tem, alear'ă &n #ra%ele mamei, se apude *ainele ei, şi cu aceasta se apără i adeseori se %in aşa de tare, &nct cineva nu poate sădesprindă Dimpotrivă, dacă ei nu se sperie de nimica, adeseori nu se duc la mama lor, c*iar cndstri'ă şi voieşte ca ei să vină la dnsa "ocmai aşa se &ntmplă şi cu noi Cnd satana ne &nfricoşeaşi ne &nspăimntă, ne facem cumin%i, nă$uim la Dumne$eu cu mai multă rvnă

Dumne$eu na nimicit pe satana pentru ca să te facă pe tine mai tare, pentru ca mai mult să pr

mărească pe luptător si săi dea mai multe prileAuri de a arăta viteAia sa +şadar, cnd cineva &ntreapentru ce na strpit Dumne$eu pe diavolul, răspundei că celor prive'*etori şi pă$itori de sinsatana nu numai că nu le face vătămare, dar le foloseşteQ nu pentru că aceasta ar fi propria lui voincăci el este rău, ci folosul acesta decur'e din viteAia celor prive'*etori, care răutatea lui o &ntorc folosul lor +şa sa luptat el cu cucernicul -ov, deşi nu pentru al face mai mărit, ci pentru arăsturna +cest scop si acest plan la avut el, pentru că este rău şi voieşte a pierde pe oameni Ctoate acestea el na putut să vatăme pe cel dreptQ mai vrtos acesta a tras folos din luptă Diavolularătat numai răutatea sa, iară cel cucernic viteAia sa Dar totuşi satana #iruieşte pe mul%i, vei $ice t2e'reşit, &nsă nu tăria lui, ci slă#iciunea acelora este vinovată de aceasta

c) !n sfrşit, satana tre#uie să ne c*inuiască pentru ca să ne facem mai #uni Cum că satana poate folosească oamenilor, putem &ncă să &nvă%ăm de la apostolul Pavel, cnd el scrie aşa despamestecătorul de sn'e de la Corint; H a9i-l p"e unul ca acela satanei& sp"e cinui"ea t"upulupent"u ca duul să se #n-tuiască> (- Cor :, :) -ată, aici satana este pricină de mntuire, ne'renu după voia lui, ci prin &n%elepciunea apostolului Precum adeseori doctorii fac leacuri clin lucrurcele vătămătoare, plante otrăvitoare, aşa a făcut şi apostolul l a de la satana ceea ce este la folositor, adică &ndemnarea lui de a pedepsi pe cineva l adeseori sa sluAit cu satana ca un călăsau slu'ă la sc*in'iuire !nsă călăii sc*in'iuiesc pe făcătorii de rele cum voiesc ei, sau după proprlor părere, ci şi după cum poruncesc Audecătorii Căci călăul la &ndeplinirea pedepsei tre#uie să

conducă după voia celui ce a rostit *otărrea e$i ct de mare este vrednicia şi &nsemnătatapostolului / l, o fiin%ă trupească, se sluAea de alta fără de trup ca de un ro# i precum DomnDumne$eu a poruncit diavolului pentru -ov; H Atinge-te de t"upul lui& ia"ă de su)letul lui să )e"eşti > (-ov M, 9), ca săi pună mar'ine şi *otar, pe care satana, această fiară săl#atică, să nu le poatrece, aşa urmea$ă şi +postolul Cnd a dat satanei pe amestecătorul de sn'e, a $is; H <p"e piei"t"upului > (- Cor :, :), adică sufletul lui nu tre#uie săl piardă satana e$i ctă putere are ro#ul lDumne$eu / +şadar, nu te teme de satana, căci el este că$ut si sla# Dimpotrivă, nimeni nu este mtare dect omul care are o &m#ucurătoare &ncredere &n Dumne$eu

7oate acestea le zic eu nu pent"u a scăpa pe satana de toată oca"a& ci pent"u a ne scăpa pe noi d

neîng"i=i"e şi de uşu"ătatea #in9ii. Satana doreşte foarte ca noi să aruncăm asupra lui vinovă%păcatelor noastre, şi prin aceasta să ne amă'im şi să ne adormim pe noi &nşine, să săvrşim tot felde păcate şi necurmat să &nmul%im şi să mărim pedeapsa noastră, pier$nd toată iertarea

(oi& însă& să nu )ace# una ca aceasta& ci să ne veni# înti cunoştin9a de noi înşine. <ă învă9ă#cunoaşte "ănile noast"e& şi atunci vo# ni#e"i şi leacul cel cuvenit? di#pot"ivă& cnd cineva nu-cunoaşte oala sa& nu se îng"i=eşte nici de vindeca"ea ei. (oi a# săv"şit #ulte păcate& ştaceasta? noi to9i ne nu#ă"ă# înt"e cei vinova9i& însă noi totdeauna t"euie să nădă=dui# ie"ta"esi totdeauna pute# să ne pocăi#. "u eşti #ătrn şi stai la capătul vie%ii Să nu cre$i că pentru tine

ar mai fi timp de pocăin%ă, nici să te de$nădăAduieşti de mntuirea ta, ci 'ndeşte la tl*arul ca



c*iar pe cruce sa mntuit Ce este mai scurt dect un minut, şi totuşi el a fost de aAuns spre ai facmntuirea / De eşti tnăr, nu te #i$ui pe tinere%ea ta si nu%i &nc*ipui că ai să trăieşti &ndelun' H Jiuo#nului vine ca )u"ul noaptea> ("es :, M) şi Dumne$eu a ascuns ceasul mor%ii noastre pentru noi să arătăm rvna şi &n'riAirea noastră pentru mntuire 2u ve$i tu, oare, cum &n toate $ilele musunt răpi%i de moarte &nainte de vreme De aceea Sira* ne sfătuieşte; > (u înt"zia a te întoa"ce o#nul şi nu lăsa din zi în zi >( Sirr :, 8), ca nu cumva, &n &ntr$ierea ta, să fi smuls Sfătuirea cde mai sus tre#uie să o #a'e de seamă #ătrnul, pe aceasta din urmă tnărul

Dar poate că tu trăieşti &n si'uran%ă, eşti #o'at, ai toate cu prisosin%ă şi nu te apasă nici o nenorocirDar ascultă pe apostolul Pavel, care scrie; H*nd vo" zice: pace şi linişte& atunci )ă"ă de veste vveni peste dnşii piei"ea> (- "es :, Soarta omenească totdeauna este supusă sc*im#ării, iar ceasul mor%ii noastre nu stă &n voia noastrDimpotrivă, &n voia noastră este orice faptă #ună , şi unde ea se află, diavolul nu poate avea niciputere, nici moartea nu ne va 'ăsi nepre'ăti%i ie ca 0ristos să ne dăruiască aceasta, căci Domnul nostru, este #un şi plin de iu#irea de oameni +min

@EBt"as din ca"tea: <)ntul Ioan Gu"ă de Au" - #ilii la 'ostul #a"



"#$ntul +icolae 4elimirovici - Predică la Duminica I din Postul mare - Evanghelia desreDomnul atotştiutor şi omul #ără vicleşug

*t de #a"e şi însu)le9itoa"e de te#e"e este a"ăta"ea lui u#nezeu - & ct de #a"e

însu)le9itoa"e de te#e"e este u#nezeul *el viu 'ute"ile înge"eşti stau înaintea +ui ccut"e#u"? se"a)i#ii îşi ascund )e9ele su a"ipioa"ele lo" înaintea lu#inii st"ălucitoa"e şi)"u#use9ii de neg"ăit p"in cuvnt& a +ui.

Ct de strălucitor este soarele= Ct de frumos este cerul &nstelat= Ct de &ntins este ocean&nvol#urat= Ct de măre%i sunt mun%ii uriaşi= Ct de &nfricoşători sunt norii purtători de tunetevulcanii aruncători de lavă= Ct de minunate sunt paAiştile acoperite cu flori, cu miile lor de i$voaşi cu turmele lor al#e= Dar toate acestea sunt lucrarea minilor lui Dumne$euQ acestea sunt lucrurcele trecătoare, făcute de către iditorul Cel fără de moarte idirea sa fiind att de minunată, atun

cum tre#uie să fie iditorul/acă în ini#a o#ului se a)lă )"ică& sau ucu"ie& sau lac"i#i înaintea zidi"ii lui u#nezeu& atunce se a)lă în ini#a o#ului cnd se a)lă înaintea Jidito"ului *elui atotpute"nic şi viu/

Ce lucru trecător poate sta alături de Cel ără de moarte, fără să se topească &n &ntre'ime, pnă să nmai rămnă nimic din el/ *a"e o# #u"ito" poate p"ivi )a9a lui u#nezeu şi să "ă#nă viu/ Iateste luc"ul cel #ai în)"icoşăto" să p"iveşti )a9a unui înge" al lui u#nezeu? atunci cu# să te uila )a9a lui u#nezeu/ esc"iind vedenia pe ca"e a avut-o dsp"e înge"ul lui u#nezeu& '"oo"ocaniel spune: . şi n-a #ai "ă#as în #ine pute"e& )a9a #ea şi-a sci#at în)ă9işa"ea& st"icnd

se @aniel 18:2. *ia" şi o#ul cel #ai pute"nic îşi î#pu9inează pute"ea& şi o#ul cel #ai )"u#îşi pa"e sieşi u"t înaintea înge"ului lui u#nezeu şi este t"upul lui ca şi c"isolitul şi )a9a lui )ulge"ul& ia" ocii lui ca )lăcă"ile de )oc @aniel 18:,.

Dn di#inea9a aceea #inunată& cnd o#nul Iisus <-a sculat din #o"9i& iată& s-a )ăcut cut"e#u#a"e& că înge"ul o#nului& coo"nd din ce"&.. i în)ă9işa"ea lui e"a ca )ulge"ul î#"ăcă#intea sa ală ca zăpada. i de )"ica lui s-au cut"e#u"at cei ce păzeau şi s-au )ăcut c#o"9i @$atei ;2:;-4. +ceasta este &nfă%işarea sluAitorului !mpăratuluiQ ce se poate spune atundespre !mpăratul/



O, oamenii tre#uie să ştie, să ştie fără &ncetare; niciodată, nici măcar pentru o clipă să nu piaraceastă cunoaştere, că asemenea &n'eri minuna%i sunt foarte aproape de ei= +ceastă cunoaştere, cali sa dat poroorocilor şi vă$ătorilor cu du*ul, ca vi$iune, ia făcut &ntotdeauna #ln$i şi smer&naintea sălăşluitorilor lumii cereşti, dar ia făcut *otăr%i şi &nfricoşători fa%ă de păcătoşii cei or#i nepocăi%i

'"oo"ocul Elisei s-a "ugat odinioa"ă lui u#nezeu ca El să-i descidă ocii slu=ito"ului o#ul

lui u#nezeu& ca şi aceasta să vadă cele ce nu#ai p"oo"ocul e"a în sta"e să vadă. u#nezeuascultat "ugăciunea acestui #a"e p"oo"oc şi a descis ocii slu=ito"ului şi acesta a văzut că t#untele e"a plin de cai şi ca"e de )oc î#p"e=u"ul lui Elisei @I0 6egi ,:1.

i atunci, cum va fi vedenia !mpăratului cetelor cereşti vedenia minunată şi &nfricoşătoare!mpăratului Cetelor Cereşti/ *nd marele rooroc Isaia s-a înv"ednicit de această vedenie& elst"igat cu )"ică şi cu ui#i"e: 0ai #ie& că sunt pie"dut <unt o# cu uze spu"cate şi locuiesc #i=locul unui popo" cu uze necu"ate. i pe o#nul <avaot +-a# văzut cu ocii #ei @Isa,:5

O, oamenii ar tre#ui să ştie că !mpăratul, Domnul, &i are mereu &n privelişte acelaşi DomDumne$eu de care -saia se sim%ea &ndestulat de frică şi de uimire= .intea omului nu ar mai fi atundesc*isă nici unui fel de păcat sau necură%ie Fie că o#ul Dl vede sau nu pe u#nezeu& u#nezeîl vede pe o#. +sta nul face pe *ulitor să se cutremure/ +sta nu este mn'ierea creştinului suferin%a sa/

(u nu#ai u#nezeu& *ei 7"ei înt"-!nul& ne vede& ce"cetndu-ne via9a în )ieca"e clipă& ci şi toacetele ce"eşti ale înge"ilo" şi s)in9ilo" ca"e se a)lă înt"u slavă. $ilioane de oci ne văd ca şi cua" )i unul singu". $ilioane de une do"i"i ne înso9esc pe calea noast"ă p"in via9ă& ca"e es

întunecată şi spinoasă? şi #ilioane de #ini se întind sp"e a=uto"ul nost"u ca şi cu# a" )i unsingu"ă.c"#uită de uul <)nt& %ise"ica lui u#nezeu de pe pă#nt s-a st"ăduit să a"ac"edincioşilo" acest adevă" #ă"e9& în)"icoşăto" şi #ult iuit& cu a=uto"ul #ulto" icoane iconostase& ca"e în)ă9işează lu#ea nevăzută a pute"ilo" ce"eşti şi ca"e le a#intesc c"edincioşilde eBisten9a acesto" pute"i în lu#e.

Dncinndu-ne la icoane& noi nu ne încină# le#nului& o"i vopselii de pe le#n& ci ne încinăpute"ilo" ce"eşti ca"e sunt vii şi se a)lă de )a9ă. Dncinndu-ne cu )"ică u#nezeiască înainticoanelo"& noi de )apt si#9i# aceasta )a9ă de aceste pute"i. <i#9ind o sta"e de ine şi de ucu"

atunci cnd ne a)lă# în )a9a icoanelo"& noi& de )apt& si#9i# această sta"e de ine şi ucu"ie de aceste pute"i ce"eşti& ca"e sunt în)ă9işate pe icoane. 2umai ne#unii şi cei care sunt plini de du*unecurate văd &nc*inăciunea la icoane ca pe idolatrie Cine a purtat ră$#oi &mpotriva idolatriei delun'ul vremurilor, dacă nu Giserica Ortodoxă/ .ilioane de credincioşi sau Aertfit &n această lup#iruitoare= Cine altcineva a nimicit idolatria/ +şadar, cum ar putea fi idolatră Giserica, tocmai ccare a nimicit idolatria/ +ceasta este #atAocura aruncată asupra Gisericii Ortodoxe de către necuraeretici, ale căror 'nduri erau le'ate de cele materialnice şi nu de cele du*ovniceşti Pe parcursspecula%iilor pe care leau făcut, aceştia nu au fost &n stare să vadă deose#irea dintre &nc*inarea icoane şi idolatrie 2efiind &n stare să reuşească cu ar'umentele lor sla#e, ereticii au pornit lup

&mpotriva icoanelor şi &nc*inătorilor la icoane +u dat foc la icoane şi au tăiat cu sa#ia pe adevăra



credincioşi Dar puterea lui Dumne$eu fiind mai mare dect focul şi sa#ia, &n cele din urmă, aceeretici au că$ut şi au aAuns la pieire, &n timp ce icoanele au rămas pentru a aminti credincioşilor dtăria mărea%ă şi &nfricoşătoare a lui Dumne$eu şi a puterilor cereşti &n vie%ile oamenilor de ppămnt *a o po#eni"e a i"uin9ei asup"a iconoclaştilo" şi aşeza"ea "nduielii încină"ii icoane& pe v"e#ea 'at"ia"ului $etodiu& evlavioasa D#pă"ăteasă 7eodo"a di#p"eună cu )iul $iail& 'ă"in9ii noşt"i s)in9i şi pu"tăto"i de u#nezeu& au "nduit ca această p"i#ă du#inică'ostului $a"e să )ie încinată p"ăznui"ii acestei =e"t)e isto"ice. Această du#inică este cunoscu

ca u#inica "todoBiei& sp"e po#eni"ea i"uin9ei c"edin9ei "todoBe asup"a e"eticilo"& ca"e acăutat să le pună op"elişti& şi a ă"a9ilo" în9elep9i ai acestei lu#i.

Dn legătu"ă cu aceasta& s-a ales a se citi astăzi pe"icopa Evangelică desp"e (atanael& despşovăielile sale cu p"ivi"e la >"istos& de pe v"e#ea cnd acesta se a)la depa"te de El şi dsci#a"ea ca"e s-a săv"şit în el& de îndată ce s-a ap"opiat de El - pent"u a a"ăta ct este t"euincios u#nezeu în aduce"ea şovăielnicului la *"edin9ă& ct şi pute"ea #inunată a +ui.

+a v"e#ea aceea& Iisus voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. i i-a zis Iisus: !"#ează-$Ia" Filip e"a din %etsaida& din cetatea lui And"ei şi a lui 'et"u.

upă otezul +ui în apa Io"danului& o#nul Iisus a #e"s în Galileea& unde u"#a să-i înceapluc"a"ea. .in%ile stricăcioase ale iudeilor nu erau vrednice ca Domnul săi &nceapă lucrarea cu e-udeea, &n care se afla -erusalimul, dimpreună cu firea lui frumoasă şi lumească, că$use mai Adect provinciile pă'ne 1alileea era pă'nă, pă'nismul fiind introdus mai ales de către 'recromani şi sirieni şi răspndit numai par%ial de către evrei -udeii din -udeea socoteau 1alileea ca pun pămnt pă'n, pămnt al &ntunecimii şi al necunoaşterii 7oc#ai pe acest pă#nt s-a a"ătlu#ină #a"e& pot"ivit cuvintelo" p"oo"ocului: Dn Galileea nea#u"ilo" .. 'opo"ul ca"e locuînt"u întune"ic va vedea lu#ină #a"e şi voi cei ce locuia9i în latu"a u#"ei #o"9ii lu#ină v

st"ăluci peste voi @Isaia :1-;. Desc*i$nd mai &nti 'ura Sa sfntă &n această 1alilee, locuită oameni de neamuri diferite, Domnul a lămurit deAa că van'*elia Sa se adresa omenirii &ntre'De$văluinduSe mai &nti &n acest col% &ntunecat şi necunoscut al Palestinei, l ia arătat atsmerenia, ct şi osndirea Sa, de către trufia fără de minte a -erusalimului &ntunecat şi stricăcios

And"ei a )ost cel dinti ca"e +-a u"#at pe o#nul& întiul ce#at& ca"e l-a adus pe )"atele să<i#on 'et"u @Ioan 1:35 ş.u.& în v"e#e ce o#nul i-a spus lui Filip: !"#ează-$i.

aptul că ilip a răspuns la această c*emare de &ndată şi fără şovăire, se lămureşte din faptul acesta, fiind aprins cu dra'oste pentru 0ristos, a &nceput de'ra#ă să adune şi pe al%ii şi săi aducă

Domnul său >otă""ea g"anică de a-+ u"#a pe o#nul )ă"ă a#na"e& se poate desluşi d)aptul că& p"oail& auzise desp"e >"istos #ai dinainte& de la ap"opia9ii săi& And"ei şi 'et"u& veneau cu to9ii din %etsaida - şi poate că şi de la al9ii? da" cel #ai p"oail este )aptul cînsuşi"ile )ă"ă de ase#ăna"e ale o#nului& l-au înde#nat să lase de îndată totul& să uite totul să-+ u"#eze pe El.

!nsuşirile puternice ale lui 0ristos lau atras pe ilip, pentru că, aşa cum am mai spus, nu numai elfost acela care la urmat pe 0ristos, ci &ndată şia &nceput misiunea apostolică, aducnd şi pe al%ii 0ristos, după cum urmea$ă; Filip a găsit pe (atanael şi i-a zis: A# a)lat pe Acela desp"e *a"e a

sc"is $oise în +ege şi p"oo"ocii& pe Iisus& )iul lui Iosi) din (aza"et. *t de si#plu vo"eşte Filip



Aceste două su)lete - Filip şi (atanael - vo"esc î#p"eună. ilip nu $ice; Ilam 'ăsit pe .esia cfă'ăduitI ori Iiul lui DavidI ori IBe'ele lui -sraelI ori IDomnul 0ristosIQ el doar &i arată l2atanael că 6a 'ăsit pe Cel nul despre Care au scris .oise şi proorocii Aici vo"eşte un su)lplin de ui#i"e şi de ucu"ie. Sim%ămintele cele mai adnci nu #A#ie după cuvinte, ci 'răiesc simplitate, uneori peste măsură de simplu, ca şi cum ei ar fi cu totul lămuri%ii că puterea lor se sim%i tocmai prin cele mai simple cuvinte Sim%ămintele lipsite de tărie şi mincinoase, se ftrm#i%e poleite ale cuvintelor foarte sunătoare, $'omotoase, pentru a părea mai putermice şi m

adevărate dect sunt ilip şi 2atanael tre#uie să fi vor#it deAa &mpreună despre Cel nul ă'ăduit, despre l, despre casa proorocit şi care a fost &ndelun' aşteptat +cesta era un su#iect de discu%ie o#işnuit printre iudecei adevăra%i, printre toate sufletele curate &nsetate I+m aflat pe +celaI, spune ilip +ltfel spus; nu Sa de$văluit ca ful'er care sfşie norii şi aduce cutremur de pămnt, nici na că$ut pneaşteptate ca un meteorit şi nici nu a urcat pe tronul &mpărătesc &n -erusalim, spre care er&ndrepta%i oc*ii nevă$ători ai fariseilor şi ai cărturarilor, lipsi%i de &n%ele'ere, şi ai altora care 6aşteptat pe .esia l a crescut şi a trăit aici &n 1alileea, printre noi, vreme de trei$eci de ani, şi nnu 6am cunoscutQ l a crescut ca o vi%ă cultivată &n miAlocul #utucilor săl#atici şi l era 'reu

recunoscut pnă ce crescuse şi &ncepuse să aducă roade l era precum comoara &n'ropată pămnt; pămntul a fost săpat adnc şi comoara a strălucit departe l nu Sa pus &n valoare, nici Sa impusQ noi 6am vă$ut şi 6am cunoscut; #lnd ca un miel, limpede ca soarele, frumos cprimăvara şi puternic ca Dumne$eu l este din 2a$aret, fiul lui -osif *ine poate şti în ce cip +desc"is Filip pe >"istos lui (atanael/ *ine poate "epeta toată vo"i"ea dint"e ei/ van'*elispovesteşte pe scurt doar elementele cele mai &nsemnate i tot ceea ce a au$it 2atanael de la ilnu ia putut aduce altceva, dect #ucurie Dar un lucru la tul#urat pe el şi ia slă#it credin%a; cuputea veni .esia din 2a$aret/ "ilip %-a numit pe Iisus iul lui Iosi, poate că nici el nu cunoştîncă marea taină a zămislirii %ui de către 'aica !omnului şi +$ntul !uh, şi poate că a ost aşa, c

înăţişarea +a să ie c$t se poate de scurtă şi pe înţeles pentru omul care era călăuzit pas cu pas taina întrupării lui !umnezeu#

'oate că Filip e"a de=a #isiona" luc"ăto" pe calea apostolică desc"isă #ai t"ziu de <)ntApostol 'avel: *u cei slai #-a# )ăcut sla& ca pe cei slai să-i dondesc? tutu"o" toate #-a)ăcut& ca& în o"ice cip& să #ntuiesc pe unii. @I *o"inteni :;;. (atanael e"a încă slaneînvă9at& nelu#inat şi Apostolul îl t"ata ca pe unul dint"e cei slai.

i i-a zis (atanael: in (aza"et poate )i ceva un/ Filip i-a zis: 0ino şi vezi. Dnt"ea"ea l(atanael nu t"euie în9eleasă ca o "e#a"că "ăutăcioasă& a unei ini#i înv"toşate

neînc"ezătoa"e& ci ca un cip al unei ini#i since"e& ca să nu )ie a#ăgit de p"ietenul său.

<a"a a "s în sine& cnd u#nezeu i-a dezvăluit că ea va naşte )iu aşa ăt"nă cu# este @Face"12:1;. +ceasta este o #ucurie care caută adeverirea prin &ntre#ări i 2atanael, niciodată &n via%a nu au$ise asemenea veşti fericite ca acelea pe care i le adusese ilip a"& cu# )ieca"e ucu"poate înt#pina î#piedică"i şi înt"istă"i& aşa s-a înt#plat şi cu ucu"ia aceasta a lui (atana%ucu"ia lui (atanael a )ost îndată potolită de cuvntul (aza"et. *u# a" putea să vină $esdin (aza"et/ (u spusesese"ă p"oo"ocii că locul naşte"ii <ale va )i %etlee#/ (u u"#ă"ise neadupă nea#& din cetatea lui avid& cu năde=de& să-l vadă pe #oştenito"ul şi î#pă"atul cel aştepta

"re#uie să fi 'reşit ilip Dar ilip nuşi va retra'e lămuririle şi dove$ile, şi nici nu doreşte să adu



lămuriri lui 2atanael, ca răspuns la cele spuse de acela l doar &i spune; Iino şi ve$i=I Ct #iruitor sună aceste cuvinte; Iino şi ve$iI= 2umai vino şi ve$i, 2atanaelQ nu pot să%i aduc dovedar vederea 6ui &%i va aduce toate dove$ile 2u%i pot da un răspuns nici la această &ntre#are, nici alte &ntre#ări pe care le po%i pune, dar tocmai vederea 6ui este răspunsul căruia nu i te po%i &mpotri0ino cu #ine cia" acu# înaintea +ui - 0ino şi vezi. (atanael este de aco"d şi po"neşî#p"eună cu Filip.

i Iisus a văzut pe (atanael venind căt"e El şi a zis desp"e el: Iată& cu adevă"at& is"aelit în canu este vicleşug. Ce laudă mare= i, mai mult dect att, din 'ura cui= a" ce însea#nă aceasis"aelit în ca"e nu este vicleşug/ Aceasta însea#nă: o#ul ca"e este îndestulat cu cele ce î#pot"ivesc vicleşugului - cu u#nezeu: gndu"i desp"e u#nezeu& a"de"ea de ne"ăda"e dupu#nezeu& căuta"ea lui u#nezeu& aştepta"ea lui u#nezeu& nădă=dui"ea în u#nezeu. Eso#ul ca"e se dă"uise o#nului şi <tăpnului - lui u#nezeu& şi nici nu va cunoaşte un altuo#ul în ca"e #iezul "ăului nu a găsit nici o cale pent"u a p"inde "ădăcini. Dar cnd 0ristosarătat că 2atanael este un adevărat israelit, a mai arătat &n acelaşi timp şi un fapt trist acela că mrămăseseră pu%ini israeli%i adevăra%i e aceea& cia" o#nul a st"igat cu ucu"ie: Iată& cadevă"at& is"aelit Iată un o# adevă"at p"int"e oa#eni #incinoşi Iată o#ul ca"e nu nu#ai

este is"aelit cu nu#ele& ci este unul desăv"şit Deşi Domnul era &n stare să cunoască de deparşovăielile despre l, spuse de 2atanael către ilip, totuşi l la lăudat pe 2atanael, ca fiind israeadevărat şi fără vicleşu'

+-a lăudat o#nul pent"u a-l aduce pe (atanael la El/ (u? pent"u că El& ca"e vede ini#a& nsocoteşte cuvintele& ci ini#a. (oi nu pute# vedea în nici un cip& nici nu pute# "ăs)Evangelia ca să citi# că (atanael e"a un o# )ă"ă vicleşug& da" o#nul a văzut în ini#a lui şicitit aceasta acolo. Ceilal%i +postoli care sau adunat &n Aurul lui 0ristos, poate ar fi rămas uimi%iau$ul acestor cuvinte de laudă, pe care lea rostit 0ristos, dar 0ristos a lăsat ca timpul să

descopere +postolilor, adevărul despre lauda adusă de l*ia" (atanael a )ost ui#it de această laudă neaşteptată& pent"u că: (atanael I-a zis: e un#ă cunoşti/ A "ăspuns Iisus şi i-a zis: #ai înainte de a te ce#a Filip te-a# văzut cnd e"ai sus#ocin. ede%i cum 2atanael se arată deodată a fi om fără vicleşu' Omul #o'at &n vicleşu' preocupă de sine şi nui pasă de al%ii Pentru omul cu vicleşu', lauda şi lin'uşirea sunt dulci Da2atanael ar fi fost om cu vicleşu', el sar fi &m#ătat cu această laudă venită de la 0ristos şi ar&nceput să6 laude, ori, &ntro aparen%ă de smerenie, nu ar fi primit lauda Dar pe 2atanael preocupa mai mult 0ristos dect propria lui persoană i astfel, (atanael nici nu a p"i#it& nici nu"espins lauda& ci a pus o înt"ea"e în cip descis& do"ind să dea la iveală adevă"ul desp

>"istos: e unde #ă cunoşti/ (e vede# pent"u p"i#a oa"ă în via9ă. acă #-ai )i ce#at pnu#e& aş )i )ost #ai pu9in ui#it& pent"u că un nu#e se poate cunoaşte şi )olosi #ai uşo"? da" #ui#eşte )aptul că 7u ai a=uns deg"aă să cunoşti ce se a)lă în ini#a şi în conştiin9a #ea - ceva ceste )oa"te ine ascuns de oa#eni şi pe ca"e o#ul îl dezvăluie cu )oa"te #ultă g"i=ă p"ietenilo" sap"opia9i.

e unde #ă cunoşti/ o#nul i-a dat "ăspuns& descope"indu-i pent"u o clipă tain#ate"ialnică& văzută: $ai înainte de a te ce#a Filip te-a# văzut cnd e"ai su s#ocin. *ca"e cunoaşte tainele ini#ii& poate să cunoască cu uşu"in9ă pe cele ale t"upului. i cel ca"e ved

)"ă#nta"ea gndu"ilo" şi aude şoapta lo" ascunsă în o#& va vedea cu #ai #a"e uşu"ăta



#işca"ea t"upului şi va auzi cuvintele ca"e ies din gu"a o#ului. Dnainte de a a=unge Filip (atanael& o#nul l-a văzut stnd su s#ocin? şi înainte ca Filip să se gndească şi să-l alătuşi pe (atanael& o#nul văzuse şi cunoscuse ini#a lui (atanael. '"in 0oia +ui& Filip a #e"s (atanael şi l-a ce#at să vină şi să vadă.

*u# se poate ascunde o#ul de ocii lui u#nezeu/ EBistă v"eo cale p"in ca"e o#ul să se poaascunde de u#nezeul *el pute"nic şi în)"icoşăto"/ Cu'etnd asupra Dumne$eului Celui putern

şi &nfricoşător, psalmistul se &ndreaptă către +totcunoscătorul Dumne$eu şi spune; I7u ai cunoscşede"ea #ea şi scula"ea #ea? 7u ai p"iceput gndu"ile #ele de depa"te. *ă încă nu este cuvntpe li#a #ea. i& iată& oa#ne& 7u le-ai cunoscut pe toate& şi pe cele din u"#ă& şi pe cele dde#ult? 7u #-ai zidit şi ai pus peste #ine #na 7a.. !nde #ă voi duce de la uul 7ău& şi de )a9a ta unde voi )ugi/ @'sal# 132:;-.

2ristos este minunea istoriei e acest ăm$nt/ nu numai entru minunile e care le-a lucratentru Învierea "a/ dar şi entru uterea atotcurin!ătoare a Duhului "ău şi entcunoaşterea "a0 5iind e ăm$nt/ El se a#lă în acelaşi tim în cer0

• it$ndu-+e la oameni, l vedea în acelaşi timp pe +atan, cum a căzut din cer#• *nt$lnind oamenii, l le vedea trecutul şi viitorul#• l citea ($ndurile oamenilor ca într-o carte deschisă#• )e c$nd +e ala în mi&locul oamenilor care-% slăveau şi-% lăudau, l le vorbea ucenicilor +

despre patima +a.• în miezul )atimii +ale, l vorbea despre biruinţa şi despre slava +a, ce aveau să vină#• /ăz$nd templul de marmură din Ierusalim, l a văzut ruinarea lui#• l vorbeşte cu 'oise şi cu Ilie, la el ca şi cei din vremea %ui, care erau în viaţă#•

)e c$nd *şi ducea viaţa în trup, l a văzut tot ceea ce urma să se înt$mple în cer şi a auzvorbirea între bo(atul cel păcătos care se ala în iad, cu 0vraam, care se ala în 1ai#• l a văzut de departe unde era priponit asinul dimpreună cu puiul său, şi Şi-a trimis ucenic

ca să-i aducă la l#• l a văzut de departe omul din cetate căr$nd ulciorul cu apă şi Şi-a trimis ucenicii la ac

om, cu porunca de a pre(ăti )aştile pentru l#

7i#pul şi locul nu puteau ascunde ni#ic vede"ii +ui duovniceşti. El vedea tot ce se înt#plaşi tot ceea ce u"#a să se înt#ple& ca şi cu# totul s-a" )i pet"ecut înaintea ocilo" <ăi. <pa9iul navea pent"u El nici un )el de #ăsu"ă. El vedea tot ceea ce se înt#pla o"iunde în lu#e& ca şi cua" )i avut loc înaintea ocilo" <ăi t"upeşti. 7ot ceea ce se înt#pla înt"-un locaş încis& e"a ca cu# a" )i )ost înt"-un c#p descis. i încă& tot ceea ce se înt#pla în locu"ile cele #ai ascunseîn ini#ile oa#enilo" - e"a dezvăluit şi descis p"iveliştii <ale.

+ceastă aflare a Domnului -isus &n toate locurile şi atotcunoaşterea Sa, lau uluit pe 2atanael, acum sa &ntmplat cu Petru, cnd a fost pescuirea minunată pe mare şi cum sa &ntmplat şi cu aucenici ai Săi, cnd 6au vă$ut mer'nd pe apă şi potolind vntul şi furtuna *unoscnd ini#oa#enilo"& o#nul ştia ca"e dint"e pute"ile <ale u#nezeieşti vo" )i #ai pute"nic luc"ătoaasup"a )iecă"ui ucenic în pa"te. acă pe 'et"u îl ui#ea cel #ai #ult pute"ea <a asup"a natu"



pe (atanael îl ui#ea cel #ai #ult& după cu# vede#& pute"ea <a de în9elege"e şi atotcunoaşte"<a. *unoscnd toate luc"u"ile& o#nul a )olosit aceasta pent"u a )ace luc"ătoa"e icono#ia <u#nezeiască pent"u #ntui"ea oa#enilo".

ste posi#il ca ilip să fi &n%eles aceasta &n perioada de &nceput a apostolatului său, atunci cnd ispus lui 2atanael; Iino şi ve$i=I ilip era &ncredin%at că Domnul atot&n%elept şi atotputernic Se descoperi lui 2atanel &n vreun c*ip care să fie cel mai potrivit du*ului şi caracterului lui 2atane

Poate că el a avut numai o cunoaştere mai dinainte nedesluşită, despre ceea ce a cunoscut mai tr$&n c*ip lămurit tainele nenumărate şi minunate care erau ascunse &n pieptul sla#, omenesc, !nvă%ătorului său *u adevă"at& taine #ai #a"i decît ce"u"ile şi #ai întinse dect veacu"ile& e"aascunse în pieptul *elui ca"e e"a # şi u#nezeu

i-a descope"it şi i-a a"ătat o#nul >"istos a #ia pa"te din tainele şi pute"ile <ale ca"e e"aascunse în El/ esigu" că nu. *ea #ai #a"e pa"te a tainelo" <ale a "ă#as nedescope"ită nevăzută& pent"u a )i descope"ită şi a"ătată s)in9ilo" în D#pă"ă9ia <a cea ce"ească. !n l se aasemenea putere, că nu- tre#uia nici o osteneală ca să facă minuniQ l mai de'ra#ă Se ascundea, să nu facă minuni El a vo"it& <-a descope"it şi a )ăcut nu#ai att ct e"a nevoie pent"

#ntui"ea noast"ă& )ă"ă sili"e sau apăsa"e asup"a voin9ei noast"e& ci p"in lie"a noast"ă alege"eotă""ea noast"ă lie"ă.

Dar să mai $ă#ovim asupra lui 2atanael, cum se minunea$ă, răspun$nd Domnului; 6ăspunsu-I(atanael: 6ai& 7u eşti Fiul lui u#nezeu. 7u eşti "egele lui Is"ael. +cestea au fost rostite către cel care &i spusese lui ilip doar cu pu%in timp mai &nainte; in (aza"et poate )i ceva un/

*e sci#a"e #inunată *e val neaşteptat de ucu"ie & )"a9ii #ei& ct de #ă"e9 şi #inunat esu#nezeu (u eBistă cuvinte ca"e să poată spune aceasta& sau #ini ca"e să poată sc"ie desp

aceasta& da" eBistă ini#i ca"e pot si#9i aceasta şi& si#9ind aceasta& se ucu"ă ca "oua di#inecnd este #ngiată de "azele de soa"e.

2u este această &ntmplare o pricină destul de lămuritoare pentru ca Domnul să Se &m#race &n trde carne şi să se arate ca om sla# pentru mntuirea oamenilor/ Cine 6ar fi putut &ndura ca pe u&n'er &nfricoşător/ i mai mult dect att, dacă Sar fi arătat ca Dumne$eu, &n puterea şi slava Sa cveşnică, fără să fie &m#răcat sau ascuns su# *aina de carne, cine ar fi fost &n stare să6 priveascăsă rămnă viu/ Cine -ar fi putut au$i 'lasul şi să nu se sc*im#e &n %ărnă/ 2u sar fi sc*im#&ntre'ul pămnt &n ne'ură, &n preaAma suflării 6ui/ e$i ce putere tăcută are arătarea 6uiQ cum sc*im#ă &ntro clipă inima şi 'ndurile omului= Cine şiar fi putut &nc*ipui, numai cu c&teva clip

mai &nainte de vor#irea pe care 0ristos a avuto cu 2atanael, că acesta va mărturisi că acest Ifiu lui -osifI era Ba#i, iul lui Dumne$eu şi &mpărat al lui -srael/ i dacă, &n acea clipă, 2atanael poate să fi 'ndit că !mpăratul lui -srael era un &mpărat pămntesc, sar fi putut asemăna cu credintuturor asupra timpului venirii lui .esia, ceea ce era mai mult dect destul, pentru un &ncepător mărturisirea lui 0ristos şi următor al 6ui Pe ln'ă aceasta, 2atanael 6a mai numit iu al lDumne$eu, prin care a aşe$at Persoana lui 0ristos cu mult deasupra treptei o#işnuite de a6 &n%eleca &mpărat o#işnuit, pămntesc, pe tronul lui David



6ăspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: 'ent"u că 9i-a# spus că te-a# văzut su s#ocin& c"ezi/ $ai #adecît acestea vei vedea. i i-a zis: Adevă"at& adevă"at zic vouă: de acu# ve9i vedea ce"descizndu-se şi înge"ii lui u#nezeu suindu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului.

Domnul &i descoperise atunci lui 2atanael numai o mică taină despre Sine, spunnd că l &l vă$usu# smoc*in Fudecata Sa limpede la această mică depărtare pe pămnt, este ca o ra$ăatotcuprinderii Sale, Audecată limpede ca lumina soarelui

!n cură%ia sufletului său, 2atanael a socotit că acest Ipu%inI era destul pentru credin%ă ariseii cărturarii necura%i şi plini de vicleşu' ai -erusalimului, au vă$ut cum Domnul a vindecat leproşcum a dat vedere or#ilor, cum a &nviat mor%ii şi nu puteau crede Dar 2atanael care era israeadevărat ve$i cum crede şi mărturiseşte cnd i se arată doar o mică minune= I.ai mari decacestea vei vedeaI, fă'ăduieşte Domnul Ce va vedea el/ ICerul desc*i$nduse şi pe &n'erii lDumne$eu suinduse şi co#ornduse peste iul OmuluiI

Domnul adresea$ă aceste cuvinte lui 2atanael, dar face această fă'ăduin%ă tuturor, căci spunI+devărat, adevărat $ic vouăI (IvouăI, nu I%ieI) i pentru că nu există nici o &ndoială că aceas

fă'ăduin%ă se va &mplini, se vede din repeti%ia pe care o foloseşte; I+devărat, adevăratI %hiar deînceut/ îngerii au slu6it &$ntuitorului/ coor$nd din cer şi întorc$ndu-se înaoi acolo0

!n înge" s-a a"ătat lui Jaa"ia& ca să-i spună desp"e naşte"ea #a"elui Dnainte#e"găto" lui >"istos.!n înge" s-a a"ătat '"eacu"atei Fecioa"e& ca să-i spună desp"e #a"ea taină a naşte"

o#nului.*e"u"ile e"au descise păsto"ilo" din %etlee# şi înge"ii au coo"t& cntnd lauda ducu"ie a păcii lui u#nezeu căt"e oa#eni.

Dnge"ii au coo"t pent"u a vesti şi a-l călăuzi pe Iosi) şi pe c"aii de la "ăsă"it.*nd o#nul i"uise toate ispitele lui <atan din pustiu& înge"ii au venit şi I-au slu=it +ui Dn 'ati#a <a& înainte de a #u"i& în G"ădina Getsi#ani& I <-a a"ătat un înge"& întă"ind +. +a v"e#ea Dnvie"ii <ale& înge"ii au coo"t la #o"#ntul <ău. +a înăl9a"ea <a de la pă#nt la ce"& doi înge"i înveş#nta9i în al au coo"t şi s-aa"ătat ucenicilo".

upă Dnăl9a"ea <a& înge"ii s-au a"ătat adesea Apostolilo" <ăi şi& #ai t"ziu& )oa"te #ultoa#eni d"ep9i& #ucenici şi s)in9i.

Dntiul #ucenic te)an& nu a văzut ce"u"ile descizndu-se @Fapte :5,/

Apostolul 'avel nu s-a "idicat pnă la al t"eilea ce"/ (u s-au descope"it Apostolului şi Evangelistului Ioan& nenu#ă"ate #inuni ce"eşti& întun "ăgaz de ti#p o"i în veşnicie/

'nă în zilele noast"e& înge"ii s-au a"ătat #ulto" oa#eni cu ini#a cu"ată şi cu su)lete pu"tătoa"e de u#nezeu? şi #ul9i păcătoşi& că"o"a li s-au ie"tat păcatele& au văzut ce"u"idescise.

O, de cte şi de cte ori pnă &n pre$ent, sau dovedit adevărate cuvintele Domnului -isus despcerurile desc*ise şi despre co#orrea şi &năl%area &n'erilor= Domnul a coor$t e ăm$nt entru

arăta oamenilor cerurile deschise0



!nainte de 0ristos, numai un număr mic de prooroci şi de oameni plăcu%i lui Dumne$eu s&nvrednicit să vadă cerurile desc*ise, dar după venirea 6ui, o &ntrea'ă ceată de prooroci, prsim%irea lor du*ovnicească, sau ridicat &n &năl%imile cerului şi au co#ort dimpreună cu mul%imcea cerească a &n'erilor *e"ul este #e"eu descis oa#enilo"& da" oa#enii sunt încişi ce"ulucă văznd& nu văd şi auzind& nu aud @$atei 13:13. 0ristos a redat vederea nu numai ctorcare erau or#i trupeşte, ci milioane de or#i du*ovniceşti şiau recăpătat vederea i or#ii şiau prim

vederea şi au vă$ut cerurile desc*ise i ce însea#nă ce"u"ile descise& dect a"ăta"u#nezeului *elui viu şi a cetei <ale )ă"ă de nu#ă"/ Atunci& ce însea#nă si#9i"ea lui >"istodect )"ică şi g"oază pent"u cei necu"a9i şi păcătoşi& şi via9ă şi ucu"ie pent"u cei cu"a9i şi d"ep9+ceastă sim%ire mărea%ă şi &nfricoşătoare ne este ascunsă prin veşmntul nostru trupesc Dar curnfoarte curnd, acest veşmnt va fi sfşiat şi lepădat şi ne vom afla cu totul &n cerurile desc*ise +cedintre noi, care sunt pocăi%i şi cura%i, se vor afla &naintea Dumne$eului Celui viu, Care este veşnicde via%ă dătător, dar cei nepocăi%i, *ulitorii şi necura%ii, se vor afla veşnic fără de Dumne$eu, c*inuirea şi &ntunericul fără de sfrşitDe aceea, să ne ap"opie# de o#nul Iisus& *a"e iueşte oa#enii& şi& ct încă #ai ave# zile& #ă"tu"isi# nu#ele +ui ca singu"ul nu#e #ntuito"& şi să st"igă# după a=uto" - singu"ul a=uto

ca"e este nesci#at şi ca"e aduce #ntui"ea.

Doamne/ Iisuse 2ristoase/ 5iul lui Dumne!eu/ miluieşte-ne e noi ăcătoşii şi ne m$ntuieşte7

"lavă 8ie/ dimreună cu 9atăl şi cu Duhul "#$nt - 9reimea cea de o #iinţă şi nedesărţitacum şi ururea şi-n vecii vecilor0

Ami



"#$ntul 9eo#an :ăvor$tul ; Predică la Duminica Ortodoxiei 'I(

Domnul nostru -isus 0ristos a $is; *el ce #ănncă 7"upul $eu şi ea <ngele $eu& înt"u $in"ă#ne& şi Eu înt"u el (-n 9, :9)

Gucura%ivă, cei ce va%i &mpărtăşit cu evlavie= Pe ct e de nemincinos cuvntul Domnului, pe attde ne&ndoielnic că Domnul e &n voi după &mpărtăşirea cu sfintele, preacuratele şi de via%ă făcătoare

6ui "aine &nsă, fra%ilor, Domnul, după ce a venit şi Sa sălăşluit &n noi, nu poate să rămnemărturisit &ntru această lucrare lăuntrică a 6ui &n noi, aşa cum nu Se lasă nemărturisit &n purtarde 'riAă cea dinafară pentru noi, dnd nouă ploi şi vremuri roditoare (apte 74, 7E) l &nsuşi spucă va intra la cel ce &şi va desc*ide uşa inimii şi va cina cu l, şi acela cu l (v +poc 3, MJ)

Aşada"& oa"e voi cina9i cu o#nul& şi o#nul cu voi/ ă pun această &ntre#are fiindcă dintre vcei ce sunte%i aici de fa%ă, poate că nu e nimeni care să nu se fi &mpărtăşit deAa cu "ainele lui 0ristoi #ine, a &nceput şi &n voi ceea ce ar tre#ui să fie rodul limpede al acestei "aine preaslăvite/

o#nul& venind& aduce cu <ine cina: aduce toate unătă9ile duovniceşti sp"e #ntui"e& al că"unătă9i El este singu"ul Izvo"& şi le dă su)letului să le guste. eci int"a9i înăunt"ul vost"u p"ivi9i. o#nul este +u#ină. El aduce cu <ine lu#ină şi în su)letul ca"e +-a p"i#it.

Cnd &ntro cameră &ntunecoasă este adusă o făclie ce luminea$ă puternic, camera şi toate lucruridin ea, de la mic la mare, se fac vă$ute &mpreună cu &nsăşi făclia şi cu cel care a aduso Aşa e şi clu#ina duovnicească ce lu#inează su)letul ca"e +-a p"i#it pe o#nul. Ea e lu#ina cunoştin9şi în9elege"ii înt"egii icono#ii a #ntui"ii noast"e. în această lu#ină ne dă# sea#a li#pede ni#icnicia şi nea=uto"a"ea noast"ă& p"ecu# şi de #a"ele şi #ntuito"ul pogo"ă#nt al luu#nezeu )a9ă de noi& î#p"eună cu toate adevă"u"ile legate de aceasta: desp"e 7"ei#ea *ea de



)iin9ă& desp"e căde"ea noast"ă& desp"e înt"upa"ea lui u#nezeu *uvntul& desp"e #oa"tea +ui pc"uce şi desp"e învie"e& desp"e "ndui"ea <)intei %ise"ici& desp"e î#pă"tăşi"ea dint"e cei ce"eşti cei pă#nteşti şi desp"e #oşteni"ea p"egătită în ce" c"edincioşilo" ca"e se ostenesc în viapă#ntească după înd"epta"ul c"edin9ei - înt"-un cuvnt& î#p"eună cu toată su#a adevă"u"il#ntuitoa"e.

+ceste adevăruri ne sunt cunoscute &ntotdeauna, ca unor creştini ce suntemQ dar pnă ce nu intrăm

via%a după 0ristos, această cunoaştere rămne exterioară Domnul, venind, le uneşte nu doar mintea, ci cu toată fiin%a sufletului nostru, pnă &ntracolo că după asta nu mai rămne nici o um#de &ndoială, nici o clipă de uitare 2e dăm seama fără putin%ă de &ndoială de faptul că lumina n&nconAoară acum şi luminea$ă tot ce este &n Aurul nostru; la fel şi cel ce 6a primit pe Domnul stă mod conştient cu mintea &n adevărurile acestea şi rămne &n ele nea#ătut, lucrnd &n sfera sa propr+şa tre#uie să fie şi &n oricine sa &mpărtăşit cu "ainele lui 0ristos, cu oricine 6a primit &n sine pDomnul Dar &n noi oare aşa stau lucrurile, fra%ilor/

o#nul este 'ute"e atot)ăcătoa"e de via9ă. El aduce cu <ine pute"e duovnicească şi în su)letca"e +-a p"i#it. 1ndi%ivă la un #olnav istovit, care $ace &n pat dea#ia putnd săşi ridice mini

dea#ia vor#ind, dea#ia mişcnduşi oc*ii &n cap; dar &ndată ce se vindecă, sim%ind &n sine putere sănătate, &ncepe să mear'ă şi să lucre$e nu doar fără durere, ci şi cu plăcere, asemenea slă#ăno'ulvindecat de Domnul, care, lunduşi patul, a mers sărind fi lăudnd pe Domnul Aşa e şi cu su)letpăcătos& slăănogit duovniceşte: cnd p"i#eşte în sine pe o#nul si#te tă"ie şi puteduovnicească& adică si#te "vnă însu)le9ită pent"u tot inele şi pent"u î#plini"ea )iecă"po"unci a lui u#nezeu& "vnă nei"uită de nici un )el de piedici - nici dina)a"ă& nici lăunt"ice"idicate de pati#i şi de nă"avu"ile "ele şi necu"#ată nici de neluc"a"e& nici de a#nă"i. "otdeaufacem ni%eluş #ine &nsă &l facem atunci cnd ne vine la &ndemnă şi cnd &mplinirea #inelui nu ceAertfe şi strădanii deose#ite -n starea de care vă vor#esc eu &nsă, ia naştere o ener'ie deose#i

&nso%ită de &ndreptarea tuturor 'ndurilor, dorin%elor şi *otărrilor numai spre ceea ce e plăcut lDumne$eu, şi care se vădeşte nu doar prin vioiciune, ci c*iar printro oarecare ne&nfrnare ostenelile facerii de #ine şi cucerniciei, care nu simte o#oseală şi saturare +şa tre#uie să stlucrurile &n oricine se &mpărtăşeşte cu "ainele lui 0ristos, &n oricine a primit &n ele pe Domnul Din noi oare aşa stau lucrurile, fra%ilor/

o#nul e 'ace. El aduce cu <ine pace şi în su)letul ca"e +-a p"i#it. Pe marea "i#eriadei, cnd pornise furtună mare, cnd marea era &nvol#urată şi +postolii că$useră &n tul#urare, Domn&m#ln$ind sti*iile prin cuvntul Său cel atotputernic, a &nstăpnit linişte mare, care ia odi*nitveselit pe to%i Aşa e şi cu su)letul ce îndeoşte este tulu"at de #ulte gndu"i& do"in9e& planu"i

#işcă"i ale ini#ii: după ce vine în el o#nul& se sălăşluieşte în el adncă linişte duovniceascnetulu"ată de ni#ic nici dina)a"ă& nici dinăunt"u - linişte ca"e dă putin9a de a auzi li#pedcia" şi un glas sla& )ie că acesta este din ce"& )ie că este de pe pă#nt. +ceasta nu e nemişcare,rnduială şi măsură a tuturor lucrărilor du*ului nostru, &n toate aspectele lui, rnduială şi măsucare, fiind &n vi'oare &năuntru, se vădesc şi &n afară prin cumpănirea tuturor mişcărilor şi printr&ntocmire a faptelor care nu tul#ură nici una dintre rnduielile &ntlnite +şa tre#uie să stea lucrur&n oricine se &mpărtăşeşte cu "ainele lui 0ristos, &n oricine 6a primit &n sine pe Domnul Dar cu noare aşa stau lucrurile, fra%ilor/



o#nul e Foc încălzito". El aduce cu <ine căldu"ă duovnicească şi în su)letul ca"e +-a p"i#Cel ce intră din fri'ul de afară &ntro cameră &ncăl$ită simte o căldură care7 pătrunde plăcut &ntre' trupul Aşa e şi cu căldu"a duovnicească: ea î#"acă su)letul la )el ca o aină dupp"i#i"ea o#nului în <)intele 7aine. e sus - unăvoin9a lui u#nezeu î#păcat& în u"#ăşte"ge"ea păcatelo"& în viito" - înc"edin9a"ea de neg"ăita #oşteni"e c"eştinească& în =u"î#pă"tăşi"ea plină de pace cu nevăzutul şi văzutul: iată "azele acestei căldu"i duovniceşti& "aca"e& adunndu-se în ini#ă& p"icinuiesc în ea a"de"ea duului& ca"e at"age acolo toate pute"i

)i"ii noast"e: luc"u p"in ca"e se întoc#eşte acolo o locuin9ă ta"e pent"u a încăpea (eîncăputuAceastă căldu"ă naşte des)ăta"e& un "ai de des)ăta"e& o co#oa"ă duovnicească pent"u ca"e o#este gata să dea totul ca să n-o pia"dă& ci să o stăpnească totdeauna. +şa tre#uie să stea lucrur&n oricine sa &mpărtăşit cu "ainele lui 0ristos, &n oricine 6a primit &n sine pe Domnul Dar &n noare aşa stau lucrurile, fra%ilor/

Aşadar lumina cunoştinţei/ uterea însu#leţirii sre ine/ acea su#letului/ căldura dulce3 iamartorii de căetenie ai sălăşluirii Domnului în inimile celor ce se îmărtăşesc întru adevăiată cina cu care hrăneşte El su#letul ce *-a rimit0 +u$ind acestea, poate că mai mul%i dintre vse vor tul#ura cu du*ul şi vor &ntre#a; HDar dacă cineva nu vede &n sine astfel de mărturii, &n el

este Domnul/I 2u vă voi linişti cu minciuni; da, &n acela nu este Domnul i mai mult de att vspune; nefiind &n acela Domnul, pentru el nu este mntuire"otuşi, lua%i seama să nu vă tul#ura%i cu temeri mincinoase Poate că aceste #unătă%i du*ovniceşti sunt &n toată puterea lor, dar sunt ca &ncepături; şi atunci tre#uie spus că sunt 2ici $iua nu răsadintro dată dar &ndată ce crapă de $iuă to%i ştiu că noaptea a trecut şi vine $iua 2ici floarea spomul nu cresc dintro dată dar &ndată ce din sămn%ă dă col% ştim că via%a noii plante a &ncep2ici #olnavul nu se scoală dintro dată &n picioare după o #oală 'rea dar &ndată ce sa aflat leacacesta &şi face efectul, ştim că #olnavul mer'e spre &nsănătoşire +şa să Audeca%i şi cu privire roadele primirii Preacuratelor "aine, roade care mărturisesc despre sălăşluirea &n noi a Domnului

le nu sunt &n putere, dar poate că sunt ca &ncepături Bă#da%i şi rămne%i &n rnduiala care &ndreptă%eşte să aştepta%i arătarea lor &n starea desăvrşită, şi ve%i primi ceea ce aştepta%i &ntre#aHDar de unde să ştim dacă sunt &n noi măcar aceste &ncepături/I să vă "ăspund că dacă ave9i g"ide #ntui"e& ostenindu-vă să î#plini9i toate condi9iile #ntui"ii& să şti9i că o#nul a început de=luc"a"ea <a în voi. *ontinua9i cu "ăda"e osteneala începută& şi ve9i vedea că *el ce a început desăv"şi. Dar dacă nici aceasta nu se află &n voi, să şti%i că nici &ncepăturile acelor roade nu sun2epăsarea şi ne'riAa de mntuire sunt semnul limpede că &n voi nu a &nceput &ncă via%a du*ului,tre#uie refăcute toate "otuşi, nici atunci nu vă de$nădăAdui%i 0ia9a ne este dată toc#ai ca să nveni# în si#9i"i şi să ne pocăi#. Asta şi t"euie să )ace#. remea #ineprimită a postului &ncă m

este Să ne folosim de ea şi să ne &n'riAim a ne face aşa cum tre#uie tot HtratamentulI pre'ătirpentru spovedanie şi primirea Sfintei &mpărtăşanii=

Atunci& după ce ne vo# )i î#păcat cu o#nul p"in 7aina 'ocăin9ei şi îl vo# )i p"i#it '"eacu"atele 7aine& vo# începe osteneala vie9ui"ii ca"e duce& în cele din u"#ă& înt"u lu#ină înt"u desăv"şi"ea unătă9ilo" ca"e #ă"tu"isesc că o#nul este în noi şi noi în El. A#in

1 #a"tie 12



"#$ntul 9eo#an :ăvor$tul ; Predică la Duminica Ortodoxiei 'II(

+şadar am aAuns, &n cele din urmă, la sfrşitul aler'ării (v -- "im 4, E) alcătuite din pre'ătirpentru spovedanie şi primirea Sfintei &mpărtăşanii 2ea #inecuvntat Domnul să ne ostenim nevoin%ele pre'ătitoare pentru Sfintele "aine, şi pentru această mică osteneală nea iertat toa

păcatele pe care leam mărturisit şi a #inevoit să intre şi să Se sălăşluiască l &nsuşi &n cămara curaşi astfel dereticată a inimii noastre, prin Preacuratul 6ui "rup şi Preacuratul 6ui Sn'e, pe care lam primit astă$i *e vo# "ăsplăti o#nului pent"u toate cte ne-a dat nouă/ (Ps 77:, 3)

Să- răsplătim cu ceea ce aşteaptă acum de la noi; iar l nu aşteaptă nimic mai mult dect ceea ceam fă'ăduit c*iar noi atunci cnd lam cerut iertare pentru păcate A# )ăgăduit să nu #ai aveîngăduin9ă )a9ă de iui"ea noast"ă de păcat şi să ne dă# toată silin9a pent"u a "ă#ne )ă"aate"e înt"u î#plini"ea s)intelo" +ui po"unci& şi aşa să )ace#. i dacă vo# î#plini întoc#această )ăgăduin9ă& şi o#nul va î#plini în p"ivin9a noast"ă ceea ce a )ăgăduit tutu"o" celo" se î#pă"tăşesc înt"u adevă" cu '"eacu"atele 7aine: *el ce #ănncă 7"upul $eu şi ea <nge$eu "ă#ne înt"u $ine& şi Eu înt"u el (-n 9, :9)

Domnul este nemincinos &ntru cuvntul Său Precum a $is, aşa va fi; &nsă cuvntul nostru nu es%inut &ntotdeauna "ict de since"i a# )i atunci cnd îl dă#& întotdeauna "ă#ne loc de îndoialîl vo# î#plini oa"e/ 6a &nceput, *otărrea noastră e neclintită, &nsă după aceea 'ndurile se clatişi cade tăria noastră De cte ori nu am fă'ăduit, şi tot am că$ut iarăşi= -ată de ce avem nevoie să convin'em pe noi &nşine că tre#uie să folosim 'riAă şi osteneală pentru a re$ista cel pu%in acum CaAutorul lui Dumne$eu, poate că de data asta vom re$ista; doar sunt şi oameni care re$istă şi nu



dau #ătu%i de im#oldurile dinainte De ce să nu aAun'em şi noi, pnă la urmă, la acest #ine/ o#neste ap"oape. A=uto"ul +ui este gata. 6ă#ne doa" să )ace# tot ce este nevoie din pa"tea noast"ă

$i se pa"e că pute# "euşi )oa"te uşo" luc"ul acesta& dacă vo# păzi nestins )ocul "vnei deplăcea lui u#nezeu& "vnă ca"e u#ple acu# ini#a noast"ă de "ecunoştin9ă )a9ă de o#nuacă această "vnă a" )i în noi întotdeauna& nici un gnd "ău nu ne-a" tulu"a& nici o ispită nne-a" clătina& nici o piedică nu a" stăvili planu"ile şi ostenelile noast"e une: şi v"ă=#aşii a" )u

depa"te de noi& şi pati#ile nu s-a" g"ăi să se a"ate cu p"eten9iile lo".*ă întoc#ai aşa este pute"ea "vnei& desp"e asta sc"ie pe la"g <)ntul Isaac <i"ul în cuvntul ,@esp"e )elu"itele #i=loace de luptă duovnicească: *ei ca"e au ă"ă9ie& pute"e& spune enesocotesc #oa"tea& se apucă de luc"u cu #a"e "vnă& se dau pe sine la toată înce"ca"ea şi cila #oa"te& disp"e9uiesc via9a lu#ească şi t"upească şi toate ispitele? în înt#pina"ea acestodiavolul nu iese dint"-odată& şi #ultă v"e#e nu se a"ată lo"& se în)"nează& le )ace loc şi nu sîntlneşte cu ei la năzuin9a lo" dinti& nici nu int"ă în luptă cu ei: )iindcă ştie că tot începutluptei este în)ie"ntat& şi ştie că nevoito"ul a"e atunci #a"e "vnă& ia" nevoito"ii plini de "vnsunt anevoie de i"uit. iavolul )ace "oate acestea nu te#ndu-se de ei înşişi& ci de pute"ea l

u#nezeu ca"e îi încon=oa"ă şi ca"e este în)"icoşătoa"e pent"u el. "ept aceea& ctă v"e#e îi ve"vnito"i& nu cutează nici să se atingă de ei pnă cnd nu vede că au "ăcit în "vna lo".

0ede9i ce pute"nică este "vna pent"u via9a s)ntă şi ineplăcută lui u#nezeu/ Puterdumne$eiască o &nconAoară şi alun'ă departe orice lucrare a vrăAmaşului o#nul este cu celcă"ui ini#ă este plină de "vnă ca aceasta? ia" cu cine este o#nul& cu acela este pute"e pent"tot inele şi ă"ă9ie î#pot"iva a tot "ăul. +şadar pă$eşte cu credin%ă rvna, şi vei reuşi să&mplineşti fă'ăduin%a de a nu mai avea &n'ăduin%ă fa%ă de păcat şi de a um#la &ntru #una plăcere a lDumne$eu

Dimpotrivă, &ndată ce vei &n'ădui să%i slă#ească rvna, nu vei scăpa de cădere; căci iată ce spune continuare Sfntul -saac;*i în v"e#ea lenevi"ii lo" (adică atunci cnd rvnitorii, răcinduse, cad in lenevie) îşi întoa"v"ă=#aşul asup"ă-le lua"ea-a#inte& cnd îi vede că s-au aătut înt"uctva de la cugetul lo" ap"idinti - şi singu"i încep să născocească& în cugetă"ile linguşitoa"e ce cia" dint"-înşii izvo"ăscele ce slu=esc sp"e i"ui"ea lo"& şi singu"i sapă pent"u su)letele lo" g"oapa pie"ză"ii& din lenevi"p"in "ăspndi"ea gndu"ilo"& în u"#a că"o"a se sălăşluieşte lenevia în ei. -ată &ntrea'a taină= acă ne vo# păzi "vna înt"u pute"e& vo# scăpa de noi căde"i& ia" în ine vospo"i şi ne vo# întă"i. Dimpotrivă, &ndată ce va slă#i şi se va răci rvna noastră, va slă#i şi luare

aminte la noi &nşine, vor &ncepe să &mpără%ească 'ndurile, vor apărea mişcări ale patimilor, se vivi consim%iri lăuntrice la ele, iar după aceea căderea nui departe; şi iată că am că$ut iarăşi, şi iară&ntuneric şi tul#urare, şi cădere de la Domnul, şi iarăşi pier$are &ntru ro#ia păcatului şi satanei Catare, iată ce ne sfătuieşte după aceea pe fiecare dintre noi <)ntul Isaac: Ia" tu& o#ul ca"e ieşi u"#a lui u#nezeu& int"a9i cu #intea voast"ă în ini#ă înaintea )e9ei o#nului şi nu îngădugndu"ilo" voast"e să "ătăcească zada"nic în încipui"i #incinoase.K 1ndurile rătăcitoare&ndepărtea$ă pe om de sine &nsuşi, şi prin &nsuşi acest fapt &l răcescQ iar mai presus de toate pot să oprească asupra o#iectelor unei patimi şi atunci, mai &nainte de a vă veni voi &n fire, vor trepatima adormită, #a poate vor reuşi să vă momească şi la con'lăsuirea cu ea i după aceea, oa

departe ve%i fi de cădere/



'ent"u a a=uta la stato"nici"ea acestei "nduieli lăunt"ice& îng"i=i9i-vă să vă o"ganiza9i toată viadupă ce"in9ele vie9ii celei noi? tutu"o" )aptelo" şi îndeletnici"ilo" voast"e otă"9i-le loc& v"e#e #ăsu"ă. 7otul să )ie în voi ine stailit: cu# să )i9i în singu"ătate& cu# să )i9i cu cei ai casei& cusă )i9i cu st"ăinii& cu# să vă "ndui9i t"eu"ile #ese"iei& "angului şi îndato"i"ii voast"e oşteşti - totul să )ie înd"eptat sp"e a plăcea p"in toate o#nului şi sp"e a î#plini înt"u toate doa" voia +cea s)ntă. -ar tot ce vă poate strni patimile şi năravurile păcătoase de mai &nainte să &nlătura%i

desăvrşire Prin instituirea unei astfel de rnduieli vă ve%i ocroti via%a de toate prileAurile de cădeşi ve%i face ca ea să vă cur'ă toată &n c*ip armonios, ne&ncălcnduvă, ci &ntărinduvă din ce &n mai mult #una rnduială lăuntrică

'unnd ast)el de "nduială att lăunt"ic& ct şi în a)a"ă& ve9i avea necontenită "vnă de a plăcelui u#nezeu& alt)el spus ve9i t"ece de la o )aptă ine plăcută lui u#nezeu la alta. .ai rămdoar lupta cu 'ndurile, dorin%ele, mişcările păcătoase şi piedicile exterioare care apar neaşteptate, &mpotrivinduse #unelor voastre planuri acă ve9i avea lua"e-a#inte şi neslăios"die& nici această luptă nu vă va pune în încu"cătu"ă& şi nu nu#ai că nu va slăi "vnvoast"ă& ci& di#pot"ivă& o va st"ni #e"eu& şi p"in aceasta o va înăl9a şi o va întă"i: la fel ca atun

cnd pe ostaş nu &l răceşte, ci7 &nfier#ntă lupta cu vrăAmaşii ce năvălesc asupra lui

2ici nu mai amintesc de faptul că tre#uie să nu vă deda%i deloc distrac%iilor deşarte şi să fu'i%i &n tc*ipul de sminteli, altfel spus de pretextele şi prileAurile apropiate şi &ndepărtate de a păcătui +sva dispărea de la sine atunci cnd vă ve%i preface toate rnduielile de via%ă după du*ul vie%ii celnoiQ iar in ce priveşte &mpreAurările şi lucrurile particulare ce pot să pună &n primeAdie caracterul #ual vie%ii voastre, căuta%i pova%ă &n privin%a lor &n căr%ile sfinte şi &n sfatul părin%ilor sau fra%ilor &nt0ristos Pune%ivă drept le'e să vă adresa%i mai des părintelui du*ovnicesc pe care &l ale'e sufletvostru, şi &mpreună cu el să cerceta%i tot ce se &ntmplă &n sufletul vostru şi se &ntlneşte &n nou

voastră via%ă $ntui"ea& spune în9eleptul& este înt"u s)at #ult. Cine ştie să citească are &ndemnă căr%i mntuitoare de suflet şi poate 'ăsi &n ele &n%elep%ire şi luminare a 'ndurilor &n vremde tul#urare şi nevoie +ceste căr%i &n multe ca$uri pot &nlocui lipsa de povă%uitor du*ovnice&ncercat

-ată, &n linii mari, cum tre#uie să vă purta%i pentru a vă pă$i rvna şi a scăpa de noi căderi &n păc6ucrnd astfel, fără &ndoială că ve%i &mplini ceea ce a%i fă'ăduit Domnului atunci cnd a%i rostH+m păcătuit, no să mai fac=I

0ăznd osteneala voast"ă& şi o#nul va î#plini )ăgăduin9a <a de a )i cu voi şi de a luc"a în v

sp"e #ntui"ea voast"ă& după toată lă"gi#ea& lungi#ea şi adnci#ea devota#entului vost"u )ade El şi a "vnei voast"e de a întoa"ce totul sp"e slava +ui. A#in

1; )e"ua"ie 12



mai ridica şi nu vreau să rămn pentru totdeauna &n minile căderii, nu vreau să fiu ro# păcatuluiAertfă a focului iaduluiI +şa să respin'i &nşelăciunea vrăAmaşului şi prin frica de o nouă cădere păcat să%i tre$veşti sufletul şi să7 &nsufle%eşti la um#larea pe calea &ndreptării de sine, pe care &nceputo

&ntăreşte &n tine 'ndul foarte lo'ic; HDacă voi cădea iarăşi, cine ştie dacă mă voi scula/ -ar dacă vrămne &n cădere, o să pierI răAmaşul va &ncerca si te a#ată din calea dreaptă prin &ncredin%area

Domnul este .ilostiv a miluit şi iar va milui &ntocmai, .ilostiv este DomnulQ dar şi aceasmilostivire a 6ui fa%ă de noi are o măsură &ndelun'a ră#dare a lui Dumne$eu are o măsură -artiartă, dar &n cele din urmă, vă$nd că păcătosul se tot dedă iarăşi păcatului, &l lasă cu totul &n mincăderii sale

Desc*ide%i cartea Prorocului +mos şi &ncepe%i să citi%i &n capitolele 7 şi M sunt descrise Audecă%ile lDumne$eu asupra Damascului, 1a$ei, -dumeii, asupra iudeilor, israilitenilor şi altor popoare Cătaceştia to%i deopotrivă este cuvntul Domnului; dată& de două şi de t"ei o"i a păcătua#ascul? l-a# ie"tat. a" acu#& că şi-a a"ătat a pat"a oa"ă păgnătatea& oa"e să nu î#i înto)a9a de la el/ $i-a# înto"s-o şi i-a# t"i#is pedeapsă. dată& de două şi de t"ei o"i a# ie"t

Gaza: oa"e a pat"a oa"ă să nu î#i înto"c )a9a de la ea/ $i-a# înto"s-o şi i-a# t"i#is pedeapsă. dată& de două şi de t"ei o"i i-a# c"u9at pe iudei şi pe is"ailiteni: oa"e a pat"a oa"ă să nu î#i înto)a9a de la ei/ $i-a# înto"s-o şi i-a# pedepsit.

Aşa se înt#plă şi cu noi. 'ăcătuieşte cineva şi se pocăieşte: o#nul îl ia"tă. Ia"ăşi păcătuieşteia" se pocăieşte: ia"ăşi îl ia"tă o#nul. i ia" îl ia"tă. i ia" îl ia"tă. în cele din u"#ă& văznd )ace# #e"eu acelaşi luc"u& ia u"#ătoa"ea otă""e: A# ie"tat de attea o"i? dacă #ai începedată să )acă acelaşi luc"u& î#i voi întoa"ce )a9a de la el. Această =udecată să şi-o întipă"ească îini#ă o"icine este ade#enit ia"ăşi la păcat. o#nul te-a ie"tat pnă acu#: da" dacă vei căde

ia"ăşi& te#e-te ca nu cu#va să îşi întoa"că )a9a de la tine pent"u totdeauna. De cte ori nu ia iertat Dumne$eu lui araon &ncăpă%narea/ i &n cele din urmă 7a lepădat şirnduit ieşirea israilitenilor din 'ipt fără să mai aştepte &ncuviin%area lui i c*iar dacă mai aparaon şia venit &n fire şi a poruncit &n pripă; H.er'e%i şi spune%i să iasă mai repedeI, asta nu 7aAutat şi Dumne$eu nu a a#ătut de la el &mplinirea Audecă%ii Sale 6a fel poate să aAun'ă la fundsacului milostivirea lui Dumne$eu şi &n privin%a oricui altcuiva i cel mai cumplit lucru este că putem spune cnd anume va #ate ceasul acela 6epădarea de către Dumne$eu la a patra fărădele'pe care o &nfă%işea$ă Prorocul +mos, precum şi pedeapsa trimisă lui araon după ce sa &mpotride $ece ori lui Dumne$eu, nu &nseamnă că ne putem lăsa &nlăn%ui%i de păcat &n ti*nă, călcndun

le'ămntul de două şi de trei ori ci arată doar că şi milostivirea lui Dumne$eu are o mar'ineQ icnd va atin'e ea această mar'ine, nu se ştie $ai ine este să stato"niceşti în gndul tău că penttine această #a"gine vine îndată după căde"ea că"eia eşti gata să i te p"edai& şi p"in aceast"ezveşte-9i cugetul şi dă ă"ă9ie ini#ii pent"u a se î#pot"ivi năvăli"ilo".

+du%i aminte de nenorocirea lui Samson O dată şi de două ori a intrat &n el puterea de a rule'ăturile cu care &l &nlăn%uiseră filistenii aAuta%i de trădarea DalileiQ dar şi ultima oară, cnd iau fotunse pletele, nu se aştepta să nu vină la el aceeaşi putere &nsă a ieşit altfel Domnul Sa depărtat la el şi 7a dat &n minile vrăAmaşilor săiQ iar Samson nu credea că 7a aAuns părăsirea de căt



%omoară de mult reţ este învăţătura "#$ntului Duh7 a e predanisită &n Sfnta Scriptură şi sfnta Predanie a Gisericii Ortodoxe Comoară de mult pre% este &nvă%ătura Sfntului Du*= În eache!ăşia m$ntuirii noastre De mult pre%, cu neputin%ă de &nlocuit, neasemuită pentru fiecare dintnoi e #ericirea sorţii noastre veşnice; tot att de pre%ioasă, mai presus de orice pre%, este şi che!ăş#ericirii noastre veşnice ; învăţătura "#$ntului Duh0

Spre a păstra &n noi această c*e$ăşie, Sfnta Giserică &nşiră astă$i, &n au$ul tuturor, &nvă%ături

născute şi răspndite de satana, prin care se vădeşte vrăAmăşia fa%ă de Dumne$eu, care &mpotrivesc mntuirii noastre şi caută să neo răpească Ca pe nişte lupi răpitori, ca pe nişte şeraducători de moarte, ca pe nişte *o%i şi uci'aşi, Giserica &nfierea$ă aceste &nvă%ăturiQ pă$indune ele şi c*emndui să iasă din tărmul pier$aniei pe cei amă'i%i de ele, ea dă anatemei aces&nvă%ături şi pe cei ce se %in de ele cu &ndărătnicie

Cuvntul anatema &nseamnă &ndepărtare, lepădare Cnd Giserica dă anatemei o &nvă%ătură, as&nseamnă că &nvă%ătura cu pricina cuprinde *ulă asupra Sfntului Du*, şi pentru mntuire este tre#uin%ă ca ea să fie lepădată şi &ndepărtată cum este &ndepărtată otrava de mncare

Cnd este dat anatemei un om asta &nseamnă că omul cu pricina şia &nsuşit cu *otărre &nvă%ătu*ulitoare, lipsinduse prin ea de mntuire pe sine şi pe semenii săi, cărora le &mpărtăşeşte felul sde a 'ndi

Cnd cineva se *otărăşte să părăsească &nvă%ătura *ulitoare şi să primească &nvă%ătura pe care o %iGiserica Ortodoxă, el e &ndatorat, după rnduielile Gisericii Ortodoxe, să dea anatemei &nvă%ătumincinoasă pe care o %inea pnă atunci şi care &l %inea &n pier$are, &nstrăinndul de Dumne$efăcndul să rămnă vrăAmaş lui Dumne$eu, *ulitor al Sfntului Du*, părtaş al satanei

!nsemnătatea anatemei este de doctorie du*ovnicească a Gisericii &mpotriva unei #oli a du*ulomenesc, #oală care pricinuieşte moarte veşnică

Pricinuiesc moarte veşnică toate &nvă%ăturile omeneşti care vră &n credin%ă filosofarea propriscoasă din ştiin%a cu nume mincinos, din cu'etarea trupească 5 această moştenire de o#ştedu*urilor că$ute şi a oamenilor, &n &nvă%ătura de Dumne$eu descoperită despre Dumne$eilosofarea omenească amestecată &n &nvă%ătura credin%ei creştineşti se numeşte ere$ie, iar urmaracestei &nvă%ături 5 rea credin%ă

Apostolul înşi"a înt"e )aptele t"upeşti şi e"eziile @Galateni 5& ;8. le %in de faptele trupeşti pr

o#rşia lor, cu'etarea trupească, care este moarte, ca"e este v"ă=#ăşie )a9ă de u#nezeu& ca"e leglui u#nezeu nu se supune& că nici nu poate @6o#ani 2& ,-. le %in de faptele trupeşti prurmările lor !nstrăinnd du*ul omenesc de Dumne$eu, unindul cu du*ul satanei &n păcatul căpetenie al acestuia 5 *ula &mpotriva lui Dumne$eu, ele &l supun ro#iei patimilor, ca pe un părăde Dumne$eu, ca pe un lăsat &n voia propriei lui firi că$ute, &ntunecatusa inima lor cne&n%ele'ătoare, spune +postolul despre &n%elep%ii care sau a#ătut de la adevărata cunoaştere Dumne$eu; $icnduse pe sine a fi &n%elep%i, au &nne#unit@ au mutat adevărul lui Dumne$eu &ntminciună@ pent"u aceea i-a şi dat pe ei u#nezeu înt"u pati#i de oca"ă @6o#ani l& ;1-;;& ;;,.



<Patimi de ocară> sunt numite feluritele patimi curveşti Purtarea ere$iar*ilor era de$mă%a+polinarie era preacurvar, uti*ie era cu ose#ire ro#it patimii iu#irii de #ani, +rie era cumplit ddesfrnat

Cnd cartea lui de cntece, <"*alia>, a fost citită la primul Sinod cumenic de la 2iceea, PărinSinodului şiau astupat urec*ile, nevoind să audă cuvintele murdare din ea, ce nu puteau nicicnd &i treacă prin minte unui om evlavios <"*alia> a fost arsă Spre fericirea omenirii, toate exemplare

ei au fost nimicite; nea rămas numai mărturia istorică despre faptul că această lucrare era plină dun de$mă% crunt +semenea <"*aliei> sunt multe lucrări ale ere$iar*ilor din vremurile noi; &n ecumplita *ulă &mpotriva lui Dumne$eu este unită şi amestecată cu un de$mă% crunt, neomeneserici%i cei care niciodată nau au$it şi nau citit aceste roade ale iadului= 6a citirea lor, unirdu*ului ere$iar*ilor cu du*ul satanei devine limpede

re$iile, fiind fapte trupeşti, roade ale cu'etării trupeşti, sunt născocite de către du*urile că$utKFugi9i de e"eziile cele )ă"ă de u#nezeu& spune "#$ntul Ignatie 9eo#orul & Kcăci sunt născocia diavolului& a şa"pelui& începăto"ului "ăută9ii. 2u tre#uie să ne mirăm de asta; du*urile că$uteau co#ort din &năl%imea vredniciei du*ovniceşti şi au că$ut &n cu'etarea trupească mai mult dec

oamenii Oamenii au putin%ă să treacă de la cu'etarea trupească la cea du*ovniceascăQ du*urică$ute sunt lipsite de această putin%ă Oamenii nu sunt supuşi unei att de puternice &nruriricu'etării trupeşti, fiindcă &n ei #inele cel firesc nu a fost nimicit, precum &n du*uri, de cădere

!n oameni, #inele este amestecat cu răul, şi ca atare este netre#nicQ &n du*urile că$ute domneştelucrea$ă numai răul Cu'etarea trupească a do#ndit &n privin%a du*urilor de$voltarea cea mcuprin$ătoare şi deplină pe care o putea atin'e

Păcatul lor de căpetenie este ura &nverşunată fa%ă de Dumne$eu, ce se vădeşte printro &nfricoşătoa

şi necontenită *ulă &mpotriva 6ui le sau trufit &naintea lui Dumne$eu !nsuşiQ au prefăcsupunerea fa%ă de Dumne$eu, care este firească pentru $idire, &ntro ne&ncetată lucrare &mpotri6ui, &ntro ne&ncetată vrăAmăşie Din această pricină, căderea lor este adncă şi rana mor%ii veşnicu care sunt ele rănite este cu neputin%ă de tămăduit

Patima lor de căpetenie este trufiaQ ele au o monstruoasă şi prostească slavă deşartăQ află plăcere toate felurile păcatului, petrec necontenit &n acestea, trecnd de la un păcat la altul le se trăsc şi iu#irea de ar'int, şi &n &m#ui#area pntecelui, şi &n preacurvie 2eavnd putin%ă de a săvrşi păcatetrupeşti cu trupul, du*urile că$ute le săvrşesc cu &nc*ipuirea şi cu sim%ireaQ ele au &mpropriat finetrupeşti păcatele proprii trupuluiQ ele au de$voltat &n sine păcatele ce nu sunt proprii firii l

neasemuit mai mult dect pot fi acestea de$voltate &ntre oameni+ că$ut din cer, spune Proorocul despre *eruvimul că$ut, luceafărul cel ce răsărea diminea$dro#itusa pe pămnt "u ai $is &ntru cu'etul tău; în ce" #ă voi sui& deasup"a stelelo" ce"ului vpune scaunul #euL )i-voi ase#enea *elui p"eaînalt. Ia" acu# în iad te vei pogo"î şi în te#eliipă#ntuluiL )i-vei lepădat în #un9i ca un #o"t @Ds. 14& 1;-15& 1.

Du*urile că$ute, purtnd &n sine temeiul tuturor păcatelor, se străduiesc săi atra'ă &n toate păcatepe oameni, cu scopul şi cu setea de ai da pier$ării le ne atra' &n felurita desfătare a trupului, iu#irea de cşti', &n iu#irea de slavă, $u'răvindune &n culorile cele mai vii şi mai atră'ătoa



o#iectele acestor patimi le se străduiesc să ne atra'ă mai ales &n trufie, din care odrăslesc precuverde%urile din semin%e vrăAmăşia fa%ă de Dumne$eu şi *ulă &mpotriva 6ui

Păcatul *ulei &mpotriva lui Dumne$eu, care alcătuieşte mie$ul tuturor ere$iilor, este păcatul cel m'reu, care este propriu du*urilor că$ute şi alcătuieşte &nsuşirea lor cea mai aparte

Du*urile că$ute se străduiesc să acopere toate păcatele cu o mască plăcută, numită &n scrieri

ascetice ale Părin%ilor &ndreptă%iri le fac asta cu scopul ca oamenii să fie amă'i%i mai lesne, să &nvoiască mai uşor la primirea păcatului

6a fel fac ele şi cu *ula &mpotriva lui Dumne$eu; se străduiesc să o acopere cu nume măre%e, curetorică pompoasă, cu o filo$ofie elevată Cumplita armă sunt &n minile du*urilor ere$iile= le pierdut popoare &ntre'i răpindule fără ca acelea să #a'e de seamă creştinismul, &nlocuicreştinismul cu o &nvă%ătură *ulitoare, &mpodo#ind această &nvă%ătură uci'aşă cu numele creştinism purificat, adevărat, restaurat

re$ia este un păcat săvrşit, &n primul rnd, cu mintea +cest păcat, fiind primit de minte,

&mpărtăşeşte du*ului, se revarsă asupra trupului, spurcă c*iar trupul nostru, ce are putin%ă de a primsfin%ire din &mpărtăşirea cu *arul dumne$eiesc şi de a se spurca şi molipsi prin &mpărtăşirea du*urile că$ute +cest păcat este cu 'reu #ă'at de seamă şi anevoie priceput pentru cei care ncunosc #ine creştinismul, şi ca atare prinde lesne &n cursele sale simplitatea, neştiin%a, mărturisirnepăsătoare şi superficială a creştinismului

+u fost prinşi de ere$ie pentru o vreme Preacuvioşii -oanic*ie cel mare, 1*erasim de la -ordanal%i c%iva #ineplăcu%i lui Dumne$eu Dacă sfin%ii #ăr#a%i care şiau dus via%a numai şi numai c'riAa mntuirii nu au putut pricepe dintro dată *ula ascunsă su# o mască frumoasă, ce să m

spunem de cei careşi duc via%a &n 'riAi lumeşti, avnd despre credin%ă o concep%ie ne&ndestulătoarcu totul ne&ndestulătoare/

Cum să recunoască aceştia ere$ia aducătoare de moarte, dacă ea li se &nfă%işea$ă su# mas&n%elepciunii, dreptă%ii şi sfin%eniei/ -ată pricina pentru care o#şti creştine &ntre'i şi popoare &ntresau plecat lesne su# Au'ul ere$iei=

Din aceeaşi pricină este foarte anevoioasă &ntoarcerea din ere$ie la Ortodoxie, cu mult mai 'rdect &ntoarcerea din necredin%ă şi idolatrie re$iile care sunt mai aproape de ateism sunt mai lesnrecunoscute şi oprite dect cele mai pu%in &ndepărtate de credin%a ortodoxă şi ca atare, mai ascunse

!mpăratul roman cel &ntocmai cu +postolii, marele Constantin, ia scris o epistolă Sfntul+lexandru, patriar*ul +lexandriei, cel care la dat &n vilea' pe ere$iar*ul +rie, &ndemnndul &ncete$e cearta ce strica pacea din pricina unor cuvinte deşarte Prin aceste cuvinte pe caConstantin lea numit deşarte era tă'ăduită Dumne$eirea Domnului nostru -isus 0ristos, era nimiccreştinismul +stfel, şi &ntrun #ăr#at sfnt, rvnitor al dreptei credin%e, neştiin%a a fost amă'printro cursă a ere$iei pe care el nu a putut să o priceapă

re$ia, fiind păcat 'reu, păcat de moarte, se vindecă uşor şi *otărtor 5 ca păcat al min%ii pr

darea ei nefă%arnică, din toată inima, anatemei "#$ntul Ioan "cărarul a zis: K<)nta %ise"i



*ine sunt să"acii cu duul/ *ei ce duovniceşte se asea#ănă oa#enilo" să"#ani& )lă#nzsă"aci t"upeşte& ca"e nu au nici un avut? cei ca"e cu since"itate& din toată ini#a socot că nu anici un )el de calită9i duovniceşti şi #o"ale. acă )ac v"eun luc"u un& aceştia c"ed& plini ds#e"enie& că nu l-au )ăcut ei , ci a"ul lui u#nezeu& ca"e este cu ei @vezi l *o". 15& 18.

<#e"i9i sunt cei ca"e nu se îng#)ă& nu se înal9ă pe sine #ai p"esus de ni#eni& ci se socot #p"e=os dect to9i şi #ai "ăi dect to9i.

<#e"i9i sunt cei desp"e ca"e vo"eşte însuşi u#nezeu p"in gu"a p"o"ocului Isaia: <p"e cine vcăuta& )ă"ă nu#ai sp"e cel s#e"it şi lnd& şi ca"e t"e#u"ă de cuvintele $ele/ 'Is0 <</ ="merenia este cel dint$i lucrul cel mai însemnat şi de temelie/ e care îl cere Dumne!eu de noi> este rimul as/ rima verigă a lanţului de aur0 De ea este le'ată şi cea dea doua veri'ă;

Fe"ici9i cei ce plng& că aceia se vo" #ngia (.t :, 4)

*ei s#e"i9i plng cu uşu"in9ă? t"u)aşii nu plng niciodată pent"u păcate.

a" pent"u ce plng cei s#e"i9i/ *e lac"i#i sunt plăcute înaintea lui u#nezeu/ a"e toalac"i#ile sunt deopot"ivă/ Dar oamenii pln' deseori cu lacrimi de invidie, de răutate, de ură 2despre acest plns nenorocit vor#eşte 0ristosQ El vo"eşte de cei ce plng gndindu-se la #ul9i#păcatelo" pe ca"e le-au săv"şit& la g"eutatea lo" ca"e îi apasă& la vinovă9ia lo" înaintea lu#nezeu& la nev"ednicia lo". +ceasta este &ntristarea cea după Dumne$eu, de care vor#eşSfntul +postol Pavel &n a doua pistolă către corinteni (v M Cor E, 7J)

e p"e9 sunt înaintea lui u#nezeu şi lac"i#ile celo" ce nu pot îndu"a ned"eptă9ile lu#ii& ca"e cinuie şi su)e"ă t"ăind înt"e oa#eni înve"şuna9i în st"icăciunea şi des)"ul lo" , cum sa c*indreptul 6ot cnd trăia &n Sodoma



acă din ocii voşt"i vo" cu"ge ase#enea lac"i#i cu"ate& dacă su)letul nost"u va )i s)şiat dp"op"ia noast"ă nev"ednicie& de "ăutatea şi ned"eptatea lu#ii& atunci se va î#plini asup"a noastcuvntul lui >"istos: Fe"ici9i cei ce plng& că aceia se vo" #ngia. 0o" )i #ngia9i cu #a"veşnică #ngie"e la u#nezeu.

!n continuare care veri'ă vine/

Fe"ici9i cei lnzi& că aceştia vo" #oşteni pă#ntul (.t :, :)

*ine sunt aceşti lnzi& şi ce pă#nt vo" #oşteni ei/ Gine&n%eles că nu acest pămnt, )iindcă el

a"de cu toate luc"u"ile de pe el @v. ; 't. 3& 18& ci un alt pă#nt& unul nou: vo" #oşteni viaveşnică pent"u )aptul că în via9a lo"& în toate ale lo" s-au ase#ănat însuşi o#nului nost"u Iisu>"istos, *a"e ocă"t )iind& nu "ăspundea cu oca"ă? su)e"ind& nu a#enin9a& ci <e lăsa în şti"e*elui *a"e =udecă cu d"eptate 'l Pt0 =/ =?(0

"ericiţi cei care nu răspund la &i(nire cu &i(nire#

"ericiţi cei a căror inimă este moale ca ceara, nu tare precum piatra, aşa cum este inimcelor truaşi#

"ericiţi cei bl$nzi, iindcă bl$ndeţea este potrivnică truiei#

%lnde9ea este u"#a"ea să"ăciei duului şi a lac"i#ilo" cu"ate.

!n acest du* fericit se tre$eşte o nesă%ioasă foamete şi sete de dreptatea veşnică, de dreptatea cea m&naltă

Fe"ici9i cei ce )lă#nzesc şi însetosează de d"eptate& că aceia se vo" sătu"a '&t0 @/ (



C vo" a)la în via9a veşnică& în î#pă"ă9ia lui u#nezeu d"eptatea& ca"e este aşa de pu9ină ppă#nt.

Ia" cei ce însetează de d"eptate cunosc că g"eutatea ned"eptă9ii este înte#eiată pe ne#ilostivi"eoa#enilo" )a9ă de ap"oapele lo" C şi în ini#a lo" ia naşte"e o nouă ve"igă a lan9ului de au":

Fe"ici9i cei #ilostivi& că aceia se vo" #ilui (.t :, E)

!n continuare/ !n continuare ni sa fă'ăduit;

Fe"ici9i cei cu"a9i cu ini#a& că aceia vo" vedea pe u#nezeu (.t :, 8)

'e însuşi u#nezeu îl vo" vedea cei în a că"o" ini#ă nu este #u"dă"ie& nu este u"tă sc"oasă #inciună& cu"vie& cleveti"e& u"ă& ale că"o" ini#i sunt totdeauna liniştite& lndcu"ate. Aceşti )e"ici9i nu #ai pot vedea oa#eni ca"e se cea"tă şi se înv"ă=esc C ei devin )ăcătode pace.

Fe"ici9i )ăcăto"ii de pace& că aceia )iii lui u#nezeu se vo" ce#a (.t :, )

D#păcndu-i pe al9ii şi păst"nd pace cu to9i în ini#ile lo"& ei se î#pot"ivesc însă cu tă"ie "ăulusu)e"ind din această p"icină o"ice necazu"i. i cnd în ini#a o#ului lan9ul de au" se va lungi

aşa )el că o#ul va deveni în sta"e să p"i#ească liniştit& )ă"ă c"ti"e& cia" ucu"os p"igoanepent"u d"eptate& pent"u >"istos& el va auzi:

Fe"ici9i cei p"igoni9i pent"u d"eptate& că acelo"a este î#pă"ă9ia *e"u"ilo" (.t :, 7J)



i, &n fine, încununa"ea tutu"o" vi"tu9ilo":

Fe"ici9i ve9i )i cnd vă vo" ocă"î pe voi şi vă vo" p"igoni şi vo" zice tot cuvntul "ău î#pot"ivvoast"ă& #in9ind pent"u $ine. %ucu"a9i-vă şi vă veseli9i& că plata voast"ă #ultă este în ce"u"i (.:, 777M)

Iată unde înalţă acest s#$nt lanţ de aur3 în îmărăţia lui Dumne!eu/ în îmărăţia %erurilor0

Poruncile ec*iului "estament, date de Dumne$eu prin .oise pe muntele Sinai, priveau păcate'rosolane 5 iar aceste porunci cer de la noi cea mai &naltă desăvrşire Dar cui vor#esc eu despre cmai &naltă desăvrşire/ a"e nu sunt şi p"int"e ascultăto"ii de acu# oa#eni ce nu cunosc nial)aetul c"eştinis#ului& ca"e nu au )ăcut nici p"i#ul pas pe calea vi"tu9ii/

+sculta%i ce spunea marele arhiereu Ioan )ură de Aur turmei sale, cu care semăna%i &n muprivin%e; 0ăd că după %otez #ul9i t"ăiesc în #ai #a"e nepăsa"e dect cei încă neoteza9i şi nvădesc nici #ăca" un se#n de via9ă c"eştinească. Iată de ce nici în pia9ă& nici în ise"ică nu poate )ace deosei"e g"anică înt"e c"edincioşi şi nec"edincioşiL *"edinciosul t"euie să se vadnu nu#ai după da"& ci şi după via9a înnoită. *"edinciosul t"euie să )ie lu#inăto" şi sa"e a lu#Ia" dacă nu lu#inezi nici 9ie& dacă nu să"ezi p"op"ia put"eziciune& după ce să te #ai cunoaşte

că eşti c"edincios/ upă )aptul că te-ai scăldat în apele s)in9ite/ a" asta 9i se va )ace te#ei dpedepsi"e& căci #ă"i#ea cinsti"ii se )ace înt"u adaos de ce"ta"e pent"u cei ce nu vo" să t"ăiască cip v"ednic de aceasta. (u p"in cele p"i#ite de la u#nezeu t"euie c"edinciosul st"ălucească& ci p"in cele pe ca"e le aduce de la sine& şi p"in toate să se vădească: p"in u#lep"in p"ivi"e& p"in în)ă9işa"e& p"in glas. (u v"eau să spun că t"euie să luă# ocii lu#ii& ci ct"euie să ne aduce# la "nduială pe noi înşine sp"e )olosul celo" ca"e ne văd#

"& acu#& dacă înce"c să "ecunosc în tine c"eştinul , din toate pă"9ile te a"ă9i toc#ai pe dos cu# a" t"eui: că dacă v"eau să te "ecunosc după loc & te văd pet"ecndu-9i ziua la ale"gă"ile cai şi la spectacole şi în nelegiui"i& în adună"ile cele "ele din pia9ă şi în tovă"ăşia oa#enilost"ica9i? dacă v"eau să te "ecunosc după în)ă9işa"e & te văd #e"eu "znd cu o în)ă9işadez#ă9ată& ca o cu"vă "n=ită& ca o )e#eie pie"dută? dacă v"eau să te "ecunosc după aine & te văî#"ăcat ca un co#ediant? dacă v"eau să te "ecunosc după înso9ito"i& t"ăşti după tine pa"azi9i lingăi? dacă v"eau să te "ecunosc după vo"e & nu aud de la tine ni#ic sănătos& ni#ic de t"euin9



ni#ic )olosito" pent"u via9a noast"ă? dacă v"eau să te "ecunosc după "ană & aceasta #ai #aosndă î9i aduce.

<pune-#i& deci& după ce voi putea să te "ecunosc d"ept c"edincios& cnd toate cele spuse #înainte a"ată cu totul altceva/ a" ce zic eu c"edincios/ (u-#i pot da sea#a li#pede ni#ăca" că eşti o#: )iindcă atunci cnd dai din copite ca un #ăga"& î#pungi ca un tau"& necezi )e#ei ca un a"#ăsa"& te î#uii ca un u"s& î9i îng"aşi t"upul ca un cat"& eşti "anciunos ca

că#ilă şi "ăpito" ca un lup& te #nii ca un şa"pe& în9epi ca un sco"pion& eşti p"e)ăcut ca o vulppăst"ezi veninul "ăută9ii ca o năp"că& te "ăzoieşti î#pot"iva )"a9ilo" ca d"acul cel "ău , cu# vputea să te nu#ă" î#p"eună cu oa#enii )ă"ă să văd în tine se#nele )i"ii o#eneşti/ *ăci iatcăutnd să a)lu deosei"e înt"e cateu#en şi otezat& sunt în p"i#e=die să nu #ai a)lu deosei"nici înt"e o# şi )ia"ă. a" ce zic )ia"ă/ Fia"a a"e una dint"e aceste scăde"i& în ti#p ce tu su)ede toate& înt"ecndu-o cu doitocia. i nici nu ştiu de ce te-a# nu#it d"ac C căci d"acul nici nu"o ti"aniei pntecelui& nici nu iueşte avu9ia. Aşada"& dacă ai #ai #ulte scăde"i şi dect )ia"elşi dect d"acii& cu# să te nu#i# o#& ia spune-#i/ i dacă nu-9i pute# spune o#& cu# să

nu#i# c"edincios/ i C luc"u #ai "ău 5 av$nd o asemenea aşe!are rea/ nu ne g$ndim sluţenia su#letului nostru/ nici nu p"icepe# ct de u"t este@

-ată &nfricoşătoarele cuvinte ale marelui sfnt, cuvinte rostite cu o mie cinci sute de ani &n urmă, datt de proaspete şi acum= Oare nu sunt şi &ntre noi oameni pe care ele &i privesc/ Sunt, spre ruşinnoastră, şi &ncă nu pu%ini= *u# se poa"tă unii în ise"ică/ Se &mpin', se ocărăsc, se &nAură, osndesc, clevetesc De ce mai mer' aceştia la #iserică/ De ce spurcă locaşul sfnt cu pre$en%a lo

e ce s#intesc ini#ile cu"ate ale celo" pent"u ca"e o ase#enea p"o)ana"e e de neîndu"at/ după ce se înto"c de la ise"ică& ce )ac/ Dşi cinuie casnicii. Soacra rea &i otrăveşte $ilele nefericinore, pri'onindo, #lestemndo şi &nAurndo pentru orice fleac, o #ate, o alun'ă din casă, reuşeşsă o despartă de fiul ei, o aduce la sinucidere= Dar numai soacrele sunt aşa/ Sunt şi nurori, fii şi fiicare &şi alun'ă părin%ii şi socrii #ătrni din casă 6e'ea vec*e, a lui .oise, poruncea ca asemenoameni să fie omor%i cu pietre Ei sunt cu duul pe de-a-nt"egul depă"ta9i de %ise"ică.

+unt şi creştini mincinoşi care ură, mint, îşi strică proprii copii2

!n ăiat de unsp"ezece ani a )u"at un caiet la şcoală. 7"as la "ăspunde"e& a zis: Eu văd cu#a#a ia #e"eu că"uni de la vecina& şi a# c"ezut că aşa t"euie.



Dumne$eu +devărat, pentru cei ce &n via%a lor nu sau &mpărtăşit cu "rupul lui 0ristos şi cu Sn'e6ui, nu sau *rănit cu seva i%ei Dumne$eieşti

2u ştim ce &i aşteaptă, dar c"ed că soa"ta lo" va )i #ai pu9in a#a"ă dect cea a ne)e"ici9ilc"eştini #incinoşi: )iindcă din p"icina acesto"a& p"ecu# este sc"is& se uleşte nu#ele l

u#nezeu înt"u nea#u"i 31om# 4, 45. Is# 64, 67# !n%ele'e%i, vă ro', că nu putem trăi, numinducreştini, mai rău dect necredincioşii, ci suntem datori ca rin osteneală neîncetată să nă!uicătre atinge"ea vi"tu9ilo"& p"oslăvind p"in înt"eaga noast"ă via9ă nu#ele lui u#nezeu& pe ca"epu"tă#, luc"a"e în ca"e )ie ca să ne a=ute a"ul o#nului nost"u Iisus >"istos& a *ă"uia esslava şi stăpni"ea în vecii vecilo". A#in.

; #a"tie 1



"#$ntul *uca al %rimeei - %uv$nt la Duminica Ortodoxiei - Desre soarta ereticilor

Dn cea dinti u#inică a #a"elui 'ost& ca"e se nu#eşte u#inica 7"iu#)ului "todoBiei& <)n%ise"ică p"ăznuieşte întă"i"ea şi înte#einici"ea c"edin9ei o"todoBe& i"uin9a asup"a nu#e"oşile"etici osndi9i de cele şapte <inoade Ecu#enice.

ti%i că &ncă din vremurile apostolice au apărut o mul%ime de dascăli mincinoşi, al căror număr a tcrescut o dată cu scur'erea veacurilor Sau ridicat eretici care au strm#at sfnta credin%ă ortodox&nvă%nd mincinos despre Dumne$eirea Domnului nostru -isus 0ristos 5 şi mul%i au urmpă'nătă%ii lor, mul%i au pierit cu moarte veşnică

"oate acestea au fost pre$ise de către sfin%ii apostoli -ată ce spune "#$ntul Aostol Petru &n cea da doua pistolă so#ornicească a sa; a" au )ost în popo" şi p"o"oci #incinoşi& după cu# şi întvoi vo" )i învă9ăto"i #incinoşi& ca"e vo" st"ecu"a e"esu"i pie"zătoa"e şi& tăgăduind cia" p<tăpnul *e i-a "ăscu#pă"at& îşi vo" aduce sieşi g"anică piei"e? şi #ul9i se vo" lua dupînvă9ătu"ile lo" "ătăcite& şi din p"icina lo" calea adevă"ului va )i ulită (M Pt M, 7M) i "#$ntaostol Pavel &i prevenea pe creştinii din fes; tiu că după pleca"ea #ea vo" int"a înt"e voi luîng"ozito"i& ca"e nu vo" c"u9a tu"#a& şi dint"e voi înşivă se vo" "idica ă"a9i g"ăind învă9ătu"ăstăl#ăcite& ca să t"agă pe ucenici după ei 3"apte 48, 49-87#



!ncă de atunci, din vremurile apostolice, au &nceput despăr%irile de Giserica lui 0ristos 5 iar Domnnostru Iisus 2ristos a sus cu gura "a că Biserica treuie să #ie una3 i va )i o tu"#ă şi upăsto" (v -n 7J, 7479) i în "ugăciunea <a a"ie"ească El a st"igat căt"e 7atăl <ău: *a to9i )ie una& după cu# 7u& 'ă"inte& înt"u $ine& şi Eu înt"u 7ine& aşa şi aceştia în (oi să )ie una (7E, 7JM7)

Domnul a &nvă%at că Giserica tre#uie să fie una, l fiindui Cap şi Păstor 5 iar to%i dascălii mincinoşi ereticii cu putin%ă au nă$uit &ntotdeauna, ca nişte lupi răpitori, să se deose#ească de 0ristos şi răpească o parte a turmei lui, &nsetnd de stăpnire şi de cinstirea din partea lumii i sfşie Giserilui 0ristos Dn anul 1854& din p"icina p"eten9iilo" papilo" "o#ani la stăpni"e asolută %ise"ică& pe ca"e voiau s-o c"#uiască singu"i& %ise"ica Apuseană& catolică adică& s-a despă"de %ise"ica 6ăsă"itului / ai cărei #ii suntem noi0 Sfin%ii apostoli nu au practicat niciodată stăpnira#solută a unui sin'ur om &n Giserică; Giserica era crmuită so#orniceşte şi nimeni nuşi dădnumele de loc%iitor al lui 0ristos pe pămnt Ortodocşii au făcut totul pentru a pre&ntmpina ruptudar Domnul a &n'ăduito

În cel de-al CI4-lea veac a aărut un nou #ăcător de schismă/ +ute"& ca"e a supus uno"aznice şi sa#avolnice c"itici înt"eaga învă9ătu"ă a %ise"icii şi a "e)ăcut-o cu desăv"şi"e dup

cu# i s-a pă"ut lui că este nevoie 5 şi a apărut o nouă ere$ie, care a rupt cu desăvrşire succesiunapostolică; e"ezia lute"ană sau p"otestantă# După aceea a &nceput o necurmată &mpăr%ireprotestantismului &ntro mul%ime de secte şi de curente, căci *uther a dat tuturor adeţilor sdretul delin de a eBplica Evangelia după unul plac

O asemenea explicare fără călău$irea păstorilor de Dumne$eu rndui%i ai Gisericii navea cum să fie strm#ă iecare &n%ele'ea Gi#lia precum voia, precum &i dictau lipsa de educa%ie şi neputin

min%ii i acum protestantismul cuprinde un număr uriaş de secte

in păcate& şi în %ise"ica noast"ă a păt"uns în"u"i"ea acesto" e"ezii şi secte p"otestante# S'ăsit &n poporul nostru nu pu%ini oameni care au părăsit credin%a strămoşească şi au urmat sectarilprotestan%i +şa au apărut la noi ştundismul, #aptismul şi multe alte secte



Dn secte int"ă oa#eni neştiuto"i& neîntă"i9i în adevă"& şi îşi clădesc învă9ătu"a )iind păt"unşi dpati#a cea #ai g"ea& de cel #ai g"eu păcat: de păcatul satanic al t"u)iei. Ei înd"ăznesc o"ăznicie să c"itice "nduielile <inoadelo" Ecu#enice& po"uncile s)in9ilo" apostoli& învă9ătu%ise"icii "todoBe. Ei suun unei nimicitoare critici/ cu rostie şi ignoranţă/ întreaga Bilie/ t+oul 9estament/ alegnd din "#$nta "critură doa" locu"ile ca"e le gdilă iui"ea de sine t"u)ia şi "espingnd tot ce le cont"azice pă"e"ile p"econcepute0

"rufia şi adnca neştiin%ă stau la temelia sectelor "o%i tre#uie săşi amintească #ine lucrul acesenomenul sectar a &m#răcat la noi forme a#surde, revoltătoare prin prostia lor şi prin o#ra$nica ltă'ăduire a &ntre'ii &nvă%ături creştineQ despre unele dintre ele %ie şi ruşine să vor#eşti

(u pu9ini sunt sectan9ii ca"e tăgăduiesc u#nezei"ea lui Iisus >"istos# Spre ruşinea poporu

nostru, sau 'ăsit &n el oameni care, uitnd tot trecutul lui, to%i stlpii seculari ai vie%ii lui, uitnducredin%a ortodoxă, au &nceput să mărturisească credin%a evreiască 5 fiindcă sunt un şi" înt"eg secte iudaizante ca"e păzesc înt"eaga lege a lui $oise& cinstesc toate p"aznicele iudaice , se suppe sine şi &şi supun copiii tăierii &mpreAur şi devin din ruşi evrei -ată pnă la ctă nero$ie aAun' unsectan%i

"#$ntul Aostol Petru spunea &n cea dea doua pistolă so#ornicească a sa că cei neştiuto"i neîntă"i9i "ăstăl#ăcesc sc"ie"ile lui 'avel& ca şi pe celelalte <c"iptu"i& sp"e pie"za"ea lo" @v. ; 't. 1,.

-ată şi cuvintele "#$ntului Aostol Pavel; *u# vo" p"opovădui& de nu vo" )i t"i#işi/ (Bom 77:) SluAitorii Gisericii, ar*ierei şi preo%i, au fost trimişi la propovăduire; pe preo%i &i trimit ar*ierear*iereii au primit această autoritate de la apostoli, iar apostolilor lea poruncit să pască turma S

&nsuşi Domnul; *el ce vă ascultă pe voi& pe $ine $ă ascultă& şi cel ce se leapădă de voi& de $inse leapădă? ia" cel ce se leapădă de $ine se leapădă de *el *e $-a t"i#is pe $ine 3%c# ;8, ;<7#

Cuvintele acestea &i privesc nemiAlocit şi pe sectan%i, care nu ascultă de sluAitorii Gisericii şi astfel leapădă de &nsuşi Domnul -isus 0ristos şi de "atăl Ceresc, Care 6a trimis +epădndu-se Adevă"ul u#nezeiesc& sectan9ii au călcat po"uncile lui u#nezeu şi au lepădat 7aine%ise"icii& însuşindu-şi d"eptul de a p"opovădui. *u# vo" p"opovădui însă& dacă n-au )ost t"i#işi



(u e păcat #ai g"eu dect scis#ele şi s)şie"ile din %ise"ica lui >"istos. Aşa spuneau to9i #a"ie"a"i. -ată cuvintele s#inţitului mucenic %irian; H 'ăcatul celo" ca"e nu păst"ează uni"ea st"nsa legătu"ă cu %ise"ica nu se spală nici #ăca" cu sngele lo"& cia" dacă aceştia s-a" da psine la #oa"te pent"u #ă"tu"isi"ea nu#elui lui >"istos: vina cea de neşte"s şi g"ea a despă"9i"de %ise"ică nu se cu"ă9ă nici #ăca" p"in snge> -ar alt s#inţit mucenic ; Ignatie 9eo#orul 5 a $

aşa; H (u vă a#ăgi9i& )"a9ilo": cine u"#ează )ăcăto"ilo" de scis#e& acela nu va #oşteni î#pă"ă9lui u#nezeu>

ede%i ct de cumplit este păcatul sc*ismei şi al alcătuirii de secte, ct de cumplit este a te a#ate dla Giserica lui 0ristos şi a mer'e după sectan%i "#inţii aostoli ne-au revenit de numeroase o&n această privin%ă !n pistola către romani, "#$ntul Aostol Pavel spune; 0ă înde#n& )"a9ilo"& vă păzi9i de cei ce )ac dezină"i şi s#inteli î#pot"iva învă9ătu"ii pe ca"e a9i p"i#it-o. epă"ta9i-vde ei (Bom 79, 7E)

Domnul Iisus 2ristos a !is; Fe"i9i-vă de p"o"ocii #incinoşi& ca"e vin la voi în aine de oi& ia" pdinăunt"u sunt lupi "ăpito"i (.t E, 7:) Să şti%i, popor al lui Dumne$eu, că sectan9ii sunt )ă9a"nică vin punndu-şi #asca iui"ii şi s#e"eniei i sunt din caleafară de şire%i; linguşesc su9iauzul& )ac pe s)in9ii& "oesc oa#enii p"int"-o a#ăgitoa"e d"agoste şi aten9ie, &i atra' &n cursele lo

şi dacă aAun'e%i &n aceste curse ve%i pieri

"#$ntul Aostol Pavel c*eamă &n pistolele către tesaloniceni şi 'alateni; <ta9i neclinti9i şi 9inp"edaniile pe ca"e le-a9i învă9at )ie p"in cuvnt& )ie p"in epistola noast"ă (M "es M, 7:)Q cia" danoi sau un înge" din ce" v-a" vesti altă Evangelie dect aceea pe ca"e v-a# vestit-o& să )anate#a (1al l, 8)

'e to9i cei a)la9i în secte& ca"e s#intesc oa#enii cu învă9ătu"ile lo" #incinoase& apostolul 'aveldă anate#ei 5 şi urmnd cuvintelor lui, <)nta %ise"ică anate#atizează în u#inica 7"iu#)ul"todoBiei pe to9i e"eticii& pe to9i cei ce nu "ecunosc <inoadele Ecu#enice şi <)nta 7"adi9ie#

Să vă aduce%i aminte şi să şti%i că dacă cineva vă sminteşte şi vă atra'e &ntro sectă, ve%i fi supu

anatemei, veşnicului #lestem Ce poate fi mai 'roa$nic dect aceasta/ 2u ştiu Pot numai să vă ro



cum &i ru'a pe credincioşi şi Sfntul +postol Pavel, să vă păzi9i de aceşti "ăpito"i& să vă păzi9i de cce )ac scis#e& să nu vă duce9i niciodată la adună"ile lo"& căci alt)el va păt"unde în voi ot"ava lo*a de )oc te#e9i-vă de legătu"ile cu e"eticii& cu sectan9ii. Hine9i-vă de c"edin9a pe ca"e ne-o înva<)nta %ise"ică C de c"edin9a evangelică& de c"edin9a lui >"istos& de c"edin9a apostolească , şi va #ntui o#nul Iisus >"istos. A#in.

;5 #a"tie 1

"#$ntul *uca al %rimeei - %uv$nt la Duminica Ortodoxiei - Desre iconoclasm

Sfnta Ortodoxie, #iruind toate ere$iile, sa &ntărit pe veci

.ul%i &nvă%ători mincinoşi, făcători de sc*isme şi eretici, a cunoscut creştinismul, &ncepnd dvec*ime nele ere$ii 5 cum ar fi cele ale lui +rie, .acedonie, Dioscor, 2estorie şi cea iconoclas

5 au $'uduit Giserica veacuri &ntre'i le au adus Gisericii suferin%e nenumărate şi foarte 'remulţi au #ost mărturisitorii şi mucenicii care şi-au vărsat s$ngele pent"u adevă"ul "todoBieilupta cu aceşti &nvă%ători mincinoşi şi eretici .ul%i ierar*i mari au fost sur'*iuni%i, unii au fost c*alun'a%i de cteva ori de la catedrele lor 5 iar lavian, Patriar*ul de Constantinopol, a fost #ătut atde crunt la sinodul numit Htl*ăresc>, condus de către ereticul Dioscor, &nct a murit după trei $ile



Ere!ia iconoclastă a #ost una dintre cele mai cumlite a a &nceput &n timpul &mpăratului 6e-saurianul, care a fost &nscăunat &n anul E7E !n ale'erea lui cuvntul *otărtor la avut armata depindea de aceasta pe deantre'ul, iar &n armată erau nu pu%ini potrivnici ai cinstirii sfintelicoane Dorind să facă pe placul solda%ilor, 6eon a &nceput o pri'oană &nverşunată &mpotrivortodocşilor

+ceastă pri'oană a fost continuată de urmaşul lui, Constantin Copronimul Ce &nseamnă numeCopronim/ !n 'receşte Hcopros> &nseamnă Hexcremente> i necredinciosul &mpărat şia primnumele datorită faptului că &n timp ce era #ote$at a spurcat astfel apa Cei doi &mpăra%i suspomenau domnit mult timp şi au pricinuit Gisericii pătimiri foarte 'rele +u urmat la tron al%i &mpăraiconoclaşti, care au continuat reaua lor lucrare, sfşiind Giserica mai #ine de un veac

De nedescris sunt c*inurile pe care lea &ndurat atunci Giserica 5 mai ales mona*ii, care au apărat cea mai mare dr$enie cinstirea s#intelor icoane, &mpăra%ii iconoclaşti au &nc*is aproape toamănăstirile şi #isericile &n care se aflau sfinte icoane, transformndule &n depo$ite şi #a$e militar.ona*ii erau sc*in'iui%i 5 li se scoteau oc*ii, li se tăiau nasurile, li se spăr'eau capetele cu icoanCelor ce $u'răveau icoane li se ardeau de'etele pnă la car#oni$are pe ta#le din aramă &nroşite foc

2umai atunci cnd pe tronul Gi$an%ului sa suit îmărăteasa Irina, aceasta a reuşit 5 cei drepnumai pentru o vreme 5 să curme această pri'oană, să repună &n drepturi cinstirea sfintelor icoanesă adune, în anul 2& cel de-al şaptelea <inod Ecu#enic& ca"e a decla"at sole#n că cinsti"eicoanelo" este legiuită şi d"eaptă#

După ea sa &nscăunat un nou iconoclast 5 &mpăratul "eofil, &nsă ere$ia iconoclastă tot a fost $dro#

pnă la urmă, de către inecredincioasa îmărăteasă 9eodora +ceasta a convocat în anul 24; us)nt <inod ca"e a întă"it o dată pent"u totdeauna dog#a cinsti"ii icoanelo" # +cest Sinod a rosanate#a asup"a tutu"o" celo" ce înd"ăznesc să spună că cinsti"ea icoanelo" este încina"e la idoşi să ne nu#ească încinăto"i la idoli pe noi& c"eştinii o"todocşi #

<ectan9ii însă continuă luc"a"ea iconoclaştilo" şi în ziua de astăzi # 2u demult, &ntrun oraş dSi#eria doi #aptişti au intrat &n #iserică &n timpul sluA#ei şi au &nceput să %ipe &n 'ura mare, numind



i pe creştini &nc*inători la idoli, iar icoanele 5 idoli Oare aceasta nu e ne#unie/ Cum de cutea$ă să verse otravă de năprci prin 'urile lor pă'ne/ Spusele lor arată o adncă ne&n%ele'ere a celei da doua porunci din 6e'ea lui .oise; <ă nu-9i )aci cip cioplit şi nici un )el de ase#ăna"e a niunui luc"u din cte sunt în ce"& sus& şi din cte sunt pe pă#nt& =os& şi din cte sunt în apele dsu pă#nt? să nu te încini lo"& nici să le slu=eşti& că Eu& o#nul u#nezeul tău& sunt uu#nezeu gelos (-eş MJ, 4:) %e înseamnă această oruncă1 2oima ei este foarte limpede inter$ice oamenilor săşi facă idoli, inte"zice cinsti"ea luc"u"ilo" neînsu)le9ite în locu#nezeului *elui Adevă"at& după oiceiul vecilo" asi"o-ailonieni& egipteni& g"eci& "o#ani celo"lalte nea#u"i păgne#

'iptenii se &nc*inau taurului 0pis, se &nc*inau prosteşte maimuţelor, crocodililor, &ivinelor de telul Se &nc*inau soarelui şi lunii, făcndule Hasemănări>, adică ima'ini pictate şi cioplite +cestHasemănări>, acestor ima'ini ale dumne$eilor pe care şii născociseră 5 =aal, 0starte, >eus, 0poll

Hermes şi ceilalţi 5 ei se &nc*inau ca unor dumne$ei adevăra%i, &ncredin%a%i fiind că &n idoli trăiecei &nfă%işa%i prin ei Aceasta& înt"-adevă"& e"a încina"e la idoli # Esen9a încină"ii la idoli stă )aptul că p"in ea oa#enii se înto"c de la u#nezeu şi slu=esc d"acilo" # Din multele istorisiri despvie%ile #ineplăcutilor lui Dumne$eu ştim că &n mul%i idoli c*iar trăiau draci, pe care sfin%ii apostolicuvioşii &i i$'oneau prin ru'ăciune către Domnul

Oare cinstirea icoanelor are ceva &n comun cu &nc*inarea la idoli, o aminteşte cu ceva măcar p

departe/ Gine&n%eles că nu0 2oi nu ne facem dumne$ei din sfintele icoane, ci dnd cinstis)ntului cip& icoanei& dă# cinsti"e u#nezeului *elui Adevă"at& sau '"eacu"atei +ui $aicsau s)ntului zug"ăvit în ea# '"ivind s)ntul cip cu ocii t"upeşti& ne întoa"ce# ocduovniceşti căt"e cipul dinti& căt"e p"ototipul ei.

<)intele icoane& ase#enea <)intei <c"iptu"i& ne a#intesc de pe"soane şi înt#plă"i "eale# ao#nul şi u#nezeul nost"u Iisus >"istos& *ă"uia îi dă# cinste şi laudă p"in aceste i#agini& n

<-a înt"upat şi n-a t"ăit pe pă#nt& p"int"e noi& în "ealitate/ a"e n-a t"ăit pe pă#nt '"eas)n(ăscătoa"e de u#nezeu& a *ă"ei icoană a )ost zug"ăvită de căt"e <)ntul Evangelist +uca/ IEa a inecuv$ntat icoana cu ricina şi a !is3 H*u acest cip va "ă#ne pu"u"ea a"ul $eu>

tiu asta sectan%ii cei lipsi%i de minte/ Oare nau au$it cte minuni se fac prin icoanele Preasfint2ăscătoare de Dumne$eu/ Dar icoanele sfin%ilor lui Dumne$eu, pe care l &nsuşi ia proslăvit/ Oaima'inile lor nu propovăduiesc cu cea mai mare putere măreţia nevoinţei lor/ care a roslăv



uterea lui Dumne!eu1 a"e nu ne-au învă9at şi nu ne înva9ă ei să ne încină# nu#ai lu#nezeu şi să t"ăi# după voia +ui/ Oare pot fi numite idoli lucruri cum sunt icoanele acestea/ atunci, iată ct de pă'ne sunt 'urile care cutea$ă să le numească pe ele idoli, iar pe noi&nc*inători la idoli= "ă tacă necredincioşii/ #iindcă s#$ntul "inod a toată lumea a rostit asulor anatemă0 +minti%ivă acest lucru şi teme%ivă 5 teme%ivă ca nu cumva să fi%i cu cei asupcărora a fost rostită anatema la cel deal şaptelea Sinod a toată lumea, care a &ntărit definitiv credinortodoxă, călcnd şi ruşinnd toate ere$iile şi sc*ismele

.ult timp sa scurs de la ultimul Sinod cumenic 5 mai mult de un mileniu De atunci nau mai fo&n Giserică Sinoade cumenice De ce/ Din motive politice, deoarece convocarea lor na mai fost putin%ă ste &nsă ca$ul să ne m*nim prea mult pentru că nu mai sunt Sinoade cumenice/ 2fiindcă p"i#ele şapte <inoade Ecu#enice au )ăcut tot ce t"euia )ăcut pent"u călca"ea tutu"e"eziilo" şi pent"u întă"i"ea deplină a c"edin9ei o"todoBe.

e%i spune poate; HDar pnă &n $iua de astă$i apar o 'rămadă de ere$ii şi sc*isme noi, aparmul%ime fără număr de secte> Da, aşa este, &nsă toate aceste e"ezii şi scis#e nu aduc ni#ic no)a9ă de vecile e"ezii şi scis#e. Ele "epetă şi dezvoltă ideile e"eticilo" din veci#e , care au fost desăvrşire răsturnate şi pe deplin do#orte de către cele şapte Sinoade cumenice Ca atare, ne esde aAuns marea &n%elepciune pe care o avem &n &nvă%ătura lor

-ată de ce spunem că Ortodoxia a fost &ntărită definitiv la cel deal şaptelea Sinod cumenic, astă!i este o !i de mare solemnitate şi ucurie/ căci este !iua în care Biserica a r$nduit să înalţe mulţumită lui Dumne!eu entru întemeinicirea Ortodoxiei 0aide%i să ne unim şi noiaceastă laudă, la această ru'ăciune +min

;, #a"tie 1



+stfel, prin Cruce, prin suferin%ă, a aAuns tl*arul cel &n%elept să creadă &n 0ristos Cel răsti'nitcum se spune, a cre$ut spre cunoaşterea teolo'iei -ar cnd Domnul ia iertat păcatele, acesta 6cunoscut &n l pe &nsuşi iul lui Dumne$eu, a &n%eles că Omul +cela care $ace spn$urat fără slavşi &n necinste este slăvitul &mpărat al slavei, a &n%eles că +cela Care pare acum sla# şi neputincieste &nsuşi +totputernicul iditor şi Stăpnilor al &ntre'ii lumi +şadar, tla"ului spnzu"at pa"tea d"eaptă i s-au descis ocii #in9ii& ocii su)letului& şi a a=uns la aceasta p"in pocăin9

p"in s#e"enie.6a fel şi 0ristos Sa smerit pe Sine mai mult dect to%i oamenii, Sa umilit pentru ca astfel să ştearşi să nimicească păcatul mndriei lui +dam 6a fel şi tl*arul, cunoscnduşi cu smerenie păcatel-a cerut Domnului iertare şi, &n acest fel, Domnul - Sa arătat &n toată slava Sa

-ar celălalt tl*ar, spn$urat &n partea stn'ă LN, 6a *ulit tot timpul, 6a *ulit pentru că recunoştcă e păcătos, criminal, că a &ncălcat şi le'ile omeneşti, şi pe cele dumne$eieşti, dar nu voia să pocăiască, nu voia să se smereascăQ şi *ulea tocmai le'ile pe care le &ncălcase, &l *ulea pe &nsu6e'iuitorul, Cel Care a dat le'ile firii, Care a pus &n oameni conştiin%a, după care ei &şi scriu le'i

lor omeneşti, c*iar dacă acestea nu sunt &ntotdeauna &n acord cu eaQ 6a *ulit şi a continuat să*ulească, pnă cnd povara *ulei ia co#ort sufletul &n iad

Iată cele două căi ca"e stau înaintea oa#enilo". Dn )a9a noast"ă stă *"ucea o#nului& cea via9ă dătătoa"e. Domnul a sus3 *ine v"ea să vină după $ine să-şi ia c"ucea şi să-#i u"#e$ie.

Dncot"o să #ea"gă/ +a început& p"in su)e"in9e& aşa cu# a su)e"it şi >"istos& ia" apoi va #e"ge c>"istos şi în î#pă"ă9ia *e"ească& unde o#nul Iisus >"istos stă pe 7"onul <ău. (u este altă ca

dect să #e"ge# pe u"#ele o#nului.i tl*arul spn$urat &n partea dreaptă 6a cunoscut pe Dumne$eu şi 6a urmat cu sufletul Desi'unu putea atunci să se transforme printrun miracol, nu este nevoie de aceasta, ci a mers cu sufletdupă Domnul, 6a recunoscut &n l pe Dumne$eu, Care Sa smerit pentru mntuirea oamenilor,Ltl*arulN sa smerit, şia cunoscut păcatele şi, &mpreună cu 0ristos, a mers &n Bai

Dn )a9a noast"ă se a)lă căile celo" doi tla"i. 'e ca"e cale vo# #e"ge/ Dntotdeauna o#eni"eau"#at o cale sau alta. Crucea Domnului a fost ispită pentru iudei, iar pentru elini, adică pentpă'ni, ne#unie Cum te po%i &nc*ina unei unelte de umilire, unui instrument de tortură/ i

&n%ele'eau că prin acest instrument Domnul a i$#ăvit &ntrea'a omenire de &mpără%ia diavolului, &mpără%ia păcatului, de moartea cea veşnică

i pentru iudei a fost sminteală Crucea Domnului, căci ei doreau săl vadă pe .esia al lor ca pe u&mpărat al slavei, ca pe un &mpărat pămntesc, care să &nal%e neamul iudeu i astfel, Crucea pe caera răsti'nit 0ristos era o ispită pentru ei Sminteală şi ne#unie părea răsti'nirea lui 0ristosQ cum nspune Sfntul +postol Pavel, iudeilor sminteală, elinilor ne#unie, ia" pent"u noi este >"istopute"ea şi în9elepciunea lui u#nezeu. -ată cum ceea ce unora lea fost spre pieire altora lea fospre mntuire



*"ucea o#nului îi î#pa"te pe oa#eni în două catego"ii. +stfel, unii au cre$ut &n 0ristos, iar alsau &mpiedicat de piatra de poticnire şi au pri'onit Giserica lui 0ristos, "rupul lui 0ristos, al cărCap este &nsuşi Domnul -isus 0ristos %ise"ica lui >"istos este 7"upul lui >"istos& El însuşic"#uieşte şi cu 7"upul şi cu <ngele <ău du#nezeiesc îi "ăneşte pe c"edincioşi& pe )iii %ise"ic<ale& aşa că t"euie să )i# şi noi una cu >"istos& şi cu t"upul nost"u& şi cu duul. (e uni# ct"upul cu >"istos p"in du#nezeieasca î#pă"tăşanie şi t"euie să ne alipi# su)leteşte de El şi său"#ă# nu#aidect po"uncile.

Cu to%ii păcătuim, dar unii păcătuiesc şi se căiesc, iar al%ii *ulesc toate poruncile pe care le &ncalc+şa a fost şi &n vec*ime, cnd +rie şi al%i eretici au respins do'mele Sfintei GisericiQ adesea sufereatunci credincioşii Sufereau credincioşii pe vremea conducătorilor nele'iui%i care &i trimiteau exilQ astfel, Sfntul +tanasie cel .are, din cei patru$eci şi şapte de ani de episcopat, două$eci de aa petrecut &n sur'*iun i al%i episcopi tot aşa au suferit pentru adevăr, au suferit şi mul%i credinciocu toate acestea, &n cură%ia Ortodoxiei, ei sau mntuit şi au desc*is por%ile vie%ii veşnice, por%i&mpără%iei Cereşti +desea #iruiau necredincioşii, adesea &mpilau Giserica lui 0ristos, dar apoi venea vremea pieirii şi a căderii, şi sufletele lor erau trimise nu spre &mpără%ia Cerească, ci spc*inurile veşnice, &n '*eenă, la fel cum odinioară 0ristos a trimis &n iad sufletul lui -rod şi pe

altora, care voiau săi ia via%a

Dn )a9a noast"ă se a)lă calea #ntui"ii sau calea pie"ză"ii. De Cruce sau &mpiedicat şi creştiniivremea luptelor iconoclaste, cnd &ncepuse pri'oana sfintelor icoane, cnd au &nceput să fie distruşi alte odoare, printre care şi Crucea Domnului i era vor#a de cei care se numeau pe sindreptcredincioşi, #a se socoteau şi ortodocşi +stfel, o sută cinci$eci de ani a domnit ere$iconoclastă, pnă cnd, &n sfrşit, a fost sfărmată definitiv

Dn ziua %i"uin9ei "todoBiei să"ăto"i# i"uin9a lui >"istos asup"a iconoclas#ului şi asup

tutu"o" diavolilo". *"ucea o#nului i-a despă"9it pe c"edincioşi de nec"edincioşi& pe cei ca#e"geau pe calea #ntui"ii de cei ce #e"geau pe d"u#ul pie"ză"ii.

6a fel respin' Crucea Domnului şi iconoclaştii de astă$i 5 protestan%ii şi al%ii, care respin' sfinteicoaneQ ei sunt 'ata să accepte &n casele lor orice repre$entări frumoase ale evenimentelevan'*elice, &nsă nea'ă cinstirea sfintelor icoane, ca"e ne aduc a#inte că #ntui"ea se dondeşpe o cale anevoioasă& pe o cale îngustă pe ca"e a #e"s însuşi o#nul Iisus >"istos& pe calluptei cu păcatele şi cu viciile noast"e& pe calea postului şi a "ugăciunii. +ceasta nu recunosc cce doresc să vadă &n creştinism doar ceva ro$ şi splendid, prin care se poate aAun'e la fericirea cveşnică fără nici o silin%ă, fără nici o &ncordare, fără nici un fel de luptă cu propriile păcate i me

pe drumul pe care a mers tl*arul spn$urat dea stn'a; ei tă'ăduiesc toate le'ile pe care lea dDomnul cu 'ura Sa, care ia trimis pe apostoli să le propovăduiască &n &ntrea'a lumeQ ei tă'ăduiescrierile şi rnduielile pe care Sfnta Giserică Ortodoxă le păstrea$ă cu sfin%enie

i iată că prin Cruce unii se mntuiesc spre cunoaşterea teolo'iei, spre cunoaşterea +devărulveşnic, iar al%ii, prin povara *ulei, se co#oară la c*inurile iadului +ceastă cale lar'ă se află &n fanoastră, a ortodocşilor, şi există şi aici ispite carei despart pe credincioşi, dacă ei vor şi doresc mear'ă pe calea pe care lea arătato 0ristos



*u to9ii păcătui#& cu to9ii încălcă# po"uncile lui >"istos şi legile <)intei %ise"ici& da" unii s"ecunosc păcătoşi din p"icina căde"ii lo" şi se căiesc de g"eşelile lo"& ia" al9ii& în loc de aceast"esping înseşi legile şi nu voiesc să li se supună& spun că aceste legi s-au învecit& că nu #ai esnevoie de legi& că noi a# )i #ai deştep9i dect cei ca"e au dat legile %ise"icii& pe ca"e însuo#nul >"istos le-a dat p"in apostolii şi a"ie"eii <ăi. Iată cele două căi ca"e se a)lă în )avoast"ă: calea tla"ului în9elept şi calea tla"ului ca"e& p"in pova"a ulei& s-a coo"t în iad.

"ot &n fa%a noastră se află acum şi acele opere nemuritoare i Liconoclaştii de astă$iN sunt 'ata accepte ima'inile dacă sunt #ine pictate, dacă sunt frumoase şi desfată privirea, al%ii cinstesc aceicoane &n care sfin%ii sunt repre$enta%i &n suferin%ă, unde sunt &nfă%işate nevoin%ele lor muceniceşposturile şi ru'ăciunile lor şi diverse lucruri neplăcute la suprafa%ă, dar frumuse%ea lăuntrică se ve&n aceste ima'ini sfin%ite +ceasta este, fra%ilor, calea celor doi tl*ari nii doresc mntuirea, aldoresc doar desfătarea &n lumea aceasta şi, cnd nu o primesc, *ulesc le'ile care sunt date pentmntuirea noastră

i acum pot apărea &ntre noi diverse separări Dar &ntruct le'ile Gisericii lui 0ristos sunesc*im#ătoare, creştinul tre#uie să se supună le'ilor şi rnduielilor Gisericii, indiferent de felul

care al%ii se raportea$ă la ele, indiferent dacă societatea este #inevoitoare sau ostilă fa%ă de ele *ce-i sunt c"edincioşi lui >"istos îl u"#ează pe calea acelo" legi& pe calea "nduielilo" păzite cs)in9enie de <)nta %ise"ică. -ar cei ceşi doresc &nlesniri fără măsură şi #ucurii &n lumea aceaspămnteană, care va pieri mai devreme sau mai tr$iu, aceia preferă alte le'i, nu pe cele aGisericii, ci pe cele care le permit să trăiască aşa cum vor şi să 'ndească după #unul lor plac, săaşe$e voia lor proprie deasupra du*ului Gisericii 5 du* dat de &nsuşi Domnul Dumne$eu 5 şic*eamă şi pe al%ii să le urme$e calea

ste posi#il, fra%ilor, ca &n curnd iarăşi să ave%i parte aici de tul#urări, şi unii dintre voi să vă c*em

să mer'e%i pe calea tă'ăduirii le'ilor sfinte şi să vă supune%i numai le'ilor stăpnirii omeneş"eme%ivă de această cale= "eme%ivă de calea pe care a mers tl*arul din stn'a, căci prin pova*ulei, prin povara *ulirii lui 0ristos, sa dus la moartea cea veşnică Cei ce *ulesc le'ile Gisericii*ulesc pe 0ristos &nsuşi, Care este Capul Gisericii, căci le'ile Gisericii sunt date de Du*ul Sfnprin apostoli -ar le'ile locale sunt &ntemeiate pe aceleaşi le'i, pe le'ile şi pe canoanele Gisericii <nu ne c"ede# #ai în9elep9i ca a"ie"eii ca"e au "nduit p"avilele %ise"icii& să nu ne socoti# #aînvă9a9i. *i să st"igă# s#e"i9i& î#p"eună cu tla"ul cel în9elept: 'o#eneşte-#ă& oa#ne& întî#pă"ă9ia 7a.

Bu'a%ivă pentru iertarea păcatelor Dacă ne &ndepărtăm de le'ile Gisericii, dacă le &ncălcă

necontenit, ru'a%ivă ca Domnul să ne miluiască şi, &mpreună cu tl*arul, să ne ducă &n &mpără%Cerească +tunci nu vom mer'e pe calea pe care a mers tl*arul nele'iuit, care a rămas nele'iupnă la sfrşit şi sa co#ort &n '*eenă 5 de care să ne i$#ăvească Domnul pe to%i +min

<). Ioan $aBi#ov '"edici şi Dnd"u#ă"i uovnice

Ed. <opia& %ucu"eşti& ;8



%uviosul Iustin Poovici - Predică la Duminica Ortodoxiei '<@(3 FAcesta eşti tu0 Ia aminte

omule/ cum trăieşti7 +u sluţi chiul lui Dumne!eu din su#letul tău şi nu-* răni e 2ristos

Icoana lui u#nezeu

+stă$i este Sfnta Duminică a Ortodoxiei, Sfnta Duminică a slavei omului@ +stă$i GiseriOrtodoxă ne descoperă &ntrea'a taină a omului Ce este omul, cine este omul/ Ce sunt eu, ce eşti tce este fiecare dintre noi/ i răspunde Sfnta Giserică; #ul este #ă"e9ie du#nezeiască ppă#nt. De o#icei, oamenii consideră că măre%ia &mpărătească este mai presus dect toate de pămnt 2u= .ăre%ia dumne$eiască este mai presus dect orice măre%ie omenească pe acest pămn

Astăzi& ise"ica& p"oslăvind această #ă"e9ie du#nezeiască a o#ului C de )apt ce p"oslăveşt'"oslăveşte icoana vie a lui u#nezeu în această lu#e C îl p"oslăveşte pe o#. *ăci su)let

o#ului este de la u#nezeu& su)letul este cipul lui u#nezeu în o#& icoana lui u#nezeu îo#& ia" t"upul C "a#a di#p"e=u"ul acestei s)inte icoane. Acesta este o#ul. 'e acest o# îl cinsteşşi îl p"oslăveşte %ise"ica. Acesta eşti tu. #ul este icoana vie a lui u#nezeu în această lu#eaceasta este 0estea cea %ună a acestei #a"i şi s)inte u#inici.

ti9i oa"e de ce <)nta u#inică de astăzi a )ost aleasă ca să"ătoa"e a "todoBiei/ 'ent"u acecă în p"i#ăva"a anului 243& inec"edincioasa şi <)nta î#pă"ăteasă 7eodo"a a convocat un sinola *onstantinopol& ca"e a "estailit cultul s)intelo" icoane& p"oslăvind i"uin9a asup"a e"eticiloiconoclaşti. Ia" în ziua de 11 #a"tie 243& cnd %ise"ica p"ăznuia p"i#a u#inică a 'ostul



$a"e& s-a des)ăşu"at o i#punătoa"e p"ocesiune cu s)intele icoane& pu"tate de cle" şi de suii#pe"ială& pe ca"e le-au aşezat în ise"ica din <o)ia. '"i#a u#inică a 'ostului $a"e esnu#ită de atunci u#inica "todoBiei. O sută două$eci de ani de stăpnire iconoclastă şi pă'nau inter$is icoanele, leau distrus, leau ars, leau călcat &n picioare Giserica sa luptat prin ierar*ei dreptcredincioşi, prin preo%i şi popor Dintre ei au pierit, au fost &nc*işi &n temni%ă, dar Giserinu sa lepădat de sfintele icoane

+tunci cnd Dumne$eu Sa po'ort &n această lume, Domnul 0ristos, l a devenit vi$i#il pentnoi, oamenii Dumne$eu Sa făcut vă$ut i privindu6, noi, de fapt, !l privim pe Dumne$eul ciu El este *ipul viu al lui u#nezeu în lu#e& Icoana lui u#nezeu în lu#e @*oloseni 1&15i apărnd această -coană vie a lui Dumne$eu &n această lume, Giserica Ortodoxă a reuşit săl apepe om, a reuşit săl apere pe 0ristos ca om l, Dumne$eu fiind, a devenit om, ca să ne transmnouă, oamenilor, -coana lui Dumne$eu, -coana vie a lui Dumne$eu pe care noi am acoperito cu tipăcatelor şi a patimilor, am slu%ito, am $'riato prin toată via%a noastră &ntinată Domnul a co#or&n această lume, a devenit om, aşa cum se spune &n minunatele cntări şi ru'ăciuni, ca să &nnoiasC*ipul Său &n om, să &nnoiască -coana Sa &n om, care a fost pn'ărită de patimi, pn'ărită de viciinoastre, stricată de păcatele noastre, &nct omul a devenit slu%ire a -coanei lui Dumne$eu i

po'ornduSe &n această lume ca o curată, preacurată -coană a lui Dumne$eu, că Dumne$eu a arăce este omul, ce este omul desăvrşit cum tre#uie să fie omul &n această lume

*ăci ce însea#nă să )ii Icoana lui u#nezeu& să )ii *ipul lui u#nezeu/ +ceasta &nseamnfrate; noi avem minte, iar mintea este c*ipul voii lui Dumne$eu &n noiQ avem sim%ire, avem inimăaceasta este c*ipul lui Dumne$eu &n noiQ vie%uim &n această lume 5 aceasta este c*ipul vie%uidumne$eieştiQ suntem ca icoane nemuritoare ale lui Dumne$eu acesta este c*ipul nemuridumne$eieşti i Dumne$eu nea creat asemenea c*ipului Său, ca să vie%uim &n această lume &ntl, ca mintea noastră totdeauna să cu'ete; Ia a#inte de unde eşti& tu eşti de la u#nezeu& să

gndu"i cu"ate& gndu"i du#nezeieşti. Atunci voia noast"ă este sănătoasă şi desăv"şită& cnd întoa"ce căt"e voia lui u#nezeu& căt"e o"iginea sa. <i#9i"ea noast"ă este cu"ată& sănătoasă& esdu#nezeiască& dacă se călăuzeşte după si#9i"ea du#nezeiască.!n această lume, noi purtăm, de fapt, o luptă ne&ncetată, o luptă pentru -coana lui Dumne$eu care află &n sufletul nostru Cine o fură de la noi/ "o%i iconoclaştii, to%i potrivnicii icoanelor, iar primiconoclast este păcatul Păcatul nu !l suportă pe Dumne$eu, nu !l vrea pe Dumne$eu nici &n om, ni&n lumea dimpreAurul său -ar &n păcat iconoclastul principal este satana, &mpreună cu &n'erii sădiavolii cei &ntuneca%i i sunt aceia care ne fură sufletele noastre, care aruncă păcate &n sufletenoastre şi acoperă C*ipul lui Dumne$eu care este &n noi Cu catranul cel ne'ru al păcatelor spoieC*ipul lui Dumne$eu din sufletele noastre i omul, dacă trăieşte &n păcate fără să se pocăiasc

dacă nu se luptă &mpotriva păcatelor sale, dacă rămne &n ele, dacă nu le spovedeşte, ce rămne dsufletul său/ C*ipul lui Dumne$eu rămne cu totul mnAit de vicii care răspndesc du*oare, patimi şi de moarte, &nfricoşătoare ima'ine, cumplită ruşine=

!n această lume, noi suntem, frate, la luptă, mereu &n luptă 2iciodată nu &ncetea$ă această luptă 2există &mpăcare &ntre om şi diavol, nu există &mpăcare &ntre om şi păcatDiavolul alear'ă &n Aurfiecăruia dintre noi căutnd ca să o sc*imonosească, să &ntine$e, să distru'ă, să nimicească -coanlui Dumne$eu, Care este &ntru noi, ca săl poată purta pe om după voia lui cea demonică şi ne#unăsăl &nfunde &n iad De aceea &n van'*elie au$im de attea ori din 'ura .ntuitorului; '"ivegea

p"ivegea9i asup"a su)letelo" voast"e @$atei ;4& 4;? ;,&41. <u)letul este #ă"e9ia du#nezeias



înt"u tine& #ă"i"ea du#nezeiască. Aceasta este cea #ai de sea#ă valoa"e pe ca"e o ave9i? cea #de sea#ă valoa"e după u#nezeu& în toate lu#ile& este su)letul o#ului. Ia a#inte ce )aci csu)letul tău El este ne#u"ito" şi veşnic. !nde va #e"ge su)letul tău depinde de tine: va #e"goa"e& în veşnică D#pă"ă9ie a *e"u"ilo" sau în întune"icul veşnic& în iad C depinde de lie"a voie.

-a aminte cum trăieşti= tii cine eşti; măre%ia dumne$eiască &n această lume !%i cunoşti vrednic

trăieşte potrivit cu ea -ar pe aceasta &ntotdeauna o pă$eşte numai Domnul 0ristos, Sfnta SGiserică şi toate sfintele puteri pe care l i lea dăruit -ată, Domnul ia dăruit Gisericii toamiAloacele şi puterile, pentru ca să păstrăm &ntru noi această măre%ie dumne$eiască şi să o sporipnă la cea mai &naltă măsură 2ea dăruit Sfintele "aine şi sfintele virtu%i

-ată, ce este sfntul post= <)ntul post este cu"ă9i"ea su)letului& cu"ă9i"ea icoanei din su)let no"oiul păcatelo"& de s#ogul pati#ilo"& de #lul viciilo"& dacă o#ul voieşte cu since"itate să-cu"ă9ească su)letul înaintea lui u#nezeu& să cu"ă9ească icoana su)letului său ca"e este cu tot#n=ită şi cel #ai adesea st"icată de păcate. Domnul ia rnduit Sfintei Sale Giserici sfntul popentru ca &n cursul postului să ne cură%im de orice &ntinăciune, să cură%im acest c*ip dumne$eies

această icoană a lui Dumne$eu din noi, pe care am pătato

+poi, "ugăciunea este "ecunoaşte"ea a=uto"ului lui u#nezeu& a lu#inii ce"eşti ce se pogoa"ă su)letul nost"u întunecat& pent"u a scoate ezna întunecată a păcatelo" din icoana su)letelnoast"e. *e este iui"ea evangelică/ *e este #ilostenia& ce este lnde9ea& ce este s#e"enia7oate acestea sunt pute"i du#nezeieşti& s)inte vi"tu9i evangelice pe ca"e ni le-a dă"uit o#n>"istos& ia" %ise"ica ni le dă"uieşte şi ni le "eco#andă ca să ne cu"ă9i# su)letele de păcate şi zug"ăvi# icoana& icoana lui >"istos în su)letele noast"e.

Culmea a toate este atinsă prin Sfnta !mpărtăşanie Sfnta !mpărtăşanie prin care fiecare dintre nne &mpărtăşim 5 cu Cine/ Cu !nsuşi Domnul 0ristos= Căci în <)nta D#pă"tăşanie )ieca"e c"eştDl p"i#eşte pe u#nezeu înt"eg& Dl p"i#eşte pe #inunatul o#n >"istos& p"i#eşte înt"egul <ăAdevă" veşnic& înt"eaga <a "eptate veşnică& p"i#eşte înt"eaga <a 0ia9a veşnică.

e aceea& )"atele #eu& <)nta D#pă"tăşanie este cel #ai înse#nat eveni#ent în via9a )iecă"c"eştin& cel #ai i#po"tant. '"in ea tu p"i#eşti neşti"it ne#u"i"ea lui >"istos în su)letul tău& p"i#eşti pe El înt"eg& p"i#eşti Evangelia <a înt"eagă. -a aminte cum trăieşti, pnă &n $iua astă$i 2u slu%i c*ipul lui Dumne$eu din sufletul tău şi nu6 răni pe Domnul 0ristos, Care prSfnta !mpărtăşanie a intrat &n sufletul tău 2u- &mpleti prin păcatele tale cunună de spini &n Aur

capului 2u- intina minunatul şi Sfntul Său C*ip cu tina păcatelor tale, cu smo'ul patimilor tale aminte cum trăieşti= Dacă pnă astă$i %iai &n'ăduit orice păcat, fie că ai furat, fie că ai săvradulter sau ai fost iu#itor de ar'int sau ai avut 'nduri necurate &n sufletul tău, osteneştete ca ptoate acestea să le respin'i

"u !l săru%i pe Domnul 5 ce răspundere, ce lucru &nfricoşat= tii, fiecare nou păcat al tău estepalmă peste Sfntul Său C*ip, fiecare păcat al tău este o lovitură de moarte &n icoana vie din suflettău Sinucidere este aceasta "eai &mpărtăşit, ai devenit purtător de 0ristos, teai &ndreptat, %i&ndreptat via%a 2u &n'ădui &n nici un fel ca aceste dorin%e să te ucidă 1ndurile cele rele ad

tul#urare; luptăte &mpotriva lor, nu te lăsa stăpnit de rău Giruie răul cu #inele= Giruiel pe diav



cu aAutorul lui Dumne$eu= *u u#nezeu sunte# pute"nici& nu#ai î#p"eună cu u#neze@'sal#ul ,8&1;. +ltfel, fără l, oamenii sunt molii şi ploşni%e, pe care diavolul le &mprăştie un'*ia de la de'etul mic (oi sunte# pute"nici nu#ai î#p"eună cu o#nul >"istos. i Estăpneşte asup"a vie9ii noast"e& asup"a înt"egii vie9i de pe pă#nt.

Fie ca El să ne cu"ă9ească de tot păcatul& de o"ice pati#ă& să ne izăvească de o"ice diavol& do"ice #oa"te& ca şi noi să )i# pe pă#nt& cu adevă"at& icoane vii ale lui u#nezeu& ca o#ul să )

#ă"e9ie du#nezeiască pe pă#nt. Omule, frate= 2u uita niciodată că eşti un mic dumne$eu &n facere= !n facerea fiin%ei tale ai icoavie a lui Dumne$eu -a aminte cum trăieşti, ia aminte ce faci cu icoana lui Dumne$eu care este tine -a aminte, omule= Omule= Omule= Căci, via%a noastră &şi are &nceputul pe pămnt şi ne du&naintea prea luminatului C*ip al lui Dumne$eu, ca acolo să dăm răspuns ce am făcut cu c*ipul lDumne$eu &n această lume

Fie ca %unul u#nezeu să dă"uiască ini#ii )iecă"uia dint"e noi toate da"u"ile ce"eşti& toavi"tu9ile evangelice: şi c"edin9a şi d"agostea şi năde=dea şi "ugăciunea şi postul şi "ăda"ea

lnde9ea şi s#e"enia& pent"u ca să pute# 9ine piept în această c"ncenă luptă pă#ntească şi spăst"ă# cipul lui u#nezeu în su)letele noast"e şi să plecă# din această lu#e în cea de dincosp"e >"istos *el înviat.

-ar pnă atunci, fie ca sfntul post să ne conducă spre Sfintele Paşti, spre Sfnta !nviere a lui 0rist5 ca atta timp ct vie%uim &n trup să - ne &nc*inăm 6ui, Domnului Celui !nviat, Giruitorupăcatului, al mor%ii şi al diavolului, 6ui, Celui ce a dăruit ia%a veşnică şi trupului şi sufletulnostru +celuia, numai 6ui, fie- slava şi cinstea veşnică, acum şi &n vecii vecilor +min

@din: *uviosul Iustin de la *elie& *uvinte desp"e veşnicie C p"edici alese& Editu"a Egu#eni9;813

Duminica Ortodoxiei - Predici ale "#$ntului Ioan de Gronstadt în rima duminică din Postumare0 +oi suntem ortodocşi în care nu este vicleşug1



*uvnt în u#inica "todoBiei -ată, cu adevărat, israilitean &ntru care nu este vicleşu' (!n 7, 4E) Domnul nostru -isus 0ristosvor#it aşa despre 2atanail, israilitean care locuia &n Cana 1alileii, atunci cnd acesta, la sfatcunoscutului său ilip, sa dus la -isus 0ristos ca să vadă dacă - este .esia fă'ăduit -ui -srail

ilip ia $is lui 2atanail; H+m aflat pe +cela despre Care au scris .oise &n 6e'e şi proorocii, -isus, fiul lui -osif din 2a$aret>

i ia $is 2atanael; HDin 2a$aret poate fi ceva #un/>

ilip ia $is; Hino şi ve$i>

-isus a vă$ut pe 2atanael venind către l şi a $is despre el; H-ată, cu adevărat, israelit &n care nu esvicleşu'>

2atanael -a $is; HDe unde mă cunoşti/>

+ răspuns -isus şi ia $is; H.ai &nainte de a te c*ema ilip, team vă$ut cnd erai su# smoc*in

adică; Hştiam toate 'ndurile tale, credin%a ta, aşteptarea lui .esia, sluAirea ta viitoare>

După cum se vede, Domnul, Cunoscătorul inimilor, a atins cea mai vie coardă din inima l2atanail, cel mai sincer 'nd, cea mai sinceră dorin%ă şi aşteptare a lui, aratndi limpedumne$eiasca Sa atotştiin%ă şi iată, că 2atanail a fost vnat la credin%a &n 0ristos

l stri'ă; Ba##i= "u eşti iul lui Dumne$eu, "u eşti &mpăratul lui -srail şi se face ucenic al 6ui sunumele de Gartolomeu unul dintre cei doispre$ece (v !n 7, 4::7)



a" de ce în această du#inică& ca"e se nu#eşte u#inica "todoBiei& este "nduit de căt%ise"ică să se citească toc#ai această Evangelie& în ca"e se isto"iseşte ceea ce a vo"it o#ncu (atanail/ eoa"ece în cuvintele o#nului căt"e (atanail este a"ătat ca"acte"ul adevă"atulc"eştin o"todoB şi îndeoşte& ca"acte"ul adevă"atei %ise"ici o"todoBe a lui >"istos.

-ată, cu adevărat, israilitean &ntru care nu este vicleşu', a spus Domnul despre 2atanail, adică Hiaun om care 'ndeşte, cu'etă, crede, nădăAduieşte, vor#eşte şi făptuieşte drept, fără ocolişuri şi

tărie>, deoarece 2atanail a cre$ut drept, deodată, că -isus 0ristos este iul lui Dumne$eu şi dupaceea nu sa mai clintit niciodată &n credin%ă şi &n nădeAde, nu şia mai sc*im#at 'ndurile cu privila Dumne$eiasca 6ui Persoană 2u aşa tre#uie să fie şi creştinul adevărat/ 2u aşa tre#uie să fie toao#ştea de Dumne$eu rnduită a creştinilor ortodocşi/

2u tre#uie să fie aşa cum şi este Giserica ortodoxă/ Ce laudă &naltă pentru 2atanail din partea Cecare cercetea$ă inimile şi rărunc*ii este cuprinsă &n cuvintele; -ată, cu adevărat, israilitean &ntru canu este vicleşu'= Ce laudă &naltă pentru creştinul despre care Domnul a $is; H-ată creştin adevăr&ntru care nu este vicleşu'> şi pentru Giserica despre care Domnul $ice; H-ată Giserică &ntru care neste vicleşu', &ntru care nu sunt deşarte născociri omeneşti, care este adevărată &n toată &nvă%ătura

&n toate "ainele sale, &n toate sluA#ele sale, &n toată crmuirea sa, &n toată alcătuirea şi rnduiala sa>

Or, tocmai aşa sunt to%i sfin%ii noştri, aşa este toată Giserica ortodoxă, de la &nceputul ei şi pnacum, precum dă mărturie istoria nepărtinitoare a Gisericii şi Dumne$eu &nsuşi, prin feluritele semşi minuni care se fac &n Giserică a este, potrivit +postolului, stlpul şi &ntărirea adevărului (- "im8, 7:), este Giserică slăvită, fără pată sau $#rcitură sau altceva de acest fel (fes :, ME)

i prin ce nevoin%e sn'eroase, prin ce lupte cu vrăAmaşii adevărului, prin cte şi ct de crncenmor%i ale rvnitorilor cură%iei, sfin%eniei şi ortodoxiei credin%ei şi Gisericii am do#ndit noi, fra%ilo

ortodoxia credin%ei noastre, care ne călău$eşte la via%a veşnică= Pentru păstrarea şi apărarea patrnoastre şi a credin%ei ortodoxe au fost vărsate ruri de sn'e de către ostaşii şi căpeteniile noastcare au luptat şi cu pă'ni şi cu ma*omedani şi cu creştini străini de Giserica ortodoxă şi pentpăstrarea şi apărarea credin%ei ortodoxe au fost vărsate ruri de sn'e apostolesc, prorocesc mucenicesc, multe suferin%e au fost ră#date de cuvioşii Părin%i şi de al%i luptători pentru credin%ă

Ce facem &nsă noi, fiii Gisericii ortodoxe/ Pă$im această moştenire nepre%uită care este credinortodoxă, urmăm &nvă%ăturii, poruncilor, re'ulilor, rnduielilor, &ndrumărilor ei/ 2e place să aducelui Dumne$eu sluA#ă rodul #u$elor, care prea slăvesc numele 6ui (vr 73, 7:)/ 2e &nnoim praceasta, ne sfin%im $i de $i, ne &ndreptăm, căutăm să aAun'em la desăvrşirea spre care nă$ui

sfin%ii/ 2e desăvrşim &n iu#irea de Dumne$eu şi de aproapele/ 2e pre%uim credin%a/ Credem este o uriaşă milă dumne$eiască, cel mai mare şi mai dinti #un din via%a noastră faptul că avefericirea de a face parte din Giserica ortodoxă, care este una, sfntă, so#ornicească şi apostolească/

Ce vom răspunde la &ntre#ările acestea, dacă e so facem după conştiin%ă/ Spre ruşinea noastră, tre#ui să mărturisim că mul%i, mul%i din creştinii ortodocşi nu numai că nu au credin%a ortodoxă inimă şi &n via%ă, ci nu o au nici măcar pe lim#ă; 6a ei sa evaporat de tot ori sa prefăcut &ntrnepăsare desăvrşită fa%ă de orice credin%ă, fie aceasta catolică, luterană, iudaică, ma*omedană sc*iar pă'nă



e la #ul9i auzi# că în o"ice c"edin9ă pute# plăcea lui u#nezeu& de pa"că o"ice c"edin9ă a" plăcută +ui şi de pa"că #inciuna şi adevă"ul& d"eptatea şi ned"eptatea sunt pent"u El totuna. Iaîn ce al a a=uns la #ul9i necunoaşte"ea c"edin9ei noast"e& necunoaşte"ea duului şi isto"i%ise"icii noast"e& înst"ăina"ea de via9ă şi de slu=i"ea ei& iată în ce al a a=uns de întunecaconcep9ia desp"e "todoBie& desp"e neo"todoBie şi ete"odoBie

!n $iare scrie că undeva &n Busia, la un examen, o persoană oficială a numit Ha#erantă> istorisir

despre ducerea lui -saac ca Aertfă +cesta este &ntuneric, *aos, i'noran%a distru'ătoare=Ca mădular al Gisericii, creştinul tre#uie să cunoască credin%a sa şi să se străduiască a trăi potricredin%ei, a se mntui prin credin%a sa, fiindcă vrăAmaşii mntuirii noastre nu dorm, ci caută fiecare clipă pier$ania noastră şi să nuşi lase credin%a ca pe ceva ce constituie doar specialitatunui cerc restrns de oameni sau ca pe o Aucărie inutilă, #ună doar pentru vrsta copilărească sau pe ceva potrivit doar ple#ei inculte Celor ce &şi &nc*ipuie aşa ceva nu lear strica să &şi aminteasvenera#ila vec*ime a credin%ei noastre, care este de o vrstă cu neamul omenesc şi o#rşia ei, caeste nemiAlocit de la Dumne$eu, şi faptul că &n această credin%ă au trăit şi sau mntuit oameni orice neam, ta'mă şi stare; &mpăra%i slăvi%i şi filosofi &n%elep%i, le'iuitori şi mari retori, oameni dseamă şi oameni simpli, #o'a%i şi săraci, #ăr#a%i şi femei, to%i c%i alcătuiesc adevărata frumuse%e

slavă a omenirii

7"euie spus& sp"e slava c"edin9ei o"todoBe şi că nici o "eligie în a)a"ă de ea nu îl poate aduce po# la desăv"şi"ea #o"ală& alt)el spus la s)in9enie şi la desăv"şita săv"şi"e a ceea ce este pplacul lui u#nezeu& p"ecu# a"ată şi isto"ia %ise"icii& şi "ă#ăşi9ele nest"icăcioase& )ăcătoa"e #inuni& ale plăcu9ilo" lui u#nezeu şi #inunatele nevoin9e ale s)in9ilo" %ise"icii o"todoBe& p"ca"e aceştia au plăcut lui u#nezeu cu desăv"şi"e& )iind încă din ti#pul vie9ii st"ăvăzăto"i )ăcăto"i de #inuni.

După #unul sim% aşa şi tre#uie să fie; la desăvrşire poate duce doar credin%a desăvrşită dimpreuncu toate puterile dumne$eieşti, cu toate armele du*ovniceşti &mpotriva trupului pătimaş, a lumii şidiavolului -ar dacă acum mul%i din creştinii ortodocşi trăiesc mai rău dect ma*omedanii şi decpă'nii, aşa &nct nu demult, &n Peters#ur', capul ma*omedanilor din Busia şia lăudat pu#coreli'ionarii pentru faptul că &ntre ei nu se află asemenea păcătoşi ca &ntre creştini, care atentea$ăvia%a %ărilor, #ine&n%eles că această via%ă cu adevărată păcătoasă a creştinilor nu tre#uie ctuşi pu%in imputata credin%ei ortodoxe, care e neclintită &n temeiurile adevărului şi sfin%eniei sale, ducum a fă'ăduit &nsuşi .ntuitorul şi dă mărturie istoria Oamenii aceştia, deşi au ieşit dintre noi, nau fost deai noştri cu adevărat, ci numai cu numele

Da, fra%ilor, numai credin%a ortodoxă cură%eşte şi sfin%eşte firea omenească stricată de păcat,&nnoieşte pe cei strica%i, mai ales prin "ainele Gote$ului, Pocăin%ei şi !mpărtăşanieiQ &i luminea$ă cei &ntuneca%i, &i vindecă pe cei răni%i cu păcatele, &i &ncăl$eşte pe cei &n'*e%a%i, cu *arul Du*ulCelui Sfnt &i #ine &nmiresmea$ă pe cei &mpu%i%i de patimiQ celor omor%i le redă via%a, uneşte iarăcu Dumne$eu pe cei despăr%i%i de l, &i face din nou ai 6ui pe cei !nstrăina%i de l, &i &ntăreşte pe cslă#i%i, &i reface şi &i &mpodo#eşte pe cei sluti%i, &i ridică pe cei că$u%i, &i slo#o$eşte pe cei ro#i%i,umple de dra'oste pe cei vrăAmaşi, cum a făcut cu +postolul Pavel şi cu mul%i al%ii, pe cei *ulitoriumple de slavoslovire necontenită a lui Dumne$eu, &i umple de nădeAde pe cei de$nădăAdui%i,mn'ie pe cei descuraAa%i, &i i$#ăveşte pe cei vinova%i de osndă şi de pedepsirea din '*eenă,

&mpacă pe cei tul#ura%i, &i &ntăreşte pe cei istovi%i, le dă lăr'ime celor strmtora%i, &i &m#o'ă%eşte



dreptatea pe cei nedrep%i, &i face simpli pe cei vicleni, &i face #uni pe cei răi, &i &ndreaptă pe cstrica%i, &i face &nfrna%i pe cei lacomi, &i face cura%i pe cei curvari, &i face darnici pe cei $'rci%i,face &n%elep%i pe cei fără minte, &i face cereşti pe cei lipi%i de pămnt, &i face su#%iri pe cei 'rosolan&i face du*ovniceşti pe cei trupeşti, &i face iu#itori de Dumne$eu pe cei iu#itori de materie, falepăda%i de sine şi atotiu#itori pe cei iu#itori de sine, &i face asemănători cu Dumne$eu şi minune= dumne$eieşti pe cei asemănători dracilor=

-ată ce minuni face credin%a ortodoxă &n om= re%i să vă convin'e%i de asta/ Citi%i vie%ile sfin%iloistoria Gisericii şi ve%i vedea limpede toate minunile acestea; ve%i vedea lupi care sau prefăcut miei, curvari şi curve care sau prefăcut &n oameni drep%i şi deopotrivă cu &n'erii, iu#itori de ar'incare sau prefăcut &n milostivi, iu#itori de plăceri care sau prefăcut &n &nfrna%iQ ve%i vedea oame&m#răca%i cu puterea şi cu mărirea pămntească &n smeritul veşmnt al mona*ului

-ată creştini adevăra%i, iată &n'eri &n trup, iată pe pămnt cetă%eni ai Cerului şi totodată slucredincioase ale patriei pămnteşti, la fel ca cei patru$eci de mucenici din Sevastia, care supomeni%i &n această $i= -ată ce poate face credin%a ortodoxă cu oamenii care o %in cu adevărat urmea$ă &ndrumării ei=

Dar &n noi de ce nu pricinuieşte o asemenea sc*im#are mntuitoare/ Din pricina pu%inătă%ii credin%ă sau necredin%ei noastre, a uşurătă%ii noastre, a stricăciunii şi lipsei de pocăin%ă a inimnoastreQ din pricina patimilor care sau &ntărit &n noi şi au pus stăpnire pe noi, din pricina faptulcă mul%i nu sau pătruns ctuşi de pu%in de du*ul şi de via%a Gisericii, ci se %in de ea sla# şi mai mude formă Din aceleaşi pricini au luat naştere la noi şi toate viciile societă%ii contemporanomorurile, sinuciderile, incendierile, furtul avutului o#ştesc, luxul peste măsură, desfrul, via%a risipă, 'oana după plăcerile de tot felul ale sim%urilor Ca să fim creştini ortodocşi adevăratre#utie, mai &nti de toate, să avem &mpărtăşire vie, necontenită, cu Giserica ortodoxă, să luăm par

la ru'ăciunile, la &nvă%ătura, la "ainele ei, să ne studiem cu rvnă credin%a, să ne pătrundem de du*ei şi să trăim &n el, să ne călău$im după poruncile, rnduielile ei şi cel mai &nsemnat lucru refacem &n noi, prin pocăin%a adevărată şi adncă, c*ipul adevăratului creştin ortodox, avnd pildă c*ipul sfin%ilor vec*i şi noi sau, şi mai #ine, c*ipul &nsuşi Domnului nostru -isus 0ristos, Ca$ice; v-a# dat vouă *ă p"ecu# a# )ăcut Eu vouă să )ace9i şi voi @Dn 13& 15& ca să $ică şi despnoi Domnul cum a $is cndva despre 2atanail; -ată, cu adevărat, israilitean &ntru care nu esvicleşu'= +min

*uvnt în p"i#a u#inică din 'ostul #a"e& u#inica "todoBiei

e acu# ve9i vedea ce"u"ile descise @Dn 1& 5

-u#i%i fra%i, iu#ite surori mă fericesc pe mine &nsumi şi vă fericesc pe mul%i dintre voi pentru ne'rămilostivire dumne$eiască, pentru &nnoirea du*ovnicească primită prin nevoin%a ru'ăciunii, postiriipocăin%ei, iar mai ales prin &mpărtăşirea cu Preacuratele şi de via%ă ăcătoarele "aine ale "rupuluiSn'elui Domnului i &n această scurtă vreme a%i putut cunoaşte din proprie experien%ă folospostului şi al ru'ăciunii, ca să nu mai $ic de folosul postirii, spovedaniei şi &mpărtăşaniei 5 dac#ine&n%eles, neam folosit fără fă%ărnicie de acest răstimp spre mntuirea noastră şi am &ndeplinit sinceritate condi%ia postirii; dacă neam &nfrnat de la mncarea şi #ăutura prisositoare, dacă nea

ru'at şi neam smerit fără prefăcătorie &naintea lui Dumne$eu şi a aproapelui, dacă am fo



milostivi, dacă neam dat seama de mul%imea nedreptă%ilor şi nele'iuirilor şi nea părut cu adevărrău pentru ele, dacă am luat *otărrea neclintită de a nu le mai săvrşi şi &n fine dacă ni learecunoscut fără prefăcătorie şi am primit de$le'are şi iertare de ele, &nvrednicindune să 'ustăm d*rana cea de via%ă făcătoare

a" to9i a# p"i#it cu adevă"at )olos de la săptă#na ca"e a t"ecut/ Ini#ile noast"e s-aap"opiat& oa"e& de u#nezeu& de '"eacu"ata #aică a 0ie9ii& de %ise"ică& de s)ntul înge" păzit

şi de s)in9ii lui u#nezeu/ *u adevă"at a# înd"ăgit d"eptatea şi vi"tutea şi a# u"t toaned"eptatea şi )ă"ădelegea/ *u adevă"at Dl iui# pe u#nezeu& cu adevă"at ne iui# ap"oapel<i#9i# o #ai #a"e în"udi"e duovnicească înt"e noi& cu# se cuvine uno" #ădula"e ale t"upulcelui unul al lui >"istos& uno" #ădula"e ale lui >"istos/ iindcă una e pinea "ainei, un sin'trup suntem cei mul%i, căci to%i ne &mpărtăşim din una şi aceeaşi pine (v - Cor 7J, 7E)

Sim%im, oare, cu inima că şuvoaiele fărădele'ii nu se mai revarsă cu aceeaşi o#ră$nicie şi silnicasupra sufletului nostru ca &nainte de postire şi &mpărtăşire, au secat, oare, &ntro #ună măsură, adevenit, oare mai cura%i, mai li#eri, mai linişti%i, mai nepătimaşi, mai #uni, mai #ln$i, mai &nclinaspre tot ce este #un şi folositor/ Sa micşorat, oare, &n noi lăcomia de plăcerile şi de cşti'uri

trupeşti/ +m devenit mai #ln$i, mai ră#dători, mai &n'ăduitori fa%ă de aproapele/ +m &nceput, oarsă privim mai des spre Cer, spre patria noastră cea adevărată şi veşnică, şi să ne uităm cu mai pu%i&mpătimire la toate cele pămnteşti, &n%ele'nd că acestea sunt vremelnice şi de'ra# trecătoare/ Căiată c%i dintre noi sunt răpi%i de moarte, care &şi ia ne&ncetat Aertfele@ Dacă aşa stau lucrurile, daam devenit mai #uni şi mai &n%elep%i, iarăşi mă fericesc pe mine &nsumi şi vă fericesc şi pe voi pentmarea milostivire dumne$eiască, şi totodată mă ro' ca Domnul să &ntărească această #ună aşe$aredispo$i%ie a inimii &n mine şi &n voi dar nimeni dintre noi să nu se lase amă'it de 'ndul viclean acum, slava lui Dumne$eu, neam descărcat de povara păcatelor şi putem iarăşi să trăim aşa cum atrăit &nainte şi să păcătuim aşa cum am păcătuit &nainte (căci, $icem noi, Hcine e fără de păcat/@>)

Este adevă"at& )"a9ilo" şi su"o"ilo"& că ni#eni nu-i )ă"ă de păcat& da" să t"ăi# aşa cu# a# t"ăit să păcătui# la )el ca înainte& după ce ne-a# înnoit p"in pocăin9ă şi î#pă"tăşi"e& este necuviincipent"u c"eştin. '"in duovnic& <)nta %ise"ică îl povă9uieşte aşa pe o"ice o# ca"e se pocăieşte toate acestea dato" eşti să te păzeşti de acu# înainte& de v"e#e ce te-ai otezat cu al doilotez& după "nduiala 7ainei c"eştineşti. 'une& da" început un& cu a=uto"ul lui u#nezeu şi #v"tos te păzeşte ca să nu te #ai înto"ci la g"eşalele pe ca"e le-ai )ăcut& ca să nu )ii de "s şi dat=ocu"ă diavolilo" şi lu#ii& ci să t"ăieşti cinstit& şi d"ept şi evlavios& Kca să-9i a=ute u#nezeu ca"ul <ău.

-ată, deci, cel &ndeamnă Giserica pe cel ce sa pocăit De altfel, şi #unul sim% ne &nva%ă acelaşi lucrcăci cine vrea să se murdărească dinadins după ce sa spălat/ 2umai porcul, după ce a fost spălat, duce să se tăvălească iar &n noroiQ doar cinelui &i stă &n fire să se &ntoarcă la vărsătura sa (v -- PtrMM)

-ată, teai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu%i fie ceva şi mai rău (!n :, 74),spune Domnul paraliticului vindecat i cu noi se poate &ntmpla ceva foarte rău dacă nu ne vo&n'riAi de virtute după pocăin%ăQ atunci, *arul lui Dumne$eu ne va părăsi, din pricina nepăsănoastre şi a neluăriiaminte la sine Pocăin%a şi &mpărtăşania ne desc*id Cerul şi !mpără%ia Cerurilo



pentru că, spune Domnul, cel ce mănncă "rupul .eu şi #ea Sn'ele .eu are via%ă veşnicărămne &n .ine şi u &n el (!n 9, :4, :9)

i atunci, cum să nu punem pre% pe darul primit via%a veşnică, rămnerea lui 0ristos noi şinoastră &n l= 2i sa desc*is Cerul prin pocăin%ă şi &mpărtăşanie, după cuvntul Scripturii; de acuve%i vedea cerurile desc*ise; ce minunată milostivire= Prin păcatele noastre a fost &nc*is ca şi cnişte $ăvoare şi lacăte ct se poate de tari; să ne folosim, deci, de această milostivire dumne$eiasc

atta timp ct nu sa &nc*is &ncă &n fa%a noastră, căci numai Dumne$eu ştie dacă se va desc*ipentru noi iarăşi după ce vom &nc*ide din nou prin păcatele săvrşite de #unăvoie !n fa%a multora sa &nc*is pentru totdeauna ecioarele cele ne#une #ăteau &n por%ile &ncuiate, $icnd; DoamnDoamne= Desc*idene nouă, dar sa $is; +devărat $ic vouă, nu vă cunosc pe voi iar nouă tuturor sa $is; Prive'*ea%i, dar, că nu şti%i $iua, nici ceasul &n care iul Omului va veni (.t M:, 7773+min

@în: <)ntul Ioan e P"onstadt& *uvinte la 'ostul #a"e& Editu"a <opia& %ucu"eşti& ;813



)ustarea lui Dumne!eu0 9$lcuirea duhovnicească a Părintelui :aharia de la Essex laEvanghelia rimei Duminici a Postului mare3 F&ai mari dec$t acestea vom vedea0 9aina

vieţii în 2ristos ca neîncetată înnoire

<O astfel de via%ă nu poate fi nici statică, nici plictisitoare, căci trăim &n pre$en%a lui Dumne$

!nsuşi Cei ce au 'ustat şi au vă$ut că Domnul este #un ştiu că ener'ia 6ui dumne$eiască insufne&ncetat o nouă cunoaştere şi descoperă noi c*ipuri prin care inima se lăr'eşte &n rcuşul ei cătDumne$eu i ştiu că milostivirile Domnului se &nnoiesc &n fiecare diminea%ă>

.ai mari dect acestea vom vedea (-)

O, Du*ule Sfinte, dra' eşti "u sufletului + "e &nfă%işa este cu neputin%ă, dar sufletul cunoaşte a "venire, şi "u aduci pace min%ii şi &ndulcire inimii=

Pentru noi, oamenii, nu există o tra'edie mai mare dect a ne vedea &nstrăina%i de Du*ul lui 0ristocăci fără le'ătura dra'ostei cu Dumne$eul şi .ntuitorul nostru totul este $adarnic şi lipsit

noimă!n Sfnta van'*elie după -oan 'ăsim o istorisire minunată care ne aAută să pătrundem &n taincunoaşterii adevărului lui 0ristos; c*emarea la apostolat a ucenicilor ilip şi 2atanael a ne arată ce c*ip aAun'em să6 cunoaştem pe iditorul nostru, +totputernicul Dumne$eu, Care pentru noi Sdeşertat pe Sine şi Sa &m#răcat cu slă#iciunea omenească, ca prin această Hslă#iciune> să mntuiască şi să ne dea puterea de a purta slava măre%iei Sale -ar noi ştim că Hslă#iciunea lDumne$eu este mai puternică dect tăria oamenilor>



0ristos &l 'ăseşte pe ilip şi &i spune; Hrmea$ă.i< Porunca Domnului este de aAuns pentru ilip, om simplu şi lipsit de fă%ărnicie, să primească &ndată c*emarea 6ui Băspunsul 'ra#nineşovăielnic al lui ilip este insuflat si de vederea e%ei Domnului, precum şi de ener'ia dătătoade via%ă a cuvntului Său, care o'lindesc &n c*ip desăvrşit dumne$eirea 6ui De asemenea, ntre#uie să uităm că &n vremea aceea iudeii aşteptau cu osrdie şi cu mare nădeAde venir-$#ăvitorului, urmnd astfel evlaviei de veacuri a strămoşilor lor "oate acestea au făcut cu putindesăvrşita ucenicie a lui ilip care, fără $ă#avă, 6a urmat pe 0ristos

De &ndată ce focul dumne$eiesc al lui 0ristos ia aprins candela sufletului, nimic nul mai putea opacum pe ilip să aprindă la rndul lui şi alte candele lacăra iu#irii lui Dumne$eu se răspndeşte mare repe$iciune de la o inimă la alta şi următoarea candelă ce avea să fie aprinsă a fost cea a l2atanael "otuşi, acesta na putut săşi ascundă ne&ncrederea; cum este cu putin%ă ca .ntuitorul vină dintrun orăşel att de ne&nsemnat precum 2a$aretul/ Plin de &n%elepciunea pe care o do#ndidin &ntlnirea cu Domnul, ilip &i răspunde simplu; Hino şi ve$i< !ntradevăr, nu există răspuns m#un dect acesta; Hino şi verifică tu &nsu%i acest adevăr, iar dacă l este +devărul, atunci &%i va fi neputin%ă să te mai &ndoieşti>

Dacă omul caută cu sinceritate şi &n mod o#iectiv adevărul, &l poate descoperi ca &n orice ştiin%făcnd un experiment Din acest punct de vedere teolo'ia se aseamănă stiin%elor empirice, unde m&nti se formulea$ă o ipote$ă şi se concepe o teorie, iar apoi se fac experimente pentru a o verificDacă ipote$a se confirmă, ea este recunoscută ca le'e ce 'uvernea$ă un anumit fenomen fi$ic 6a se &ntmplă şi &n via%a du*ovnicească; &nvă%ăm despre Dumne$eu şi despre căile 6ui din experien%Hpunnd la &ncercare> adevărul Său &n rela%ia noastră cu l +tunci cnd adevărul cuvintelor Sale confirmă, el devine sin'ura le'e care ne ocrmuieşte via%a Poruncile lui 0ristos ne sunt date su

formă de ipote$ă De pildă, Domnul spune; Herici%i cei ce pln', că aceia se vor mn'iaarătndune prin aceasta că numai cei ce &m#ră%işea$ă plnsul cel du*ovnicesc se vor &nvrednici mn'ierea nestricăcioasă a .n'ietorului0ristos Se descoperă pe Sine făpturilor Sale care, fiind c*ipul lui Dumne$eu, sunt &n$estrate ra%iune şi li#ertate !n marea 6ui #unătate şi milostivire, l ne &n'ăduie să6 punem la &ncercare prvoia noastră li#eră, precum şi l ne cearcă inimile &n fiecare diminea%ă şi &n orice clipă !ntradevăDomnul voieşte ca noi să venim la l cu o inimă lipsită de vicleşu', de #unăvoie şi fără preAudecăşi să6 H&ncercăm> cu nevinovă%ie, aşa cum a făcut 2atanael Dacă Hvenim şi vedem<, Dumne$eu va &ntr$ia să ne dea mărturie despre Sine &nsuşi !nsă ne lasă pe noi să facem primul pas, să nmanifestăm dorin%a de a6 cunoaşte şi de a6 urma de #unăvoie şi cu toată inima 2e'răită es

smerenia şi milostivirea lui Dumne$eu, iar cuvintele ce purced din 'ura 6ui &l &ncuraAea$ă pe om s6 Hpună la &ncercare> pe iditorul său şi astfel să6 cunoască precum este !nsă, pe cei ce nu 6&ncercat pe Dumne$eu, care nu au făcut experimentul lor cu Dumne$eu, Domnul Hia lăsat la mintlor fără Audecată, să facă cele ce nu se cuvine<, după cum spune Sfntul Pavel &n pistola sa cătBomani

Pentru om, cea mai mare nefericire este să rămnă necercat la cu'et şi la inimă, adică să nuH'ustat> vreodată apropierea lui Dumne$eu, nici să se fi &nvrednicit de cunoaşterea 6ui Cea mmare nenorocire &n această via%ă este să ne lăsăm &nşela%i cu privire la Dumne$eu şi să nu aAun'e

să H'ustăm> sau să sim%im +devărul 6ui Cuvntul 'recesc TUVWXUY, derivat de la ver#ul TUVWXZ[



Dumne$eu stă ascunsă o ne'răită măsură a *arului pe care l o &mpărtăşeşte inimii omului potrivCredin%ei lui

Cuvntul Domnului a tre$it şi a &nviat sufletul lui 2atanael "otuşi, &ndră$neala nul părăseşte, căci&ntrea#ă pe 0ristos; HDe unde mă cunoşti/> +tunci Domnul continuă să i Se descopere; H.ai &nainde a te c*ema ilip, team vă$ut cnd erai su# smoc*in<

+ceste cuvinte fac referire la prorocia lui a*aria din ec*iul "estament, unde Ha fi su# smoc*i&nseamnă a cerceta ne&ncetat 6e'ea şi cuvntul lui Dumne$eu Căci Domnul ştia că 2atanael cerceneo#osit Scripturile, căutnd cu rvnă fiecare urmă a pre$en%ei lui Dumne$eu &n cuvntul Său scrCuvntul rostit al Cuvntului lui Dumne$eu &ntrupat tre#uie să fi răsunat adnc &n inima lui, vreme ce &i fusese adresat personal şi i se potrivea &n c*ip desăvrşit !n clipa aceea 2atanael putea dect să se recunoască &nvins, căci inima &i fusese &nştiin%ată de adevărul iului şi Cuvntului Dumne$eu l &şi pecetluieşte &nfrn'erea prin propriul său H+min>, mărturisind; HBa#i, "u eiul lui Dumne$eu, "u eşti re'ele lui -srael<, ceea ce &nseamnă; HCu adevărat, "u eşti Cel pe Carecăutam &n Scripturi su# smoc*in "u eşti iul lui Dumne$eu, &mpăratul lui -srael, Băscumpărătorlumii>

De &ndată ce 2atanael şia mărturisit credin%a &n dumne$eirea 2a$arineanului, Domnul &ntăreşadevărul născut &n inima lui prin cuvintele; HPentru că %iam spus că team vă$ut su# smoc*in, cre$.ai mari dect acestea vei vedea<

.are este puterea acestui cuvnt, căci este rostit de +totputernicul Dumne$eu şi de$văluie esenvie%ii omului &n 0ristos o via%ă dinamică ce nu cunoaşte nici &mpu%inare, nici sta'nare, o via%ă care ne&ncetat vom vedea Hlucruri mai mari> Potrivit Sfin%ilor Părin%i, &n veacul ce va să fie &n'e&nşişi vor creşte ne&ncetat &ntru plinătatea iu#irii, iar această creştere nu va avea sfrşit 6a fel poa

spori şi omul &n fiecare $i &n cunoaştere şi *ar &ncă din via%a aceasta!n Bai, Dumne$eu astfel Sa descoperit pe Sine omului, &nct simpla vedere a iditorului săuinsufla pe +dam să urme$e virtu%ilor şi vie%ii +cestuia După căderea &n păcat, Dumne$eu, vrnd sridice pe om, a făcut din inima lui %inta cercetării Sale; H-ată, stau la uşă şi #atQ de va au$i cinev'lasul .eu şi va desc*ide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu .ine>

Domnul doreşte &nsă ca şi noi să facem din l %inta vie%ii noastre, de aceea se cuvine să stăm la umilostivirii Sale şi să #atem cu rvnă şi din toată inima +cest lucru este &nsă cu putin%ă numai darămnem &n pre$en%a lui Dumne$eu, &ncercnd să cultivăm &n inima noastră o sim%ire du*ovniceas

şi dumne$eiască +stfel va veni clipa cnd uşa inimii se va desc*ide şi atunci va &ncepe pra$nicul lDumne$eu cu omul Cel ce petrece ne&ncetat &n pre$en%a Domnului va cunoaşte &n fiecare $i nsuişuri du*ovniceşti &n inima lui prin lucrarea dreptei Celui Prea&nalt, adică prin *arul Du*ulSfnt !n felul acesta &mplinim porunca lui Dumne$eu de a- aduce ne&ncetat o cntare nouă O astde via%ă nu poate fi nici statică, nici plictisitoare, căci trăim &n pre$en%a lui Dumne$eu !nsuşi Cei au 'ustat şi au vă$ut că Domnul este #un ştiu că ener'ia 6ui dumne$eiască insuflă ne&ncetat o nocunoaştere şi descoperă noi c*ipuri prin care inima se lăr'eşte &n rcuşul ei către Dumne$eu i ştcă milostivirile Domnului se &nnoiesc &n fiecare diminea%ă

?va urma@



@din: A"i#and"it Jaa"ia Jaa"ou& KAdu-9i a#inte de d"agostea cea dinti @Apoc. ;& 4-5. *et"ei pe"ioade ale v"stei duovniceşti în teologia 'ă"intelui <o)"onie& Editu"a oBologia& ;815

F%$ntaţi Domnului c$ntare nouă H - Arhim0 :aharia :aharou ne descoeră Fcum t$n6eştDumne!eu ca noi să ne smerim entru a ne utea dărui încă şi mai mult har0 ecunoştinţa

#aţă de Dumne!eu - I!vor nesecat de insu#lare0 FIsita noutăţii vs0 dinamica nes#$rşită a vieharului



<+stfel, cu aAutorul lui Dumne$eu, devenim mai puternici şi in stare a ne &mpotrivi H&ntinăciunillumii>, &ntărindune &n le'ea lui 0ristos care #iruieşte le'ea păcatului ce lucrea$ă &n mădularenoastre .arele foc cură%itor şi dătător de via%ă al lui Dumne$eu stin'e &n noi focul cel &ntunecat lumii acesteia, &ndepărtnd &ntinăciunile şi stricăciunile ei şi păstrndune &n pre$en%a sfin%itoareDomnului Prin Sfntul +postol Pavel Giserica ne &ndeamnă să facem tot ce ne stă &n putin%ă penta păstra viu Du*ul lui Dumne$eu &n noi@>

.ai mari dect acestea vom vedea (--)

Continuare de la: Austarea lui !umneze

<L@N Din fire omul este &n$estrat cu nevoia de a &nvă%a şi de a descoperi noi miAloace de cunoaşte&nsă &n starea lui că$ută el caută săşi satisfacă această nevoie 'ustnd din fructul amar al patimiloDe aceea, atunci cnd &l părăseşte pe Dumne$eu şi se &ntoarce către lumea materială se face ro#acesteia şi nu mai este &n stare să intre &n pre$en%a Domnului şi să- urme$e 6ui !n pilda despre cicea mare, vedem că cel ce cumpărase cinci perec*i de #oi a refu$at c*emarea stăpnului caspentru nici un alt motiv dect aparent ur'enta lui nevoie de Ha &ncerca> do#itoacele proaspdo#ndite +ceastă atitudine este tipică indeose#i pentru 'enera%ia noastră, cu nestăvilita ei dorinde a intra &n posesia celor mai noi informa%ii sau te*nolo'ii

Stapnitorul lumii acesteia astfel &mpovărea$ă inima omului şi &i &ntunecă mintea, &nct &n cele durmă acesta nu mai are puterea să stea &naintea lui Dumne$eu fa%ă către a%ă ste firesc ca omul vrea să sporească &n cunoaştere şi să se de$volte, dar se cuvine a face aceasta &ndeose#i &n tărmDu*ului, pentru că acolo ne dăruieşte Dumne$eu &nnoirea vie%ii, sin'ura Hnoutate> care are valoaveşnică Ca să #iruim ispita noută%ii &n plan material tre#uie să punem mereu un &nceput nou le'ătura noastră cu Dumne$eu Domnul Se #ucură cnd !i cerem să ne arate noi căi de a ne apropde l şi vine de'ra#ă &n aAutorul nostru, căci l &nsuşi doreşte să ne dăruiască un nou &nceput, un n*ar, o nouă prefacere a inimii prin care să ne &năl%ăm către Dumne$eu, sporind &n cunoaşterea 6ui fiecare $i la sfrşitul treniei, la 6aude, spunem; HCnta%i Domnului cntare nouă<



+tunci cnd ne dăruim cu tot sufletul puternicului Du* al lui Dumne$eu, trăim &n fiecare sc*im#ările aduse de dreapta Celui Prea&nalt, iar inima şi du*ul nostru se &nal%ă ne&ncetat către prin *arul Său De fiecare dată cnd i$#utim să intrăm &n pre$en%a 6ui, Dumne$eu ne re&nnoievederea du*ovnicească, ne tămăduieşte inima şi ne &mplineşte nădeAdea, re&ntre'indune fiin%a dăruindune o tot mai adncă cunoaştere a Sa prin ru'ăciune

Cntarea noastră cea nouă este, aşadar, o cntare de mul%umită şi de dra'oste fa%ă de Dumne$enostru cel iu#it 2u mai suntem stăpni%i de nimicitoarea dorin%ă după plăcerile &nşelătoare pe cani le oferă şuvoiul nesfrşit al noută%ilor lumeşti ce condamnă sufletul la &nfometare ireşte, nputem folosi cu &n%elepciune de aceste Hunelte>, dar principalul nostru scop tre#uie să fie aH&ncerca> pe Dumne$eu &n fiecare $i, ca să sporim &n cunoaşterea 6ui Potrivit cuvntului Sfntul+postol Pavel, cel ce nu 6a &ntlnit şi deci nu 6a H'ustat> vreodată pe Dumne$eu este cel mvăduvit dintre to%i oamenii, fiindcă este ro#ul &ntunericului propriei sale voi Dar dacă &l caută pDumne$eu şi 'ustă *arul 6ui, va trăi lucruri cu adevărat măre%e &n via%a sa şi va descoperi &nnoirea vie%ii &n Dumne$eu &i este mai de tre#uin%ă dect orice altă Hnoutate> pămntească !n felacesta le'ătura noastră cu Dumne$eu se adnceşte tot mai mult (Sfntul osima a fost ispitit

'ndul că pentru el nu mai există ceva nou &n via%a du*ovnicească Dar Dumne$eu la adus pustiul de dincolo de -ordan, unde ia dat cea mai mare lec%ie prin Sfnta .aria 'ipteanc+ceastă creştere a sufletului va continua şi după moarte, cnd vom cunoaşte +devăruri &ncă şi mminunate despre Domnul nostru Du*ul Omului &şi află adevărata &mplinire &n cele ce sunt neclintia#solute, nesc*im#ate, &ntrun cuvnt, veşnice

Dumne$eu doreşte cu osrdie ca omul să se &nal%e din putere &n putere, din slavă &n slavă ldăruieşte toate ale Sale, căci nu suferă ca făptura pe care a $idito după c*ipul şi după asemănarSa să fie cu ceva mai preAos dect l !nsuşi; H"oate ale .ele ale tale sunt< +ceasta este voia 6

pentru noi, iar dacă ne supunem ei, nu numai că nu ne va mai stăpni vreodată mul%umirea de sinci vom tnAi a ne apropia tot mai mult de Dumne$eu, flămn$ind şi &nsetnd după dreptatea 6ui "cel ceşi pre'ăteşte inima pentru această creştere dinamică &n 0ristos va vedea mereu Hlucruri mmari>, potrivit fă'ăduin%ei Domnului

După ce am primit cuvntul lui Dumne$eu, după ce 6am cunoscut pe Domnul şi am 'ustadevărul 6ui, care a devenit acum sin'urul temei al fiin%ei noastre, devenim sălaşul lui 0ristos, Cărui c*ip Du*ul Sfnt &l &ntipăreşte &n inima noastră De fiecare dată cnd ne po'orm mintea inimă, aflăm acolo o comoară, măr'ăritarul cel de mare pre% şi sim%im dreapta lui Dumne$eu lucr&n noi prin puterea Du*ului Sfnt +tunci răspundem &năl%nd Domnului o nouă cntare de laudă

ne %inem cu tărie de poala *ainei 6ui, pentru ca Du*ul Sfnt să poată lucra &n inima noastră, caeste acum desc*isă *arului Său Ct de mult doreşte Domnul să- aducem cntări noi= Cum tnAeşl ca noi să ne smerim pentru a ne putea dărui &ncă şi mai mult *ar= i cu fiecare creştere a *aruluivom cnta o nouă cntare de laudă şi de mul%umită

Sfin%ii Părin%i arată că recunoştin%a fa%ă de Dumne$eu este un i$vor nesecat de &nsuflare, &ntrucmintea şi inima &ncep să vadă tot mai limpede #inecuvntările pe care Dumne$eu le revarsă asupnoastră, asupra semenilor noştri şi asupra &ntre'ii lumi 2iciodată nu- vom putea mul%umi &ndeaAuDomnului, şi cu ct &l lăudăm şi6 slăvim mal mult, cu att mai lar' se desc*id cerurile &naint



noastră Prorocul .oise, şi &mpreună cu el to%i drep%ii din toate vremurile, a cunoscut din cercaaceastă lucrare minunată a Du*ului lui Dumne$eu Sfntul +postol Pavel spune;H-ar noi nam primit du*ul lumii, ci Du*ul cel de la Dumne$eu, ca să cunoaştem cele dăruite node Dumne$eu<

Du*ul lumii acesteia este du*ul mndriei, care este potrivnic lui Dumne$eu, &n timp ce Du*Domnului desc*ide mintea şi inima omului spre cunoaşterea lucrurilor minunate pe care l ni le

dăruit +tunci aducem ne&ncetat mul%umită lui Dumne$eu pentru toate darurile Sale, c*iar şi pentaerul pe carel respirăm, cum citim &ntruna din ru'ăciunile sluA#ei Gote$ului; H"u spre răsuflare revărsat aerul> +cest aer sus%ine via%a noastră trupească xistă &nsă şi un altfel de Haer>, o adie&nmiresmată suflarea Du*ului Sfnt, pe care Dumne$eu a suflato &n fa%a lui +dam &n Bai şi prcare a inspirat ne&ncetat Giserica Sa, adunarea celor ce iu#esc 2umele Său şi smerita 6ui arătare

H.ai mari dect acestea ve%i vedea> nu se referă numai la creşterea veşnică a sufletului Dumne$eu, ci şi la acele lucruri minunate pe care le descoperim &n Persoana lui 0ristos, a Căr&mpără%ie este fără de sfrşit După ce la recunoscut pe 2atanael ca israelit, şi anume ca odu*ovnicesc al cărui oc*i lăuntric ve'*ea$ă ne&ncetat (H-srael> &nseamnă Hmintea care6 vede

Dumne$eu>), Domnul &i lămureşte apoi firea acestor Hlucruri mai mari>; H+devărat, adevărat $vouă, de acum ve%i vedea cerul desc*i$nduse şi pe &n'erii -ui Dumne$eu suinduse şi co#orndse peste iul Omului>

Cu alte cuvinte, lucrurile mai mari apar%in lumii ce va să fie De acum &nainte 2atanael &l va vedpe Dumne$eu &n Persoana lui -isus 0ristos &n Care cerul şi pămntul sunt unite ca printro scară pcare urcă şi co#oară &n'erii ce sluAesc oamenilor 2atanael ştie acum că le'ea şi pildele ec*iul"estament şiau aflat &mplinirea &n Persoana Domnului 0ristos şi că acestea nu au fost dectpre'ătire pentru a primi plinătatea descoperirii dumne$eieşti nirea lui Dumne$eu cu omul &n -is

0ristos este cu adevărat cea mai mare dintre toate minunileDupă ce neam &m#răcat cu 0ristos &n Sfntul Gote$ şi sim%urile noastre du*ovniceşti au prins viatre#uie să le păstrăm vii şi lucrătoare prin ascultarea fa%ă de poruncile Domnului şi prin &mpărtăşircu Sfintele 6ui "aine Căci prin aceste sim%uri du*ovniceşti aAun'em să &n%ele'em cu adevărfiecare pas pe care &l facem &n via%a noastră şi &nvă%ăm să recunoaştem &n fiecare &mpreAuralucrarea dreptei lui Dumne$eu, adică ener'ia şi pronia 6ui De aceea se Cuvine să purtăm ne&ncet&n cu'etul nostru această minune a &nvierii sim%urilor noastre du*ovniceşti, fiindcă ea re&nnoieştepăstrea$ă viu &nlăuntrul nostru du*ul recunoştin%ei insuflat de Sfntul Du* al lui Dumne$eu a aAută totodată să ne aducem mereu aminte de nesfrşita măre%ie a dra'ostei Sale, cu care l c

dinti nea iu#it pe noi Hpe cnd &ncă &i eram vrăAmaşi<

+stfel, cu aAutorul lui Dumne$eu, devenim mai puternici şi &n stare a ne &mpotrivi H&ntinăciunillumii>, &ntărindune &n le'ea lui 0ristos care #iruieşte le'ea păcatului ce lucrea$ă &n mădularenoastre .arele foc cură%itor şi dătător de via%ă al lui Dumne$eu stin'e &n noi focul cel &ntunecat lumii acesteia, &ndepărtnd &ntinăciunile şi stricăciunile ei şi păstrndune &n pre$en%a sfin%itoareDomnului Prin Sfntul +postol Pavel Giserica ne &ndeamnă să facem tot ce ne stă &n putin%ă penta păstra viu Du*ul lui Dumne$eu &n noi, Hca să ne umplem de cunoaşterea voii 6ui, &ntru toa&n%elepciunea şi priceperea du*ovniceascăQ ca să um#lăm cu vrednicie &ntru Domnul, plăcu%i 6ui

toate, aducnd roadă &n orice lucru #un şi sporind &n cunoaşterea lui Dumne$eu>



+cestea sunt Hlucrurile mai mari> fă'ăduite nouă de Domnul

Părintele Sofronie scrie; ia%a du*ovnicească a unui creştin poartă un caracter deose#it de dinamia niciodată nu este statică; este nesfrşit de felurită &n manifestările ei Pe de o parte, aceasta vădeşte #o'ă%ia, pe de alta, faptul că noi nu am atins &ncă desăvrşireaQ &n via%a Dumne$eirii &nsăSfnta "reime, momentul dinamic şi cel static se contopesc &ntro unime de ne&n%eles nouă i

această Hunime> se cuprinde adevărata neclătinare fă'ăduită tuturor celor ce vor fi adus adevărapocăin%ă

+şadar, &n Dumne$eu există două Hmomente>; un moment dinamic şi unul static .omentul dinameste acea via%ă de continuă creştere &n Dumne$eu pe care am descriso mai sus .omentul static esdesăvrşita pace şi odi*nă &n Dumne$eu, cnd omul se odi*neşte &n l prin *ar !n c*ip de ne&n%elpentru noi, cele două aspecte se contopesc &n Dumne$eu, iar omul se &mpărtăşeşte de amndouă pr*ar +ceasta este starea sfin%ilor &n via%a viitoare

Din fă'ăduin%ele pe care ni lea făcut Domnul &n%ele'em că omul se #ucură de o deose#ită cins

&naintea lui Dumne$eu "otuşi, nu tre#uie să uităm următorul lucru; dacă după ce am 'ustat dluminarea *arului şi din taina veacului ce va să fie, ne &ntoarcem la căile lumii şi &n'ăduim vienoastre să decadă, atunci ne va fi cu neputin%ă so mai re&nnoim !ntradevăr, H&nfricoşător lucru esa cădea &n minile Dumne$eului celui viu>, fiindcă ne&ndurătoare va fi Audecata pentru cei ce nu sr'uiesc a rămne credincioşi acelei vie%i minunate după care au &nsetat la &nceput

Cele spuse mai sus sunt menite a ne spori insuflarea şi a ne aAuta să stăm neclinti%i &naintea lDumne$eu, cu frică şi cu smerenie rica lui Dumne$eu nu are *otar pe pămnt, dar cnd ne temede l cum se cuvine, cu credin%ă şi cu dra'oste, ne facem moştenitorii vie%ii Sale, precum cntăm

Proc*imenul mare; HDatai moştenire celor ce se tem de 2umele "ău<+vem nevoie de frica lui Dumne$eu, aşa cum avem nevoie şi de mustrarea 6ui, pentru ca du*nostru să ardă ne&ncetat de dra'ostea Sa, iar via%a 6ui să devină a noastră nu numai aici pe pămnci şi &n veacul viitorDreptul din credin%ă va fi viu, iar noi vom fi număra%i impreună cu drep%ii numai dacă vom reuşi păstrăm pnă la sfrşit minunea unirii noastre cu 0ristos De asemenea, ne putem numi drep%i atuncnd credin%a noastră, care de acum Heste lucrătoare prin iu#ire desăvrşită>, adnceşte $i de cunoaşterea şi dra'ostea noastră fa%ă de Dumne$eu +tunci inima Domnului se uneşte cu inimomului pentru veşnicie şi omul cntă o cntare pururi nouă Stăpnului şi -$#ăvitorului său +stf

Hsăvrşim Sfin%enie &n frica lui Dumne$eu> şi &mplinim scopul pentru care l nea adus d&ntunericul nefiin%ei la via%ă şi la cunoaşterea 6ui

@din: A"i#and"it Jaa"ia Jaa"ou& KAdu-9i a#inte de d"agostea cea dinti @Apoc. ;& 4-5. *et"ei pe"ioade ale v"stei duovniceşti în teologia 'ă"intelui <o)"onie& Editu"a oBologia& ;815



&itroolit Augustin de 5lorina - Predică la Duminica Ortodoxiei ; "u omul Ortodoxiei

7e-a# văzut su s#ocin @Ioan 1& 51

+stă$i este o mare săr#ătoare +stă$i este Duminica - din Post, Duminica Ortodoxiei a" ce esiui9ii #ei& "todoBia/

Ortodoxia este întocmai recum aurul curat0 Precum aurul e scos din cuptor şi ori de cte oriar$i este tot mai curat, aşa şi Ortodoxia noastră; este aur care a ieşit din cuptoarele ce

du*ovniceşti -ar cuptoarele cele du*ovniceşti sunt Sinoadele cumenice şi 6ocale +şad



Ortodoxia nu este ru'ina eresurilor, ci este aur curat, diamantul adevărului Ortodoxia este soarecare străluceşte &n Băsărit şi &n +pus

Dacă am fi putut, iu#i%ii mei, să &n%ele'em ce este Ortodoxia, am fi iu#ito ca pe mama noastrOc*ii noştri sar fi umplut de lacrimi astă$i +m fi %inut sfintele icoane, am fi $is din inima noastHDoamne, miluieşte>, şi am fi mul%umit lui Dumne$eu, deoarece nu neam născut &n vreo altă %arci neam născut &n această patrie, &n lada, care miresmuieşte a OrtodoxieQ deoarece neam născ

din părin%i ortodocşi De aceea cntăm; *ine este u#nezeu #a"e ca u#nezeul nost"u/L@'sal#ul ,& 14.

Ortodoxia= Cte teme desc*ide astă$i= Cte căr%i sfinte desc*ide astă$i= Cte minuni are istorisească $iua de astă$i= Ce să spunem/ Să istorisim ce este această credin%ă a noastră/ pre$entăm #iruin%ele şi triumfurile de peste veacuri/ Să &năl%ăm cinstitele stea'uri ale Ortodoxicare sunt vopsite cu sn'iuri/ Să povestim istoria acestei $ile sfinte şi să arătăm cum vreme desută de ani satana şi sluAitorii lui au &ncercat să dărme această sfntă Giserică a noastră, dar nu putut, şi că &n cele din urmă au fost nevoi%i săşi mărturisească &nfrn'erea/ Sau să spunem despacei eroi ai credin%ei noastre, patriar*ii, &mpăra%ii, &mpărătesele, mona*ii, e'umenii, poporul anonim

care pnă la moarte sau luptat pentru credin%a noastră ortodoxă/ +r tre#ui, fra%ii mei, să avem mutimp +r tre#ui ca şi eu să am putere du*ovnicească +r tre#ui să fiu un 0risostom (un 1ură de +usau un asilie sau un &n'er $#urător +r tre#ui ca şi voi să ave%i o mare voin%ă, pentru a putea istorisim măre%iile $ilei de astă$i Dar pentru că toate acestea nu există, vă voi ru'a să acordpu%ină aten%ie la cteva detalii ale van'*eliei pe care am au$ito astă$i +Aun'e şi un sin'ur detalal van'*eliei ca să ne folosim du*ovniceşte &n această sfntă $i a creştinătă%ii Care detaliu/

0ristos ne constituie &n micul lui stat, pentru a predica cea mai mare revolu%ie din lume i c*eampe unul din ucenicii 6ui +cest unul nu a fost Platon, nu a fost +ristotel, nu a fost unul din #ăr#a

mari ai lumii antice, nu a fost om de ştiin%ă, nu a fost &n%elept, nu a fost #o'at Dar ce a fost/ sărăcu% E"a un pesca" necunoscut& ca"e-şi a"unca #"e=ele în lac& ca să se înt"e9ină pe el )a#ilia lui. (u#ele lui e"a Filip. Dl cea#ă o#nul. 'ent"u că >"istos este #agnetul& caat"age o"ice su)let noil. i Filip a )ost sedus i#ediat de du#nezeiasca )a9ă a >"istosului nost"A "ă#as alătu"i de el. Asculta du#nezeieştile +ui cuvinte. 0edea )a9a +ui ca"e st"ălucea #ai #udect soa"ele. i-a spus în sine: A# a)lat izvo"ul& +-a# a)lat pe u#nezeu

e atunci& Filip nu s-a liniştit. A"ipi la picioa"ele lui& să ale"ge în stnga& în d"eapta şi "ăspndească această #a"e descope"i"e& că a a)lat izvo"ul adevă"ului. i #ai înti de toate cea#ă pe p"ietenul său duovnicesc& pe (atanael& zicndu-i: 0ino şi vezi @Ioan 1& 4. i vin

(atanael& gndito" şi cu #ulte îndoieli. Iisus& doa" ce l-a văzut& îi zice: Iată un o# cu ini#a )ău"ă şi "ăutate @Ioan 1& 42. (atanael "ăspunde: e unde #ă cunoşti/ @Ioan 1& 4. e un#ă ştii/ i >"istos îi zice: 7e-a# văzut su s#ocin. (atanael se nedu#e"eşte şi se #inuneazDn9elege că *el ca"e cunoaşte detaliile vie9ii lui nu este ni#eni altul dect u#nezeu. #ă"tu"iseşte: 6ai& tu eşti Fiul lui u#nezeuL @Ioan 1& 58& Fiul lui u#nezeu celui vi+cest detaliu, fra%ii mei, că 0ristos la vă$ut su# smoc*in, aş vrea săl avem &n vedere ca pe&nvă%ătură a $ilei de astă$i

După cum ştim cu to%ii, Rara Sfntă, Palestina, pnă astă$i este plină de smoc*ini Solul este ca şi

nostru, iar clima temperată De aceea smoc*inului &i prieşte acolo şi pentru că are frun$a lată p



ramuri, ramurile smoc*inului se trăsc pe Aos Smoc*inul este smerit 2uşi &nal%ă ramurile mndrie &n sus,ci ramurile lui cu frun$ele late cad, iar Aos 5 su# smoc*in, se formea$ă un adăpost, ascun$iş +colo sa dus 2atanael ra un o#icei ca cei evlavioşi să mear'ă su# frun$arsmoc*inului şi acolo săşi facă ru'ăciunea şi să citească &n linişte 6e'ea lui Dumne$eu

7e-a# văzut su s#ocin @Ioan 1& 4. +dică &n clipa &n care ceilal%i alear'ă &n dreapta şi stn'apierd pre%iosul lor timp &n distrac%ii şi &n lucruri deşarte, &n clipa &n care unul fură, &n clipa &n ca

altul adună comori, &n clipa &n care unul se afundă ca porcul &n mocirlă, tu, 2atanaele, timpul tău nlai irosit &n cele deşarte ale lumii, ci team vă$ut su# smoc*in &n'enunc*ind şi ru'ndute lDumne$eu şi citind le'ea 6ui

7e-a# văzut su s#ocin. +a acest cuvnt& )"a9ii #ei& t"euie să luă# a#inte. *te ne înva9Acest cuvnt se pot"iveşte şi pent"u noi. 'ent"u că şi nouă ne va zice >"istos: 7e-a# văzut. unde ne-a văzut pe noi/ <unte# noi su s#ocin/ i ce este s#ocinul/

ă &ntre#, fra%ii mei1. (e vede >"istos& î#plinind s)nta +ui voie/ (e vede o#nul& sculndu-ne dis-de-di#inea9ă

p"i#ul nost"u cuvnt să )ie: u#nezeule& î9i #ul9u#i#/ Precum păsărelele, care atunci cnd tre$esc nu alear'ă să caute de mncare, ci cntă matinal, luminnda, $ic Hmul%umesc> acem şi nla fel/ (e vede u#nezeu )ăcnd "ugăciunea di#inea9a& la p"nz& la #asă că )ace# "ugăciunesea"a că îngenunce# în )a9a icoanelo" şi ne )ace# ia"ăşi "ugăciunea/;. (e vede că citi# legea +ui& că luă# în #ini Evangelia/3. (e vede >"istos că veni# la ise"ică şi că ado"ă# s)nt nu#ele +ui/ (e vede că #e"ge# spovedanie& că ne spune# păcatele/4. (e vede >"istos că ne î#pă"tăşi# cu '"eacu"atele +ui 7aine/5. (e vede >"istos că descide# po"to)elul şi pe ascuns ne #ilostivi# de )"atele nost

neputincios/ Ca şi Sfntul 2icolae, care um#la noaptea pe stră$i şi arunca &n casele cele săramicile economii ca să miluiască feti%ele sărace (e vede >"istos )ăcndu-ne dato"ia/

F"a9ii #ei Aşa să t"ăi#. Dnt"-o zi& >"istos ne va spune: *"eştine& te-a# văzut su s#ocin@Ioan 1& 51. Ia" s#ocin& po# pe ca"e ni#eni nu va putea să-l dez"ădăcineze& po# "oditopo# ne#u"ito"& este <)nta noast"ă %ise"ică. <u acest po# să t"ăi# cu to9ii& #ici şi #a"i. Ipo#ul acesta este "todoBia& în ca"e c"edin9ă to9i să t"ăi#& )"a9ii #ei& zicnd ceea ce vo# aupeste pu9in ti#p: Aceasta este *"edin9a Apostolilo" Aceasta este *"edin9a 'ă"in9ilo" Aceaseste *"edin9a "todocşilo" Aceasta este c"edin9a ca"e a întă"it lu#ea şi a #ntuit-o. A#in.

Q Episcopul August@#ilie a #it"opolitului de Flo"ina& pă"intele Augustin Pandiot

"ostită în ise"ica <)ntului *onstantin în Polono& Atena& 12.83.1,



Ieromonahul &aJarios "imonoetritul - Duminica Ortodoxiei

Pra$nicul Ortodoxiei nu este o săr#ătoare fixă transferată &n ciclul mo#il, ci ea a )ost ne#i=locinstituită& pent"u a )i se"ată în p"i#a du#inică din 'ostul #a"e& de căt"e pat"ia"ul $etodie *onstantinopolului cu p"ile=ul celei de-a doua "estau"ă"i de)initive a s)intelo" icoane& pe 1#a"tie 243. +ceastă săr#ătoare solemnă, cea mai importantă dintre comemorările do'mati



reparti$ate &n cursul anului litur'ic, nu sa 'enerali$at &nsă imediat, i#pune"ea ei de)initivă )iinatestată aia în secolul RI. 6a Constantinopol, după o Pani*ida %inută la #iserică din la*ernedupă prive'*erea de seară se făcea o lun'ă procesiune pnă la Sfnta Sofia, unde se cele#6itur'*ia, la sfrşitul căreia patriar*ul oferea la patriar*ie un mare #anc*et oficialită%ilor Gisericii-mperiului +ceste festivită%i erau un prileA de adunare a unui mare număr de Imona*i şi de laiveni%i din provincii, marcnd astfel puternic sfrşitul primei săptămni a postului

Pra$nicul Ortodoxei sa suprapus peste vec*ea comemorare a profe%ilor .oise, +aron şi Samuel, pcare "]pionul .arii Giserici o indică drept sin'ura pră$nuire a primei duminici din Postul .a::, atestată cel pu%in &n epoca patriar*ului 1*erman al Constantinopolului (^ E4J), fiindcă sunumele său 'ăsim &n unele manuscrise un canon imno'rafic &n cinstea profe%ilor Potri?ontaarionului de la Patmos M73 (secolul _-), Postul .are era plin odinioară de comemoră#i#lice; &n Săptămna a --a era comemorat 2oe, &n Săptămna a -a Aertfa lui -saac şi -saac &nsu&n vinerea Săptămnii a a, astfel că aceste pră$nuiri corespundeau lecturilor din cartea acer"]pionul .arii Giserici nu face &nsă dect această sin'ură alu$ie la ec*iul "estament &n timpPostului .are, a cărei ori'ine, după ?ara#inov, ar fi mai pu%in lectura căr%ii acerii, ca o amplificaa pericopei evan'*elice citite la 6itur'*ia acestei duminici (!n 7, 44:M), unde se face limpede alu$

la profe%i +ceasta ar apar%ine unui vec*i sistem de lecturi #i#lice, potrivit căruia van'*elia dup-oan se citea &n timpul Postului .are, iar nu &n timpul perioadei Penticostalului Oricare ar motivele instituirii ei, această săr#ătoare a prorocilor se potrivea perfect cu prima săptămnă dPostul .are şi cu atmosfera vec*itestamentară a sistemului lecturilor !n c*ip fericit ea na fost ctotul suprimată de săr#ătoarea Ortodoxiei, rămnnd &n imnolo'ie le'ată de aceasta &ntrun moarmonios şi pertinent din punct de vedere teolo'ic, &ntruct profe%ii fi'urau anticipat &ntruparea care o manifestă icoanele; <t"ălucit-a a"ul adevă"ului şi cele ce de de#ult s-au p"eincipuit u#"os& acu# s-au săv"şa"ătat. *ăci iată %ise"ica& pe ca"e o înse#na #ai înainte cipul co"tului #ă"tu"iei şi ca"e 9inc"edin9a d"eaptă No"todoBăO& se î#"acă ca şi cu o podoaă #ai p"esus de lu#e cu icoana dupt"up al lui >"istos? ca 9innd icoana *elui pe ca"e-+ cinsti#& să nu "ătăci# ....

Sfntul -oan Damasc*inul semnala deAa, &n discursurile sale despre icoane, analo'ia ce există &ntacestea şi vedeniile prorocilorQ aceştia nau privit vedeniile care leau fost date cu oc*ii sensi#ili, cu Ioc*i du*ovniceştiI, ca şi apostolii pe "a#or, şi au vă$ut IicoaneI ale lui Dumne$eu, nu fiin%a SCa &ntrea'a 6e'e şi prescrip%iile sale, aceste vedenii care anun%au tipolo'ic #unurile viitoare erIima'iniI a ceea ce avea să fie de$văluit pe deplin prin &ntrupare După sfşierea perdelei templuluprefi'urările sau destrămat şi vedeniile profe%ilor au fost &nlocuite de icoane; repre$entări analo'i

şi actuali$are efectivă a pre$en%ei ipostatice a Cuvntului &ntrupat şi a sfin%ilor edeniile profe%iloca şi cele ale lui .oise, -saia sau -e$ec*iel, erau prefi'urări ale &ntrupării I-coanei naturale"atăluiI, pe care o reproduce ima'inea sacră creştinăQ astfel, ele pot fi privite drept icoane aacestor icoane, iar prorocii pot fi cele#ra%i &mpreună cu sfintele icoane &n Duminica - a Postul.are Pra$nicul resta#ilirii icoanelor a fost intitulat "riumful Ortodoxiei, căci marca sfrşitul a 7Mde ani de lupte şi dispute de mai multe ori reluate şi cu importante consecin%e pentru definiridentită%ii Gisericii Ortodoxe şi a statului #i$antinQ dar şi, pe un plan mai 'eneral do'matic, pentru iconoclasmul repre$enta punctul final şi consecin%a tuturor ere$iilor *ristolo'ice De aceea, cel de-doilea <inod de la (iceea @2 a )ost p"ivit d"ept pecetea celo" şapte #a"i <inoade Ecu#enicDesi'ur, ulterior vor apărea multe alte ere$ii, dar ele toate vor putea fi respinse de defini%ii



do'matice ale celor şapte Sinoade cumenice şi de teolo'ia ortodoxă a venerării icoanelor +şa cuse exprimă foarte vec*iul tropar al pra$nicului Ortodoxiei, venerarea icoanei lui 0ristos emărturisire a &ntre'ii -conomii dumne$eieşti şi semnul supunerii credinciosului fa%ă de inte'ralitat&nvă%ăturii Gisericii; .Preacuratei 9ale icoane închin$ndu-ne/ Bunule/ cerem iertare greşelilor noastre/ 2ristoaDumne!eule0 %ăci de unăvoie ai voit a 9e sui cu truul e %ruce/ ca să i!ăveşti din rovră6maşului e cei e care i-ai lăsmuit0 Pentru aceasta cu mulţumire strigăm 8ie3 9oate le-

umlut de ucurie/ &$ntuitorul nostru/ %el ce ai venit să m$ntuieşti lumea7.0 -coanele restaurate sunt privite de imno'rafii noştri drept Ipodoa#a GisericiiI şi pecetea OrtodoxiDe aceea, de la cele#rarea particulară a icoanelor sa trecut rapid la o săr#ătoare a Ortodoxiei 'eneral, instituită definitiv o dată cu a doua Aumătate a secolului _- S]nodionvl Ortodoxiei, al cărui strat ini%ial privitor la icoane tre#uie atri#uit patriar*ului .etod&nsuşi, sa &m#o'ă%it &ncepnd din secolul _- cu numeroase anatematisme formulate &mpotrinoilor ere$ii de sinoade co*stantinopolitane reunite su# &mpăra%ii Comneni +u inserate şi deci$ii aunor sinoade locale, iar &n secolul _- anateme &mpotriva , lui arlaam, +c*indin şi adversa

isi*asmului, astfel &nct acum S]nodionul apare mărturia fidelă a tradi%iei do'matice #i$antine şcontinuită%ii ei &n timp şi &n spa%iu 6ectura sa solemnă devenise un adevărat oficiu litur'ic &n sin-ni%ial (&n secolele -__), aceasta avea loc la 6itur'*ie &ntre ISfinte Dumne$euleI şi lectura d+postol +poi, de$voltnduse &n lun'ime şi &n importan%ă, se făcea după concedierea de la trenşi procesiunea &n timpul căreia se cntă un canon al Sfntului .etodie despre restaurarea sfintelicoane (redactat pro#a#il &n 843 şi atri#uit pe nedrept Sfntului "eodor Studitul 8J) OdinioarS]nodionul era declamat din amvon cu aceleaşi formule de introducere ca şi van'*elia "riod'rec nu mai are această ru#rică, pre$entndul drept lectura unei omilii l indică totuşi răspunsurpoporului care tre#uie să puncte$e lectura sa cu exclama%ii I+natema să fie=I sau Ieşnipomenire=I după cum sunt men%iona%i ereticii sau apărătorii adevăratei credin%e +ceastă participare

comunită%ii la proclamarea Ortodoxiei poate fi le'ată de &nvă%ătura ortodoxă, potrivit căreia, ultimă instan%ă, poporul &nsuşi e 'arantul unită%ii tradi%iei şi validită%ii Sinoadelor cumenice Proclamarea S]nodionului &n mănăstiri şi &n catedrale are &n conştiin%a ortodoxă o valoare adevărat IsacramentalăIQ aşa cum scria un episcop rus, el este I"aina &nnoirii du*ovniceşti, Sfn"aină a &ntăririi &n adevărI "riumful Ortodoxiei asupra ere$iei e o eli#erare, o &nnoire, o primăvadu*ovnicească Giserica străluceşte atunci cu Istrălucirea do'melorI &n #ucuria şi lumina *arulu+ceastă proclamare poate fi supusă şi unei transpuneri du*ovniceşti, putnd fi privită ca un adevăexorcism al ere$iilor ce &ncol%esc &n fiecare din cei ce &ncă nu şiau cură%it cu totul patimile, căci definitiv ere$ia nu e dect varianta intelectuală a acestor patimi Prin defini%ie, ere$ia divi$ea$ăsepară, &n timp ce credin%a ortodoxă strn'e &n unitate şi so#ornicitate mem#rii "rupului lui 0rist89 a este semnul &mpăcării cosmice a tuturor făpturilor trupeşti şi netrupeşti &n participarea larmonioasă la unitatea divinoumană şi la plinătatea cunoaşterii +devărului pe carel are Giserica I 'ustie şi pă#ntule& ucu"a9i-vă& #un9i picu"a9i şi dealu"i sălta9i& căci >"istos& *uvntul& a dpace celo" de pe pă#nt şi s)intelo" ise"ici unitatea c"edin9ei. <e#ni)ica9ia acestei să"ăto"i& ca şi cea a <)ntul G"igo"ie 'ala#a& în icono#ia duovnicească7"iodului stă toc#ai în această concep9ie desp"e unitatea în c"edin9ă. A"#onia c"eştinilo" uni9i



c"edin9a lo" în acelaşi >"istos e condi9ia necesa"ă pent"u cele"a"ea duovnicească a p"aznicul"todoBiei şi pent"u a duce un post )olosito". "todoBia apa"e din plin în cateeza 7"iodului& căci& pot"ivit <)ntului 0asile cel $a"e& ea )apa"te din vi"tu9ile #onaului şi ale adevă"atului c"eştin. $ă"tu"isi"ea d"eptei c"edin9e e& pot"iv<)ntului G"igo"ie din (azianz& o s)in9i"e a li#ii şi& p"in u"#a"e& cu"ă9i"ea #in9ii "a9ionale.timp ce ere$ia decur'e &n fond din mndria min%ii nerăsti'nite şi netransfi'urate, Părin%ii lea'Ortodoxia de smerenie şi de &nfrnare, adică de orice virtute care adună fiin%a pentru a o face să urspre Dumne$eu c"edin9ă ta"e este #aica lepădă"ii& spunea <)ntul Ioan <că"a"ul. 2u neaputea astfel an'aAa &n via%ă du*ovnicească re$umată &n Postul .are, fără să fi fost &ntări%i &ncă de&nceputul acestuia &n credin%a ortodoxă IPe acestea Lar*etipurile lucrurilor stricăcioaseN le vom vedea, dacă vom duce o via%ă dreaptă şi nvom &n'riAi de credin%ă dreaptă, fără de care nimeni nu va vedea pe DomnulI iindcă este cu neputin9ă să găsi# pe >"istos& plinătatea vi"tu9ilo"& )ă"ă #ă"tu"isi"ea eBactăceea ce este El şi alipi"ea totală de 7"upul <ău tainic& pent"u că nu#ai c"edin9ă o"todoBa)i"#ă "ealitatea indu#nezei"ii şi a pa"ticipă"ii t"upului şi su)letului o#ului la viadu#nezeiască& )ă"ă să eBiste contopi"e a )i"ilo". aptele asce$ei practicate &n timpul Postului .arepre$intă, aşadar, manifestarea şi strălucirea adevăratei credin%e confirmate de lectura S]nodioului ... c"edin9a )ă"ă )apte e #oa"tă şi lipsită de consisten9ă& ia" )aptele )ă"ă c"edin9ă sunt deşa"te ne)olositoa"e. >a"ul uului a "eunit astăzi& în acest ti#p de post şi nevoin9a pent"u vi"tutvesti"ea celo" ce au î#pă"tăşit cu c"edin9ă cuvntul d"eptei c"edin9ei şi lepăda"ea celo" ca"e n-av"ut să-1 î#pă"tăşească cu c"edin9ă& ca noi înşine să ne g"ăi#& cu# se cuvine& att sp"e una& cşi sp"e cealaltă: a"ătnd adică c"edin9ă p"in )apte şi dondind )olosul ostenelilo" noast"e p"

c"edin9ă. Duminica Ortodoxiei şi lectura S]nodionului pot fi, aşadar, privite ca o transpunere &n "riodrecitării Sim#olului de credin%ă niceoconstantinopolitan la 6itur'*ie, &naintea anaforaleiI Desi'uS]nodionul e mai de$voltat dect Cre$ul, vi$nd ca$uri de ere$ie şi persoane precise, &n marea lmaAoritate dintro epocă posterioară iconoclasmului Pe de altă parte, el se &nscrie &ntro scarătemporală mai vastă, fiindcă pentru a ne cumineca tre#uie să aşteptăm 4J de $ile, &n timp ce Cre$precede doar cu pu%in u*aristiaQ &n am#ele ca$uri &nsă scopul rămne acelaşi; exprimarea unităadunării creştine &n credin%ă &n +celaşi 0ristos, pe care o pecetluieşte Cuminecarea eu*aristică dimensiunea pre'ătirii &n vederea Paştelui şi a cate*e$ei #aptismale a "riodului, pra$nic

Ortodoxiei repre$intă, aşadar, un element fundamental şi prima etapă a incorporării &n 0ristos Patimăa Sa *"eştin este - spune <)ntul Ioan <că"a"ul - cel ce i#ită pe >"istos pe ct e cu putinoa#enilo" p"in cuvinte şi )apte şi c"ede cu o cugeta"e d"eaptă şi nep"iănită în <)nta 7"ei#e.



"#$ntul 9eodor "tuditul desre sătăm$na înt$ia a Postului mare

%uv$ntul K3 În &iercurea din sătăm$na înt$ia a Postului mare3 desre ost/ desrecurăţenie şi desre #erirea de atimi

ra%ilor şi părin%ilor +ceste $ile ale postului, &ntre celelalte $ile ale anului, sunt &ntocmai ca un lim

lin, la care alear'ă to%i şi află linişte du*ovniceascăQ nu numai mona*ii, ci şi mirenii, mici şi ma#oieri şi săraci, &mpăra%i şi preo%i Căci pentru orice neam şi pentru orice vrstă, această vreme esfoarte folositoare şi mntuitoare 6a oraşe şi sate se potolesc toate tul#urările şi prisosesc laudecătre Dumne$eu, cntările sfinte, milosteniile şi ru'ăciunile +stfel, Dumne$eu se face #lnd, lesiertător, dăruieşte pace sufletelor noastre şi iertare păcatelor, #ine&n%eles numai de ne vom &ntoarcătre l din toată inima, că$nd la l cu frică şicu cutremur

Creştinii din lume au dascălii lor, adică ar*ierei şi păstori care &i povă%uiesc şii &nva%ă Căci ducum cei ce se luptă au nevoie de &ndemnători, aşa şi cei ce postesc au nevoie de mn'ier



lacrimilor +şa şi eu de vreme ce prin dra'ostea voastră sunt proiestos şi e'umen, am datoria să spun cuvinte folositoare pentru postul care este *rana sufletului

ice apostolul; HCu ct trupul slă#eşte şi se vesteAeşte de osteneala postirii, cu att suflet&ntinereşte din $i &n $i, se luminea$ă şi se face foarte frumos, după podoa#a ce nea dat Dumne$dintru &nceputI -ar cnd se face curat şi frumos prin post şi pocăin%ă, şi Dumne$eu &l iu#eşte locuieşte &ntr&nsul, precum $ice Domnul; HCă eu şi "atăl vom veni şi locaş vom face &n elI

Deci, de vreme ce att de mare este darul postului şi are puterea şi *arul de a ne face locaş al lDumne$eu, tre#uie săl primim cu multă #ucurie şi să nu ne &m#ui#ăm cu #ucate, ştiind că Domnnostru -isus 0ristos a săturat &n pustie cinci mii de oameni numai cu pine şi cu apă, pr#inecuvntarea celor cinci pini Căci dacă ar fi vrut, putea să poruncească şi să ai#ă acolo tot felde #ucate, dar &ntradins a făcut aceasta, ca să ne dea nouă pildă de &nfrnare şi să căutăm numai cetre#uincioase

Cu toate că lucrul este 'reu la &nceput, dar de vom pune silin%ă şi osteneală $i de $i, cu aAutorul lDumne$eu ne va veni mai uşor

e voi# însă ca postul nost"u să )ie adevă"at şi p"i#it de u#nezeu& cu# posti# de ucate taşa se cade să ne păzi# de o"ice păcat su)letesc şi t"upesc& p"ecu# ne înva9ă şi t"opa"ul ce zic'ostul nu însea#nă nu#ai pă"ăsi"ea de ucate& ci şi înst"ăina"ea de toată pati#a păcatuluiK.

Să ne pă$im dar de lene la canonul şi sluA#a noastră şi mai ales dect toate să neferim de mndrie, de pi$muire, de vrăAmăşie, patimi ascunse care omoară sufletul, de via%a de sinadică să nu avem pun'ă ose#ită şi să urmăm voile noastre Căci diavolul nu iu#eşte altceva, decnumai să afle pe om că nu &ntrea#ă pe altul, nici se sfătuieşte cu cel ce poate săl povă%uiască sp

#unătate +tunci cu uşurin%ă &l &nşeală şil &mpiedecă de la #unătă%ile pe care le are şi le faceSă luăm aminte #ine, mai ales la pofta trupească C*iar acum, cnd postim, ne luptă cu 'nduri reşarpele cel cu multe c*ipuri, diavolul

rumos era la vedere şi #un la mncare rodul păcatului, dar nu este cu adevărat #un, ci numai vedere, ca rodia umflată; pe dinafară e frumoasă şi după ce o tai 'ăseşti &nluntru numai fum +este şi pofta păcatului Pare că are dulcea%ă, dar după ce se săvrşeşte, păcatul e mai amar decfierea şi dect sa#ia cu două ascu%işuri

După cum a pătimit strămoşul nostru +dam şi, &nşelat de diavolul, a mncat din rodul neascultăriar &n loc de via%ă el a aflat moarte, tot aşa de atunci pnă astă$i pătimesc to%i şi sunt &nşela%i şarpele cel vec*i cu poftele rele ale patimilor trupeşti

iindcă diavolul este &ntunerec, se sc*im#ă şi se arată &n'er luminos 6a fel, răutatea o face #ună arătare, amărăciunii &i dă 'ust dulce, &ntunerecului &i dă c*ip de lumină, urciunea o spoieşte cfrumuse%e, moartea o arată drept via%ă şi cu acestea &nşeală lumea şi o duce &n c*inurile viitoariscoditorul de rele diavolul



2oi, fra%ilor, să luăm aminte să nu ne &nşele cu meşteşu'irile lui multe şi viclene, nici să pătimim păsările prinse cu la%ul şi cu cursa, pentru mncare Să cercetăm #ine, cu mintea noast&nfricoşările răută%ii şi, fără de nici o osteneală, vom pricepe ascunsa răutate şi ne vom pă$i de ea

Pe ln'ă acestea, să ascultăm necontenit cntările #isericeşti şi sluA#ele, fără de lene şi cu sr'uinSă ascultăm cu mare luare aminte citirile, că precum trupul se *răneşte şi creşte cu *rana pinii, aşi sufletul se *răneşte cu cuvintele dumne$eieşti Să facem metanii după putin%a fiecăruia &n t

ceasul, după măsura dată Să lucrăm cu minile noastre, căci cei ce nu lucrea$ă nimic nu esvrednic să mănnce, precum $ice apostolul nul pe altul să ne c*ivernisim, căci unul esneputincios şi altul puternic Să nu ne certăm, ci numai #inele să săvrşim Să fim dulci la vor#&mpăciuitori &n cuvnt, milostivi, #ln$i, ascultători, plini de &ndurare şi de roduri #une Pacea lDumne$eu să um#rească 'ndurile şi inimile noastre şi să ne &nvrednicească !mpără%iei Cerurilor 0ristos -isus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea dimpreună cu "atăl şi cu Du*ul Sfnacum şi pururea şi &n vecii vecilor +min

%uv$ntul KL3 În 4inerea aceleiaşi sătăm$ni3 desre îmodoirea locaşului nostru su#letesc

#ate une

ra%ilor şi părin%ilor, cnd un mire vrea săşi $idească casă mare şi luminoasă, nare odi*nă nici $inici noaptea, trudind, &n'riAinduse şi nevoinduse pnă termină casa i att &l munceşte 'riAa silin%a la lucru, &nct mintea şi cu'etul lui nu &ncetea$ă mereu socotind ct de frumos şi de #un să facoperămntul, ct de plăcute şi frumoase să fie tencuiala şi celelalte, &nct oricine va vedea $idirso rvnească şi so laude Del &mpiedică cineva de la lucru, &i pare foarte rău şi se tul#ură, ca cum i sar face o mare nedreptate

Scopul cuvntului, prea cinsti%ii mei fra%i, este acesta; de vreme ce şi noi, fiecare, $idim locaş pentsufletul nostru nu casă vă$ută şi stricăcioasă făcută din pietre şi lemne, ci locaş ceresc nestricat veşnic făcut din fapte #une şi din darurile Du*ului Sfnt spune%imi, nu se cade să ne silim &n tc*ipul/ Să ne arătăm noi mai leneşi dect cei ceşi $idesc case stricăcioase/ 2ar fi o nedreptate/

O casă stricăcioasă e locuită de oameni ceşi iu#esc numai trupurile lor şi după ce sc*im#ă mul%imde stăpni, &nvec*induse, se năruie şi cade, pentru ca iarăşi să se refacă cu trudă 6ocaşul nostnematerialnic se $ideşte cu fapte #une şi primeşte &ntr&nsul locuitor pe &nsuşi Du*ul Sfnt, precu$ice apostolul; H oi sunte%i Giserica lui Dumne$eu celui viuQ Du*ul lui Dumne$eu locuieşte &n vo+poi, cnd ieşim din această lume, mer'e cu noi &n ceruri unde &l avem veşnic

Oare e drept să se $idească cu lene şi cu trndăvie/ Cu adevărat, mare nedreptate şi &nfruntare va f

idirea faptelor #une &ncepe cu frica de Dumne$eu, precum, $ice dumne$eiasca ScriptuH&ncepătura &n%elepciunii este frica Domnului< +poi vin cele patru mari fapte #une, adic&n%elepciunea, viteAia, cură%ia şi dreptatea nite cu altele şi le'ate cu le'ătura dra'ostei, ealcătuiesc Giserică sfntă şi locaş #ine primit Domnului+cest locaş săl $idim, fra%ilor, şi săl &mpodo#im cu fapte #une, ca să ne &nvrednicim să avelocuitor &n noi pe Du*ul Sfnt, şi astfel şi pe &n'eri săi veselim şi pe oameni săi folosim cu fapte

#une



-ar pentru că &ntre celelalte fapte #une &nfrnarea, &ntru care acum ne aflăm, este foarte mare, să dăslavă lui Dumne$eu că nea &nvrednicit şi am isprăvit $ilele acestei sfinte săptămni după plăcerlui Dumne$eu

e%ele noastre sau sc*im#at, sau ofilit, dar strălucesc prin darul postului ra noastră a devenamară prin scormonirea veninului ce se naşte din postire, dar sufletele noastre sau &ndulcit

nădeAdea şi cu #ucuria mntuirii +ceste două alcătuiri, sufletul şi trupul, din fire se &mpotrivesc cnd se &ntăreşte o parte, cealaltă slă#eşte Deci şi noi, fra%ilor, să ne #ucurăm că am făcut partsufletului nostru mai tare

De spune cineva că a mnca &n toate $ilele cte odată, vom micşora &nfrnarea, să nu se teamă Cde ar fi fost aşa, nu near fi poruncit Dumne$eu, să cerem la "atăl nostru *rana tre#uincioasă toate $ilele sau cor#ul nar fi mers la proorocul -lie cu *rană &n toate $ilele, nici la dumne$eiescPavel cel de la "i#e, nici marele +ntonie nu ar fi 'ăsit cu cale să mănnce &n toate $ilele cte pu%in

.i se pare că, de vreme ce trupul nostru slă#eşte de osteneala $ilei, Dumne$eu, care nea $idit

vrut ca să fie &ntărit cu *rana cea din toate $ilele, ca să poată lucra poruncile lui Dumne$eu +şadsă nu fie omul ca un slă#ăno', aşa cum sunt cei cepostesc două $ile sau c*iar trei, &nct de multe ori nu pot să facă nici metanii, să cnte sau citească la vreme, cum se cade, nici celelalte sluA#e nu pot să le săvrşească + mnca &n toate $ilenu este un lucru pentru cei ce nau aAuns la o stare desăvrşită, ci mai de'ra#ă, desăvrşi%ii şi ma#ăr#a%i au urmat canonul şi rnduiala ce am arătat şi pentru ei toate rnduielile noastre sunt #undupă plăcerea lui Dumne$eu alcătuite şi de sfin%ii Părin%i &ndreptate

De near dărui Dumne$eu şi nouă mai multă sănătate şi putere trupească şi sufletească, ca să pute

sluAi lui Dumne$eu cel viu şi adevărat şi să aşteptăm $iua răsplătirii de apoi, &n care să dDumne$eu să străluci%i ca soarele &ntre sfin%ii cei din veci, moştenind !mpără%ia Cerurilor &n 0rist-isus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea dimpreună cu "atăl şi cu Du*ul Sfnt, acum pururea şi &n vecii vecilor +min

%uv$ntul K3 *a Duminica Ortodoxiei3 să nu ne silim la săv$rşirea #atelor une este utinnoastră şi să hrănim su#letul cu cugetări duhovniceşti

Părin%ilor şi fra%ilor, după cum orice lucru #un este 'reu la &nceput, aşa şi &nceputul sfntului post na pricinuit oarecare 'reutate din cau$a sc*im#ării #ucatelor şi a sluA#ei Dar cu ct trece vremeprin o#işnuin%ă, lucrul va fi mai uşor cu aAutorul lui Dumne$eu, precum $ice dumne$eiasScriptură; H"oată truda vremelnică, la &nceput, aduce &ntristare, iar pe urmă aduce rodul dreptă%iial păcii< +şa şi nouă; osteneala ni se pare 'rea, &nsă osteneala trece şi se duce Pe urmă, cnd vosim%i folosul sufletesc adus de &nfrnare, ne vom veseli foarte

De vreme ce neam &nvrednicit, cu aAutorul şi darul lui Dumne$eu, ca să trecem o săptămnă d

post, să &nmul%im sr'uin%a &n celelalte $ile ale postului, ştiind că osrdia dă putere sufletului



trupului, pe cele 'rele le face uşoare şi pe cele anevoioase le face lesnicioase, după cum lenea pcele uşoare le face 'rele şi pe cele lesnicioase le face anevoioase !nsă &n osteneala şi strădannoastră, să avem măsură şi cu #ună socoteală să ne c*ivernisim, ca să pă$im şi sănătatea trupului

Ce folos să se sr'uiască cineva, la &nceput, peste puterea sa, apoi să se ostenească şi să &ncete$De aceea au $is Părin%ii, că mai #ine este cte pu%in şi pururea să se ostenească omul, dect mult pu%ină vreme +şa să fie şi silin%a noastră cea după

Dumne$eu-ar pentru că $iua este mare şi aduce omului 'reutate, noi să petrecem vremea $ilei &n 'ndudu*ovniceşti ne&ncetate şi să ne &ndeletnicim cu acelea, prin care se *răneşte şi se mn'ie sufletuSă nu lăsăm mintea &nvăluită de lucruri lumeşti, cu pilde de tul#urare şi amărăciune, ci să cu'etăla cele dumne$eieşti, pline de dulcea%ă şi de #ucurie .intea noastră, fra%ilor, să fie pururea Dumne$eu şi la cele cereşti, la frumuse%ile Baiului, la locaşurile veşnice, la cetele &n'erilor

Să cu'etăm şi să 'ndim; oare unde se află sufletele drep%ilor şi unde ale păcătoşilor/ Ce frică cutremur va cuprinde pe to%i, cnd se va arăta 0ristos/ Cnd, precum $ice dumne$eias

Scriptură, ,,cerurile cu mare sunet se vor strn'e şi ca o *rtie se vor &nfăşura, cele patru sti*ii şi males pămntul şi cele ce sunt &ntr&nsul se vor arde, marea aceasta se va usca de acel mare fosufletul se va &mpreuna cu trupul său, cu care a trăit &n această lume I şi ctă mul%ime de oameni vfi atunci de la +dam pnă la sfrşitul lumiiOare ct va fi de &nfricoşată fa%a Domnului cea slăvită, care va străluci şi va trimite ra$e mai muldect ale soarelui/ Ce 'las vom au$i oare dela l/ 1lasul cel #lnd care $ice; H en#inecuvnta%ii Părintelui .eu/< Sau 'lasul cel &nfricoşat care $ice; HDuce%ivă de la .i#lestema%ilor/< &n scurt, cum va fi sfrşitul, cnd drep%ii vor fi c*ema%i, cu slavă multă şi cinste,!mpără%ia Cerurilor şi cum vor fi osndi%i păcătoşii, trimişi cu multă ocară &n c*inurile veşnice/ S

ne 'ndim, fra%ilor, şi să ne &n'riAim pururea de acestea, fiindcă suntem străini &n lumea aceasta, ivie%uirea noastră este &n cer 2umai prin aceste #une socotin%e vin lacrimile şi luminarea sufletuluipetrece omul via%a &n pace, fără tul#urare, avnd #ucurie du*ovnicească şi nădeAde ca să cşti#unătă%ile cele viitoare, &n 0ristos -isus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea dimpreună "atăl şi cu Du*ul Sfnt, acum şi pururea şi &n vecii vecilor +min

@EBt"as din ca"tea: <)ntul 7eodo" <tuditul - *uvntă"i duovniceş

Arhimandritul Ioil Gonstantaros %uv$nt la Duminica Ortodoxiei



na dintre cele mai mari săr#ători care vi#rea$ă &n inimile credincioşilor şi evlavioşilor creştinortodocşi, este şi săr#ătoarea Ortodoxiei noastre + fost sta#ilită de Giserica noastră pentrusăr#ători !năl%area Sfintelor -coane după 'roa$nica furtună a iconoma*iei care o anticipase

ără &ndoială că fiecare credincios ar tre#ui să studie$e şi să cunoască acest capitol important -storiei noastre Gisericeşti pentru a vedea prin ce ispite şi pericole a trecut cora#ia Gisericii noastdar şi pentru ca &n acelaşi timp să conştienti$e$e că această cora#ie nu a cunoscut şi nici nu cunoaşte vreodată naufra'iul !nsă, înt"-o pe"cep9ie #ai gene"ală& s-a i#pus ca în p"i#a u#inidin 'ostul $a"e să se p"ăznuiască i"uin9a *"edin9ei noast"e "todoBe î#pot"iva e"esu"ilo".

a" ce va spune cineva desp"e "todoBie şi cu# va lăuda nevoin9ele şi luptele Kno"ului <)in9ilnoşt"i& ca"e şi-au dat via9a toc#ai pent"u această c"edin9ă& înt"-o epocă att de supe")icială ca şinoast"ă/ *u# va lăuda cineva după v"ednicie toate aceste su)lete& ca"e pent"u d"agostea l

>"istos şi pent"u slava <)intei noast"e %ise"ici& au disp"e9uit lu#ea şi cele ale lu#ii şi s-au ciocncu sinist"ul diavol şi cu neno"oci9ii lui slu=ito"i/ "otuşi, laudele acestor c*ipuri nemuritoare, exisxistă &nvistierite şi scrise &n imnolo'ia noastră, &n istoria şi &n diamantele textelor patristice pe cale de%inem şi pe care astă$i unii vor att de mult să le facă dispărute de pe fa%a pămntului sau să răstălmăcească

Dar &n punctul acesta, iu#i%ii mei, ni se &nfă%işea$ă &ntre#area inevita#ilă (e st"ădui# astăzi păst"ă# în esen9ă această c"edin9ă vie pe ca"e a# p"i#it-o sau ne li#ită# doa" la anu#icuvntă"i de laudă/

EBpe"ie# "todoBia ca "top"aBie sau ne #ul9u#i# doa" cu p"ocesiunea s)intelo" icoane& ca"în lipsa unei lupte conştiente& s)"şesc înt"-un )olclo" ca"e-+ #nie pe u#nezeu/

A# conştientizat ce este "todoBia sau gndi# că %ise"ica noast"ă este şi Ea una dint"e #ulteKise"ici ca"e eBistă în lu#e/

EBistă în ini#a noast"ă capitolul cel #ai de ază al învă9ătu"ii dog#atice& că în a)a"a %ise"ic@"todoBiei nu eBistă #ntui"e sau tai)unul leste#atului ecu#enis# a dist"us cent"e



sensiile ale c"edin9ei& cu consecin9a de a se auzi voci "ău-slăvitoa"e @SaSodoBe că Kun pl#al %ise"icii este %ise"ica "todoBă& ia" altul este ccidentul& cu 'apa în )"unte/

Din nefericire, fra%ii mei 5 şi să acceptăm asta, desi'ur nu ca să de$nădăAduim, ci ca să ne tre$imdin ne)e"ici"e& a venit ti#pul în ca"e& nu doa" nevoin9ele şi luptele <)in9ilo" noşt"i 'ă"in9i sunecunoscute& ci C vai C aceste cipu"i sunt calo#niate şi ")ite& cu# că cipu"ile Kau diviz%ise"ica şi acu# se a)lă la =udecata lui u#nezeu (aşa sa exprimat cu ani &n urmă actual

Patriar* ecumenic 5 ntr) Doamne, miluieşte=@"răim &n epoca &n care unii se ruşinea$ă să mărturisească unicitatea Credin%ei noastre, ca să ndisplacă ere$iar*ului papă şi &ntre'ii 'loate a aodoxiei şi a perversită%ii protestantismului i aa=uns ca în cad"ul să"ăto"ilo" o)iciale @la #a"ile "a#u"i să-l vede# pe 'apa înveş#ntadndu-şi Kine-cuvnta"ea @TUVWXYZ[\& #ai ine zis& ne-cuvnta"ea @[WXYZ[& înt"-o ise"io"todoBă c"eştinilo" o"todocşi @/ şi pe să"#anii psal9i cntndu-i i#nul şi poli"oniulL @aşa sînt#plat la vizita papei în Fana" Cn.t". <lavă îndelung "ădă"ii 7ale& oa#ne <lavă Hie

Cu si'uran%ă, faptul că acestea nu constituie Do'ma şi .orala Ortodoxă, faptul că toate acestea su

un teatru al a#surdului, mai de'ra#ă al diavolului, şi nu au nici măcar o le'ătură cu curata noastOrtodoxie, nu e nevoie ca cineva să dispună de deose#ite *arisme pentru a &n%ele'e Cnd &nsaAun'em &n punctul de a vedea mona*ismul <mutant (presc*im#at)>, care trăşte &n tri#unale pmirenii evlavioşi şi #inecredincioşi şi condamnndui, deoarece aceştia se opun teatrului ecumeniatunci, fra%ii mei, &n%ele'em clar că a# a=uns din nou în ti#pu"ile cnd *"edin9a noast"ă scu#pne va costa# (e va costa de acu# înainte pozi9ii& "eputa9ie& lie"tateL şi cia" însăşi vianoast"ă

Deci, aşa= O ştim Să o afle clar Hcopili%ele Papei>, după expresia Sfntului .arcu v'*enicul

ştim şi suntem pre'ăti%i<Să orăcăie #roaştele> ecumenismului şi Hsă se a'ite ca ne#unii cocoşeii> sincretismului reli'ios pre'ătească H&n ascuns şi &n taină> &n%ele'eri secrete care nesocotesc Sfnta Predanie a Credinnoastre

2oi, ca nişte copii adevăra%i ai Ortodoxiei noastre, &n ciuda lipsurilor noastre, prin *arul Dumne$eu ne vom lupta să rămnem &ntări%i şi neclinti%i pe crenelurile Credin%ei noastre

Fa"u"i vegetoa"e& cle"& #onais# şi popo"ul c"edincios al o#nului& cia" dacă în apa"en

pu9ini& vo# înăl9a steagu"ile "todoBiei noast"e şi cnd în cad"ul întlni"ilo" oscu"e se Kîntinge condeiul otă""ii& noi& cu glas pute"nic& Kînt"-un singu" t"up şi cu o singu"ă gu"ă& vocnta şi vo# #ă"tu"isi victo"iosul i#n al *"edin9ei noast"e: (u ne vo# lepăda de tine& iui"todoBie (u vo# #in9i 9ie& *insti"e& de 'ă"in9i p"edanisită. Dnt"u tine ne-a# născut& înt"u tint"ăi# şi înt"u tine vo# şi ado"#i i dacă v"e#ea o va ce"e& şi de #ii de o"i vo# #u"i pent"tine

5ie/ #raţilor7 Am

@t"adus din g"eacă: ie"o#. Foti



Pr0 Mames 9hornton - Predică la Eistola către Evrei a "#$ntului Pavel/ în Duminica înt$i amarelui Post/ Duminica Ortodoxie3 F"ă alergăm la lută

Astăzi este u#inica "todoBiei& u#inica înti a 'ostului $a"e. Este nu#ită u#ini"todoBiei pent"u că p"ăznuieşte i"uin9a c"edin9ei d"ept slăvitoa"e sau o"todoBe asup"a tutu"pot"ivnicilo" ei , dar &ndeose#i asupra celor care păreau să facă parte din o#ştea creştină, a ereticilcare pretindeau că sunt ortodocşi, dar aveau un cre$ diferit de cel &nmnat nouă de 0ristos, de Sfin+postoli, de Sfin%ii van'*elişti şi de Sfin%ii Părin%i

u#inica "todoBiei a )ost p"ăznuită pent"u întia dată pe 11 $a"tie 243& cia" dupîn)"nge"ea iconoclaştilo"& a luptăto"ilo" î#pot"iva <)intelo" Icoane. +ceşti eretici nu puteau conceapă că lucruri materiale, precum lemnul şi vopseaua icoanelor, se sfin%eau de către Dumne$pentru a fi folosite de creştini la ru'ăciune şi spre &ntărirea credin%ei lor i &şi &nc*ipuiau, &n c*'reşit, că toate lucrurile materiale sunt rele sau sunt măcar cumva &ntinate, pn'ărite şi, de aceefolosirea lucrurilor materiale pentru a6 &nfă%işa pe Dumne$eul &ntrupat, 0ristos -isus, sau Preasfnta Sa .aică, Purureaecioară şi de Dumne$eu 2ăscătoarea .aria, sau pe Sfin%i ar fi foceva nepotrivit



i uitaseră însă că *nsuşi !umnezeu a spus despre toate lucrurile materiale pe care le-a ăccă sunt în esenţă bune oarte#

i uitaseră că !umnezeu +-a îmbrăcat în materie, cu trupul şi s$n(ele omenesc, şi +-a ăcom pentru m$ntuirea noastră#

i uitaseră că p$inea şi vinul obişnuit se sinţesc prin puterea +$ntului !uh, preăc$ndu-în însuşi Brupul şi +$n(ele lui Hristos !umnezeu#

i uitaseră că acelaşi +$nt !uh îi sinţeşte pe +inţii +ăi, care au ost şi sunt oameni precu

noi, cu un aspect material#

6eau uitat sau au ales să le treacă cu vederea pe toate acestea, şi mai multe c*iar

Cnd cercetăm această perioadă a istoriei Gisericii, devine repede evident că, de fapt, iconoclasmnu a fost doar o ere$ie privind Sfintele -coane, adică ceva care cuprinde &ntrea'a &nvă%ătură ortodomai pu%in credin%a &n icoane, Dacă aşa ar fi stat lucrurile, ar fi rămas doar o ere$ie primeAdioasă, depoate nu la fel de otrăvitoare precum a fost &n realitate -conoclasmul a pretins că este o mişca&ndreptată &mpotriva icoanelor, dar, la o examinare mai atentă, este limpede că, &n adncul săiconoclasmul a fost de fapt un atac la &nsăşi esen%a credin%ei ortodoxe + fost, asemenea rudei salemişcarea ecumenică contemporană , o sinte$ă a tuturor ere$iilor, o adevărată orc*estră drăcească %ipătoare de$acorduri şi neplăcute Cacofonii

De aceea, u#inica "todoBiei nu p"ăznuieşte doa" i"uin9a %ise"icii asup"a iconoclas#ului dveacul al IR-lea& ci şi i"uin9a ei asup"a tutu"o" e"eziilo"& asup"a a tot ceea ce este în dezaco"d pot"ivnic c"edin9ei o"todoBe& în deplinătatea ei.

!i pră$nuieşte &ndeose#i pe viteAii apărători ai credin%ei care au pătimit tot felul de pri'oane pentminunata lor #ăr#ă%ie &n sus%inerea adevărului &n pistola ce sa rnduit a se citi &n Dumini

aceasta, Sfntul Pavel vor#eşte tocmai de acei apărători ai adevărului &mpotriva minciunii Scrdespre Sfntul Proroc .oise (cca 7:E7 &0r 5 cca 74:7 &0r), care ar fi putut trăi ca prin% &mpără%iei 'iptului, cu toată opulen%a, podoa#ele şi plăcerile la care ar fi fost &ndreptă%it l a almai vrtos a pătimi &mpreună cu norodul lui Dumne$eu , după cum spune Sfntul Pavel A sococ"edin9a în u#nezeu a )i nespus #ai i#po"tantă dect o via9ă v"e#elnică de elşug şi p"ivilegi

Sfntul Pavel continuă apoi pomenirea multor al%i eroi ai ec*iului 6e'ămnt, care, precum Sfnt.oise, au aAuns la o răscruce &n via ă, răscruce la care au fost sili%i să alea'ă &ntre #ine şi rău, &ntț

adevăr şi 'reşeală, &ntre păcat şi virtute Aceşti ă"a9i şi )e#ei sunt e"oi pent"u că& atunci cnd adat piept cu "ăsc"ucea& au ales )ă"ă şovăială calea d"eptă9ii& a adevă"ului şi a vi"tu9ii. -n lumaceasta că$ută, acea ale'ere este totuşi aproape &ntotdeauna o ale'ere dureroasă Acea cale leadus& spune <)ntul 'avel& at=ocu"i şi ătăi& @L legătu"i şi te#ni9e? cu piet"e au )ost ucişi& c)ie"ăst"ăul au )ost tăia9i& au )ost ispiti9i& cu ucide"e de saie au #u"it şi tot aşa. Alto"a le-a adsă"ăcie: au p"iegit în piei de oaie şi în piei de cap"ă? Nau )ostO st"#to"a9i& necă=i9i& cinui9i .

Cei H#o'a%i şi vesti%i>, cei Hplini de succes>, Hnumele mari>, Hstelele>, Hcele#rită%ile>; aceştia sueroii măslui%i pe care &i pre%uieşte cu adevărat lumea -n pofida feluritelor preten%ii că nar fi aşlumea nui &n%ele'e şi nui acceptă pe eroii credin%ei şi ai adevărului De aici, pri'oana



defăimareaQ de aici, #atAocura şi rsul O prăpastie fără fund desparte standardele lumii de cele alui Dumne$eu

6e'at de Giruin%a Ortodoxiei, cred că tre#uie să &n%ele'em şi acest termen &n contextul său veşnnu doar &n cel vremelnic Ortodoxia, este adevărat, a #iruit mereu &n fa%a potrivnicilor ei, dea lun'istoriei 1nosticii, mani*eii, arienii, nestorienii, monofi$i%ii, iconoclaştii şi mul%i al%ii au fost cu to&nfrn%i +l%i vrăAmaşi ai lui Dumne$eu, pă'nii, musulmanii şi #olşevicii au fost, la rndul lo

&nfrn%i +cestea au fost mari #iruin%e, vrednice de pră$nuireQ la fel sunt şi Sfin%ii fără de teamă ce rămas neclinti%i pentru 0ristos, &n pofida tuturor

"otuşi, să fim aten%i la faptul că Cel iclean nu se odi*neşte niciodată Cnd, cu *arul lDumne$eu, este &nfrnt un vrăAmaş al său, putem fi si'uri că deAa satana are un nou vrăAmaş careaşteaptă rndul, cum sar $ice +şadar, #iruin%ele &ntrun &n%eles pămntesc, vremelnic, nu &nseamo pace statornică &n Giserică Se vor ivi curnd noi potrivnici "otuşi, %ise"ica "todoBă îşi va găîntotdeauna apă"ăto"i şi >"istos îşi va călăuzi întotdeauna tu"#a căt"e i"uin9ă& p"in "oii sanecazu"i& pnă la s)"şitul veacului& cnd %ise"ica C adică toate c"edincioasele ei #ădula"e dtoate veacu"ile C va via pu"u"ea în st"ăluci"ea +u#inii celei nec"eate a a"ului lui u#neze

+ceea va fi Giruin%a cea de pe urmă şi veşnică a Ortodoxiei

+tunci cnd vor#im &n le'ătură cu Giruin%a Ortodoxiei despre potrivnici, vor#im desi'ur de mapotrivnici din istorie Dacă ne vom &nvrednici să fim c*ema%i de Dumne$eu pentru a re$ista unastfel de potrivnici, atunci Dumne$eu ne va cere aceeaşi #ăr#ă%ie pe care a ceruto sfin%ilec*iului şi 2oului "estament, ca şi sfin%ilor din cele două$eci de veacuri ce au urmat C*iar daaceasta nu se va petrece &n timpul vie%ii noastre, deşi pare posi#il, se cer oricum multe de la noi

Sfntul Pavel $ice; Drept aceea şi noi, avnd &mpreAurul nostru atta nor de mărturii, lepădnd toa

povara şi păcatul cel ce lesne ne &mpresoară, cu ră#dare să aler'ăm la lupta care este pusă &naintnoastră -n via%a o#işnuită pe care o trăim, ne confruntăm cu vrăAmaşi ceva mai o#işnui%i, nu cvrăAmaşi de o mărime uriaşă, care afectea$ă istoria, precum iconoclaştii sau arienii din trecuvrăAmaşii noştri sunt cei ce fac neca$uri tuturor #ăr#a%ilor şi femeilor, &n toate $ilele vie%ii; povaprea multor 'riAi lumeşti şi povara păcatelor

Sfntul Pavel stăruieşte să ne &m#ăr#ătăm cu pilda viteAilor sfin%i ai ec*iului 6e'ămnt Dacă ei putut să renun%e la toată #o'ă%ia, puterea şi privile'iile lor pentru credin%ă, sau să rişte c*inurimoarte din credincioşie pentru Dumne$eu, cu att mai mult noi ar tre#ui să putem lepăda toapovara şi păcatul cel ce lesne ne &mpresoară

Sfntul Pavel aseamănă această misiune cu un atlet ce alear'ă &ntro competi%ie, o luptă, &n catre#uie evitată toată 'reutatea &n exces l ne spune să lepădăm toată povara şi păcatul ca să putecu ră#dare să aler'ăm la lupta care este pusă &naintea noastră ste limpede, de vreme ce +postol$ice cu ră#dare să aler'ăm , că lucrul la care se 'ndeşte atunci cnd foloseşte această metaforă este o aler'are de 7JJ de metri, &n care victoria este dată de vite$ă 2u, el vor#eşte aici de o curdistan%ă lun'ă, de un maraton, &n care, pentru a cşti'a, contea$ă re$isten%a, tăria şi ră#darea 5 care simpla &nc*eiere a cursei &nseamnă #iruin%a

Kin Apostol *iti"eL.



'". Ma#es 7o"ntonEd. Egu#eni aț

@7"ad.: 6adu >agi

"#inţii Părinţi de la Otina - Desre Ortodoxie

+cum, creştinismul este urt peste tot l este pentru oameni un Au' care &i &mpiedică să trăiasdupă voia lor, să săvrşească li#eri păcatul (Cuviosul arsanufie, :, p 38, din J9J37J8)

2oi, ortodocşii, nu tre#uie să sus%inem ere$ia şi să avem le'ătură cu ereticii 2icăieri nu se spune tre#uie să ne ru'ăm numai &naintea icoanei din ?alu'a a .aicii Domnului (care se află &n min#isericii Hre&nnoiteI) Orice altă icoană a .aicii Domnului este tot sfntă i, c*iar de ar tre#ui suferim, să nu trădăm Ortodoxia (Cuviosul 2icon, 8, p 3M4)

ratele dumneavoastră vă scrie; H !o(mele sunt nişte teze clar ormulate# !o(mele au ost elaborade +inoadele cumeniceI Do'ma nu este o te$ă omenească, clar formulată, ci este adevăr



dumne$eiesc despre Dumne$eu, este un adevăr pe care oamenii sin'uri nu lar putea pricenicidecum dacă el nu ar fi descoperit de &nsuşi Dumne$eu +devărul poate fi cercetat, adevărul poafi cunoscut, adevărul poate fi confirmat Dar a *otăr& adevărul nu se poate i oamenii de #ucredin%ă nici nu spun aşa (Cuviosul +m#ro$ie, M3, Partea -, p EE)

ratele dumneavoastră afirmă; H !e la do(me la duhul creştinismului este o distanţă ca de la păm$la cer I 2u este adevărat Cnd iul lui Dumne$eu, Care Sa &ntrupat, lea descoperit ucenicilor S

apostolilor, do'ma despre Sfnta "reime, spunnd; $e"gnd& învă9a9i toate nea#u"ile& otezndle în nu#ele 7atălui şi al Fiului şi al <)ntului u (.atei M8,7), &n acelaşi timp a unit &n c*nedespăr%it cu această do'mă şi &nvă%ătura despre du*ul creştinismului, $icnd; Invă9ndu-le păzească toate cte v-a# po"uncit vouă (.atei M8, MJ)

"o%i cei ce au Audecată sănătoasă ştiu că du*ul creştinismului şi totodată Du*ul lui 0ristos se află pă$irea poruncilor lui 0ristos Dar fratele dumneavoastră a născocit un alt du* al creştinismulCum poate exista du*ul creştinismului fără 0ristos, fără pă$irea &nvă%ăturii lui 0ristos/ Du*ul leste un du* născocit şi nu merită nicidecum să se numească creştin, deoarece &şi propune săiu#ească pe to%i oamenii fără deose#ire, att pe creştini ct şi pe musulmani, şi pe pă'ni -

Domnul 0ristos &n &nvă%ătura Sa a făcut o deose#ire aici, $icnd &n van'*elie; e nu va asculnici de %ise"ică& să-9i )ie 9ie ca un păgn şi va#eş (.atei 78,7E) i &nsuşi Domnul cel +tot#un cei drep%i &i iu#eşte, iar pe cei păcătoşi doar &i miluieşte i adevă"a9ii c"eştini& u"#nd o#nulu)ac la )el: tutu"o" oa#enilo" )ă"ă deosei"e le a"ată #ilă şi îngăduin9ă& ia" d"agoste deplină a"ată nu#ai celo" d"ept c"edincioşi (Cuviosul +m#ro$ie, M3, Partea 7, pp EEE8)

ratele dumneavoastră spune; H rezia este abaterea de la părerea ma&orităţi2u este adevărat re$ia este a#aterea de la adevărul dumne$eiesc, nu de la părerea maAorită%ii 2maAorită%ii ia &ncredin%at Domnul adevărul cnd a spus; (u te te#e& tu"#ă #ică& pent"u că 7at

vost"u a inevoit să vă dea vouă î#pă"ă9ia (6uca 7M, 3M) Giserica romană &ntrece numeric GiseriOrtodoxă, dar, a#ătnduse de la adevăr, a că$ut &n ere$ie +devărata Giserică acceptă &ntreaScriptură, att ec*iul ct şi 2oul "estament, &n toată cuprinderea şi plinătatea ei De exemplu, &nun loc in Sfnta van'*elie Domnul spune; Ia" cnd va veni $ngieto"ul& pe *a"e Eu îl vt"i#ite vouă de la 7atăl& uul Adevă"ului& *a"e de la 7atăl pu"cede& Acela va #ă"tu"isi desp$ine (-oan 7:, M9) -ar &n alt loc al van'*eliei se spune că Domnul, cnd lea dat apostolilputerea de a ierta păcatele, a suflat asupra lor şi lea $is; +ua9i u <)nt? *ă"o"a ve9i ie"păcatele& le vo" )i ie"tate şi că"o"a le ve9i 9ine& vo" )i 9inute (-oan MJ, MMM3) Giserica Ortodoxapro#nd aceste două locuri, mărturiseşte că Du*ul Sfnt purcede de la "atăl şi se dă credincioşilprin iul Giserica romană, &nsă, lăsnd la o parte primul loc din van'*elie şi cuvintele Domnul

şi &ntemeinduse numai pe al doilea loc, afirmă că Du*ul Sfnt purcede şi de la iul şi astfel do'ma despre Sfnta "reime se află două i$voare +ceastă nepotrivire se poate vădi şi prasemănarea cu soarele Din soare se naşte lumina şi ies ra$ele 2imeni nu afirmă că ra$ele ies şi dlumina soarelui,ci doar că fără lumina soarelui ra$ele nu strălucesc +şa şi +rie şia promovat ere$sa cea rea din cele două locuri evan'*elice, lăsnd la o parte principalul

6a evan'*elistul -oan, Domnul, vor#ind despre e'alitatea Sa cu "atăl după Dumne$eire, a spus; Eşi 7atăl $eu una sunte# (-oan 7J, 3J) -ar &n alt loc, $icnd că l după omenitate este mai mdect "atăl, a spus; 7atăl este #ai #a"e dect $ine (-oan 74, M8) +rie, ale'nd pentru &ntărir

părerii sale locul al doilea şi respin'ndu7 pe cel dinti, a promovat ere$ia sa cea rea şi vătămătoa



aşa eBistă şi o singu"ă #ă"tu"isi"e de c"edin9ă adevă"ată& ca"e se t"age de la Ie"usali#& nu de 6o#a. %ise"ica "todoBă pe tot pă#ntul este una singu"ă - în Ie"usali#& în Antioia& AleBand"ia& în G"ecia şi în 6usia. (Cuviosul +m#ro$ie, M3, Partea -, p 89)

&n &nsemnările despre unirea vie a Busiei cu 1recia, după părerea mea, ar tre#ui mai &nti de toate avem &n vedere modul &n care Domnul a &ntemeiat la &nceput Giserica Ortodoxă niversală, care ealcătuită din cinci Patriar*iiQ cnd Giserica Bomei sa desprins de Giserica niversală, Domnul

&ntre'it oarecum această lipsă prin &ntemeierea &n nord a Gisericii Buse, aducnd Busia la creştinisprin Giserica 1reciei ca repre$entantă de frunte a Gisericii niversale int"e o"todocşi& cei casunt aten9i şi cizui9i văd aici două luc"ă"i ale p"oniei lui u#nezeu: în p"i#ul "nd& o#np"in întoa"ce"ea t"zie a 6usiei la c"eştinis# a păzit-o de vătă#a"ea papiştilo"& ia" în al doil"nd a a"ătat că 6usia& adusă la lu#ina c"eştinis#ului p"in %ise"ica G"eciei& t"euie să )ie unicu acest popo" ca "ep"ezentant de )"unte al %ise"icii "todoBe !nive"sale şi nu cu alte popoa"vătă#ate de e"ezii. &naintaşii noştri aşa au şi procedat, vă$nd, poate, exemplul Aalnic, &n afară de cal romanilor, pe cel din Giserica +rmeană, care prin desprinderea sa de Giserica niversală a că$&n multe rătăciri +rmenii sau rătăcit din două motive; &n primul rnd, au acceptat clevetirile adula adresa Gisericii niversale, iar &n al doilea rnd, şiau dorit să se conducă sin'uri şi &n sc*im#

au supus influen%ei su#tile a apusenilor, care leau &n'rădit c*iar şi %inutul răAmaşul cel rău viclean, care stăpneşte iadul, a &ncercat şi &ncearcă să ur$ească şi &mpotriva ruşilor, numai că prinun alt mod +rmenii sau &ncurcat de la &nceput prin acceptarea clevetirilor aduse &mpotriva Giseriniversale, iar apoi prin dorin%a de a se conduce sin'uri -ar ruşii pot fi mai aproape de aceleafapte, acceptnd clevetirile aduse &mpotriva &ntistătătorilor Gisericii niversale i astfel, dpricina vicleniei vrăAmaşului şi a 'reşelilor noastre, reiese că noi, a#ătndune samavolnic de unirea cea folositoare şi mntuitoare cu Giserica So#ornicească, fără să vrem şi fără să ne dăseama cădem su# influen%a cea dăunătoare a concep%iilor apusene, de care nea pă$it şi nea &n'răd&nsăşi pronia Cerească, cum am spus mai sus Deoarece acum to%i suntem &ndatora%i fa%ă de 'reci

mai ales, fa%ă de preo%imea 'reacă, &n &nsemnări ar tre#ui cumva săi pomenim &ntrun loc sunumele de Patriar*ii Băsăritului, iar &n alt loc su# numele de Giserica So#ornicească, ai cărrepre$entan%i de frunte sunt De asemenea, ar tre#ui să avem &n vedere că una este supunernecondi%ionată şi alta este unirea cu Giserica 1reacă -n ultimul ca$ nu există nici o o#li'a%ie fa%ă supunerea necondi%ionată (Cuviosul +m#ro$ie, M3, Partea -, pp MJ8MJ)

@din Filocalia de la ptina vol.



Pr0 E#rem Athonithul - Desre Ortodoxie

Iui9ii #ei )ii& ce este "todoBia/ Suntem ortodocşi şi &n 'eneral nu cunoaştem &năl%imeprofun$imea, lăr'imea Ortodoxiei a tre#ui să o vedem &n toată sfin%enia ei

"todoBia este adevă"ul desp"e u#nezeu& desp"e o# şi desp"e lu#e& aşa cu# ni l-a dat Dnsuu#nezeu *el Dnt"upat p"in învă9ătu"a <a desăv"şită. +şa cum la exprimat mai tr$iu cu'etulinima dumne$eiescului Pavel +şa cum la descris ucenicul iu#irii şi al%i apostoli şi evan'*elişti lumina cerească a Sfntului Du* Ortodoxia este acea sinte$ă minunată dintre do'mă şi o#iceiudintre teorie şi practică, aşa cum nea fost predanisită de către părin%ii du*ovniceşti ai +lexandrieConstantinopolului, Capadociei, Siriei şi, mai tr$iu, ai Sfntului .unte

"o%i aceştia, de la Sfntul -erar* Policarp care a fost după cum şti%i, ucenicul apostolilor şi pnă Sfntul 2icodim +'*ioritul, care a adormit la &nceputul sec al _-_lea, cu &n%elepciunea şi sfin%enlor, cu Aertfele şi nevoin%ele pe care leau &ndurat, neau &nmnat pre%ioasa moştenire a credin%eivie%ii drepte, comoara tradi%iei ortodoxe "todoBia este ceea ce au eBp"i#at o)icial <)inte<inoade& acele adună"i inecuvntate )o"#ate din #e#"ii ai %ise"icii lui >"istos veni9i din toalu#ea. Acei pu"tăto"i de u#nezeu pă"in9i înzest"a9i cu to9ii cu ştiin9a su)letului şi uu#nezeiesc au discutat desp"e #a"ile p"ole#e ca"e îl p"eocupă pe o#ul duovnicesc şi aaşezat posta#entul& te#elia civiliza9iei duovniceşti.



"todoBia a )ost pecetluită cu snge de #ucenicii tutu"o" v"e#u"ilo". e toată oastea s)n)o"#ată din #ilioane de e"oi şi #ă"tu"isito"i& ă"a9i& )e#ei şi copii. e la a"enele 6o#ei pnă lagă"ele de concent"a"e din 6usia& to9i au dovedit că învă9ătu"a c"eştină nu este o si#plă teo"ici adevă" şi via9ă. *el #ai )"u#os e"ois#& izndă î#pot"iva violen9ei c"ude şi a pute"ii #ate"ialdo#nia şi D#pă"ă9ia uului.

+ venit apoi să laude Ortodoxia cultul #isericesc, cu minunata sa poe$ie şi imno'rafia sa insuflade Dumne$eu, care &m#i#ă firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu o#ştescfamiliarismul cu respectul profund, ceea ce este vădit cu ceea ce este tainic Dnt"-o at#os)e"ă înăl9a"e şi s)in9enie este în)ă9işată în cult =e"t)a u#nezeului-o#& d"a#a du#nezeiască +itu"giei& la )ieca"e +itu"gie la ca"e pa"ticipă c"edincioşii. e ase#enea& acolo sunt lăudate slăvite iznzile #ai-#a"ilo" c"edin9ei şi ale <tăpnei aşeză#ntului ise"icesc& '"eas)n(ăscătoa"e de u#nezeu& Fecioa"a $a"ia. Acolo este p"ea#ă"ită dog#a& nu nu#ai ca adevă"&şi ca "ăspuns la ce#a"ea oa#enilo".

Dar nici idealul pentru care sa luptat mona*ismul nu este diferit de rostul Ortodoxiei Dup

cercetătorii de specialitate, mona*ismul ortodox a constituit oastea du*ovnicească ce sa luptpentru do#ndirea li#ertă%ii du*ovniceşti, pentru desăvrşirea omului Scopul lui a fost să dea c*sufletului pentru &nnoirea min%ii

xact &n acest punct este inima du*ului mona*al, este scopul şi i$#nda mona*ismului 2evoin%edu*ovniceşti ale asce%ilor sunt noile lupte du*ovniceşti ale du*ului !l conduc pe om &ntru totul spvia%a iu#itoare de &n%elepciune, spre &ndumne$eire Drumul mona*ismului este drumul cură%irii &ntoarcerii la Dumne$eu "todoBia a dat se#ni)ica9ia s)in9eniei nu nu#ai asce9ilo"& ci înt"eglu#i c"eştine.

Prin această semnifica%ie a &năl%at o#iceiurile societă%ii edem acest lucru &ndeose#i &n percep%socială Ele#entul de ază al "todoBiei este iui"ea de oa#eni luată în cel #ai p"o)und sens ei. (u nu#ai ca #ilostenie ci în gene"al& ca a)ec9iune. Ocrotirea socială este descoperită ultimele decenii Dar a luat naştere la -erusalim, după !nvierea .ntuitorului +colo sau făcprimele cantine, &n care au sluAit primii E diaconi, după cum apare &n aptele +postolilor Apostolnea#u"ilo"& 'avel a )ost totodată şi p"i#ul luc"ăto" social. dată cu p"opovădui"ea Evangelia în)ăptuit şi ceta d"agostei& nu#ită în #ulte )elu"i. +uc"ăto"i sociali au )ost şi u"#aşApostolilo"& Episcopii. 2u există o su'rumare mai cruntă a adevărului dect să sus%ină cineva Părin%ii Gisericii sau ocupat doar cu do'mă şi nimic altceva !n timpul sinoadelor, &n Ce$areea

apărut, după cum se ştie, asiliada, su# călău$irea Sfntului asile cel .are !n Constantinopfunc%ionau cantine pentru E mii de săraci, iar &n +lexandria sau &ntemeiat primele maternită%i 2numai episcopii ci şi &mpăra%ii şi c*iar mona*ii participau la astfel de lucrări ale dra'ostei Pentto%i aceştia, Ortodoxia a fost &n acelaşi timp şi dreaptă lucrare

!n alt ele#ent i#po"tant al "todoBiei a )ost întotdeauna e"ois#ul pe ca"e îl vede# #ucenicie.

Dar nu sa oprit numai la Aertfa sn'elui iiii Ortodoxiei au arătat mereu curaA şi viteAie &n fa

oricărui fel de samavolnicie, fie că provenea de la -ulian, !mpăratul cel nele'iuit, fie de la arieni



monofi$i%i ori de la iconoclaşti şi de la mona*i atraşi de rătăcirile latinilor +ceastă mul%ime de erai Gisericii Ortodoxe nui cuprinde doar pe Sfntul +tanasie, Sfntul asile şi Sfntul -oan 1ură +ur, ci şi pe Sfntul "eodor Studitul, e'umenul mănăstirii Studion, &mpreună cu to%i mona*ii ei, .axim .ărturisitorul şi pe marele erou 5 Sfntul .arcu u'enicu, mitropolitul fesului

O caracteristică a Ortodoxiei a fost dintotdeauna şi ierapostolia către #ar#ari, com#inată civili$area %ise"ica noast"ă& )ă"ă să )acă v"eodată p"ozelitis#& a "ăspndit lu#ina Evangeliei

a sc"ie"ilo"& a iui"ii şi a lnde9ii. +ceastă cale spre &nvă%ătură şi civili$are ne este arăta&ndeose#i de Sfin%ii trei ierar*i pră$nui%i astă$i, care au iluminat toată făptura cu ra$ele vii adreptei &nvă%ături despre Dumne$eu şi om "#inţii trei ierarhi sunt marii aştri ai tăr$mulduhovnicesc al Bisericii0

"todoBia a )ost întotdeauna calea î#pă"ătească a Evangeliei. + păstrat curat şi autentic du*creştinismului &n fa%a misticismului &ntunecat al ere$iilor din Băsărit, a centrali$ării papalce$areene a latinilor şi a su#iectivismului ra%ionalist al protestantismului A păst"at #e"eu #ăsuşi a"#onia& n-a )ăcut ni#ic g"eşit. 'ent"u că 'ă"in9ii au )ost #işca9i de du& au )ost călăuzi9i du#nezeu în cip s)nt şi duovnicesc.

Ortodoxia nu a nesocotit omul, nici &n%elepciunea, nici natura, nici arta, nu a fost neomenoasă 6eexplicat pe toate şi a creat cultură După cum spune troparul Sfin%ilor "rei -erar*i, a întă"it )i"celo" ce sunt şi oiceiu"ile oa#enilo" le-a înd"eptat

"todoBia este #a"şul o#ului căt"e Făcăto"ul lui& căt"e îndu#nezei"e. Dl conduce pe o# dezvolta"ea lui deplină înt"u >"istos şi pent"u >"istos.

Ortodoxia nu este numai teolo'ie, este totodată şi adevărată psi*olo'ie şi umanism autentic

sociolo'ie ste un diamant care reflectă prin toate laturile adevărulSă cunoaştem deci Ortodoxia noastră

2u teoretic ci să o si#9i# şi să o t"ăi# în toată p"o)unzi#ea şi lă"gi#ea ei Doar aşa vom putea o provocăm şi săi arătăm valoarea

Ortodoxia noastră nu este mu!eu/ nu este trecut/ ci viaţă/ creaţie şi strălucire0 Este marenostru ideal/ este năde6dea reţioasă a m$ntuirii noastre0 Este m$ndria noastră întru 2ristsă o roovăduim cu eroism şi slavă/ ca nişte #ii adevăraţi ai marilor eroi ai Ortodoxiei0

Ortodoxie prea frumoasă, mireasă &mpodo#ită a lui 0ristos, să nu te tă'ăduim noi, nevrednicii,dacă vremurile şi &mpreAurările o vor cere, invredniceştene să vărsăm pentru tine şi ultima picătude sn'e din noi=



Părintele Arsenie Boca ; %hemări la aostolie

e acu# ve9i vedea ce"ul descizndu-se3Ioan ;,6;7#

1ăsi%i descrise de al%ii, şi mult mai #ine, mocnirea strnsă &n c*in'i şi a'ita%ia ascunsă a poporulevreu su# '*earele paAurei romane O pomenesc &n treacăt, ca să ne dăm seama de acea atmosfe&ncărcată de la răscrucea numărării timpului, atmosfera aşteptării de istov a lui .esia Pentru unera aşteptare politicăQ pentru al%ii, mult mai pu%ini, o aşteptare reli'ioasă -rod a sărit cu sa#ia calea istoriei .asacrul copiilor 74JJJ de prunci, &ncă nu se uitase Pnă şi pe copiii săi &i aştepcu sa#ia &n mnă -ar cele petrecute mai pe urmă la -ordan, unde un ascet nemaivă$ut de fioros, tăcu 'ura ca o secure, trupul putre'aiului, plin de şerpi şi de năprci, şi vestea pe nul mai mare ca care va turna şi foc peste eiQ toate acestea dădeau aşteptării o tensiune de fior metafi$ic, unic istorie 2ui vor#ă era şi o aşteptare de mii de ani dea rndul

-ată cum au decurs primele H'ăsiriI ale marelui aşteptat '"i#a& ca"e ştia #ai #ult dect ceilaoa#eni& e"a Fecioa"a $a"ia din (aza"et& apoi d"eptul Iosi). Al t"eilea a )ost Ioan %otezăto"uca"e-şi cştigase auto"itate de p"oo"oc? - de alt)el şi e"a: capătul p"oo"ocilo" - auto"itate cu ca"e



p"ezentat iudeilo" pe Iisus: Haştepta"ea nea#u"ilo" I, sau $esia->"istos. Deci -oan şdesfăşurarea lucrurilor Cu #ote$ul lui -isus menirea lui lua sfrşit; H e acu# El să c"ească& ia" să scad I

+poi -oan, vor#ind odată cu doi ucenici ai săi, vede pe -isus venind, şi6 arată ucenicilor săi $icnH Iată $ielul lui u#nezeuI nul din ucenici era +ndrei, cel &nti c*emat, care, după cuvntascetului şi mărturia sufletului său, recunoaşte &n -isus pe Dumne$eu +tunci, &ntro #ucurie ne'răi

&ntro suflare, alear'ă acasă şii spune şi lui Simon ce avea să fie Petru ; H A# găsit pe $esia i 7a adus la -isus

+ doua $i, &n drum spre 1alileia, -isus 'ăseşte pe ilip, pe care 7a c*emat; H 0ino după $ine Irecunoscut şi acesta pre$en%a lui Dumne$eu &n -isus De #ucurie şi aşai #ucuria; aler'i cu ea să&mpărtăşeşti primului 'ăsit 'ăseşte pe 2atanail, căruiai vesteşte; H A# găsit pe Acela de ca"e asc"is '"o)e9ii I 2atanail, luat prin surprindere, nu prea ieşea din re$ervă, dar, ocărnd 2a$aretuaude ar'umentul decisiv; H0ino şi veziI

+ venit Sa pre$entat ca un "oma -isus &l pre%uieşte &n sinceritatea re$ervei sale, spunndui; H Ia

is"ailitean )ă"ă vicleşug I

2atanail -- &ntrea#ă; HDe unde mă cunoşti /I ( In via9a lui (atanail e"a o taină& pe ca"e n-o ştni#eni& dect el şi #a#a sa. El scăpase de u"gia lui I"od ascuns de #a#a sa la t"ei zile dupnaşte"e& su )"unzele s#ocinului - p"ecu# întă"esc acestea s)in9ii 0asile cel $a"e şi G"igo"7eologul& în înt"eă"i) Deci, cnd sa vă$ut descoperit şia dat seama că are &n fa%ă pDumne$eu 2a mai putut + stri'at &n exta$; H7u eşti Fiul lui u#nezeu I Deşi trăieşte moment culminant, totuşi -isus desăvrşeşte explo$ia convin'erii sale, $icnd; H $ai #a"i decacestea vei vedea: a#in& a#in zic vouă& de-acu# ve9i vedea *e"ul descizndu-se şi pe înge"ii l

u#nezeu suindu-se şi pogo"ndu-se peste Fiul #ului I Cu toate acestea 2atanail nu fi'ureaprintre cei 7M apostoli, ci printre cei EJ

Cuvntul sar putea sfrşi aci cu &ntre#area; "u pe cineai c*emat la -isus / ecinutău #acrşmele, verişoarata a fu'it necununată, feciorul tău fu'e de #iserică, copiii tăi um#lă noaptea Aocuri şi scuipă după preotQ la -isus nai pe nimeni de adus /

Poate ai de 'nd să teaduci pe tineQ că pnă nu teaduci pe tine nu po%i aduce pe nimen

Dar, cum mai am ascultători, mult mai frămnta%i cu mintea, căutndu6 pe -isus, scriu şi pentru v

cele ce urmea$ă; '"i#ii pat"u ucenici sigu" că au avut cia" atunci o eBpe"ien9ă ase#ănătoadescide"ii *e"ului& în p"ezen9a p"eas)intei 'e"soane a lui Iisus. 2u lea fost uşor nici lor săşi tadintrodată tot #alastul &ndoielii, de vreme ce mul%i se mai dăduseră pe sine a fi .esia şi snfundaseră &n 'reşeli 'rave, cum a fost re#eliunea lui GarCoc*#a, cea a lui "euda şi a lui -ud1alileanul a" ti#pul avea să-i înc"edin9eze pnă în adncul )ăptu"ii& că u#nezeu se )ăcuo# şi pet"ecea cu ei. 2ouă &nsă near fi mult mai uşor să trecem pustiul &ndoielii, deoarece avesu# perspectiva istoriei, toate pro#ele dumne$eirii lui -isus şi a divinită%ii creştinismului "otuşi, deleavem, numai o &ntlnire cu -isus rămne decisivă -ar dacă aceasta se &ntmplă rar, măcar să vepe cineva, a cărui iu#irelumină a aprinso l



Dar iu#i%ii mei tineri, cu fruntea pe 'nduri, o &ntlnire cu -isus &nsemnea$ă o misiune, &nsemnea$ăc*emare la apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumne$eu, &ntre -ro$ii vremilor, pe care dasemenea tre#uie săi iu#eşti

2u cumva sunte%i şi voi căutnd pe -isus / 0oi şti9i desp"e Iisus #ul9i#e de luc"u"i& da" încă nucunoaşte9i pe El. i pnă nu-+ găseşti pe u#nezeu nu te a)li nici pe tine& nu-9i găseşti ni

sensul tău& nici sensul lu#ii. E la #i=loc o "evela9ie t"ipa"tită& ca"e t"euie să aiă loc.Omul e veşnic &n căutare după ceva ce &nsemnea$ă mai mult dect *aina şi mncarea El e căuta"ea lui însuşi. Aspi"a9ia su)letului după "ealiza"ea desăv"şi"ii sale& asta e toată isto"o#ului. .ăr'inirea ta te doareQ ştiuQ dar cnd aceasta a aAuns un dat al conştiin%ei, e semn Dumne$eu nemăr'initul vrea să creşti spiritual pe dimensiuni divine +ceastă %şnire &n conştiin%ădorului nemăr'inirii divine, e, pentru tine, ar'umentul decisiv al existen%ei Sale, al iu#irii Sale şi rudeniei tale cu l acă te găseşti pe tine în )unc9ie de u#nezeu& e o găsi"e a ta în adevă".naşte"ea ta în u#nezeu& - naşte"ea ta în adevă". 7o9i #a"ii #istici& )ă"ă deosei"e con)esiune& au învă9at că în ete"nitate& în adncul lu#ii spi"ituale se săv"şeşte un p"oces divi

în ca"e apa" "ela9iile lui u#nezeu cu o#ul: naşte"ea lui u#nezeu în o# şi naşte"ea o#ului u#nezeu& adnc în ca"e se întlnesc iuito"ul cu iuitul. Acolo sunt adevă"u"ile eBpe"ien9spi"ituale& adevă"u"i vii& nu catego"ii #eta)izice sau sustan9e ontologice.

*ipul o#ului se st"ică dacă se şte"ge cipul lui u#nezeu din su)letul o#ului. #ul& căutnpe u#nezeu& se caută pe sine însuşi& caută o#enia sa. <u)letul o#ului su)e"ă du"e"ile naşte"cnd se naşte u#nezeu înt"-însul. Această naşte"e a lui u#nezeu în su)letul o#enesconstituie naşte"ea autentică a o#ului. Ea "ep"ezintă #işca"ea iui"ii lui u#nezeu sp"e e"ăspunsul la nostalgia ce-o a"e el după u#nezeu. EBpe"ien9a spi"ituală descope"ă

u#nezeu de ase#enea tn=eşte după o#& că El do"eşte ca o#ul să-+ nască şi să-I "ăs)"ng*ipul. $a"ii #istici& desc"iind via9a spi"ituală& au evocat această nostalgie divină. (ea#o#enesc nu apa"9ine& dect su unul din aspectele sale& gene"a9iei lui Ada# cel veci& gene"a9ipăcătoase şi decăzute a lu#ii noast"e natu"ale. <u un alt aspect el e ce"esc& apa"9innd lui Adacel spi"itual& gene"a9iei lui >"istos.

*"ea9iunea lu#ii nu s-a putut p"oduce în ti#pul nost"u& căci el e un ti#p decăzut& el e copilpăcatului. *"ea9iunea a avut loc în veşnicie& ca act inte"io" al #iste"ului divin al vie9ii. *oncep9ilică a c"ea9iunii nu-i dect "e)leBul acestui act inte"io" al c"ea9iei în conştiin9a o#ului anti#ul& p"ecipitat în natu"a in)e"ioa"ă& e a"uncat în a)a"a "ealită9ii divine. 6evela9ia c"eştin

"estaileşte o#ul în snul acestei "ealită9i. '"in Fiul noi "eveni# în snul 7atălui. *u El începun nou gen o#enesc& spi"itual& acela al lui >"istos& născut şi "e)ăcut în u. >"istos este în o# o#ul în >"istos. El e utucul şi eu #lădi9a. 7ot nea#ul o#enesc& "enăscut& "ă#ne în >"istou#nezeu-#ul. în o#ul spi"itual e cup"ins cos#osul& toată c"ea9iunea. dinioa"ă cos#osul des)ăcu violent de o#ul decăzut şi deveni& pent"u el& natu"a eBte"ioa"ă ca"e-1 "oi. a" cos#os"evine sp"e o#ul "enăscut. în lu#ea spi"ituală cos#osul "ă#ne în o# p"ecu# o#ul "ă#ne u#nezeu.

#ul e& p"in natu"a sa& un #ic"ocos#os? în el sunt cup"inse toate s)e"ele "ealită9ii cos#ice& toa

)o"#ele cos#icului. '"in păcat şi căde"e& o#ul pie"du no9iunea stă"ii sale #ic"ocos#ic



conştiin9a sa deveni individualistă. *os#osul nu se "evelează o#ului natu"al dect ca natueBte"ioa"ă& a că"ui via9ă inte"ioa"ă îi "ă#ne inaccesiilă. (u#ai o#ului inte"io"& viainte"ioa"ă a cos#osului& i se descope"ă ca "ealitate spi"ituală. Ast)el& calea ca"e duce o#ul cunoştin9a de sine însuşi este şi calea ca"e-1 duce la cunoştin9a cos#osului. '"in >"istos& p"+ogos& nu nu#ai nea#ul o#enesc& ci tot unive"sul se o"ientează sp"e u#nezeu& "ăspunznce#ă"ii divine& t"euin9ei du#nezeieşti de iui"e.

$iste"ul divin nu se înceie în dualitate? el p"esupune eBisten9a a 7"ei 'e"soane. 6ela9iile lu#nezeu cu Altul se îndeplinesc înt"-un al 7"eilea. <uiectul iuito" şi iuitul găsedeplinătatea vie9ii în î#pă"ă9ia iui"ii& ca"e este a t"eia. î#pă"ă9ia lui u#nezeu& î#pă"ă9o#ului şi a cos#osului ilu#inat& nu se "ealizează dect p"in <). u& în ca"e se înceie d"a#a& încide ce"cul. (u#ai în această T7"inalitate\ ne e dată via9a divină pe")ectă& în ca"e suiectiuito" şi oiectul iuit c"eează î#pă"ă9ia lo"& găsesc con9inutul de)initiv şi deplinătatea vie9ii lo7"initatea e un nu#ă" sac"u& divin& un nu#ă" ca"e se#ni)ică plenitudinea& victo"ia asup"a luptşi diviziunii& ecu#enis#ul şi societatea pe")ectă& în ca"e nu e opozi9ie înt"e pe"sonalită9i& întipostase şi )iin9a unică. $iste"ul c"eştinis#ului este #iste"ul unită9ii în dualitate& găsindu-solu9ia în !nitatea-7"initate. Iată de ce c"eştinis#ul a"e ca ază dog#a "istologică a natu"

teand"ice a Fiului şi dog#a t"inita"ă. A)i"#a"ea )iin9ei e via9a <)ntului u şi via9a în u<)nt. în u o#ul şi lu#ea sunt t"ans)igu"ate şi îndu#nezeite. uul constituie 0ia9a însăvia9a o"igina"ă. ( (. %e"diae)) , Hsprit et li#erteI pp M77M79)

+cesta să fie cadrul mai lar', al eviden%elor Du*ului, care a făcut din oameni +postoli ai lDumne$eu Deci să o luăm concret; 2oi nu avem, ca primii ucenici, posi#ilitatea 'ăsirii istorice a l-isus 2oi avem, &ntre noi şi -isus, un munte, care tre#uie trecut -ar ce e mai 'reu, e că muntele e noi i nar tre#ui, după cuvntul lui -isus, dect un 'răunte de muştar credin%ă, şiar dispare munteşi 6am 'ăsi pe -isus 2e tre#uie un itinerar lăuntric Calea credin%ei e o#ositoare, dar cu ea &ncep

cărarea Credin%a e o asce$ă a min%ii rmea$ă celelalte virtu%i, celelalte asce$e, toate, ca nişte vămale vă$du*ului, la care lăsăm pe rnd, ca vamă, tot #alastul muntelui nostru 7oate "enun9ă"noast"e sunt negusto"ie pent"u un un #ai înalt: pent"u sta"ea capailă de-a p"i#i "a9ele divinale >a"ului uului <)nt. uul <)nt& de data aceasta este pute"nic& ca o su)la"e de vi)o"& e îsta"e să desăv"şească cele începute ti#id de să"#ana noast"ă )i"e.

"oată asce$a e pentru mistică

Deci &n locul 'ăsirii istorice a lui -isus, noi avem desc*isă &ntlnirea spirituală, mistică, &ntlniprofund reală, ct, din lăuntrică, se răsfrn'e uneori pnăn afară &n sim%irile şi &nfă%işarea noastră

Foa"te #ul9i conte#po"ani ai lui Iisus n-au avut cu El dect o întlni"e eBte"ioa"ă& isto"ică. o+uca şi *leopa îl si#9eau& a"zndu-le ini#a pe cale& da" )ă"ă să-+ cunoască. O &ntlnire profuncu -isus, care &nsă mai mult ia speriat cum arată aceasta icoanele poate că au avut martorSc*im#ării la a%ă Deci nu suntem cu nimic de$avantaAa%i fa%ă de aceia -isus e şi contemporannostru, ca veşnicia fa%ă de oricare cifră a timpului

•

eci p"i#ii ca"e au văzut pe Iisus în lu#ina du#nezeiască au )ost 'et"u& Iacov şi Ioan. Eau văzut& p"i#ii& *e"ul descizndu-se. +ceastă revela%ie lea fost dată şi ca revela

propriu$isă, dar şi ca o iconomie, ce avea rostul să le sus%ină moralul ridicat, &n fa%a celor



aveau să se &ntmple pe urmă cu răsti'nirea Că vederea luminii dumne$eieşti a avut şi rostacesta, ne stau mărturie &nseşi cuvintele .ntuitorului, prin carei le'a să nu spună vederedect după &nviere (.atei 7E,)

• Al doilea ca"e a văzut ce"u"ile descizndu-se @Faptele Apostolilo" &5,& a )ost p"i##ucenic al c"eştinis#ului a"idiaconul te)an Suflet curat, tnăr, plin de du* şi adevăcuraAul &ntruc*ipat primul mucenic, vă$nd Cerul desc*i$nduse, dă curaA şi &ntăricoloanei de urmaşi a mucenicilor 2o fi stră#ătnd el toată calea asce$ei, dar a luato

&ndată pe calea cea mai scurtă, de care va scrie mai pe urmă şi Pavel, a iu#irii de oameni făde mar'ini Căci &ntru aşa măsură şia &nsuşit el pe -isus, &nct, murind le'ii firii, &mproşcat pietre, acelaşi cuvnt al le'ii Du*ului 'răieşte; H oa#ne ia"tă-le lo" păcatul acesta I -aceasta no putea face dect un om sfin%it de iu#ire

• Al t"eilea& pe ca"e: Ho lu#ină din *e" 1-a-nvăluit dint"-o dată& ca înt"-un )ulge" I @Fapte Apostolilo" &3 a )ost <aul& ca"e păzea ainele celo" ce se nevoiau cu ucide"ea lui te)al era rvna 6e'ii vec*i o sinceritate de altfel apreciată şi convertită pe drumDamascului, la rvna pentru 6e'ea nouă, a lui -isus Desc*iderea aceasta a unui cer nou, culumină năpra$nică, a pricinuit moartea omului vec*i, Saul, şi renaşterea +postolului Pavel

în veacul al Rl-lea dă# de <)ntul <i#eon (oul 7eolog& ca"e t"ăieşte toată t"anscenden9a lu#indivine& după ce >a"ul din *e"u"i& cu# zice& înnoise să"#ana sa )i"e. 6ugă#u-1 cu s#e"enie ne înve9e:

*uv. 12: +und pe u#e"i c"ucea& st"nge-o cu pute"ei du pnă la s)"şit cinul înce"că"ilo"&<)şie"ea du"e"ilo"& şi p"i#eşte cu ucu"ie'i"oanele-nt"istă"ilo"& ca pe-o co"oană a slavei&i-a"uncat în )ieca"e zi în lăncile ocă"ilo"

i lovit cu piet"ele tutu"o" necinsti"ilo"&0ă"snd lac"i#i de snge@- *ă totul izuteşte plnsul de )ieca"e zi - vei )i #ucenic.

*uv. 13: Ia" "ădnd at=ocu"i şi pal#e& cu ucu"ie'ă"taş al du#nezei"ii şi al slavei $ele vei )i.Ia" de te vei a"ăta pe tine u"#a tutu"o"ai slugă şi "o& te voi a"ăta pe u"#ă'"i#ul înt"e-aceia to9i& pe cu# a# )ăgăduit.e vei iui pe duş#ani şi pe cei ce te u"ăsc&e te-i "uga din su)let pent"u cei ce te necă=esc&i le vei )ace ine după pute"ea ta&7e-ai )ăcut& adevă"at& ase#enea 7atălui tău '"eaînalt.eci dondind din acestea ini#ă cu"ată&In ea vei vedea pe u#nezeu& pe ca"e ni#eni nu +-a văzut v"eodată.*uv. ;8: 'e Acela& a *ă"ui )"u#use9e!i#eşte toată gndi"ea& ui#eşte toată ini#a&6ăneşte tot su)letul& îna"ipndu-1 sp"e iui"e&!nindu-1 neînt"e"upt cu u#nezeu.



<ă nu zice9i că u#nezeu nu e văzut de oa#eni.(u zice9i că oa#enii nu văd lu#ina du#nezeiască&<au că e cu neputin9ă în v"e#ea de-acu#.(iciodată aceasta nu-i cu neputin9ă& p"ieteni&*i e )oa"te cu putin9ă celo" ce voiesc.a" nu#ai celo" a că"o" via9ă le-a adus cu"ă9i"ea de pati#i i le-a )ăcut cu"at ociul cugetă"ii.

Su#liniem la acest loc concep%ia inte'ralistă despre om a sfntului, reali$ată &n trăirea mistică; inimcurată, voin%a *otărtă, via%a curată de patimi şi curat oc*iul cu'etăr

Sfntul e un om perfect centrat cu firea

Ia" #ăsu"ile st"ăluci"ii-s #ăsu"ile iui"ii. @ *uv. ;

i mai departe;

*uv. 34: Jidito"ul& ia a#inte ce-9i spun&I9i va t"i#ite uul cel din u#nezeui te va insu)la& va locui şi se va sălăşlui )iin9iali lu#inndu-te şi u#plndu-te de st"ăluci"e& te va tu"na din nou înt"eg.<t"icăciosul îl va )ace nest"icăcios şi va clădi ia"ăşi *asa învecită& casa su)letului tău?i va )ace cu totul nest"icăcios şi t"upul înt"eg&i te va )ace pe tine du#nezeu după da"& ase#eni lui Iisus.

*uv. ,: tiu că nu vo# #u"i )iind înlăunt"ul 0ie9ii i avnd înlăunt"ul #eu 9şnind înt"eaga 0ia9ă& în ini#a #ea este& da" în *e"u"i se a)lă Aci acolo& la )el se vede lucind.

*uv. 31: <t"ălucit-ai din *e"u"i pnă-n ini#a #ea.

*uv. 3;: *e cuvnt va tăl#ăci& ce li#ă va spune /*e uze vo" g"ăi& cele ce se văd în #ine'et"ecndu-se& săv"şindu-se în toată ziua /*ăci cia" şi noaptea& cia" şi-n întune"ec

0ăd pe >"istos descizndu-#i în)"icoşeto" *e"u"ilei pe El pogo"ndu-<e şi a"ătndu-#i-leî#p"eună cu 7atăl şi cu uul& lu#ina înt"eit s)ntă.

Dar iată şi misiunea;

*uv. 1: Ast)el )ăcndu-#ă& o#nul #ă-ncise în co"tul t"upesci pogo"ndu-#ă-n lu#ea si#9ită #-a pus să t"ăiesc&Eu& - izăvitul de eznă - cu cei ce #ai sunt întuneca9i&

*a"e pet"ec în #oci"lă şi-n noapte& adnc cu)unda9i&



*a să-i învă9 şi să-i )ac să cunoască ne#e"nica sta"e&+an9ul cu ca"e-s lega9i şi "ănile cele a#a"e.ndu-#i po"unca& <tăpnul s-a dus...

Dacă am &n%eles &ntructva ra%iunile Providen%ei cnd a desc*is Cerurile; ca să întă"ească pApostoli în c"edin9ă? pe #ucenici în #ă"tu"isi"e? pe înzest"a9ii cu da"u"i în conve"ti"ea lo"? aci,fa%a Sfntului Simeon 2oul "eolo' pelerin al transcenden%ei, tre#uie să ne 'ndim la o explica%ie

func%ie de cele petrecute &n veacul său, veacul al _llea HSaeculum plum#arumI +pari%ia sfntultocmai atunci şi tocmai aşa, nu poate fi dect un răspuns ma'istral al Cerului, la marea ranăistoriei; ruptura Gisericilor, de la miAlocul mileniilor

Oamenii Gisericii, petrecnd &n mocirlă de patimi şin noapte adnc cufunda%i, au rupt, &n veacul _llea, cămaşa lui 0ristos; unitatea exterioară a Gisericii Oamenii se de$#inau de oameafurisinduse şi urnduse crunt, iar Cerul se unea cu omul, ct uimea pe sfnt;

*uv. 13: Ia" ce-i #ai în)"icoşat dect toate& #-a a"ătat ce" nou i <-a sălăşluit în #ine Jidito"ul tutu"o"&

e ca"e nu s-a înv"ednicit ni#eni din s)in9ii de odinioa"ă.

Deci cnd trufaşul 0um#ert &şi vărsa &n scris ura, pe Prestolul sfintei Sofii, &n timpul 6itur'*iei (iulie 7J:4) şi ieşind, ca odinioară -uda de la Cină, &şi scutură praful de pe picioare, spuncuvintele; HDumne$eu să vadă şi să Audece =I noi, 'ndindune la Oceanul luminii divine, revărspeste sfin%i, veacuri dea rndul pe urmă, putem săi răspundem; HDumne$eu a vă$ut şi a Audecat=I

6a o altă răscruce a destinelor, Cerul se desc*ise Sfntului Serafim al Sarovului, &n veacul al _l_lea i aşa de stăruitoare e revărsarea luminii Du*ului Sfnt, &nct, deodată cu ru'ăciunea &n 'n

rostită de sfnt, o vede şi .otovilov, un #o'ătaş oarecare, prieten cu sfntul +cesta o descrie; *ascăpă"a"e de )ulge"? ca o lu#ină o"itoa"e& ca"e se întinde pe-ntinsul a cto"va ve"ste de =î#p"e=u". (Denissov, Hia%a lui SerafimI, ed rusă, pp 3733:)

+ceste desc*ideri de Cer, să ne fie deocamdată desc*iderea oc*ilor =

'"islop& 13.III.

@din *uvinte 0ii - '".A"senie %oc

Părintele Arsenie Boca - În Dumineca Ortodoxiei



Sunt doi "oma &n via%a lui -isus nul e 2atanail la &nceputul activită%ii .ntuitoruluiQ iar al doilea"oma la sfrşitul ei Primul &l recunoaşte &mpăratul lui -srael şi iul lui Dumne$eu +l doilearecunoaşte Domnul său şi Dumne$eul său

2atanail recunoaşte &n -isus persoana ideală a lui .esia -isus se numeşte pe sine iul Omului, adiomul aşa cum &l 'ndise Dumne$eu la &nceput, omul pe care tre#uie săl aAun'em 2atanarecunoscu &n -isus icoana omului =

Precum la &nceput -isus era %inta lui -srael, pe care7 aşteptau ca pe ultima nădeAde a unui poporopsit, aşa acum -isus este aşteptarea istoriei Belele pe pămnt aşa de mult vor strn'e oamen&nct nu mai rămne istoriei altă solu%ie dect sfrşitul ei

Cei ce6 aşteaptă pe -isus, aceştia se poartă &n istorie ca l Pentru scurtarea suferin%elor lor fiindnu po%i fi &n lume şi să cre$i &n Dumne$eu fără să fii pri'onit ca l pentru aceia $ice Sfntul Paveaşa să vă purta%i, ră#dnd cu credin%ă şi 'ră#ind venirea Domnului O trăire a vie%ii lui -isusprimeAdiilor la cte te expune aceasta, 'ră#eşte sfrşitul!n veacul al --lea al erei creştine a fost, printre altele, o mare luptă pentru icoane + tre#uit u

so#or ecumenic, ultimul so#or, al --lea, să apere cinstirea Sfintelor icoane +tunci erau iudeii caprau icoanele la &mpăra%i, precum că sunt c*ipuri cioplite şi &nc*inare la lemne Deşi atunci sa pcapăt răută%ii şi multe veacuri icoanele au fost &n cinste, astă$i iarăşi li se 'ăseşte vină +tunci li $icea căs o &nc*inare 'reşită lui Dumne$eu +$i vina lor e că amintesc de Dumne$eu

Dar mai e o icoană &n primeAdie; icoana lui -isus, pe care o avem &n noi &n fiecareQ căci de la Gotefiecare suntem destina%i să fim o icoană a lui -isus !mpotriva acestei icoane a lui -isus &n om, se a$i o luptă mai vrăAmaşă ca odinioară &mpotriva sfintelor icoane

Se dă o luptă &mpotriva icoanei omului= ndei sunt apărătorii =/

'"islop& u#ineca I-a din post - Ioan 1&43-51 - ;,.11.5



Părintele 9eo#il Părăian - Duminica Ortodoxiei - rima Duminică din Postul mare

C e ce s-a "nduit de căt"e %ise"ica ca p"i#a u#inică din 'ostul #a"e să )ie nu#ită u#ini"todoBiei. e ce a "todoBiei şi de ce acu# la începutul 'ostului #a"e/

5 o &ntre#are la care nu mam 'ndit niciodată şi nu ştiu cine ar putea să răspundă 'ăsimotivarea acestui fapt; de ce &n prima duminică din post este Duminică Ortodoxiei 2oi am 'ărnduiala acesta &n Giserică, &n cartea de sluA#ă conducătoare pentru Postul Paştelui, &n "riod şi conformăm &n sensul că pră$nuim Duminica Ortodoxiei cu ceea ce repre$intă Duminica Ortodoxipentru că, c*iar dacă se numeşte Duminica Ortodoxiei are &n vedere o anumită #iruin%ă a ortodoxinu ortodoxia &n ansam#lu Duminica Ortodoxiei ne pune &n fa%ă #iruin%a pe care a avuto GiseriOrtodoxă fa%ă de cei care se &mpotriveau cultului icoanelor Or, ortodoxia are un sens mult mai larnu este vor#a numai de o anumită #iruin%ă ci de toate #iruin%ele !n orice ca$ este important o#servat faptul că )ă"ă o"todoBie nu eBistă înainta"e înt"-o via9ă duovnicească autentică atunci& dacă e vo"a să ne anga=ă# la postul p"egătito" pent"u <)intele 'aşti& e cazul să ave# vede"e şi o"todoBia în ansa#lul ei şi acest luc"u se "ealizează p"in )aptul că ni se pune

aten9ie& în u#inica "todoBiei& o"todoBia.

C A9i spus că& înt"-adevă"& această p"i#ă du#inică "ep"ezintă& de )apt& un t"iu#) al o"todoBiei ceea ce p"iveşte cinsti"ea icoanelo". *e însea#nă de )apt pent"u un c"eştin-o"todoB a cinsicoană/ *e este icoana în p"i#ul "nd/

5 -coana este o repre$entare &n pictură a persoanei pe care o cuprinde icoana .ntuitorului nost-isus 0ristos, a .aicii Domnului, a diferi%ilor sfin%i pe care &i cinsteşte Giserica, deci este o aduce&n conştiin%a credincioşilor, prin miAloacele picturii, a persoanei către care ne este cinstirea "re#ude preci$at de la &nceput şi pentru totdeauna, că noi nu cinstim icoana ca o#iect, ci cinstim icoana



repre$entare, sau nu cinstim propriu$is icoana, ci cinstim pe cel pe care &l pre$intă icoana ă&ndoială că nu se poate face a#strac%ie şi de icoana ca o#iect, dar noi cnd $icem că suntem cinstitode icoane, ne 'ndim &ntotdeauna la cei pe care &i repre$intă icoanele, nu ne 'ndim la icoana sine Cinstim o icoană, cinstim icoana .ntuitorului, cinstim icoana .aicii Domnului şi aşa mdeparte Icoana este şi un #i=loc de legătu"ă înt"e pe"soana pe ca"e o p"ezintă icoana şi întc"edinciosul ca"e stă în )a9a icoanei cu cinsti"e& deci icoana nu este "ealitate în sine& ci ulti#"ealitate este pe"soana "ep"ezentată pe icoană& ia" icoana este p"i#a "ealitate ca"e ne duce

pe"soana "ep"ezentată pe icoană. De pildă, cnd ne adresăm .ntuitorului nostru -isus 0ristos cinstitori ai c*ipului său spunem, vor#ind cu .ntuitorul; H '"eacu"atului 7ău cip ne încină%unule& ce"nd ie"ta"e pent"u g"eşelile noast"e& >"istoase u#nezeuleI, deci avem &n vedec*ipul .ntuitorului, dar vor#im nu cu c*ipul .ntuitorului ci cu .ntuitorul !nsuşi despre c*ip6ui +şa tre#uie 'ndite lucrurile &n le'ătură cu icoanele, indiferent pe cine repre$intă icoarespectivă

C 'ă"inte 7eo)il& #ine& după cu# spunea#& p"ăznui# u#inica "todoBiei. <ă înce"că# p"ezentă# ce însea#nă de )apt să )ii o"todoB& #ai ales astăzi& cnd #ulte g"upă"i îşi a"ogtitulatu"a sau o"ienta"ea de o"todoB. *e însea#nă să )ii un c"eştin-o"todoB/

C <ă )ii un c"eştin-o"todoB însea#nă să )aci pa"te din %ise"ică "todoBă& să )aci pa"te din oşteacelo" c"edincioşi desp"e ca"e la <)nta +itu"gie se spune: 'e voi& pe to9i& d"ept #ă"ito"ilc"eştini& să vă po#enească o#nul u#nezeu înt"u î#pă"ă9ia sa totdeauna& acu# şi pu"u"ea în vecii vecilo". A#in. +sta &nseamnă să 'ndeşti ortodox pe #a$a do'melor credin%ei ortodoxesă trăieşti ortodox pe #a$a sluA#elor prin care se manifestă ortodoxia %uv$ntul ortodox înseamdret-măritor0 Sunt şi alte credin%e creştine care se numesc pe sine a fi ortodoxe, dar nu au nicimanifestare creştină 2ici o 'rupare creştină nu are denumirea de ortodoxă, ci eventual preten%ia de%ine ortodoxia Or, Giserica noastră dreptmăritoare, Giserica noastră Ortodoxă se numeşte şi es

ortodoxă, se numeşte ortodoxă pentru că este ortodoxă, este ortodoxă şi se numeşte ortodoxă, adidreptmăritoare, &nsumnd &n 'ndirea şi evlavia ei toate adevărurile de credin%ă prin care manifestă ortodoxia şi care sunt altele dect cele pe care le manifestă şi le pre$intă alte 'rupăcreştine, alte credin%e creştineC 'ă"inte 7eo)il& eBistă anu#ite eBigen9e ale c"edin9ei. Este si#plu& este uşo" sau este g"eu să )un adevă"at ucenic al lui Iisus >"istos în %ise"ica <a/

5 xistă exi'en%e ale ortodoxiei %ise"ica "todoBă este o %ise"ică ascetică& o %ise"ică cai#pune& ca"e ce"e postul& o %ise"ică în ca"e se 9in anu#ite "nduieli& o %ise"ică contu"ată dpunct de vede"e al eveni#entelo" de #ntui"e pe ca"e le să"ăto"i#. Giserica Ortodoxă &i impu

omului o anumită disciplină, lucrurile nu sunt lăsate la latitudinea fiecărui credincios, ci Gisericapre$intă credinciosului o anumită orientare &n care credinciosul ortodox tre#uie să se &ncadre$edacă nu se &ncadrea$ă şi &n rnduielile ortodoxiei, nu este ortodox Ortodoxia nu este o teoriortodoxia este o practică Pentru unii poate să fie 'reu să fie ortodox, pentru al%ii poate să fie uşoadică e uşor să fie ortodox pentru cineva care sa o#işnuit cu ortodoxia, cu disciplina ortodoxă şi'reu să fie ortodox pentru cineva care are &mpotriviri &n conştiin%a lui, &n via%a lui fa%ă de ceea cGiserica Ortodoxă cere credincioşilor ei



C A9i po#enit de o anu#ită disciplină& da" în acelaşi ti#p& noi şti# că o"todoBia este p"eBcelen9ă c"edin9a lie"tă9ii. *u# se î#pacă acestea două şi ca"e a" )i anu#ite p"incipii sa"eguli/

C <)ntul 0asile cel #a"e zice desp"e calea cea st"#tă pe ca"e o po#eneşte o#nul >"istos <)nta Evangelie în legătu"ă cu cei ca"e #e"g pe calea cea st"#tă şi cei ca"e #e"g pe calea cla"gă @$t. & 13& că această cale st"#tă este şi st"#tă şi la"gă& este st"#tă pent"u că

i#pune anu#ite atitudini şi este la"gă pent"u că încad"at )iind în atitudinile "espective eşti cu#velie"at de ceea ce se î#pot"iveşte& aşa înct aceeaşi cale este înt"-un )el st"#tă şi înt"-un )la"gă. "ot aşa se poate spune şi despre credin%a ortodoxă, este o credin%ă care limitea$ă li#ertateaeste o credin%ă care dă li#ertatea 6imitea$ă li#ertatea &n sensul că nu po%i face ce vrei, dar li#ertatea tocmai prin faptul că nu faci ce vrei, dar faci ce tre#uie şi atunci eşti mai li#er dect acecare face ce vrea şi care prin aceasta poate să se &nro#ească pe sine propriilor sale inten%ii, propriilsale tendin%e

C A9i spus de ase#enea că o"todoBia este o c"edin9ă p"actică? la ce v-a9i "e)e"it/

5 .am referit, de pildă, la faptul că un c"edicios t"euie să #ea"gă la ise"ică& t"euie să ia pa"la s)intele slu=e& t"euie să 9ină postul& t"euie să )ie cu lua"e a#inte la adevă"u"ile de c"edin9să-şi însuşească adevă"u"ile de c"edin9ă o"todoBă. Deci, un credincios ortodox este &ndrumat Giserică şi este solicitat de Giserică să intre &n via%a Gisericii, deci nu trăieşte &n afară, ci &n mie$credin%ei ortodoxe

C 'ă"inte 7eo)il& cu# pute# avea înc"edin9a"ea şi ce"titudinea în acelaşi ti#p& că în %ise"i"todoBă se a)lă plinătatea adevă"ului şi a a"ului du#nezeiesc/

5 !n ceea ce priveşte adevărul deplin, Giserica Ortodoxă ne 'arantea$ă lucrul acesta prin do'mele prin faptul că ne ridică mai presus de o#işnuitul vie%ii, ne %ine &ntro sferă superioară, ne dconştiin9a că sunte# în ce"ul cel de pe pă#nt& ia" a"ul lui u#nezeu se dă celo" ca"e c"ed"ept şi atunci noi ave# conştiin9ă& convinge"ea că acolo unde este adevă"ul& acolo es$ntuito"ul nost"u Iisus >"istos ca"e ga"antează adevă"ul şi unde e o#nul nost"u Iis>"istos& acolo este şi a"ul du#nezeiesc ca"e îl a=ută pe o# să se lase #odelat de $ntuito"ul să se disciplineze p"in adevă"ul ca"e ne )ace lie"i (!n 8, 3M)

C 'ă"inte 7eo)il& şti# cu to9ii că la începutul lunii #ai ;888 va veni pent"u întia oa"ă în 9anoast"ă p"i#ul papă& în pe"soana 'apei Ioan 'aul al II-lea de la 6o#a. *e atitudine t"euie s

aiă un c"edincios o"todoB în )a9a unui ase#enea eveni#ent/ 0ă înt"e acest luc"u deoa"eeBistă pă"e"i di)e"ite şi uneo"i cont"adicto"ii& în "ndul c"edincioşilo" şi cia" al p"eo9ilo".

5 .ai &nti am să răspund la această &ntre#are cu un răspuns pe care lam dat unui profesor teolo'ie care a trecut pe la noi pe la mănăstire, un profesor romanocatolic şi care mia pus aceas&ntre#are &n vara anului trecut, se ştia de atunci de inten%ia de a veni piscopul Bomei &n %anoastră, de opiniile diferite &n le'ătură cu asta şi părintele respectiv ma &ntre#at ce $ic eu despvenirea Papei -am răspuns foarte simplu; Heu mă #ucur că vine@ 5 şi am stat pu%in şi după aceam $is 5 şi pleacăI n părinte care era cu mine şi cu profesorul respectiv mia spus că cel care m

&ntre#at ce $ic eu despre venirea Papei a avut o fa%ă lumioasă cnd am $is eu Hmă #ucur că vineI



nu a rămas aceeaşi lumină cnd am $is Hşi pleacăI +devărul este acesta; ca Papă vine şi pleacPentru cei care &l consideră Sfntul Părinte de la Boma, o să vină ca Sfntul Părinte de la BomPentru noi, care &l ştim un piscop al Gisericii, o să vină un piscop al Gisericii, noi nu &i retra'episcopului de la Boma, respectiv Papei, calitatea de piscop şi atunci &l primim cu concep%inoastre, &l &ntmpinăm cu sentimentele pe care ni le deşteaptă &n suflet concep%ia pe care o avem orice ca$, Papa este o persoană deose#ită, este un unic &n lume, indiferent de ce crede cineva despel +devărul este că există un sin'ur Papă, un sin'ur conducător al Gisericii Catolice Pentru n

vine conducătorul Gisericii Catolice, noi respectăm Giserica Catolică şi atunci de ce nu nea#ucura că vine conducătorul Gisericii Catolice &n %ara noastră ine şi ne #ucurăm că vine Duaceea pleacă şi ne #ucurăm şi că pleacă pentru că nu aici este rostul lui l nu vine pentru to%i c%i vor vedea "otdeauna cnd Papa mer'e undeva, &ntro %ară se adună foarte, foarte multă lume &n Aurlui pentru că este un eveniment, realitatea asta este, nu e un lucru &ntmplător că Papa aAun'e &ntr%ară, catolică sau necatolică, pentru catolici sau pentru al%ii, lumea se adună ca să vadă pe cel caeste unic &n lumea asta n sin'ur om repre$intă Giserica Catolică şi toată Giserica Catolică cumeste &nsumată &n persoana Papei de la Boma nii dintre cei care &l aşteaptă pe Sfntul Părinte, decatolicii, respectiv supuşii lui, cei conduşi de el &l vor privi pe Sfntul Părinte poate ca pe Hicarifili DeiI, deci ca pe loc%iitorul iului lui Dumne$eu, poate &l vor primi pe Hservus servorum Dei

adică sluAitorul sluAitorilor lui Dumne$eu, iar noi ceilal%i &l vom primi ca pe o persoană deose#ită, om care repre$intă ceva, c*iar dacă repre$intă mai mult pentru al%ii dect pentru noi !n orice ceste un eveniment &n care Giserica Ortodoxă &şi are importan%a ei, &n%ele'erea ei prin faptul că linvitat pe piscopul Bomei să vină aici şi noi &l primim şi &l cinstim aşa cum cinstim pe orice ieraal Gisericii Cnd mi se &ntmplă să ascult postul de radio atican, care transmite şi &n limromnească, de cte ori mi se &ntmplă să &l ascult pe Papa spunnd #inecuvntarea pe care o dă peste lume, totdeuna, indiferent cum am stat ca ascultător, totdeauna mă ridic &n picioare dconsidera%ie fa%ă de cel care vine şi după aceea pleacă, vine săi #ucure pe cei carel aşteaptă pleacă pentru că rostul lui nu este aici

C Dn )inalul inte"viului nost"u& 'ă"inte 7eo)il 'ă"ăian& în calitate de duovnic& v-aş înt"ea cuvede9i <)in9ia 0oast"ă viito"ul o"todoBiei aici la noi& în 6o#nia.

5 Cred că viitorul ortodoxiei &nseamnă o &ntemeiere &n ortodoxie Cu ct vom fi mai ortodocşi, pre$ent, cu att vom fi mai ortodocşi şi &n viitor Dacă suntem neluători aminte la credin%a noastră,via%a noastră ortodoxă &n pre$ent, nu putem aştepta de la viitor mai #inele pentru că mai #inele &ntemeia$ă pe #inele din pre$ent rem să avem un viitor ortodox luminat, un viitor ortodoodi*nitor, tre#uie să avem o trăire &n pre$ent ortodoxă care asi'ură viitorul ortodox Si'ur că sudiferite puncte de vedere, diferite concep%ii &n le'ătură cu via%a ortodoxă, eu cred că noi tre#uie

insistăm ct putem mai mult pentru 'ndirea ortodoxă şi pentru trăirea ortodoxă şi atunci viitorulcel pe care &l dorim, adică un viitor care va aduce #ucurie ortodocşilor, iar dacă suntem nepăsătoripre$ent, nici viitorul nu va putea fi mai altfel dect pre$entul pe care se &ntemeia$ă

@Inte"viu cu 'ă"intele 7eo)il 'ă"ăian& în"egist"at la %"aşov pe ;1 )e"ua"ie 1

Părintele Ioanichie Bălan - Bogăţia Ortodoxiei



+m fost la atican .iau arătat mu$eul, căr%ile pe care le lucrea$ă ei acolo, o #i#lioteextraordinară, cu milioane de căr%i, ilometri 6eam pus o &ntre#are simplă; <cinsti%i părin%i, suntmul%umi%i cu atta cultură ctă ave%i/< ti%i ce miau $is; <Părinte, vor#i%ine ceva de ru'ăciuninimii Dumneavoastră ave%i mistică, noi avem cultura aceasta, politică şi ea ne usucă şi se osificDumneavoastră ave%i du*ul, pe care noi nul avem<

Păstra%i tradi%ia noastră sfntă, că este lăsată din moşistrămoşi +m fost şi prin alte păr%i şi să şti%i sa pierdut tradi%ia 2oi avem aici mai pu%in, dar ct ne tre#uie Rarai #o'ată, mănăstirile sunt Aurul nostru, preo%i avem +m fost &n Occident şi ce am vă$ut mam &n'ro$it +colo e 'ol plimasa de #ucate şi toată te*nicia pe masă, dar nam vă$ut mul%i occidentali ferici%i Să nu le rvni2u au Sfnta 6itur'*ie +m fost c*iar la Paris odată şi iam &ntre#at pe nişte oameni capa#catolici deai lor; <!n oraşul acesta aşa de mare şi prea lăudat al uropei, la ce #iserică &mrecomanda%i să mer' mine, duminică/<

Sau 'ndit cinci minute şi se sfătuiau &ntre ei; <nde săi spunem la preotul acesta să se ducă/<

6eam spus; <6a o #iserică unde se sluAeşte frumos< ti%i unde mau trimis/

<Părinte, au $is ei &n lim#a lor, la noi la catolici te duc de'ea#a Dute la #iserica rusă, la episcoprusă +colo e cea mai frumoasă sluA#ă, cea mai frumoasă predică, cel mai cald cuvnt, acolo'ăsi%i, la ortodocşi<+veau ruşii acolo o episcopie şi sluAeau frumos ra plină de france$i şi de oameni de nu ştiu undestăteau ca mieii -ar la france$i &n #iserici era pustiu

Se vor#eşte &n ultimul timp despre o unire a #isericilor ste imposi#ilă o unire aşa sentimentală .pup cu un preot catolic şi 'ata, neam unit +sta nu e unire, este un sentimentalism de moment, mmult cu caracter politic, dar nicidecum reli'ios

<iecare cu Dumne$eul lui şi cu le'ea lui, dar, dacă ne sărutăm, suntem fra%i< 2u= Suntem fra%i, nu ne dăm &n cap nici unul la altul, dar una este fră%ia şi &n%ele'erea socială, omenească, &ntre oameşi alta este credin%a cea curată &n 0ristos 2u putem să scoatem la tr' do'mele ortodoxe Bămne&n #ucuria !nvierii



Giserica Ortodoxă nu ar putea să fie ortodoxă dacă nar fi luptată din toate păr%ile Ortodoxia a fomereu luptată şi tocmai asta ia dat via%ă şi a silito oarecum să fie tot timpul verticală

@din: $i-e do" de ce"& 0ia9a 'ă"intelui Ioanicie %ălan& Edi9ie îng"i=ită de A"i#. 'et"u %ălaEd. $ăn. <iăst"ia

Părintele Ioanichie Bălan - Predică către monahii mănăstirii "ihăstria la Duminica Ortodoxi'L(



-u#i%i fra%i, mai &nti reamintim că duminica &nti a Postului .are se numeşte Duminica Ortodoxia" ne înt"eă#: celelalte nu sunt tot ale o"todoBiei/ e ce toc#ai aceasta din p"i#a săptă#na p"i#it acest nu#e/ Pentru că &n anul 84M, &n săptămna &nti a Postului .are, &n capitaimperiului Gi$antin, Constantinopol, care a fost peste 7JJJ de ani capitala Ortodoxiei şi poasperăm să revină odată, cnd Dumne$eu ştie cum, deci &n anul 84M, &n duminica de astă$i, fiin&mpărăteasă 5 &mpăratul "eofil murise, care era iconoclast, adică el com#ătea 'ro$av sfintele icoa5 so%ia sa, "eodora, care era foarte credincioasă şi &n taină avea &n cămara ei multe icoane sfinascunse, ca nu cumva #ăr#atul ei rău şi necredincios să le ardă, să le distru'ă i istoria ne spune el a murit ceva mai devreme şi sa c*inuit foarte mult acest &mpărat "eofil, iar &n c*inurile mor%ii ia desc*is 'ura mare de tot şi cu lim#a scoasă afară se c*inuia şi nu putea muri i atunci ferici&mpărăteasă, so%ia lui, care era ortodoxă pe ascuns, a luat icoana .aicii Domnului cu .ntuitorul #ra%e şi a atinso de 'ura ticălosului "eofil, care toată via%a a distrus icoane şi sfinte moaşte i, $icaşa şia dat du*ul

i a rămas ea &mpărăteasă o vreme şi a *otărt &mpreuna cu patriar*ul Constantinopolului şi cu tclerul de atunci ca &n săptămna &nti, deci cum e astă$i, &n prima duminică, să facă o ma

procesiune cu sfintele icoane, a dat poruncă &n toată &mpără%ia Gi$an%ului să se scoată sfintele icoacare au mai fost salvate şi scăpate, să se scoată şi să se facă o mare procesiune prin centru, prin tConstantinopolul şi apoi, la orele de diminea%ă, să intre cu toate aceste icoane &n #iserica cea mareSfintei Sofia i sa &nceput apoi Sfnta 6itur'*ie ar*ierească, fiind de fa%ă toată elita sfin%ilor caau pătimit pentru icoane din cei care mai trăiau, &mpreună cu patriar*ul Constantinopolului, &mpărăteasa, cu toată suita vremii de atunci i aceasta a constituit duminica &nti a Postului .asau Duminica Ortodoxiei

Pentru că, aşa cum cei care a%i mai citit şi a%i mai &nvă%at şti%i, pri'oana &mpotriva sfintelor icoane a fost creată de constantinopolitani sau de #i$antini, ci de pă'ni, care urau de moarte credin%a 0ristos şi tot inventau #a că 0ristos nu face parte din Sfnta "reime (eresul lui +rie) 5 toate vin dafară= 5 #a că Du*ul Sfnt e cutare, #a că .aica Domnului e femeie de rnd, #a că icoanele suc*ipuri cioplite şi aşa mai departe i acest eres a &nceput &n anul E74, prin &mpăratul 6eon -sauruacel #lestemat &mpărat care a fost cel dinti care a făcut acel complot secret &mpotriva OrtodoxiDeci din anul E74 a &nceput această persecu%ie şi sa terminat definitiv &n anul 84M

6upta &mpotriva icoanelor a fost reluată apoi prin 6ut*er, care a umplut uropa de secte, pentru din &nvă%ătura lut*erană sau făcut nu $eci, ci sute de ramuri şi secte &n uropa şi &n toată lume+sta sa &ntmplat la anul 7:7E Deci de atunci şi pnă acum iarăşi trăim epoca aceea de teroare d

secolul E al Gi$an%ului +şa &nct am spus aceasta ca să ştim pe scurt ce importan%ă are duminide astă$i; este Duminica icoanelor, este Duminica Ortodoxiei, este duminica de #iruin%ă a Giserilui 0ristos &mpotriva necredincioşilor, răucredincioşilor, ereticilor şi tuturor pă'nilor

Si'ur că lupta &mpotriva sfintelor icoane se continuă şi se va a'rava, pentru că aşa se vede &n toalumea; toate sectele care sunt astă$i &n lume, toate sunt &mpotriva icoanelor= "oate sunt &mpotri&nvă%ăturii ortodoxe 2ui nici o sectă care să fie, să $icem aşa, mai apropiată de Ortodoxie "oasunt &mpotriva Sfintei Cruci, neapărat &mpotriva Preasfintei 2ăscătoare de Dumne$eu, &mpotrisfintelor icoane şi c*iar &mpotriva a tot ce are Ortodoxia= +şa ca să medităm &n acest moment şi această sfntă duminică şi la acest lucru i să ne dăm seama că, si'ur nu sa terminat lup



&mpotriva icoanelor Dar cea #ai s)ntă icoană& duovniceşte în9elegnd& pe ca"e t"euie săpăst"ă# cu toată s)in9enia& este su)letul din noi. 0ia9a noast"ă& su)letul nost"u& gndi"ea noast"co#po"ta"ea noast"ă )o"#ează o icoană a vie9ii noast"e.

Pentru mine personal, dacă eu nu trăiesc du*ovniceşte, icoana sufletului meu este pătată şi nu esde cinste &n fa%a lui 0ristos Să ne ferească Dumne$eu ca să ne'liAăm via%a noastră şi trăirea noast

du*ovnicească şi să devenim nişte icoane ponosite, pătate, &nvec*ite, crăpate &n fa%a lui 0risto<u)letul este icoană şi poa"tă în ea cipul lui >"istos. <u)letul )iecă"uia dint"e noi& gndi"noast"ă& vo"i"ea noast"ă& co#po"ta"ea noast"ă şi cia" î#"ăcă#intea eBte"ioa"ă C t"upnost"u înt"ă şi el în această taină a icoanei duovniceşti a c"eştinului. iecare din noi, mirenicălu'ări, #ăr#a%i şi femei, să ne luptăm, să ne ostenim, să nu ne păte$e demonul icoana sufletulprin păcat, prin 'nduri spurcate, prin toate răutatea, aşa cum şti%i şi ştim cu to%ii

!n a doua parte a cuvntului aşa adău'a ceva despre Sfntul şi .arele Post !ntotdeauna, de cncitim şi noi &n căr%ile sfinte, că de acolo aflăm şi de la #ătrnii care neau crescut şi pe noi, că 'ost$a"e încipuieşte postul pe ca"e l-a 9inut $ntuito"ul după otez în #untele *a"antania& 48 d

zile şi 48 de nop9i. eci 'ostul $a"e este eBact postul pe ca"e l-a 9inut $ntuito"ul& nu#ai ca nu uită#& eBclude# din 'ostul $a"e <ăptă#na 'ati#ilo" $ntuito"ului& ca"e este 'ost<)intelo" 'ati#i& şi nu#ai aşa ies 48 de zile& de la lăsatul secului pnă la u#inica Flo"iilocnd duovniceşte t"euie să int"ă# în Ie"usali#ul cel de sus cu >"istos şi să #e"ge# pe u"#e'ati#ilo" +ui pnă în noaptea cea s)ntă a Dnvie"ii& a #ntui"ii nea#ului o#enesc.

+şa &nct cum practicau părin%ii pe vremuri, &n primele secole, să $icem, cum se nevoiau ei Sfntul şi .arele Post/ rau &n 'eneral mai multe practici, dar două sunt mai importante or#im călu'ări O parte dintre călu'ări urmau această practică; ieşeau din mănăstire la &nceputul Postului

se duceau care pe unde puteau, prin peşteri, prin crăpăturile pămntului, &n special &n Rara Sfntă,Palestina, era această tradi%ie şi acolo se nevoiau pnă &n Foia .are sau &n Sm#ăta Sfintelor PaşCum se nevoia fiecare, Dumne$eu ştie i imitau, de altfel şi pe Sfnta .aria 'ipteanca +ceşterau marii si*aştri, marii pustnici, care trăiau ca &n'erii şi care luau cteva #oa#e sau #o# muiat sştiu eu ce sau două pini care se uscau ca piatra şi mncau cam ct ar fi o fărmă de anafură pe $i cine ştie la cte $ile, la una, la două, la trei şi mai #eau apă din -ordan, cum se spune şi aşa nevoiau $i şi noapte Dormeau pe şe$ut, poate pnă la un ceas şi iar se ru'au@

i ce se ru'au ei/ +vem scrise &n cteva căr%i i nu luau cu ei Ceaslovul i ştiau Psaltirea pe drost Psaltirea era cartea cea mai sfntă, după Sfnta van'*elie, a pustnicilor Sau luau şi Sfn

van'*elie sau scriau din ea şi citeau din van'*eliile .ntuitorului, &n special cele ale PatimilDomnului i aşa se nevoiau cei care mer'eau &n pustie ste cea mai 'rea nevoin%ă &n Postul .arpe care am 'ăsito &n toate ie%ile Sfin%ilor; nevoin%a pustnicilor cnd plecau, rămneau numai unudoi &n mănăstire, care men%ineau sluA#a, candelele, aşa cum citim şi &n via%a Sfintei .ar'ipteanca i restul@, fiecare i cnd se vedeau la o oarecare distan%ă, $ăreau că mai e un acălu'ăr la o anumită distan%ă, se &ntorceau unul &ntro parte şi unul &n cealaltă parte, ca nu cumva se &ntlnească unul cu altul şi să vor#ească &ntre ei sau să povestească, cum mai facem noi de o#icşi ca nu cumva să piardă dulcea%a ru'ăciunii



+sta am 'ăsito ca cea mai aspră nevoin%ă a cuvioşilor de odinioarăQ cel mai aspru post posi#Sfin%ii e'ipteni şi ei aveau mare nevoin%ă, citim la via%a Sfntul +ntonie cel .are, a SfntulPa*omie, cel care a &ntemeiat via%a de o#şte şi la al%i sfin%i mari tot aşa +u aAuns unii dintre sfine'ipteni să nu mănnce nimic pnă la 4J de $ile ca 0ristos +şa ceva nu mai poate fi nici 'ndeşti= .oare omul= Si'ur, %ii pnă la o săptămnă, după aceea &l duci cu %olul 5 dacă are cine săducă 5 după aceea, si'ur, &nc*ide oc*ii

Spunea părintele Dimitrie GeAan, acest martir al Bomniei, că a trăit vreo 8 ani prin la'ăr !n Busi$ice; HPărinte, e foarte uşor să mori de foame 2u te doare nimic şi după 8, 7J, 7M $ile e 'ata>

HPăi cum/>

HPăi, părinte, cel care e 'ata din cau$a foametei are o dulcea%ă, o salivă multă &n 'ură, $m#eşteaproape r$nd &şi dă du*ul foarte uşor de murit i nu are nici un c*in, nici o durere>

u mam cutremurat

i $ice; Hu am trăit, părinte, eu am vă$ut acestea= ra să mor şi eu, dar ma %inut Dumne$eu +lre$istă la 8 $ile, al%ii la 7J, sunt şi unii care re$istă şi 7: $ile fără mncare

> ede%i, drama aceasta, sau mai #ine $is tra'edia asta a ră$#oaielor, care a aAuns pnă la noi Dsfin%ii de odinioară au aAuns pnă la 4J de $ile de post +sta &nseamnă o sfin%enie de &naltă clascum nu se mai &ntlneşte astă$i &n lumea creştină nicăieri

+l%i călu'ări, &n altă mănăstire, aveau altă practică; posteau de duminică noaptea pnă la sfrşitsăptămnii, cnd se &ntlneau făceau Sfnta 6itur'*ie, se &mpărtăşeau şi 'ustau ceva din *rană i

plecau unul &ncoace şi unul &ncolo, dar &n Aurul mănăstirii şi se adunau iar sm#ătă noapteduminică, făceau Sfnta 6itur'*ie, iar se &mpărtăşeau şi iar se duceau i mai sunt şi alte practimai mici, pe care le lăsăm +stea ar fi cele mai importante de pe vremea Sfin%ilor Părin%i

Dar &ncepnd cu Sfntul asile cel .are, care a făcut o reformă du*ovnicească a mona*ismuluunică &n istoria lumii creştine, deose#ită, după ale cărui re'uli trăim, el na pus aspru post, pnă la$ile cel mult 2a pus mai mult l a făcut din mona* şi misionar + spus; HDe acum lumea &nmul%eşte, sectele se &nmul%esc şi ele, avem nevoie de călu'ări şi misionari, nu numai de călu'ăpostitori>, că dacă posteşti, pentru tine posteştiQ dacă te ro'i, pentru tine te ro'iQ dar Sfntul asilespus; H6umea asta cine so mntuiască/ Cine să aAute/> i atunci a creat nişte spitale, a$ile, pent

#olnavi, pentru #ătrni, pentru de toate şi a pus cei dinti călu'ări pe la spitale şi mai ales călu'ăripe la spitale, aşa$isele surori de caritate, maici Deci de la Sfntul asile cel .are &ncoace, special pentru mona*ismul din Capadocia şi din Siria, mona*ismul a &nceput să devină mona*ism misionar + spus; Care doresc via%a foarte aspră, sunt &n $ona 'iptului, muntele Sinai&n Rara Sfntă, Palestina -ar &ncoace, fiind lumea &nsetată după 0ristos, călu'ării 5 o parte, măcadintre ei 5 călu'ării să fie şi misionari

!nti cu via%a; să te vadă omul cum trăieşti 5 cum te &nc*ini, cum faci metania, să vadă că eşti #lnşi smerit şii dai un sfat şii dai un cuvnt, şil #inecuvnte$i dacă eşti preot şi aşa mai departe +

&nct noi, cei de acum, suntem su# influen%a directă şi după rnduiala, pe ct posi#il, a Sfntul



asile celui .are !m#inăm ru'ăciunea cu cuvntul du*ovnicesc, &m#inăm osteneala personaintimă, a noastră, a fiecăruia şi cu sfatul către omul de pe stradă, către omul necăAit, către mătucare vine la mănăstire sau la sc*it pentru un sfat, pentru o mn'iere, pentru omul #olnav, pentomul cerşetor i poate e cea mai uşoară re'ulă aceasta pentru noi, că nu e 'reu să te mntuieşti dafaci milostenie, fie cu un cuvnt, fie cu un col% de pine, dacă ai, fie cu o carte sfntă sau cu altcevca să aAu%i şi pe omul necăAit

2oi, cei de astă$i, iatăne, suntem &n rnduiala &n care ne vede%i şi trăim o epocă destul de 'rea, fim sinceri 2u vreau să fac o catastrofă din cele ce vor#esc, dar tre#uie să şti%i că lumea de astăeste, material c*iar, sărăcită oarte sărăcită i #ine, noi, cei de astă$i, practicăm un post mai mudu*ovnicesc dect trupesc, adică nu att să mncăm după o săptămnă o dată, ci mai #ine şi e mimportant postul &n care să stăpnim lim#a, să stăpnim 'ndurile 5 foarte 'reu, cel mai 'reu posCel mai simplu e să pun un #ru tare la #urtă, mă ierta%i şi mă duc undeva &ncoace&ncolo şi mă iacu altele şi uit de mncare "rei $ile trec repede Dar nui cel mai #un asta c*iar Cel mai #un postşi asta, dar unit cu postul du*ovnicesc De'ea#a nu mănnc eu de trei $ile dacă crtesc de trei $iSau vor#esc sau spun aceluia ce a făcut cutare şi aceluia cutare

Deci postul complet la noi, la călu'ării de astă$i, este aşa; mncare cu măsură, ct &%i dă la mănăstişi ct &%i &n'ăduie du*ovnicul or#a cu măsură sau mai #ine $is postirea de vor#ire, postirea au$it, postirea de a citi toate prostiile cum sunt acestea din $iare şi alte posturi ca acestea 'ndurile să le stăpnim şi atunci postul nostru e mai complet Spun Sfin%ii Părin%i că e mai complpostul de 'nduri dect postul de mncare Dar unite şi postul trupesc şi postul du*ovnicesc, se fadevărate minuni

.iamintesc, un părinte mare a trăit acum peste :J de ani la mănăstirea 2eam%, părintele -osCrăciun + fost pustnic la -coana ec*e i #ine, acesta era de pe ln'ă Piatra 2eam% de loc, a fost

căsătorit &n tinere%e şi apoi sa dus la pustie, acolo, sa făcut sc*imona*, ierosc*imona*, patriar*2icodim la făcut preot şi avea darul vindecării #olnavilor de du*urile necurate i sa făcuttradi%ie prin anul 74J pnă aproape de 7:J, cnd el a murit, era multă lume #olnavă, nu era acum #olnavă, dar venea de peste tot, &nct la părintele -osif Crăciun au$eai de departe cum %ipdemonii

i ce făcea părintele -osif/ iind tare &n post, dar şi &n ru'ăciune, citea tot timpul Psaltirea +vvreo trei ucenici şi tot timpul citeau la Psaltire, $i şi noapte, cu rndul i #ătrnul dormea un ceadouă şi iarăşi la post şi iar la ru'ăciune i se scula noaptea, &n mie$ de noapte, avea acolo, undev&n pădure, douătrei camere pentru cei #olnavi şi #ătrnul, cnd ei erau prea periculoşi, le citea de

fereastră moliftele Sfntul asile i a treia $i făcea Sfntul .aslu, mai veneau doi preo%i dmănăstirea mare, din lavră şi Aumătate din ei se &ntorceau pe picioarele lor acasă +şa ceva eu namai pomenit dect că am citit eu prin căr%i, dect am au$it@ Deci acest părinte -osif &m#iPsaltirea cu postul trupesc şi cu postul lim#ii şi cu somn pu%in şi cu măsura &n toate cele şi acelapost complet

i, să ne c*inuim şi noi, cei de astă$i, să facem şi noi un post &m#inat, aşa 2u numai să &ncin'e#ine cureaua că ne e foame i postul de mncare şi postul de vor#ărie multă şi postul de a povestide a rde, să ne ierta%i, că dacă ve$i la noi, cel pu%in la moldoveni, doi alăturea, e 'ata,

povestească, ori cea fost, ori ceo să fie i asta, să şti%i, e o mare deficien%ă a noastră or#a mul



sărăcia omului, $ice %ăranul Pentru noi, călu'ării, vor#a multă este pierderea sufletului nostru $iceam de părintele acela; a rămas &n istoria noastră locală ca cel mai mare exorcist sau i$'onitor demoni din oameni din ct aflăm noi, din ct am citit şiam tot um#lat şiam scris+şa &nct să &nvă%ăm de la pustnicii noştri, de la părin%ii noştri şi această nevoin%ă; să &m#inăpostul trupesc cu postul lim#ii, cu postul de 'nduri, cu postul de vor#ă, cu postul de toate i toala un loc formea$ă un post du*ovnicesc pe care putem săl &mplinim cu to%ii +vem şi aici, &n Aurmănăstirii şi c%iva pustnici Deci vede%i, celor mai rvnitori li se &n'ăduie să se retra'ă mai depar

să trăiască via%ă semipustnicească Dintre to%i, noi numim cel mai repede pe părintele Onufrie, esşi cel mai vrstnic din toată mănăstirea, din cte ştiu eu şi este un mare părinte du*ovnicesc l ndă sfaturi multe, dar numai ct te duci săl ve$i şi%i dai seama; un pustnic #ătrn, dea#ia mer'e, dstă acolo, &n pustie +re #ucuriile lui, are lacrimile lui, are ru'ăciunile lui, pe care numai el le ştieare #ucuriile lui .ai este acolo un alt părinte, 1*ervasie, mai avem &n sc*itişorul acela de la Bplui Coroi c%iva părin%ei care trăiesc acolo &n nevoin%e, deci iată avem şi părin%i pustnici care roa'ă

-ar noi, dincoace, fiecare săşi men%ină rnduiala lui şi să &m#inăm postul trupesc de mncare postul du*ovnicesc, cu sfaturile du*ovnicului, cu sfaturile părintelui Cleopa, cu darurile Du*u

Sfnt pe care ni le dă Dumne$eu şi să pre%uim cu mare sfin%enie ideea aceasta; dacă nu &m#inăru'ăciunea cu nevoin%a, cu smerenia, cu ascultarea şi cu dra'ostea, nu putem fi icoane vii aPreasfintei "reimi

<ă dea %unul u#nezeu ca să pute# spo"i cu to9ii duovniceşte şi să deveni# icoane vii adevă"ate ale '"eas)intei 7"ei#i. A#in.

"#$ntul 4arlaam al &oldovei - Predică la Duminica înt$ia din "#$ntul și marele Post



Dnvă9ătu"a la u#inica întia a <)ntului şi #a"elui 'ost

+şa cum iarna sunt viscole şi vnturi rece şi perioade 'eroase, care &i &n'reunea$ă şi &i supără poameni, iar dacă vine primăvara ei se uşurea$ă de toate acelea şi se veselesc, căci a trecut iarna 'erul ei şi a venit primăvara cu vremea caldă şi senină, aşa şi &n vremea de demult au fost viscole vnturi de durere şi m*niri L *n ori(inal: dosădzi# +e reeră la pri(oanele împotriva =isericii#N aoamenilor ca &ntro vreme de iarnă

Căci &ntro anume vreme, unii &mpăra%i necredincioşi Lai -mperiului Boman de BăsăritN au stricSfintele -coane şi leau lepădat din Giserică

i &n multe feluri &i m*neau şi &i munceau` &i c*inuiau pe creştini pentru ca ei să nu se mai &nc*inla Sfintele -coane

!nsă a strălucit din nou primăvara dulce şi marea linişte &n $iua pe care o pră$nuim astă$i L !uminirtodoxiei#N

+u pierdut LluptaN şi sau &nmul%it Sfintele So#oare` Sinoade care au &ntărit`LreNconfirmat &nc*inarla Sfintele -coane

Pentru aceea şi noi, o, iu#i%ii mei creştini=, să um#lăm după $isa` după cuvintele Sfintelor So#oarSinoade Lcumenice şi localeNi &nvă%ăturile` do'mele celor E So#oare` Sinoade LcumeniceN să le primim şi &n inimile noastre, &ntro vistierie` comoară Ldumne$eiascăN, să le ferim` să le pă$im &n veci

Căci &n afara tocmelilor` a rnduielilor Ldo'matice şi canoniceN, care sau tocmit` do'mati$at către Sfintele So#oare` Sinoade, nimeni nu se va mntui L Idem: Dnime nu să vă spăşiE#N şi nici nu intra &n !mpără%ia Cerului

*ăci po"unca] învă9ătu"a celo" <ooa"e desp"e o#nul >"istos este aceasta: $ă"ia <>"istos& este u#nezeu adevă"at. NEl esteO unul cu 'ă"intele <ău] de o )iin9ă cu 'ă"intele <ău



e D#pă"at şi o#n] <tăpn NIde#: despuieto"iu.O al Dnge"ilo" şi ştie ini#ile şi gndu"ioa#enilo".

+şa cum a ştiut 'ndurile lui 2at*anail, atunci cnd şedea su# smoc*in, după cum au$im c*iar dSfnta van'*elie de astă$i

Evangelia după Ioan& cap. 1& 43-51: Dn acea v"e#e a văzut Iisus pe (atanail venind căt

<ine şi a g"ăit] a spus desp"e el: Acesta& cu adevă"at& este iz"aelitean şi nu este vicleşug în elIa" (atanail Di "ăspunse +ui: *u# NdeO #ă ştii/. NiO îi "ăspunse Iisus şi îi zise lui: 7e-avăzut cnd e"ai su s#ocin& #ai înainte de a te )i ce#at Filip. Ni-IO "ăspunse (atanail zise: 7u eşti Fiul lui u#nezeu 7u eşti D#pă"atul iz"aelitenilo". Ni îiO "ăspunse Iisus şi Nzise lui: N7uO c"ezi Nacu#O& Nnu#aiO pent"u N)aptulO că 9i-a# zis că te-a# văzut su s#ocin. $#a"i dect acestea vei vedea. i îi spuse lui: Adevă"at& adevă"at vă g"ăiesc] vă spun vouă: dacu# ve9i vedea ce"ul descis şi NpeO Dnge"ii lui u#nezeu suindNu-seO şi pogo"nduN-seO spFiul lui u#nezeu.

Dntia pa"te. esp"e veni"ea lui (atanail căt"e >"istos şi #ă"tu"ia lui

!n această Sfntă van'*elie două lucruri ni se arată` ni se revelea$ă` ni se descoperă

'"i#ul luc"u e #ă"tu"ia lui (atanail& ca"e +-a #ă"tu"isit pe o#nul >"istos ca )iind Filui u#nezeu şi D#pă"atul iz"aelitenilo".

Al doilea luc"u Ne acelaO& cu# că o#nul >"istos este ştiuto"ul] cunoscăto"ul gndu"ilo" al ini#ilo" oa#enilo".

Căci acest 2at*anail avea nădeAde şi credin%ă foarte mare L&n Dumne$euN Li el aştepta momentu

cnd avea să vină .esia, 0ristos i aştepta cu #ucurie venirea 6ui

-ar odinioară L *n ori(inal: dănăoară#N` cndva, şe$nd Lln'ăN casa sa, su# un smoc*in şi au$indespre ciudesele` minunile lui 0ristos, LelN 'ndea &n mintea sa@şi cu'eta` se &ntre#a; Oare nu+cela .esia, pe Care !l aştept să vină/

i &n acel ceas veni ilip la el@

Li ilipN &i era prieten şi cunoscut@

Li ilipN spuse către el; H 'e *el desp"e *a"e a sc"is $oise în +ege şi Nau sc"is şiO '"o"ociiL+-aa)lat E Iisus& )iul lui Iosi)& ca"e este din (aza"et >

Ni îiO "ăspunse (atanail şi NîiO zise: a"e din (aza"et poate să )ie ceva ine] un/

i-i zise Filip lui: 0ino şi vei vedea Că deşi este om, Lvei vedea căN le face LpeN toate şi răspunLla &ntre#ăriN mai presus de puterea omenească Pentru aceea nu te &ndoi= Ci vino şi vei vedea &nsu%i ce Găr#at minunat este +cela, pe Care Lc*iar şiN numai din cuvintele LSaleN !l vei cunoaşte>



LiN acestea dacă au$i 2at*anail, sa sculat &ndată şi sa dus cu ilip la -isus

-ar cnd &l vă$u -isus venind către Dnsul, L&iN $ise; H Acesta& cu adevă"at& este iz"aelitean şi nu esvicleşug în el > L-arN 2at*anail L!iN $ise; H*u# NdeO #ă ştii că sunt aşa/>

-ar Domnul 0ristos &i răspunse lui; H!ncă mai &nainte de a te fi c*emat ilip, cnd şedeai susmoc*in şi cu'etai la .ine şi la ciudesele` la minunile .ele şi 'ndeai dacă nu cumva sunt

+cela, .esia, pe care !l aştep%i să vină i cu #ucurie ai venit să ve$i fa%a .eaPentru aceea eşti fericit că teai &nvrednicit să !l ve$i pe +cela, pe Care to%i Prorocii şi Patriar*ii dorit să6 vadă şi nu 6au vă$ut>

-ar 2at*anail, dacă au$i aceste cuvinte, se miră` se minună de &n%elepciunea 6ui i se &nspăimndacă vă$u că L+celaN ştie 'ndurile şi cu'etele cele ascunse dintru inima luii &ndată cre$u că +cela este .esia, pe Care el !l aşteaptă=

LDe aceeaN şi stri'ă LşiN spuse; H!nvă%ătorule, "u eşti iul lui Dumne$eu= "u eşti !mpărat

i$raelitenilor= Căci taina şi 'ndurile inimii mele le ştii ca un Dumne$eu i pentru aceasta eşti i+celuia şi eşti destoinic` vrednic ca să &mpărăteşti peste i$raeliteni Cam au$it de la Proroci că v&mpără%i &n i$raeliteni>

Li &iN răspunse lui Domnul 0ristos şii $ise; H 'ent"u că 9i-a# zis 9ie că te-a# văzut su s#ocic"ezuşi] ai c"ezut N$ieO. $ai #a"i dect acestea vei vedea. Adevă"at vă g"ăiesc NvouăO& că de acuve9i vedea ce"ul descis şi pe Dnge"ii lui u#nezeu suind şi pogo"nduN-seO sp"e Fiul o#ului

Căci u, cu firea .ea cea dumne$eiască, am venit din cer pe pămnt, &n $'ăul` &n pntece

Preacuratei ecioare şi sunt după trup` după naşterea .ea &n trup din it*leem şi din 2a$aretPentru aceea Ltre#uieN să .ă cunoşti, o, 2at*anaele, că sunt om &ndoit` du#lu Ldupă numărul firiloom şi Dumne$eu LCăciN cu dumne$eirea L.eaN desc*id cerul şi L!iN c*em la sluA#ă` la sluAire p!n'eri şi LeiN cu sr'` cu rvnă .ă ascultă şi fac voia .ea>

i unii se po'oară din cer de sluAesc Domnului lor, aşa cum a fost` cum sau petrecut lucrurile it*leem, la naşterea 6ui@şi &n pustie, cnd a postit 4J de $ile şi 4J de nop%i L-arN al%i !n'eri se sula cer@aşa cum a fost la !năl%area LSa la cerN

LiN toate acestea i le spune mai &nainte lui 2at*anail i nu numai lui, ci şi nouă, credincioşilor 6uCa să credem tare` cu tărie că Domnul 0ristos este Domnul LCelN adevărat

LiN nui iul lui Dumne$eu după dar` *ar, aşa cum spun arienii, ci după firea Sa Căci e unul` defiin%ă cu Părintele LSăuN LPentru că l esteN Cuvntul şi iul lui Dumne$eu, al Părintelui LSăuLfiindN pururea` veşnic şi din veci nedespăr%it de Părintele LSăuN

LCăci aşaN cum este cuvntul &n minte şi &n%elepciunea la LomulN &n%elept şi virtutea &n LomulN virtuoaşa este şi iul la Părintele LSăuN



apt pentru care LşiN astă$i, .aica noastră, Giserica, la arătare` &n mod săr#ătoresc dă mărturie fiilei despre toată credin%a şi LdespreN poruncile +postolilor şi ale So#oarelor, care sunt netrecătoare veci@şi le pomeneşte Lcu dra'osteN credincioşilor ei

A doua pa"te. esp"e <)nta *u#inecătu"ă] <)nta Eua"istie.

Se cuvine ca tot creştinul pravoslavnic` dreptcredincios să ştie, că &n posturile cele peste an, care

fost sta#ilite de +postoli şi de Sfintele So#oare` Sinoade, tre#uie să postească fiecare creştin, să spovedească şi să se cuminece de patru ori &ntrun an

-ar acest post este LcelN mai ales din tot anul şi a fost tocmit` sta#ilit cel dinti L&n GisericăN -ar davor trece celelalte posturi şi creştinul nu sa putut &mpărtăşi cu Sfnta Cuminecătură` u*aristiatunci acest post nicidecum să nu mai treacă pnă ce creştinul nu se va spovedi şi nu va primi Sfnu*aristie

Căci pinea pe care LneNo a'onisim dintru osteneală se c*eamă şi este pine de durere

!nsă pent"u #ngie"ea )iecă"ui c"edincios Nîn pa"teO o#nul >"istos ne-a lăsat nouă pine ucu"ie. i ea nu întă"eşte nu#ai t"upul ci izăveşte şi su)letul din #oa"tea veşnică.

i pe aceasta a făcuto Domnul mai &nti pentru Sine şi după aceea şi pentru noi

LCăciN Domnul a vrut să pună tocmeala Sa` să sta#ilească rnduiala Sa &n lucrurile care sunt mai dtrea#ă` mai importante pentru to%i oamenii LiindcăN fără de acestea omul nu poate să fie viu

Li, &n acelaşi timp,N ca nimeni să nu poată tă'ădui` ne'a Laceste lucruriN, şi să spună că nu le are s

nu le ştiePentru Sine Lmai &ntiN a făcut Domnul 0ristos aceasta Pentru ca să nu se oprească` să nu sfrşească niciodată dintre noi dra'ostea 6ui LCi aceasta, dra'ostea pentru l,N mereu LşiN penttotdeauna să se aprindă şi să se &nnoiască L&n GisericăNL !eci <)nta Eua"istie 9ine ap"ind"agostea noast"ă pent"u >"istos şi o înnoieşte& o )o"ti)ică în noiLşi ne sci#ă şi pe noi& nîndu#nezeieşte.N

Pentru aceea nea lăsat nouă &n pine "rupul Său şi &n vin Sn'ele Său; pentru ca să fie pomenL&ntotdeaunaN muncile` patimile` pătimirile 6ui şi moartea 6ui cea nevinovată

L+şaN cum 'răieşte şi +postolul Pavel şi spune; H e cte o"i ve9i #nca din această 'ine şi vea din acest 'aa"& #oa"tea o#nului să #ă"tu"isi9i > L- Cor 77, M9N

LCăciN +postolul Pavel ne &nva%ă să mărturisim moartea Domnului, adică să spunem la arătare` fa%ă` &n mod tranşant că pentru păcatele noastre, ale tuturor, a murit Cel nevinovat pentru cvinova%i



e aceea toc#eala] #otivul pent"u ca"e ne-a lăsat o#nul 7"upul şi <ngele <ău în pine şi vacesta este: NcaO atunci cnd #ncă# t"upul cel su)letesc] duovnicesc al o#nului >"istos ne ultui#] altoi# şi să ne lipi# înt"u] de o#nul >"istos.

Căci aşa cum pierdem prin păcat darul` *arul cel do#ndim la Gote$, LtotN aşa` astfel şi pentluarea` prin primirea "rupului şi a Sn'elui Domnului 0ristos iarăşi ne &mpreunăm &ntru` cu Giseri6ui, adică &ntru` cu mădularele 6ui, cărora le este Cap, .ăria Sa Lfes :, M3NL 6edeveni#& p"

î#pă"tăşi"e& #ădula"ele vii ale lui >"istos& pline de via9a +ui divino-u#ană.NCăci apropiindune către` de acel nevinovat "rup şi Lde acel nevinovatN Sn'e suntem cură%i%ilămuri%i datorită pocăin%ei LpentruN păcate şi a spovedaniei

LiindcăN aceasta este ce spune +postolul Pavel, Latunci cnd afirmăN; Hsă se socotească] să ce"ceteze o#ul& Nde unulO singu"& pe sine şi aşa să #ănnce 'ine şi să ea din acest 'aa". *ăcel ce va #nca şi va ea )iind nedestoinic] nev"ednic va )i vinovat 7"upului şi <ngelui l>"istos> L- Cor 77, M8MN

Pentru aceste motive a lăsat` a sta#ilit Domnul 0ristos acestea din voia Sa

!nsă &n ceea ce ne priveşte pe noi, Lcare trăimN &n miAlocul altora, &nti de toate Lacesta este motivupentru că toate c*ipurile` prefi'urările 6e'ii ec*i &n 6e'ea 2ouă tre#uiau să se umple` să desăvrşească` să capete consisten%ă deplină

Pentru aceea c*ipul` animalul i$#ăvirii Aidoveşti` evreieşti din ro#ia 'iptului, care era mieluşelul Paşti, &nc*ipuia Lde faptN i$#ăvirea din ro#ia Satanei, care &ntru noi sa i$#ndit` sa petrecut ListorieN

i aşa cum mnca Aidovul` evreul mieluşelul LacelaN L-es 7M, M77N pentru` &ntru pomenirea i$#ăviLpoporului săuN din 'ipt, aşa şi noi, Lcreştinii ortodocşiN, mncăm Sfnta Cuminecătură` u*arisLpentruN a pomeni i$#ăvirea L&ntre'ului neam omenescN din ro#ia diavolului, pentru` prin moartDomnului 0ristos

Li aceastaNeste mare semn` mare dovadă de #ine şi de milă i &ncă şi mai mare tocmeală` rnduiaeste luarea` primirea "rupului şi a Sn'elui Domnului 0ristos, pe care le luăm &n pine şi vin Lprin aceastaN !l mncăm şi !l #em Lpe lN

LCăci prin aceasta N ni sau lăsat`ni sau dăruit mila şi dra'ostea şi #unăvoin%a creştină

Căci nu &n $adar` nu de'ea#a arată +postolul Pavel şi spune acestea; H 'ine este& un t"usunte#. *ăci deşi sunte# #ul9i& din acest #otiv sunte# una& căci to9i #ncă# dint"-aceeapine şi e# dint"-acelaşi 'aar > L- Cor 7J, 7EN

Li esteN o dovadă frumoasă` un exemplu frumos LspusăN Sfntului Pavel, LcumN că multele mădulasunt un Lsin'urN trup LCăciN şi o pine este LformatăN din multe 'răunte, Ldupă ce a fostN frămntaşi coaptă@şi la fel, vinul e LformatN din multe #o#i%e Lde stru'uriN stoarse



i cum iese pinea din multe 'răunte şi Lla felN şi vinul@aşa şi mul%ii oameni Lai GisericiiN sunt uprin credin%ă, prin #unăvoin%ă, prin dra'oste, prin &mpreunarea` unirea LlorN sufletească

Li oamenii din Giserică sunt aşaN cum ar fi mădularele multe Lale unui sin'urN trup, &ntru Domn0ristos

*ăci atunci cnd ne-a# otezat în >"istos& înt"u >"istos ne-a# şi î#"ăcat L1al 3, MEN

LiN acestea toate sunt c*ip` dovadă şi &nvă%ătură pentru #unăvoin%a şi dra'ostea creştinească, pentca LnoiN să ne iu#im unul pe altul L!n 7:, 7MN

Căci iul lui Dumne$eu, Domnul nostru -isus 0ristos, mai presus de toate nea lăsat LnouăN porundra'ostei L-#idemN, a iu#irii, aceea de a ne iu#i unul pe altul

Pentru aceasta foarte tare` &n mod răspicat ne spune că pentru aceasta` din acest motiv a pus`instituit "rupul Său &n pine, LpentruN ca să6 mncăm şi sn'ele Său &n vin, LpentruN ca să6 #em

Ia" dacă te #i"i] te înt"ei Ndesp"eO cu# se î#pa"te în cte o )ă"#ă pinea& ca"e

sci#ă] se t"ans)igu"ează pe '"estol] pe <)nta $asă în 7"upul lui >"istos şi Ndespcu#O <e a)lă NacoloO >"istos înt"eg] cu totul& aşa cu# e în ce" )iind şi pe Alta"] pe <)n

$asă@atunci mirăte` &ntrea#ăte şi despre acest lucru; cu# de soa"ele ca"e ne lu#ineazăne încălzeşte aici& înt"-un ceas este& deodată şi în ce" şi pe pă#nt şi la "ăsă"it şi la apus în toate latu"ile lu#ii/ LCăciN aşa şi 0ristos, deodată, şi &n cer şi pe pămnt, &ntru` prin Sfn6itur'*ie, ca un Puternic, deistvuiaşte` le umple dumne$eieşte Lpe toateN cu puterea Sa cdumne$eiască

i ia"ăşi& dacă te #i"i] te înt"ei Ndesp"e )aptulO că >"istos <e î#pa"te în #ulte pă"ti şi tînt"eg] cu totul <e dă )iecă"uia în pa"te& nu #ai pu9in înt"-o N)ă"#ăO şi #ai #ult în al

N)ă"#ăOL LatunciN mirăte` pune%i şi pro#lema aceasta; cu# glasul #eu] cuvintele #ea"ticulate sunt şi în gu"a #ea şi în u"ecile voast"e în acelaşi ti#p/ Căci dacă &n fapte`lucrurile Lacestei lumiN se află` se petrec Lunele caN acestea, cu att mai uşor !i este Soaredreptă%ii L.al 3, MJN, 0ristos, Lsă facă aceasta cu mult mai multN dect soarele cel creat LdlN Li, tot la felN, Cuvntul lui Dumne$eu Lsă aAun'ă mai repede la to%i oameniiN deccuvntul omenesc

Ia" dacă te #i"i] te înt"ei Ncu#O de 7"upul N<ăuO se )"nge în ucă9i NatunciO cnd î#pa"te <)ntul Agne9 şi cu# este >"istos înt"eg în toate ucă9ile Nîn pa"teO , LatunciN mirte` &ntrea#ăte şi despre aceasta; cnd zd"oeşti oglinda în #ici ucă9i& ia" cipul o#ul

Nca"e p"iveşte în eaO nu se zd"oeşte& cu# în toate ucă9ile NelO se vede înt"eg& ca înt" Nsingu"ăO oglindă/

i de te #i"i] de te înt"ei cu# NdeO este #ncat NînOtotdeauna t"upul lui >"istos şi nu î#pu9inează& ci înt"eg este în veci , atunci mirăte` &ntrea#ăte cu# dint"-o lu#na"e ap"in#ii de lu#nă"i şi nu se î#pu9inează nicidecu# lu#ina din cea dinti/

i de NteO înt"ei cu# int"ă >"istos înăunt"ul nost"u şi nu <e spu"că] nu <e #u"dă"eşte Nd păcatele noast"eO şi nici nu <e op"eşte] nu <e dă înapoi Nde a int"a în noiO , LatunciN şi eu&ntre#; se spu"că] se #u"dă"eşte] se conta#inează soa"ele sau nu& atunci cnd t"ece] cn"azele lui Nlu#ineazăO locu"i î#pu9ite şi sc"nave] #u"da"e/ LiN ştiu că cel care va&n%elept şi credincios nu va &ndră$ni să $ică LuneleN ca acestea



Căci dacă nu se spurcă` nu se contaminea$ă soarele cel trecător, cu mult mai vrtos` cu att mai muLnu Se contaminea$ă SoareleN cel veşnic şi netrecător LCăciN lumina L6uiN cea cu totul curată nici nse spurcă, nici nu se &ncuie@căci pe l, -adul şi pece%ile 'ropii, nu 6au putut %ine LcaptivN+stfel să &n%ele'i &nfricoşătoarea "aină a Sfintei Cuminecături` u*aristii= Căci dacă LeaN mănncă nu este ca alte #ucate putrede` stricăcioase, aşa cu# spune şi <)ntul Ioan Jlatoust] Gude Au"& ci acea 'ine s)in9ită devine o pa"ă Nde )ocO su9i"e& ca"e se "ăsci"ă] se î#p"ăştie în t

t"upul nost"u.!nsă există şi &ntmplări LnefericiteN Dacă se &ntmplă ca Sfnta Cuminecătură să se muce$ească ssă &n'*e%e@sau dacă se varsă la 'unoi@sau altele de acest fel@"rupul şi Sn'ele lui 0ristos npate` nu pătimeşte acestea, ci pinea şi vinul din afară

Căci Fertfa aceea dumne$eiască` Fertfa eu*aristică nu are LnimicN dea face cu c*inul şi putre$iciunea Să nu fie aceasta=

Căci dumne$eirea lui 0ristos, pe Cruce, nu a pă%it` nu a pătimit` nu a suferit nimic şi nici nu a fo

c*inuită

+şa şi &n această cinstită "aină; "rupul şi Sn'ele Domnului nostru -isus 0ristos nimic nu pă%eşnu pătimeşte, numai c*ipurile din afară; pinea şi vinul

i de te #i"i] de te înt"ei Ncu#O înt"-o )ă"#ă att de #ică este >"istos cu totul deplin înt"eg @mirăte` &ntrea#ăte şi despre aceasta; cu# înt"-un g"ăuntu] g"ăunte de lu#ină ocilo" tăi N& ca"e este attO de #ic& încapLşi po9i să vezi şi să cup"inzi cetă9i şi #un9i atde #a"i/

+cestea să ştii` să cunoşti şi să nu ispiteşti` să nu pui la &ndoială "aina cea neispitită` ne&n%eleasă neaAunsă` necuprinsă de mintea omului=

Ci să cre$i Domnului, Celui care a spus; H*ine va #nca din 7"upul $eu şi va ea din <nge$eu& NacelaO va locui în $ine şi Eu înt"-însul > L!n 9, :9N

Către care "aină cu frică să ne apropiem şi păcatele noastre să le spovedim şi pentru ele să npocăim

i astfel 'ăta%i` pre'ăti%i LinteriorN, să ne cuminecăm` să ne &mpărtăşim cu "rupul lui 0risto

LpentruN ca să L!iN fim 6ui cetaşi` solda%i` sluAitori` casnici &ntru slava !mpără%iei Cerului

L+coloN unde &mpărăteşte L0ristosN cu Părintele şi cu Du*ul Sfnt, acum şi pururea şi &ntru veci veci +min=

@A# dio"tosit teBtul p"edicii con)o"# edi9iei: N<)ntulO 0a"laa# al $oldovei& *a"te "o#neascde învă9ătu"ă: NlaO u#enecile p"este an şi la '"aznice î#pă"ăteşti şi la <venti #a"i& ed. îng"i=işi glosa" de <tela 7o#a& p"e)a9a şi studiu de an Ja#)i"escu& vol. II& Ed. 6oza 0ntu"ilo%ucu"eşti& ;811& p. ;,-33.



&ărturie a "#$ntului Ierarh Petru &ovilă/ mitroolitul Gievului - NÎmăcarea BisericiiOrtodoxe. - O minune etrecută la Ala Iulia în anul <



Cnd .i*ailodă la &nvins pe +ndrei Gat*or], el a voit să $idească &n +l#a -ulia o #iseriortodoxă !nsă preo%ii catolici şi no#ilii de acolo nui &n'ăduiau, $icnd că a lor este credin%a dreap+tunci domnitorul lea spus;

0oi nu sunte9i #ă"tu"isito"i ai d"eptei c"edin9e& căci nu ave9i a"ul <)ntului u în ise"icvoast"ă. (oi însă& )iind d"eptc"edincioşi& ave# pute"ea cea adevă"ată a a"ului <)ntului u& pca"e şi cu )apta sunte# gata întotdeauna s-o a"ătă#& cu a=uto"ul lui u#nezeu. >aide9i #i=locul o"aşului şi acolo să ni se aducă apă cu"ată& ia" a"ie"eul #eu& o"todoB& şi p"eo9ii o vs)in9i în văzul tutu"o". 7ot aşa vo" )ace şi ai voşt"i& apa"te& şi& s)in9ind-o& o vo# pune în ise"icvoast"ă cea #a"e& în vase di)e"ite& pe ca"e le vo# astupa şi le vo# pecetlui cu pece9ile noast"pecetluind şi uşa ise"icii pent"u 48 de zile. i a cui apă va "ă#ne nest"icată& ca şi cu# aia a")ost scoasă din izvo"& c"edin9a aceluia este d"eaptă& ia" dacă apa cuiva se va st"ica& c"edin9a leste "ea. Ei au st"igat cu to9ii înt"-un glas: - %ine& ine& sa )ie aşa

+ doua $i diminea%a, a ieşit domnitorul cu to%i #oierii şi curtea sa &n pia%ă, cu episcopul şi cu preo%şi au săvrşit +'*easmă mare, ru'nduse cu to%ii lui Dumne$eu, cu lacrimi şi suspine, proslăvească dreapta credin%ă, iar pe cea rea so facă de ruşine "ot &n pia%ă, catolicii au sfin%it apaau sărato După aceasta, fiecare a turnat apa lui sfin%ită &ntrun vas, şia pus pecetea, iar vasele afost duse &n #iserică, uşile fiind &ncuiate şi pecetluitei după ce au trecut M: de $ile Dumne$eu ia dat episcopului un semn l a venit la domnitor şi i$is;

- oa#ne& cea#ă-i pe latini şi pe p"eo9ii lo" şi nu aştepta ziua a pat"uzecea. 0ei vedea a"ul lu#nezeu& ia" "oii +ui& ca"e-şi pun cu adevă"at năde=dea în El& nu se vo" )ace de "uşine.

+şa sa făcut şi, atunci cnd a rupt pecetea vasului cu apă sfin%ită, a 'ăsito mai curată şi mlimpede dect &nainte, cu mirosul nesc*im#at, ca şi cum ar fi fost luată dintrun i$vor cur'ător, ducare a stri'at;

<lavă Hie& u#nezeul nost"u& *a"e Hi-ai plecat u"ecea la "ugăciunile noast"e? <lavă Hie& *ap"oslăveşti ise"ica 7a? <lavă Hie& ca"e întă"eşti cu slavă c"edin9a cea d"eaptă şi nu ne-ai )ăcut "uşine în aşteptă"ile noast"e.



-ar cnd latinii au rupt pecetea vasului &n care se afla apa lor şi lau destupat, toată #iserica sumplut de du*oare, &nct sau &nspăimntat to%i latinii şi au stri'at cu uimire;

- 0devărată este credinţa ortodoxă pe care o ţine domnitorul# +ă-şi zidească, deci, biserică oraşul nostru, căci, iindcă nu i-am în(ăduit, !umnezeu +-a m$niat pe noi şi ne-a împuţit apa#

i astfel, făcu%i de ocară, latinii şi cu preo%ii lor sau &mprăştiat cu mare ruşine, iar unii dintre ei sconvertit la credin%a ortodoxă -ar domnitorul, cu episcopul său, cu preo%ii, cu to%i #oierii şi ostaşsăi, plini de #ucurie şi fericire, sau &ntors la curte, slăvindu6 şi mul%umindu- lui Dumne$eu pentminunea ce a fost spre &ntărirea adevăratei credin%e ortodoxe

@7eBt p"eluat din 'et"u $ovilă& D#păca"ea %ise"icii "todoBe

Părintele +icolae "teinhardt de la ohia ; %uv$nt la Duminica Ortodoxiei

in gu"a p"uncilo" şi a celo" ce sug ai săv"şit laudă& pent"u v"ă=#aşii 7ăi& ca să a#u9eşti pv"ă=#aş şi pe "ăzunăto". 'sal# 2& ;

Cred că #un lucru fac, &n aceasta Duminică a Ortodoxiei, &ncercnd să re$um şi să comente$ pentdumneavoastră o nuvelă aşa$isă fantastică a ilustrului nostru compatriot .ircea liade, nuveintitulată O foto'rafie vec*e de 74 ani şi care de fapt repre$intă un document de deose#ită valoaşi importan%ă pentru teolo'ia ortodoxă şi pentru 'ndirea romnească



E"oul povesti"ii e un tnă" "o#n& u#it"u cu nu#ele& stailit în <tatele !nite. 'e )"u#oasa lso9ie& 7ecla& o letonă& g"av olnavă de ast#& o tă#ăduieşte în #od #i"aculos de la distan9ă nu#ai& p"in cuvnt C avnd în )a9ă doa" )otog"a)ia ei C un pasto" canadian în a că"ui ise"ic@%ise"ica $ntui"ii u#it"u a int"at din înt#pla"e şi încu"cnd nişte date calenda"istic'asto"ul acela& docto"ul $a"tin& ope"a în #od oişnuit vindecă"i p"in "ugăciuni şi concent"a"e#in9ii. $inunea a"e loc la zece ani după căsăto"ia lui u#it"u cu 7ecla& ia" )otog"a)în#nată docto"ului $a"tin o în)ă9işează pe letonă la v"sta de 12-l ani. In #o#entul săv"şi"

#i"acolului ea a"e t"eizeci de ani.'at"u ani #ai t"ziu& u#it"u se a)lă din nou în o"aşul unde o9inuse însănătoşi"ea nevestsale. i si#te nevoia să se ducă să-i #ul9u#ească )ie"inte păsto"ului )ăcăto" de #inuni. a" nl găseşte la %ise"ica $ntui"ii& unde i se spune că pe $a"tin îl cea#ă în "ealitate uga^& că ne docto" în teologie& că e un )als tă#ăduito" şi un esc"oc& un înşelăto" lipsit de o"ice putetau#atu"gice& ca"e a stat doi ani în puşcă"ie ia" acu# îşi cştigă via9a luc"nd înt"-un a" 9inde un cu#nat al său.

i& înt"-adevă"& u#it"u dă de )ostul păsto" la a"ul cu p"icina. 0"ea să-i eBp"i#e caldele sa#ul9u#i"i şi să-i aducă a#inte de ce s-a pet"ecut cu pat"u ani în u"#ă& da" uga^ _ $a"tin nu

îngăduie să lungească vo"a. <unt un )a"so"& îi spune& nu a# )ăcut nicicnd #inuni& vindeca"eso9iei du#itale e o si#plă sugestie& de alt)el a# plătit pent"u #inciunile şi înşelăto"iile #ele cdoi ani de încisoa"e& ct desp"e u#nezeu a)lă că u#nezeu nu eBistă& u#nezeu a #u"lasă-#ă& nu-#i a#inti t"ecutul& pleacă de la #ine. i deoa"ece u#it"u tot stă"uie şi-i a"a)otog"a)ia şi-l copleşeşte cu #ul9u#i"ile şi-+ slăveşte pe u#nezeu& uga^ C $a"tin& eBaspe"at&)ace o p"o)esiune de c"edin9ă în )elul u"#ăto":

*u# de se poate #ntui cineva înt"-o %ise"ică/ u#nezeu <-a "et"as din lu#e& a dispă"u'ent"u noi& oa#enii& e ca şi #o"t. 'ute# spune& )ă"ă u"#ă de nelegiui"e& că u#nezeu a #u"

pu" şi si#plu pent"u că nu #ai e cu noi& nu ne #ai este accesiil. <-a "et"as& <-a ascuns undevAcel undeva nu )ace pa"te din lu#ea noast"ă& e ceva pe ca"e )ilozo)ii îl nu#esc t"anscendena" pent"u noi& oa#enii& t"anscenden9a e o )o"#ă a #o"9ii. eci& dacă u#nezeu a #u"it pent"noi& cu# de #ai poate o#ul să se #ntuiască înt"-o %ise"ică/

+cestei răspicate formulări a doctrinei mor%ii lui Dumne$eu şi a niet$sc*eismului, cum &i răspunDumitru/ Prin contraar'umente apolo'etice, polemi$nd, tunnd şi ful'ernd, de#itnd o adeclara%ie de principii/ Ctuşi de pu%in Ci &n modul cel mai neaşteptat şi surprin$ător cu putin%printro urare &n stil sfătosiste%, &n lim#aA popular 5 %ărănesc viu şi săltăre%, parcă &nc*ipuit de Crean'ă de $ile mari; <ă vă dea u#nezeu no"oc& docto"e $a"tin. (o"oc şi sănătate.

degeaa înce"ca9i să #ă spe"ia9i -voast"ă cu# că u#nezeu a" t"age să #oa"ă. (u #ă las eaşa uşo" păcălit de o glu#ă. i încă: (u #ă păcăli9i cu una cu două.

rednice de multă luareaminte sunt sinta'mele; nu mă speria%i Dvoastră, nu mă las aşa uşor păcăşi mai cu seamă acel fermecător, acel ire$isti#il condi%ional; ar tra'e să moară .oartea lDumne$eu nu poate fi pentru un om sănătos la minte (să fie ct de mare numărul &nvă%a%ilor pedanteolo'i care au născocit slo'anul mor%ii Sale) dect o 'lumă şi o păcăleală -ar sărmanului doct.artin, #unului tămăduitor fără voie, &ncăput &n mreaAa unor nocive fantasma'orii, ce altceva i poate ura dect sănătate şi noroc/



$ai t"ziu cnd uga^ C $a"tin& ant"enat în discu9ie& "evine şi a)i"#ă că nu c"ede nici u#nezeu& nici în diavol& u#it"u din nou& în aceeaşi tonalitate voioasă& cal#ă& voitoa"e de inşi nezd"uncinată de azaconii intelectualiste "epetă: egeaa vă t"udi9i -voast"ă& docto$a"tin& să #ă duce9i în ispită.

+ se remarca; #ăiatul cuviincios, &n ciuda mărturisirii au$ite, nu &ncetea$ă de al numi pe Du'a].artin Hdoctor>, ceea ce &n lim#aA an'lican este ec*ivalent cu Hpărinte> +pelativul se mai tlcuieş

şi aşa; orice ar fi, *arul nu vi la%i pierdutoa#ne )e"eşte #ai eBcla#ă u#it"u )ăcndu-şi c"uce atunci cnd uga^ C $a"tin enun9ă cglas pa"că #ai catego"ic: Asta însea#nă că pu" şi si#plu u#nezeu <-a "et"as de)initiv& adicînt"-un cuvnt a #u"itL

Pe #ăiatul curat de la Dunăre, pe fiul lui .utter 2atur, pe evlaviosul şi recunoscătorul tnăr romcare drept ripostă la attea #lasfemii se măr'ineşte aşi face smerit Cruce, nul $druncină nici udin marile isprăvi recente ale culturii occidentale; nici semantica, nici sociolo'ia, nici $en(entu$iast adoptat de la asiatici), nici Spiritul +#solut şi nici lim#aAul universal El ştie ce ştie şi n

se s)ieşte a-şi "osti sus şi ta"e c"ezul: u#nezeu este& a"ul e luc"ăto"& sunte# încon=u"a9i dtaine @şi nu se cade a le iscodi cu p"ea ap"igă "vnă& u#nezeu poate& #ilostivindu-<e& p"aleşii <ăi& )ace #inuni& o#ul se poate #ntui.

indecarea "*eclei, de la distan%ă şi numai prin cuvnt, i se pare cu totul posi#ilă, iar toate &ndoielşi frămntările lui Du'a] .artin le dă *otărt la o parte Ct despre faimoasa teorie niet$sc*eanămor%ii lui Dumne$eu 5 temelie a doctrinei proprie unor teolo'i an'losaxoni şi 'ermani ai deceniilşase şi şapte el o socoteşte o năsărm#ă, nă$drăvănie, a min%ii, curată *ulă şi diva'a%ie ce nu poafi &ntmpinată mai eficace dect prin urări calmante, vor#e de exorci$are (Doamne fereşte)

facerea semnului Sfintei CruciCredin%a simplă, nea#ătută, necorupti#ilă, stă potrivnic fa%ă către fa%ă &n nuvela lui .ircea liade ndesi'ur cu adevărata cultură, ci cu devia%iile, a#soluti$ările şi pervertirile ei

Ori de cte ori cultura, prin feluritele ei manifestări, se străduieşte să picure &n sufletul omulnecredin%a, şu#re$irea temeiurilor dreptei Audecă%i şi *aosul mintal, ea se cuvine &nfruntată de omcu mintea &ntrea'ă Dumitru nu e un teoretician, un partener &ntro discu%ie a#stractă şi erudită uuimit, un indi'nat, dar totodată un #laAin; or#ecăielile psi*opatolo'ice ale #unului doctor Du'a].artin, vas ales care nu se &nvoieşte a reali$a ce este, şi a crede că, prin vrerea şi cu aAutorul l

Dumne$eu, poate făptui minuni, el le &ntmpină cu un surs &n%ele'ător, cu o polite%e impeca#ilăun soi de milă pentru cel &ncăput &n lan%urile diavolului, diavol &mpodo#it cu straiele mincinoase aunui intelectualism scăpat de su# controlul ra%iunii sănătoase, #unului sim% şi dreptei socotin%e

u#it"u& scu"t spus& e un o"todoB. i #ai ales& un o"todoB "o#n& *"ede în u#nezeu& a#inuni& în a"ul p"eo9esc& în pute"ea "ugăciunii şi în putin9a de #ntui"e a o#ului în %ise"icCredin%a această simplă a lui e fermă şi cuprinde &nseşi #a$ele sistemului teolo'ic specific făptupe care lui .ircea liade &i place a o numi; omul de la Dunăre, un ins nesofisticat dar nu prost, nuşor de dus cu vor#a, de &m#ro#odit cu fra$e spăimntătoare, de convertit la solu%ia de$nădeAdii pr

cuvinte ademenitoare şi 'oale



2e&ncetata #onomie a lui Dumitru, nedepărtarea lui de la o ră#dătoare compătimire pentru #iepăstor vrăAit de teolo'ii şi filosofii a#struse şi i$vorte din min%i rătăcite constituie puterea atrac%ie fascinantă a nuvelei Du'a] 5 .artin se c*inuie, stăpnit de remuşcări şi &nro#it de concepcatastrofale, Dumitru &nsă e senin, stăpn pe sine şi puternic spriAinit de credin%a lui 6ui Du'a.artin nui vine a crede că nu numai că a lecuito pe "*ecla de astm 5 de la distan%ă şi prin cuvşi cu participarea la ru'ăciune a tuturor celor pre$en%i &n #iserică 5 ci a şi &ntinerito; dovad

foto'rafia aceea, acum vec*e de paispre$ece ani, pe care Dumitru o arăta #iruitor păstorului clien%ilor din #ar 5 &n vreme ce o solistă cntă un şla'ăr stupid 5 o foto'rafie &n care timpul nutrecut, căci Du'a] 5 .artin a facuto pe "*ecla de acum aidoma cu aceea din foto'rafie, aşa cum &nfă%işa cnd a#ia &mplinise optspre$ece ori nouăspre$ece ani

Dumitru nu se lasă amă'it, ispitit, descumpănit

u#nezeu este& a"ul luc"ează& #inunile sunt "eale& #ntui"ea o#ului este înt"u totul posiil(u sunte# so"ti9i asu"dului& lu#ea a"e un sens.

Cre$ul lui Dumitru e strict ortodox, el dă 'las &n #arul acela american, att de altul dect lumpăstorească de unde a plecat, elementelor fundamentale ale cu'etului ortodox răsăritean Dn cele du"#ă însă& uga^ C $a"tin& "ăscolit& cuce"it de atta ună c"edin9ă& căldu"ă& stato"nicie pu"itate& "ecunoaşte: Aşa cu# e u#it"u& cu c"edin9a lui naivă& idolat"ă şi vană& e #ai ap"oapde u#nezeul adevă"at dect noi to9i. i tot el a"e să-+ vadă cel dinti& cnd u#nezeul adevă"Dşi va a"ăta din nou )a9a.

Giruin%a lui Dumitru (relativă, cei drept, căci pastorul tot &l socoteşte idolatru şi naiv) e &n fa#iruin%a Ortodoxiei, aşa cum a fost mărturisită la C*ica'o, &n 7:, nu mai pu%in limpede şi ta

dect de Petru .ovilă şi Sinodul de la -aşi din 794M-ată de ce, cnd am avut fericitul prileA &n vara anului 7EJ, la .ănăstirea ăratec, săi solicit lConstantin 2oica &n'ăduin%a de ai citi pasaAele principale din nuvela lui liade, am cute$at şiformula părerea că adevăratul titlu al fermecătoarei lucrări este; .ărturisirea Ortodoxă, C*ica7: .ărturisire desi'ur nu do'matică, sistematică şi completă, &nsă autentic ontolo'icreflectnd &n c*ip desăvrşit fondul psi*ic, sensi#ilitatea mistică, cmpul ideativ şi cuantepro'ramatice ale unui popor le'at &n covrşitoareai maAoritate de creştinism şi ortodoxie, devenpentru el adevărate reflexe ale min%ii şi sim%irii

Pulsea$ă &n O foto'rafie o veselie, o &ncredere, o statornicie şi o exu#eran%ă, o prospe%ime ver#a

care farmecă fără 'reş

Conclu$ia e optimistă xistă acum o şansă de mntuire şi pentru pastorul 5 escroc l vor#eşte dnou cu putere şi &nflăcărare, parcă profetic, i se pare lui Dumitru2u &ntăreşte oare versetul din ru'ăciunea de seară; %u noi este Dumne!eu/ înţelegeţi neamurivă lecaţi1

2oica &nsă, la sfrşitul lecturii, &mi spunea; +devăratul &n%eles al propo$i%iei HCu noi eDumne$eu> iatăl; Dumne!eu este şi cu noi şi cu voi/ numai să înţelegeţi lucrul acesta şi să n

vă închideţi/ să nu vă aricadaţi/ să-i daţi viaţă/ să-i daţi cre!are0



Arhimandrit Arsenie Paacioc - //Ortodoxia nu este un titlu/ este un adevăr0

,,C*iar cuvntul ortodox, &nseamnă dreapta credin%ă, dreapta slăvire pentru +DbB6 pe care lpropovăduit 0B-S"OS,cum nea &nvă%at 0B-S"OS, de aceea a şi rămas ,cu mila lui D.2aceasta titulatură ; OB"ODO_-Q adică credin%a dreaptăQ ,,ort*osKK &nseamnă drept, ,,doxaKK &nseamcredin%ă , pe 'receşteKK

,, !nvă%ătura creştină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din lo'ica omenească, pentru este lo'ica DivinăQ să cre$i &ntrun loc pe care nul ve$i, aceasta nu mai este o lo'ică pipăi#il+ceasta este puterea credin%eiQ şi aici este toată puterea creştinului ; să creadăQ ferice de cel ce nuvă$ut şi a cre$utKK

,,D.2 suferă &mpreună cu noi mai departe şi, cum se spune, a'onia lui 0B-S"OS &ncă nsa terminat Pentru că nu nea creat &ntro formă rece, mecanicăQ nea creat din iu#ire, se topeşsuferă pur şi simpluKK



,,OB"ODO_-+ este po$i%ia de mntuire2u vor#im despre trăirea creştină aici, ci despre adevărcreştin pe care tre#uie săl respectăm OB"ODO_-+ nu este un titlu ci este un +DbB>

,, DO1.+ se numeşte +devăr de credin%ă revelat , cuprins &n Sfnta Scriptură şi &n "radi%ie, apro#şi practicat de Giserică Do'ma nu e D.2Q do'ma este măsura lucrurilor

Cnd $ici Giserica se &n%ele'e adevăr mntuitor, de credin%ăQ nu e 'lumăI

,,G-SB-C+ este numai una , şi 'ata Cum , de ca să nu spun Giserica Ortodoxă/ 2am sc*im#nimic deci, am spus de attea ori fără să fac fi'ură de stil, 0B-S"OS S" OB"ODO_ pentru facem exact ce a spus 6 (u#ai %ise"ica "todoBă eBplică adevă"at învă9ătu"a $ntuito"ul>6I<7<.I

&&<)ntul <iluan Atonitul apa"9ine în înt"egi#e %ise"icii "todoBe. <c"ia& după ce un alt pă"int"ăsese concluzia că to9i e"eticii vo" pie"i:&& (u ştiu& da" n-a# înc"ede"e dect în %I<E6I*67R`. Dn ea se găseşte ucu"ia #ntui"ii & ce se dondeşte p"in s#e"enia lui >"istos.

&& oa#ne Iisuse >"istoase& cu ini#ile s#e"ite şi capetele la pă#nt& 7e "ugă# ca )"u#use9ea

veşnicia aceasta o"todoBă să )ie în9eleasă )ă"ă pă"tini"e& desăv"şindu-se #a"ea 7a i"uin9ă& c7u eşti : && *alea& Adevă"ul şi 0ia9a .

@*itate din :.. <ingu" "todoBia - A"i#and"it A"senie 'apacio

Să nu uităm, tot cum spune #unul părinte şi marele du*ovnic; && "ugăciune adncă însea#nătăce"e adncă& pent"u că &&o"ice clipă însea#nă un ti#p şi o"ice suspina"e poate )i "ugăciune.

i, timpurile sunt de aşa natură &nct ar tre#ui să suspinăm ne&ncetat



Părintele "tăniloae desre Ortodoxie versus catolicism şi rotestantism3 FBiserica Ortodoxn-a ştirit adevărul coor$t de sus/ n-a diluat vinul ceresc cu aa s#ătoşeniilor omeneşti

6umina de Duminică; Cuvnt teolo'ic al părintelui Dumitru Stăniloae

Cteva trăsături caracteristice ale Ortodoxiei (Duminica Ortodoxiei)

<Ortodoxia este identică &n credin%a şi cultul ei cu con%inutul de credin%ă şi de cult al creştinismulori'inar Dar faptul paradoxal şi a#solut autentic este că, fiind &n esen%ă prelun'irea credin%e

cultului şi spiritualită%ii Gisericii nedivi$ate de la &nceput, Ortodoxia răspunde totuşi perfenecesită%ilor spirituale de a$i ale popoarelor care au păstrato a nu sa modificat esen%ial duperioadele istorice prin care a trecut omenirea &n cele două mii de ani a nu a făcut din elementrecător al uneia sau alteia din perioadele istorice elemente esen%iale ale fiin%ei ei ca săi fie 'racum să le elimine a nu sa medievali$at ca romanocatolicismul, nu e produsul protestulrenascentist ca protestantismul, şi nu caută nici acum o modificare esen%ială pentru a se adaptimpului nostru prin seculari$are a a rămas la valorile esen%iale şi permanent umane ale evlavila preocupările simple, adnci şi netrecătoare ale omului &n raportarea lui la a#solut a la aAutat om săşi dea un răspuns la &ntre#ările trecătoare ale epocilor prin răspunsul ce la dat &ntre#ărilor l

fundamentale de totdeauna a nu sa identificat cu armura 'reoaie şi cu formele complicate luptă ale cavalerului medieval sau cu *aina severă şi cu codul social disimulatoriu al #ur'*e$ulindividualist, ci şia păstrat vioiciunea de mişcări şi simplitatea de 'ndire şi de manifestare direcşi esen%ială a omului natural de totdeauna, putnd fi totdeauna aceeaşi şi totdeauna actuală

Ortodoxia na introdus &n sanctuarul său interior şi na lăsat să pătrundă &n trăsăturile simple credin%ei sale inven%iile mărunte şi complicate ale unor meşteri stăpni%i mai mult de dorin%a undelicii de 'imnastică intelectuală dect de fiorul adnc şi covrşitor al tainicului raport dintre omDumne$eu Ortodoxia na amestecat ara#escurile neesen%iale ale min%ii umane &n esen%a simpmisterioasă şi mărea%ă, permanentă şi inevita#il trăită a datelor fundamentale ale misteru



mntuirii +m putea $ice că ea şia păstrat un caracter popular, iar poporul, cu simplitatea lurămne desc*is &ntotdeauna numai pro#lemelor reale şi esen%iale ale vie%ii

De aceea Ortodoxia a cşti'at, cu pre$entarea datelor simple şi fundamentale ale misterumntuirii, aten%ia omului din orice timp a a cşti'at &n%ele'erea omului de totdeauna, pentru că iactuali$at trăirea acestor tre#uin%e şi răspunsuri fundamentale, indiferent că a fost omul evulmediu, al Benaşterii sau al erei noastre, căci omul rămne cu aceste tre#uin%e şi cu aceas

sensi#ilitate &n orice timp Ortodoxia na avut nevoie de specula%iile scolastice, ale evului medpentru a &ntlni &n mod real pe oamenii de atunci, după cum nu are nevoie nici a$i să autoseculari$e$e pentru a &ntlni pe omul contemporan

Dimpotrivă, ea intuieşte că printro autoseculari$are ar pierde cu totul aten%ia acestui om, căci nu ar mai aduce răspunsul la pro#lemele fundamentale ale mntuirii, care continuă săl frămnte adncul fiin%ei lui

Ortodoxia sa adaptat, desi'ur, şi ea timpurilor a a aAutat popoarele care iau rămas fidele &n toa&mpreAurările de via%ă prin care au trecut şi &n toate nevoile lor Dar adaptarea Ortodoxiei n

&nsemnat o sc*im#are esen%ială a ei ca mister, sau o &nlocuire a misterului ei cu o ideolo'determinată de un timp sau altul a a rămas mereu acelaşi mister al datelor simple, fundamentalenecesare ale trăirii reli'ioase Dar misterul răspunde nu numai acestor tre#uin%e fundamentale totdeauna, ci tuturor tre#uin%elor vie%ii .isterul creştin tre#uie pus &n eviden%ă, &n orice timp, acord cu modul de &n%ele'ere al acelui timp, dar tre#uie pus &n eviden%ă totdeauna &n aceeainte'ritate deplin satisfăcătoare a tre#uin%elor mntuirii Oamenii vor tra'e apoi conclu$ia teoretişi practică, &n%ele'nd că misterul mntuirii răspunde şi pro#lemelor speciale ale timpului lor, dtocmai &n calitatea lui de mister inte'ral al creştinismului de totdeauna, fără să se &n'uste$e la rolde simplu răspuns al acestor pro#leme speciale

+şa a făcut Ortodoxia totdeauna şi aşa face şi a$i !n acest sens, ea comunică oamenilor pe H-isu0ristos ieri şi astă$i acelaşi< (vrei 73, 8), pe -isus 0ristos, Care, fiind acelaşi, răspunde totuşi taşa de perfect a$i cum a răspuns şi ieri 6e'ea ec*e era supusă sc*im#ării, pentru că revela%ia sporea, iar faptul acesta modifica mereu sensul ei, pnă cnd, la urmă, a tre#uit să fie &nlocuită c0ristos .odificarea ei provenea din nedesăvrşirea ei ca mister al mntuirii a se desfiin%eaHpentru neputin%a şi nefolosul ei Căci 6e'ea na desăvrşit pe nimeni< (vrei E, 787) H+ici &n-isus rămne &n veac, pentru că poate să mntuiască desăvrşit pe cei ce se apropie@ Căci purureaviu, ca să miAlocească pentru ei< (vrei E, M4M:)

Ortodoxia a &n%eles că nu tre#uie să sc*im#e ceva din ar*ieria desăvrşită a lui 0ristos, să adausau să reducă ceva din ea, ci numai să o pună iarăşi şi iarăşi &n eviden%ă &n deplinătatea eOrtodoxiei &i sună străin dictonul cclesia semperreformanda (HGiserica &n permanentă nevoie reformare<), pentru că ea !l comunică inte'ral pe 0ristos care e semperconformis cum omtempore (Hpermanent conform cu orice timp<) Creştinismul occidental a pornit, &ncepnd din evmediu, prin scolastică, pe o cale de Hdefinire<, adică de delimitare sau &n'ustare a misterulmntuirii, după măsurile min%ii omeneşti şi pe calea aceasta sa lăsat antrenată şi Beforma, careodrăslit din catolicism +#ordarea intelectuală a misterului creştin a &nlocuit trăirea misterulinte'ral cu reflexiunea asupra unor frnturi rupte din el



Ortodoxia a trăit misterul mntuirii &n deplinătatea lui totdeauna Cei c%iva termeni noi adopta%i Sinoadele cumenice au avut rostul nu să reducă misterul la o defini%ie ra%ională, ci tocmai săocrotească &mpotriva tentativelor de al ra%ionali$a şi limita, sau de al face să se evapore$e +ctermeni au avut rostul să ocrotească trăirea pentru totdeauna a misterului vestit &n 2oul "estament suntem mntui%i de iul lui Dumne$eu, Care &n acest scop Sa făcut om şi rămne etern acelaDumne$eu şi om, pe deplin accesi#il nouă Sinoadele au ocrotit misterul mntuirii noastre, conforcăruia sursa infinită de via%ă ni sa făcut accesi#ilă prin maxima accesi#ilitate a umanului,

semenului nostru le au refu$at ispita ra%ionalistă care 'olea misterul mntuirii şi $ădărnicmntuirea &nsăşi, reafirmnd separarea omului de Dumne$eu, sau identificarea panteistă a omului Dumne$eu .isterul mntuirii nu poate fi redat dect paradoxal şi Ortodoxia a ocrotit caracterparadoxal al misterului creştin &mpotriva destrămării lui prin propo$i%ii ra%ionale unilateraleSe aduce Ortodoxiei o#iec%ia că, aşa cum creştinismul occidental sa adaptat mentalită%ii medievaşi renascentiste, aşa sa adaptat ea mentalită%ii #i$antine, &n'ropnd mie$ul viu al misterului creşt&ntrun fast formalist şi aristocrat, care nu mai corespunde timpului nostru 2u ne'ăm că Ortodoxiasuferit o anumită influen%ă #i$antină Dar influen%a aceasta na atins esen%a misterului creştiDimpotrivă, trăirea misterului a rămas vie şi &n perioada #i$antină şi se poate spune că nu 'ndir#i$antină a 'enerat spiritualitatea creştină din acea perioadă, ci invers, trăirea creştină ori'inală

'enerat 'ndirea şi arta #i$antină 2u vi$iunea #i$antină despre existen%ă a produs 6itur'*Gisericii, ci 6itur'*ia Gisericii primare a produs vi$iunea #i$antină despre lume

Ceea ce se consideră moştenire #i$antină &n via%a Gisericii Ortodoxe este, &n special, mul%imea sim#oluri &n care este exprimată credin%a creştină şi trăirea ei &n cult, &n artă, &n via%ă Dar influen#i$antină a de$voltat doar un sim#olism inerent redării misterului creştin Defini%iile intelectualeexpunerile doctrinare prin care Occidentul a căutat şi caută să &nlocuiască redarea sim#olicămisterului mntuirii pornesc din convin'erea că acest mister poate fi exprimat exact de cuvinteomeneşti !n realitate, acest mister, atunci cnd &l reduc la sensul exact al cuvintelor şi defini%iil

intelectuale, e &n'ustat sau evaporat Plenitudinea paradoxală a misterului mntuirii este mai resu'erată prin sim#oluri or#irea despre cruce şi &nviere &n mod 'eneral, privirea lor &n ima'inexprimarea lor prin acte sim#oliclitur'ice, su'erea$ă mai real şi mai existen%ial misterul mntuidect teoria satisfac%iei lui +nselm, sau teoria penală protestantă, care nu pot reda dect o latură dmisterul incompre*ensi#il al mntuirii

+ceste teorii sunt #une numai dacă nu pretind să &nlocuiască misterul &nsuşi, &n plenitudinea lincompre*ensi#ilă, ci să redea ceva din el &n mod relativ şi provi$oriu -nfluen%a #i$antină a cons&n voin%a de a orndui toate amănuntele cultului, ale artei, ale 'esturilor vie%ii reli'ioase &n aşa fel să exprime &n mod intuitiv sim#olic diferite detalii ale misterului mntuirii +cestea pot da impres

de formalism, numai dacă nu sunt manifestate cu serio$itate şi cu convin'ere O litur'*ie săvrşi&ntro paro*ie de sat, cu credincioşi o#işnui%i cu 'raiul ei naturalsim#olic, redă &n mod clar pătrun$ător trăsăturile esen%iale ale misterului mntuirii !n orice ca$, acest 'rai al sim#olurilor maşi clare e cu mult mai accesi#il şi mai 'răitor credincioşilor &n orice timp dect 'raiul doctrina&ncărcat de su#tilită%i care &n Occident a căutat prea adeseori să se su#stituie su'erării misterului prsim#oluri Dacă Ortodoxia are tre#uin%ă de o anumită adaptare la tre#uin%ele omului de a$i, aceasnu poate consta &ntro părăsire totală a exprimării sim#olice, ci numai &ntro simplificare a acesexprimări, ca să se vadă imediat marile sim#oluri ale misterului creştin, corespun$ătoare marilosimplelor şi permanentelor eviden%e şi tre#uin%e spirituale ale omului de totdeauna



Dar tre#uie să recunoaştem că &n era #i$antină Ortodoxia a mai pre$entat o caracteristică (simfondintre Giserică şi Stat 5 nr) Creştinii occidentali o men%ionea$ă şi pe aceasta, dar recunosatisfăcu%i că a$i nu o mai are rem să ne oprim asupra ei, deoarece socotim că nici pe aceasta nuproduso propriu$is era #i$antină, ci influen%a #i$antină doar a accentuato, fiind o notă inerentăcreştinismului autentic şi ca atare, rămnnd &n oarecare fel proprie Ortodoxiei astă$i

Ctă vreme &n Occidentul medieval şi următor evului mediu a apărut şi sa de$voltat ideea a do

imperii separate şi opuse, sau a două să#ii &n luptă, &n Orientul creştin sa afirmat unitatea lumsus%inută de acelaşi 0ristos Pantocratorul, imperiul era &ndu*ovnicit din interior, nu era silit dexterior să se supună, de o sa#ie ce se pretindea spirituală, dar care, &n fond, lucra tot lumeşte şi caa supus provi$oriu imperiul secular printro superioritate tot lumească -mperiul #i$antin se sim%aflnduse &n interiorul aceleiaşi $one &n care se află şi Giserica, &n cadrul ordinii universalePantocratorului .ntuitor, deşi avea &n acest cadru alte sluAiri şi autonomia unei ordini propr+ceasta era o vi$iune care se apropia de cea cuprinsă &n cuvintele Sfntului +postol Pavel; Hi toalea supus su# picioarele 6ui şi, mai presus de toate, 6a dat pe l cap Gisericii< (feseni 7, MM)

!n secolele din urmă lucrurile sau de$voltat &n oarecare măsură şi &n Orient &n sensul concep%i

occidentale, aAun'nduse la o separa%ie a statului de Giserică Dar influen%a occidentală &n acesens sa exercitat mai mult asupra statului dect asupra Gisericii Ortodoxia a păstrat şi mai deparvi$iunea lumii ca o %esătură unitară de ra%iuni, care &şi au centrul şi finalitatea &n acelaşi PantocratoDe aceea Ortodoxia na făcut din partea ei nimic care să adncească separarea, sau ca sătransforme &n tot felul de anta'onisme şi conflicte &ntre ordinea #isericească şi ordinea statului sauculturii + 'ăsit totdeauna &n solicitudinea pentru aspira%iile profunde ale poporului o platformă &n%ele'ere şi de cola#orare cu statul (@)

"răirea misterului inte'ral al mntuirii de către Ortodoxie este una cu experien%a vie a Du*ul

Sfnt, ca suflare a vie%ii din planul divin Du*ul Sfnt este cel ce face mereu contemporan, mertrăit misterul mntuirii De aceea Du*ul Sfnt ocupă un loc att de important &n preocuparea vor#irea Ortodoxiei !n Du*ul Sfnt, sau prin Du*ul Sfnt, Ortodoxia trăieşte continuu &ntre'mister al mntuirii, trăieşte pe 0ristos cel &ntrupat, răsti'nit şi &nviat, &n comunicarea vie a Sa şistărilor Sale către credincioşi

Sa vor#it şi se vor#eşte mult şi &n protestantism despre Du*ul Sfnt Dar Du*ul Sfnt Lconcep%eretică şi discursul despre l, nnN de fapt a devenit acolo factorul sus%inător al individualismulor'olios, al unei ori'inalită%i de &n%ele'ere individuală nouă a credin%ei, nu al experien%ei mai presde &n%ele'ere a misterului Du*ul Sfnt a fost identificat cu fenomenele intelectuale şi sentimenta

imanente şi individualiste Dar experien%a autentică a Du*ului ne ridică la percep%ia mai presus minte şi de or'oliu individualist a misterului, care ni se desc*ide ca o realitate ne&nventată de nopentru to%i Du*ul Sfnt e capătul lucrării divine a "reimii aAunsă &n intimitatea noastră su#iectivărevelndunise ca atare, cum spun Părin%ii orientali l ne revelea$ă de aceea realitatea divină nu teorie intelectuală, ci ca via%ă misterioasă, mai presus de via%a noastră imanentă l pune la privie%ii noastre sufleteşti via%a lui 0ristos cel răsti'nit şi &nviat, făcndo via%a comună şi nouă Daceea Du*ul e dătător de via%ă şi ne face vii, pentru că ne ridică din specula%iile despre Dumne$eudespre mntuire, făcute de la distan%ă, &n &nsăşi experien%a misterului divin &n lucrarea mntuitoare Ortodoxia, fiind experien%a Du*ului 5 ca experien%ă a misterului inte'ral al mntuiri

este totdeauna actuală, pentru că totdeauna această experien%ă răspunde unei necesită%i uma



fundamentale, spre deose#ire de orice teorie intelectuală, care prin firea ei &n'ustă şi unilateralălipsită de via%ă şi este depăşită după un nou pas al spiritului pe linia pro'resului intelectual +ceas&mpărtăşire din realitatea misterului divin al mntuirii, prin Du*ul Sfnt, este o adevărată viapentru suflet, cu tot ce &nseamnă o astfel de via%ă De aceea şi cntă Ortodoxia; HPrin Du*ul Sfnt sufletul via$ă<, Hprin Du*ul Sfnt e &ncepătura vie%ii< HDu*ul mişcă făptura<, unde vine Hodrăsleşte via%a<, Hse &nnoiesc toate<, Hprin Du*ul Sfnt e &n%elepciunea< şi Htoată #una dăruire<

(@)Ortodoxia este doxolo'ică &n sensul lar' că toată cunoştin%a despre Dumne$eu şi despre lucrarea 6mntuitoare este orientată practic, existen%ial, este transformată &n ru'ăciune, &n 'răire directă cătDumne$eu, &n con%inutul dialo'ului nostru cu Dumne$eu, &n su#stan%ă a raportului nostru personalviu cu l Ortodoxia a păstrat caracterul autentic al reli'iei ca dialo' al credinciosului cu Dumne$epe cnd &n creştinismul occidental sa de$voltat caracterul de doctrină, de filo$ofie al creştinismulde 'no$ă, care transformă pe Dumne$eu &n o#iect, dilundui realitatea şi su#ordonndu6 minumane

Dar numai &n rela%ia dialo'ică Dumne$eu e trăit intens şi adevărat De aceea Ortodoxia eexperien%ă vie a lui Dumne$eu -ar Dumne$eu, ca partener &n dialo'ul cu credinciosul, lucrea$ă, rndul Său, asupra partenerului uman, &l #inecuvntea$ă, &i răspunde la cereri cu mn'ierile darurile Sale

Dumne$eu lucrea$ă asupra credincioşilor prin cult, prin sacramente LSfintele "aineN, iar credinciosimt şi mărturisesc pre$en%a lui Dumne$eu &n cntările de laudă şi ru'ăciunile ce- aduc Cultortodox sacramental este un dialo' ontolo'ic &ntre Dumne$eu şi credincioşi şi numai după aceeste şi un dialo' ver#al Dumne$eu lucrea$ă asupra noastră, &n timp ce ne ru'ăm 6ui, după ce a

amintit faptele 6ui mntuitoare şi 6am lăudat pentru ele -ar lucrnd asupra noastră, Dumne$eu desc*ide oc*ii sufletului ca să intuim lucrarea 6ui, ca să o sim%im şi ne mişcă să dăm expresie laudă şi de mul%umită pentru această sim%ire a noastră +şa fiind, cultul sacramental nu e numforma de ru'ăciune a cunoştin%ei de Dumne$eu, ci şi i$vor de cunoaştere şi de continuă verificarecunoştin%ei de totdeauna a Gisericii, forma principală a tradi%iei vii a Gisericii Cuvintele cultulsunt călău$ă spre experien%a con%inutului lor şi exprimarea acestei experien%e

Credincioşii Gisericii Ortodoxe nu şiau &nsuşit &nvă%ătura Gisericii &n 'enere din cate*isme expuneri doctrinare, ci mai mult din cult, din practica sacramentală a misterului mntuirii 1ndirdespre Dumne$eu e cult şi cultul e 'ndire, călău$ă &n 'ndire Credinciosul ortodox

dispre%uieşte reflec%ia despre Dumne$eu şi despre lucrarea 6ui mntuitoare, dar această reflec%ieface &n spiritul dialo'ului cu Dumne$eu, e reflec%ia partenerului care laudă pe Dumne$eu,mul%umeşte şi !i cere ceva, e o reflec%ie &n cadrul viu al dialo'ului, &n experien%a misterului divi1ndirea ortodoxului despre Dumne$eu este cult, c*iar dacă nu se reali$ea$ă &n vremea cultului

+şa fiind, &n cultul sacramental al Ortodoxiei, care e şi 'ndire, e lucrător Du*ul Sfnt, Carecapătul lucrării divine stră#ătută &n interiorul nostru cel mai intim !n ordinea cultului se producontinuu evenimentul &ntlnirii cu Dumne$eu aşa cum &n matca unui ru se fac experien%eadncurilor !n cult vor#im lui Dumne$eu cntnd, pentru că numai cntarea dă expresie căldu

experien%ei mai presus de cuvnt !n cntare fiin%a noastră devine sensi#ilă la experien%a misterulu



e răpită de entu$iasmul produs &n ea de trăirea misterului, a Du*ului de via%ă dătător şi 'ăseşte formde comunicare a acestei trăiri entu$iaste Cntarea eli#erea$ă cuvintele de sensurile lor intelectualimitate, făcndule adecvate vie%ii inefa#ile a misterului trăit

Dar cultul mai este, &n acelaşi timp, şi vor#irea omului cu Dumne$eu despre tre#uin%ele sale şi asemenilor săi, ale lumii &ntre'i ca şi despre #ucuriile sale pentru darurile primite !n cult, omul vede şi &şi trăieşte, profund şi existen%ial, tre#uin%ele sale de Dumne$eu şi ia cunoştin%ă de ceea

devine el prin &mpărtăşirea cu Dumne$eu Căci &n Du*ul Sfnt, omul se vede pe sine nu &n impasneputin%ei şi al nefericirii pe care le trăieşte &n necunoaşterea lui Dumne$eu, ci &n nădeAdea optimisa &mplinirii sale şi &n &nceputul acestei &mpliniri, care se %ese &n dialo'ul misterios şi mntuitor Dumne$eu De aceea cultul este optimist Omul se trăieşte pe sine, &n cadrul lui, &năl%at şi 'ustă mai &nainte &năl%ările sale viitoare, inclusiv via%a sa eternă &n Dumne$eu, &n Du*ul iu#irii şi comuniunii cu Dumne$eu şi cu oamenii Săi -coanele sfin%ilor, imnele de laudă cntate lor, trăircomuniunii cu ei măresc acest optimism +cestea cuprind o adevărată doctrină optimistă despre omdespre ceea ce poate omul să aAun'ă, prin adncirea dialo'ului său viu cu Dumne$eu şi cu semensăi, o doctrină a măre%iei care aşteaptă pe om, o doctrină a nădeAdii pentru fiecare credincios, a unnădeAdi pre'ustate -coanele şi imnele adresate sfin%ilor &l %in pe credincios &n tensiune &ntre arvun

primită şi desăvrşirea fă'ăduită, pe drumul de$voltării dialo'ului ontolo'ic cu Dumne$eu, careun drum es*atolo'ic Perspectiva es*atolo'ică a cultului proiectea$ă o lumină de optimism asupvie%ii pre$ente

"emeiul cel mai adnc al nădeAdii, al #ucuriei care stră#ate tot cultul ortodox şi caracteri$eaOrtodoxia este !nvierea Săr#ătoarea Paştilor, care stă &n centrul cultului ortodox, este o explo$ie #ucurie, asemenea celei trăite de ucenici cnd au vă$ut pe Domnul &nviat ste explo$ia #ucurcosmice pentru #iruin%a vie%ii, după triste%ea intensă pentru moartea pe care a tre#uit să o suporc*iar Stăpnul vie%ii prin faptul că Sa făcut om HCerurile să se veselească şi pămntul să se #ucur

şi să pră$nuiască toată lumea cea vă$ută şi cea nevă$ută, că a &nviat 0ristos, veselia cea veşnică"otul sa umplut de si'uran%a vie%ii, după ce totul &nainta inexora#il spre moarte "eolo'ul +Sc*memann spune că aceasta e vestea cu adevărat #ună, sau evan'*elia pe care a aduso şi pe carepropovăduieşte creştinismul lumii; #ucuria !nvierii Dacă creştinismul nar mai da lumii aceas#ucurie unică, ra%iunea lui de a fi ar &nceta Gucuria !nvierii este vestită de creştinism &n fiecaduminică Căci fiecare duminică este &nc*inată !nvierii Dar tot cultul vi#rea$ă de #ucuria !nvieriie stră#ătut prin aceasta de tensiunea es*atolo'ică a nădeAdii &n &nviere H+cum toate sau umplut lumină, şi cerul şi pămntul<, proclamă Giserica &n noaptea !nvierii !n noaptea lipsei de sens a lumsupuse mor%ii, acoperită de un cer a cărui inten%ie nu se cunoştea, a timpului care purta totul spmoarte, avnd imprimată &n sine pecetea nonsensului, a i$#ucnit via%a din mormnt, care umple

lumina sensului &ntrea'a lume şi timpul ei, care nea descoperit inten%ia #inevoitoare a cerului fade lume şi a descoperit c*iar şi &n'erilor sensul crea%iei "impul a devenit acum din timp spmoarte, din timp ce se desfăşura &n &ntunericul lipsei de sens, un timp spre &nviere, o desfăşuraluminoasă, o continuă săr#ătoare "oate $ilele timpului, toate $ilele anului au devenit săr#ătoasi'urndune că ne duc spre &nviere, cum au dus spre via%a de slavă pe sfin%ii pe carei fericim ele .ai #ine $is, au devenit un aAun al duminicii veşnice, cum $ilele săptămnii sunt aAunuri aduminicii, căci ele ne o#li'ă &ncă la un efort, asemănător efortului de pe pămnt al sfin%ilor, pentruaAun'e la fericita lor odi*nă



Aust, cel mai re$ona#il !ntre oamenii care se ceartă, pacea se poate resta#ili temeinic numai prsupunerea lor unui for carei depăşeşte; lui Dumne$eu

-nteresant este de altfel că pasiunea aceasta pentru adevăr, adică pentru Bevela%iunea divină, &n oride$#atere cu privire la refacerea unită%ii creştine, caracteri$ea$ă &n mod deose#it conştiin%a ortodoxDintre toate ramurile creştine, ea sin'ură a rămas totdeauna pe ln'ă rolul dea fi martorăadevărului, de a sta ln'ă adevăr Se pre$intă şi a$i că şi &n trecut din partea altor confesiuni creşti

fel de fel de considerente şi de atrac%ii prin care ar vrea să se facă pe ele centre de polari$arecreştinismului Se induc motive politice, culturale, or'ani$atorice, se ridică &n slăvi persoaomeneşti şi scaune din care ar i$vor& #inefaceri copleşitoare peste lume De adevărul lui 0ristosde 0ristos &nsuşi nu vor#eşte &nsă nici o altă ramură creştină Cel pu%in &n fa%a ortodoxiei nu poavor#i nici una, fiindcă se Aenea$ă Sin'ură Giserica <dreptei credin%e>, a <dreptului adevăr>, vor#eşnumai de adevărul lui 0ristos, numai de adevărul revelat, pentru că numai ea &l are, numai earămas pe ln'ă el, respin'nd ispitele lumeşti şi primind mucenicia veacurilor Ortodoxia stă sin'upe ln'ă scaunul lui 0ristos, pnă la plinirea vremii, cnd adevărul ei va tre#ui să cşti'e toaomenirea ce e dornică să facă mai &nti pnă la capăt experien%a <crea%iilor> sale

!n al doilea rnd faptul că ortodoxia repre$intă adevărul nefalsificat poate fi dovedit din scrutarcomparativă a ei cu oricare altă ramură creştină ormele creştinismului apusean sunt treptele uncontinue diluări a adevărului inte'ral al Bevela%iei Sau tot făcut acolo concesii patimilor omeneşpnă ce creştinismul a slă#it att de mult &n autoritatea şi densitatea lui de factor supraomenes&nct lea fost uşor acestor patimi săl &nlăture aproape cu totul Ortodoxia sin'ură a rămas &nfrunte de pe po$i%ia deplinei intransi'ente aceste patimi, să $u'răvească omului un ideLneNrelativi$at, să sus%ină &n sufletul acestuia conştiin%a că ortodoxia e ceva &ntradevăr de dincolo lume şi c*iar dacă el nu poate atin'e idealul ce il $u'răveşte ea, totuşi tinde tot mai sus, continunemul%umit cu ceea ce a reali$at

-dealul de om al credin%ei răsăritene nu e un ins care ştie doar săşi ascundă su# aparen%e civili$a%ie prea exa'eratele porniri pătimaşe +cesta e propriu +pusului Ortodoxia este radicală, cere a#solutul Cere de$rădăcinarea reală a patimilor 2u un om <civili$at>, moderat &n toate, atentaparen%e cu semenii, ci un om transfi'urat pnă &n adncuri, purificat total, un intransi'ent sfin%eniei reale, transparente, cere ortodoxia prin spiritul ei ascetic şi prin pilda sfin%ilor ei a cemult, căci ştie că numai cernd mult, se poate o#%ine de la maAoritate măcar pu%in şi se satisfasetea reli'ioasă a omului, care nu se &mpacă cu diluări din partea Gisericii

Belativismul reli'ios şi moral al +pusului a dus lumea la #iolo'ismul său nesăturat şi la toa

neaAunsurile sociale +cesta la făcut i$vorul tuturor doctrinelor care au de$lăn%uit şi au Austificpatimile omeneşti !n +pus creştinismul a avut ca ideal să <civili$e$e> pe om, pentru al scoate d#ar#aria unde se află pnă acum opt sute de ani !n Băsărit, unde creştinismul apăruse &ntro lumcivili$ată de mult, idealul a fost unul mai &nalt; săl sfin%ească Poate a fost necesară această etapă +pus Dar de aici urmea$ă că acum creştinismul apusean tre#uie să se &nal%e la treapta mai &naltă, care o repre$intă ortodoxia + venit timpul ca ortodoxia să pătrundă &n +pus, dacă vrea acela 'ăsească o ieşire din starea imposi#ilă la care la dus civili$a%ia, ca şi pe popoarele &n miAloccărora a apărut creştinismul



Creştinismul apusean &şi dă &nsuşi seama că ortodoxia repre$intă forma cea mai densreli'ioasă dtot creştinismul şi cu cea mai intensă vitalitate +m#ele confesiuni apusene privesc, &n suprema criprin care trec acum, cu ultima nădeAde spre sudestul european, admirnd reli'io$itatea masivăunanimă a popoarelor ortodoxe Spiritualitatea ortodoxă e studiată cu fervoare şi e admirată caadevărată minune +pusul creştin &şi nădăAduieşte renaşterea prin Băsărit +ici 0ristos domină cu tadncul de putere misterioasă care emană din el 2u omul, unul sin'ur, sau fiecare individ, ca +pus, formea$ă aici cuprinsul scrisului şi vor#irii creştine, ci 0ristos "ocmai din dorin%a de a

&ntineri cu for%a reli'ioasă nouă, ni se fac fel de fel de c*emări dră'ăstoase din partrepre$entan%ilor acestui creştinism apusean Dar un lucru tre#uie să accentuăm; Dacă creştinismapusean vrea să renască şi săşi recşti'e puterea pierdută acasă la el, tre#uie să se reidentificomplet cu ortodoxia, nu să caute să toarne şi la noi apa oaselor lui &m#ătrnite Creştinismapusean tre#uie să resta#ilească pe 0ristos &n centrul conştiin%elor, &nlăturnd domnia omului

L@N<



Pr0 %onstantin +ecula - Predică la Duminica I din Post - a Ortodoxiei - Eu cred/ tu cre!i/ nocredem000

Duminica aceasta, numită a Ortodoxiei, %ine &ntr&nsa taina lui Iino şi ve$i=I (-oan 7, 49) +ltfcum neo spune cntarea litur'ică, taina vederii lui Dumne$eu; pe de o parte &n realitatea icoanei, ipe de alta, la fel de importantă, &n con%inutul de credin%ă al mărturisirii Căci nu oricine rosteşte #u$ele Isunt ortodoxI se &ncadrea$ă &n taina cea vie a Ortodoxiei Deşi, &n text, pră$nuirea esdedicată icoanei ca loc al sălăşluirii slavei lui Dumne$eu, "a#or ce %ine &n sine slava !nvierii dinainde &nviere, tre#uie să nu uităm că, &n fapt, icoana, adoptarea şi sus%inerea &nvă%ăturii de credin%ă privire la ea (la Sinodul -- cumenic, 2iceea, E8E) &nsumea$ă toată teolo'ia patristic

dumne$eirea iului şi a Du*ului Sfnt, fecioria .aicii Domnului, realitatea !ntrupării şi a !nvieriitoate celelalte care alcătuiesc, pnă astă$i, şira spinării şi mărturisirea pe care Ortodoxia o dă lumcreştine, cu nuan%ele ei (catolice, protestante sau neoprotestante) ste, aşadar, pră$nuită #iruinicoanei &mpotriva idolilor, a do'mei creştine (ca &nvă%ătură de credin%ă) asupra do'matismulrelativ al părerilor partinicomeneşti

Cntarea Gisericii (ea &nsăşi icoană de text) ne c*eamă la au$ire deplină; <t"ălucit-a a"adevă"ului: cele ce s-au înse#nat de de#ult u#"os& acu# s-au a"ătat desăv"şit. *ă iat%ise"ica se î#"acă cu cipul cel după t"up al lui >"istos& ca şi cu o podoaă #ai p"esus de lu#

cipul co"tului #ă"tu"iei cel #ai dinainte înse#nndu-l şi c"edin9a cea d"eaptă cinstind. *9innd icoana Aceluia pe *a"e îl cinsti#& să nu ne înşelă#. <ă se î#"ace cu "uşine cei ce nc"ed aşa *ă nouă ne este sp"e laudă *ipul *elui ce <-a înt"upat& că"uia& cu ună-c"edin9ă nîncină#& nu )ăcndu-l u#nezeu. 'e Acela c"edincioşii să"utndu-+& să st"igă#: u#ne-zeul#ntuieşte popo"ul 7ău şi inecuvntează #oşteni"ea 7a @<lava 0ece"niei #a"i& glas ;.Din &nceput, aşadar, van'*elia Duminicii (aceea a ucenicilor, !n 7,43 :7) ne arată modul &n ca0ristos ştie săi strn'ă martorii !ntre ei, 2atanael pare a fi cel mai perplexat de ceea ce i &ntmplă C*emat cu fervoare de către alt c*emat (ilip), 2atanael dinti al pericopei acesteia crecă nimeni nu ştie mai #ine dect el cine este



de aAuns ca 0ristos săi descopere taina inimii sale (I.ai &nainte ca ilip să te fi c*emat, teavă$ut cnd erai su# smoc*inI, !n 7, 48#) pentru ca 2atanael să fie imediat după Sfntul -oGote$ătorul mărturisitorul cel mai direct al dumne$eirii lui -isus 0ristos; IBa##i, "u eşti iul lDumne$eu= "u eşti Be'ele lui -sraelI (!n 7, 4) Beac%ie de &nflăcărare/ 2u numai att Cele dointerpretări pe care le dau Părin%ii Gisericii acelui I"eam vă$ut cnd erai su# smoc*inI vin să aducă &nainte un 2atanael extrem de ri'uros

⇒

!int$i, dacă interpretăm că acest Fc$nd erai sub smochinF se reeră la momentul din viaţa l Gatanael în care, contemporan )runcului Hristos, urmărit de FmiliţiaF lui Irod, părinţii l-aascuns sub runze de smochin, astel scăp$nd cu viaţa, reacţia lui este sau s-ar putea traduastel: F1abbi, Bu eşti "iul lui !umnezeu, Bu eşti 1e(ele lui Israel pentru care am ost căutatoţi, spre a i ucis şi Bu printre noi2F

⇒ !e-al doilea, dacă socotim acest Fsub smochinF ca iind un loc al meditaţiei pentru Gatanainiţiatul în taina +cripturii şi evlaviosul împlinitor al %e(ii celei /echi, reacţia este una a uncunoscător al %e(ii, potrivindu-se parcă stihira %itiei praznicului: %ucu"a9i-vă& cinst

p"oo"oci& ca"e legea o#nu-lui ine a9i "nduit şi c"edin9ei v-a9i a"ătat stlpi de neluat de neclintit. *ăci voi v-a9i a"ătat şi #i=locito"i ai legii celei noi a lui >"istos. i& #utndvă la ce"& pe Acela "uga9i-+ să î#pace lu#ea şi să #ntuiască su)letele noast"e @<lav

+itiei& glas ;.

Deaici decur'e aşe$area van'*eliei acesteia mie$ de pra$nic al icoanei 2atanael este cel caidentifică &n 0ristos ceea ce ştia, vede &n l ceea ce teoretic asumase, $ăreşte, dincolo de smeriaşe$are &n trup, şederea dea dreapta "atălui 2atanael este cel care ne &nso%eşte mintea de fiecadată cnd, dinaintea icoanei .ntuitorului, rostim ru'ăciunea intrată &n tipic ca fiind ru'ăciunea Iluarea vremiiI, adică spa%iul de timp pe carel parcur'e preotul din timpul personal &n careşi trevia%a, &n timpul litur'ic &n care se va &ntlni deplin cu 0ristos Cu capui descoperit, &n veşmntui

vesteşte aşe$area &n preo%ie, preotul se pleacă dinaintea icoanei Domnului 0ristos, rostin'"eacu"atului 7ău *ip ne încină#& %unule& ce"nd ie"ta"e g"eşelilo" noast"e& >"istoau#nezeule. *ă de voie ai inevoit a 7e sui cu t"upul pe *"uce& ca să scapi din "oia v"ă=#aşulpe cei pe ca"e i-ai zidit. 'ent"u aceasta& cu #ul9u#i"e g"ăi# şi st"igă# Hie: toate le-ai u#plut ducu"ie& $ntuito"ul nost"u& *el ca"e ai venit ca să #ntuieşti lu#ea @<lava la <tioavn+itiei& glas ;.

2atanael este primul care simte că 0ristos a venit ca toate să le umple de #ucurie/ 2icidecum Căaduce%ivă aminte, toate care umplu săr#ătoarea Crăciunului şiapoi a "eofaniei de la Gote$Domnului saltă de #ucurie şi se cutremură i .aica, şi -osif, şi ma'ii, şi păstorii, şi Simeon, şi +nprooroci%a "o%i &n şir sunt martori ai acestei umpleri de #ucurie a lumii, #ucurie pnă astăconservată &n dumne$eiasca litur'*isire a Gisericii şin desăvrşita o'lindire &n icoană a "ainGucuriei Deaceea consemnăm &n $iua aceasta; <e goleşte de înt"ista"e şi de întune"icul e"esul%ise"ica lui >"istos şi se î#"acă cu aină de veselie& şi cu du#nezeiesc şi pu"tăto" de lu#ina" se acope"ă @*nta"ea a 0I-a a !t"eniei.

Din um#ra smoc*inului cu fructe des*idratate la lumina vederii lui 0ristos Celui iu, i$vor ne&nsetare veşnică, 2atanael este icoana Gisericii !n el Inu este vicleşu'I (-oan 7, 4E) şi, o dalămurit, mărturiseşte taina dumne$eirii şi a &mpărăteştii alcătuiri a 2a$arineanului cei sc*im#



via%a Concomitent, 2atanael poartă cu sine peda'o'ic şi taina vameşului (smerit fără să ştie neştiind, păstrnd smerenia), şi taina fiului celui risipitor (aceea a &ntoarcerii şi &nveşmntării *aina veseliei) Deaceea dă van'*elia cu 2atanael con%inut acestui pra$nic al -coanei Căci cinu se smereşte şi nuşi &ntoarce firea către firea pe care Dumne$eu io cere, acela nu senveşmncu *aina #ucuriei, *aina Ortodoxiei

Deaceea &ntre#area Duminicii acesteia, şi a vie%ii &ntre'i, &n fond, este aceea; *a"e este con9inut

c"edin9ei #ele/ *t din ceea ce #ă"tu"isesc - cuvnt şi )aptă - #ă 9ine în "todoBie/ CăOrtodoxia, dincolo de o stare de spirit, este o stare de cunoaştere, una de mărturie, una de &mplinirBămne o Itaină a iconomieiI (cf -cos), o taină a luminii şi a Gucuriei i ea nu este numai ceea cred eu şi cre$i tu, ci ceea ce credem şi mărturisim noi, adică Giserica unde neam lepădat moartşi neam umplut de nemurire, &n care am de$#răcat pe omul cel vec*i şi lam &nveşmntat &n cel no+ceea &n care se &mplinesc cuvintele +postolului Duminicii de astă$i (vrei 77, 74M9Q 3M4J), n&nfruptndune şi din roadele fă'ăduin%ei Ortodoxia fiind astfel starea &n care, ca &n iu#ire, nu done uităm unii la al%ii, ci &mpreună privim spre acelaşi %el; mntuirea I+stfel ca şi noi, avn&mpreAurune atta nor de martori, să lepădăm tot ceea ce ne &n'reunea$ă şi tot păcatul ce cu uşurinne &mpresoară, şi cu stăruin%ă să aler'ăm la &ntrecerea ce ne stă &nainte, cu oc*ii %intă la Cel

&ncepe credin%a şi o desăvrşeşte, la -isus, Cel cen locul #ucuriei care- stătea &nainte a &ndurCrucea, &n dispre%ul ruşinii, şi a şe$ut dea dreapta tronului lui Dumne$euI (vrei 7M,73)

!n acest urcuş du*ovnicesc, icoana să ne fie o'lindă, retină prin care ne $ăreşte Dumne$eu, iar nne anali$ăm, mereu şi mereu, po$i%ia de credin%ă, aşe$area din dra'oste şi fidelitatea din nădeAd2atanael, şi el, spriAin pe Cale

Deacum, postul &ncepe nul deloc trist, şi nici &ntristător 2e vor potopi ispite/ 2e vor istov0rana aleasă pe drum, Sfintele lui Dumne$eu "aine Spovedania şi u*aristia linişte deplin

prive'*erea la care ne c*eamă Giserica Giserica, a cărei cntare ne &ndeamnă astfel; <ă începeacu# a doua săptă#nă a 'ostului cu )a9a lu#inată& săv"şindu-l din zi în zi& )"a9ilo"& )ăcndne că"u9ă de )oc& ca şi Ilie 7esviteanul& cele pat"u vi"tu9i #a"i? să înăl9ă# gndul cu nepăti#i"esă înt"-a"#ă# t"upul nost"u cu cu"ă9ia& gonind şi i"uind pe v"ă=#aşul @+uni& la 0ece"ni)ace"ea lui 7eodo".

Să luăm dar aminte; $oise& în v"e#ea postului& a luat +egea şi pe popo" l-a at"as la sine? Ilipostind& ce"u"ile a încuiat& şi cei t"ei tine"i ai lui Av"aa# pe ti"anul cel )ă"ădelege p"in post l-ai"uit. '"in el @adică p"in post& n. n.& şi pe noi& $ntui-to"ule& înv"edniceşte-ne să a=unge# Dnvie"ea 7a& st"ignd aşa: <)inte u#ne-zeule& <)inte 7a"e& <)inte )ă"ă de #oa"te& #iluieşte-ne p

noi... @<tii"a zilei de u-#inică& glas ,.

Postul, icoană a căii, arma spre do#ndirea li#ertă%ii depline !n 0ristos

@EBt"as din ca"tea: '". +ect !niv. ". *onstantin (ecula - Iuesc& oa#ne& a=ută neiui"#ele...



Părintele Ierodiacon 4isarion Iugulescu - Duminica Ortodoxiei

6ai& Dnvă9ăto"ule& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşti D#pă"atul lui Is"ael @Ioan I& 4

ra%i creştini, astă$i pră$nuim Duminica Ortodoxiei, adică $iua &n care ne aducem aminte de toaluptele şi de toate #iruin%ele Gisericii din trecut 6a acest popas du*ovnicesc ne vom &ntoarprivirile şi, de sus, de pe culmea celor aproape MJJJ de ani de istorie 'lorioasă, vom trece dinaintea oc*ilor noştri sufleteşti &nceputurile Gisericii, &ntărirea ei şi faptele de 'lorie du&mpotriva duşmanilor săi de totdeauna şi de pretutindeni

Domnul nostru -isus 0ristos, iul lui Dumne$eu, sa co#ort &n lume din &năl%imea cerului, de Dumne$eu "atăl l a propovăduit o &nvă%ătură cum nu sa mai au$it şi a arătat un c*ip de via%ă cunu sa mai vă$ut + adus Aertfa de care &n'erii sau cutremurat, Aertfa Sn'elui Său După ce a făctoată lucrarea de mntuire a lumii, sa &năl%at de pe pămnt &ntorcnduse la dreapta "atălui dceruri Dar lucrarea Sa mntuitoare tre#uia continuată şi sa 'ndit să &ncredin%e$e 'riAa lucrului Săoamenilor

Să vedem pe cine a ales .ntuitorul săi vestească numele pe pămnt, să ducă mai departe sfnta &nvă%ătură şi să adune pe oameni su# stea'ul Crucii &mpără%iei Sale, al noii credin%e= Oare a al

vreun &mpărat ca să cucerească lumea cu puterea armelor sale/ + procedat oare ca un mare şi vesfilo$of, so atra'ă prin vor#ele lui meşteşu'ite/ + pus oare oameni ca so cşti'e cu puterea #anillor/

2u, dimpotrivă, u#nezeu Iisus >"istos a ales luc"u"ile cele si#ple& cele neune& ca să "uşinepe cele în9elepte? a ales pe cele slae ca să "uşineze pe cele ta"i& a ales luc"u"ile disp"e9uite& ca ni#icească pe cele ce sunt. Să privim cu to%ii la foişorul din -erusalim e acolo s-au coo"t 1ă"a9i şi din vo"ele lo"& din #işcă"ile lo"& se vede că aceşti oa#eni sunt să"aci şi nu au un aasup"a lo"& nici saie& nici t"aistă& nici două "ndu"i de aine.



!nul singu" dint"e ei e un va#eş& ceilal9i nişte pesca"i& oa#eni si#pli din popo". 0o"i"ea lo" e ctotul neiscusită şi iată că această ceată u#ilă şi să"acă iese în cale pat"u latu"i ale lu#ii să )acun luc"u att de #ă"e9 şi u"iaş. Aceşti 1; galileeni cu înd"ăzneala şi g"aiu"ile lo"& au )ăcut s"ăsune pnă la #a"ginile pă#ntului *uvntul lui u#nezeu. !n curnd, Crucea .ntuitorulupătruns mntuitoare pnă &n palatul &mpăratului roman

edem &n +tena templele idoleşti dărmnduse şi &n locul lor ridicnduse altarele Dumne$eul

Cel viu Gisericaedem van'*elia &m#ră%işată peste tot şi neamurile #ote$nduse &n noua credinste &nceputul Gisericii lui 0ristos, este arătarea puterii dumne$eieşti, la sădirea micului 'răunte muştar !ntrun loc din van'*elia de la .atei, .ntuitorul ne vor#eşte despre o casă $idită de om &n%elept, peste care au venit ploile sau revărsat rurile, au suflat vnturile, dar casa a rămas taşi neclintită, fiind $idită pe temelie de piatră

Casa acesta este Sfnta Giserică, cea $idită pe piatra din capul un'*iului, 0ristos Dumne$ePuterile potrivnice amintite &n pilda .ntuitorului (ploile, revărsarea rurilor, vnturile puternicsunt cele trei feluri de duşmani care sau ridicat &mpotriva Gisericii &n cursul vremurilor

Ploaia &nsemna ura şi răutatea poporului evreu care se de$lăn%uia ca un potop de furie asupucenicilor Domnului Cine ar putea spune cte pone'riri şi lovituri a avut de suferit Giserica dpartea evreilor la &nceput/= "ot felul de calomnii şi prciuni la mai marii dre'ători şi &mpăraacelei vremi Dar precum potopul cel de 4J de $ile, na făcut nici o stricăciune cora#iei lui 2oe, apri'oana evreilor care au răsti'nit pe Domnul 0ristos na avut nici o putere fa%ă de această cora#sfntă Giserica ca so nimicească

După ploaie sau revărsat rurile şi au amenin%at casa lui 0ristosQ ruri de sn'e nu de apă +cestsunt pri'oanele venite din partea &mpăra%ilor pă'ni Ce nu sa folosit &mpotriva &nc*inătoril

Crucii/ "ot felul de cru$imi şi de c*inuri pe care le poate născoci mintea omenească Sa#ia şi ru'usmoala topită, din%ii fiarelor, uciderea cu pietre, răşina topită, arderea cu făclii, tăierea cu fierăstrău&nc*isorile cele &mpu%ite şi pline de trtoare veninoaseQ aruncarea &n ape &n'*e%ate, &n mări oceane, punerea sfin%ilor pe roate, c*inuirea prin foame şi sete, tăiere cte pu%in din mădularele lotăierea capetelor şi fel de fel de c*inuri, care mai de care mai &n'ro$itoare

.ii şi milioane de creştini au că$ut pradă acestor cru$imi şi cu sn'ele lor sar fi făcut o altă .aBoşie, dar şi rurile sau potolit, tiranii au pierit, tronurile sau dărmat şi, la sfrşitul celor trveacuri de pri'oană, Giserica se &nal%ă mai frumoasă, mai puternică, mai strălucitoare

Dar deodată au &nceput să sufle vnturile, adică sau pornit &mpotriva ei vnturile tur#ate aere$iilor +ceste vnturi au fost loviturile cele mai crunte pe care lea primit Giserica, fiindcă venedin partea creştinilor rătăci%i reticii, ctă frun$ă şi iar#ă au &nceput să otrăvească cu veninul lim#lor &nvă%ătura sănătoasă despre Dumne$eu, despre iul, despre 2ăscătoarea de Dumne$eu, Sfinte"aine, despre sfin%i, Sfintele -coane Dar nici de aceşti vrăAmaşi Giserica na fost &nvinsă

!mpotriva ereticilor Giserica a c*emat so#oare, a ridicat #ăr#a%i puternici &n cuvnt şi &n faptă caau vor#it şi au apărat sfntul te$aur al &nvă%ăturii .ntuitorului Din coroana cea de pietre scumpe#isericii nu sa pierdut nimic



Dintre toate pri'oanele pornite &mpotriva Sfintei Giserici cele mai 'roa$nice au fost cele &mpotrivSfintelor icoane care au %inut mai mult de o sută de ani Diavolul răcnea ca un leu şi prin uneltele lc*inuia pe sfin%i, trndui pe uli%e, tăindule lim#ile şi minile, #ă'ndui apoi &n temn&ntunecoase După moartea &mpăratului "eofil, căci el era pri'onitorul, î#pă"ăteasa 7eodo"a& so9lui& a întă"it d"eapta c"edin9ă la s)atul s)ntului pat"ia" $etodie şi al celo"lal9i #ă"tu"isito"i pustnici ca"e au "ugat-o să "epună s)intele icoane în cinstea cuvenită lo". <)nta î#pă"ăteasăp"i#it cu toată d"agostea s)atul s)in9ilo" pă"in9i& a adunat soo" şi de la început dnsa a luat

icoană #a"e cu cipul '"eas)intei (ăscătoa"e de u#nezeu& s-a încinat şi a să"utat-o.D#pă"ăteasa a st"igat înaintea tutu"o" aceste cuvinte: &&*ine nu se încină şi nu să"ută s)inteicoane cinstindu-le& nu ca pe du#nezei& ci ca pe nişte cipu"i ale pe"soanelo" s)inte ca"e sunt pele pictate& to9i aceia să )ie anate#a& leste#a9i.

D#p"eună apoi cu toată ceata p"eo9ilo" şi s)in9ilo" #ă"tu"isito"i& cu tot popo"ul au postit şi ap"ivegeat toată săptă#na cea dinti a s)ntului post& şi a ce"ut î#pă"ăteasa ca to9i c"eştinii sse "oage pent"u ie"ta"ea ă"atului ei& 7eo)il î#pă"atul. u#nezeu i-a descope"it că pent"c"edin9a şi lac"i#ile ei& )apta ei cea #a"e& p"ecu# şi "ugăciunile )ăcute de s)in9ii pă"in9i& a p"i#

ie"ta"e de la u#nezeu şi el& î#pă"atul. Apoi cu to9ii& 9innd în #ini <)nta *"uce& s)inteicoane şi s)intele evangelii& au st"igat : &&oa#ne& #iluieşte-ne.

Gisericile lui 0ristos au fost &mpodo#ite din nou cu sfinte icoane şi de atunci, &n fiecare an, &n primduminică din postul mare, se face pomenirea pentru acest pra$nic sfnt, ca să nu mai amă'eassatana pe cineva şi săl ră$vrătească &mpotriva sfintelor icoaneQ deci această slăvită pomenire #ucurie şi de mntuire pră$nuim noi astă$i iu#i%i creştini

Astăzi %ise"ica "todoBă )e"iceşte şi inecuvntează pe cei ce cu c"edin9ă se încină s)intel

icoaneQ şi tot astă$i Giserica afuriseşte şii leapădă pe cei ce nu le cinstesc, căci aceştia se aseamăncu evreii care au răsti'nit pe Domnul 0ristos Cum să nu cinstim noi sfintele icoane ce repre$inc*ipul .ntuitorului, al .aicii Sale şi al sfin%ilor care sunt prietenii lui Dumne$eu, deoarece ştim însuşi $ntuito"ul ne-a lăsat cipul său i#p"i#at cu #inune du#nezeiască în t"ei "ndu"i.

• !espre aceasta aminteşte +$nta noastră =iserică rtodoxă atunci c$nd pentru prima da !omnul Hristos a dat chipul +ău domnitorului 0v(ar din desa# 0cesta iind bolnav, îl chem printr-o scrisoare pe '$ntuitorul să vină să-l tămăduiască şi apoi să împărăţească cu el ţara lui# !ar '$ntuitorul s-a spălat pe aţă, a cerut o p$nză ca o mahramă, s-a şters cu ea acolo şi-a lăsat chipul imprimat pe acea mahramă# 0 dat-o celui trimis de împărat şi i-a sp

că se va tămădui, dar nu de tot, ci mai t$rziu, după ce va primi un ucenic al %ui ca să asculînvăţătura# 0cest chip de pe mahramă înăţişează numai capul cu ochii deschişi şi se a

pictat în multe biserici pe catapeteasmă deasupra sintelor uşi# Cine vrea să se convin(despre această convorbire a '$ntuitorului cu domnitorul 0v(ar, pe care a avut-o prtrimisul acestuia, să citească pe lar( în mineiul =isericii din luna au(ust ziua ;<#

• 0 doua oară a dat chipul său unei tinere numită /eronica tot pe mahramă# 0ceastă t$nără ost vindecată de !omnul Hristos de cur(erea s$n(elui pe care o avea de mulţi ani şi ca drerecunoştinţă c$nd %-a văzut urc$nd cu Crucea în spate pe dealul Aol(otei, s-a înrolat şi ea convoiul sintelor mironosiţe. văz$nd că !omnul a căzut sub (reutatea Crucii şi es



transpirat şi plin de s$n(e de la coroana de spini pe care o avea pe cap, s-a dus repede cu mahramă pe care o avea, d$nd-o '$ntuitorului# !omnul Iisus s-a şters pe aţă şi i-a datînapoi, iar ea a păstrat-o şi se ală p$nă în zilele noastre într-una din bisericile creştine d

"ranţa#• 0 treia oară a lăsat chipul +ău pe (iul(iul care îi acoperea aţa şi trupul atunci c$nd a o

în(ropat cu miresme# )e acest (iul(iu era imprimat capul '$ntuitorului şi picăturile d s$n(e care cur(eau pe aţa %ui# !espre acest lucru se vorbeşte în +$nta van(helie la Ioa

, unde se spune aşa: ,,### ia" #a"a#a ca"e )usese pe capul lui Iisus nu e"a cu )şiile pnză la un loc& ci )ăcută sul şi pusă înt"-un loc singu"ă. 0ceastă mahramă se păstrea p$nă în zilele noastre la Borino#

"ot din acele timpuri, s#$ntul evanghelist *uca/ care era doctor şi ictor/ a ictat chiul &aiDomnului e lemn0 Din tradi%ie se ştie că avem şi noi &n %ară una din icoanele pictate de el Dasemeni ştim şi din istoria creştinismului că &n catacom#ele de la Boma, sau 'ăsit icoane pictate pere%i, din primele veacuri creştine Ave# apoi la <)ntul $unte Atos o #ul9i#e de icoan)ăcătoa"e de #inuni& cu cipul $aicii o#nului Q

• chiar la mănăstirea rom$nească )rodromul este o icoană cu $aica o#nului nu#i &&'"od"o#i9a. 0ceastă icoană a ost pictată în ţara noastră la Iaşi în casa unui pictor creşt printr-o minune dumnezeiască# 0cesta nu putea să acă aţa !omnului şi a 'aicii !omnulu 1u($ndu-se cu credinţă într-o noapte, c$nd s-a trezit dimineaţa din somn, le-a (ăsterminate, aşa cum se ală acum pe icoană# 'inunea terminării acestei icoane se ală, dasemeni, scrisă în mineiul =isericii#

• xistă apoi icoana $aicii o#nului& nu#ită &&ABioni9a , unde +$ntul 0rhan(hel Aavriilînvăţat pe un ucenic simplu de mănăstire c$ntarea numită axionul.

• tot în s$ntul munte se ală icoana $aicii o#nului& nu#ită &&'o"tă"i9a. 0ceasta a o

(ăsită venind pe mare de călu(ării din mănăstirea Ivirului. în timpul unei nopţi se vedea u st$lp de lumină, iar ei c$nd s-au dus să vadă ce este, au (ăsit icoana aceasta pe care aadus-o cu mare cinste în mănăstirea Ivirului# De aici a dispărut şi a fost 'ăsită pe $idul porla intrarea &n mănăstireQ cnd au 'ăsito călu'ării acolo se minunau şi nu ştiau ce poate să faceasta Pe cnd se 'ndeau so aducă din nou &n #iserică de frică să nu o fure cineva au au$un 'las deasupra lor $icndule; ,, (u voi #ă păzi9i pe #ine& ci eu vă păzesc pe voi& de aceea# venit aici ca să vă păzesc pe voi. *"ede9i& )ace9i "ugăciuni& ave9i înc"ede"e în a=uto"Fiului #eu şi în #ine căci #i s-a dat acest loc de linişte& p"int"e slu=ito"ii Fiului #eu. Datunci călu'ării au $is acestei sfinte icoane ,,Portări%a, fiindcă se află la poarta mănăstir

fiind pă$itoarea cea mare a acelei mănăstiri De altfel această icoană se află şi astă$i la poarmănăstirii -virului, care este una din cele mai #o'ate mănăstiri din sfntul munte +"0OS• +ltă icoană este numită ,,&iluitoarea>,• alta ,,)ranică A6utătoare>,• alta ,,Dulcea "ărutare>,• alta ,,"#$nta 2rănitoare>,

toate fiind icoane făcătoare de minuni folositoare tuturor scr#i%ilorQ şi aşa sunt foarte mufăcătoare de minuni care sunt pe tot pămntul &mprăştiate de pictori sfin%i cu via%ă curată "re#uie

ştim că toate icoanele sunt făcătoare de minuni şi ne pot aAuta, dar depinde de credin%a noastră c



este de fier#inte Să ne aducem aminte că &nsuşi .ntuitorul care era Dumne$eu de fa%ă, cnd făccte o minune, spunea; &&*"edin9a ta te-a #ntuit& #e"gi în pace

Dar cine poate spune cte minuni sau făcut prin sfintele icoane pnă &n $ilele noastre= Dacă citcartea .inunile .aicii Domnului, ve%i 'ăsi acolo multe minuni făcute de .aica Domnului c*iar dicoana cu c*ipul său

Aşa se povesteşte de căt"e un picto" )oa"te evlavios ca"e e"a iscusit în luc"ul lui şi se silea c#ultă d"agoste şi c"edin9ă să picteze icoana (ăscătoa"ei de u#nezeu ct #ai )"u#oasă& #)"u#oasă cia" ca a celo"lal9i s)in9i picto"i. 'e diavolul însă îl picta aşa de u"t& înct nu putecineva să vadă cipul lui şi să nu se în)"icoşeze. eci acest evlavios picto" )ăcnd aşa #e"ediavolul îl u"a de #oa"te şi căuta v"e#e ni#e"ită ca să-l o#oa"e. Iată că odată cnd se a)la spe sca"ă şi picta la icoana $aicii o#nului înt"-o ise"ică& deodată apa"e diavolul lngă el şzice: &&e acu# nu #ai po9i scăpa tu de #ine? de ce pe #ine #ă )aci u"t şi pe $a"ia o )a)"u#oasă/ Acu# te a"unc =os de aici. +und deci necu"atul le#nele pe ca"e sta sp"i=inită sca"picto"ul e"a gata să cadă& da" şi-a întins #na să se sp"i=ine de pe"ete şi $aica o#nului dicoană i-a întins #na d"eaptă şi nu l-a lăsat să cadă. <ta picto"ul acolo în văzdu 9inut de #n

$aicii o#nului din icoană pnă cnd i-au adus oa#enii sca"a şi a )ost salvat& #ul9u#ind apcu lac"i#i '"ea <)intei Fecioa"e& di#p"eună cu to9i cei ce au văzut #inunea şi au p"opovăduit-p"etutindeni.

Să vedem acum ce #olos au creştinii dacă cinstesc s#intele icoane

<)ntul 0asile cel #a"e zice că cei ca"e se încină s)intelo" icoane& încinăciunea lo" este p"i#ide u#nezeu ca şi cnd a" )i )a9ă căt"e )a9ă căci cinstea pe ca"e o dă# icoanei se #ută la cippe ca"e-l "ep"ezintă.

"#intele icoane au uterea de a înălţa e om cu mintea şi cu su#letul mai resus de ceăm$nteşti şi a-l trans#orma într-un închinător adevărat al dumne!eirei> aceasta entru icoanele/ #iind s#inte/ îi insiră omului curăţie/ s#inţenie/ ace/ milă/ dretate şi îl sustrage om de la deşertăciunile lumii/ îi s#inţeşte mintea0

Cei ce nu cinstesc sfintele icoane nu se numesc creştini adevăra%iQ căci creştinii ortodocşi tre#uie ai#ă &n casă sfintele icoane, precum şi sfnta cruce şi să facă cruci pe fe%ele lor ca o pecetluire semnul lui 0ristos Prin cinstirea sfintelor icoane şi semnul sfintei Cruci, ne deose#im de tonecredincioşii Cine ar putea să spună că sfintele icoane ar cau$a un rău cuiva sau lar &mpin'e

vreo nele'iuire/ Cum ar putea să se supere Dumne$eu pe noi că le cinstim, că le venerăm, că admirăm, cnd ele ca o carte ne arată evan'*elia &n culori/=

Cnd priveşti pe -isus răsti'nit pe Cruce, imediat te 'ndeşti la suferin%ele 6ui, la Aertfa 6ui, pentmntuirea noastră Cnd priveşti naşterea 6ui, Get*leemul, ve$i şi%i ima'ine$i umilin%a, smeren6ui, ve$i pe ecioara cu dra'ostea ei de mamă !n altă parte vedem !nvierea din mormnt, &n alparte Cina cea de "aină, Gote$ul lui -isus, vindecările şi minunile cele mai presus de fire care suima'ini colorate după Sfnta Scriptură şi care au fost folositoare &ntotdeauna creştinilor pnă $ilele noastreQ pe drept cuvnt au fost numite Gi#lia neştiutorilor de carte



-ată de ce nimeni să nu se lipsească de acest dar mare, şi fiecare creştin să ai#ă &n casă sfinte icoanşi să le cinstească cum se cuvine Fieca"e să se "oage cu )"ică şi cu c"edin9ă& să ap"indă candela )a9a icoanelo"& să le tă#ieze& căci cipu"ile ca"e sunt pictate& )iind s)in9ite& sunt vii p"in luc"a"<)ntului u. Creştinii care nu au icoane să nu aştepte să le dea al%ii de pomană, că poate nu vmai primi niciodată + mai scos diavolul o vor#ă prin lume că nu e #ine să cumperi icoandimpotrivă, să ave%i am#i%ie să vă cumpăra%i fiecare icoana cea mai frumoasă şi mai scumpă şi saşe$a%i la loc de cinste &n partea de răsărit a camerei, &n locul cel mai curat

Să face%i metanii &naintea lor, să le săruta%i cu dra', căci cu ce cinste va cinsti omul sfintele icoansfnta Giserică, Sfnta Cruce şi persoanele #isericeşti, cu aceeaşi cinste va fi primit la ieşirsufletului de Dreptul Fudecător Cu cinste să purta%i medalioane la 't, cruciuli%eQ să nu le duce%i locuri spurcate unde este #atAocorit numele lui Dumne$eu Pentru ca să vede%i ctă ură are diavolpe sfintele icoane, să vă spun din Pateric ce i sa &ntmplat unui sfnt părinte;

Acest cuvios pă"inte e"a ntuit zi şi noapte de duul cel necu"at al des)"nă"ii. eşi e"a pustie& totuşi necu"atul nu înceta a-i aduce gndu"i u"te şi a-l ispiti în di)e"ite )elu"i. upăv"e#e îndelungată se p"ezintă diavolul la el şi-i spune: &&0"ei să nu #ai )i ispitit& să nu #ai

gndu"i u"te& să te las în pace/ 0"eau un luc"u de la tine să )aci: ia icoana aceea de pe pe"ete a"unc-o a)a"ă.

'ustnicul a )ost pus înt"-o #a"e încu"cătu"ă& căci avea pe pe"ete icoana $aicii o#nului la case "uga şi pe ca"e o cinstea după cuviin9ă. El n-a v"ut să dea icoana& da" s-a dus la un pă"induovnic şi i-a spus cele ce i-a zis diavolul. uovnicul l-a povă9uit zicndu-i să nu dea icoana)a"ă din cilie cia" dacă a" cădea în păcatul des)"nă"ii& că #ai #a"e păcat este să se lepede ds)intele icoane& ca păcatul des)"nă"ii. El a în9eles şi n-a dat icoana a)a"ă& din cont"ă& s-a "ugcu #ai #ultă c"edin9ă& ia" $aica o#nului l-a izăvit de ispită.

-ată deci că acei care sau lepădat de icoane, de sfnta Cruce, cei care sau lepădat de credin%ă sumai ticăloşi dect desfrna%ii Dar şi creştinii care au &n casă icoane şi nu le cinstesc cum tre#uie faşi ei, un păcat ai de creştinii care &şi aşea$ă televi$orul &n partea de răsărit, &n fa%a sfintelor icoancăci acolo, &n televi$or, apar fel de fel de ima'ini cu con%inut imoral, care strică sufletul şi mintpnă şi celor mai mici copii Să fi%i aten%i că mare păcat este să distru'e%i sufletul copiilor

"ot aşa de mare păcat fac şi acei care %in &n casă ta#louri ce repre$intă nuduri, precum şi revisporno'raficeQ căci aceştia sunt idolii moderni ai veacului de pe urmă Să se ştie clar, că &n casa unse află astfel de ta#louri şi reviste porno'rafice acolo locuieşte diavolulQ căci acestea sunt icoane

desfrna%ilor

!n multe case sunt plini pere%ii cu fel de fel de c*ipuri de prin reviste, care &ntunecă mintea ispitindi pe tineri la desfru Din astfel de case a fu'it Darul lui Dumne$eu Să nu vă mira%i de ce du*urinecurate vă fac fel de fel de neplăceri, de ce sunt attea #oli şi suferin%e &n copii, &n oameni mari, dce sunt certuri, de ce se lipesc vrăAile, de ce e atta răutate, ceartă şi neascultare de părin%i .amesă ia seama la copiii lor, să le controle$e #ine dulapurile şi unde 'ăsesc astfel de reviste, pe foc ele, distru'e%i idolii, lua%i otrava de la oc*ii şi 'ura copiilor, căci mare rău le fac aceste lucruri Dele au &nvă%at să facă nişte păcate urte şi mari şi au că$ut &n #oli mintale



De aceea sunt nervoşi, sau &nrăit şi &ndo#itocit cu totul -ată idolii de care vor#eşte Sfnta Cartaceştia sunt idolii, nu sfintele icoane cum $ic sectan%ii, care repre$intă c*ipul Domnului 0ristos, .aicii Sale şi ale sfin%ilor +m vă$ut deci care sunt icoanele cele rele, icoanele desfrna%ilor

Să vedem acum care sunt icoanele #e%ivilor şi tutunarilor 2u ştiu dacă dumneavoastră a%i vă$ut, dmie mi sa &ntmplat să văd &n unele case cte o vitrină cu sticle de tot felul, unele pline, alte'oale, numai de frumuse%e, cu etic*ete pe ele, unele străine, altele romneşti "oate acest

repre$intă icoanele #e%ivilor!n alte case am vă$ut cte o vitrină cu fel de fel de cartoane de etic*ete ce repre$intă em#lemdiferitelor %i'ări scumpe "a#ac*era, luleaua şi foi%ele, #ric*etele, scrumierele, toate acestea suicoanele tutunarilor -ată idolii pe care tre#uie săi sfărme şi săi arunce creştinul din casă, din vialui, ca să devină un ucenic al lui -isus şi un fiu al !mpără%iei CeruluiQ căci nimic spurcat şi necurat va intra &n !mpără%ia lui Dumne$eu Pe acestea toate să şti%i, iu#i%i creştini, le condamnă SfnGiserică, Sfin%ii +postoli şi to%i sfin%ii noştri părin%i

6e condamnă şi le canonisesc, pentru că sunt idoli ai veacului de pe urmă şi prin aceşti idoli se pie

şi se smintesc o mul%ime de suflete Cine a vă$ut vreodată pictat un sfnt cu %i'ara &n 'ură sau cvreo sticlă de alcool &n mnă/ Dar toate aceste rătăciri au fost inventate de diavoli, propovăduite &nmul%ite de oameni vicleni şi rătăci%i care fără frică *ulesc şi amestecă şi sfintele icoane aici, $iccă sunt c*ipuri cioplite

Ga mai mult, pu$deria sectelor a aAuns să &nşele lumea şi cu Gi#lia, căci au tipărit Gi#lii după planlor, sucind &n%elesul unor versete ca să sune &n urec*ile neştiutorilor 'reşit şi ca săi poată amă'i şiacest fel Să luăm de exemplu versetul E din psalmul E, unde se spune aşa; ,,Sunt ruşina%i to%i cei sluAesc c*ipurilor cioplite şi care se fălesc cu idolii Sectan%ii au scris &n Gi#liile lor astfel; ,,Să

ruşine$e to%i cei ce se &nc*ină icoanelor ste lesne de vă$ut că e o deose#ire mare, ca de la cer pămnt, &ntre icoane şi idoliQ pentru că idolii şi cele cioplite erau tot una şi aceştia erau $pă'nilor pe care Giserica ia dărmat şi de care sa lepădat

+şa se lăuda o familie rătăcită, că &n satul lor nu după mult timp se va strica #iserica şi nu va mavea nimeni icoane prin case, &i vor convin'e ei pe to%i să arunce icoanele şi să le pună pe foc 2după mult timp &nsă, după aceste vor#e de *ulă la adresa icoanelor, au murit amndoi so%ii, unul cunul, &n c*inuri 'rele, iar casa lor a fost vndută de sin'urul copil pe care lau avut unei persoancare la rndul ei a &nc*iriato unui pictor de icoane + aAuns astfel casa *ulitorilor acestora aşa d#o'ată &n icoane că to%i pere%ii erau plini numai cu icoane, umplnd şi satul acela cu aces

#inecuvntate icoane

Să nu vă &nşela%i, de aceea, că Dumne$eu nu se lasă #atAocorit, l &i lasă pe ne#uni să se urce c&ndră$neala lor ct mai sus şi cnd &i trnteşte nu se mai ale'e nimic de ei n lucru să şti%i, csectan%ii, care au lepădat Giserica, Sfintele "aine şi sfintele icoane, au o moarte foarte 'rea 2u iese sufletul uşor, căci &n acele momente apar demonii la căpătiul lor, iar ei, &n'ro$induse, %ipcăutnd aAutor la cei din Aur Predicatorii lor &nsă şi fra%ii lor de credin%ă, dimpreună cu rudele, le puo pernă pe 'ură ca să nu mai vor#ească şi să sperie şi pe ceilal%i, ci ca să moară mai repede +cestmi lea spus un creştin care a fost mai &nti sectant, iar mai pe urmă sa &ntors la credin%a ce

adevărată



Deci, fra%i creştini, fu'i%i de &nşelăciune, fu'i%i de oamenii vicleni care se strecoară cu vor#mă'ulitoare să vă ducă &n rătăcire eri%ivă de to%i sectan%ii care fu' de icoane, de Giserică, preot, precum diavolii de tămie

Sfintele canoane inter$ic cu desăvrşire să stăm de vor#ă cu sectan%ii +%i au$it attea adevăruri credin%ă pe care scrie%ile pe tă#li%a inimii şi nu le uita%i niciodată, căci e timpul de pe urmă, timp

lepădării de credin%ă, aşa cum spunea sfntul apostol Pavel !n această cursă vor cădea mul%i şi, ducum spune Domnul 0ristos, vor &nşela şi pe cei aleşi, adică vor cădea mul%i şi dintre cei mcredincioşi ca să semplinească Sfnta Scriptură

Bu'a%ivă ca să nu căde%i &n ispită, căci ispititorul este pe pămnt şi um#lă printre noi &n diferc*ipuri Să nu trăim &n nepăsare, căci vremea este aproapeQ să nu dispre%uim ceea ce nea lăsat Giserica noastră ortodoxă sfin%ii apostoli, sfin%ii părin%i, moşii şi strămoşii noştri care sau născcreştini Să nu fim, ca unii, pu%in credincioşi, avnd &ndoială &n credin%ă şi nici ca al%ii, rcredincioşi, care cred 'reşit sau nu cred nimic, ci să fim aşa cum $ice Domnul 0ristos, #uni, drecredincioşiQ căci pentru aceia se roa'ă şi Giserica şi $ice ;

,, oa#ne #ntuieşte pe cei ine c"edincioşi Ca 2atanail cel fără de vicleşu' din van'*elia astă$i, să $icem şi noi &mpreună cu el ;

ugăciune

6ai& Dnvă9ăto"ule& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşti D#pă"atul lui Is"ael. Dnvă9ăto"ule popo"ului celui c"edincios& Iisuse >"istoase u#nezeul nost"u& t"i#ite înge"ii 7ăi să ncălăuzească& să ne înde#ne la )apte une& să ne păzească de toate "ătăci"ile şi de duul c

viclean& ca şi noi& s#e"i9ii şi cu d"eaptă c"edin9ă& să ne încină# Hie în toate zilele vie9ii noast"şi în vecii vecilo". A#in.

Pr0 Dorin Picioruş - Predică la Duminica Ortodoxiei Q==R



-u#i%ii mei, Duminica Ortodoxiei nu vor#eşte despre trecut@ci despre viitor

Pentru că atunci cnd a fost su#liniată &n calendarul ortodox ca primă duminică a Postului .aredupă o săptămnă de post aspru@sau avut &n vedere tocmai eforturile prin care se păstreacredin%a ortodoxă@şi mntuirea noastră odată cu ea

Căci puritatea credin%ei e păstrată prin sfin%enia vie%ii şi printro cunoaştere teolo'ică aprofundată

Prin am#ele &n acelaşi timp@

Căci dacă i'nori teolo'ia@faci erori dintre cele mai peni#ile şi ai un mod de a fi ca ortodox care face să treci dintro extremă &n alta &n materie de &nvă%ătură şi comportament

-ar dacă mi$e$i doar pe cunoaşterea ştiin%ifică a teolo'iei@fără să fii un om al cură%irii de patimial sfin%eniei@transformi teolo'ia &ntro ideolo'ie pe măsura aspira%iilor tale minore@şi prin aceascredin%ă ideolo'i$ată refu$i orice contact real cu Dumne$eul nostru, Care vrea să te umple de viaşi de frumuse%ea 6ui

i de aici &n%ele'em@din titulatura acestei duminici@că teolo'ia noastră e litur'icoascetică@şi e una cu via%a noastră@şi că ea@teolo'ia ortodoxă e fundamentul &ntre'ului cult al Gisericii şi nevoin%elor du*ovniceşti+dică teolo'ia sunt #oii din fa%a carului@

2u pui carul &n primplan, adică nevoin%a@şi pe #a$a nevoin%ei tale su#iectiviste te cre$i@ortodox

Ci mai &nti ai nevoie de #oi, de #oii care să te ducă la calea mntuirii@adică de ascultarea l

Dumne$eu şi a Gisericii@de teolo'iei teolo'ia Gisericii e diseminată` &mprăştiată &n orice sluA#ă şi ru'ăciune, &n orice carte patristică, orice do'mă sau canon al Gisericii

De aici şi nevoia sinte$ei personale, a acumulării continue de teolo'ie@

.ersul la Giserică, ru'ăciunile din Giserică şi cele de acasă, personale, citirile noastre teolo'ice rolul de a ne face depo$itare personale ale credin%ei

+flăm despre trecutul Gisericii, despre ce sa petrecut &n istorie cu Sfin%ii, &i cunoaştem pe Sfin%i, ncunoaştem cultul, cunoaştem 'reută%ile prin care a trecut Giserica@tocmai pentru a &n%elemisiunea noastră din pre$ent@şi spre ce ne &ndreptăm@

Orict am vrea să ne &nc*ipuim că trăim &n alt secol@noi trăim numai &n secolul nostru

i pentru a trăi cu adevărat &n secolul nostru@tre#uie să ne asumăm cunoaşterea trecutului şipre$entului deopotrivă

Cte pierdem dacă nu aprofundăm teolo'ia Gisericii/ norm de multe lucruri=



!n primul rnd nu avem sta#ilitate &n 'ndirea şi sim%irea noastră@nu avem perspectivă ansam#lu şi nici una sintetică asupra demnită%ii şi responsa#ilită%ii umane

Cum să aAun'i să te nevoieşti@dacă nu ştii Cine te c*eamă la l@şi ce &%i cere să faci/

-ar istoria ideatică a Gisericii e plină de răspunsuri teolo'ice universal vala#ile De răspunsuri ca

&ntotdeauna sunt actuale@şi te '*idea$ă spre drumul corect(oi c"ede# astăzi& în gene"al& că şti# ce îi t"euie o#ului şi ca"e e de#nitatea lui. a" nevoi"eale ale o#ului vin toc#ai din de#nitatea la ca"e e ce#at: aceea de a )i )iul lui u#nezedupă a".

Despre om, mediu am#iant, li#ertate, dreptate, adevăr, patimi, excese, post, ru'ăciune, realitate@au dat deAa răspunsuri colosale &n istoria Gisericii

+ ne priva de ele &ntro manieră peni#ilă@pentru că ne e lene să studiem@şi suntem incapa#i

datorită patimilor noastre, să sinteti$ăm volumul enorm de cunoştin%e@&nseamnă a ne preda untoropeli care nu are nimic dea face cu Ortodoxia

Cu Ortodoxia e prietenă multa nevoin%ă a min%ii şi a inimii şi a trupului pentru a &n%ele'e, a iu#i, a sc*im#a via%a

De aceea Postul .are &ncepe cu Hpomenirea dreptei credin%e>, cum ne spune "riodul (ed MJJJ, MJ4)@pentru că &ntre mar'inile dreptei credin%e avem şi dreapta nevoin%ă, dreapta &n%ele'ere asupexisten%ei, dreapta perspectivă asupra rela%iilor dintre oameni

i cităm din "riod, din sluA#a de a$i, ca să vedem ce face dreapta credin%ă, &ntru care noi nea#ote$at şi pe care tre#uie să o aprofundăm $ilnic=

a, d"eapta c"edin9ă& lu#inează ini#ile celo" c"edincioşi (-#idem) Sfintele -coane supodoa#ele .iresei lui 0ristos, ale Gisericii (-#idem), pe cnd ere$iile sunt H&nşelăciune &ntunecat(-dem, p MJ:)

i e su#liniată cinstirea Sfintelor -coane@pentru că ere$ia care lupta &mpotriva lor &n secolul al lea după 0ristos, fusese #iruită recent@

SluA#a de a$i e o expresie a #ucuriei identitare=

+ #ucuriei pentru identitatea noastră eclesială, aceea de creştini ortodocşi, adică dreptslăvitori

i restaurarea Sfintelor -coane &n Giserică e cntată ca o eviden%ă picturală a &ntrupării Domnul(-dem, p M74) l, Cel care Sa &ntrupat pentru noi, a purtat cu adevărat firea noastră, afară păcat@şi de aceea -coanele pră$nuiesc continuu această iconomie` lucrare prea iu#itoare a &ntrupăSale



i &n postmodernitatea noastră aiuritoare@vedem ce #ine nespus@sunt Sfintele -coane@

Dacă ve$i toată $iua numai mor%i, răni%i, trupuri 'oale, o#scen de 'oale@mi$erii şi contrafaceviolen%ă şi acte de incredi#ilă lipsă de umanitate@nu mai sim%i nici o linişte &n fa%a oamenilor

Pe cel din fa%a ta@&l ve$i ca pe un poten%ial a'resor@şi nu ca pe un prieten, nu ca pe un semen@

nde să mai 'ăseşti normalitate, sinceritate, sfat, frumuse%e@dacă to%i par la fel de corup%i/nde ai mai vedea c*ipul omului, nefalsificat, &n stare transfi'urată@dacă nu am avea Sfinte -coa&n Giserici/

-coane care nu sunt mu$eale &n primul rnd@nu sunt frumoase &n primul rnd@ci teolo'ice, plide normalitate &ndu*ovnicită

Priveşti@şi intuieşti ce tre#uie să faci

Pe măsură ce te adnceşti &n tăcerea ru'ăciunii@pe att 'ăseşti şi sensul postului; adică tăcer'ndurilor şi a pornirilor pătimaşe ale firii

Pentru că postul şi ru'ăciunea sunt teolo'ie &ndumne$eitoare@ca unele care transformă cuvntul'estul &n expresie a &ndu*ovnicirii personale

!nsă de unde ai cunoaşte despre patimi, despre cum se luptă cu ele, despre do'ma Sfintei "reimirela%ia ei cu es*atolo'ia, despre le'ătura dintre păcat şi iertare, despre conştiin%ă, despre ce a făc0ristos pentru noi, despre cum se sfin%esc oamenii etc @dacă nu citeşti din căr%ile de platină a

Gisericii, adică din cele mai valoroase surse de cunoaştere ale lumii/i prin lenea noastră@desfiin%ăm &n mod tacit şi fără scrupule toată "radi%ia Gisericii

"ot ce a făcut ea pnă acum@

Cine să mai afle despre munca misionară a Sfntului +postol Pavel/ Cine să mai citească teolo'mistică a Sfntului Dionisie +reopa'itul/ Cine să mai &n%elea'ă truda imensă predicatorialăSfntului -oan 1ură de +ur, aceea de a lua Scriptura verset cu verset pentru a da *rană luminoasplină de nemurire, oamenilor Gisericii/

Cine să mai cunoască Sfin%i, Sfinte, milioane la rnd@care ne pot spune, fiecare &n parte, lucruunice despre@cum să ne trăim via%a/

Gine&n%eles, niciunul dintre noi nu vom termina de citit şi de studiat ar*iva "radi%iei Gisericii

!nsă a nu pune un &nceput cunoaşterii ei, deşi suntem ortodocşi, e cea mai mare crimă &mpotrivconştiin%ei noastre, a Gisericii şi a umanită%ii

De ce/



Pentru că ne privăm de &nsăşi via%a noastră reală

ără această tre$ire spre cunoaştere@spre cunoaşterea teolo'ică@trăim ca &n somn@

Dormităm@

2u ne dăm seama că suntem cataleptici@Din acest motiv am spus că Duminica Ortodoxiei e@despre viitor@despre viitorul nostru şi &ntre'ii crea%ii

Pentru că atta timp ct Giserica păstrea$ă ima'inea` icoana clară, reală, profundă a omului@navem posi#ilitatea #inecuvntată de a ne tre$i din somnul neştiin%ei şi a ne clădi ca persoane realvii, conştiente de voca%ia lor &n rela%ia cu Dumne$eu şi cu oamenii

Ce au făcut &naintaşii noştri@putem dărma foarte uşor prin lipsa noastră de educa%ie teolo'ică@

prin delăsarea noastră ascetică

i &n aceste $ile ale Postului .are@mul%i dintre noi văd faptul că metaniile, postul, sluA#ele lun'ine sunt cam peste mnă@pentru că nu prea ne mai priesc@

i de ce nu ne mai priesc/

Pentru că trăim &ntrun context social unde statul de'ea#a nu are nimic ascetic

Ce lăsăm viitorului/Doar re'rete/ Doar intri'i peni#ile/ Doar &năl%ări din umeri/

i ce relevan%ă mai are Ortodoxia pentru al%ii@dacă pentru noi e o pro#lemă #anală/

i cum să nu fie o pro#lemă #anală@sau indiferentă@dacă noi, pentru propria noastră credin%ă, nfacem mai nimic/

O duminică pentru viitor@

Dar pentru un viitor care are nevoie de normalitate@ca şi secolele de pnă la el

Pentru că asta pră$nuim noi acum; normalitatea vie%ii cu Dumne$eu=

A )i o"todoB însea#nă a )i o# no"#al& înt"eg& "esponsail )ată de to9i.

!nsă această normalitate, din ce &n ce mai rară, tre#uie pre$ervată cu aten%ie, adică@ascetic@



i co#ornd spre pămnt &n metanie mare@şi vă$ndune păcatele cu luciditate@şi postind@sim%indune uşori de materie@vedem că mereu şi cu to%ii@tre#uie să aler'ăm spre normalitateaspre firescul vie%ii du*ovniceşti

firescul nostru@

modul nostru de a ne trăi #ucuriile şi neca$urile@

ă mul%umesc pentru că &ncerca%i să fi%i mereu al%ii=

u#nezeu să ne dea da"ul de a ne ucu"a cu aten9ie& cu s)ială& cu #odestie )"u#oasă A#in.

Părintele Ion %$rciuleanu - Duminica I-a din Post 'a Ortodoxiei(

!n duminica &ntia din postul Sfintelor Paşti pră$nuim Duminica Ortodoxiei

Cuvntul <ortodoxie> presupune o antite$ă; eterodoxia Pentru noi, ortodocşii de a$i, antite$a evocă numaidect 'radul ere$iei, no%iune &mpotriva adevărului, ci no%iunea confesiunilor creştindiferite &n do'me, cult şi or'ani$a%ie de Giserica Băsăritului, pe care o numim ortodoxă

%ise"ica noast"ă o nu#i# o"todoBă sau d"ept#ă"itoa"e& pent"u că ea a păst"at de-a lungveacu"ilo" adevă"u"ile de c"edin9ă descope"ite în legea vece p"in p"oo"oci& ia" în cea nouă& cip desăv"şit& p"in Iisus >"istos& t"ans#ise cu s)in9enie de <)in9i Apostoli şi de u"#aşii llegiti#i.

Sa spus, cu drept cuvnt, că o"todoBia este ce"ul pe pă#nt& pent"u că p"in "ugăciune şi vi"tuea ne uneşte cu u#nezeu şi ne aşază "eal în co#uniune de via9ă )e"icită cu El. "todoBia es)luviul spi"itual ca"e izvo"ăşte din Fiin9a in)inită şi veşnică a <)intei 7"ei#i şi cu"ge de două #



de ani în isto"ia u#ană p"in cele şapte gu"i de )oc ale <)intelo" 7aine ca"e ne dau a"ul <)ntulu şi ne îndu#nezeiesc via9a& după >"istos o#nul.

Prin această lucrare sfntă, ortodoxia a umplut şi umple istoria de sfin%i -u#irea rămne principifundamental &n numele căruia ortodoxia a dovedit &n mod consecvent, dea lun'ul veacurilo&n%ele'ere, #unăvoin%ă şi respect fa%ă de to%i oamenii Convinsă că &nvă%ătura creştină se #a$ea$ă pimperativul iu#irii de Dumne$eu şi fa%ă de semeni (.at MM, 3E4J), şi că aceste două porun

tre#uie &mplinite cu 'riAă şi răspundere, &ntre ele existnd o le'ătură or'anică!n cur'erea timpului &nvă%ătura curată a ortodoxiei a fost tul#urată adesea de credin%e 'reşite, ere$ii şi sc*isme aduse de diavol ca să rătăcească omenirea de la +devărul a#solut revelat de 0ristDumne$eu, să %ină sufletele &n păcat şi să le piardă pe veci

Dar unul u#nezeu& ca"e voieşte )e"ici"ea noast"ă& a li#pezit neîncetat această apă a vie9ii p"<)in9i 'ă"in9i ca"e& aduna9i în cele şapte sinoade ecu#enice& au aşezat în %ise"ică dog#e canoane& adică "egula de c"edin9ă şi via9ă.

Duminica ortodoxiei e săr#ătoare specific răsăriteană a a fost aşe$ată la sfrşitul perioad

ecumenicită%ii #isericii, &n care timp Giserica aduce *otărri unanim primite de fiii şi părin%ii ei dtoate laturile pămntului

PrileAul pentru aşe$area săr#ătorii ortodoxiei la dat #iruin%a cinstitorilor sfintelor icoane asupcelor potrivnici, cnd la 7 fe#ruarie 843, &n prima duminică din Postul mare, sau introdus procesiune solemnă &n #isericile din Constantinopol icoanele ce fuseseră scoase, la ordin&mpăra%ilor iconoclaşti

După &ndelun'ate frămntări şi lupte, &n care adeseori se amestecau şi &mpăra%ii #i$antini şi unde

au folosit miAloacele cele mai #rutale ca să se nimicească din #iserici şi din casele credincioşilc*ipurile sfin%ilor, Giserica a sta#ilit, &n spiritul vec*ii credin%e, că cinstirea sfintelor icoane este lucru #un şi plăcut lui Dumne$eu

Cnd pe tronul din Constantinopol sa urcat &mpărăteasa -rina, ea a vrut să pună capne&n%ele'erilor care tul#urau pacea imperiului !n sinod ecu#enic a )ost convocat în anul 2 (iceea& unde au pa"ticipat 358 de episcopi şi p"eo9i. <inodul a dat o învă9ătu"ă de c"edinvalailă pent"u toată %ise"ica. Iat-o: Kupă cu# p"oo"ocii au p"ivit& după cu# apostolii aînvă9at& după cu# %ise"ica a p"i#it& după cu# >"istos a dec"etat& asta decla"ă#: (oi de)ini# ctoată g"i=a şi p"eciziunea că cinstitele şi s)intele icoane sunt aşezate în acelaşi )el ca şi cipu

scu#pei şi de via9ă )ăcătoa"ei *"uci. *instea dată icoanelo" t"ece la o"iginalul ei& ia" cine încină icoanei& se încină pe"soanei zug"ăvite pe ea.

Giruin%a din urmă &mpotriva duşmanilor icoanelor a fost cşti'ată &n anul 843 +tunci o al&mpărăteasă a Gi$an%ului, "eodora, a convocat un alt sinod de episcopi, care au &ntărit *otărrceluilalt pomenit

Cu mare pompă au fost ridicate Sfintele -coane att &n Catedrala Patriar*iei din Constantinopol, cşi &n &ntre'ul imperiu +cea #iruin%ă este săr#ătorită de atunci şi pnă &n $ilele noastre &n prim

duminică a marelui post, numită Duminica ortodoxiei



Ceea ce a dus şi duce la rătăcire era, la unii, &nc*ipuirea prea mare, iar la al%ii mintea prea rece Audecata lucrurilor dumne$eieşti, amndouă pornind din păcatul trufiei şi al iu#irii de sine

Pentru a &nlătura primeAdia unei rupturi &n trupul unită%ii creştine, Giserica, &n calitatea ei ocrmuitoare a intereselor sufleteşti şi trupeşti, a luat măsuri de cercetare prin so#oare şi sinoadPărerile tuturor rătăci%ilor erau cercetate, de conducătorii Gisericii aduna%i &n so#oare, pe temei

scriptură, tradi%ie şi dreaptă Audecată, după cum se statornicea ceea ce &nseamnă &ntro anumc*estiune, Dreapta credin%ă

>otă""ea %ise"icii e"a voia lui u#nezeu& )iindcă se dădea p"in ce#a"ea <). u şi p"ezen9a lui nevăzută& după )ăgăduin9a $ntuito"ului& de a )i şi El p"ezent acolo unde doi sat"ei se adună în nu#ele +ui.

!n aceste so#oare Giserica a avut prileAul să lămurească tot mai mult şi mai desăvrşit temeiurcreştine Datorită acestui lucru, avem astă$i un te$aur complet de lămuriri, pe care Giserica &l %ine dispo$i%ia credincioşilor, aceştia fiind datori să se adrese$e ei, şi nu &n altă parte, pentru a prim

lumina cea adevărată

Pentru a ne lămuri mai #ine, Giserica a rnduit să se citească &n această duminică textul din Svan'*elie de la -oan (Cap 7, 44:M), &n care se vor#eşte de c*emarea la apostolat a celor dapostoli, ilip şi 2atanail +cesta din urmă rămne uimit de cuvntul lui -isus că <la vă$ut> m&nainte de a fi fost c*emat de ilip, şi declară; < Dnvă9ăto"ule& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşî#pă"atul lui Is"ail > (-oan 7, 4) Drept răspuns, -isus &i spune că va avea prileA de acum să valucruri mai mari; <de acu# ve9i vedea ce"ul descizndu-se> (-oan 7, :7)

2u se putea ale'e un text mai potrivit pentru duminica de a$i, &n care pră$nuim #iruin%a cinstitorilSfintelor icoane, ca acesta &n care se spune că de acum ve%i vedea cerul desc*is@

!ntradevăr, p"in înt"upa"ea Fiului lui u#nezeu ce"ul& încis în u"#a neascultăp"otopă"in9ilo" noşt"i din 6ai& s-a descis acu# din nou şi icoana c"eştină& "ep"ezentnd p>"istos& este o )e"east"ă descisă a #in9ii noast"e sp"e *e"ul lui u#nezeu.+stfel, temeiul #i#lic al cinstirii Sfintelor -coane &l constituie &nsăşi &ntruparea iului lui Dumne$el sa făcut om, rămnnd &n acelaşi timp Dumne$eu adevărat, şi prin aceasta, a devenit accesi#cunoaşterii şi cinstirii de către noi El este cipul văzut al 7atălui celui nevăzut. El s-a a"ătat în)ă9işa"e ca un o# s#e"indu-se pe sine (ilip M, E8)

+şadar, există o strnsă le'ătură &ntre icoană şi &ntrupare; &ntruparea dovedeşte posi#ilitatea icoan(aşa cum foto'rafiile dovedesc existen%a noastră), iar icoana de$văluie (face cunoscută) &ntrupareşi deci, mntuirea noastră

O#iec%ia pe care o fac potrivnicii este aceea că icoanele ar fi idoli, iar cinstirea lor 5 idolatrie, oprprin porunca din Decalo' (-eşire MJ, 4Q 6evitic M:, 7Q apt +post 7E, M)

Dar tot &n ec*iul "estament era porunca aşe$ării &n Cortul mărturiei, unde se afla C*ivotul 6e'ii,

sim#oluri sfinte, c*ipuri de *eruvimi (-eşirea M:, 78M7) +celeaşi sim#oluri sfinte se aflau şi



templul clădit de Solomon, după modelul Cortului sfnt; c*ipuri de *eruvimi, copaci, finici şi flo&m#o#ocite (Be'i 9, M), pe care preo%ii le tămiau rau <icoanele> ec*iului "estament cinstitede -isus, care a numit templul ec*iului "estament <casa "atălui .eu> (-oan M, 79Q 6uca M, 4Dacă acestea nau fost socotite <idoli>, ci sim#oluri sfinte, cu att mai mult nu pot fi numiicoanele 2oului "estament idoli !n ec*iul "estament nu erau icoane propriu $is, pentru Dumne$eu nu se descoperise prin iul

Cnd cinstim o sfntă icoană, noi nu cădem &n păcatul evreilor de demult care, cioplind un c*ip lemn, cădeau &naintea lui, i se &nc*inau şi $iceau; <"u eşti Dumne$eul meu, i$#ăveştemă> (-saia 47E) 2oi nu ne &nc*inăm lemnului, culorii, picturii, ci cu'etele noastre se &nal%ă la cele de dincolo lume Icoanele a=ută la u"ca"ea ini#ilo" noast"e în D#pă"ă9ia lui u#nezeu.

Precum ne mărturisim dra'ostea noastră de cele spirituale prin cntări, prin ru'ăciuni sau prin fapaşa ne exprimăm credin%a prin icoane, &mpodo#indune cultul cu c*ipul Domnului 0ristos, al maiPreacurate, al aleşilor cerului

Prin idol omul se &ndepărtea$ă de Dumne$eu, cinstind făptura, &n loc de a cinsti pe Creator -coa

nu este nici idol, care face pe Dumne$eu e'al cu materiaQ nu este nici sim#ol, purtnd o putere a lDumne$eu, ci este repre$entarea lui Dumne$eu, care sa făcut om a este, astfel, o fereastdesc*isă a min%ii noastre spre cunoaşterea şi sim%irea lui Dumne$eu, după cum a $is -isus l2atanail; <e%i vedea cerurile desc*ise>-coana este un aAutor &n &mplinirea adevăratei pocăin%e

Oricine ştie că &n casa &n care se află icoane, credinciosul simte, &n c*ip tainic, pre$en%a lDumne$eu, aşa cum foto'rafiile ne aduc &n minte şi &n inimă c*ipurile celor dra'i

Primele icoane le 'ăsim &n acele catacom#e rămase pnă a$i, din vremurile de pri'onire a creştinilde către &mpăra%ii romani pă'ni După do#ndirea li#ertă%ii creştinilor, prin Sfntul Constantin cmare, ele au umplut tot mai mult un 'ol &n via%a creştinilorQ dorul de a vedea, a sim%i pre$en%a tainia lui Dumne$eu, după cuvntul psalmistului; <0ăzut-a# pe o#nul de-a d"eapta #ea& căci alătude #ine e"a>

!nsăşi ştiin%a a dovedit că noi, oamenii, suntem &n mare parte produsul sim%urilor noastre *eea vede#& auzi# sau t"ăi# a"e #a"e in)luen9ă asup"a #in9ii şi a )elului nost"u de via9ă. '"in vedecu"ate şi s)inte ni se s)in9esc #intea şi ini#a. Prin c*ipuri de ruşine, de care a#undă unele case, &ntunecă şi se spurcă mintea +cest lucru nul &n%ele', se pare, &ndeaAuns, potrivnicii cinstirii S

-coane i &şi &mpodo#esc casele cu c*ipurile lor, ale celor dra'i sau cu altfel de ta#louri, unele c*ia%%ătoare de patimi +cestea nu sunt idoli, după părerea lor, deşi ar putea fi socotite ca atardeoarece privirea lor &ndepărtea$ă mintea de la Dumne$eu şi constituie un im#old la călcarporuncilor 6ui

2umai icoanele sfinte sunt pentru ei idoli, aceste icoane, adevărată Gi#lie &n ima'ini, ca&ntruc*ipea$ă via%a, patimile şi virtu%ile sfin%ilor, pe .ntuitorul -isus 0ristos şi .aica Domnului, acestea le socotesc idoli Ciudată Audecată= 2ici o oprelişte cu privire la cinstirea Sfintelor -coane se află &n Sfnta Scriptură .ai mult, din "radi%ia Gisericii se cunoaşte că Sfntul +postol

van'*elist 6uca a fost şi pictor şi a pictat icoana .aicii Domnului Pe marama Sfintei eronica,



care a şters fa%a lui -isus, pe Drumul Crucii, sa imprimat c*ipul lui -isus, cea dinti icoană a l-isus

vlavia sfintelor icoane este una dintre caracteristicile credin%ei noastre ortodoxe, care &nseam<dreaptă credin%ă> !n acest &n%eles mărturisim că ortodoxia nu este dect credin%a &n .ntuitor-isus 0ristos, Cuvntul lui Dumne$eu, pururea viu şi pre$ent &n miAlocul nostru, care ne&ncetlucrea$ă prin Du*ul Sfnt, pentru a noastră mntuire Ca #iserică, ortodoxia este o mare fami

spirituală, care cuprinde pe to%i credincioşii, care prin veacuri au primit c*emarea la !mpără%ie şi păstrat cu sfin%enie, neştir#ită, neamestecată, nestricată, &nvă%ătura de credin%ă &ntemeiată pe SfnScriptură şi "radi%ie Ortodoxia este o <flacără>spirituală ale cărei lumini vin de la Sfin%ii +postode la Sfin%ii Părin%i, de la cuvntul lui Dumne$eu cel &ntrupat

-ar noi acum, suntem moştenitorii, purtătorii şi mărturisitorii acestei comori du*ovniceşti; credindreaptă, aşa cum a răsunat ea din 'ura .ntuitorului şi din cea a Sfin%ilor +postoli

+cest privile'iu, &n calitatea noastră de mădulare vii ale trupului mistic al .ntuitorului, adică aGisericii ortodoxe şi strămoşeşti, ne o#li'ă la datoria morală de a mărturisi, nu numai cu cuvntul,

şi cu fapta, credin%a cea adevărată; ortodoxia su# toate aspectele ei +ceasta &nsemnea$ă, implicit, fiecare din noi tre#uie să fie un element dinamic de promovare a ortodoxismului creştin printrortodoxie a faptelor

< Aşa să lu#ineze lu#ina voast"ă înaintea oa#enilo"& ca văznd ei )aptele voast"e cele une& p"ea#ă"ească pe 7atăl vost"u cel ce"esc> (.at :, 79) +cestea sunt cuvintele .ntuitorului

+ceasta este o#li'a%ia pe care neo cere so &ndeplinim Duminica ortodoxiei +min



Părintele Iosi# 9ri#a - Evanghelia Duminicii I din Postul mare 'a Ortodoxiei( - Desre cumtreuie să-* a#lăm şi să-* vestim e Domnul

Doi oameni vedem &n această evan'*elie; pe ilip şi pe 2atanael van'*elia nii arată cum stafa%ă de .ntuitorul !n lumina aceasta, vom cerceta faptele şi vor#ele lor !n lumina aceasta, tre#usă ne cercetăm şi pe noi &nşine !ntre' rostul nostru de creştini stă &ntro sin'ură &ntre#are cate'oricprecisă; cum stai tu fa%ă de -isus .ntuitorul/

Despre ilip ne spune van'*elia că !l aflase pe .ntuitorul De #ună seamă, !l căutase mai &nticăutase &n cercetarea Scripturilor, &n profe%iile lui .oise şi ale proorocilor .ntuitorul şi mntuirse descoperă numai celor ce6 caută

ilip !l aflase cu adevărat pe Domnul Dovada/ !l vestea şi altora Sim%ea o lipsă, un &ndem

sufletesc, o rvnă să vestească mntuirea şi altora

Gucuria aflării Domnului &l duce pe ilip la 2atanael cu vestea de #ucurie; A# a)lat pe $esia Aa)lat pe *el )ăgăduit de $oise şi '"oo"ociL

Dovada aflării Domnului este şi a$i tot aceasta; vestirea Domnului şi rvna pentru Domnul suflet care 6a aflat cu adevărat pe Domnul capătă &ndată un fel de nevoie sufletească de a6 vestialtora

.ul%i 5 c*iar şi dintre cei &nvă%a%i 5 nu se pot &mpăca de fel cu Oastea Domnului, vestitoareDomnului, cu ostaşi care vestesc şi ei 5 după puterile lor sufleteşti 5 pe .ntuitorul şi mntuirea +pofti de la noi să fim ca or#ul cel din van'*elie, care nu ştia nici măcar cine la vindecnicidecum să6 vestească şi altora Dar dovada puterii Oastei Domnului este 5 şi tre#uie să fietocmai rvna pentru Domnul şi vestirea 6ui Dacă nam avea această rvnă, ar fi un semn vădit că am aflat cu adevărat pe Domnul +flarea .ntuitorului face şi a$i Hilipi<, care stri'ă pe toadrumurile; H+m aflat pe Domnul=<



Oastea Domnului este şi ea 5 şi tre#uie să fie 5 un Hilip< ce stri'ă &n lume; H+m aflat pDomnul=<@ Heni%i la Domnul=< iecare ostaş tre#uie să fie un mic Hilip< ce spune tuturor, pe tlocul; H+m aflat pe Domnul=<

!nsemna%ivă aici #ine un lucru; ilip a adus pe 2atanael la Domnul cu o predică foarte scurtă; H+aflat pe Domnul=< 2umai cel ce 6a aflat cu adevărat pe Domnul poate aduce şi pe al%ii la mntui+ducerea sufletelor la mntuire pleacă de la cuvintele; H6am aflat pe Domnul=<

"oate predicile şi c*emările care nu pleacă de la cuvintele; H6am aflat pe Domnul=< nau niciputere Pot fi ct de &nvă%a%i cei care le spun, pot avea ran'uri ct de mari, nu pot aduce la Domnpe nimeni

2atanael primeşte cu #ucurie vestea .ntuitorului ra şi el un cercetător al Scripturilor (c%i &ndintre Hcreştinii< de a$i nici măcar nau vă$ut Sf Scriptură=) ilip a 'ăsit un pămnt #un, un pămcare stătea 'ata să6 primească pe Domnul Dar #ă'a%i de seamă şi aici un lucru= ilip se &ncurcă cpredica .esia nu era profe%it ca fiul lui -osif din 2a$aret 2atanael o#servă 'reşeala, iar ilip &ndase corectea$ă, $icnd; ino şi ve$i=@ ino, 2atanaele, şi ve$i tu &nsu%i ce poate face acest Hom<=

ino şi au$i ce spune şi cum răscoleşte sufletul= "e va convin'e nu att predica mea, ci aceea ce vau$i şi vei sim%i

.inunată lec%ie şi pentru noi 2u cu Hdove$ile< noastre săi aducem la Domnul pe cei care nucunosc, ci săi apropiem ca săi atra'ă l -isus .ntuitorul este un uriaş ma'net sufletesc ce atracu putere pe to%i cei ce se apropie de l +propia%i pe cei păcătoşi &n sfera de atra'ere a acestHma'net<, apropia%ivă &n sfera aceas ta de atra'ere şi ve%i vedea voi &nşivă ce #inecuvntări revarsă &n sufletul şi &n via%a voastră=

(atanael ascultă ce#a"ea lui Filip. El pleacă îndată. El pleacă în g"aă sp"e o#nul. O, lucru scump este să ve$i un suflet aler'nd spre Domnul= O, ce lucru 'ro$av este să ve$i un sufcare nu vrea să se apropie de Domnul= i, o, ce lucru şi mai 'ro$av este să ve$i pe cinev&mpiedicnd un suflet ce vrea să se apropie de Domnul=i acum, săl vedem pe 2atanael &n fa%a .ntuitorului Domnul &i spune că la vă$ut su# smoc*mai &nainte de al c*ema ilip i pentru att sa convertit 2atanael/ Da Pentru că, prin acescuvinte, Domnul intrase &n tainele lui sufleteşti van'*elia nu ne spune ce făcea 2atanael cnDomnul la vă$ut su# smoc*in, iar c*eia convertirii lui este tocmai &ntre#area; ce a făcut 2atanasu# smoc*in/ ec*ile Ca$anii spun le'enda că, pe timpul uciderii pruncilor de către -rod, prunc2atanael ar fi fost şi el ascuns su# frun$ele unui smoc*in şi atunci la vă$ut Domnul Dar adevăr

se pare a fi altul

!n Orient, smoc*inii cu um#ra lor sluAeau şi ca loc de retra'ere &n ru'ăciune Credincioşii retră'eau &n 'rădină, &n um#ra smoc*inilor şi stăteau de vor#ă cu Domnul prin ru'ăciune cercetarea Scripturilor O astfel de retra'ere ar fi avut şi 2atanael cel credincios a fi intrat 'rădină, va fi &ncuiat uşa după el şi, su# um#ra smoc*inului, &şi va fi mărturisit sufletul Domnuluru'nduse mai fier#inte ca oricnd

i, iată, Domnul cunoaşte acest lucru H7e-a# văzut su s#ocin& (atanaeleL (-oan 7, 48) +d

%i aminte de $iua aceea şi aceea=<



2atanael se vede dintro dată descoperit !şi vede dintro dată descoperită, &n fa%a Domnul&ntrea'ă via%a lui cea sufletească, cu toate tainele ei, cu toate luminile ei şi cu toate um#rele ei cade #iruit şi convertit la picioarele Domnului

+şa sa &ntmplat şi cu femeia samarineancă 6a cunoscut pe Domnul după ce i se spusese c#ăr#a%i a mai avut +şa sa &ntmplat şi cu a*eu şi aşa se &ntmplă şi a$i cu cei care !l caută şi

află pe Domnul'ute"ea şi tă"ia Evangeliei toc#ai în asta se a"ată. Ea cunoaşte tainele noast"e cele su)leteşea g"ăieşte tainelo" noast"e su)leteşti. '"in Evangelie& p"in da"ul uului <)nt& o#nst"ăpunge ini#a noast"ă şi ne vo"eşte desp"e taine pe ca"e nu#ai noi şi El le şti#.

!ntre#a%i pe ostaşii Domnului de ce au intrat &n Oaste= Citi%i mărturisirile lor şi ve%i afla că lea că$la inimă Cuvntul lui Dumne$eu, a atins cor$ile sufletului lor, lea 'răit parcă anume despre ei via%a lor

n om &mi spunea că, citind cartea HO'linda inimii omului<, şia vă$ut &n ea lămurit &ntrea'ă vialui cu toate luminile şi um#rele ei

+stfel de suflete, după ce 6au aflat pe Domnul, se fac mărturisitorii şi vestitorii 6ui !l vestesc Domnul &n toate c*ipurile şi &n tot locul

Cei necredincioşi se miră de mărturisirile pe care le fac cei ce intră &n Oastea Domnului i sruşina să le facă De ce/ Pentru că nu 6au aflat pe Domnul .ărturisirile celor din Oastmărturisirile celor credincioşi sunt stri'area lui ilip; H A# a)lat pe o#nul< Sunt mărturisirea

2atanael; H7u eşti >"istosul& Fiul lui u#nezeu< Sunt stri'area samarinencei; H0eni9i să-+ vedpe o#nul& *a"e #i-a spus înt"eg t"ecutul& *a"e cunoaşte toate tainele su)letului #eu<

F"atele #eu& o"ict de întunecoasă a" )i via9a ta& t"euie să )i stat şi tu cndva su un s#ocint"euie să )i avut o lac"i#ă& un suspin& un do" t"ezit după o via9ă #ai cu"ată. A)lă că o#nul ştacest luc"u. o#nul te-a văzut su acest s#ocinK şi este gata să te p"i#ească în d"agostea +u0ino la El

Cnd europenii au intrat prin adncul +fricii şi au dat pentru prima dată $a*ăr copiilor ne'ri, copau &nceput a stri'a pe părin%ii lor;

5 +m 'ustat ceva minunat de tot=5 i cum era acel minunat/ &ntre#ară părin%ii5 Cam aşa şi aşa, dar anume nu vă putem spune@ eni%i şi voi şi 'usta%i=

Scumpul meu frate= u am 'ustat din dulcea%a ce o dă .ntuitorul şi mntuirea +nume &nsă nputea spune ce 'ust minunat are această dulcea%ă ino şi 'ustă= ratele meu, vino şi ve$i=

Cum 6ai aflat tu pe Domnul/



Pe -isus 0ristos tre#uie mai &nti să6 afli aşa cum a aflat fiul cel pierdut pe tatăl lui, cnd sa &ntodin calea rătăcirii şi a că$ut pln'nd &n #ra%ele lui i, ct a trăit, nu sa mai depărtat de el Din căpăcatelor şi tu tre#uie mai &nti să te &ntorci la l, să ca$i &n #ra%ele 6ui şi, lund iertare, să rămi l pnă la sfrşitul vie%ii tale Cnd astfel 6ai aflat pe Domnul, atunci nimeni şi nimic din aceaslume nui &n stare să te mai a#ată de pe urmele 6ui Cnd astfel 6ai aflat pe Domnul, atunci te %ii l şi trăieşti clipă de clipă &n le'ătură cu l Cnd astfel 6ai aflat pe .ntuitorul, atunci cape%i udar, cape%i o nespusă putere sufletească să po%i mer'e după .ntuitorul, #iruind păcatele C

astfel 6ai aflat pe Domnul, atunci te po%i şi Hlepăda de tine<, adică te laşi de plăcerile şi patimicele rele, ca să rămi cu Domnul Cnd astfel 6ai aflat pe Domnul şi ai plecat cu l pe drumvie%ii, atunci toate plăcerile acestei lumi %i se par 'unoaie şi te lepe$i cu 'ra#ă de ele, ca să pomer'e cu DomnulCum să aducem şi noi suflete la .ntuitorul

2u numai apostolii şi urmaşii apostolilor, ci şi fiecare creştin e dator să aducă şi să aAute şi el aducerea sufletelor la .ntuitorul

*nd vezi un )"ate pe calea păcatului C zice <)ntul Ioan Gu"ă de Au" C nu t"ece pe lng

dnsul& ci& p"int"-un cuvnt de învă9ătu"ă& op"eşte-l de la calea lui cea "ea.K

Dar, mai mult dect cu &nvă%ătura şi cu sfatul, noi putem aduce suflete la .ntuitorul prin pilvie%ii noastre ia%a noastră şi faptele noastre sunt cea mai #ună predică şi cel mai puternic aAutpentru aducerea sufletelor la .ntuitorul

Dnt"-o gazetă ne#9ească a# citit o inte"esantă înt#pla"e. !n do#n dusese ceva de spălat laspălăto"easă din o"aş. *nd luc"ul a )ost gata& spălăto"easa a ce"ut ap"oape pe =u#ătate #ie)tin ca în alte locu"i.

C u#neata de ce luc"ezi #ai ie)tin/ a înt"eat do#nul.C Eu& a "ăspuns )e#eia& #-a# otă"t să t"ăiesc o via9ă după Evangelie şi Evangelia î#i spuînt"-un loc că To"ice luc"a9i& luc"a9i din su)let& ca pent"u o#nul& şi nu ca pent"u oa#eni\ @*o3& ;3. Eu ca pent"u o#nul a# spălat şi alitu"ile du#itale. $i-a# socotit luc"ul& #i-a# sococeltuiala& #i-a# socotit şi cştigul ce #i se cuvine. <ă ce" #ai #ult a" înse#na să te înşel nu pdu#neata& ci pe o#nul #eu Iisus >"istos.Acest "ăspuns l-a #işcat att de #ult şi l-a cinuit att de #ult pe do#nul acela& înct& nu pes#ult ti#p& s-a otă"t şi el la o via9ă după Evangelie şi azi spune tutu"o" că pe el l-a adus o#nul o )e#eie ce spală "u)e? o )e#eie si#plă l-a a=utat să-+ a)le pe o#nul.

-ată, iu#ite cititorule, o pildă despre cum se fac pescuirile cele sufleteşti 2u att ştiin%ă mare se cepentru acest lucru (apostolii au fost nişte pescari de rnd), ci mai ales du*, căldură, &nsufle%ire pildă de via%ă trăită &n sluA#a Domnului

Cnd trăieşti cu adevărat o via%ă cu van'*elia, atunci, &n miAlocul oamenilor, via%a ta se face sarce sărea$ă şi &mpiedică stricăciunea vie%ii şi aluatul ce dospeşte şi pe al%ii pentru o via%ă cu Domnu

@'". Iosi) 7"i)a& 7lcui"ea evangeliilo" du#inicilo" de peste a



9raian Dor! - &editaţii la Aostolul din Duminica I a Postului &are ; a Ortodoxiei - Alţii asu#eritH

Al9ii au su)e"it at=ocu"i& ătăi& lan9u"i şi încisoa"e? au )ost ucişi cu piet"e& tăia9i în două c)e"ăst"ăul& cinui9i& au #u"it ucişi de saie& au p"iegit î#"ăca9i cu co=oace şi în piei de cap"lipsi9i de toate& p"igoni9i& #unci9i. @Ev"ei 11& 3,-3

!n cartea +ctele .artirice, apărută &n anul 783 la ditura Căr%ilor Gisericeşti, sunt pre$entate lar' nişte documente din vremea primilor creştini despre cteva astfel de pătimiri şi martirii pent0ristos !ntocmai cum se arată &n aceste versete din sfntul apostol de a$i +m dori ca to%i franoştri să poată aAun'e să citească această carte (care se poate 'ăsi prin #i#liotecile paro*iale) penta se vedea nu numai ct de puternică tre#uie să fie şi credin%a noastră, ca a lor, ci şi pentru a

convin'e că &n clipa cea *otărtoare a suferin%ei, care neo cere dra'ostea neclintită fa%ă de 0ristoputerea cea mare a lui Dumne$eu ne &ntăreşte şi pe noi, pe oricare, ca pe ei, &n aşa fel &nct nu exissuferin%ă ca să no putem suporta şi #irui

Dar pentru că ştim că cei mai mul%i dintre fra%i nu au avut şi poate nu vor avea posi#ilitatea scitească, am vrea să amintim aici cteva din numele acelor sfin%i şi martiri ale căror Aertfe saadău'at la cele din Sfintele Scripturi i ale căror nume &mpodo#esc -storia Gisericii şi panourile onoare ale cerului

!n primul rnd, este amintit martiriul "#$ntului Policar/ eiscoul "mirnei/ ucis entru 2ristîn =? #eruarie/ anul @@0 !n cuvntul de &nceput se scrie, &ntre altele; Fe"icite şi v"ednice laudă sunt toate #uceniciile ca"e s-au )ăcut după voia lui u#nezeuL Dnt"-adevă"& cine nu vad#i"a cu"a=ul& "ăda"ea şi iui"ea lo" de u#nezeu/ <)şia9i p"in iciui"i& de li se vedealcătui"ea t"upului lo" pnă la venele şi a"te"ele dinăunt"u& ei au "ădat att de #ult& înct şi pcei ce stăteau în =u"ul lo" i-au )ăcut să plngăL ia" ei au a"ătat atta tă"ie su)letească& înct niunul din ei n-a ge#utL cei cinui9i& dovedindu-ne tutu"o" că& în ceasul #uceniciei& p"ea-vite=#a"ti"i ai lui >"istos sunt ca şi dez"ăca9i de t"upL că o#nul Dnsuşi este de )a9ă şi vo"eşte ceiK.



Sfntul Policarp, &nainte cu trei $ile de a fi prins, şia vă$ut &ntro vedenie perna lui cuprinsă flăcări şi atunci a spus celor din Aurul lui; F"a9ilo"& eu t"euie să )iu a"s de viu pent"u (u#e$ntuito"ului nost"u& Iisus >"istos.K ra de 89 de ani cnd a fost luat de trimişii Audecătorilnecredincioşi, şi, după ce a fost c*inuit &n tot felul ca să se lepede de Domnul -isus, iar el nevoinsă6 trăde$e pe Domnul, ci stnd tare &n credin%a sa, pnă la urmă a fost Audecat să fie ars pe ru'"re#uind să fie prins &n cuie de stlpul pe care tre#uia să ardă, el lea $is; +u-i nevoie nici să m

rindeţi în cuie/ nici să mă legaţi/ căci eu stau singur/ ca să ard ca o 6ert#ă dulce entr2ristosH

Despre al%i şapte martiri; Iustin/ 2ariton/ 2arit/ Evelist/ 2ierax/ Peon şi *ierian/ ucişi iunie/ anul <@, se scriu la fel lucruri nespus de frumoase cum au mărturisit şi au suferit şi ei pentDomnul pnă la moarte

!n persecu%ia i$#ucnită &n 1alia (ran%a), &n 7 au'ust, anul 7EE, au fost ucişi un număr foarte mare fra%i şi surori, dintre care unii sunt aminti%i cu numele lor Printre ei sunt mul%i tineri şi c*iar şi copcare au mărturisit puternic credin%a lor &n Domnul -isus şi nau vrut să primească iertarea ce li

dădea &n sc*im#ul lepădării de 0ristos "o%i aceştia au primit moartea de martiri, fiind unii tăia%i sa#iaQ al%ii, arunca%i la fiarele săl#aticeQ al%ii, arşi pe ru'

&inunate au #ost îndeosei mărturisirile/ rădarea/ declaraţiile şi ale martirilor de la *,oale s#inţilor "cilitani/ ale "#$ntului Aolos/ ale "#intelor Peretua şi 5elicitas/ două tinemame creştine care au su#erit cele mai cumlite chinuri/ #ără a slăi întru nimic în hotăr$reşi mărturisirea credinţei lor în 2ristos0 -storia martiriului lor ca şi al altor tinere creştine nu poafi redată aici a tre#uie a fi citită pentru a se vedea mărturisite de ele &nsele şi păstrate su# formă declara%ii ale lor &n fa%a Audecă%ii şi a mor%ii, pentru a se putea vedea &ntrea'a frumuse%e şi #iruin%ă

dra'ostei, a credin%ei şi a nădeAdii lor &n 0ristos -isus, .ntuitorul şi Băsplata noastră cea mare2ici nouă nu near aAun'e nici timpul şi nici locul ca să pomenim aici numele şi faptele acelnenumăra%i &naintaşi ai credin%ei noastre din vec*ime şi de mai curnd, care, prin pilda lor de via%ăprin curaAul mor%ii lor, ne sunt lan%ul nostru de aur, de care, fiind şi noi le'a%i prin aceeaşi ale'edumne$eiască, să ne arătăm vrednici ca şi ei, suferind şi #iruind pnă la moarte &n urmarea ascultarea noastră de .ntuitorul nostru, ca să putem aAun'e şi noi cu vrednicie ln'ă l şi ln'ă e

@7"aian o"z& >"istos C 'ute"ea apostoli



9raian Dor! ; Iisus a găsit e H

A doua zi& Iisus a v"ut să <e ducă în Galilea şi a găsit pe Filip. i i-a zis: T0ino după $ine.\K



Dra'ostea nu stă &n faptul că noi am iu#it pe Dumne$eu, ci &n marele *ar că l nea iu#it pe noi=

"oată mntuirea noastră de acum şi toată #inecuvntarea veşnică ce va urma din aceasta se datoreş&n &ntre'ime lui -isus

Sin'urul nostru merit este că am &ntins minile să primim de la Domnul nostru -isus 0ristos aceascomoară nemaipomenită@ ca să stri'ăm din adncul prăpastiei pier$ării să ne audă şi să ne scapcă neam lăsat ridica%i pe umerii 6ui, ca oaia cea pierdută, ca să ne readucă &n staulul Său@"otuşi ce mult este acest lucru= Ct de mul%i nu pot face şi nu fac nici att= Ga &ncă se &mpotrivescluptă contra mntuirii lor@ Ce nenorocire este o astfel de stare= Slăvit să fie Domnul &nsă, căci mşi iu#irea Sa fac mereu totul pentru mntuirea noastră .ereu acesta este *arul; -isus a 'ăsit pe Petşi pe +ndrei, -isus a 'ăsit pe -acov şi pe -oan@ (.at 4, 78M7) -isus a 'ăsit pe 6evi, -isus a 'ăsit Pavel-isus, pe ei, nu ei, pe l= +poi, prin ei, -isus a 'ăsit pe cei din -erusalim, din Boma, din Corint, d+sia, din uropa, din +merica, din +frica, din +ustralia@ pnă la mar'inile pămntului i a

Gisericii 6ui

-isus a 'ăsit şi pe părintele -osif -ar apoi prin el nea 'ăsit pe noi to%i, cei din această #inecuvnta6ucrare a Sa @ acă *arul Domnului nostru -isus 0ristos ca prin această 6ucrare să 'ăsească şi aducă la cunoaşterea şi mntuirea Sa pe to%i copiii noştri i pe to%i urmaşii lor, pnă &n vecii vecilo

Pe tot neamul nostru şi pe toate neamurile lumii, pentru ca nimeni să nu fie neaflat de 0ristos şi nu moară nemntuit de l acă *arul Domnului ca această 6ucrare a Oastei Sale să rămnă totdeauna curată şi vie, precum a pornit de la &nceputul ei, păstrnd &nvă%ătura şi Cuvntul Sfnesc*im#ate, pentru ca să fie #inecuvntată &n marea ei misiune rnduită de Dumne$eu !nsuşi, mod cu totul deose#it, ca so &mplinească &n locul unde la &nceput a fost aşe$ată i pnă la sfrştre#uie să rămnă

acă *arul Domnul ca to%i vestitorii acestei sfinte 6ucrări să fie #ăr#a%i plini de Du*ul Sfnt şi roadele 6ui Cu o minte sănătoasă, #ine orienta%i pe calea &nvă%ăturii i cu o inimă curată, statorn&n credin%ă Ca astfel, uni%i cu to%ii &n 'nduri şi &n sim%iri, să vor#ească şi să trăiască mereu la fpentru i$#nda soliei sfinte &n sluA#a căreia tre#uie să fie una cu to%ii, pnă la moarte Căci pentnimic &n lume nare vreun drept şi nare vreo scu$ă nici unul din ei să se de$#ine de această unitat2ici prin cuvntul, nici prin fapta lui .ai #ine să moară dect să se de$#ine Sau să o de$#ine



De cnd eram copil la %ară &mi amintesc că la #iserică stăteam mereu ln'ă strana cntăre%ilor +coera un cntăre% #ătrn care citea totdeauna din Psalmul :J nu; HSpălamăvei şi mai vrtos dec$ăpada mă voi al#i<= ci; HSpălamăvoi<@ +dică nu; Spălamăvei "u, ci spălamăvoi eu@ ce mare 'reşală este aceasta= Pe unele locuri poate se va mai citi &ncă aşa Dar nu mul%i o #a'ă seamă

.ul%i dintre cei care citesc sau ascultă via%a &ntrea'ă aşa nau #ă'at de seamă niciodată 2umaisin'ură literă este sc*im#ată, dar &nsemnătatea dintre &n%elesuri este aşa de departe ct cerul pămnt .ntuitorul nostru a spus sfntului apostol Petru; H acă nu te spăl Eu& nu vei avea pa"deloc cu $ine< (-oan 73, 8) Căci numai l sin'ur ne poate spăla Cu Sn'ele Său cel sfnt vărspe Cruce pentru cură%irea noastră (fes 7, EQ vrei , 74Q 7 Petru 7, 7Q 7 -oan 7, EQ +poc E, 74)

2oi ne putem numai murdări Dar de spălat numai l ne poate spăla 2umai Sn'ele 6ui SfnCntăre%ul #ătrn de la strana copilăriei mele tot 'reşit citise pnă la moartea sa@ i multă vremdupă el au citit şi al%ii tot aşa

.ultă vreme am cre$ut şi noi că nui nici o deose#ire Pnă cnd oc*ii noştri cei dinlăuntru au fodesc*işi şi Dumne$eu Sa &ndurat de noi să ne facă să &n%ele'em i să venim să ne spele l i să &nnoiască din temelie şi &n%ele'erea şi sim%irea prin sfnta naştere din nou Care este ca o &nviere dmor%i (fes M, 79), ca o revenire de la pă'nism= +sta &nseamnă să fii primit de 0ristos

Dra'ă suflete, dacă şi tu nu te laşi atras de Domnul şi nu vii la l ca să te ridice şi să te &nnoiască nimeni şi nimic nu te va mai putea spăla de păcatele tale ei muri nemntuit şi pierdut pe vevecilor (u eBistă #ntui"e la ni#eni altcineva dect la >"istos ( +p 4, 7M) şi nimic altceva nuspală sufletul de vina vie%ii trăite fără Dumne$eu@ Cum nu poate spăla apa rece petele uleiul

'ras2imic altceva nu poate &ndepărta de peste conştiin%a ta petele păcatului făcut şi urmările lui veşnic2umai Sn'ele Crucii lui 0ristos

Dar dacă prin pocăin%a ta sinceră şi prin ascultarea de 0ristos l tea spălat şi tea i$#ăvit de povaacu$atoare a păcatelor tale, nimeni nu va mai putea ridica pra &mpotriva ta niciodată (Bom 8, 33:) Dă slavă lui Dumne$eu şi nevoieştete să te păstre$i mereu &n credin%a ta curat şi rodnic, penta te putea #ucura la sfrşitul vie%ii de răsplata mntuirii tale şi sileştete mereu să aduci şi pe al%ii această mare mntuire sfntă

Dra'ă suflete, dacă &ntradevăr Domnul tea aflat şi pe tine, spune pe cine a mai aflat l prin tinPe cine ai mai adus tu la Dumne$eu/ Cine a mai venit din Aurul tău la mntuire prin tine/ -ată, pnla tine firul mntuirii a mers #ine "o%i cei dinaintea ta şiau făcut datoria Dacă tu &nsă nu vei ducacest fir mai departe, dacă el se va rupe la tine, to%i cei care ar veni după tine se vor pierde, iar va tre#ui să răspun$i odată 'reu de tot pentru aceasta, &naintea lui Dumne$eu şi a celor care spierdut din vina ta

oa#ne Iisuse& D9i #ul9u#i# că ne-ai a)lat şi ne-ai înnoit şi pe noi& )ăcndu-ne pă"taşi a"ul#ntui"ii 7ale.



7e "ugă# a=ută-ne să ne păst"ă# #e"eu în acest da" şi a"& pnă la s)"şitul luptei noast"e de ppă#nt.

i a=ută-ne& 7e "ugă#& ca să )i# şi noi nişte unelte şi nişte călăuze p"in ca"e 7u să înd"ep9i şi pal9ii sp"e 7ine şi #ntui"ea 7a. A#in.

@7"aian o"z& din >"istos C u#nezeul nost"

9raian Dor! - +imeni n-o să oate sune



2imeni no să poate spunecă el na putut să vină,că el na ştiut Cuvntul

şi el na putut săl %ină,5 căci la fel de căldurosnea c*emat pe to%i 0ristos

2imeni nare să se poatăde$vinovă%i pe sinecă el na avut prileAula iu#i şia face #ine,5 căci la fel de luminousnea vor#it la to%i 0ristos

2imeni nare săndră$neascăa 'răi căn neputin%ăa fost via%a pămnteascăa trăio prin credin%ă,5 căci la fel de 'enerousnea dat *ar la to%i 0ristos

De aceea 2emurirea

va da celor drep%i cunună,căci ei au voit sfin%ireaşiau iu#it cărarea #ună5 Cinste celui credinciosce dă tot pentru 0ristos=



9raian Dor! - %$nd 9e-am a#lat e 9ine



Cnd "eam aflat pe "ine, Doamne,de toate eu mam lepădat,eram, &n sfntami sărăcie,dumne$eieşte de #o'at=

Cnd "eam aflat pe "ine, Doamne,

al primăverii vis era,dar cantrun miAloc 'reu de iarnăatt #elşu' de flori nin'ea=

Cnd "eam aflat pe "ine, Doamne,nici nu sim%eam că mer' pe Aos,părea că $#or prin &ntunericaşa era de luminos=

Cnd "eam aflat pe "ine, Doamne,

tot sufletul miera vrăAit,pln'eam can cea mai 'rea durereatt eram de fericit

Cnd "eam aflat pe "ine, Doamne,eram att de vinovat,dar ca pe cel mai fără vinăaşa cu dra' mai sărutatCnd "eam aflat pe "ine, Doamne,

o $i aşa de rnd era,dar nam deatuncea săr#ătoaremai strălucită dect ea

Cnd "eam aflat pe "ine, Doamne,eu am sim%it că sunt #o'at5 dar nici atunci, nici a$i, -isuse,nu ştiu ct sunt cu adevărat=@



9raian Dor! - "ă ne ţinem de credinţă

Să ne %inem de credin%a cea lăsată din părin%i,peste ea să ardem toată rvna inimii fier#in%i,&n vestirea ei să punem dulcele iu#irii *ar,şial ei foc săl %inem veşnic al# peal inimii altar

De Giserica &n care neam născut şi neam tre$it,sufletul să ne rămnă pentru veci nedespăr%it,dra'ostea de ea so creştem, frumuse%eai so cinstim,credincioşi săi fim şi vrednici ct pe lumeo să trăim

Crucea Domnului ne fie Semnul Fertfei 6ui mereu,Stea' năl%at frumos &n cinstea 2umelui lui Dumne$eu



şi &ndemn, şi scut &n lupta ascultării de 0ristos,numai astfel nie şi drumul, şi sfrşitul luminos

+stai Dreaptanvă%ătură după care, ascultnd,ne urmăm părin%ii noştri, prin urmaşi continundQastfel noi le'ăm "recutul de Pre$ent şi iitor şi intrăm &n eşnicie &ntrun lan% nemuritor@

-ar la .area Băsplătire vom putea să stăm voioşi,cu o sfntă vrednicie, &ntre fii 5 şintre strămoşiQşi de Domnul, şi deai noştri vom fi #inecuvnta%ică neam &mplinit c*emarea de creştini adevăra%iPr0 %onstantin %oman - Înt$lnirea în ad$nc şi deschiderea %erului0 9$lcuirea Evangheliei d

Duminica Ortodoxiei ; chemarea lui 5ili şi +atanael

esp"e vede"ea D#pă"ă9iei *e"u"ilo"

A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. i i-a zis Iisus: !"#ează-$i. Ia" Filip edin %etsaida& din cetatea lui And"ei şi a lui 'et"u. Filip a găsit pe (atanael şi i-a zis: A# a)lat pAcela desp"e *a"e au sc"is $oise în +ege şi p"oo"ocii& pe Iisus& )iul lui Iosi) din (aza"et. i i-a z(atanael: in (aza"et poate )i ceva un/. Filip i-a zis: 0ino şi vezi. Iisus a văzut pe (atanavenind căt"e EI şi a zis desp"e el: Iată& cu adevă"at& is"aelit în ca"e nu este vicleşug. (atanael i-zis: e unde #ă cunoşti/ A "ăspuns Iisus şi i-a zis: $ai înainte de a te ce#a Filip& te-a# văzcnd e"ai su s#ocin. 6aspunsu-i-a (atanael: 6ai& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşti "egelui Is"ael. 6ăspuns-a Iisus şi i-a zis: 'ent"u că 9i-a# spus că te-a# văzut su s#ocin& c"ezi/ $#a"i dect acestea vei vedea. i i-a zis: Adevă"at& adevă"at zic vouă& de acu# ve9i vedea ce"descizndu-se şi pe înge"ii lui u#nezeu suindu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului. (-oan43:7 Duminica &nti din Postul .are, a Ortodoxiei)

0 ădulescu3 H2oi 6am aflat pe +cela despre care au scris .oise şi profe%ii=> Sunt cuvintele lilip, viitor ucenic al lui 0ristos, rostite după ce sa &ntlnit cu 0ristos ste vor#a despre &nceputactivită%ii pu#lice a .ntuitorului 6a vrsta de trei$eci de ani este #ote$at de -oan &n -ordan şi &



&ncepe activitatea &n lume Pnă atunci nu ştim multe despre 0ristos, unde a trăit, ce a făcut -&ncepe pre$en%a &n lume cu recrutarea unor ucenici, unul dintre ei fiind ilip 'ă"inte p"o)eso"& unde atta sigu"an9ă în cuvintele Apostolului Filip: +-a# a)lat pe Acela& desp"e ca"e au sc"$oise şi p"o)e9ii& adică& +-a# a)lat pe $esia& pe *el pe ca"e-+ aşteptă# de atta v"e#e& vină să ne #ntuiască e unde această convinge"e/ *e a"gu#ente a"e Filip că Iisus este& întadevă"& *el aşteptat/

Pr0 %oman3 2u este vor#a despre elemente sau despre factori exteriori, care să confirmrecunoaşterea &n persoana lui 0ristos a celui fă'ăduit şi proorocit, ci este vo"a desp"e înc"edin9a"e duovnicească& la nivel lăunt"ic& pe ca"e i-o dă lui Filip însăşi întlni"ea cu >"istoste o certitudine pe care şi noi, deseori, o experimentăm cnd ne &ntlnim cu oameni curalinişti%i, cu discurs neduplicitar, cu du* drept +vem o certitudine care vine dinlăuntru, dincolo dsemnele exterioare, dincolo de con%inutul cuvintelor ste evident că &ntlnirea propriu$isă, caeste o &ntlnire &n adnc, &n care .ntuitorul 0ristos Se descoperă lui ilip, &i oferă certitudinea Dce spun lucrul acesta/ Pentru că +postolii .ntuitorului 0ristos, din care vor face parte şi aceştia care se &ntlneşte acum, ilip, 2atanail, Petru şi +ndrei, vor avea deseori posi#ilitatea descoperilăuntrice a lui Dumne$eu +ceste &ncredin%ări nu %in foarte mult

-ntorşi la criteriile exterioare, la evaluarea omenească, aceiaşi +postoli cad &n &ndoială, pun &ntre#puerile Si'uran%a nu vine din prelucrarea factorilor exteriori, ci dintro descoperire adncă la nivedu*ului, dintro intui%ie profundă, cum am spune &ntrun lim#aA comun Confirmarea o avem momentul &n care ucenicii .ntuitorului 0ristos primesc, la Po'orrea Du*ului Sfnt, Du*ul lDumne$eu, care se revarsă peste ei ca &n nişte vase +#ia atunci, sc*im#area lor de atitudine este uradicală Din momentul acela nu mai există nici un fel de e$itare, nu mai există temeri şi ni&ntre#ări Pnă atunci erau fricoşi, &ndoielnici 'artori ai unei activităţi extrem de complexe şi bo(ate a '$ntuitorului Hristos, ne-am i aşteptat să ie mai statornici în credinţă, dar nu s

înt$mplă acest lucru# "oate aceste dove$i exterioare 5 &nvieri din mor%i, vindecări de surdomu%i, paralitici, de al%i #olnavi incura#ili, alun'ări de demoni din oamenii demoni$a%i, cuvnt cu putemultă deşi exercitau o influen%ă puternică asupra lor, nu au avut tăria să le dea certitudini dura#iDovadă stă faptul că sau lepădat pnă la ultimul de 0ristos &n timpul Pătimirilor Sale C*iar şi cmai 'ro$av, cel mai entu$iast, cel mai $elos, Petru, avea să se lepede de o manieră ruşinoasAosnică H (u-+ cunosc pe #ul acesta> (.atei M9,EM), repetă el de trei ori, Aurnduse +ceaseste diferen%a &ntre convin'erile &ntemeiate pe suma informa%iilor exterioare şi &ncredin%ardu*ovnicească lăuntrică

0 ădulescu3 +şadar, &n lo'ica omenească, &ntre elementele puse cap la cap, se inserea$ă

descoperire de undeva de dincolo de lumePr0 %oman3 C*iar şi &n rela%iile interumane şi interpersonale se &ntmplă acest lucru Dacă nu aloc descoperirea la nivelul du*ului, a inten%iei adnci din inimă, numai pe temeiul vor#elor, 'esturilor exterioare, nimeni nu se &ncredin%ea$ă celuilalt 2u se va &nso%i cu acela nici &ntrprietenie, nici &ntrun proiect comun, nici &ntro căsnicie "o%i sondăm adncurile, lăuntricul, du*ca să vedem &n ce du* se mişcă celălalt, ce du* &l stăpneşte Dacă este lacom ne temem de el, daeste iu#itor de ar'int ne temem de el, dacă este iu#itor de stăpnire, dacă este mndru n&ndepărtăm Si'ur că şi 'esturile exterioare &l pot descoperi pe celălalt, dar nu sunt a#solrevelatorii Citirea la nivel lăuntric este convin'ătoare oarte mul%i dintre noi am devenit speciali



&n a ne ascunde du*ul lăuntric Constatăm că trăiesc oamenii &mpreună cinci$eci de ani, ca so%so%ie, şi nu se cunosc, nu au pătruns &n taini%ele sufletului celuilalt

0 ădulescu3 2atanael &şi exprimă &ndoiala referitoare la 2a$aret, locul din care provi.ntuitorul 0ristos; HOare, din 2a$aret poate să vină ceva #un/> e ce această pă"e"e a v"e#desp"e (aza"et/

Pr0 %oman3 -conomia dumne$eiască face ca iul lui Dumne$eu să Se &ntrupe$e &n condi%ii şi &mpreAurări foarte umile, care trimit tocmai la reversul percep%iei şi raportării omeneşti Oamenii vmăre%ia &n #o'ă%ie, &n notorietate, &n putere politică sau culturală, &n statut social Ori, mesaAul lDumne$eu, inclusiv prin condi%iile &n care Se &ntrupea$ă iul lui Dumne$eu, este că tre#uie căutaalt fel de măre%ie, care nu se măsoară cu indicatorii o#işnui%i 2u volumul, nu vi$i#ilitatea, ncriteriile exterioare dau evaluare Austă, ci dimpotrivă, $ona du*ovnicească adncă, tainică invi$i#ilă Ce era 2a$aretul/ n sătuc 2a$aretul nu este pomenit niciodată &n ec*iul "estamerau attea alte cetă%i cunoscute Beac%ia umană este foarte firească Din 2a$aret să se nască .esi-$#ăvitorul/= ste evidentă, din nou, confruntarea dintre percep%ia omenească şi perspectidumne$eiască După cum vede%i, perspectiva dumne$eiască răstoarnă radical lucrurile 2u

răstoarnă, de fapt, ci le reaşea$ă, arătnd că omul are o privire amă'ită şi strm#ă

0 ădulescu3 "otuşi, &l convin'e pe 2atanael să vină să vadă .ntuitorul 0ristos &i spune că 6vă$ut mai &nainte de ai spune ilip, pe cnd era su# smoc*in +şa &şi dă seama 2atanael că esceva cu acest personaA +ş vrea să insistăm, părinte profesor, pe ultimele cuvinte din textevan'*elic; H 'ent"u că 9i-a# spus că te-a# văzut su s#ocin& c"ezi/ $ai #a"i dect acestea vvedea. i i-a zis: Adevă"at& adevă"at zic vouă& de acu# ve9i vedea ce"ul descizndu-se şi pînge"ii lui u#nezeu suindu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului.> (-oan 7,:J:7) +a ce "e)e"ă $ntuito"ul >"istos cu aceste cuvinte/

Pr0 %oman3 Se referă exact la ceea ce spune ste o perspectivă realistă asupra lucrurilor Cnspun realist, adau' la ceea ce este accesi#il sim%urilor noastre şi lumea du*ovnicească accesi#ilăea omului care &şi cultivă sim%ul du*ovnicesc, vederea du*ovnicească, &n%ele'erea du*ovniceascinima du*ovnicească

-n Dumne$eiasca 6itut'*ie, preotul se roa'ă la ieşirea cu Sfnta van'*elie; *el ce ai aşezat ce"u"i cetele şi oştile înge"ilo" şi ale a"angelilo" sp"e slu=a slavei 7ale& )ă ca& î#p"eună cint"a"ea noast"ă& să )ie şi int"a"ea s)in9ilo" înge"i ca"e slu=esc î#p"eună cu noi şi î#p"eună cnoi slăvesc unătatea 7a

Pentru ca, &nainte de o*odul .are, să mărturisească; *a pe I#pă"atul tutu"o" să-+ p"i#i#& p*el încon=u"at în cip nevăzut de cetele înge"eşti& Aliluia.

2u este o ale'orie, nu este o vor#ire metaforică, ci este o vor#ire foarte realistă 2oi nu &i vedem p&n'eri pentru că nu sunt materiali, sunt du*uri, fiin%e nemateriale "re#uie să ne &ncredin%ăm dfaptul că există o lume du*ovnicească, nematerială, după cum este şi o componentă du*ovniceascălumii materiale şi a omului "rupul material este c*ipul unei persoane care sunt eu, sdumneavoastră, sau altcineva Dar trupul nu epui$ea$ă persoana mea ste c*ipul &n care eu mă ar&n care trăiesc, in care mă manifest Dar existen%a nu se epui$ea$ă &n trup ste una du*ovniceasc

&n du* Conştiin%a de sine ce este/ Gucuria ce este/ -u#irea ce este/ -ertarea ce este/ -ndelun



ră#dare ce este/ 7oate acestea sunt atitudini& #işcă"i duovniceşti ale ini#ii& ale gndulu*onştiin9a de sine este o sinteză a )iin9ei noast"e. 7ot duovnicească este p"ezen9a lui u#nezeca şi a înge"ilo". *e"ul este "ealitatea duovnicească p"in eBcelen9ă.

2oi credem că această desc*idere a cerului despre care vor#eşte 0ristos lui 2atanael este reală Susfin%i ai Gisericii care descriu şi mărturisesc că au vă$ut aievea această co#orre şi urcare a &n'erilpeste iul lui Dumne$eu, această po'orre şi urcare a &n'erilor peste 0ristos cel eu*aristic,

Dumne$eiasca 6itur'*ie +ceasta este lumea lui Dumne$eu Dacă nu se vede, nu &nseamnă că nexistă= Dacă nu are expresie materială nu &nseamnă că nu există=

+firma%ia de aici a .ntuitorul 0ristos este una extrem de importantă pentru contemporanii Săeste c*iar şocantă, pentru că la evrei 'ndul sau ideea că ar putea Dumne$eu deveni accesi#il, svi$i#il, era cu totul şi cu totul străină Dumne$eu era de nevă$ut, nici nume nu &ndră$neau săi deOri vestea .ntuitorului 0ristos este că de acum &nainte ve%i vedea aceste lucruri pe care nu vi putea%i &nc*ipui Se desc*ide cerul, se descoperă Dumne$eu

escide"ea ce"ului însea#nă toc#ai accesul o#ului la cele du#nezeieşti. -n istoria Giseri

există o ne&ntreruptă mărturie care vine din această $onă, pnă &n secolul nostru -n ultimele decenale veacului al __lea, avem nenumărate mărturii scrise ale unor părin%i atoni%i, dar nu numai, cidin Bomnia, Busia, Ser#ia, care ne descriu astfel de vedenii sau experien%e personale>

@din: '". *onstantin *o#an& K"eptatea lui u#nezeu şi d"eptatea oa#enilo"& Editu%izantină& %ucu"eşti& ;818



Predici la Duminica Ortodoxiei3 F2ristos treuie să se #acă Icoană în noi7 Ortodox ; asta înseamnă la urma urmei3 să oţi să riveşti e cel de l$ngă tine aşa cum 2ristos te riveşte tine

<Cnd omul primeşte pe 0ristos tre#uie să se vadă o diferen%ă &ntre omul cu 0ristos şi omul fă0ristos i &n &m#răcăminte şi &n purtare şi &n vor#ire, &n toate@>

Preot %laudiu &elean '%lu6(3 Predică la Duminica Ortodoxiei '==(

<-u#i%i fra%i şi surori, ti%i că duminica de astă$i este denumită Duminica Ortodoxiei .am 'nd

că este foarte 'reu &n $iua de astă$i să defineşti ce este Ortodoxia, pentru că sunt mul%i oameni case pretind ortodocşi, deşi vedem că unii nau nici o le'ătură cu dra'ostea Ortodoxiei, al%ii nau nio le'ătură cu &nvă%ătura Ortodoxiei De aceea este foarte 'reu să vă dau o defini%ie a ceea c&nseamnă Ortodoxia i poate că aş risca ca eu &nsumi să nu fiu ortodox dacă aş &ncerca să&ncadre$ &n cteva cuvinte

Dacă mer'em la etimolo'ia cuvntului, atunci este foarte simplu; Horto> şi Hdoxa> două cuvin'receşti care &nseamnă pe de o parte Hdrept> şi pe de altă parte Hslăvire> Deci ortodox este acecare este dreptslăvitor +dică un om care şi !l slăveşte pe Dumne$eu, dar este şi drept sau !l slăveş



&n mod corect, &n mod drept Ce &nseamnă asta 5 este foarte 'reu Poate că van'*elia ce sa ciastă$i ne lămureşte mai #ine

Părintele -osif "rifa spune că un om poate să &nceapă lucrarea de propovăduire, lucrarea de credinvia%a de credin%ă cu cuvintele pe care le $ice +ndrei atunci cnd &l 'ăseşte pe fratele său, Petru versetul 4J din primul capitol de la -oan;Hnul dintre cei doi care au$iseră de la -oan şi veniseră după -isus era +ndrei, fratele lui Simo

Petru +cesta a 'ăsit &nti pe Simon, fratele său şi ia $is; +m 'ăsit pe .esia, care se tlcuieş0ristos> i părintele -osif spune că de la aceste cuvinte tre#uie să plece totul Cnd 6ai 'ăsit .esia cu adevărat, toate se luminea$ă &n via%a ta=

După aceea vede%i, la fel, mărturia lui ilip; H+m aflat pe +cela>

Deci, cnd vrem să vor#im oamenilor despre Dumne$eu nu mer'e să le faci morală, să &i critici, săloveşti &n dreapta şi &n stn'a 5 că nu e Ortodoxie= Ortodox &nseamnă să mer'i şi să spui; eu 6aaflat pe +cela şi vreau să %i6 dăruiesc şi %ie=

ino şi ve$i=+%i au$it cntarea L@N;

DBu, care ai alat lumina ericitei căiJ >boară-n valurile lumii, scapă-ţi raţii tăiE#

Dacă nu $#ori, &nseamnă că nu ai aflat pe 0ristos, nu 6ai aflat cu adevărat pe .esia= Dacă !l %numai aici, &n Giserică şi te mul%umeşti cu l şi $ici; Doamne, mul%umesc că eşti &n inima memul%umesc că eşti &n familia mea@ bla nu este 0ristosul ortodox, nu este Dumne$eul nostadevărat= De aceea, dreapta slăvire &nseamnă şi drept, corect, dar şi să !l slăveşti pe Dumne$eu i

slăveşti prin via%a ta, prin trupul tău, prin vor#ele tale, prin purtarea ta, prin modul de via%ă miAlocul societă%ii &n care trăieşti

Poate că nici asta nu este &ntmplător +tunci cnd vor#im despre Ortodoxie, Părin%ii Gisericii spcă a triumfat Ortodoxia atunci cnd icoanele au fost lămurite, &n anul E8E şi nu vreau să vă repistoria pe care vam spuso anul trecut despre cinstirea Sfintelor icoane, ci vreau să vedem că icoanu &nseamnă altceva dect Hc*ip> Sinonim cu icoana e c*ip Cuvntul Hc*ip> e sinonim cu cuvnHicoană>0aide%i să vedem foarte limpede cum se arată &n icoană practic &nvă%ătura aceasta despre care avor#it la &nceput 5 aflarea lui 0ristos

ilip !l roa'ă pe .ntuitorul (-oan, 74, 8); Filip I-a zis: oa#ne& a"ată nouă pe 7atăl şi ne esde a=uns +dică, după atta vreme de propovăduire, după ce vede minuni, aude despre "atăl Domnul -isus vor#ind, ilip vine şi spune; +ratăni6 pe "atăl= Dacă !l vedem pe "atăl nu ne mtre#uie nici un ar'ument, nici o altă dovadă, ne este destul= i .ntuitorul oarecum &ntristat; Iisi-a zis: e atta v"e#e sunt cu voi şi nu $-ai cunoscut& Filipe/ 5 (H2u .ai cunoscut> $iceHCel ce .a vă$ut pe .ine 6a vă$ut pe "atăl Cum $ici tu; +ratăni6 pe "atăl= 2u cre$i tu că sunt &ntru "atăl şi "atăl este &ntru .ine/ Cuvintele pe care vi le spun nu le vor#esc de la .ine, "atăl, Care rămne &ntru .ine, face lucrările 6ui Crede%i .ie că u sunt &ntru "atăl şi "atăl &nt

.ine -ar de nu, crede%i.ă pentru lucrările acestea>



Cnd vor#im despre icoană, &n primul rnd vor#im despre 0ristos, Care #inevoieşte să Se facă c*sau icoană a "atălui ede%i ilipeni cap M, &ncepnd cu versetul 9, Sfntul Pavel lămureşpro#lema aceasta a lui 0ristos care, c*ipul lui Dumne$eu fiind, a #inevoit să ia trupul acesomenesc Deci Dumne$eu e nevă$ut 5 clar, nimeni nu !l poate vedea pe Dumne$eu, Hpe Dumne$nimeni nu 6a vă$ut vreodată> 5 $ice van'*elia

vreii aveau dorin%a aceasta totuşi de aşi ima'ina ceva, de aceea apare vi%elul de aur, de ace&ncearcă să şi6 ima'ine$e pe Dumne$eu şi nu6 văd nicicum i primesc porunca de la Dumne$eHCeea ce nai vă$ut să nu faci=> Deşi Dumne$eu le dă poruncă Hsă nu face%i c*ip cioplit>, pe de alparte le spune Hsă face%i nişte &n'eri pe capacul c*ivotului> 5 astea nu erau c*ipuri cioplite/ Dar n$ice că ăla este Dume$eu, nici vor#ă= Dar, după ce 0ristos ia c*ip, adică ia trupul acesta omenesc &ncepe să Se arate oamenilor, noi aceasta $u'răvim, nu pe Dumne$eu Cel nevă$ut i aici prac0ristos vrea să ne lămurească; +tunci cnd 6ai primit pe 0ristos, cnd 6ai aflat pe .esia &n%eletoată Sfnta "reime, &n%ele'i că "atăl este &n 0ristos şi cnd te ui%i la 0ristos nu !l ve$i doar p0ristos i$olat, sin'ur, ci !l ve$i pe "atăl &mpreună cu Du*ul Sfnt, ve$i toată Sfnta "reime +i&n%ele'i care este cinstirea cu adevărat a lui Dumne$eu tiu că este foarte 'reu lucrul acesta

aceasta a fost o pro#lemă pe care Părin%ii Gisericii au lămurito &n ani de $ile

E"a înt"-un sat un o# nec"edincios ca"e tot "dea de so9ia şi de copiii lui ca"e #e"geau %ise"ică& şi se "ugau& şi c"edeau în o#nul Iisus >"istos. i o#ul ăsta zicea: K$ăi& nu se poatdacă cia" eBistă u#nezeu nu se poate ca El& ca"e a c"eat unive"sul& să <e )acă #ic& să <e )aco#& să <e lase at=oco"it de ceilal9i I#posiil. *e u#nezeu a" putea să )acă aşa ceva/K

i o#ul tot "znd& aşa& de so9ia şi de copiii lui& înt"-o zi& înt"-o ia"nă ge"oasă& vede pe deasupcasei un stol de gşte. i cu# e"a ia"nă g"ea& gştele dint"-o dată încep să cadă& nu #ai pot s

dea din a"ipi& unele se ăteau de gea#u"ile lui& altele cădeau pe acolo.i atunci a zis: K$ăi& ce să )ac cu gştele astea ca să le salvez/ Astea nu #ai pot a=unge în 9ă"icalde& a venit ia"na #ai "epede şi dacă n-au )ost în sta"e să se g"ăească L >ai că le ag în şu"la #ine şi acolo le păzesc& le p"ote=ez de ia"nă şi le dau d"u#ul la gştele astea sălatice p"i#ăva"ăK.

a"& o"ict a înce"cat el& s-a dus p"in spate& gştele tot pe lngă& le-a ce#at cu #nca"e din )aC n-au în9eles nicicu#.

i atunci a zis: K$ă duc în cote9 şi iau o gscă de-a #ea.

i o ia şi o a"uncă înt"e ele. i gsca aceea do#estică zoa"ă căt"e şu"ă şi toate gştele sălatidupă ea.

i atunci o#ul zice: KAşa& v-a t"euit una de-a voast"ă să vină ca să în9elege9i pe unde t"euie #e"ge9i. 'e #ine n-a9i ştiut să #ă asculta9i.

i atunci& cnd a p"onun9at cuvintele acestea& şi-a dat sea#a ct adevă" îi spuneau so9ia şi cop

lui. *ă o"icu# <-a st"ăduit u#nezeu să <e cooa"e la noi& să ne a"ate în )el şi cip învă9ătu



p"in p"oo"oci& p"in s)in9i& noi n-a# p"iceput. e aceea a )ost necesa" ca >"istos să <e )acă !nde-al nost"u& în cipul nost"u& ca să ne în9eleagă toate pati#ile& toate cuvintele& toate stă"ile& toaolile. i în )elul acesta El să ne #ntuiască& El să ne scape.

De aceea, cnd vor#im de icoana lui 0ristos nu vor#im doar de icoana pe care o sărutăm şi la cane &nc*inăm 5 şi aceasta este icoana lui 0ristos Dar icoanele sunt puse &naintea oc*ilor noştri ştpentru ce/ Pentru a ne fi modele Pentru a privi la 0ristos şi la sfin%i, şi a vedea unde tre#uie

aAun'em ita%ivă ce spune Sfntul +postol Pavel 1alatenilor, cap 4, v 7; & copiii #ei& pentca"e su)ă" ia" du"e"ile naşte"ii pnă ce >"istos va lua cip în voi.

0ristos tre#uie să Se facă icoană &n noi= Cum se face asta/ Păi cnd 0ristos intră 5 nu mai tre#unimeni să te &mpin'ă de la spate Cnd omul primeşte pe 0ristos tre#uie să se vadă o diferen%ă &ntomul cu 0ristos şi omul fără 0ristos i &n &m#răcăminte şi &n purtare şi &n vor#ire, &n toate Dacă nse vede o diferen%ă &nseamnă că nu e 0ristos acolo=

Jicea <)antul <i#eon (oul 7eolog: (u vă a#ăgi9i (u to9i cei ca"e s-au otezat Dl poa"tă puul <)nt 'ent"u că nu se poate să Dl ai pe uul <)nt în #od inconştient: Eu Dl a# p

uul <)nt& da" nu se înt#plă ni#ic cu #ine& nu t"ans)o"#ă ni#ic în via9a #ea& nu î#i dă nio pute"e acă nu se sci#ă ni#ic în via9a ta însea#nă că nu Dl ai pe uul <)nt +sta e foaclar şi foarte important lucrul acesta Cnd privim la 0ristos care Se face c*ip al nostru tre#uie săprivim ca şi Cel care Se smereşte pnă la ultimul 'rad sau la cel mai &nalt 'rad al smereniei davre%i l este model al nostru &n care să ne smerim=

ă dau o altă &ntmplare care, cel pu%in pe mine ma făcut să &n%ele' şi mai #ine ce &nseamnă icoanlui 0ristos &n noi

+a un #agazin de ani#ale se duce un copilaş. Avea doa" 5 lei în uzuna" şi înt"eă: K*t sucă9eii/.

K'ăi uite& sunt de la 188 lei în susK.

K%ine& da" aş v"ea să îi văd pe to9iK.

K*9i ani ai/ 'ăi a# 5 lei& da" totuşi v"eau să îi văd

i vine vnzăto"ul şi îi a"ată to9i că9eii de acolo& şi înt"e to9i ceilal9i copilul vede un că9el şciop

zice: K!ite& #ie #i-a" plăcea acesta

i vnzăto"ul spune: KA& păi pe acesta 9i-l dau g"atisK.

K(u& nu& nu& de ce să #i-l dai g"atis/ i el #e"ită ca şi ceilal9i& acelaşi p"e9. !ite& î9i dau 5 lacu# şi în )ieca"e lună o să vin să î9i dau 5 lei pnă cnd a=ung la su#a "espectivăK.

K(u& 9i-l dau g"atis& da" t"euie să te gndeşti )oa"te ine. *ă9elul ăsta nu o să u#le niciodacu# t"euie& întotdeauna va şciopăta& a"e picio"ul ăsta "uptK.



i atunci copilul îşi "idică pantalonul şi spune: Ko#nule& că9elul acesta a"e nevoie de cineca"e să îl în9eleagă i îi a"ătă vnzăto"ului că el avea picio"ul a#putat şi pu"ta p"oteză. spune: K*ă9elul ăsta a"e nevoie de cineva ca"e să îl în9eleagă& să nu îl at=oco"ească atunci cnu#lă şciop& să nu "dă de el& ci di#pot"ivă& să se poată coo"î la nivelul lui şi să aiă g"i=ă ctoată d"agostea de elK.

Ei& c"ed că >"istos asta a )ăcut pent"u noi. %olile noast"e le-a pu"tat& neputin9ele noast"e le-a lu

asup"a +ui pent"u ca să ne în9eleagă pnă în st"ă)undul ini#ii noast"e& pent"u ca să ia cip înoi. i asta şti%i ce &nseamnă/ !nseamnă ca şi noi să privim spre ceilal%i, tot &n acelaşi fel şi &n acelamod "todoB - asta însea#nă la u"#a u"#ei: să po9i să p"iveşti pe cel de lngă tine aşa cu>"istos te p"iveşte pe tine. <ă te ui9i la el şi să nu-i =udeci toate de)ectele& să nu-i =udeci toaşciopătă"ile C pent"u că to9i ave# *ă >"istos <e uită cu d"agoste şi ia olile noast"e şi păcatenoast"e asup"a +ui toc#ai ca să ne vindece de ele.

0aide%i să privim cu adevărat Ortodoxia &n esen%a ei, &n adevărul şi &n dra'ostea ei &mpreuna2iciodată numai adevăr, niciodată numai dra'oste, ci &ntotdeauna ec*ili#rul acesta i, dacă vrpoate că ortodox &nseamnă ce spunea .ntuitorul despre 2atanael; H-ată cu adevărat om &n care

este vicleşu'>=

Părintele +ichi#or 2oria 'Iaşi(3 %uv$nt la Duminica Ortodoxiei '==(

<!n numele "atălui şi al iului şi al Sfntului Du* +min

-u#i%i credincioşi, &n fiecare primă duminică din Postul mare pră$nuim un fapt istoric; &ncununar#iruin%ei adevărului asupra minciunii, a #iruin%ei dreptei credin%e, a dreptei &n%ele'eri, asuprătăcirilor care loveau &n &nsăşi dreapta credin%ă +cest fapt istoric se referă la $iua de 77 martie 84cnd &mpărăteasa, &mpreună cu preo%ii dreptslăvitori, &n procesiune cu icoanele dreptslăvitoar&ncununau prin aceasta o luptă triumfătoare dusă pe parcursul multor ani ra vor#a de lupta celcinstitori ai icoanelor asupra celor care nu le cinsteau, #a c*iar considerau că aduc sluA#ă l



Dumne$eu defăimnd icoanele, pe care le considerau idoli O luptă care &ncepuse cu mul%i ani urmă, lupta care părea a veni dintro rvnă pentru credin%ă, dar iată că nu era altceva dect o nourătăcire, aşa cum rvna aparentă a lui +rie pentru credin%ă era o rătăcire şi o &ntoarcere de la dreap&n%ele'ere Bătăcirea de acum fructifica sămn%a lui +rie pentru că nu &n%ele'ea că temeiul cinstiicoanei este &n cuvntul van'*elistului care spune că Dumne$eu Cuvntul trup Sa făcut i aceseste temeiul cinstirii drepte a icoanelor, că Dumne$euCuvntul a luat trup i atunci, +cest trup care lam vă$ut, Dumne$eu pe Care 6am vă$ut şi Care Sa sălăşluit &ntru noi, este Cel pe Care

slăvim &n Sfintele icoanePe .aica Domnului pe care am vă$uto, pe care am cunoscuto, o &nc*ipuim &n icoane şi o cinstimPe sfin%ii care au trăit pe pămnt &i cinstim, pentru că ei şiau sfin%it trupurile lor din plinătatDu*ului şi au devenit purtători de Du* şi moaştele lor săvrşesc minuni şi icoanele &n care$u'răvim devin făcătoare de minuni, precum sunt şi icoanele .ntuitorului şi ale .aicii Domnulu

-ată, această ne&n%ele'ere a fost piatră de poticnire mul%i ani &n secolele E8 şi piatră de poticnire &n $ilele noastre protestan%ilor, care rătăcesc &n multe de la dreapta credin%ă, dar mai ales &n aceaspentru că nu &n%ele' ct de important este ca dreapta &n%ele'ere să fie cuprin$ătoare &ntru toate şi

cinstirea icoanelor

<punea un teolog că icoanele sunt )e"est"e căt"e ce" şi sunt %ilia celui neînvă9at& celui ce npoate citi& celui ce nu ştie că"9i. +stă$i mul%i ştim a citi, dar fiecare dintre noi, cnd ne aşe$ăm col%uri de ru'ăciuni şi privim spre icoană, avem &n%ele'erea că privim spre Cel dra' inimii noastrspre Cel către Care rvneşte adncul de taină al inimii noastre, spre .ntuitorul 0ristos +tuncnd sărutăm o foto'rafie a unui copil dra', a so%iei sau a so%ului, nici o clipă nu ne &nc*ipuim praceasta că iu#im *rtia, ci că iu#im pe cel ce este &nfă%işat pe acea *rtie -ată, &n icoană noi cinstişi iu#im pe 0ristos, Cel ce Sa făcut trup pentru ca să sfin%ească trupurile noastre

+ceastă #iruin%ă, slăvită cu cinste &n Duminica Ortodoxiei, nu sa limitat la cinstirea Sfintelicoane, la pră$nuirea acestei #iruin%e, ci la tot ce &nsemna dreapta credin%ă asupra credin%ei poticniasupra credin%ei mincinoase, asupra credin%ei ne&n%ele'ătoare i de aceea, &n această Duminică, #isericile ortodoxe era rnduiala să se citească un sinodicon prin care să se anatemi$e$e tpricinuitorii de ere$ii, de la +rie pnă la to%i ceilal%i cunoscu%i, arătnd prin aceasta ca #iruin%ă dDuminica Ortodoxiei &nsemna, &n acelaşi timp, o exorci$are de orice &n%ele'ere strm#ă a lDumne$eu şi a credin%ei i su#linia importan%a dreptei credin%e &n tot &nceputul nostru, &n toată vianoastră

2u &ntmplător prima duminică este Duminica Ortodoxiei, pentru că &n tot ceea ce &ntemeietre#uie să ne &ntemeiem pe dreapta &n%ele'ere, pe dreapta credin%ă, pentru că altfel se spurcă tot şi ştir#eşte toată rvna cea #ună, dacă un pic, o fărmă din dreapta credin%ă este rătăcită, după cu&ntro 'ăleată de apă pe care o aduc celui &nsetat, un 'ram de #ăle'ar dacă am scăpat, acea apă curanui mai este #ună pentru aşi potoli setea, ci apa &ntrea'ă sa spurcat De aceea, Sfin%ii Părin%i ve'*eat la pă$irea dreptei credin%e şi &n această Duminică din anul 843 a Gisericii nedespăr%ite ei slăvit această #iruin%ă a adevărului, &nvă%ndune şi pe noi importan%a dreptei credin%e

Pentru că 5 spunea Sfntul +postol -acov; credin%a fără fapte moartă este, credin%a tre#uie să

adeverească din faptele noastre, din trăirea noastră, din sc*im#area omului lăuntric, dar,



asemenea şi faptele fără credin%ă moarte sunt, atunci cnd le facem din slavă deşartă, atunci cndfacem fără nădeAdea &nvierii, fără &n%ele'erea că 0ristos !nsuşi lucrea$ă &n noi şi că acele fapte sunt doar lucrarea noastră, ci &mpreună lucrare a noastră cu Dumne$eu

Pră$nuirea Duminicii Ortodoxiei, a #iruin%ei adevărului asupra minciunii, ne c*eamă să trăim acest du* al dreptei credin%e, să &n%ele'em că orice strm#are a credin%ei va proiecta o rătăcire trăirea noastră de $i cu $i nemntuitoare şi că este foarte important, nu numai pentru preo%i,

numai pentru teolo'i, ci pentru to%i cei ce suntem &n Giserica dreptslăvitoare, să &n%ele'em puterdreptei credin%e şi să o mărturisim Cnd spunem Cre$ul &n #iserică să &n%ele'em că acolo estemică do'matică pe care o &mpărtăşim cu to%ii cre$nd &n "atăl şi &n iul şi &n Du*ul Sfnt, "reimCea nedespăr%ită, cre$nd &n Giserica apostolică, cre$nd &n &nvierea cea de o#şte şi aşteptndaşteptnd &nvierea mor%ilor şi via%a veacului ce va să fie, aşteptndo nu pasiv, nu resemnat, nu panică &ntro eventuală apocalipsă vestită pe canalele televi$iunii, ci aşteptndo cu nădeAde, &n%ele'ere şi mai ales, cu &mpreună lucrare cu voia lui Dumne$eu, pe care o spunem &n ru'ăciunacăse voia "a, pnă cnd va fi acel sfrşit, al meu sau al lumii, &mpreună căutnd să &mplinecuvntul lui Dumne$eu şi să sluAesc lui Dumne$eu pe pămnt

Cu aceste 'nduri să pră$nuim Duminica Ortodoxiei, cu aceste 'nduri să lepădăm de la noi orirătăcire şi mai ales, să ne aplecăm cu dra'oste asupra Sfintelor icoane şi să &n%ele'em şi aceasta iată, &n Giserica Ortodoxă păstrăm reperele primite la acest al şaptelea Sinod cumenic, &n care spus normele cinstirii Sfintelor icoane şi să &n%ele'em că nu orice #asorelief care6 &nfă%işea$ă .ntuitorul sau pe .aica Domnului poate fi la loc de cinste &n casele noastre, nu orice ta#loreli'ios, ci numai acele icoane $u'răvite &n adevăratul du* al icono'rafiei #i$antine Pentru că, acum &n cuvnt nu acceptăm nici o ere$ie şi ştim că asta ar afecta dreapta credin%ă, aşa nici &n ima'inu putem accepta ere$ie, nu putem accepta repre$entări eretice De aceea acest Sfnt Sinod, şaptelea, a sta#ilit ca normativ să nu se mai $u'răvească .ntuitorul &n c*ip de miel sau Du*

Sfnt &n c*ip de porum#el, &n afară de icoana Sfntului Gote$ şi alte asemenea repere, pe care e #isă le cunoaştem şi să cinstim &n casele noastre icoanele dreptslăvitoare, icoanele $u'răvite duadevăr, icoanele #i$antine, care nu deformea$ă &n%ele'erea dreptei credin%e, ci ne duc la o adncirla o &ntlnire cu 0ristos, Cel ce adnc este ascuns &n inima noastră şi ne c*eamă să6 descoperiprin dreapta credin%ă şi prin fapte #une L@N>



Pr0 4asile )ordon - Predică la Duminica I-a din Post 'a Ortodoxiei( - Ortodoxie înseamnănormalitate

i ia $is 2atanael; HDin 2a$aret poate fi ceva #un/ ilip ia $is; ino şi ve$i=> (-oan, 7, 49)

-u#i%i credincioşi, cuvintele pe care lea%i au$it fac parte din van'*elia ce sa citit astă$i la Sfn6itur'*ie, consacrată Duminicii Ortodoxiei şi le vom pune &n le'ătură cu tema predicii noastrle'ătură ce se va o#serva mai ales către sfrşit Dorim, cu aAutorul Domnului, să vă reamintituturor că Ortodoxia &nseamnă normalitate

!n anul 73 mona*ul Bafael 2oica, fiul re'retatului filosof romn Constantin 2oica (7J78E)%inut o conferin%ă la Casa Studen%ilor din Gucureşti cu prileAul căreia a mărturisit &mpreAurăriconvertirii sale la Ortodoxie, mărturisire care a impresionat &ntrea'a asisten%ă 6a un moment daspus următoarele; H+m &n%eles Ortodoxia ca fiind nimic altceva dect firea omului Omul prin fieste ortodox; c*ine$, li#ian, ne'ru din +frica, piele roşie, orice ar fi el, prin firea lui este ortodoOrtodoxia este sin'ura realitate a omului a este &n firea lui> (Pr u'en Dră'oi, pr 2inel Ru'uCelălalt 2oica, dit H+nastasia>, 74, p4:)

Plecnd de la această mărturisire, vom &ncerca &n cele ce urmea$ă să arătăm că Ortodoxia, caetimolo'ic &nseamnă Hdreapta credin%ă>, este vie%uire creştină autentică, normală +ceastă afirmanu tre#uie percepută &n c*ip unilateral, &n sensul că cei de confesiune catolică, protestantă etc arHanormali>, excluşi de la mntuire



2u este &n%elept ca cel ce trăieşte &n snul Ortodoxiei să repete 'reşeala iudeilor ri'orişti, care vremea propovăduirii .ntuitorului cnd priveau cu dispre% pe samarineni, cananei, 'adareni esau &n 'eneral, pe alte popoare dect Hcel ales>, &ntruct nimeni nu tre#uie să pună limite iu#iatotcuprin$ătoare a lui Dumne$eu, care Hvoieşte ca tot omul să se mntuiască şi la cunoştinadevărului să vină> (- "im M, 4)

+firmăm, totuşi, că Ortodoxia este credin%a normală, &n sensul că propovăduieşte &nvă%ătura cura

primită de la .ntuitorul -isus 0ristos, păstrată &n Giserica &ntemeiată de l, transmisă prin Sfin+postoli şi ucenicii lor, formulată şi te$auri$ată apoi de Sfin%ii Părin%i ai celor şapte sinoadecumenice

Ortodoxia este, astfel, 'arant al nea#aterii de la ceea ce a fost firesc şi normal de la &nceput această p"ivin9ă episcopul s"& distins că"tu"a"& (icolae 0eli#i"ovici @1228-15,&...& spun*"edin9a o"todoBă este toată din ce" şi toată este ce"ul. *elelalte c"edin9e sunt #ai #ult sau #pu9in un a#estec al ce"ului şi al pă#ntului& un a#estec al s)in9eniei şi al păcatului. *ndînt"eaga c"eştinătate a )ost ceea ce este acu# "todoBia& da" pe u"#ă& ucată cu ucată& s-a "upşi s-a sepa"at con)o"# cu păcatul şi cu )ilozo)ia păcătoasă. Ia" cauza acestei "uptu"i şi scis#

este aceea că oa#enii au a#estecat ce"ul cu pă#ntul& au a"uncat p"a)ul pă#ntesc st"ăluci"ea divină& căci această st"ăluci"e divină le-a )ost p"ea ta"e... @<u)lete înviate& vol. IR& 1, .

-u#i%i credincioşi, Duminica Ortodoxiei, prima din Postul mare, ne aminteşte &n fiecare an de acedar nepre%uit de care ne #ucurăm to%i cei care vie%uim &n această credin%ă firească, autenticnormală Pentru această #ucurie, mul%umind lui Dumne$eu, tre#uie să fim recunoscători &n acelatimp tuturor #ăr#a%ilor drept credincioşi, alături de o mul%ime de femei cucernice, care &n decursistoriei au luptat uneori cu pre%ul vie%ii pentru afirmarea Sfintei Ortodoxii

O dată cu #iruin%a 'enerală a dreptei credin%e asupra pu$deriei de ere$ii şi secte, DuminiOrtodoxiei marc*ea$ă propriu $is un eveniment concret din istoria Gisericii niversale; reaşe$ar&n drepturile cuvenite a cultului Sfintelor -coane, prin *otărre sinodală, &n $iua de 77 martie 843Pnă la această dată, &nsă, istoria a consemnat mai #ine de un secol de frămntări, drept credincioavnd de &nfruntat pri'oniri crunte din partea celor care considerau sfintele icoane idoli, c*ipucioplite, ne&n%ele'nd că &nc*inarea nu se face, de fapt, materiei, culorilor etc, ci se aduce cinstipersoanelor sfinte repre$entate pe ele -ar temeiul fundamental al cinstirii icoanelor este &nsă&ntruparea .ntuitorului (H-ar Cuvntul "rup Sa făcut>, -oan -, 74); iul lui Dumne$eu lund c*omenesc, fiind, astfel, vă$ut de oameni, poate fi repre$entat &n ima'ini De asemenea, toa

persoanele sfinte recunoscute ca atare

i #ine, acest fapt na fost &n%eles de cei o#işnui%i a tlcui Scriptura după literă şi nu după duneştiind că Hlitera ucide, iar du*ul face viu> (-- Cor, ---, 9) Pri'onirile veneau uneori c*iar dpartea unor crmuitori, cum sa &ntmplat &n ca$ul &mpăratului 6eon al ---lea -saurul şi al fiului săConstantin Copronim, &n secolul al ---lea a%ă de rătăcirea lor a luat atitudine, &ntre al%ii, Sfnt-oan Damasc*in (g E:J), prin cuvntul rostit şi scris +părători şi ocrotitori ai sfintelor icoane afost mai apoi &mpărăteasa -rina şi patriar*ul "arasie, care au convocat cel deal --lea sinoecumenic (E8E) care &n această privin%ă a *otărt; H"oate Aucăriile copilăreşti şi 'lumele ne#uneş

scrierile mincinoase şi cele care sau alcătuit &mpotriva cinstitelor icoane, tre#uie să se pred



episcopului Constantinopolului, spre a fi date la o parte, alături de celelalte căr%i eretice> (Canon)

Pri'onirile nau &ncetat, &nsă, o dată cu această *otărre 2ecinstitorii de icoane erau uneori deose#de cru$i cu drept credincioşii .ultora dintre aceştia li se tăia capul c*iar pe icoana la a cărei cinstnu voiau să renun%e, sn'ele martirilor cur'nd, astfel, peste c*ipul sfnt repre$entat pe ea

Pe de altă parte, nu sa &ntrerupt nici şirul apărătorilor dreptei credin%e, culminnd cu actul semnat77 martie 843, de vrednica de pomenire "eodora &mpărăteasa &mpreună cu patriar*ul .etodie, duminica numită de atunci &ncoace a Ortodoxiei

+m făcut acest mic excurs istoric din recunoştin%ă fa%ă de cei care au apărat cinstirea sfintelor icoacare &mpodo#esc, astfel, pnă astă$i sfintele #iserici şi casele credincioşilor, totodată ca să &n%ele'ede unde vine denumirea acestei duminici

Besta#ilirea cultului sfintelor icoane este doar unul din exemplele ce se pot da &n le'ătură crevenirea şi trăirea &n normalitate Ortodoxia, minunată &n con%inut şi formă de manifestare, nu

doreşte a fi ceva spectaculos, cu toate că este receptată aşa de tot mai mul%i eterodocşi, mai aldintre occidentali +ceştia, atunci cnd &i descoperă te$aurul patristic, cnd participă la sluA#ereli'ioase, cnd privesc pictura #isericilor etc, exclamă emo%iona%i H.inunat= .a'nific= antasticspre nedumerirea ortodocşilor pre$en%i pentru care atmosfera vie%ii ortodoxe &nseamnă ceva naturfiresc

Căci ce este Ortodoxia &n fond, dect vie%uirea creştină firească, potrivit cu vrsta, &n%ele'erervna, tre#uin%a fiecăruia/ Sau, după cum foarte plastic se exprimă părintele ne Granişte; HGote$pruncilor &n apa sfin%ită din cristelni%ă, cununiile puse pe capul mirilor &n #iserică, &n'enunc*er

cucernică su# epitra*ilul du*ovnicului pentru spovedanie, sau &n fa%a icoanelor pentru ru'Hpaştele> primit cu frică şi cutremur la marea săr#ătoare a !nvierii, a'*easma sfin%ită la Go#otea$'riAa pentru &mplinirea soroacelor tradi%ionale de pomenire a mor%ilor 6ua%i creştinului ortodox acestea şi ia%i luat totul=>

ste adevărat că pentru cineva care nu cunoaşte din interior aceste trăiri litur'ice, ele pot să palucruri ieşite din comun +ceastă impresie o au &ndeose#i aspiran%ii la Gote$ul ortodox, cum s&ntmplat de pildă cu solii trimişi de Rarul ladimir al Busiei &n anul 88 la Gi$an%, spre a vedea fa%a locului via%a Gisericii Ortodoxe După ce au asistat la sluA#ele săvrşite &n #iserica Sfnta Sofla &ntoarcere iau spus Rarului că au vă$ut HBaiul pe pămnt> şi că &n #isericile #i$antine H&n'e

cntă &mpreună cu oamenii> rmarea se cunoaşte; %arul sa &ncreştinat şi o dată cu el, curtimperială şi mare parte a poporului

Precum se cunoaşte, trăirea ortodoxă se exprimă &ndeose#i prin cult, fie pu#lic, fie particulaSluA#ele ortodoxe, săvrşite &n am#ian%a caldă a #isericilor, &nfă%işea$ă &n modul cel mai plăcutconvin'ător &nvă%ătura creştină, su# forma imnelor cntate şi a citirilor diverse ce se fac

HCultul ortodox este &ntradevăr ceva unic &n &ntrea'a creştinătate>, afirmă cu Auste%e teolo'ul Ser'Gul'aov (78E7744) i tot el spune mai departe; Hl uneşte culmile inspira%iei creştine cu c

mai frumoasă moştenire antică primită din Gi$an% i$iunea frumuse%ii spirituale se uneşte cu cea



frumuse%ii lumii ste cerul pe pămnt, manifestarea lumii spiritualeQ este arta ideală, care prin &nsăşi ne dă sentimentul dulce%ii Gisericii=> (Ortodoxia)

-u#i%i ascultători, ferici%i că noi romnii suntem fii Sfintei Ortodoxii, avem datoria so apărăm toată fiin%a noastră, &n ca$ de nevoie c*iar cu pre%ul vie%ii "re#uie să o#servăm, &nsă, un lucrcredin%a cea dreaptă nu mai este pri'onită acum frontal, ca &n Giserica primară, ci prin miAloaocolite, su#tile, dia#olice, mult mai viclene şi rafinate, promovate &ndeose#i prin intermediul ma

medieiPărintele american, convertit la Ortodoxie, Serafim Bose (73478M) &ntro carte a sa, intitulaHOrt*odox] and t*e Beli'ion of t*e uture> (HOrtodoxia şi reli'ia viitorului>), pre$intă, spexemplu, cteva din principalele confruntări pe care le are ortodoxia astă$i cu aşa numitefenomene paranormale, cu mişcările H*arismatice> etc, ceşi fac şi tot mai mult sim%ită pre$en%a &n societatea romnească

Salvarea va veni, &nsă, numai prin &ntoarcerea la credin%a firească, normală, autentică, sădită dint&nceput &n sufletele noastre, de către iditorul a toate Celor care se &ndoiesc de aceasta la punem fa%ă un fra'ment din van'*elia ce sa citit astă$i la Sfnta 6itur'*ie &n această primă duminică

Postului mare; Hi a $is 2atanael; din 2a$aret poate fi ceva #un/ ilip ia răspuns; vino şi ve$(-oan 7, 49), cuvinte care pentru sceptici pot fi adaptate astfel; la &ntre#area; HPoate fi Ortodoxia ccare să mntuiască lumea/>, iar răspunsul dat de to%i cei care cunosc &ntradevăr realitatea vane&ndoielnic Hino şi ve$i=> +min

Pr0 Dr0 Octavian Po - Predică la Duminica Ortodoxiei 'Duminica înt$i din Post(



2e 'ăsim astă$i la sfrşitul primei săptămni a Postului mare, &n Duminica Ortodoxiei sau a drepcredin%e !n această Duminică, Giserica noastră face amintirea acelei $ile &n care, cu aproape 7Mde ani &n urmă, Ortodoxia a #iruit credin%a cea rătăcită a acelora care erau &mpotriva cinstiSfintelor -coane şi care $iceau că cinstirea şi &nc*inarea la sfintele icoane ar fi o &nc*inare la idoli,&nc*inare pă'nească şi că icoanele, din această pricină, tre#uie scoase din #isericile creştine $adar le spuneau creştinii ortodocşi acestor rătăci%i că cinstind sfintele icoane, nu cinstesc nilemnul, nici culoarea, ci pe sfntul care este &n icoană, căci lupta aceasta a devenit tot mai apri'!ncepnd din anul EM:, &n timpul &mpăratului #i$antin 6eon -saurul, lupta a %inut peste o sută de anpnă &n $ilele &mpărătesei #i$antine "eodora şi ale fiului ei, .i*ail al ---lea, pnă &n anul 84M

$ilele lor sa introdus din nou cinstirea Sfintelor -coane, iar &n sinodul %inut la Constantinopol, tot acel an, su# patriar*ul .etodie, sa *otărt pentru totdeauna, ca amintirea acestei #iruin%e a dreptcredin%e &mpotriva celei rătăcite, să fie ser#ată &n fiecare an, la Duminica &ntia a marelui post -ade ce sfnta noastră Giserică ser#ea$ă de aproape 7MJJ de ani, ne&ntrerupt, amintirea acest#iruin%e şi de ce Duminica de astă$i este numită Duminica Ortodoxiei +cest lucru ne arată clar &nsemnătate au sfintele icoane pentru via%a noastră reli'ioasă, pentru via%a noastră de creştini

!nainte de a &ncepe pictorii #isericeşti să &mpodo#ească locaşurile sfinte cu icoane luate din SfnScriptură şi din via%a Gisericii sau a sfin%ilor, icoane lucrate &n culori, c*iar şi &nainte de a fi &năl%a#isericile creştine, &ncă pe vremea cnd Sfin%ii +postoli petreceau pe pămnt, Dumne$eu &nsuşi



prea mărit o icoană, care este cea mai simplă si mai nemeşteşu'ită din cte ne putem noi &nc*ipCitind &nsă din aptele +postolilor ne putem da seama că ; HCredincioşii scoteau pe cei #olnavi uli%e şii puneau pe paturi şi pe tăr'i, ca, venind Petru, măcar um#ra lui să um#rească pe vreundintre ei i se aduna şi mul%imea din cetă%ile dimpreAurul -erusalimului, aducnd #olnavi şi #ntude du*uri necurate şi to%i se vindecau> (aptele +p , 7:79) i um#ra lui Petru a că$ut ppaturile şi pe tăr'ile #olnavilor şi atunci durerile şi du*urile necurate au &ncetat -ată ce putere avc*iar la lea'ănul creştinismului o um#ră, această icoană a c*ipului omenesc, nefăcută de mnă

om Prin aceasta, Dumne$eu &nsuşi a introdus icoanele &n 6e'ea nouă, &n Giserica &ntemeiată de iSău pe pămnt

i astă$i vedem catapeteasma #isericilor plină de icoane sfinte de sus şi pnă Aos, vedem şi pere#isericilor &mpodo#i%i cu c*ipurile sfin%ilor Care este rostul lor/ 2oi ştim, că din diferitele semncare ne aduc aminte de cei ce sunt departe de noi, sau neau părăsit cu totul, plecnd &n lumea ddincolo, nimic nu ne emo%ionea$ă cu atta putere inima noastră ca foto'rafia lor Orfanul care şipierdut părin%ii, mama careşi Aeleşte copilul iu#it, sau so%ul, privesc la foto'rafiile celor deceda%isimt &n mod tainic că acei care leau fost dra'i, parcă sunt iarăşi aproape de ei, simt o adevăramn'iere privind la c*ipul lor dra' !n felul acesta ar tre#ui să fie şi cu icoanele #isericeşti Pr

ele, Giserica vrea să ne aducă aminte de sfin%i, vrea ca noi privind la &ntmplările din via%a l&nc*ipuite pe icoane, să ne aducă aminte de virtu%ile lor, de sfin%enia vie%ii lor fa%ă de credin%ă şi sădăm, pentru toate acestea, laudă şi cinste, fiindcă prin această laudă şi cinste, !l prea mărim pe !nsuDumne$eu care este minunat &ntru Sfin%ii Săi

Dacă ne sunt scumpe foto'rafiile părin%ilor şi ale prietenilor noştri, cu att mai scumpe tre#uie să fie icoanele sfinte şi cine ştie privi o icoană sfntă cu oc*iul credin%ei, acela simte numaidecfolosul sufletesc pe care &l aduce ea Despre Sfntul 1ri'orie de 2issa ni se spune că ori de cte oprivea icoana lui +vraam, care din ascultare şi iu#ire fa%ă de Dumne$eu voia să Aun'*ie pe fiul s

-saac, totdeauna era mişcat pnă la lacrimi-storia #isericească nea păstrat amintirea multor &ntmplări, care ne dovedesc puterea cea mareicoanelor asupra inimii omeneşti a ne spune, printre altele, că un t$năr din părinţi bo(aţi, trăintimp mai îndelun(at o viaţă în desr$u, a văzut o dată într-o biserică icoana împăratului !avvărs$nd pentru (reşelile lui şiroaie de lacrimi, pe care un în(er le prindea într-un vas de aur# Isub icoană erau scrise cuvintele ericitului 0u(ustin: D!avid a păcătuit numai o dată şi a pl$întot-deauna# Iar tu păcătuieşti întotdeauna şi nu pl$n(i niciodatăE# Icoana şi cuvintele acestea amişcat aşa de pround inima t$nărului, înc$t el, chiar din acea clipă a început o altă viaţbineplăcută lui !umnezeu#

Sfintele icoane, deşi sunt lucruri fără via%ă şi fără putere de la sine, ele pot fi totuşi de un deose#folos sufletesc pentru creştinul care le priveşte cu oc*iul credin%ei -ată, deci, rostul icoanelor cu case impodo#eşte lăcaşul dumne$eiesc -ată pentru ce Giserica ne &nva%ă să le cinstim, ca pe nişlucruri sfinte,care ne pot miAloci mari foloase sufleteşti, iată de ce &naintaşii noştri o#işnuiau&mpodo#i sfintele icoane cu odoare scumpe, cu măr'ăritare, cu sal#e de aur şi iată de ce creştinevlavioşi aprind &n toate #isericile &n fa%a sfintelor icoane candele şi lumnări De aici şi o#iceivec*i creştinesc de a sfin%i icoanele, &nainte de a le aşe$a la locul lor



Cnd se aduce pruncul nounăscut pentru &ntia dată la #iserică, preotul &m#isericindul, &l &nc*ipe noul fiu al lui 0ristos &n fa%a icoanelor .irii care au primit Sfnta "aină a cununiei se &nc*inăfa%a sfintelor icoane, pentru ca sfin%ii de pe ele să le stea &ntraAutor, &n calea 'rea a vie%ii Creştincnd intră şi ies din #iserică, sărută sfintele icoane +stfel, cinstirea sfintelor icoane este strle'ată de via%a noastră de creştini, de la naştere şi pnă la moarte

De aceea şi Duminica de astă$i, deşi cade &n timpul Postului mare, este o $i de #ucurie, pentru că

aduce aminte de $iua &n care sfintele icoane au fost readuse cu mare alai &n sfintele noastre #iserica ne mai aduce aminte de datoria pe care o avem, de creştini fa%ă de sfintele icoane, şi ne c*e$ăşia că aceia care şi astă$i sunt &mpotriva cinstirii sfintelor icoane, vor rămne de ruşine, ca&naintaşii lor, cu veacuri &n urmă Sfintele icoane vor rămne &ntotdeauna odoare scumpe inimilcreştine şi miAloace alese pentru prea mărirea lui Dumne$eu şi a sfin%ilor 6ui

'". ". ctavian 'op& e la cuvnt la )aptă - p"edic



Amro!ie "inaitul/ eisco vicar atriarhal - Predică la Duminica înt$i din Post 'DuminicaOrtodoxiei(

-u#i%i credincioşi, am stră#ătut &mpreună prima săptămnă a Postului mare şi ne aflăm astă$i pra'ul celei dea doua, su# semnul #iruin%ei Ortodoxiei

Prima Duminică din Postul mare este săr#ătoarea #iruin%ei dreptei credin%e asupra ere$iilor marc*ea$ă nu numai #iruin%a asupra iconoclaştilor care se &mpotriveau venerării sfintelor icoaneSfintei Cruci, ci şi cristali$area &n formă definitivă a &nvă%ăturii ortodoxe şi respin'erea clarătuturor ere$iilor trinitare şi *ristolo'ice care au frămntat Giserica primelor opt veacuri creştine

-mportan%a acestui fapt a rămas consemnată pnă astă$i &n sluA#a vecerniei acestei duminici &ntrcondac care spune; H+cum sa &ntins lumina dreptei credin%e spre to%i, risipind ca un n&nşelăciunea pă'nătă%ii şi luminnd inimile celor credincioşi>

!n această duminică, Giserica făcea pomenirea sfin%ilor prooroci ai ec*iului "estament +postolde astă$i nea arătat că, aşe$ndune pe temelia credin%ei lor, Dumne$eu nea pre'ătit pentprimirea fă'ăduin%ei &nvierii +socierea săr#ătorii #iruin%ei sfintelor icoane cu a proorocilor are vedere faptul că profe%ii prefi'urau &ntruparea pe care o manifestă icoanele Profe%ii au fo&nvrednici%i de Dumne$eu cu vedenii sfinte, &n care ei au contemplat cu oc*i du*ovniceşti Hicoanale lui Dumne$eu, iar nu fiin%a Sa 6or li sa vestit mai &nainte &ntruparea iului lui Dumne$etemeiul teolo'ic al $u'răvirii sfintelor icoane



ă'ăduin%a unor descoperiri dumne$eieşti se află şi &n van'*elia citită astă$i Cuvintele DomnulH+devăr, adevăr vă spun; De acum ve%i vedea cerul desc*i$nduse şi pe &n'erii lui Dumne$suinduse şi po'ornduse peste iul Omului=> trimit la un 'en de descoperire dumne$eiască de casau &nvrednicit profe%ii ec*iului "estament Dar această fă'ăduin%ă este urmarea unei mărturisde credin%ă a lui 2atanael, care &i spune Domnului; HBa##i, "u eşti iul lui Dumne$eu, "u eşti re'elui -srael=> Prin credin%ă, 2atanael devine capa#il de a vedea slava iului lui Dumne$eu *"edineste cea ca"e descide ocii su)letului pent"u a-+ vedea pe o#nul.

Dacă pnă aici neam referit la sensul istoric al săr#ătorii de a$i, acum putem desprinde sensul du*ovnicesc -ma'inndune postul ca un urcuş al nostru spre &nviere, prima treaptă a acestuia esdreapta credin%ă Săr#ătorim astfel credin%a curată &n -isus 0ristos, iul lui Dumne$eu, revelată node Dumne$eu, păstrată de Sfnta Giserică şi &nsuşită de fiecare creştin cu inima şi mintea cură%iprin nevoin%ă şi prin *arul dumne$eiesc Pe calea Postului mare spre Pra$nicul !nvierii, primpopas du*ovnicesc este săr#ătoarea dreptei credin%e, pentru că numai credin%a ne poate da puterde a mer'e mai departe şi de a nădăAdui &n do#ndirea desăvrşirii

1ndindune la faptul că săr#ătoarea de astă$i este marcată &n conştiin%a Gisericii de cinstir

sfintelor icoane, descoperim &ncă un sens al săr#ătorii de astă$i şi pornind de la el, o altă dimensiua Postului mare

Dacă revedem parcursul litur'ic al acestei prime săptămni de post, o#servăm că prima paremie dCartea acerii citită luni seara la vecernie vor#eşte despre primele trei $ile ale crea%iei lumii, prima $i a Crea%iei, Dumne$eu spune; HSă fie lumină=> Paremia se opreşte &nsă la $iua a tre&nainte de crearea luminătorilor, făcu%i de Dumne$eu a#ia &n $iua a patra +şadar, lumina primeltrei $ile ale Crea%iei şi cea cu care &ncepe Sfntul şi .arele Post este alta dect cea a soarelui, eslumina e%ei lui Dumne$eu care se revarsă peste lume -ată deci că Postul stă su# semnul luminii

Prima duminică a Postului este o săr#ătorire a acestei lumini, pentru că icoana este mărturia arătălui Dumne$eu &n C*ipul Său, -isus 0ristos Cel &ntrupat ondul de aur al icoanei repre$intă lumipe care Dumne$eu o revarsă &n lume prin iul Său făcut om, iar sfin%ii picta%i &n icoană sunt oametransfi'ura%i de această lumină Stră#ătnd veşmintele şi &nconAurnd ca o aureolă c*ipurile sfin%ilaceastă lumină pune &n eviden%ă c*ipul dumne$eiesc &ntipărit &n ei -coana &l &nfă%işea$ă astfel omul cură%it, &n firea sa restaurată, aAuns la asemănarea cu Dumne$eu

"eolo'ul Paul vdoimov scria; HDumne$eu Sa făcut om pentru ca omul să- contemple a%a orice fa%ă omenească Bu'ăciunea desăvrşită caută pre$en%a lui 0ristos şi o recunoaşte &n fieca

fiin%ă umană nica ima'ine a lui 0ristos este icoana, dar ele sunt nenumărate, ceea ce vrea să spucă orice fa%ă omenească este şi o icoană a lui 0ristos +titudinea ru'ătoare o descoperă>

#ul este& aşada"& o icoană. Este #otivul pent"u ca"e diaconul sau p"eotul cădeşte att icoanelct şi pe c"edincioşii a)la9i în ise"ică. #ul poate )ace ca acest cip s)nt dă"uit de u#nezesă )ie des)igu"at de păcat sau di#pot"ivă& st"ălucito" pnă la ase#ăna"ea cu El.

Privind cu aten%ie modul de repre$entare a sfin%ilor din icoanele ortodoxe, o#servăm că aceştia susu#%ia%i, alun'i%i parcă &ntro &ntindere permanentă spre Dumne$eu şi &ncercnd să facă tot mai mu

loc luminii, pentru ca aceasta să strălucească prin ei +titudinea lor se prelun'eşte &n via%a noast



su# forma postului Prin post, trupul şi sufletul nostru se cură%esc de păcate şi patimi, firea Hsu#%ia$ă>, se spirituali$ea$ă şi se limpe$eşte, pentru ca lumina lui Dumne$eu să poată stră#atevia%a noastră -ată că, pe ln'ă faptul că este un miAloc de purificare şi spirituali$are, post&nseamnă iluminare

Bevenim la paremia amintită şi 'ndindune că Postul mare este numit şi Postul Paştilor, vedem la am#ele capete ale acestui post se află lumina; la &nceput lumina pe care Dumne$eu a revărsat

peste lume, la sfrşit lumina care i$vorăşte din mormnt !ntre aceste două repere postul apare ca drum al nostru prin lumină, pe parcursul căruia via%a noastră se cură%eşte, se transfi'urea$ă şi umple de strălucire, pentru ca şi noi, asemenea sfin%ilor din icoane, să ne putem &m#răca &n lumin!nvierii lui 0ristos

+şa cum soarele a fost creat după trei $ile, &n acelaşi fel 0ristos răsare din mormnt după trei $ipentru a fi noul soare al lumii, care, &mpreună cu l, iese din &ntunericul mor%ii !nvierea descopesensul lumii, care nu se mai &ndreaptă spre moarte, ci spre transfi'urare, pentru a se &mplini lumina care va cuprinde Hşi cerul, şi pămntul, şi cele de dedesu#t> !n aşteptarea acespresc*im#ări, postul este starea noastră de normalitate; &nfrnare de la rău, fapte #une, asce$

tre$vie, dar mai ales ru'ăciune curată şi neo#osită, prin care inima noastră devine sensi#ilă manifestarea luminii lui Dumne$eu

Săr#ătoarea de astă$i este pentru noi prileAul de a ne re&mprospăta credin%a printro săr#ătoare#iruin%ei ei asupra tuturor rătăcirilor şi a ne &ntări cu nădeAdea că Dumne$eu va păstra &n noi c*ipSău prea sfnt Să pă$im cu dra'oste de Dumne$eu rnduiala Sfntului şi marelui Post, căutnd prfapte #une să cinstim c*ipul lui Dumne$eu &n aproapele nostru şi ru'ndune; HPune DoamnGisericii "ale &ntărire, ca să petreacă &n veacul veacului, neclintită de valul eresurilor> (CondaculCntarea a :a din Canonul treniei Duminicii Ortodoxiei)

<u"să teBt: A#"ozie <inaitul& episcop vica" pat"ia"al& @Glasul %ise"icii n". 1-4& ;881.



4ademecum creştin orthodox - %e este ortodoxia1 %unoştinţe minim necesare în lumina învăţăturilor "#inţilor Părinţi

Ortodoxie &nseamnă dreaptă mărire De aceea este necesar să se preci$e$e a cui dreaptă mărire toate reli'iile există ortodoxie şi devieri de la ea 7"euie deci să spune# că sunte# c"eştio"todocşi ca să se în9eleagă că sunte# d"ept #ă"ito"i ai lui >"istos. "ermenul vine din lim#a 'reacă şi are corespondent &n lim#ile slave pe cel de Ipravoslavnic

Dreaptă mărire &nseamnă şi dreaptă credin%ă De aceea preotul se adresea$ă poporului &n GiseriOrtodoxă cu Idrept măritori creştiniI

'ent"u c"eştinis# d"eapta c"edin9ă însea#nă învă9ătu"a lăsată de >"istos <)in9ilo" Apostoli <)in9ilo" 'ă"in9i ca"e au u"#at lo" şi ca"e au "ecunoaşte"ea %ise"icii că p"in ei a g"ăit <)ntu.

*elo" ce #ă"tu"isesc d"eapta c"edin9ă& deci sunt #e#"i ai %ise"icii "todoBe& le este )ăgăduide u#nezeu #ntui"ea. 2u sunt deAa mntui%i, cum amă'esc pe credincioşii lor unele cuneoprotestante *a să p"i#ească #ntui"ea )ăgăduită c"eştinul o"todoB t"euie să î#plinească po"uncile ca"e s-au dat odată cu )ăgăduin9 (u este uşoa"ă t"ăi"ea în o"todoBie, de aceea oamenii au primit aşa de uşor simplificările propude alte culte creştine Dumne$eu ştie ce va face cu ei 2ădăAduim că vor primi şi ei &ntrun fel milui Dumne$eu, căci multe feluri de locaşuri ni sa spus că sunt &n !mpără%ia 6ui2oi să rămnem &n Giserica Ortodoxă, căreia ia fost făcută fă'ăduin%a mntuirii Se satură msi'ur cei invita%i la masă "todoBia este g"ea& o#eneşte vo"ind& adică )ă"ă a=uto"ul lu#nezeu. *elo" ca"e iau =ugul +ui cel un& El le-a )ăgăduit să le )ac sa"cina uşoa"ă.



+ crede că este mntuire şi &n afara creştinismului este o *ulă la adresa lui Dumne$eu; este ca şi cuam spune că 0ristos a venit de'ea#a, din moment ce era nădeAde de mntuire şi fără l 2u ne este &n'ăduit nici a crede că este mntuire c*iar la creştini &n afara celor fă'ăduite de l dodreptcredincioşilor 2oi putem doar să ne ru'ăm ca şi ei să cunoască mila lui Dumne$eu 2u nputem arăta &nsă mai milostivi dect Dumne$eu, nu le putem recunoaşte noi că vor primi ceva ce n

lea fă'ăduit Dumne$e +lminteri, mă tem că este, de asemenea, o *ulă la adresa lui Dumne$eu, căci a- răstălmă&nvă%ătura şi a- sc*im#a rnduiala lăsată &n Giserică pentru mntuirea oamenilor &nseamnă a6 famincinos, &nseamnă a- ne'a dumne$eireaQ numai opera unui om poate fi sc*im#ată de al%i oamece se cred mai &n%elep%i Fiind du#nezeiască& adică lăsată de u#nezeu& învă9ătu"a o"todoBă nu poate )i în9eleasă c#intea şi nu poate )i u"#ată cu )apta dect cu a=uto"ul lui u#nezeu. a" )iind du#nezeiasceste şi desăv"şită. *nd a=unge să )ie în9eleasă i se vede desăv"şi"ea în )aptul că a"e "ăspuns

toate înt"eă"ile şi că totul conco"dă& toate se sp"i=ină unele pe altele.!nvă%ătura celorlalte culte creştine, fiind făcută după mintea omenească, aparent este mai lesne &n%eles, de aceea unii o primesc cu uşurin%ă, dar pentru cine aAun'e să &n%elea'ă apare plină contradic%ii "o%i spun că ei de%in adevărul, dar adevărul nu poate fi dect unul 2u există 'rade adevăr 2u poate fi adevărat că diferitele $ise I#isericiI de%in fiecare o parte din adevăr, iar adevăr&ntre' ar apărea prin unirea acestor I#isericiI +devărul &l ai sau nul ai=

Pot fi &nsă 'rade de ere$ie 2u se pot compara cei care spun că Domnul nostru -isus 0ristos a fost simplu om care a avut *arisma prorociei cu cei care !l recunosc de Dumne$eu adevărat şi oadevărat, dar cu firile amestecate &ntro sin'ură persoan *ă este de la u#nezeu o"todoBia se vede şi din gene"ozitatea ei& ca"e nu poate )i decdu#nezeiască: ni se )ăgăduieşte #ntui"ea ca )ii ai lui u#nezeu& îndu#nezei9i p"in a" şi daceea #oştenito"i ai D#pă"ă9iei *e"u"ilo Prin c*iar &nvă%ătura lor, celelalte culte nu aspiră dect cel mult la un statut de tolerat &n !mpără%

pentru că oamenii sunt Austifica%i &naintea lui Dumne$eu prin Aertfa iului, fără a fi &ndumne$ei%i

!n rotunAimea desăvrşită a &nvătăturilor sale, &n lipsa oricărei fisuri, o"todoBia este şi nespus )"u#oasă& ia" t"ăi"ea ei autentică u#ple su)letul de o ucu"ie ce nu poate )i dect du#nezeiască

6espectnd neli#itat lie"tatea o#ului& o"todoBia lasă pe )ieca"e să dea oolul său din d"agostdupă cu# v"ea şi după cu# poate (nu se face referire la ceea ce cer unii preo%i pentru ei cu difer



prileAuri, ci la ce se dă de credincioşi &n mod li#er la altar pentru GisericăQ a nu se pune păcatepersonale ale acestor oameni, popi sau preo%i, pe seama Sfintei Giserici)

De aceea, comparativ cu alte culte care &n tradi%ia ec*iului "estament cer $eciuială pe venitdeclarat, Giserica Ortodoxă este mai săracă şii poate aAuta pe oameni mai pu%in &n cele pămnteştitrupeşti e )apt şi în învă9ătu"a sa se pune accentul pe cele su)leteşti şi pe via9a viitoa"e& că

pent"u aceasta a lăsat >"istos %ise"ica pe pă#nt după Dnăl9a"ea <a la ce"& nu ca institu9socială. Acelea t"euie )ăcute cu p"io"itate& da" nici acestea lăsate& de aceea %ise"ica "todoBa=ută şi ea pe ct poate pe nevoiaşi. <copul ei este să-i )acă pe oa#eni uni c"eştini& deci #ilostivi& ca ast)el să"acii să )ie a=uta9i di"ect de cei oga9i şi to9i să se #ntuiască.

C*iar dacă ar aAuta &nsă numai cu cuvntul, &n el este +devărul, deci &n cele ce sunt cu adevărimportante pentru mntuire Giserica Ortodoxă este sin'ura care poate aAu

!ntrun exemplu mai idilic, Giserica Ortodoxă este ca fata săracă aleasă de !mpărat săi fie sin'umireasă pentru frumuse%ea şi cură%ia ei, care o fac să fie sin'ura lui iu#i Avem a mulţumi lui Dumne!eu că suntem ortodocşi0 !ndreptă%irea nu este a noastră, ci a credinnoastre 2u avem nici un merit, deci nu tre#uie să ne mndrim +vem numai oligaţii;

să ne "ugă# pent"u st"ă#oşii noşt"i ca"e& cu #ulte =e"t)e& au adus pnă la noi d"eapc"edin9ă&

să ne "ugă# pent"u to9i cei ca"e t"ăiesc a#ăgi9i şi înşela9i de "ătăcite învă9ătu"i neo"todoBca să-i lu#ineze u#nezeu şi să-i aducă şi pe ei în %ise"ica <a&

să ne "ugă# pent"u p"i#i"ea& păst"a"ea şi spo"i"ea a"ului )ă"ă de ca"e ni#ic nu vo putea )ace.

egeaa ne nu#i# o"todocşi dacă nu î#pli# po"uncile? pie"de# şi noi )ăgăduin 7"euie să #ă"tu"isi# d"eapta c"edin9ă şi să apă"ă# o"todoBia. *a să )ace# aceasnep"ecupe9ind ni#ic t"euie să )i# înd"ăgosti9i de o"todoBie din ini#ă& ia" in #inte să )ipăt"unşi de valoa"ea o"todoBiei co#pa"ativ cu celelalte învă9ătu"i de c"edin9ă.

!n eBe#plu sugestiv în acest sens a" )i cazul unui o# ca"e a"e de apă"at ceva. acă ştie

posedă un #ă"gă"ita" de #a"e p"e9& pe ca"e nu-l va #ai găsi în altă pa"te& se va lupta să-l ape



cu p"e9ul vie9ii şi nu îl va sci#a cu voia lui pent"u ni#ic în lu#e. acă însă c"ede că posedceva )ă"ă valoa"e deoseită şi "vna lui de apă"ăto" va )i #ai #ică şi cu uşu"in9ă îl va sci#a paltceva.

-ată de ce este foarte important să &n%ele'em ct se poate de #ine &nvă%ătura ortodoxă, dar npre$entată sin'ură, ca de o#icei, ci &n diferen%iere cu altele .ai mult, tre#uie să ştim prin ce es

superioară altora, ca sa o pre%uim la adevărata valoare +şa cum #iAutierii &nva%ă şi cum să sepafalsurile de aurul adevărat, şi ortodocşii tre#uie să ştie cum &şi ascund ceilal%i falsurile lor şi consecin%e au diferen%ele de fond din spatele aparen%elor ce ni se par tolera#ile

Dacă pentru orice a#atere de la dreapta credin%ă se pierde *arul, iar fără el nu este mntuir&nseamnă că nu pot fi acceptate diferen%ele, orict de mici ar fi e

+cestei necesită%i &ncearcă să &i răspundă acest mic cate*ism de credin%ă ortodoxă 2u pre$inlucrurile academic, nu este plin de citate "todoBia nu s-a "ăspndit nu#ai cu %ilia în #nă& şi de la gu"ă la gu"ă. eci nu se putea aza nu#ai pe citate& ci pe #ă"tu"isi"ea unei convinge"i ca"e s-a a=uns cu ti#pul p"in lectu"i& p"in "ugăciune& p"in eBpe"ien9ă p"op"ie. Este ca o povesti"a ceea ce a" t"eui să "ă#nă dupa citi"ea <)in9ilo" 'ă"in9i. (u se găseşte totul la unul singu*eva de la unul& ceva de la altul& da" totdeauna din )ilonul nep"e9uit al o"todoBi Co#ornd la ori'ini, căutnd să rămnă &n du*ul Sfin%ilor Părin%i, acest mic cate*ism se distan%eape ici, pe colo de marile cate*isme din ultimele veacuri, care au fost atinse &n &nvă%ătura lor influen%e străine ortodoxiei, &n primul rnd din partea şcolasticii apusene

Dacă titlul acestei introduceri este o &ntre#are, răspunsul este; ortodoxia este ceea ce avem aărat0 Dnvă9ătu"a ei ne-a )ost lăsată de u#enzeu sp"e păst"a"e şi #ă"tu"isi"e& cu gu"a şi cvia9a& nu sp"e negocie"e. Principalul merit al ortodoxiei constă &n faptul că a fost conservatoare Ctoate conota%iile ne'ative ale acestui cuvnt &n contemporaneitate, tre#uie să rămnem aşa, ca să n6 pierdem pe 0ristos o dată cu sc*im#area &nvă%ăturilor 6ui



Arhim0 Irineu - "ă unem Îmărăţia lui Dumne!eu în central atenţiei noastre7 %e misiune acreştinul de astă!i1

A"#oniza"ea viziunii noast"e cu Izvo"ul 0ie9ii

<L@N

Sarcina creştinului de a$i nu este numai de a se an'aAa &n cercetarea de sine necesară, care face putin%ă lupta du*ovnicească #enefică şi autenticăQ este, dincolo de aceasta, de a recşti'a &nse



realită%ile care definesc această luptă de la modul de 'ndire reduc%ionist al lumii din Aurul luCreştinului de a$i 5 la fel ca şi creştinilor din alte perioade, dar &ntrun mod care este continuHactuali$at>, pe măsură ce societatea mer'e &nainte 5 nu i se spune numai că nu tre#uie să &mpotrivească patimilor, că nu tre#uie să se lupte cu diavolul; i se spune că patimile nu sunt reale, diavolul nu există - se spune că nevoin%a este nefirească, că ră$#oiul du*ovnicesc este o amă'irese spune că Audecata este asupritoare, iar dorin%a de a deveni ceva definit de altul (fie şi dDumne$eu=) este nesănătoasă din punct de vedere psi*olo'ic - se spune că a crede &n tradi%

Gisericii este o aderare pietistă, simplistă, la trecutQ că mai #ine Har 'ndi sin'ur>- se spune, cu alte cuvinte, că &nsăşi arena &ntrecerii du*ovniceşti este ireală şi că lucrarea lui esne#unie ste făcut să creadă că sin'ura cale prin care această lucrare poate fi sus%inută, &n oarecamăsură, &n societatea modernă este să o armoni$e$e cu concep%iile societă%ii

- se spune, am putea $ice, tocmai ceea ce diavolul ar vrea să i se spună

*"eştinul de azi& aşada"& a"e o #isiune: de a "ecştiga din această situa9ie catast"o)ală contu"d"ept al adevă"ului şi al "ealită9ii şi de a-l t"ăi deplin& în ciuda insisten9ei constante a lu#ii de

)ace alt)el. *"eştinul t"euie să "ecştige& #ai înti în el însuşi @aceasta este lupta nevoin9ei apoi pent"u cei din =u"ul lui& adevă"ata viziune a condi9iei noast"e în această via9ă şi a )elului da o ao"da.

Cum vom face aceasta/ Sin'ura cale este prin a re&nnoi &n noi &nşine vi$iunea ascetică dată nouă Giserică şi prin a ne armoni$a cu via%a care ne lea'ă de -$vorul ie%ii, 0ristos !nsuşi Dat fiin'radul &n care lumea se imprimă &n min%ile şi &n inimile noastre, aceasta &nseamnă, la un nivpractic şi elementar, că tre#uie să luptăm lăuntric pentru a recşti'a ceea ce Giserica dă statornicie, pentru ca lupta noastră să fie $idită pe adevărata temelie a credin%ei

!n termeni practici, aceasta se poate &mplini printro aten%ie re&nnoită la adevăratul contur al luptnoastre ascetice;

în primul r$nd, trebuie să punem *mpărăţia în centrul atenţiei noastre# *n al doilea r$nd, trebuie să dezvoltăm în noi înşine luarea-aminte la vră&maşii noştr

diavolul şi dracii# *n al treilea r$nd, trebuie să a&un(em să înţele(em mai exact natura patimilor# *n al patrulea r$nd, trebuie să reînvăţăm continuu natura şi practica ascultării# Şi în al cincilea r$nd, trebuie să lucrăm pentru a aduce o mărturie mai bună şi mai puternic

în lume#

<ă pune# D#pă"ă9ia lui u#nezeu în cent"ul aten9iei noast"e

*ăuta9i #ai înti D#pă"ă9ia lui u#nezeu şi d"eptatea +ui şi toate acestea se vo" adăuga vou@$atei ,& 33.

Dacă există o de'radare atotcuprin$ătoare a preocupării creştine &n $ilele noastre, ea se manifestă pierderea privirii nea#ătute la via%a viitoare a omului &n !mpără%ie Saeculumul, lumea seculara, concentrea$ă pe Hacum> .omentul acesta, lumea aceasta, via%a aceasta sunt contextele care



sens eşi c"eştinul "ecunoaşte de oicei eBisten9a D#pă"ă9iei& a cia" vo"eşte de dondi"ea de natu"a ei& "a" se #ani)estă astăzi cu adevă"at o o"ienta"e a înt"egii sale vie9i şi a t"aiului sau =u"ul şi sp"e această D#pă"ă9ie. .ai de'ra#ă, !mpără%ia lui Dumne$eu este adesea considerată fel de Hfundal> prin care i se poate da pre$entului o mireasmă creştină HO să fac asta şi asta acumpentru că un astfel de 'est &nseamnă dra'oste, iar !mpără%ia lui Dumne$eu este o !mpără%iedra'ostei> Sau; Hoi căuta acum #inele acesta şi nu pe acela, pentru că !mpără%ia lui Dumne$eu concentrea$ă asupra unor asemenea scopuri> 2u că nar fi no#le%e &n asemenea cu'etări (fă

&ndoială, sunt mai #une dect o vi$iune care nu %ine seama deloc de !mpără%ie), dar via%a creştincere mai mult dect aceasta 0ristos nu spune; HCnd cu'eta%i la via%a aceasta, aminti%ivă !mpără%ie, pentru ca ea să influen%e$e ceea ce căuta%i>, ci l porunceşte; Căuta%i mai &nti !mpără%lui Dumne$eu şi dreptatea 6ui 2umai după ce a orientat strădania creştină spre acest punct centrunic şi de #a$ă, l adău'ă; şi toate acestea se vor adău'a vouă

!mpără%ia lui Dumne$eu este, &n cuvintele Sfntului .axim mărturisitorul, Hsfrşitul lumii create>deplină şi completă H&mpărtăşire prin *ar de #unătă%ile pe care le are Dumne$eu prin fire>

!n concep%ia Sfntului "eodor al desei, !mpără%ie este contemplarea de către om a Sfintei "reim

prin care Hcele cu lipsuri şi nedesăvrşite &n noi sunt plinite şi desăvrşite> +ceastă !mpără%ie es&mpărtăşirea deplină a făpturii de ăcătorul ei 5 via%a de fericire desăvrşită spre care se mişca toa$idirea i$#ăvită, spre care Dumne$eu &l c*eamă pe cel ce se pocăieşte *e#a"ea lui >"istos neste ca o#ul să-şi a#intească din cnd în cnd de D#pă"ă9ia pent"u ca"e se nevoieşte şi caceastă a#inti"e să-i #odeleze înt"-o #ăsu"ă oa"eca"e via9a de zi cu zi în această lu#*e#a"ea +ui este ca o#ul să )ie în înt"egi#e #odelat şi )o"#at de căuta"ea D#pă"ă9iei. iectviziunii c"eştinului t"euie să )ie& în )ieca"e clipă& D#pă"ă9ia lui u#nezeu. *ent"ul sp"e ca"e înd"eaptă )ieca"e cu#păni"e& )ieca"e luc"a"e& )ieca"e gnd şi #işca"e a ini#ii t"euie să )d"eptatea lui u#nezeu& ca"e pune în lu#ină şi )ace accesiilă această D#pă"ă9ie. "ice aspect

vie9ii ca"e se concent"ează în altă pa"te& ca"e ia d"ept gid şi #ăsu"ă altceva dect această luppent"u D#pă"ă9ie& t"euie să )ie p"ivit ca pa"te a vie9ii celei veci a o#ului celui veci @c6o#ani ,& ,? E)eseni 4& ;;? *oloseni 3& . Ase#enea luc"u"i ne leagă de cele t"ecătoa"e& în ti#ce >"istos a venit să ne ce#e la cele veşnice.

"lcuind cuvintele Domnului din van'*elia după Sfntul .atei, marele orator şi păstor Constantinopolului, Sfntul -oan 1ură de +ur, a dat sfatul următor; H0ristos a venit să desfiin%ecele vec*i şi să ne c*eme la o patrie mai #ună De aceea face totul ca să ne scape de cele de prisosde dra'ostea ce ne lea'ă de pămnt De aceea a amintit de pă'ni, spunnd că pă'nii le caută pacestea (cf .atei 9, 3M), că ei &şi dau toată osteneala pentru cele de pe pămnt, nu spun nici

cuvnt despre cele viitoare şi nici nau idee de ceruri oi &nsă nu urmări%i acestea, ci altceva= Că am fost făcu%i să mncăm, să #em şi să ne &m#răcăm, ci să plăcem lui Dumne$eu şi să do#ndi#unătă%ile ce vor să fie După cum atunci cnd nă$uim la Cer socotim de prisos mncarea, #ăutura&m#răcămintea, tot de prisos să le socotim şi cnd ne ru'ăm lui Dumne$eu= +ceasta a vrut să spun0ristos prin cuvintele; Căuta%i !mpără%ia Cerurilor şi toate acestea se vor adău'a vouă>

Orientarea creştinului este spre o Hpatrie mai #ună> dect via%a aceasta de acum 2aşterea noastră este pentru plăcerile acestei lumi şi pentru mn'ierile ei trecătoare, ci pentru slava lui Dumne$eupentru do#ndirea !mpără%iei 6ui



Dacă vrem să ne luptăm &n mod autentic pentru sfin%irea şi mntuirea noastră, orientarea aceasspre şi &ntru !mpără%ie tre#uie să devină de cea mai mare &nsemnătate &n noi iecare act tre#uprivit din perspectiva vie%ii viitoare şi a do#ndirii ei Cnd nu ac%ionăm astfel, ne reducem ale'erşi comportamentele la perspectiva limitată a acestui popas trecător !n loc să vedem contextpurtărilor, al ac%iunilor şi al deci$iilor noastre &n ia%a cea veşnică a !mpără%iei pururea fiitoare a lDumne$eu, &l vedem &n ră'a$ul scurt al acestei vie%i şi &n consecin%ă ne adaptăm lui &ntrea'a vi$iunşi concep%ie despre lume

Dacă ne evaluăm starea cu sinceritate, vedem că adeseori facem &ntocmai aşa Ct de multe dintale'erile noastre &n via%ă se #a$ea$ă pe considera%ii de existen%a definită numai ca via%a dintnaştere şi mormnt= Cnd ne plănuim viitorul, cel mai adesea ne 'ndim la anii noştri de mai tr$5 perioada maturită%ii, #ătrne%ea 2e luptăm pentru #eneficii de sănătate care adau'ă cteva $acestei vie%i, căci socotim că moartea este sfrşitul -arăşi, acest lucru este adeseori adevărat c*iarprintre cei care sunt #ote$a%i &ntru ia%a cea veşnică a lui 0ristos, &ntru nesfrşita !mpără%ie cpururea fiitoare +ceastă vi$iune limitată, care prinde fiin%a omenească &n capcana vie%ii de aici, desparte de adevărata c*emare a acelei locuin%e veşnice +Aun'em c*iar să luăm *otărri mora&ntemeiate pe ori$ontul măr'init al acestei vie%i şi pe &nlesnirile ei i &n timp ce recunoaştem 5 poa

5 existen%a !mpără%iei, facem aceasta &ntrun fel care o sta#ileşte ca pe Hal doilea lucru>, după ceale veacului de acum Căutăm o recunoaştere a !mpără%iei care să ofere o cale ca Dumne$eu să ndea, iar noi să do#ndim lucrurile lumii acesteia

a" <)ntul Ioan Gu"ă de Au" vo"eşte şi desp"e această ao"da"e: No#nulO n-a spus: Tse vda vouă Nluc"u"ile lu#ii acesteiaO\& ci: Tse vo" adăuga vouă\& ca să a)li că da"u"ile date du#nezeu pe lu#ea aceasta sunt o ni#ica în co#pa"a9ie cu #ă"e9ia celo" viitoa"e. e aceea nşi po"unceşte să nu le ce"e# pe acestea cnd ne "ugă#& ci pe celelalte& )iind înc"edin9a9i că ni svo" adăuga şi acestea la celelalte. *aută& da"& pe cele viitoa"e şi vei p"i#i şi pe cele de acu# (

căuta pe cele văzute şi le vei dondi neg"eşit Este nev"ednic de tine să te ap"opii de <tăpn cnişte ce"e"i ca acestea 7e )aci de "s pe tine însu9i de-9i celtuieşti toată "vna cu do"ul de cet"ecătoa"e& cnd eşti dato" ca toată "vna şi g"i=a ta să-9i )ie pent"u unătă9ile cele nespuse.

Creştinul tre#uie să ai#ă ca sin'urul centru spre care se &ndreaptă aten%ia sa, aşa cum &n%eleSfntul -oan 1ură de +ur cuvintele Domnului, !mpără%ia lui Dumne$eu şi dreptatea 6ui +tunDomnul poate să adau'e la această luptă pentru !mpără%ie anumite #inecuvntări ale acestei lum&nsă acele #inecuvntări nu sunt dect &nflorirea spriAinului 6ui dumne$eiesc pentru lupta cveşnică O via%ă trăită &n lupta pentru !mpără%ie este una &n care Dumne$eu va adău'a luptlucrurile de tre#uin%ă ctă vreme suntem &n această lume 5 &nsă a ne apropia de Dumne$eu pentru a

cere asemenea lucruri sau a ne orienta min%ile şi inimile &n Aurul lor, c*iar ca scopuri secundare sconver'ente, &nseamnă a ne face Hde rs>, irosindune dorin%a cu lucrurile trecătoare ale vieacesteia

+semenea cuvinte ne vădesc ruşinea attora dintre comportamentele noastre de a$i Căci nu căutănumai lucrurile lumii acesteia, ci &n'ăduim şi vi$iunii noastre teolo'ice să fie modelată concentrarea asupra celor ale lumii acesteia Pe linia aceasta, lucruri ca renun%area autenticnevoin%a adevărată, smerirea de sine reală şi Aertfa de sine adevărată &ncetea$ă să Hai#ă sens>, cănu se armoni$ea$ă cu o vi$iune despre via%a orientată &n primul rnd către pre$ent



Ca atare, creştinul tre#uie să se ridice şi să recşti'e dreapta vi$iune a !mpără%iei şi săşi oriente&ntrea'a via%ă spre aceasta iecare 'nd al nostru, fiecare faptă a noastră tre#uie să fie impre'nade vi$iunea acestei vie%i dumne$eieşti, astfel &nct prin această vi$iune să putem aduce o sc*im#a&n această lumeQ căci a căuta !mpără%ia nu &nseamnă a respin'e lumea; &nseamnă a recşti'a sin'uorientare care o poate mntui Dar tre#uie să &ncepem prin a recunoaşte, &n adncul fiin%ei noastadevărata realitate a acestei !mpără%ii şi tre#uie să &ncepem prin a neo aduce &n minte adesea 5 fiecare clipă 5 astfel &nct vie%ile noastre să fie modelate de ea, atrase spre ea şi cu *arul l

Dumne$eu, transfi'urate treptat &ntru ea7"euie să căută# să ne t"ăi# vie9ile c"eştine după pilda acelo" c"eştini po#eni9i de sc"iito"anoni# al Epistolei căt"e iognet& din secolul I sau al II-lea: *"eştinii nu se deoseesc dceilal9i oa#eni nici p"in pă#ntul pe ca"e t"ăiesc& nici p"in li#ă& nici p"in î#"ăcă#inte. (locuiesc în o"aşe ale lo"& nici nu se )olosesc de o li#ă deoseită& nici nu duc o via9ă st"ăină. NL+ocuiesc în o"aşe g"eceşti şi a"a"e& cu# le-a venit soa"ta )iecă"uia? u"#ează oiceiu"iăştinaşilo" şi în î#"ăcă#inte& şi în "ană& şi în celălalt )el de via9ă& da" a"ată o vie9ui"#inunată şi "ecunoscută de to9i ca ne #ai văzută. +ocuiesc în 9ă"ile în ca"e s-au născut& da" cst"ăinii? iau pa"te la toate ca cetă9eni& da" pe toate le "adă ca st"ăini? o"ice 9a"ă st"ăină le

pat"ie şi o"ice pat"ie le e 9a"ă st"ăină. NLO <unt în t"up& da" nu t"ăiesc după t"up. +ocuiesc ppă#nt& da" sunt cetă9eni ai *e"ului. <e supun legilo" "nduite de stat& da"& p"in )elul lo" de via9i"uiesc legile. Iuesc pe to9i& da" de to9i sunt p"igoni9i. (u-i cunoaşte ni#eni& da" sunt osndi9sunt o#o"9i& da" dondesc via9a. <unt să"aci& da" î#ogă9esc pe #ul9i? sunt lipsi9i de toate& dîn toate au de p"isos. <unt în=osi9i& da" sunt slăvi9i cu aceste în=osi"i? sunt uli9i& da" sunînd"eptă9i9i.

H6ocuiesc &n %ările &n care sau născut, dar ca străinii> +ceasta este via%a cea nepămntească!mpără%iei, care se arată &n vie%uirea creştinească autentică Cel care se &ncadrea$ă &n aceas

descriere entu$iastă se concentrea$ă numai la acea !mpără%ie veşnică 5 realitatea care face ne#ă'at &n seamă faptul de a fi ne&ncetat străin, de a fi pri'onit, de a fi necunoscut, osndit, de apururea &n lipsă &n această călătorie pămntească +cestea sunt numai lucruri mărunte pentru ccare Hlocuiesc pe pămnt, dar sunt cetă%eni ai Cerului> i, departe de concep%ia că !mpără%ia ar fi lucru care leapădă crea%ia lui Dumne$eu, ea este ceva care are putere reală de a o transformOameni ca aceştia Hsunt săraci, dar &m#o'ă%esc pe mul%i>

Creştinii ortodocşi de a$i tre#uie să recupere$e această concentrare a se află &n mie$ul şi &n centr&ntre'ii ie%i &n 0ristos

Aşa cu# tlcuieşte <)ntul Inocentie al AlasSăi: Iisus >"istos& Fiul lui u#nezeu& a venit această lu#e pent"u a ne da ia"ăşi via9a veşnică pie"dută şi )e"ici"ea cea adevă"ată. Eldescope"it oa#enilo" că tot "ăul din ei stă în păcat şi că ni#eni nu poate& p"in osteneala sa& si"uiască "ăul dinlăunt"u şi să dondească pă"tăşia cu u#nezeu. 'ăcatul& însă#n9at în )i"enoast"ă de la căde"e& stă înt"e noi şi u#nezeu ca un zid înalt. acă Fiul lui u#nezeu nu <-)i pogo"t la noi p"in #ila +ui pent"u noi& n-a" )i luat asup"a-i )i"ea noast"ă o#enească şi n-)i i"uit păcatul p"in #oa"tea <a& tot nea#ul o#enesc a" )i pie"it pe veci Acu#& #ul9u#ită +ucei ca"e vo" să se cu"ă9ească de "ău pot să )acă aceasta şi să se întoa"că la u#nezeu şi sdondească )e"ici"ea veşnică în D#pă"ă9ia *e"u"ilo".



@din: A"i#. I"ineu& Dnceputul unei vie9i în "ugăciune& Editu"a <opia& ;81

"inodiconul Ortodoxiei - o ravilă uitată a "#intei 9radiţii/ r$nduită entru DuminicaOrtodoxiei



<^nodiSonul o"igina" al Icoanelo" @243

Datori suntem lui Dumne$eu ca o dată pe an să- aducem mul%umire &n acea $i cnd am redo#ndGiserica lui Dumne$eu, sau dovedit do'mele adevăratei credin%e şi sau aruncat *ulele răută%ii

rmnd $iselor prooroceşti, &nvă%ăturilor apostolice şi &ntemeindune pe cele din van'*elii, adunăm &n această $i de pră$nuire Căci -saia spune că ostroavele vor fi supuse lui Dumne$eu&n%ele'nd prin ostroave Gisericile neamurilor, prin Giserici nu măre%ele lăcaşuri #isericeşti, plinătatea celor ce cu credin%ă şi evlavie se roa'ă &n ele ci laude şi cntări +postolul &ndeamnăacelaşi lucru 5 cnd ne porunceşte să um#lăm şi noi &ntru &nnoirea vie%ii, şi spunnd că dacă escineva &n 0ristos, este făptură nouă să ne &nnoim

+poi sunt cuvintele Domnului, care tre#uiesc luate profetic; i era atunci la -erusalim, a spus săr#ătoarea &nnoirii templului şi era iarnă Prin iarnă se &n%ele'e fie cea du*ovnicească (iarnapotrivit căreia neamul Aidovesc ridică vrteAuri de sete de sn'e şi tur#are &mpotriva .ntuitorunostru, fie ceea ce tul#ură sim%urile trupeşti cnd se sc*im#ă vremea şi se face 'er, căci era o iarn

cu noi 5 una &ndelun'ată şi 'rea, şi nu numai un anotimp trecător 5 ci una de mare răutatrăspndind săl#ăticie, dar acum a &nmu'urit nouă &ntiul anotimp, primăvara darurilor Dumne$eu, &n care neam adunat &mpreună să aducem Aertfă de laudă lui Dumne$eu, roada faptel#une sau cum spune mai #ine psalmul; vara şi primăvara "u leai $idit +du%i aminte de aceasta

Pentru vrăAmaşii care &l ocărăsc pe Domnul şi &n cele din urmă defăimea$ă sfnta 6ui slăvire Sfintele icoane, &năl%nduse cu seme%ie &n *ulele lor; Domnul minunilor &i va $dro#i şi va prăvăli pămnt &ndră$neala lor



l nu trece cu vederea 'lasul celor ce- stri'ă; +duRi aminte, Doamne de ocara ro#ilor "ăi pe cao port &n snul meu, de la multe neamuri +duRi aminte, Doamne, de ocara cu care mau ocărvrăAmaşii "ăi, cu care au ocărt paşii unsului "ău

Căci <unsul> &nseamnă cei ce au fost mntui%i prin moartea Sa şi au cre$ut &n l, prin propovăduircuvntului şi prin &nc*ipuirea &n icoane Pentru că &n acest fel marea lucrare a iconomiei Sal&mplinită prin Cruce şi patimile &ndurate şi minunile pe care lea lucrat att &nainte ct şi după Cruc

este făcută cunoscută celor ce sau mntuit -ar pilda patimilor Sale trece la apostoli şi apoi mucenici, şi co#oară prin ei, la mărturisitori şi asce%i

+ceasta este ocara, cu care vrăAmaşii Domnului mau ocărt, cu care au ocărt paşii unsului Său, pcare o are &n vedere Dumne$eul nostru -nima Sa este plină de mn'iere şi l este &nduplecat dru'ăciunile .aicii Sale şi ale apostolilor şi tuturor sfin%ilor Căci şi ei &mpărtăşesc ocările ce - saadus şi cu l &mpreună sau #atAocorit şi &n icoane, aşa &nct &n felul &n care au &mpărtăşit cu pătimirile cărnii, &n acelaşi fel au &mpărtăşit cu l şi necinstirea icoanelor Dumne$eu a lămurit cele din urmă voia Sa de acum şi a făcut &ncă o dată ceea ce a &ndeplinit mai &nainte Căci m&nainte, după ce au trecut mul%i ani cnd Sfintele icoane au suferit defăimare şi ruşine l şi

recăpătat &nc*inarea +cum, pentru a doua oară, după o scurtă vreme de trei$eci de ani de răutate, a redat sufletelor noastre nevrednice slo#o$irea din defăimare, mntuirea celor ce pătimesc,re&nnoit mărturisirea evlaviei, a &ntărit cinstirea icoanelor şi pra$nicul ce aduce toate aceste darumntuitoare

Căci &n icoane, noi contemplăm patimile &nvă%ătorului pentru mntuirea noastră, Crucea, mormntpor%ile şi &ncuietorile iadului, luptele mucenicilor, cununile lor, mntuirea &nsăşi, pe care Fudecătorluptei şi Dătătorul de premii şi de cununi a dato &n miAlocul pămntului

+stă$i pră$nuim această sfntă $i şi #ucurndune &mpreună &n psalmi şi cntări aducem ru'ăciuniectenii

Cine este Dumne$eu mare ca Dumne$eul nostru/ "u eşti Dumne$eu Care faci minuni=

Căci "u &i ruşine$i pe cei ce nu "e slăvesc şi pe cei ce &ndră$nesc cu seme%ie să lupte &mpotrivicoanei "ale &i faci fricoşi şi &i pui pe 'oană

Dar aici este mul%umirea către Dumne$eu şi i$#nda strălucită asupra vrăAmaşilor credin%eiQ şi &ncă*otărre puternică şi amănun%ită limpe$eşte aceste ne&n%ele'eri şi lupte (ce au avut loc) &mpotri

iconoclaştilor

+cum cnd ne sălăşluim &n -erusalimul cel de sus, &n locul de odi*nă de după trecerea prin pusturmndui lui .oise şi mai mult, supunndune dumne$eieştii porunci, aşe$ăm un stlp din pietari, 'ata să fie scris, este drept şi cuviincios ca să &nscriem &n inimile fra%ilor #inecuvntările ce cuvin celor ce au pă$it 6e'ea şi #lestemele pe care şi leau atras asupra lor nele'iui%ii De aceea &nun 'las $icem;

7 Celor ce mărturisesc &ntruparea Cuvntului prin cuvinte, cu 'ura, &n inimă şi minte, &n scris şi

icoane; eşnica lor pomenire=



M +celora ce cunosc deose#irea după firi ale unuia şi aceluiaşi ipostas al lui 0ristos şi &i recuno&nsuşiri att create ct şi necreate, vă$ute şi nevă$ute, ca pătimitor şi nepătimitor, măr'init nemăr'initQ cei ce atri#uie naturii dumne$eieşti cele necreate, iar naturii omeneşti celelalte &nsuşiprintre care şi măr'inirea, şi proclamă aceasta att &n vor#ă ct şi &n icoane; eşnica lor pomenire=3 +celora care cre$nd şi mărturisind, propovăduiesc cuvintele van'*eliei &n scrieri, &n fapte şi forme, şi adună acestea &ntro sin'ură datorie ce cuprinde att propovăduirea prin cuvinte şi &ntărisi'ură a adevărului prin icoane; eşnica lor pomenire=

4 +celora care &şi sfin%esc #u$ele prin cuvnt şi celor ce se sfin%esc prin au$irea acestor cuvincunoscnd şi propovăduind, ca şi oc*ii celor ce se sfin%esc prin Sfintele icoane, conducnd astfmintea către cunoaşterea de Dumne$eu, ca şi prin #isericile sfin%ite, sfintele vase şi alte sfincomori; eşnica lor pomenire=: +celora ce cunosc faptul că toia'ul şi ta#lele, c*ivotul şi candela, năstrapa şi altarul &nfă%işauprefi'urau pe Prea Sfnta ecioară .aria, .aica Domnului şi de asemenea că aceste lucruriprefi'urau, iar ea nu sa prefăcut &n ele, căci era fecioară şi după naştere a rămas fecioară, şi prurmare ecioară tre#uie să fie &nfă%işată &n icoane şi nu pre&nc*ipuită &n c*ipuri (tipuri); eşnica lpomenire=9 +celora ce cunosc, primesc şi cred &n vedeniile prooroceşti, cărora &nsuşi Dumne$eu lea d

formă şi c*ip, pe care corul proorocilor le aduc şi le tlcuiescQ şi care, &ntări%i de tradi%ia scrisă nescrisă a +postolilor, următori Părin%ilor, &nfă%işea$ă cele sfinte &n icoane şi le cinstesc;eşnica lpomenire=E +celora cel &n%ele' pe .oise, şi spun, fi%i cu luareaminte la voi &nşivă ca &n $iua aceea, cnDomnul va 'răit din miAlocul focului, de pe muntele 0ore#, na%i vă$ut nici un c*ip, şi cunorăspunsul potrivit, şi anume că atunci cnd vedem ceva, vedem cu adevărat, aşa cum nea &nvă%fiul tunetului, ce era de la &nceput, ce am au$it, ce am vă$ut cu oc*ii noştri, ce am privit şi mininoastre au pipăit despre Cuvntul vie%ii, şi pe acestea le mărturisim şi iarăşi, ca şi ceilal%i ucenici Cuvntului, am mncat şi am #ăut cu l, nu numai &naintea patimilor Sale, ci şi după patimi

&nviereQ celor ce se pricep să deose#ească poruncile 6e'ii de &nvă%ătura *arului şi văd că l esnevă$ut &n cea dinti, dar vă$ut şi pipăit &n cea dea doua, şi prin urmare ca ceea ce a fost vă$utpipăit tre#uie să fie $u'răvit &n icoane şi slăvit; eşnica lor pomenire=

+şa cum au vă$ut proorocii, cum au &nvă%at +postolii, cum a primit Giserica, cum au do'mati&nvă%ătorii, cum &n%ele'e &mpreună cu ei lumea locuită LoiumeneN, cum luminea$ă *arul, culămureşte adevărul, cum a fost ere$ia i$'onită, cum ne &ntăreşte &n%elepciunea sa proclamăm, cumadeverit 0ristos, tot aşa 'ndim şi noi, vor#im, propovăduim, &l slăvim pe 0ristos ca pe adevăratDumne$eu şi pe sfin%ii Săi, &n cuvinte, &n scrieri, &n 'nduri, &n Aertfe, &n #iserici, &n icoane, sluAindprea &năl%ndu6 pe nul Dumne$eu şi Domn, şi cinstindui pe sfin%i din cau$a Domnului lor ca

cei ce sunt aproape de l şi &i sluAesc, şi le dăm cinstirea cuvenită

+ceasta este credin%a +postolilor, aceasta e credin%a părin%ilor, aceasta este credin%a ortodocşiloaceasta este credin%a care a &ntărit lumea După acestea să aclamăm fră%eşte şi părinteşte pe vestitodreptei credin%e şi cinstiri &ntru mărirea şi cinstea pentru care au luptat şi să $icem; lui 1ermano"arasiosQ 2iep*oros, .etodios, ca unor adevăra%i ar*ierei ai lui Dumne$eu, apărători şi Dascăli ortodoxiei, eşnica lor pomenire



+ceste #inecuvtări au aAuns pnă la noi, de la părin%i la fiii ce sunt rvnitori pentru credin%a lor, i#lestemele &i covrşesc pe uci'aşii de părin%i, care dispre%uiesc poruncile Stăpnului De aceea, n&n comuniunea evlaviei, le aruncăm o#şteşte #lestemul pe care şi lau atras asupra lor

+celora ce primesc cu mintea lor iconomia &ntrupării lui Dumne$eu Cuvntului, dar nu &n'ăduie aceasta să lucre$e prin icoane şi prin aceasta par a primi &n vor#e mntuirea noastră, dar &n adevărleapădă; +natema=

+celora ce se Aoacă răutăcios cu cuvntul <nemăr'init> şi prin urmare refu$ă să6 $u'răvească icoane pe 0ristos, adevăratul nostru Dumne$eu, Care Sa făcut părtaş sn'elui şi trupului nostru,prin aceasta sau arătat a fi nişte rătăci%i; +natema= Celor ce recunosc, c*iar şi nevrnd, vedeniile prooroceşti, dar primesc facerea icoanelor a ceea au vă$ut 5 O minune= 5 c*iar mai &nainte de &ntruparea Cuvntului, dar spun prosteşte că &nsăşi fircea neomenească şi nevă$ută a fost vă$ută de cei ce au contemplato sau *otărăsc că acestea se p&nfă%işa ca c*ipuri, fi'uri şi forme ale adevărului celor ce le văd, dar nu ar primi faptul că om Sfăcut Cuvntul şi că patimile Sale pentru mntuirea noastră pot fi $u'răvite &n icoane; +natema= +celora care &l aud şi6 &n%ele' pe Domnul ce $ice; Dacă a%i fi cre$ut lui .oise, a%i fi cre$ut şi .şi celelalte, şi pe .oise $icnd, Domnul Dumne$eul nostru va ridica pentru voi din fra%ii tăi u

Prooroc ca şi mine, şi apoi spun că Proorocul este primit, dar că ei nu vor $u'răvi prin icoane *arProorocului şi mntuirea pe care acesta a aduso pentru &ntrea'a lume, c*iar dacă l a fost vă$ut ştrăit printre #ăr#a%i şi femei, şi a vindecat suferin%e şi #oli cu lucrări puternice de vindecare, şi a forăsti'nit, şi &n'ropat, şi Sa sculat din mor%i, şi a făcut şi a suferit toate acestea pentru mntuirnoastrăQ +celora care nu primesc că aceste lucrări mntuitoare, &mplinite pentru &ntrea'a lume pot$ărite &n icoane şi nici slăvite şi cinstite &n ele; +natema= Celor ce stăruie &n ere$ia iconoclastă, ce e de fapt aposta$ie 0ristoclastă şi nici nu voiesc să fduşi la mntuire prin le'ea lui .oise, nici nu ale' să trăiască evlavios după &nvă%ătura apostolică,nici nu sunt convinşi să lepede 'reşala lor prin pildele şi sfaturile Părin%ilor, nici sunt mişca%i

armonia fiecărei păr%i a Gisericii lui Dumne$eu a toată lumea, ci o dată pentru totdeauna sau supsor%ii Aidovilor şi pă'nilor Llit; elinilorNQ căci de &ndată au *ulit &mpotriva +r*etipului, şi nu sau d&n lături să facă c*ipul ar*etipului identic cu &nsuşi ar*etipul +cestora, deci care au că$ut nesă#uitaceastă 'reşală şi şiau astupat urec*ile la orice cuvnt dumne$eiesc şi &nvă%ătură du*ovnicească, sunt deAa putre$iciune şi sau tăiat pe ei &nşişi de la trupul Gisericii; +natema= +nastasie, Constantin şi 2ic*ita, cei ce au pornit ere$iile isauriene, oameni păcătoşi şi călău$e spprăpastie; +natema= "eodot, +ntonie şi -oan, ceşi dau răută%ile unul altuia, şi urmaşi mincinoşi ai necredin%e+natema=

Pavel care sa &ntors la Saul şi "eodor numit 1astes şi tefan .olutes, ca şi "eodor Criteanul, 6ouloudie leulx şi oricine este asemenea lor &n necredin%ă, &n orice stare a clerului sau altă cinste sstare sar aflaQ tuturor acestora ce stăruie &n necredin%a lor;+natema= "uturor ereticilor; +natema= +celora ce folosesc spusele dumne$eieştii Scripturi ce sunt &mpotriva idolilor la cinstitele icoaale lui 0ristos Dumne$eul nostru şi sfin%ilor Săi; +natema= +celora ce &mpărtăşesc părerea celor ce #atAocoresc şi necinstesc Sfintele icoane; +natema= +celora ce spun că creştinii fac din icoane $ei; +natema= +celora ce spun că altul dect 0ristos Dumne$eul nostru nea i$#ăvit de rătăcirea idoleasc+natema=



+celora ce &ndră$nesc să spună că Giserica So#ornicească a primit idoli şi astfel &ntinea$ă toataina şi #atAocoresc credin%a creştinilor;+natema= 1erontios, ori'inar din 6ampe, care a &mproşcat veninul ere$iei lui &n Creta şi sa numit pe sinnsul, spre răsturnarea, vai, a -conomiei mntuitoare a lui 0ristos, dimpreună cu do'mele scrierile sale perverse şi cu cei ce cu'etă la fel cu acesta, să fie +natema= Cei ce &ntreprind &n 'enere a introduce oarecare investi'are nouă &n ce priveşte ne'răita -conom&n trup a .ntuitorului şi Dumne$eului nostru, şi a examina &n ce mod &nsuşi Cuvntul l

Dumne$eu sa unit cu frămntătura omenească şi potrivit cărui principiu a &ndumne$eit trupasumat, &ncercnd să Aon'le$e lo'oma*ic (&mpotriva cuvntului) cu termeni dialectici ca Hprin fir(ata p*]sin) sau Hprin adop%iune> (ata t*esin) &n privin%a noută%ii celei mai presus de fire (*]pp*]sin) a (unirii) celor două firi ale Dumne$euOmului, să fie +natema= Cei ce se proclamă pe ei &nşişi dreptcinstitori, dar introduc fără ruşine sau mai de'ra#ă făevlavie &n Giserica ortodoxă şi so#ornicească neevlavioasele do'me ale elinilor şi orientalil(indienilor) referitoare la sufletele omeneşti, la cer, la pămnt şi la celelalte creaturi, să fie +natem Cei ce prea cinstesc pretinsa şi Hne#una &n%elepciune> (- Cor 3, 7) a filo$ofilor celor din afară urmea$ă celor ce o profesea$ă (pe aceasta), admi%nd (astfel) metempsi*o$ele sufletelor oamenil(adică re&ncarnarea) sau că şi acestea pier &n mod similar cu cele ale vie%uitoarelor nera%ionale şi

&ntorc &n nefiin%ă, respin'nd de aici !nvierea, Fudecata şi răsplătirea finală a celor făcute &n via%ă, fie +natema= Cei ce do'mati$ea$ă că materia şi -deile sunt fără de &nceput (eterne) sau &mpreună fără de &ncep(coeterne) cu iditorul a toate Dumne$eu, şi că cerul şi pămntul şi celelalte creaturi sunt veşnicefără de &nceput, dăinuind pururea nemodificate şi care se &mpotrivesc (astfel) Celui ce a $is; Hcerulpămntul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece> (.t M4, 3:), 'lăsuind cele deşarte şi pămnteşi atră'nd astfel #lestemul dumne$eiesc asupra capetelor lor, să fie +natema=

Cei ce $ic că &n%elep%ii elinilor, cei dinti ere$iar*i şi care au fost deAa $vrli%i anatemei de ce

şapte sfinte Sinoade cumenice şi de to%i Părin%ii care au strălucit &n Ortodoxie, ca unii (ce sunstrăini de Giserica so#ornicească, deci cei care $ic că aceştia, pentru #o'ă%ia stricată şi necurată dscrierile lor, sunt cu mult mai #uni şi acum şi la Audecata ce va să fie, dect #ăr#a%ii cei #inecinstitoşi ortodocşi, dar care au putut 'reşi pentru patima şi neştiin%a omenească, să fie +natema= Cei ce nu primesc cu credin%ă curată şi simplă, din toată inima şi din tot sufletul, minuniextraordinare ale .ntuitorului şi Dumne$eului nostru şi ale Stăpnei noastre care 6a născut făpri*ană şi ale celorlal%i Sfin%i, ci &ncearcă să le defăime$e prin demonstra%ii şi ra%ionamente sofistidrept (lucruri) imposi#ile sau să le răstălmăcească după cum li se pare lor şi să le potrivească dupărerea lor, să fie +natema= Cei ce &mpreună cu alte plăsmuiri mitice sc*im#ă de la ei &nşişi şi doctrina noastră despre crea%

admi%nd ca adevărate -deile platonice şi $icnd că materia de sine su#$istentă &şi primeşte formesale de la (aceste) -dei, defăimnd astfel desc*is li#ertatea iditorului, Care a dus toate dintnefiin%ă la fiin%ă şi &n calitate de ăcător, a fixat tuturor cu li#ertate suverană un &nceput şi un sfrşsă fie +natema= Cei ce $ic că la &nvierea cea de pe urmă şi de o#şte oamenii vor &nvia şi vor fi Audeca%i cu altrupuri şi nu cu cele cu care au vie%uit &n această via%ă, &ntruct acestea se corup şi pier, şi flecărelucruri deşarte şi $adarnice, &n vreme ce &nsuşi 0ristos Dumne$eul nostru şi ucenicii 6ui, &nvă%ătonoştri, neau &nvă%at că oamenii cu trupurile cu care au vie%uit &n această via%ă cu acestea vor fiAudeca%i, şi &ncă şi marele +postol Pavel a &nvă%at &n mod expres adevărul pe lar' şi cu exemple



cuvntul lui despre &nviere (- Cor 7:, 7M::) dovedind pe cei ce cu'etă astfel a fi fără de mintaşadar, cei ce se &mpotrivesc acestor do'me şi doctrine, să fie +natema= Cei ce admit şi predau vor#ele elenice cele deşarte, adică cum că ar fi o preexisten%ă a sufletelocă nu toate sau făcut şi adus din nefiin%ă, că ar exista un sfrşit al pedepsei sau o resta#ilirecrea%iei şi a lucrurilor omeneşti, şi de aici &n%ele' !mpără%ia Cerurilor ca ceva destructi#il şi trecăto&n vreme ce &nsuşi 0ristos Dumne$eul nostru nea &nvă%at că ea este veşnică şi indestructi#ilă, şi d&ntrea'a Scriptură vec*e şi nouă am primit aceea ca pedeapsă (finală) va fi nesfrşită şi &mpără%

veşnicăQ aşadar, cei care se pierd pe ei &nşişi cu asemenea cuvinte şi se fac şi altora pricină osndă, să fie +natema=

Do'mele şi doctrinele elenice şi *eterodoxe sau potrivnice credin%ei celei so#orniceşti nepri*ănite a ortodocşilor introduse &mpotriva credin%ei creştine şi ortodoxe de -oan -talos şi de acdintre ucenicii lui care iau parte la pier$ania lui, să fie +natema= "oate cele do'mati$ate fără evlavie de mona*ul 2il ca şi cei ce au părtăşie cu ele, să fie +natema "e$ele 'ăsite străine de do'mele cele drepte ale Gisericii &n cele două tratate scrise de ustratiofostul mitropolit al 2iceei, &mpotriva armenilor şi care au fost anatemati$ate; Cei ce introduc cu privire la ne'răita -conomie &n trup a Domnului şi Dumne$eului

.ntuitorului nostru -isus 0ristos anumite rostiri deşarte şi $ic sau cu'etă că umanitatea lui 0ristse &nc*ină (pros]nein) Dumne$eirii celei neapropiate ca un ro# (doulios) şi posedă condi%veşnică de ro# (douleian aidion) ca o calitate fiin%ială (ousiode) şi cu neputin%ă de pierdut, să f+natema= Cei ce nu &ntre#uin%ea$ă cu toata evlavia distinc%ia ca pură opera%ie intelectuală (te atepinoiadiairesei) cu scopul de a eviden%ia doar alteritatea celor două firi ce concur' &n mod ne'răit 0ristos şi sunt unite &n l &n mod neamestecat şi nedespăr%it, ci a#u$ea$ă de o astfel de distinc%ie$ic că umanitatea asumată este altceva nu numai prin fire ci şi prin cinstire, şi că ea adoră (latreuepe Dumne$eu şi &i aduce o sluAire de ro#, oferindui cinstea cuvenită ca pe un lucru datorat, la fel

Hdu*urile sluAitoare> (vr l, 74) ce sluAesc şi cinstesc pe Dumne$eu ca nişte ro#i, şi care &nva%ă doar firea asumată este propriu$is +r*iereul cel mare şi nu &nsuşi (ipostasul) Cuvntul Dumne$eu &ntruct sa făcut om, ca unii care prin asemenea lucruri &ndră$nesc să &mpartă ipostatpe nul 0ristos, Domnul şi Dumne$eul nostru, să fie +natema= Cele introduse şi răspndite prin viu 'rai de .i*ail, fostul dascăl, protecdic şi maistor al retorilşi de 2iep*oros Gasilaes, dascăl al pistolelor, diacon al .arii Giserici a lui Dumne$eu dConstantinopol, care au fost urmate şi de ustat*ios mitropolitul D]rrac*ionului şi care au fosus%inute &n scris mai cu seamă de Soteric*os, diacon al aceleiaşi Giserici, patriar* ales al mareloraş al lui Dumne$eu +ntio*ia, cel numit şi Panteu'enos, şi celelalte lucruri introduse şi pu#licate scris de acelaşi Soteric*os, şi care au fost anatemati$ate şi respinse mai tr$iu c*iar de ei &nşişi, şi

care lea de$avuat şi a$vrlit anatemei Sfntului Sinod reunit din porunca lui .anuel .are&mpărat ortodox, porfiro'enet şi autocrator al Bomeilor, Comnenul; Cei ce $ic că Aertfa cinstitului "rup şi Sn'e din vremea Patimii lumii 5 spre 5 mntuireDomnului şi Dumne$eului nostru -isus 0ristos, Aertfa oferită de l pentru a noastră mntuire calitatea 6ui de +r*iereu lucrnd pentru noi potrivit umanită%ii sale 5 &ntruct potrivit marelui teolo'ie 1ri'orie, &nsuşi este şi sacrificator şi victimă (iul) a oferito lui Dumne$eu "atăl, dar nuprimito ca Dumne$eu &mpreună cu "atăl nici Cel nul 2ăscut, nici Du*ul Sfnt, &ntruct praceasta exclud pe &nsuşi Dumne$eu Cuvntul şi pe Du*ul .n'ietorul, Cel de o fiin%ă şi o cinsticu l, de la cinstirea şi e'alitatea cuvenită 6or ca Dumne$eu, să fie +natema=



Cei ce nu admit ca Aertfă adusă &n fiecare $i de către cei ce au primit de la 0ristos puterea ierur'i(sacramentală) a cele#rării dumne$eieştilor taine este oferită (&ntre'ii) Sfintei "reimi, ca unii contra$ic pe sfin%ii şi dumne$eieştii Părin%i asile şi -oan 0risostom cu care &mpreună 'lăsuire (toceilal%i cu Dumne$eu purtători Părin%i ai noştri &n cuvintele şi scrierile lor, să fie +natema= Cei ce aud pe .ntuitorul $icnd despre cele#rarea sacramentală (*ierour'ia) dumne$eieştiltaine de l &nsuşi predată; H+ceasta să face%i ca anamne$ă (pomenire) a .ea> (6e MM, 7), dar n&n%ele' corect termenul Hanamne$ă>, ci &ndră$nesc a $ice că Aertfa adusă $ilnic de cei ce cele#rea

dumne$eieştile taine după cum a predat .ntuitorul nostru şi Stăpnul tuturor, &nnoieşte Aertpropriului 6ui "rup şi Sn'e adusă pe cinstita Cruce spre o#şteasca răscumpărare şi &mpăcare a fiomeneşti doar la modul ima'inativ şi iconic (p*antastios ai eionios), şi de aici introduc (ideea) că aceasta ar fi o altă Aertfă dect cea săvrşită de .ntuitorul la &nceput (pe 1ol'ota), unii ce desenea$ă misterul &nfricoşătoarei şi dumne$eieştii cele#rări prin care primim arvuna viecelei ce va să vină, şi aceasta &n vreme ce dumne$eiescul şi prea &n%eleptul nostru Părinte -oa0risostom, &n multe exe'e$e ale sale la cuvintele marelui Pavel, eviden%ia$ă limpede identitatAertfei (tes t*]sias to aparallaton) şi $ice clar că este una şi aceeaşi (ten auten einai), să +natema= Cei ce născocesc şi introduc distan%e temporale (c*ronias diastaseis) &n &mpăcarea firii omene

cu dumne$eiasca şi fericita fire a "reimii celei de via%ă &ncepătoare şi prea nepri*ănite, şi sta#ileca do'mă aceea că, mai &nti am fost &mpăca%i cu Cuvntul cel nul 2ăscut prin asumar(umanită%ii) şi mai apoi cu Dumne$eu "atăl prin mntuitoarea patimă a Domnului 0ristos, &mpăr%iastfel cele ne&mpăr%ite, &n vreme ce dumne$eieştii şi ferici%ii Părin%i &nva%ă că Cel nul 2ăscut ne&mpăcat cu Sine iar prin Sine cu Dumne$eu "atăl, şi prin urmare şi cu Prea Sfntul de via%ă făcătorDu*, prin totalitatea misterului -conomiei Sale, ca unii ce sunt născocitori de iscodiri noi şi străinsă fie +natema=

Cele scrise şi predate odinioară de sfin%ii şi de Dumne$eu purtători Părin%i şi vestitori ai adevărul

şi Dascăli ai sfintei lui Dumne$eu Gisericii, iar acum din ini%iativă de Dumne$eu mişcată şi dpurtarea de 'riAă de Dumne$eu socotită a de Dumne$eu &ncununatului, prea puternicului, Dumne$eu &n%elep%itului, ortodoxului, #iruitorului, sfin%itului nostru mare &mpărat, porfiro'enetautocrator ]r .anuel Comnenul, clarificate şi definite de sfntul şi dumne$eiescul Sinod, reundin porunca sa şi ornduite a fi proclamate &n această cinstită $i; Cei ce nu &n%ele' corect cuvintele sfin%ilor Dascăli ai Gisericii lui Dumne$eu şi &ncearcă răstălmăcească şi să &ntoarcă (&n%elesul) celor $ise &n acestea limpede şi lămurit prin *arul SfntulDu*, să fie +natema= Celor ce primesc aceea că cuvntul lui -isus 0ristos, adevăratul Dumne$eu şi .ntuitorul nostrH"atăl .eu este mai mare dect .ine> (-n74, M8), a fost $is, &ntre alte interpretări ale Sfin%il

Părin%i şi cu referire la umanitatea Sa după care a şi pătimit, aşa după cum vestesc expres SfinPărin%i &n multe din de Dumne$eu inspiratele lor scrieri, şi mai $ic că +celaşi 0ristos a pătimit duptrupul 6ui, eşnica lor pomenire=

Cei ce cu'etă şi $ic că &ndumne$eirea firii asumate a constat dintro transformare a firii omeneştidumne$eire şi care nu &n%ele' că din &nsăşi virtutea unirii trupul Domnului participă la demnitateamaiestatea divină, este &nc*inat cu o unică &nc*inare &n Dumne$eu Cuvntul care şi 6a asumat, este de aceeaşi cinste, de aceeaşi slavă, de via%ă făcător, de acelaşi renume, de acelaşi scaun Dumne$eu "atăl şi Prea Sfntul Du*, fără a deveni &nsă cu toate acestea de o fiin%ă cu Dumne$e

&nct să iasă din proprietă%ile sale naturale de creat, circumscris şi din celelalte propriet



contemplate &n firea omenească a lui 0ristos şi să se transforme astfel &n fiin%a dumne$eirii, pentcă din aceasta sar putea tra'e conclu$ia sau că !nomenirea şi Patimile Domnului au avut loc doar aparen%ă şi nu &n realitate sau că a pătimit &nsăşi Dumne$eirea celui nul 2ăscut, să fie +natema= Celor ce $ic că trupul Domnului cel prea &năl%at şi ridicat mai presus de toată cinstea 5 ca unul ca&n virtutea unirii supreme &n mod nesc*im#at, nealterat, neamestecat şi nemutat, a devenit, dpricina unirii ipostatice, e'al cu Dumne$eu (*omoteos), rămnnd pururea neseparat şi indisocia#de Dumne$eu Cuvntul Care 6a asumat este cinstit cu acelaşi renume cu l şi &nc*inat cu o uni

&nc*inare, fiind aşe$at pe tronurile &mpărăteşti şi dumne$eieşti dea dreapta "atălui ca unul &m#o'ăcu măririle Dumne$eirii, dar cu păstrarea (necontenită) a proprietă%ilor firii, eşnica lor pomenire= Cei ce respin' $icerile Sfin%ilor Părin%i şi anume cele proferate &ntru apărarea do'melor celdrepte ale Gisericii lui Dumne$eu de către +tanasie, C*iril, +m#ro$ie, de Dumne$eu 'răitorul prsfntul papă al Bomei celei vec*i 6eon şi de ceilal%i (to%i), şi nu vor să primească (&ntocmai) acteSinoadelor cumenice al -lea şi al -lea, să fie +natema=

+natematismele alcătuite la c%iva ani după cele sanc%ionate şi do'mati$ate referitor la H"atăl .este mai mare dect .ine> (-n74, M8), contra celor ce se &mpotrivesc şi contra$ic fără ştiin%ă şi făevlavie acestea (şi cu care con'lăsuia pe atunci şi fostul .itropolit al ?er]rei, Constantin, nepot

ar*iepiscopului Gul'ariei, care &nsă şi el după mai mul%i ani a fost reprimit &n Giserică, după ce slepădat de unii ca aceia şi sa alăturat celor drept cu'etători anatemati$nd cele do'mati$ate şi 'răde el odinioară cu răutate şi fără evlavie);

Cei ce nu primesc cuvntul adevăratului Dumne$eu şi .ntuitorului nostru -isus 0ristos H"a.eu este mai mare dect .ine>, după diferitele moduri &n care lau explicat Sfin%ii Părin%i 5 un$icnd că aceasta sa $is după dumne$eirea (6ui) cu referire la aspectul cau$at al naşterii Sale d"atăl, al%ii că după proprietă%ile naturale ale trupului celui asumat de l şi eniposta$iat dumne$eirea 6ui, adică cu referire la (&nsuşirile acestuia de) creat, circumscris, muritor şi celelal

afecte naturale şi ireproşa#ile din pricina cărora Domnul putea $ice că "atăl este mai mare dect &nsuşi şi $ic că acest cuvnt tre#uie &n%eles (ca fiind vala#il) doar atunci cnd, prin pura 'ndirtrupul (lui 0ristos) este cu'etat separat de Dumne$eire, ca şi cum nar fi unit cu ea, şi care nu iaici distinc%ia pur intelectuală, aşa cum a fost ea &ntre#uin%ată de Sfin%ii Părin%i, adică (ca vala#idoar) atunci cnd e vor#a de condi%ia 6ui de ro# şi de neştiin%a 6ui (umană) 5 &ntruct (Părin%ii) nsufereau că trupul e'al şi de o cinstire cu Dumne$eu al lui 0ristos să fie necinstit prin astfel expresii 5 ci $ic că şi proprietă%ile naturale care apar%in &n mod real trupului Domnului celeniposta$iat &n Dumne$eirea Sa şi rămnnd (pururea) nedespăr%it de ea, tre#uie luate după unire vala#ile doar prin simplă 'ndire, ca unii ce do'mati$ea$ă despre cele nesu#sistente şi mincinoaacelaşi lucru ca şi despre cele su#sistente şi adevărate, să fie +natema=

Cele $ise cu răutate şi fără evlavie de fostul mitropolit al ?er]rei, Constantin, nepoar*iepiscopului Gul'ariei şi anatemati$ate apoi de el, să fie +natema= "o%i care cu'etă astfel de lucrări, să fie +natema= ostul mitropolit al ?er]rei, Constantin, nepotul ar*iepiscopului Gul'ariei, care do'mati$ea$ă răutate şi lipsă de evlavie (sau; Cei ce do'mati$ea$ă cu răutate şi lipsă de evlavie) despre cuvntadevăratului Dumne$eu şi .ntuitorul nostru -isus 0ristos; H"atăl .eu este mai mare dect .inşi nu cu'etă nici nu $ic(e) că acesta este luat de Sfin%ii şi de Dumne$eu purtători Părin%i &n mai mu&n%elesuri evlavioase, &ntre altele (&n%ele'ndul) cu referire la trupul cel asumat de iul Cel n2ăscut al lui Dumne$eu din Sfnta ecioară şi de Dumne$eu 2ăscătoarea, şi eniposta$iat

Dumne$eirea 6ui, fără amestecare, avnd păstrate şi după unirea nedespăr%ită &nsuşirile proprii



referire la care Domnul a numit pe "atăl mai mare dect Sine şi rămnnd &n acelaşi timp &mpreun&nc*inat şi &mpreunămărit &ntru o sin'ură &nc*inare ca unul e'al cu Dumne$eu (*omot*eos) şi aceeaşi cinstire cu "atăl şi Prea Sfntul Du*Q şi care sus%in(e) dimpotrivă că nu se cade a &n%ele'acest cuvnt (ca vala#il) atunci cnd Domnul este conceput ca ipostas unic avnd cele două funite, ci doar atunci cnd, prin 'ndire, trupul 6ui este considerat separat de Dumne$eire şi soco&n mod a#stract ca al oricărui om şi aceasta &n vreme ce marele &n teolo'ie (-oan) Damasc*in &nvacă distinc%ia pur intelectuală se aplică atunci cnd despre trupul lui 0ristos se $ice ceva ce n

constituie o proprietate naturală a 6ui, doar spre a indica condi%ia 6ui de ro# sau neştiin%a 6(umană) şi care nu vrea (vor) deci să urme$e sfintelor Sinoade cumenice al -lea şi al -lea, caau do'mati$at &n mod corect şi evlavios despre cele două firi unite &n mod neamestecat &n 0ristos,au &nvă%at Giserica lui 0ristos dreapta credin%ă (ortodoxia), ca unul (unii) ce a (au) alunecat astfel diferite ere$ii, să fie +natema= "o%i cei ce cu'etă &n acord cu Constantin, nepotul ar*iepiscopului Gul'ariei şi sunt afecta%i &ntrista%i pentru depunerea lui, dar nu att din iu#ire compătimitoare, ci pentru că sunt &mpreun&nşela%i prin impietatea lui, să fie +natema= Prea i'norantul pseudomona* şi &n deşert luptător -oan irenios şi scrierile alcătuite de &mpotriva dreptei credin%e şi (to%i) cei cel &m#ră%işea$ă pe acesta şi sunt de părere şi $ic că nu c

referire la umanitatea eniposta$iată &n Domnul şi Dumne$eul nostru -isus 0ristos şi unită Dumne$eirea lui la mod insepara#il, nedespăr%it şi neamestecat, a $is l, ca om desăvrşit, cuvntdin sfintele lui van'*elii; H"atăl .eu este mai mare dect .ine>, ci aceasta sa $is de către potrivit umanită%ii 6ui atunci cnd aceasta este considerată prin 'ndire ca de$#răcată şi cu toseparată de dumne$eirea 6ui, ca şi cum nar fi unită cu ea şi fiind luată exact ca şi firea noast(umană) comună, să fie +natema= Cei ce cu'etă şi $ic că strălucirea (ce sa făcut) din Domnul la dumne$eiasca 6ui Sc*im#are a%ă este, cnd o lumină oarecare, arătare fără consisten%ă, creatură şi fantasmă ce a strălucit dopentru scurtă vreme stin'nduse apoi &ntro clipită, cnd &nsăşi fiin%a lui Dumne$eu, ca unii car

adernd la aceste contradictorii şi imposi#ile sus%ineri, se arată ne#uni de ne#unia lui +rie, care tăpe nul Dumne$eu şi unica Dumne$eire &n creată şi necreată, şi se pun de acord cu nele'iu&mpietate a masalienilor, care $ic că fiin%a dumne$eiască e vi$i#ilă şi nu mărturisesc, potrivit celteolo'*isite cu dumne$eiasca insuflare de Sfin%i şi cu modul evlavios de a cu'eta al Gisericii, aceea prea dumne$eiasca lumină nu este nici creatură, nici fiin%a lui Dumne$eu, ci *ar, strălucire ener'ie naturală necreată, emannd pururea şi fără separa%ie din &nsăşi fiin%a dumne$eiască, să f+natema= "o%i ereticii să fie +natema= Sinedriul, cel ce sa aprins cu mnie &mpotriva cinstitelor icoane, să fie +natema= Cei ce iau $icerile dumne$eieştii Scripturi &mpotriva idolilor ca $ise pentru cinstitele icoane ale l

0ristos Dumne$eul nostru şi ale Sfin%ilor 6ui, să fie +natema= Cei ce sunt &n comuniune cu #ună ştiin%ă cu cei ce ocărăsc şi necinstesc Sfintele icoane, să f+natema= Cei ce $ic că creştinii se apropie de icoane ca de nişte $ei să fie +natema= Cei ce $ic că un altul, afară de 0ristos Dumne$eul nostru, nea slo#o$it din rătăcirea idolatră, să f+natema= Cei ce cutea$ă să $ică că (prin icoane) Giserica so#ornicească a acceptat idoli, ca unii ce răstoarntaina (&ntrupării) şi astfel &nsăşi credin%a creştină, să fie +natema= Dacă cineva ia apărarea unui adept al ere$iei detractorilor creştinilor, fie el &n via%ă, fie mort

aceasta, să fie +natema=



Dacă cineva nu se &nc*ină Domnului nostru -isus 0ristos celui circumscris &n icoană dupumanitate, să fie +natema= !ncă şi cei ce cu'etă şi $ic că Dumne$eu nu are nici o ener'ie naturală ci numai fiin%ă şi socotecă fiin%a dumne$eiască şi ener'ia (lucrarea) dumne$eiască sunt identice şi a#solut indistincte,'ndesc că nu există nici o diferen%ă &ntre ele cu privire la ceva, ci aceeaşi realitate se $ice la ei cnfiin%ă, cnd lucrare, ca unii ce suprimă fără Audecată &nsăşi fiin%a dumne$eiască &mpin'ndo nefiin%ă 5 căci dascălii Gisericii vor#esc &n termeni precişi că numai nefiin%a este lipsită de ener'ie

şi care mai sunt #olnavi şi de cele ale lui Sa#elie, cute$nd a &nnoi acum cu privire la fiin%alucrarea dumne$eiască vec*ea contradic%ie, confu$ie şi amestecare a aceluia &n ce priveşte cele tripostase ale Dumne$eirii, fu$ionndule &n mod asemănător şi pe acestea (adică fiin%a şi lucrarea) mod neevlavios şi nu mărturisesc, potrivit celor teolo'isite cu dumne$eiasca insuflare de Sfin%i şi modul evlavios de a cu'eta al Gisericii, că &n Dumne$eu există att fiin%a ct şi ener'ia naturalăacesteia, după cum au limpe$it cei mai mul%i dintre sfin%i, dar &n mod lămurit mai cu seamă cei de sfntul al -lea Sinod cumenic, care sa &ntrunit &n &ntre'ime &n c*estiunea referitoare la cele doener'ii şi voin%i, dumne$eiască şi omenească, ale lui 0ristos, şi care nici nu vor să &n%elea'ă că acum &ntre fiin%a şi ener'ia dumne$eiască există o unire neamestecată, tot aşa există &ntre ele şidiferen%ă &n unele privin%e, dar care nu crea$ă &ntre ele interval sau distan%ă, mai cu seamă &n

priveşte &nsuşirile de cau$ă şi cau$at, neparticipa#il şi participa#il, primele revenind fiin%ei iar cede al doilea ener'ieiQ deci, unii care proferea$ă &n mod neevlavios unele ca acestea, să fie +natema !ncă şi cei ce cu'etă şi $ic că toată puterea şi ener'ia triipostaticei Dumne$eiri este creată, ca uncare de aici ne silesc să credem că este creată &nsăşi fiin%a dumne$eiască 5 căci ener'ia creatpotrivit Sfin%ilor, va vădi drept creată şi firea (din care emană) iar ener'ia necreată va caracterifiin%a necreată şi de aici sunt &n primeAdie de a cădea cu totul &n ateism, ca unii ce atri#uie credincelei curate şi ireproşa#ile a creştinilor mitolo'ia elenică şi adorarea creaturilor, şi nu mărturisespotrivit celei teolo'*isite cu dumne$eiasca insuflare şi cu modul evlavios de a cu'eta al Gisericii, toată puterea şi ener'ia naturală a Dumne$eirii celei triipostatice este necreată, să fie +natema=

!ncă şi cei ce cu'etă şi $ic că prin această (distinc%ie) se face o anumită compo$i%ie &n Dumne$eunu cred &nvă%ăturii Sfin%ilor care &nva%ă că de la cele ale firii nu se face &n fire nici o compo$i%ie, deci ne defăimea$ă nu numai pe noi ci şi pe to%i Sfin%ii care &nva%ă &n termeni precişi şi multe rndusimplitatea şi necompo$i%ia &n Dumne$eu, ct şi diferen%a fiin%ei şi ener'iei dumne$eieşti, şi această diferen%ă nu deteriorea$ă cu nimic şi de fel simplitatea dumne$eiască 5 căci nar fi put&ntreprinde (Părin%ii) a teolo'*isi astfel &mpotriva lor &nşişi deci, cei ce 'răiesc aceste lucrudeşarte şi nu mărturisesc potrivit celor teolo'*isite cu dumne$eiasca insuflare de Sfin%i şi cu modevlavios de a cu'eta al Gisericii, ca dimpreună cu această diferen%ă vrednică de cele divine conservă &n mod frumos şi simplitatea divină, să fie +natema=

!ncă şi cei ce cu'etă şi $ic că numele Hdumne$eire> se $ice numai pentru fiin%a dumne$eiască şi nmărturisesc potrivit celor teolo'*isite cu dumne$eiasca insuflare de Sfin%i şi cu modul evlavios decu'eta al Gisericii, că acesta se atri#uie nu mai pu%in şi ener'iei dumne$eieşti, şi astfel, cnd cinev$ice HDumne$eire>, el cinsteşte &n multe feluri unica Dumne$eire a "atălui şi a iului şi a SfntulDu*, att fiin%a ct şi ener'ia lor, precum neau &nvă%at dumne$eieştii noştri ini%iatori &n sfintetaine, să fie +natema= !ncă şi cei ce cu'etă şi $ic că fiin%a dumne$eiască este participa#ilă, ca unii ce nu se ruşinea$ăintroduce &n Giserica noastră nele'iuita neevlavie a masalienilor care au fost #olnavi de aceaspărere &n vec*ime, şi nu mărturisesc potrivit celor teolo'*isite cu dumne$eiasca insuflare de Sfin%i



cu modul evlavios de a cu'eta al Gisericii, că fiin%a dumne$eiască este a#solut incompre*ensi#ilăneparticipa#ilă, dar *arul şi ener'ia dumne$eiască sunt participa#ile, să fie +natema= "oate neevlavioasele lor tratate şi &nscrieri, să fie +natema=

6ui +ndronic paleolo'ul, slăvitul şi fericitul nostru &mpărat, care a reunit primul Sinod (iulie 734&mpotriva lui arlaam, pre$idnd &n mod no#il Giserica lui 0ristos şi acel sfnt Sinod prin faptcuvinte şi admira#ile discursuri pronun%ate cu propria sa 'ură, &ntărind do'mele evan'*elice

apostolice, şi depunnd şi de$văluind pu#lic pe mai sus $isul arlaam dimpreună cu ere$iile scrierile lui şi cu 'lasurile lui deşarte &mpotriva credin%ei noastre, ca unuia care &n miAlocul acestsfinte lupte şi isprăvi pentru dreapta credin%ă a sc*im#at (la numai cteva $ile mai apoi) &n mofericit via%a aceasta trecnd la via%a cea #ună şi fericită, eşnica lui pomenire= 6ui 1ri'orie, preasfin%itul mitropolit al "esalonicului, care &n Sinodul cel din .area Gisericădepus pe arlaam şi +ind]nos, conducătorii şi născocitorii noilor ere$ii, &mpreună cu perverasocia%ie din Aurul lor, care au cute$at să numească creatură ener'ia şi puterea naturală insepara#ilă a lui Dumne$eu, şi simplu$is toate proprietă%ile naturale ale Sfintei "reimi, calumina neapropiată care a strălucit din 0ristos pe munte, &ntreprin$nd să introducă cu răutate Giserica lui 0ristos o dumne$eire creată -deile platonice şi acele mituri eleniceQ care a luptat

&n%elepciune şi curaA pentru Giserica o#ştească a lui 0ristos şi pentru do'mele cele adevărateinfaili#ile ale ei despre Dumne$eire &n scrieri, &n discursuri şi &n discu%ii proclamnd ne&ncetatunică Dumne$eire şi un Dumne$eu triipostatic, cu ener'ie şi voin%ă, atotputernic şi necreat &nttoate cele ale sale, potrivit Dumne$eieştilor Scripturi şi a teolo'ilor şi exe'e%ilor (din vec*imadică (urmnd) lui +tanasie şi asile, 1ri'orie, -oan şi 1ri'orie, şi de asemenea lui C*iril &n%eleptului .axim, (lui -oan) oracolului dumne$eiesc celui din Damasc, ca şi (tuturor) celorlaPărin%i şi Dascăli ai Gisericii lui 0ristos, arătnduse prin cuvinte şi fapte a fi părtaşul şi tovarăşuecoul, emulul şi aliatul tuturor acestora, eşnica lui pomenire= "uturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie &mpreună cu slăvitul şi fericitul nostru &mpăr

(+ndronic) şi după el, şi au sus%inut cu viteAie Giserica lui 0ristos &n cuvinte şi discu%ii, scrieri &nvă%ături, cuvnt şi faptă, com#ătnd şi de$văluind &mpreună perversele şi cele cu multe &nfă%işăere$ii ale lui arlaam şi +ind]nos şi pe cei ce cu'etau la fel cu aceştia, şi care au proclamat cstrălucire do'mele apostolice şi patristice ale dreptei credin%e fiind pentru acestea calomniadefăima%i şi ocăr%i de oameni rău fama%i dimpreună cu Sfin%ii teolo'i şi purtătorii de Dumne$Părin%i şi Dascăli ai noştri, eşnica lor pomenire= Celor ce mărturisesc un Dumne$eu triipostatic atotputernic şi necreat nu numai după fiin%ă ipostasuri, ci şi după ener'ie, şi $ic că dumne$eiasca ener'ie iradia$ă &n mod nedespăr%it ddumne$eiasca fiin%ă, indicnd prin Hiradia$ă> distinc%ia ne'răită, iar prin H&n mod nedespăr%it> unirlor mai presus de fire, după cum a proclamat şi Sfntul Sinod al -lea cumenic, eşnica l

pomenire= Celor ce mărturisesc că Dumne$eu aşa cum este necreat şi fără de &nceput după fiin%ă este tot aşadupă ener'ie 5 lund aici expresia Hfără de &nceput> (anarc*os) cu referire la timp (nu la principiuşi $ic că după fiin%a sa dumne$eiască Dumne$eu este cu totul neparticipa#il şi incompre*ensi#il, dpentru cei vrednici este participa#il după ener'ia sa dumne$eiască şi &ndumne$eitoare, după cum $teolo'ii Gisericii, eşnica lor pomenire= Celor ce mărturisesc că lumina ce a strălucit pe munte la Sc*im#area la a%ă a Domnului eslumina neapropiată, lumină infinită şi revărsare ne&n%eleasă a dumne$eieştii splendori, slane'răită, slavă supremă a dumne$eirii, slavă primordială şi atemporală a iului, &mpără%ie a l

Dumne$eu, frumuse%e adevărată şi vrednică de iu#ire &n Aurul firii celei dumne$eieşti şi fericit



slavă naturală a lui Dumne$eu, şi Dumne$eire a "atălui şi a Du*ului strălucind &n iul cel n2ăscut, aşa cum au 'răit dumne$eieşti şi de Dumne$eu purtători Părin%ii noştri +tanasie şi asile cmare, 1ri'orie "eolo'ul, -oan 0risostom şi -oan Damasc*in, drept pentru care slăvesc această prdumne$eiască lumină ca necreată, eşnica lor pomenire= Celor ce slăvesc lumina Sc*im#ării la a%ă a Domnului ca necreată pentru motivele cele m&nainte $ise şi totuşi nu $ic că aceasta este fiin%a cea mai presus de fiin%ă a lui Dumne$eu &ntrucaceea rămne cu totul nevă$ută şi neparticipa#ilă, căci Hpe Dumne$eu nimeni nu 6a vă$

vreodată> (-n l, 78), adică aşa cum este l &n firea 6ui, $ic teolo'ii 5 ci o numesc mai de'ra#ă slavnaturală a fiin%ei celei mai presus de fiin%ă iradiind &n mod nedespăr%it din aceea, şi arată celcură%i%i cu mintea pentru iu#irea de oameni a lui Dumne$eu, slava cu care Domnul şi Dumne$enostru va veni la a doua şi &nfricoşătoarea enire să Audece vii şi mor%ii, după cum $ic teolo'Gisericii, eşnica lor pomenire=

!ntru mul%i ani &mpăra%ilor= Dumne$eu să apere puterea lor Dumne$eu să dea pace &mpără%iei lo!mpărate ceresc, apărăi pe cei pămnteşti=

.i*ail, &mpăratul nostru ortodox şi "eodora, sfnta sa maică; eşnica lor pomenire=

asile şi Constantin, 6eon şi +lexandru, C*ristofer şi Bomano, 2ic*ifor, şi -oan, asile Constantin, Bomano, .i*ail, Constantin, .i*ail şi -saac*ie, care to%i au presc*im#at &mpărăpămntească pe cea cerească;eşnica lor pomenire=

vdoc*ia şi "eofana, "eodora şi lena, "eofana şi "eodora, oe şi "eodora, &mpărătesele prortodoxe;eşnica lor pomenire=

1*erman, "arasie, 2ic*ifor, şi .etodie, &nnoi%ii şi ferici%ii patriar*i;eşnica lor pomenire=

-'natie, otie, tefan şi +ntonie, 2icolae şi ftimie, tefan, "rifon, "eofilact şi +ntonie, Polieu2icolae, Sisinie, Ser'*ie, ustatie, patriar*ii ortodocşi;eşnica lor pomenire=

Sfnta "reime ia prea slăvit Prin disputele, luptele şi &nvă%ăturile lor pentru adevărata credin%ă pla moarte, cerem lui Dumne$eu ca să ne călău$ească şi să ne &ntărească şi să ne ru'ăm ca să fiarăta%i ca următori a vie%ii lor insuflate de Dumne$eu pnă la sfrsit,cu mila şi cu &ndurările .arel+r*iereu 0ristos, adevăratul nostru Dumne$euQ cu ru'ăciunile Preaslăvitei noastre Doamne, .aiDomnului şi Pururea ecioara .aria, dumne$eieştilor &n'eri şi ale tuturor sfin%ilor +min

@su"sa: ."azoiulnevazut.o"g şi t"aduce"ea <^nodiSonului "todoBiei de cătp".diac.p"o).Ioan Ică M".



Mean-%laude *archet - ostul şi înţelesul duhovnicesc al icoanei

Icoana& cipul unei lu#i t"ans)igu"ate



Dacă icoana este o formă de artă, atunci ea nu este o artă o#işnuită, oricare ar fi ea, ci o artă sacratt &n ceea ce priveşte rostul ei, ct şi modul de reali$are Icoana a"e "ostul de a )i cinstită de cătc"edincioşi în cad"ul litu"gic al ise"icii sau în cad"ul p"ivat al că#inului& ise"ica de acasăcu# spune <)ntul Ioan Gu"ă de Au".

*insti"ea ei se a"ată p"in se#ne eBte"ioa"e: înaintea icoanei c"eştinii o"todocşi )ac #etanii #isau #a"i @înclină"i şi p"oste"nă"i? o să"ută cu #ult "espect şi iui"e& )ăcnd se#nul *"uc

ap"ind lu#nă"i şi& )i"eşte& se "oagă? adesea o poa"tă în p"ocesiuni.-coana poate con%ine elemente de peisaA, de interior sau ar*itecturale, dar are &ntotdeauna &n centuna sau mai multe persoane; 0ristos sau .aica Domnului sau sfin%i, sin'uri ori &nso%i%i de alpersoane, repre$enta%i fie dincolo de timp, fie &ntrun moment precis al vie%ii sau lucrării lpămnteşti

După cum a sta#ilit Sinodul -- cumenic de la 2iceea (E8E), contra iconoclaştilor carei acu$au idolatrie pe cei care cinsteau icoanele, acestea nu sunt o#iect de adorare (care se cuvine doar lDumne$eu), ci de cinstire &ndreptată nu către repre$entarea propriu$isă, reali$ată cu aAutor

lemnului, formelor şi culorilor, ci către Hprototip>, către persoana repre$entată

Icoana este sp"i=initoa"ea "ugăciunii& a=utnd su)letul să dondească& p"in i#ita"ea s)ntulîn)ă9işat în ea& ună şi cuvenită aşeza"e duovnicească& ca să se poată ast)el aduna din "isipi"eîn cele de "nd şi înăl9a la cele de sus. Dar ea este mai mult dect att 5orma ei deoseită i #ace creştinului cale duhovnicească de unire cu s#$ntul în#ăţişat în ea şi de rimire a harului care acesta îl oartă0 -coana e att de &m#i#ată de *arul acesta, &nct adesea se petrec semminunate; &n lumea ortodoxă multe icoane sunt i$vortoare de mir, vădire a Hunei #i"es#e a l>"istos> (-- Cor M,7:) şi a sfin%ilor Săi, şi prin atin'erea lor se săvrşesc tot felul de minuni

-coana este &ntotdeauna &nconAurată de o ramă, care este parte din icoană, fie pictată, fie ca o mulur asemenea cadrului unei uşi sau al unei ferestre, care lea'ă lumea aceasta de lumea cealaltă,!mpără%iei lui Dumne$eu, şi le desc*ide una către alta, ca săşi vor#ească şi să se cunoască 'e depa"te& icoana îl pet"ece pe o# duovniceşte în cealaltă lu#e în cip si#9it C avnd& aşada"& pă"tşi t"upul? pe de altă pa"te& p"in ea ni se a"ată& vin la noi şi ne ce"cetează duovniceşte în aceaslu#e& $ntuito"ul& $aica <a şi s)in9ii. *el ce p"iveşte la icoană e la "ndul său p"ivit de s)ntdin ea& e so"it înt"-o altă di#ensiune. Prin icoană !mpără%ia lui Dumne$eu este &ntrun anume fde pe acum aici, iar noi suntem &ntrun anume fel de pe acum acolo, aproape de Dumne$eu şi sfin%ii Săi, primind pre'ustarea celor ce vor să fie

C*iar dacă icoana este, &nainte de toate, un portret, centrat pe ceea ce are persoana mai caracteristiadică pe c*ip, ea nu este totuşi un portret o#işnuit Icoana nu în)ă9işează pe"soanele în "ealitatlo" pu" o#enească& pă#ntească& t"upească& ci în "ealitatea lo" divino-u#ană& adică în sta"ea ca"e )i"ea o#enească a )ost t"ans )igu"ată p"in a"ul du#nezeiesc şi în ca"e pe"soana& "ă#nnce este după )i"e& s-a înăl9at la via9a cea #ai p"esus de )i"e. -coana lui 0ristos nu &nfă%işea$ă nfirea Sa omenească, nici dumne$eiasca 6ui fire, ci Persoana Sa, &n care natura omenească şi cdumne$eiască sau unit &n c*ip neamestecat şi nedespăr%it -coanele .aicii Domnului şi ale sfin%il&nfă%işea$ă persoane &n care firea omenească este unită cu ener'iile dumne$eieşti, pătrunsă

transfi'urată de eleQ icoanele ni le arată &n starea &n care au devenit H pă"taşi du#nezeieştii )i"i >



Ptr 7, 4) sau Hdu#nezei p"in a" <, după fă'ăduin%a dumne$eiască (cf Ps 87, 9Q !n 7J, 34) şi dumărturia Părin%ilor

C*ipul şi trupul sfin%ilor din icoane nu poartă, aşadar, nici urmă de semn al firii celei că$ute, &n casă se vadă păcat şi patimi, sim%ire supusă desfătării, nici un semn de stricăciune, nimic din povara&n'roşarea trupului de lutQ dimpotrivă, sunt &n$estrate cu &nsuşiri care arată transfi'urarea săvrşi&n ele de ener'iile dumne$eieşti şi de pre$en%a *aruluiQ prefi'urea$ă trupurile slăvite ale drep%ilor

&nvierea cea de o#şte (ilip 3, M7Q - Cor 7:, 44) 7"ăsătu"ile )e9ei şi îndeosei p"ivi"ea vădeînst"ăina"ea lo" de lu#ea aceasta& pacea ce"ească sălăşluită în ei& în)"na"ea& )ecio"ia& cu"ă9is#e"enia şi d"agostea lo". (u-i vede# z#ind& căci ucu"ia lo" e toată înăunt"u? pe cipul lo" vede #ai înti de toate s#e"enia& căin9a& lua"ea-a#inte la u#nezeu şi #ila de oa#eni. Statu*ieratică &i arată viind &n afara timpului acestei lumi, &n veşnicie 6umina dumne$eiască necreanematerială şi nestricăcioasă &n care sunt scălda%i este repre$entată &n mod sim#olic de fundalpoleit cu aur, materie strălucitoare şi nestricăcioasă 6umina care &i &nvăluie şi care iradia$ă din ei&nc*ipuită prin linii delicate şi al#e (aşanumitele Hlumini>) trasate &n mod armonios pe c*ipul lorse revarsă peste veşmntul lor şi peste toate fiin%ele din preaAmă +ceastă lumină i$vorăşte dlăuntrul lor şi străluceşte peste tot la felQ de aceea, nu vom afla &n icoane um#re sau te*nici de cla

o#scur sau vreo sursă exterioară de lumină

-coana arată şi statorniceşte cu miAloacele de expresie carei sunt proprii, de natură sim#olictransfi'urarea celor &nfă%işa%iQ firea omenească se face transparentă pentru *ar şi se arapresc*im#ată de *ar De aceea, se cuvine ca iconarul să pună drept #un &nceput al lucrului sicoana Sc*im#ării la a%ă, prototip şi temei a oricărei icoane

!n icoană, tot ce este &n Aurul persoanei sfin%ite şi &ndumne$eite este scăldat şi presc*im#at de *arcare i$vorăşte din ea, şi &năl%at la starea &n care nu mai lucrea$ă le'ile firii că$ute +ceasta es

ra%iunea 5 iar nu presupusa naivitate a pictorului 5 pentru care plantele şi animalele sunt &nfă%işa&ntrun mod care pare străin de firea lor o#işnuităQ de aici, ciudată ar*itectură a clădirilorQ de aicaspectul plutitor al veşmintelor şi o#iectelor, care nu se mai supun le'ii 'ravita%iei Perspecti&nsăşi, inversată, sim#oli$ea$ă răsturnarea valorilor acestei lumi, săvrşită de van'*elie, şi o novedere pe care o dă vie%uirea creştină

Icona"ul

C*iar dacă icoana poate să exprime capacită%ile artistice, talentul şi c*iar 'eniul celui care a reali$o, iconarul nu este un artist +rtistul, pornind de la o inspira%ie ce i$vorăşte din străfunduri

inconştientului său, creea$ă lucrări ori'inale, care sunt expresia individualită%ii sale şi o pun valoare pe plan social -conarul este un sluAitor al Gisericii, care nu are alt scop dect acela deexprima cu adevăr şi frumuse%e credin%a Gisericii

-coana &nfă%işea$ă &n forme şi culori adevărurile pe care Sfnta Scriptură, sinoa dele, scrieriSfin%ilor Părin%i şi ie%ile Sfin%ilor le exprimă &n cuvinte Bostul icoanei e teofanic 5 de revelaredumne$eiescului , dar şi cate*eticQ iconarul are, aşadar, o mare răspundere fa%ă de +devărul pe carl &mpărtăşeşte şi fa%ă de cei care se vor &mpărtăşi de el -ndividualitatea sa 5 eul său 5 tre#uie pălească &n fa%a adevărului pe carel exprimă, fie că este o scenă din via%a lui 0ristos, fie că es

vor#a de o persoană &ndumne$eită, de un sfnt !nsuşirile de căpetenie ale unui iconar se cuvine



fie supunerea (fa%ă de Giserică) şi smerenia (fa%ă de Dumne$eu, de .aica Domnului şi de sfin%i)Q tre#uie să ai#ă du*ul şi inima curate şi săi iu#ească pe cei pe carei $u'răveşte Pentru aceasticonarul tre#uie să se facă părtaş la via%a Gisericii şi să vie%uiască potrivit poruncilor dumne$eieş.unca ico narului este strns le'ată de rnduiala vie%ii litur'ice şi de asce$a personală neconteni.ai &nainte de aşi &ncepe lucrul său, iconarul tre#uie să postească, să se spovedească şi să &mpărtăşească, iar lucrul să şil săvrşească &n tăcere şi ru'ăciune

Supunerea fa%ă de canonul icono'rafic impune ca iconarul să nu se lase purtat de voia sa, ima'ina%ia şi fante$ia sa creatoareQ el tre#uie săi $u'răvească pe 0ristos, pe .aica Domnului, sfin%i şi scenele din via%a lor aşa cum le ştim din van'*elie, din ie%ile Sfin%ilor şi din Sfn"radi%ie, perpetuată &n c*ip viu &n Giserică !nsă odată respectate aceste principii, iconarul are parde o adevărată li#ertate &n repre$entarea temelor, iar personalitatea sa, ca şi particularită%ile culturaale Gisericii locale din care face parte, se pot exprima pe deplin De aceea una şi aceeaşi temicono'rafică dă naştere unor repre$entări diverse, esen%a celor repre$entate rămnnd intactă &ntotdeauna &i vom recunoaşte pe 0ristos, pe .aica Domnului, pe un sfnt sau altul, sau scenele dvia%a lor, cu toate că au fost $u'răvi%i &n diferite locuri şi timpuri, de iconari cu personalitate şi talediferit "ot aşa cum cei patru evan'*elişti vestesc fiecare &n felul său una şi aceeaşi Hvan'*elie>

după cum Sfin%ii Părin%i rostesc, prin 'raiuri şi ra%ionamente diferite, aceleaşi adevăruri de credinpăstrnd astfel neştir#ită er]'ma 5 te$aurul de credin%ă , deşi o &nfă%işea$ă &ntrun c*ip mereu nopotrivit personalită%ii şi pre'ătirii lor, ca şi contextului cultural &n care au vie%uit

Q000R

7e#eiu"ile spi"ituale ale "ep"ezentă"ii iconog"a)ice a spa9iului

!nainte de orice altă o#serva%ie, este a#solut necesar să amintim că icoana nu este o operă de artă sensul o#işnuit al termenului, ci o operă de artă sacră, care are drept scop esen%ial &nfă%işar

Bevela%iei creştine &ntrun mod ct mai adevărat şi punerea &n rela%ie a credincioşilor care cinsteicoana cu con%inutul său spiritual a exprimă prin formă şi culoare acelaşi adevăr pe care SfnScriptură &l exprimă prin cuvnt, aşa cum su#linia$ă *anonul 3 al <inodului din 28:

upă cu# p"in cuvintele acestei că"9i Nale <)intei <c"iptu"iO cu to9ii a=unge# la #ntui"e& taşa& p"in icoanele acestea cu culo"ile lo"& cu to9ii& învă9a9i şi neînvă9a9i& dondi# din ele #a)olos. *ele "ostite p"in cuvinte icoana ni le vesteşte şi ni le )ace v"ednice de cinste p"in culo"!enzin(er, nchiridion sKmbolorum, )aris, Cer, ;99<, nr# <65#

De aceea, icono'rafia, departe de a fi o simplă formă de artă cu su#iect reli'ios, care să la

artistului o li#ertate totală de interpretare şi exprimare, &l sileşte să se conforme$e &n mod ri'urcon%inutului Bevela%iei, aşa cum &i este dat săl cunoască şi săl trăiască &n Giserică, şi să folosească, pentru a o exprima, de miAloace potrivite cu scopul artei sale +ceasta &nseamnă icono'rafia tre#uie să fie conformă cu Bevela%ia nu doar prin su#iectul repre$entat, ci şi prin felul care &l repre$intă ste motivul pentru care compo$i%ia icoanei nu poate fi &n%eleasă independent temeiurile ei do'matice n studiu complet şi aproundat se (ăseşte în lucrarea lui %# spensLcitată mai sus#

a. 'e"soana în u#anitatea sa îndu#nezeită& )unda#ent şi cent"u dog#atic al icoanei



undamentală &n icoană este do'ma creştină a &ntrupării, adică faptul că cea dea doua PersoanăSfintei "reimi, iul lui Dumne$eu, Sa &ntrupat, făcnduSe om deplin şi rămnnd Dumne$deplin, unind &n ipostasul Său &n c*ip neamestecat şi nedespăr%it cele două naturi, cea dumne$eiasşi cea umană !n vreme ce &n ec*iul "estament Dumne$eu nu Se făcea cunoscut oamenilor decprin cuvinte şi sim#oluri, fapt care nu permitea repre$entarea Sa, l Sa arătat &n PersoaCuvntului &ntrupat După cum scrie <)ntul Ioan a#ascin &n Primul tratat &n apărarea icoanelCap# ;<, )A 95,;456#;

dinioa"ă& u#nezeu cel neco"po"al şi )ă"ă de )o"#ă nu se zug"ăvea deloc. Acu# însă )aptcă u#nezeu <-a a"ătat în t"up şi a locuit p"int"e oa#eni& )ace icoana cipului văzut al lu#nezeuK.

Prototipul oricărei icoane este aşadar repre$entarea Persoanei Cuvntului &n omenitatea Sa plină Dumne$eire "oate celelalte icoane au ca model icoana lui 0ristos, aşa cum arată Canonul 3 Sinodului din 8EJ !enzin(er, loc# c$t# !ntradevăr, potrivit credin%ei creştine ortodoxe, &n Persoalui 0ristos, Dumne$eu Sa făcut om pentru a desfiin%a despăr%irea creată de păcat &ntre om Dumne$eu, pentru a restaura natura umană şi a o face părtaşă la natura dumne$eiască, fapt pe ca

<)in9ii 'ă"in9ii &l exprimă pe scurt prin #inecunoscuta formulă; u#nezeu <-a )ăcut o# pentca o#ul să se )acă du#nezeu.K

!ndată după icoana lui 0ristos vine cea a .aicii Domnului ("*eotoos), prima făptură omeneas&ndumne$eită rmea$ă icoanele sfin%ilor, &n care aceştia sunt repre$enta%i &n starea du*ovniceascăfirii lor omeneşti transfi'urate şi &ndumne$eite prin *arul dumne$eiesc Icoana +intei Breimi ocupun loc aparte# !intre cele Brei )ersoane, numai )ersoana Cuv$ntului poate i reprezentată, pentcă l este Cel care +-a întrupat# +$nta Breime ca ceea ce este în sine nu poate i aşadreprezentată# Icoana +a nu poate i dec$t simbolică# Bradiţia a reţinut ca temei al celei mai bun

reprezentări revelarea i sub chipul celor trei în(eri care i s-au arătat lui 0vraam# a permirevelarea aptului că !umnezeu este în Brei )ersoane, de aceeaşi cinste şi putere, desăv$rşit undupă ire, deosebite însă după ipostas# 0 se vedea pe această temă remarcabilul studiu al lAri(orie Mru(, în Carnets dNun peintre dNicones, %ausanne, d# %N0(e dNHomme, ;9O, pp# <-O6

+stfel, icoana este întotdeauna& în esen9a ei& "ep"ezenta"ea unei pe"soane în u#anitatea sîndu#nezeită @'e"soana du#nezeiască în cazul lui >"istos& pe"soana o#enească în cazFecioa"ei şi al s)in9ilo". Pe această persoană vrea iconarul so facă cunoscută şi cinstită credincioşi, cu ea vrea el săi aducă &n comuniune pe credincioşi +şadar, pe ea o pune &n centrcompo$i%iei saleQ &n Aurul ei rnduieşte şi spre ea &ndreaptă toate celelalte repre$entări

De aceea, nu are nici un rost să căutăm &n icoană un principiu de compo$i%ie 'eometrică care să stla #a$a structurii sale, de exemplu un punct 'eometric care să constituie centrul ei Centrul icoannu este 'eometric, ci do'matic Pentru că iconarul nu vrea doar să &nfă%işe$e o persoană, ci şi să npună &n le'ătură cu ea, ar fi tot att de lipsit de sens să căutăm &n icoană un centru 'eometric pe cde fără rost ar fi şi căutăm centrul 'eometric al unei persoane &n carne şi oase pe care o avem &n faoc*ilor sau al unei trăiri De altfel, este interesant să o#servăm că &ncercările recente de a determicentrul 'eometric al icoanelor repre$entative nu au dus la nici un re$ultatQ din ele reiese că nu exisvreo constan%ă &n această privin%ă (ceea ce demonstrea$ă că iconarii nu aplică nici o te*ni

presta#ilită), şi că acest centru 5 determinat de altfel după metode varia#ile, mai mult sau mai pu



ar#itrare 5 nu corespunde niciodată cu un element semnificativ al icoanei, nici cu ceea ce oc*i&nc*inătorului sesi$ea$ă imediat ca fiind centrul ei do'matic, aflat adesea destul de departe centrul ei 'eometric

n lucru si'ur este &nsă acesta; dacă &n icoană persoana constituie &ntotdeauna un centru, c*ipul este şi el un centru al persoanei, spre care conver' toate liniile trupului şi ale veşmintelor sale Prc*ip se manifestă şi se comunică realitatea spirituală a persoanei, şi &n mod special prin privire

care constituie la rndul ei un centru, centrul fe%ei+ceasta corespunde de altfel experien%ei de $i cu $i oferite de rela%iile interpersonale, dar easu#liniată &n mod deose#it &n icoană prin pre$en%a nim#ului 5 &nsemn al luminii dumne$eieşti care o răspndeşte c*ipul slăvit al lui 0ristos şi al sfin%ilor Săi , ca şi prin caracterul deose#it expresiv şi plin de semnifica%ii al privirii lor !nsă tre#uie să ne ferim de orice descompuneanalitică a icoaneiQ con%inutul ei nu constituie su#iectul de anali$ă al min%ii ra%ionale, ci e menit fie sesi$at de mintea contemplativă şi du*ovnicească &ntro vedere intuitivă şi atotcuprin$ătoar-coana se dăruieşte vederii ca un &ntre' care nu poate fi &m#ucătă%it, şi iconarul o pictea$ă ca pe uansam#lu unitar, ale cărui elemente sunt le'ate or'anic &ntre ele So spunem &ncă o dată; adevărat

centru al icoanei este sta#ilit de iconar ca centru spiritual, şi nu ca un centru 'eometric (şi cu atmai pu%in ca un punct=), şi este menit a fi sesi$at de privitor

. *"ite"iul i#po"tan9ei spi"ituale"oate acestea arată că &n icoană persoana ocupă un loc central &n raport cu celelalte elemenrepre$entate; natură, animale, clădiri, o#iecte etc, care, prin urmare, &i sunt su#ordonate, convespre ea, sunt ordonate &n func%ie de ea

Dar ce se &ntmplă cnd &n icoană sunt &nfă%isate mai multe personaAe/ !n acest ca$, criteriul es

importan%a lor spirituală +stfel, &n toate icoanele care &l &nfă%işea$ă pe 0ristos, locul central esocupat &n mod firesc de l, pentru că, deşi Se arată om ca to%i ceilal%i oameni, l este &n acelaşi timDumne$eu şi .ntuitorul "re#uie să spunem de altfel că icoanele !l repre$intă de o#icei momentele esen%iale ale lucrării Sale răscumpărătoare, săvrşind fapte mntuitoare ecioara ocucel deal doilea loc, ca .aică a lui Dumne$eu, cea care a născut Cuvntul lui Dumne$eu cu trup, cdinti persoană umană &ndumne$eită rmea$ă apoi sfin%ii şi &n'erii

neori, &n aceeaşi icoană sunt &nfă%işate mai multe scene diferite Icoana (aşte"ii lui >"istos& eBe#plu& îl "ep"ezintă de oicei =os& în stnga& pe "eptul Iosi) ispitit de îndoială& ia" la d"eapî#ăie"ea '"uncului? în pa"tea de sus& în stnga& sosi"ea #agilo"& ia" în d"eapta& vesti"ea (aşte

de căt"e înge"i Pentru că sunt mai pu%in importante dect evenimentul principal, 2aşterDomnului, aceste scene au o po$i%ie periferică &n icoană şi sunt de dimensiuni mai mici, c*iar dauneori sunt situate &n primplan!n sc*im#, atunci cnd în icoană sunt în)ă9işa9i #ai #ul9i s)in9i laolaltă& )ă"ă să se pună accenpe v"eunul dint"e ei& )ieca"e constituie în sine un cent"u& ceea ce a"ată ca"acte"ul distinct şi unşi valoa"ea asolută a )iecă"ei pe"soane& )ă"ă însă ca "ep"ezenta"ea să-şi pia"dă unitatea a"#onia& deoa"ece to9i sunt în)ă9işa9i ca î#pă"tăşindu-se din acelaşi a" indu#nezeito"& cpe"soane ca"e au dondit în egală #ăsu"ă ase#ăna"ea cu u#nezeu şi sunt acu# pă"taşe una şi aceeaşi natu"ă o#enească îndu#nezeită. e aceea to9i au aceeaşi di#ensiune& indi)e"e

de )elul în ca"e sunt pozi9iona9i unul )a9ă de altul.



Se vede de aici că locul şi dimensiunea persoanelor şi a scenelor repre$entate se raportea$ă importan%a lor spiritualăQ ele nu sunt &n nici un ca$ determinate de un criteriu 'eometric, ca perspectiva centrală (un alt motiv pentru care aceasta nu este folosită &n icoană) n astfel de critereste, după cum am vă$ut, &n mod necesar su#iectiv şi ar#itrar, iar iconarul, care vrea să fie un martcredincios "radi%iei şi să repre$inte &ntocmai (pe ct &i &n'ăduie puterile) &nvă%ătura şi practiGisericii, nuşi poate su#ordona compo$i%ia unor criterii individuale sau ar#itrare şi nici un

principii 'eometrice sau esteticeQ dimpotrivă, el are datoria de a se conforma unor criterii do'matifoarte precise De altfel, el nu le socoteşte pe acestea drept constrn'eri exterioare, drept re'uri'ide, ci o normă interioară care corespunde experierii +devărului revelat, de care are parte &nsuşi, ca mădular al Gisericii

c. ulul "ealis# al icoanei Compo$i%ia icoanei &n func%ie de criterii do'matice nu riscă oare să o &ndepărte$e de experienpsi*ofi$iolo'ică a realită%ii, &n condi%iile &n care tocmai am vă$ut că ea este mai aproape de aceasdect construc%ia perspectivei moderne/ Căci, deşi este adevărat că vi$iunea pe care o avem despo#iectele &ndepărtate %ine cont de cunoştin%ele noastre cu privire la dimensiunile lor reale

sta#ileşte astfel o compensare, ea nu mer'e totuşi pnă la a inversa raporturile şi a pre$enta mai mun o#iect aflat &n fa%ă şi mai mare un o#iect aflat &n spate, sau pnă la a ne face să vedem o#iecte&ndepărtate unele de altele ca avnd dimensiuni e'ale, aşa cum o#servăm adesea &n repre$entaricono'rafică

De fapt, am dorit să arătăm că repre$entarea potrivit perspectivei centrale nu este att de realiscum se pretinde şi că repre$entarea icono'rafică este &n anumite privin%e mai realistă şi &n orice ccorespunde mai #ine cu experien%a noastră vi$uală Dar nu pretindem că icoana este su# toaaspectele conformă cu realitatea pe care neo &nfă%işea$ă experien%a de $i cu $i, şi nici că ea &ncear

să o repre$inte &n acelaşi fel ca artă realistă2u tre#uie să uităm, &ntradevăr, că icono'rafia vrea să &nfă%işe$e ct se poate de fidel du#la realita5 umană şi divină 5 a persoanelor repre$entate, arătndune tot ce este &n Aurul lor scăldat transfi'urat de *arul dumne$eiesc care iradia$ă din ele De aceea icoana este de două ori realistă; ea sunt reunite omenescul şi dumne$eiescul (aşa cum acesta ni se &mpărtăşeşte prin ener'iile Salelumea creată şi *arul necreat, timpul şi veşnicia, realitatea istorică şi realitatea metaistoricrealitatea pămntească şi materială laolaltă cu realitatea cerească şi nematerială

6a9iunea de a )i a a"tei sac"e C sc"ie +. !spensS^ C este toc#ai aceea de a o)e"i o #ă"tu"

văzută desp"e aceste două "ealită9i: ea este "ealistă în a#ele sensu"i& şi p"in aceasta icoana deoseeşte de o"ice altă i#agine& tot aşa cu# teBtele s)inte se deoseesc de o"ice altă c"ea9lite"a"ă. p# c$t, p# ;5O#

-conarul &i repre$intă pe 0ristos, pe .aica Domnului, pe sfin%i sau evenimentele esen%iale din vialor pămntească, &n realitatea lor istorică, aşa cum a aflato din tradi%ia orală şi scrisă a Giseric+ceasta explică stricta conformitate a repre$entării cu cadrul şi aspectul istoric al evenimentelor, acum sunt ele relatate &n Sfintele Scripturi sau &n ie%ile sfin%ilor, şi fidelitatea cu care sunt transmitrăsăturile caracteristice ale persoanelor &nfă%işate, care le face uşor de recunoscut de la o epocă

alta, de la o societate la alta, de la un iconar la altul Prin aceasta icono'rafia &şi manifestă respect



fa%ă de adevăr şi totodată se supune unei necesită%i de ordin spiritual; aceea a conformită%ii c*ipulcu prototipul sau, prin care se păstrea$ă o le'ătură directă şi vie cu el +stfel, <)ntul 7eod<tuditul , unul dintre principalii apărători ai icoanelor din perioada iconoclastă, scrie;

*ia" dacă& din p"icina nedesăv"şi"ii luc"ului& nu pute# vedea în icoană o i#agine asolcon)o"#ă cu o"iginalul& în cuvintele noast"e nu se va a)la nici o "ăstăl#ăci"e& )iindcă cinstiicoana pent"u ase#ăna"ea ei cu p"ototipul& ia" nu pent"u că nu sea#ănă cu elK. 1eutation diconoclastes 3Bratatele contra iconomahilor7 III, 6, )A 99, 54;

Din acest motiv, scrie +. !spensS^, %ise"ica "todoBă nu a îngăduit niciodată picta"ea icoaneldupă i#agina9ia picto"ului N...O& pent"u că luc"ul acesta a" înse#na o "uptu"ă conştientă şi totade p"ototip? atunci nu#ele pu"tat de icoană nu a" #ai co"espunde pe"soanei în)ă9işate şi apă"ea ast)el o )alsi)ica"e evidentă& pe ca"e %ise"ica nu o poate tole"aK.p# c$t#, p# ;6;

+ceastă primă formă de realism &nsă nu constituie ea sin'ură icoana şi ea sin'ură nu ne permite &n%ele'em natura icoanei Dn icoana <a& >"istos nu este "ep"ezentat în o#enitatea <a& aşa cu# eea văzută de cei nec"edincioşi& ci în o#enitatea <a slăvită& îndu#nezeită p"in uni"ea cu natu

du#nezeiască& pe ca"e <)ntul u o descope"ă celo" c"edincioşi şi pe ca"e Apostolii& înainte dlu#ina"ea lo" la 6usalii& au putut-o ză"i pent"u o clipă în v"e#ea <ci#ă"ii <ale la Fa9ă.

"ot astfel, s)in9ii nu sunt "ep"ezenta9i în )elul în ca"e i-a# vedea înt"-o )otog"a)ie sau cu# sa"ată în #od oişnuit p"ivi"ii& ci în u#anitatea lo" cu"ă9ită& p"esci#ată& lu#inată îndu#nezeită de a"& aşa cu# îi vede p"ivi"ea duovnicească a celui c"edincios. Ia" )iin9ele luc"u"ile din =u"ul lui >"istos şi al s)in9ilo" sunt şi ele în)ă9işate ca pă"taşe& dato"ită acesto"a& acelaşi a" du#nezeiesc& şi p"in însuşi )aptul acesta ele constituie o lu#e di)e"ită de lu#ecăzută& o lu#e t"ans)igu"ată şi înnoită de ene"giile du#nezeieşti de ca"e e păt"unsă.

+stfel, la realismul pe carel putem numi istoric se adau'ă un realism pe carel putem numi spiritusau &ncă şi sim#olic, pentru că este limpede că tocmai cu aAutorul sim#olurilor pictorul face vi$i#icele pe care nu le vede dect oc*iul cel du*ovnicesc, prin ele su'erea$ă ceea ce nu poate fi exprimdirect nici prin cuvnt, nici prin ima'ine, nici prin alt miAloc omenesc

+stfel, &n icoane fiin%ele nu sunt repre$entate doar prin caracteristicile esen%iale, naturale şi istoripe care le au &n această lume şi care le fac uşor de recunoscut, ci şi prin trăsături care indiparticiparea lor la o altă realitate, apartenen%a lor la o altă lume !n acest fel, fiin%ele şi lucrurrămn ceea ce sunt prin natura lor; oamenii rămn oameni, şi printre ei #ătrnii sunt #ătrni, tiner

tineri, copiii, copii, al căror trup &şi păstrea$ă structura şi proprietă%ile esen%ialeQ tot aşa, animalerămn animale, iar plantele plante, cu toate caracteristicile lor specifice a" pă"tăşia la viadu#nezeiască îi p"esci#ă şi-i înnoieşte? icoana îi în)ă9işează aşada" ca pe unii ca"e au pie"dt"ăsătu"ile ca"acte"istice natu"ii celei căzute? îi în)ă9işează cu"ă9i9i p"in a"ul du#nezeies"eaduşi de el la adevă"ata lo" natu"ă şi conduşi la plini"ea ei. De aici impresia de stranietate care privirea profană o resimte &n fa%a unei icoane Pentru că tot ce se vede &n ea &i este cunoscut totuşi nimic nu este ca cele din Haceastă lume< C*ipurile şi trupurile şiau pierdut trăsăturiHcarnale> şi de$văluie prin forma lor starea de du*ovnicie la care sau &năl%at sfin%ii



!n le'ătură cu aceasta, +eonid !spensS^ spune că; Aceste detalii cu aspect neoişnuit& #ai alcnd e vo"a de o"ganele de si#9 în)ă9işate în icoane& aceşti oci lipsi9i de st"ăluci"e& acesu"eci cu )o"#e uneo"i iza"e& toate acestea nu sunt "ep"ezentate înt"-o #anie"ă natu"alistă& danu pent"u că icona"ul n-a" )i putut să le "edea aşa cu# se văd în natu"ă& ci pent"u că aici )o"#lo" "eală nu a" co"espunde şi nu a" avea nici o se#ni)ica9ie. 6ostul lo" în icoană nu este acela da ne ap"opia de ceea ce vede# în natu"ă& ci de a ne a"ăta că ne a)lă# în )a9a unui t"up ca"sesizează ceea ce în #od oişnuit scapă pe"cep9iei& adică sesizează pe lngă lu#ea )izică şi pe ce

spi"itualăK.p# c$t, p# ;69

!n acelaşi fel, animalele şi plantele 5 păstrnduşi caracteristicile proprii speciei şi rămnnd astfuşor de recunoscut 5 &şi pierd &n icoană unele dintre trăsăturile lor fireşti, căpătnd şi ele un aspeneo#işnuit, care poate părea ciudat, dar care nu este nici un efect al stn'ăciei sau al naivităiconarului, nici marca unui anume stil, ci expresia supunerii lor la ordinea spirituală căreia i supune şi sfntul &n preaAma căruia se află, semnul părtăşiei lor la *arul de care acesta este plincare iradia$ă din el

i o#iectele pot să dea o impresie ciudată, prin caracteristicile sau situarea lorQ aceasta pentru că

lumea spirituală &n care sunt inte'rate nu mai func%ionea$ă le'ile fi$ice ale acestei lumi Cu adevăraici e o lume nouă, &n care crea%ia este izăvită din "oia st"icăciunii& ca să )ie pă"taşă lie"tatea #ă"i"ii )iilo" lui u#nezeu (Bom 8,M7) +stfel, vedem &n icoane lucruri şi poale veşminte plutind &n aer, semn că nu mai sunt supuse le'ilor 'ravita%iei, semn că, la fel ca persoanelucrurile şiau pierdut materialitatea 'reoaie şi sau eli#erat din determinismul materiei

!n ce priveşte ar*itectura, aceasta, cu toate că participă la unitatea şi armonia &ntre'ului ansam#lare, spre deose#ire de trupuri, careşi păstrea$ă destul de mult structura şi propor%iile naturale, puternic caracter ilo'ic, care se manifestă, de exemplu, prin acoperişuri ieşite &n afară sau spriAin

pe cte o coloană măr'inaşă, prin coloane suspendate &n 'ol, prin uşi sau ferestre de nefolosit, pentcă sunt foarte mici şi ciudat plasate şamd

+ceste elemente nu arată neputin%a pictorului de a reali$a o construc%ie coerentă, sau 5 cum sa spuneori 5 un tradi%ionalism care reproduce or#eşte forme străvec*i, complicate, dispărute de multfără nici o semnifica%ie pentru lumea de a$iQ aceste elemente, dimpotrivă, sunt alese &n mod deli#erşi cu #ună ştiin%ă astfel construite, pentru a exprima &n mod sim#olic faptul că lumea spirituaascultă de alte le'i, e &ntemeiată pe o altă ordine şi supusă unei lo'ici care nu %ine de lumea aceastde aceea, ea rămne inaccesi#ilă pentru cate'oriile ra%ionaliste şi cere, pentru a fi &n%eleasrăsti'nirea inteli'en%ei omeneşti că$ute, lepădarea H&n%e lepciunii> acestei lumi

Icoana eBp"i#ă aici p"in i#agine ceea ce <c"iptu"ile spun de attea o"i p"in cuvnt:

'ie"de-voi în9elepciunea în9elep9ilo" şi ştiin9a celo" învă9a9i voi ni#ici-o. !nde este în9eleptu!nde e că"tu"a"ul/ !nde e ce"cetăto"ul acestui veac/ Au n-a dovedit u#nezeu neunîn9elepciunea lu#ii acesteia/ (- Cor 7,MJ)Q

u#nezeu i-a ales pe cele neune ale lu#ii& ca să "uşineze pe cei în9elep9i? u#nezeu iales pe cele slae ale lu#ii& ca să le "uşineze pe cele ta"i (- Cor 7, ME)Q



(i#eni să nu se a#ăgească. acă i se pa"e cuiva& înt"e voi& că este în9elept în veacul acesta& sse )acă neun& ca să )ie în9elept. *ăci în9elepciunea lu#ii acesteia este neunie înaintea lu#nezeu (- Cor 3,787)Q

#ul )i"esc nu p"i#eşte cele ale uului lui u#nezeu& căci pent"u el sunt neunie şi nu poasă le în9eleagă& )iindcă ele se =udecă duovniceşte (- Cor M,74)

Caracterul paradoxal al icoanei &ntlneşte caracterul paradoxal, c*iar şocant, al unor afirma%ii dScriptură, şi &n 'eneral arată că valorile creştine le contra$ic pe cele lumeşti şi cer pentru a fi trăiteconvertire şi o rupere de această lume

*a"acte"ul st"aniu şi neoişnuit al icoanei - spune +. !spensS^ - este identic cu cel Evangeliei. *ăci Evangelia este o adevă"ată p"ovoca"e pent"u o"ice o"dine şi în9elepciunelu#ii acesteia. N...O i tot aşa cu# p"opovădui"ea Evangeliei este neunie pent"u în9elepciunelu#ii& icoana& ca"e co"espunde acestei p"opovădui"i& este şi ea neunie şi scandalizează ociaşa-zis no"#alK& pent"u ca"e sta"ea căzută a lu#ii pa"e no"#ală.

Fo"#ele iconog"a)ice a=ung uneo"i la de)o"#ă"i ca"e-l şocează pe p"ivito". a" şi în Evangel#ulte înt#plă"i îl şocează pe citito"ul supe")icial N...O. Ast)el de luc"u"i nu pot )i în9elese decîn =usta lo" pe"spectivă& şi nu dint"-un punct de vede"e "a9ionalist. Evangelia ne cea#ă la viaîn >"istos& pe ca"e icoana ne-o în)ă9işează. e aceea )oloseşte ea uneo"i )o"#e ne)i"eşti cont"a"iante& tot aşa cu# s)in9enia ad#ite uneo"i )o"#e eBt"e#e& ca"e pa" neuneşti în oclu#ii. ssai sur la theolo(ie de lNcone dans lN(lise orthodoxe, )aris, ;9<8, p# 446#

Putem afla aici un alt motiv pentru care icono'rafia exclude aprioric orice construc%ie care

respecte perspectiva centrală modernă, caracteri$ată, după cum am arătat, prin naturalism presupo$i%ii ra%ionalisteQ ea foloseşte, &n sc*im#, &n mod preponderent perspectiva inversă +ceasse dovedeşte o modalitate sim#olică de cea mai mare fine%e de a arăta că vi$iunea evan'*elică escontrară celei din această lume i &n acest ca$ icoana transpune &n ima'ini ceea ce Sfintele Scripturostesc prin cuvnt; Ast)el vo" )i cei de pe u"#ă înti şi cei dinti pe u"#ă (.t MJ, 79)Q acineva v"ea să )ie întiul& să )ie cel din u"#ă dint"e to9i (.c , 3:)Q i ca"e va v"ea să )ie întînt"e voi& să )ie tutu"o" slugă (.c 7J,44)Q eci cine se va s#e"i pe sine ca p"uncul acestacela este cel #ai #a"e în D#pă"ă9ia *e"u"ilo" (.t 78,4)Q *ăci o"icine se înal9ă pe sine se s#e"i& ia" cel ce se s#e"eşte pe sine se va înăl9a (6c 74,77) etc

!n acelaşi timp cu repre$entarea unei realită%i istorice, care a existat &ntrun anume loc şi &ntrun timanume, icoana dă mărturie de caracterul supraistoric al acestei realită%i şi neo arată eli#erată măr'inirile spa%iului şi ale timpului +şa &ntele'em de ce &n icoană sunt alăturate, ca simultanevenimente care sau petrecut fiecare &n altă vreme "ot aşa se explică şi caracterul *ieratic persoanelor, $u'răvite cu c*ipul lor cel veşnic sau al scenelor, repre$entate potrivit semnifica%iei luniversale şi metaistorice, şi valorii lor mntuitoare pentru to%i oamenii din toate timpurile

Pe de altă parte, icoana ne pre$intă un spa%iu care nu este acest spa%iu disociativ al lumii că$ute, care distan%ele separă şi i$olea$ă fiin%ele, ci un spa%iu unificat, nu &n mod formal, printrun artific

'eometric, ci &n mod ontolo'ic, prin părtăşia la acelaşi *ar a tuturor fiin%elor !n mod esen%ia



iconarul exprimă sim#olic acest spa%iu nou, &n care distan%a spirituală dintre fiin%e este desfiin%aprin reducerea profun$imii cmpului 0 se vedea pe această temă proundele consideraţii a)ărintelui !umitru +tăniloae 3!ieu est amour, Aeneva, ;9O87, inspirate din teolo(ia spaţiulcreionată de +# 'axim 'ărturisitorul în scrierea sa, 0mbi(ua# Prin folosirea perspectivei centrafireşte, nu sar putea aAun'e la acest re$ultat, deoarece ea are efecte cu totul opuseQ recursul perspectiva inversă este, dimpotrivă, un #un miAloc de a repre$enta un astfel de spa%iu

Beducerea profun$imii spa%iale este şi un semn clar al priorită%ii acordate profun$imii spirituale timp ce perspectiva centrală exprimă, aşa cum am vă$ut, un infinit redus la aspectul pur spa%iaicoana &i de$văluie omului adevăratul infinit, care nu e material, ci spiritual, care este un atri#ut lui Dumne$eu, iar nu al lumii create !n vreme ce arta modernă ordonea$ă compo$i%ia &ncepnd deun punct de fu'ă unic, care se presupune că repre$intă infinitul, iconarul, pentru al feri pcredincios de această aparen%ă &nşelătoare, se străduieşte, dimpotrivă, să reducă la maximuprofun$imea, tăindo printrun fond plat şi uniform, numit Hlumină> &n lim#aAul icono'rafic "oafiin%ele repre$entate &n icoană apar scăldate &n această lumină, care nu i$vorăşte dintrun focar precdefinit, ci e pretutindeni pre$entă şi toate plinindule<

De aceea, iconarul 5 pe ln'ă perspectiva 'eometrică centrală 5 elimină şi perspectiva creată prum#re, folosită de asemenea &n arta modernă, care transpune distan%ele prin diferen%ele de intensitaale luminii &n raport cu un focar fix i &n acest ca$, iconarul nu se foloseşte de o asemenea te*nipentru că nu o cunoaşte, ci pentru că el &nfă%işea$ă o lume fără um#re, scăldată &n &ntre'ime lumina cea dumne$eiască +u#ina icoanei si#olizează înt"-adevă" lu#ina du#nezeiasnec"eată& cea #ai p"esus de si#9u"i şi #ai p"esus de #inte& în ca"e u#nezeu <e a"ată şi <î#pă"tăşeşte s)in9ilo"& şi ca"e este eBp"esia p"in eBcelen9ă a a"ului <ău. Cu privire la teolo(ortodoxă reeritoare la %umină, a se vedea /# %ossLK, 0 lNima(e et a la ressemblance de !ieu, )ari;9<,ed# a II-a, 488<, cap# 6umina este astfel cel mai potrivit sim#ol al adevăratului infinit

acelaşi timp, ea contri#uie la unitatea compo$i%iei, deoarece sim#oli$ea$ă *arul din care &mpărtăşesc to%i cei &nfă%işa%i &n icoană

d. Func9ia pedagogică a icoanei -coana nu este o operă de artă care se oferă contemplării şi desfătării estetice, ci un o#iect de cucare se oferă contemplării şi cinstirii du*ovniceşti Cinstirea aceasta nu se acordă icoanei de lemn,prototipului ei, altfel spus persoanei repre$entate &n ea

6ostul ei este acela de a-i pune pe c"edincioşi în legătu"ă cu această pe"soană& pent"u ca ei scinstească în s)in9enia sa& să se unească cu ea& să se )acă pă"taşi ai a"ului du#nezeiesc de ca"

e plină şi pe ca"e-l î#pă"tăşeşte încinăto"ilo". 6ostul ei este aşada" să le )acă acesto"a cunoscup"in i#agini& pot"ivit 7"adi9iei& adevă"u"ile c"edin9ei c"eştine şi totodată să le înlesnească aceasco#uniune şi pă"tăşie& t"ans)igu"nd )elul lo" de a vedea şi de a )i. -coana are aşadar un ropeda'o'ic, care nu este teoretic şi a#stract, ci practic şi operant, prin care &l modelea$ă du*ovniceşpe om &n &ntre'ime, aAutndul nu numai să se desprindă de această lume carnală şi să familiari$e$e cu lumea du*ovnicească, ci şi să aAun'ă lăuntric la asemănarea cu persoanele &nfă%isade ea ca sfinte şi pline de virtu%i prin forma, expresia şi %inuta lor

Acest "ost pedagogic duovnicesc )ace ca icoana să nu )ie şi să nu poată )i o lu#e încis

)e"ecată în sine& eBistnd în sine şi pent"u sine& lăsndu-l pe p"ivito" în a)a"a ei? di#pot"ivă& e



este o lu#e ca"e-şi "eva"să lu#ina căt"e el& ca"e-l po)teşte în ea şi-l )ace să se î#pă"tăşească d"ealitatea duovnicească pe ca"e i-o descope"ă.

Ca urmare, compo$i%ia unei icoane tre#uie să fie ordonată &n vederea &mplinirii acestui rost Oacesta nu poate fi &mplinit prin folosirea perspectivei centrale, pentru că ea construieşte 5 după cuam vă$ut 5 o lume care rămne exterioară pentru privitor şi care se &ndepărtea$ă tot mai mult de e"a#loul este conceput de teoreticienii acestei forme de perspectivă ca Hun fel de fereastră> prin ca

privirea, plonAnd &n spa%iu, se pierde &n acest presupus infinit repre$entat de punctul de fu'ăQ icoaeste şi ea concepută &n c*ip de fereastră (după cum o arată limpede rama, sculptată sau pictată, cari defineşte conturul), dar ca fereastră desc*isă către privitor Datorită perspectivei inverse 5 şi aceseste un alt motiv al folosirii sale , realitatea &nfă%işată &n icoană se apropie de privitor şi &i devipre$entă

Putem vedea aici o necontenită aducere aminte de po'orrea Cuvntului lui Dumne$eu printoameni şi de desc*iderea necurmată a lumii dumne$eieşti către lumea pămntească şi către &ntre'cosmos, rodită de venirea Sa !n timp ce construc%ia modernă de tip perspectivă centrală ne pre$inun spa%iu ilu$oriu, a#stract, fără le'ătură cu spa%iul real &n care se află privitorul, &n icoan

dimpotrivă, spa9iul "ep"ezentat se include în spa9iul "eal& şi înt"e ele nu este nici o "uptu"ăK. !spensS ̂, Bheolo(ie de lNicone dans lN(lise orthodoxe, p# 54 Deoarece repre$entaricono'rafică, mai ales prin te*nica perspectivei inverse, exclude la maximum profun$imea spa%iaşi se limitea$ă ct se poate de mult la primplan, H pe"soanele în)ă9işate în icoană şi cele ca"e staîn )a9a ei sunt unite înt"-un acelaşi spa9iu< Ibid

+m spus că repre$entarea conform perspectivei centrale este &n &ntre'ime dependentă de indivdar că &n acelaşi timp, &n mod paradoxal, creea$ă o distan%ă &ntre om şi lucruri n paradasemănător aflăm şi &n icoană +ceasta repre$intă ceea ce trăieşte şi &nva%ă Giserica, făcnd

&ntre'ime a#strac%ie de punctul de vedere individual al iconarului şi al privitoruluiDar, în loc să "ă#nă st"ăină pent"u p"ivito"& icoana i se a"ată deoseit de ap"opiată? depa"te destaili o distan9ă înt"e el şi pe"soana "ep"ezentată& ea îi alătu"ă& cup"inzndu-i înt"-un spa9co#un& şi staileşte înt"e ei o legătu"ă ne#i=locită şi vie. Dn v"e#e ce în )a9a unei "ep"ezentăcon)o"# pe"spectivei cent"ale doa" p"ivito"ul este activ& icoana& p"in această legătu"ă pe ca"estaileşte& i#plică o dulă activitate: în p"i#ul "nd a s)ntului "ep"ezentat& ca"e înt"-un anu#)el înaintează căt"e cel ca"e-l cinsteşte& îl )ace să int"e în co#uniune cu el şi să se î#pă"tăşeascde a"ul du#nezeiesc de ca"e el însuşi se î#pă"tăşeşte deplin? apoi& a c"edinciosului& ca"e îgăteşte su)letul pent"u această co#uniune şi se descide a"ului ce i se dă"uieşte.

Beducerea profun$imii spa%iale şi folosirea perspectivei inverse &n icoană au &ncă şi rostul de aaAuta pe cel ce o cinsteşte să se reculea'ă +m putea crede că prin su#ordonarea compo$i%iei unpunct de fu'ă unic, perspectiva centrală modernă permite unificarea priviriiQ dar suntem sili%i recunoaştem că, &n mod paradoxal, ea o dispersea$ă, o &ndepărtea$ă şi &n cele din urmădesfiin%ea$ă -coana, &n sc*im#, măr'ininduse la repre$entarea &n primplan, nu lasă privirea să &ndepărte$e de esen%ialQ prin te*nica perspectivei inverse, dar şi prin orientarea dinamică conver'en%a liniilor către centrul do'matic al compo$i%iei, ea &mpiedică privirea să se imprăştie şisileşte să se concentre$e +stfel, icoana înlesneşte concent"a"ea spi"ituală& cont"iuie

"euni)ica"ea lăunt"ică a o#ului căzut& s)şiat de pati#i şi "ătăcito" cu gndul& )iind un p"e9io



sp"i=in pent"u "ugăciune şi pent"u conte#pla9ie& p"in ca"e c"edinciosul înt"ă în legătu"ă cs)ntul în)ă9işat în ea.

*oncluzie

După cum perspectiva centrală modernă nu este un simplu element de stil, ci constituie formsim#olică a unei anumite concep%ii despre lume şi om, tot aşa modul de compo$i%ie propr

icono'rafiei tradi%ionale este şi el o formă sim#olică a unei vi$iuni spirituale specifice şi prin urmanu poate fi explicat prin factori stilistici sau istorici 6a capătul acestui studiu sperăm că laconvins pe cititor ca icono'rafia tradi%ională nu a folosit perspectiva centrală din i'noran%ă ori dnepricepere, ci pentru că fundamentele şi finalitatea ei o exclud aprioric şi cer, dimpotrivcom#inarea celor trei tipuri de perspectivă pe care leam descris, &ntre care perspectiva inverocupă, din diverse ra%iuni, un loc dominant

Departe de a fi o formă de expresie picturală naivă sau primitivă, icono'rafia se arăta a fi pnăurmă o formă de artă extrem de complexă, ale cărei miAloace, perfect adaptate scopurilor sale, npot fi reduse la o simplă te*nicăQ pentru a fi folosite &n mod cuvenit, ele cer o an'aAare spirituală

pictorului, care &i permite să exprime &n mod adecvat experien%a Gisericii

a%ă de arta naturalistă şi, deci, unidimensională care, prin folosirea perspectivei centrale, creea$ăilu$ie a lumii vi$i#ile şi sfrşeşte prin a cultiva trompeloeilul şi simulacrul, icono'rafia este, de un capăt la altul al demersului său, animată de respectul permanent fa%ă de adevăr a se doreşfidelă realită%ii istorice, dar realismul său nu este cel al aparen%elor -coana ne de$văluie realitatcare şia aflat &mplinirea şi adeverirea prin părtăşia la lumea du*ovnicească, repre$entată şi ea, ct e cu putin%ă, prin miAlocirea unui sim#olism pictural adecvat a se arată mai apropiată experien%a psi*ofi$ică a vederii omeneşti dect compo$i%ia construită pe #a$a perspectivei centra

dar o vedere purificată, transfi'urată, luminată de cunoaşterea du*ovnicească, &n stare să perceapălume &nnoită prin *ar 6umea &nfă%işată &n icoană este fără &ndoială surprin$ătoare, la o primă privipentru oc*iul profan Dar icoana a"e toc#ai "ostul de a-l a=uta să-şi depăşească #ă"gini"ea dacu# şi de a-l conduce& încet-încet& la vede"ea celo" încă nevăzute.

@din: Mean-*laude +a"cet& KIcona"ul şi a"tistul& Editu"a <opia& %ucu"eşti& ;81;



Ierom0 %alinic - Sn mesa6 entru a!i3 F4ino şi ve!i70 %onvertire şi reconvertire continuă laOrtodoxie

Cnd ilip 6a 'ăsit pe .esia credin%a adevărată, &mplinirea căutărilor sale, cel mai importaeveniment din via%a sa a aler'at săi spună prietenului său 2atanael 2atanael a primit vestea scepticism i a &ntre#at cu cinism; a"e poate veni ceva un din (aza"et/ @Dn 1& 4,. 2a$areera un sătuc ne&nsemnat cu nume rău Cinismul de a$i e acelaşi; ct de des nu se &ntrea#ă oamenii

valoare are să mer'i la #iserică, să primeşti Sfintele "aine sau c*iar creştinismul &nsuşi/ Poate veceva #un de la ele/

ilip &nsă nui răspunde prietenului său cu ra%ionamente şi dove$i 2u spune; H2a$aretul nu e c*iaşa de rău<, nici; Hi #ine, 6am au$it pe -isus spunnd asta şi făcnd asta şi de aceea cred că 0ristosul< !n loc să discute cu 2atanael, el spune simplu; 0ino şi vezi @Dn 1& 4,.

+ceastă scurtă invita%ie a lui ilip va avea ramifica%ie nepovestită &n via%a lui 2atanael ilip arputut spune; HGine, dacă aşa simte, nul mai supăr> Dar ilip făcuse această invita%ie pentru #ucuria şi entu$iasmul său de a6 fi 'ăsit pe .esia nul puteau lăsa să treacă pur şi simplu m



departe, ca şi cum nou 'ăsita lui credin%ă nar fi avut un impact dincolo de el &nsuşi Gucuria sa&mpin'e săi facă această invita%ie prietenului său un model pentru noi şi credin%a noastră ortodoxă .ul%i preo%i converti%i la Ortodoxie aici +merica &l &n%ele' foarte #ine .ul%i au renun%at la cariere de preo%i ai altor #iserici odată cu salariuasi'urările de sănătate şi si'uran%ă pe care acestea li le ofereau, ca să devină laici &n GiseriOrtodoxă "o%i au acum paro*ii &nfloritoare .ai mult dect att, ei au adus mul%i clerici Ortodoxie

+ceşti oameni &şi dau seama că Hau 'ăsit credin%a cea adevărată, nedespăr%itei "reimi &nc*inndse> !şi dau seama că &ntradevăr credin%a ortodoxă e cel mai mare dar cu putin%ă făcut vie%ilnoastre, dar şi ceva ce nu poate fi considerat niciodată dat o dată pentru totdeauna !ntradevă"todoBia e lu#ina vie9ilo" noast"e - e o c"edin9ă atotcup"inzătoa"e& integ"ală& t"ans)o"#atoa"eslăvită. Desi'ur, credin%a noastră e un dar dat o dată pent"u totdeauna s)in9ilo" @Iuda 1&3păstrată vie prin 'enera%ii de apostoli, mărturisitori, martiri şi sfin%i Aertfelnici a ni sa dat acuastă$i, att ca dar, ct şi ca provocare +sta nu &nseamnă că e un lucru pentru care tre#uie să fitriumfalişti, ci unul de care tre#uie să ne #ucurăm

Gucuria la făcut pe ilip, ca şi pe aceşti oameni, să spună cunoscu%ilor lor; Hino şi ve$i> După ilip &i răspunde lui 2atanael cu o invita%ie &n loc de o apolo'ie, se &ntmplă un lucru uimitor; rest&l face -isus !l vede venind pe 2atanael cinicul şi spune; Iată un is"aelit în ca"e nu e vicleşug(atanael înt"eaă: e unde #ă cunoşti/ Iisus spune: Dnainte să te ce#e Filip& te-a# văzcnd e"ai su s#ocin. +a aceasta& (atanael spune: 6ai& 7u eşti Fiul lui u#nezeu& 7u eşD#pă"atul lui Is"ael @Dn 1& 4,-4. -isus vă$use un lucru pe care 2atanael &şi dă seama că numDumne$eu &l putea vedea

7"adi9ia spune că (atanael avea un loc tainic unde #e"gea să se "oage singu"& un loc pe cani#eni nu-l cunoştea& su un s#ocin. Dn acea zi el se "ugase din tot su)letul ca o#nul să-î#plinească )ăgăduin9a )ăcută lui Is"ael şi ca el însuşi să t"ăiască să-+ vadă pe $esia.

6a fel stau lucrurile şi cu noi +tunci cnd &mpărtăşim credin%a noastră ortodoxă, nu suntem &n stasă oferim ar'umente ra%ionale, apărări şi Austificări +deseori tot ce tre#uie să facem e să spuneHino şi ve$i=> Bestul &l face Dumne$eu l cunoaşte fiecare om şi adncul inimii fiecăruia 2umDumne$eu poate &ntoarce o inimă şi vor#ind fiecărei inimi, l sin'ur face să se topească cinism

&nseta%ilor 2atanaeli ai acestei lumi Dar şi noi tre#uie să ne facem partea care ne revine



<.isiunea> lui ilip na fost una peste mări şi %ări, ci la un vecin 2atanael era #ine cunoscut lilip Clericii converti%i şi paro*iile lor pe care 0ristos ia c*emat la Ortodoxie &n +merica sufoarte potrivi%i pentru lucrarea misionară locală &n cur%ile lor, la ei acasă, printre rudele, prietenvecinii şi cole'ii lor de muncă, la to%i 2atanaelii din vie%ile lor Comunită%ile lor de$voltă o culturămisiunii Cineva aduce un prieten sau un vecin care cu timpul devine el &nsuşi un creştin ortodoan'aAat +l%ii &ncep să facă la fel Devine molipsitor !n aducerea la #iserică de oameni din afară

de$voltă o atmosferă plăcută şi o cultură a &ntmpinării &ntrun mod neformal şi cald +ceaslucrare nu se face prin comitete şi comisii, ci de către fiecare credincios desc*is lucrării Du*ulprin el (cf + 8,M) !n acest fel l lucrea$ă prin &ntre'ul trup al Gisericii

Cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera (M Co , 9) Ortodoxia e att de #o'ată, e att mult de secerat, sunt att de mul%i 2atanaeli Dar cum vor crede aceştia dacă noi ortodocşii nu vom spune Hino şi ve$i=>/

2u putem socoti credin%a noastră dată definitiv Cu si'uran%ă nu aşa o privesc cei ce descopeOrtodoxia şi se convertesc astă$i Că suntem ortodocşi Hprin naştere> sau Hconverti%i>, cu to

suntem c*ema%i să ne convertim &ncontinuu, să redescoperim &ncontinuu Ortodoxia şi să suferi&ncontinuu o sc*im#are a inimii &naintea lui Dumne$eu

*"edin9a noast"ă o"todoBă t"euie să )ie vie& ceea ce însea#nă #e"eu nouă& #e"eu p"oaspăt#e"eu c"escnd în ini#ile şi în vie9ile noast"e.

De aici vine #ucuria care, ca la ilip, tre#uie să ne facă să spunem celor pe care Dumne$eu ia ad&n vie%ile noastre; Hino şi ve$i=>

@în: Ie"o#. *alinic& '"ovocă"i ale gndi"ii şi vie9ii o"todoBe astăzi& Editu"a eisis& ;81;Eiscoul +i#on %riveanu al 2uşilor - %uv$nt de actualitate la Duminica Ortodoxiei ; Icoanele în credinţa noastră ortodoxă

u#inica "todoBiei este să"ătoa"ea i"uin9ei c"edin9ei c"eştine o"todoBe& i"uin9a spi"itualităşi a s)in9eniei& i"uin9a <)intei *"uci şi a s)intelo" icoane& i"uin9a adevă"ului c"eşt

du#nezeiesc şi al d"eptă9ii du#nezeieşti.



i este cum nu se poate mai #ine venită săr#ătorirea dreptei credin%e #iruitoare &ntro vreme canoastră cnd, alături de o mişcare de tre$ire la via%ă creştină şi de &nviorare a credin%ei strămoşeşse vede la mul%i dintre creştini o dormitare a vie%ii departe de 0ristos, Domnul vie%ii şi de viadătător Se vede la unii o rătăcire de la Calea vie%ii şi de la -$vorul credin%ei creştine, iar la cei mmul%i se vede o &nstrăinare de la cele spirituale şi o preocupare numai de cele materiale, o uitare cele sufleteşti şi o purtare de 'riAă deose#ită de cele trupeşti, o &ndoială, o ne&ncredere, o uscăciun

sufletească pnă la secetă!n via%a societă%ii şi a popoarelor se vede o răsturnare a primatului spiritual şi o &nscăunareprimatului economic, cu convulsii şi sc*im#ări radicale, a'resive ale vie%ii,cu 'oluri 'reu de umplşi cu lipsuri anevoie de &mplinit, cu de$orientare şi nesi'uran%ă mare

Săr#ătoarea Duminicii Ortodoxiei este deci ca un sunet de trm#i%ă a credin%ei triumfătoare şi es&n acelaşi timp, o c*emare de #ucium la dreapta credin%ă a părin%ilor noştri, a părin%ilor părin%ilnoştri, a credin%ei care a sus%inut şi a mn'iat neamul nostru dea lun'ul veacurilor de luptă şi suferin%ă prin care a trecutQ a c"edin9ei o"todoBe& ca"e s-a in)ilt"at şi s-a în"ădăcinat în adnc

)iin9ei noast"e& înct "o#n şi o"todoB este una& înct nu se poate încipui popo"ul "o#n deco"todoB& înct c"edin9a o"todoBă şi na9ionalitatea "o#nă sunt att de )i"esc şi de o"ganic legatcă a lovi înt"-una însea#nă a lovi în cealaltă& ia" a lăsa în su)e"in9ă una însea#nă a )ace ssu)e"e cealaltăQ a credin%ei care a fost sufletul or'anismului poporului romn, care a pă$it cursufletul romnesc na%ional, care a lucrat cu putere mare la formarea, la păstrarea caracterulna%ional, a unită%ii na%ionale a poporului romn şi la făurirea sufletului no#il şi mărinimos BomnilorQ a credin%ei care la făcut să trăiască demn şi cinstit, cu o via%ă &m#unătă%ită &mpodo#ită de attea virtu%i creştineşti şi cetă%eneşti

.ai mult, &ntro vreme ca a noastră, cnd o năvală de literatură o#scenă şi o pu$derie de scris imorse răsfa%ă &n attea reviste şi 'a$ete, &n attea căr%i literare expuse &n vitrină şi c*ioşcuri ca o sfidaşi o ispitire a tineretului nostru, avem datoria morală de a scrie şi a da tinerilor noştri o literatusănătoasă şi $iditoare de suflet, o directivă de urmat

Săr#ătorind Duminica Ortodoxiei, nu este &n%elept să ne mul%umim numai cu o arătare a &n%elesulsău adnc şi a marii sale &nsemnătă%i &n trecut, ci se cade, mai ales, să o &n%ele'em că pe o &ndrumaşi ca pe o orientare pentru via%a noastră creştinească de a$i, precum şi ca pe un prileA #inevenit *otărri pentru $iua de mine

Ortodoxia la noi, Bomnii, este şi &nseamnă &ntre' trecutul de via%ă reli'ioasă, morală şi na%ionalăpoporului romn, te$aurul spiritual şi moral al neamului, este dreapta credin%ă păstrată cu sfin%en&n do'mele sfinte şi &n Sfnta "radi%ie a Gisericii noastre Este legea c"eştină& duul apostolidealul de evlavie şi de o#enie& este a" şi pace& iui"e şi #ilă& "ugă s#e"ită şi cuce"nicic"edin9ă şi )aptă& s#e"enie şi )"ică de u#nezeu. ste tot trecutul nostru de luptă, de suferin%ă, ră#dare, de nădeAde, de evlavie şi de dărnicie ctitoricească ste şirul ne&ntrerupt al pravoslavnicilcreştini, părin%i şi strămoşi, care din neam &n neam au păstrat curată credin%a &n care au fost crescuşi &ndruma%i de mame evlavioase şi sfinte ste cultul strălucit de frumos, cntarea duioasă de stranslovă şi du* reli'ios, pomenirea mor%ilor noştri scumpi, sunt sfintele denii, şcolile &n tinda #iseric

şi #ucoavnele #isericeşti, sunt tradi%iile străvec*i şi datinile reli'ioase



"todoBia& pent"u popo"ul "o#n şi& #ai ales& pent"u săteanul "o#n& este ise"icu9a din deaală şi cu"ată& în ca"e attea su)lete c"edincioase au int"at şi s-au "ugat& s-au s#e"it& s-au uşu"de păcate& s-au lu#inat şi au plecat #ai depa"te la casele lo". ste clopotni%a de la poarta #isericde unde porneşte &n $are 'las duios de clopot, vestitor de #ucurii şi de dureri, de #iruin%ă şi &nfrn'eri, de năvală a duşmanilor şi de alun'are a lor Sunt sc*iturile şi mănăstirile ce &mpodo#epămntul şi sufletul romnesc, cetă%i de evlavie şi cuvioşie, făuritoarele vie%ii du*ovniceşti

poporului nostru Sunt c*ipurile de sfin%i, #lnde şi iertătoare, adesea &nne'rite de fumul cădelni%elde ar'int Sunt luminile de ceară curată aprinse &n sfeşnice de lemn, &nflorate de mini ce ştiu lucre$e şi să se &nc*ine

"todoBia este candela ce a"de în ise"ici sau p"in casele c"eştinilo"& în )a9a s)intelo" icoanap"inse zi şi noapte de ini#i pioase. E #i"osul de tă#ie ca"e î#ălsă#ează cup"insul s)intelolocaşu"i şi alungă duu"ile necu"ate din casele oa#enilo". E ceaslovul îngălenit şi "os dv"e#u"i& cu )ilele picate de cea"ă& pe ca"e au citit ocii "ugăto"i& în lac"i#i adesea& şi din ca"e adesluşit în9eles adnc pent"u via9ă. E piat"a pe ca"e at9ia genunci s-au s#e"it şi s-au plecaîng"euia9i de pova"a atto" păcate. <unt t"oi9ele de la "ăsc"uci şi de la izvoa"e& sunt c"ucile d

le#n şi ci#iti"ele unde odinesc pă"in9i şi copii& )"a9i şi su"o"i& unici şi st"ă#oşi.

+cesta fiind &n%elesul Ortodoxiei, se cuvine, &n această Duminică a Ortodoxiei, a #iruin%ei dreptcredin%e, să ne cercetăm inimile şi să ne verificăm credin%ele noastre la lumina puternică a trecutulnostru ortodox

So &ndreptăm cnd este a#ătută, so sporim cnd este pu%ină, so &mputernicim cnd este sla#ă .mult, să purtăm 'riAă şi de credin%a semenilor noştri, ca astfel poporul romn să fie a$i şi mine upopor tare &n credin%a lui, precum a fost ieri şi odinioară

2umai astfel vom putea cnta cu Giserica noastră; F%u noi este Dumne!eu/ înţelegeţi neamurivă lecaţi/ căci cu noi este Dumne!eu0

2oi păstrăm fără &nnoire toate tradi%iile #iserice ti aşe$ate pentru noi prin scris sau &n c*ip nescrș

dintre care una este şi &nc*ipuirea icoanelor prin $u'răvire, ca na ce concordă cu istorpropovăduirii evan'*elice şi care ne serveşte spre &ncredin%area &ntrupării adevărate, iar &nc*ipuite a lui Dumne$euCuvntul şi spre un astfel de folos Căci cele ce una pe alta se arată, fă&ndoială, lămuresc una pe alta

+şa fiind, mer'nd ca pe o cale &mpărătească, urmnd &nvă%ăturii celei de Dumne$eu 'răiteSfin%ilor Părin%ilor noştri şi predaniei Gisericii Ortodoxe căci ştim că aceasta e a Sfntului Du*, Casălăşluieşte &ntr&nsa *otărm, cu toată 'riAa şi stăruin%a, ca@ &ntocmai după c*ipul cinstitei şi via%ă făcătoarei Cruci, să se &nal%e şi cinstitele şi sfintele icoane $u'răvite &n culori şi &n mo$aic s(făcute) din alt material cuviincios, &n sfintele lui Dumne$eu #iserici, pe sfintele vase şi veşminte, pere%i şi pe scnduri, &n case şi pe drumuri, att icoana Domnului Dumne$eului şi .ntuitorunostru -isus 0ristos şi cea a Prea Curatei Stăpnei noastre, Prea Sfintei 2ăscătoare de Dumne$ect şi ale cinsti%ilor &n'eri şi ale tuturor sfin%ilor şi ale #ăr#a%ilor celor cuvioşi



Căci cu ct sunt privi%i aceştia prin $u'răvirea iconelor, cu att şi cei ce le privesc sunt &ndemnaspre amintire şi iu#irea prototipurilor şi spre a da acestora sărutare şi &nc*inăciune cinstitoadesi'ur, nu adevăratul cult care, după credin%a noastră, se cuvine numai irii dumne$eieşti &n felulcare (ne &nc*inăm) c*ipului cinstitei şi de via%ă făcătoarei Cruci şi Sfintei van'*elii şi celorlallucruri sfinte şi (sunt &ndemna%i) spre a le cinsti şi prin aducere (Aertfă) de tămieri şi lumnăprecum se o#işnuia şi la cei vec*i, &n c*ip #ine cinstitor Căci cinstea (dată) icoanei se urcă prototipul ei, iar cei ce se &nc*ină icoanei se &nc*ină persoanei $u'răvite pe ea Căci aşa se &ntăreş

(pă$eşte) &nvă%ătura Sfin%ilor Părin%ilor noştri, adică predania Gisericii Ortodoxe, care a primvan'*elia de la o mar'ine a pămntului la alta@

+şa urmăm pe Sf +p Pavel, care a vor#it &n 0ristos şi toată ceata dumne$eiască a +postolilor şi Sfin%ii Părin%i, păstrnd predaniile pe care leam primit

+stfel cntăm Gisericii, &n mod profetic, cntările de #iruin%ă; K%ucu"ă-te )oa"te& )iică a <ionulup"opovăduieşte& )iică a Ie"usali#ului& saltă şi te ucu"ă din toată ini#a ta. 6idicat-a o#nul dla tine ned"eptatea celo" ce te p"igonesc pe tine? izăvitu-te-a din #na celo" ce te u"ăsc. o#neste î#pă"at în #i=locul tău? nu vei #ai vedea "ele şi pace peste tine în veacL

+şadar, pe cei ce cutea$ă să cu'ete sau să &nve%e altfel sau să lepede predaniile #isericeşti duereticii cei ticăloşi şi să născocească vreo inova%ie sau să lepede din cele consacrate &n Gisericvan'*elia sau c*ipul Crucii, sau $u'răvirea icoanelor sau moaşte sfinte de martiri, sau să cu'erău şi ticălos de a sc*im#a (suprimă) ceva din predaniile le'itime ale Gisericii universaleQ sau &ntre#uin%e$e ca pe lucruri comune sfintele vase, sau sfintele mănăstiriQ dacă e episcop sau clerrnduim (poruncim) să fie caterisit, iar călu'ării şi laicii să fie excomunica%i 0otărrea Sinodulal --lea ecumenic (E8E d 0r)

@*uvnt de descide"e "ostit de căt"e episcopul (i)on *"iveanu al >uşilo" în sala 7eat"ulco#unal din >uşi& 1 #a"tie 135& la să"ătoa"ea u#inicii "todoBiei. 7eBtul a )ost eBt"as dvolu#ul 'e d"u#ul dato"iei& cuvntă"i de episcopul (i)on *"iveanu al >uşilo"& >uşi& 7ipog"a)şi li"ă"ia K!nive"sală& Geo"ge *e"cez& 135.

IP" Pimen "uceveanul - Învăţătura ortodoxă desre Icoane



I. *e "ep"ezintă icoana o"todoBă pent"u c"eştini/

Giserica Ortodoxă păstrea$ă o #o'ă%ie imensă &n domeniul 'ndirii patristice şi al Sfintei 6itur'*din care face parte şi icoana

%uvntul icoană este de ori'ine 'reacă; hWVU j <eion> &nseamnă <c*ip, ima'ine, portret> Cinstiriconanelor ocupă un loc foarte important &n &nvă%ătura ortodoxă +ceasta pentru că icoana nu este

simplă ima'ine, nici o ilustra%ie a Sfintei Scripturi a este ceva mai mult; mesaAul evan'*elic, uo#iect de cult care face parte inte'rantă din via%a litur'ică +şa se explică importan%a pe caGiserica o dă ima'inii (icoanei)Q se &n%ele'e că nu oricărei ima'ini (repre$entări), ci ima'inspecifice (icoanei), pe care ea &nsăşi a făurito &n decursul istoriei sale &n lupta &mpotripă'nismului şi a ere$iilor, pe care a plătito cu sn'ele unui mare număr de martiri şi mărturisito&n timpul perioadei iconoclaste (EM9 5 843 d0r)

!n decursul istoriei sale, Giserica a #iruit &n toate &mpreAurările asupra ere$iilor (&nvă%ături 'reşite!nsă dintre toate #iruin%ele sale, numai #iruin%a icoanei, a fost proclamată &n c*ip solemn <GiruinOrtodoxiei>, pe care Giserica o săr#ătoreşte &n prima Duminică din Postul .are, numită Dumini

Ortodoxiei L xpunerea acestei învăţături despre icoană este tratată pe lar( de %# spensLi în cedouă lucrări ale sale: ssai sur la Bheolo(ie de lNicone dans lN(lise rthodoxe, I, )aris, ;9<8Bheolo(ie de lNicone dans lN(lise rthodoxe, )aris, ;9O8#N

!n icoană, Giserica vede nu una din laturile &nvă%ăturii ortodoxe, ci expresia Ortodoxiei &n ansam#lei, a Ortodoxiei aşa cum este ea (u se poate deci nici în9elege& nici eBplica i#aginea s)nticoana& în a)a"a %ise"icii şi a vie9ii ei.

-coana, ima'ine sacră, este una din formele "radi%iei Gisericii, deopotrivă cu "radi%ia scrisă

"radi%ia orală Cinstirea icoanelor, a Domnului nostru lisus 0ristos, a .aicii Domnului, a &n'erilşi a sfin%ilor este 8 dog#ă a c"edin9ei c"eştine& )o"#ulată la <inodul al 0II-lea ecu#enic @2ea decu"ge din dog#a )unda#entală a %ise"icii: #ă"tu"isi"ea că u#nezeu <-a )ăcut o# @Ioa1& 14.

C*ipul +cestuia (icoana Cuvntului 5 0ristos) este o mărturie a &ntrupării Sale adevărate, reale şi &nc*ipuite, ilu$orii "ocmai pentru aceasta este numită adesea <teolo'ie &n ima'ine> <)ntul 0ascel $a"e p"ecizează: K*eea ce cuvntul î#pă"tăşeşte p"in auz& pictu"a a"ată în tăce"e p"i#agine LCitat luat din +$ntul loan !amaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, traducedin (receşte cu un studiu introductiv de )r# !# "ecioru, =ucureşti, ;99O, p# 4# N

< )in9ii 'ă"in9i de la <inodul al 0II-lea ecu#enic "epetă aceste cuvinte şi p"ecizează: K'"in acesdouă #i=loace& i#aginea @icoana şi cuvntul& ca"e se co#pletează unul pe altulL noi p"i#icunoaşte"ea desp"e aceleaşi "ealită9i L 'ansi III, 888, C#N

Învă%ătura ortodoxă a Gisericii a fost formulată de Sfin%ii Părin%i, &ntemeinduse pe Sfnta Scriptucu toată limpe$imea

< Icoana& sc"ie <)ntul Ioan a#ascin în *ele t"ei t"atate cont"a iconoclaştilo"& este

ase#ăna"e& un #odel& o întipă"itu"ă a cuiva. Dnsă icoana nu sea#ănă înt"u totul cu o"iginalu



adică cu pe"soana în)ă9işată. Altceva este icoana şi altceva este o"iginalul? este o deosei"e întele& pent"u că aceasta nu este celălalt şi celălalt nu este aceasta. <p"e eBe#plu: icoana o#ului& ctoate că întipă"eşte )igu"a co"pului& totuşi nu a"e )acultă9ile su)leteşti& căci nici nu t"ăieşte& ninu cugetă& nici nu vo"eşte& nici nu si#te& nici nu se #işcă. 7ot ast)el )iul& cu toate că este icoannatu"ală a tatălui& totuşi a"e ceva deoseit )a9ă de el& căci este )iu& şi nu tată>L p# cit#,p# ;;#N

KIcoana& spune <)ntul 7eodo" <tuditul& este nease#ănătoa"e în ce p"iveşte esen9a& însă es

ase#ănătoa"e în ce p"iveşte pe"soana. -coana .ntuitorului lisus 0ristos ne &nfă%işea$ă persoaSa şi nu firea Sa, pentru că $ice <)ntul Atanasie <inaitul: K(u )i"ea vede )i"ea& ci pe"soanconte#plă pe"soana. KIcoana poa"tă nu#ele p"ototipului @o"iginalul& pe"soana ca"e este în)ă9işată& ea nu con9innatu"a sa& p"ecizează <)in9ii 'ă"in9i de la <inodul al 0II-lea ecu#enic.

6ocul pre$en%ei nu este planşa de lemn, ci asemănarea pe care ea o &nfă%işea$ă 2u există nicinatură &nscrisă K(u cunoaşte# în icoană ni#ic altceva dect în)ă9işa"ea "ep"ezentnd ase#ăna"e a p"ototipului , su#linia$ă aceiaşi Sfin%i Părin%i

II. e ce cinsti# icoanele/

Cinstirea sfintelor icoane are o valoare educativmorală !n 'eneral, icoanele t"ezesc& înt"e9in întă"esc peste tot via9a duovnicească. Ele întă"esc c"edin9a şi aduc un "eal )olos în spo"i"evlaviei& )iind un sti#ulent pent"u săv"şi"ea inelui& a d"eptă9ii şi a î#plini"ii d"agostei. Pentvia%a reli'iosmorală, sfintele icoane sunt purtătoare ale &ndemnurilor spre &mplinirea poruncilor lDumne$eu şi spre imitarea vie%ii nepri*ănite a modelelor al căror c*ip &l repre$intă, fiind o adevăracălău$ă &n formarea du*ovnicească a credincioşilor

6a &ntre#area; K'ent"u ca"e #otiv icoana t"euie cinstită/& <)ntul Ioan a#ascin "ăspundK"ice icoană scoate la iveală şi a"ată ceea ce este ascuns. e eBe#plu: pent"u că o#ul nu acunoştin9e co#plete desp"e ceea ce este nevăzut& deoa"ece su)letul este acope"it cu co"pul& nidesp"e cele ce vo" )i după el şi nici desp"e cele distan9ate şi îndepă"tate în spa9iu& ca unul ce esci"cu#sc"is în spa9iu şi ti#p& a )ost c"eată icoana pent"u conduce"ea cunoştin9ei şi pent"a"ăta"ea şi pune"ea la iveală a celo" ascunse. Dn gene"al& icoana a )ost )ăcută sp"e )oloine)ace"e şi #ntui"e& pent"u ca p"in )aptul că sunt scoase la iveală şi vădite luc"u"ile nevăzutsă cunoaşte# cele ascunse şi& ast)el& pe cele une să le do"i# şi să le "vni#& ia" pe cele cont"a"adică pe cele "ele& să le evită# şi să le u"#N Ibidem# O.



Că icoana scoate la iveală şi arată ceea ce este ascuns, &n%ele'em şi din cuvintele Psalmistulu<*nd p"ivesc ce"u"ile& luc"ul #inilo" 7ale& luna şi stelele pe ca"e 7u le-ai înte#eiat& î#i zic: ceste o#ul că-Hi aduci a#inte de el/L oa#ne& u#nezeul nost"u& ct de #inunat este nu#e7ău în tot pă#ntul> (Psalm 3, 8, )Q

<*e"u"ile spun slava lui u#nezeu şi )ace"ea #inilo" +ui o vesteşte tă"ia> (Psalmul 78, 7)

Sfntul +postol Pavel su#linia$ă; <*ele văzute ale lui u#nezeu se văd de la )ace"ea lu#în9elegndu-se din )ăptu"i& adică din veşnica +ui pute"e şi du#nezei"eL > (Bomani 7, MJ) ecele văzute& #ate"iale& ne a=ută @ne )ac să în9elege# cele nevăzute& ne#ate"iale& ale lu#nezeu& pute"ea& du#nezei"ea& slava& în9elepciunea& )ă"ă ca aceste luc"u"i #ate"iale să )socotite idoli& căci nu pe ele le cinsti#& ci pe u#nezeu şi at"iutele <ale. Dacă am cinsti cemateriale care ne descoperă pe Dumne$eu, &n locul Creatorului, am cădea &n păcatul idolatriei, cuscrie Sfntul +postol Pavel; Kştiind pe u#nezeu& )ăptu"ile nu +-au slăvit ca pe u#nezeu& ninu l-au #ul9u#it& ci s-au "ătăcit în gndu"ile lo" şi ini#a lo" cea nesocotită s-a întunecat. Jicncă sunt în9elep9i& au a=uns neuni şi au sci#at slava lui u#nezeu *elui nest"icăcios ase#ăna"ea şi cipul o#ului celui st"icăcios şi al păsă"ilo" şi al celo" cu pat"u picioa"e şi

t"toa"elo". e aceea& u#nezeu i-a dat necu"ă9ieiL ca unii ca"e au sci#at adevă"ul lu#nezeu cu #inciuna şi s-au încinat şi au slu=it )ăptu"ii în locul Făcăto"uluiL şi p"ecu# au înce"cat să aiă pe u#nezeu în conştiin9ă& aşa şi u#nezeu i-a lăsat la #intea lo" )ă=udecată& să )acă cele ce nu se cuvine @6o#ani 1& ;1-;2. Cinstirea creaturii &n locul Creatoru(<neavnd pe Dumne$eu &n conştiin%a lor>) &nseamnă idololatrie, falsificarea adevăratei credin%ecinstiri a lui Dumne$eu, dar şi pertur#are a vie%ii morale pnă la pervertirea totală

-coanele, pictate după &nvă%ătura ortodoxă, &nfă%işea$ă nu c*ipul omului stricăcios, ci c*ipul omulnestricăcios, &nnoit prin &ntruparea iului lui Dumne$eu e aceea& )ăcnd ast)el de cipu

icoane& şi cinstindu-le& nu căde# în idololat"ie& pent"u că toc#ai cipul nest"icăcios al o#ulînnoit duovniceşte ne conduce la u#nezeu& ia" această sta"e de înnoi"e ne-a aşezat din nou deplina v"ednicie& cea dinti născndu-ne K)ii ai lui u#nezeu @Ioan 1& 1;.

Dn icoană este în)ă9işată şi natu"a: lu#ea ani#ală şi vegetală& ca şi stnca şi apele? toate şi tot sta"ea de înnoi"e p"in acelaşi a" du#nezeiesc al înt"upă"ii.+ceastă &nfă%işare att a omului, ct şi a naturii &n starea de &nnoire exprimată &n forme, linii, culo(şi ele &nnoite) reali$ată aici pe pămnt, su'erea$ă &n acelaşi timp starea, c*ipul lumii din viaveacului ce va să fieQ o su'erea$ă &ntrun mod suficient şi limpede pentru a t"ezi în su)letele noastdeplina înc"edin9a"e desp"e cipul veacului ce va să )ie şi ap"inznd în su)letele noast"e "vn

după această sta"e& K)"u#use9ea cea dinti sau Kcipul cel dinti LCanonul din !uminirtodoxiei#N 2umai aceste trăsături, acest con%inut şi acest mesaA al icoanei fac din ima'inea sfnicoană şi nu idoli, ne păstrea$ă &n adevărata &nc*inare, ferindune de idololatrie Icoana devine& şi cuvntul& veicul al 6evela9iei& cale de cunoaşte"e a pute"ii şi slavei lui u#nezeu& de s)in9işi co#uniune cu u#nezeu şi oa#enii în duul d"agostei şi al înnoi"ii duovniceşti.

"emeiul sfin%irii noastre prin icoană nil oferă mărturisirea lui -acov, care şia mntuit sufletul cn6a vă$ut pe Dumne$eu su# c*ipul unui #ăr#at; < A# văzut pe u#nezeu în )a9ă şi #ntuit a )osu)letul #eu> (acerea 3M, 3J) Prin icoanele sfin%ilor ne &mpărtăşim de aceeaşi sfin%ire de

Dumne$eu ca şi cei care sunt < p"ietenii lui u#nezeu> (-oan 7:, 74), iar aceasta cu mult mai mu



prin icoana .aicii Domnului ca cea care este (ăscătoa"e de u#nezeu& a lui u#nezeu înt"up(.atei M,77Q 74,MJ)

*insti"ea icoanelo" a )ost )o"#ulată de %ise"ică p"in gu"a <)ntului 0asile cel $a"e& ca"e zicK*instea adusă icoanei se înd"eaptă căt"e cel în)ă9işat în icoană.

< )ntul Ioan a#ascin& la înt"ea"ea: K*ine a )ost cel dinti ca"e a )ăcut icoana/& "ăspund

KDnsuşi u#nezeu& *el dinti a născut pe Fiul <ău& !nul (ăscut şi *uvntul +ui& icoana +ui cevie& natu"ală şi cipul cu totul ase#enea al veşniciei +uiN +# loan !amaschin, op# cit# O , potricuvintelor Sfintei Scripturi; KAcesta este cipul lui u#nezeu celui nevăzut& #ai înti născdect toată )ăptu"a @*oloseni 1& 15? K>"istos& *a"e este cipul lui u#nezeu @II *o"inteni 4? K*a"e )iind st"ăluci"ea slavei şi cipul )iin9ei +uiL @Ev"ei 1& 3.

9raducătorul &n lim#a romnă al cuvntului 'recesc eion foloseşte termenul de <c*ip> care estcum #ine ştim, sinonim cu cel de <icoană> Ku#nezeu a )ăcut pe o#& continuă <)ntul Ioaa#ascin cu cuvintele <)intei <c"iptu"i& după cipul şi ase#ăna"ea <a @Face"ea 1& ;,-;. -adeci că att omul, ct şi .ntuitorul nostru -isus 0ristos sunt icoanele lui Dumne$eu pe Care nime

nu 6a vă$ut, adică nimeni nu a vă$ut firea lui Dumne$eu, ci Fiul *el !nul (ăscut& *a"e este snul 7atălui& Acela +-a )ăcut cunoscut @Ioan 1& 12? I 7i#otei ,& 1,.&$ntuitorul Iisus 2ristos este icoana naturală a lui Dumne!eu/ e c$nd omul este icoana lDumne!eu din imitare/ rin #atul că este dăruit de Dumne!eu cu minte/ cuv$nt/ duh şi liaritru Q Ibidem, p# ;;5-;;6#R

acă lui u#nezeu I se cuvine încina"e asolută& ado"a"e& înva9ă %ise"ica p"in gu"a aceluia<)nt pă"inte Ioan a#ascin& icoanelo" li se cuvine încina"e "elativă& vene"a"e sau cinstiQ Ibidem, p# 5#R

!n decursul veacurilor, Giserica a luptat pentru păstrarea cură%iei adevărului revelat, iar lupta cea mmare a fost &n fa%a pericolului iconoclast (luptător &mpotriva icoanelor), care tă'ăduia le'itimitatfacerii şi a cultului icoanelor +ceasta pentru că iconoclaştii nu &n%ele'eau posi#ilitatea faceicoanelor -conoclaştii nu puteau să &n%elea'ă că &n icoană se &nfă%işea$ă nu firea sau firile, persoana, iar c*ipul persoanei &nfă%işate &n icoană nu este identic cu persoana &nsăşi

< Jug"ăvesc pe u#nezeu nevăzut& sc"ie <)ntul Ioan a#ascin& nu ca nevăzut& ci ca pe !n*a"e <-a )ăcut văzut pent"u noi p"in pa"ticipa"e la co"p şi la snge @Ev"ei ;& 14. (u zug"ăveu#nezei"ea nevăzută& ci zug"ăvesc co"pul nevăzut al lui u#nezeu? căci dacă este cu neputin

să se zug"ăvească su)letul& cu ct #ai #ult u#nezeu& *a"e a dat su)letului i#ate"ialitatL Ibidem, p# 5-6#N>

III0Închinarea la icoane nu este idolatrie



-conoclaştii respin'eau posi#ilitatea facerii icoanei şi a cultului ei pornind de la cele poruncite Dumne$eu lui .oise &n ec*iul "estament; < Eu sunt o#nul u#nezeul tăuL <ă nu ai adu#nezei a)a"ă de $ine <ă nu-9i )aci cip cioplit şi nici un )el de ase#ăna"e a nici unui luc"din cele ce sunt în ce"& sus& şi din cte sunt pe pă#nt& =os& şi din cte sunt din apele de supă#nt <ă nu te încini lo"& nici să le slu=eştiL> (-eşire MJ, M:)

< Ia" o#nul v-a g"ăit de pe #unte din #i=locul )ocului şi glasul cuvintelo" lui +-a9i auzit& i)a9a +ui n-a9i văzut-o& ci nu#ai glasul +ui l-a9i auzitL Hine9i doa" ine #inte că în ziua aceecnd o#nul v-a g"ăit din #i=locul )ocului& de pe $untele >o"e& n-a9i văzut nici un cip. <ă ng"eşi9i da" şi să vă )ace9i cipu"i cioplite& sau încipui"i ca"e să în)ă9işeze ă"at sau )e#eie saîncipui"ea v"eunui doitoc de pe pă#nt& sau încipui"ea v"eunei păsă"i ce zoa"ă su ce"& saîncipui"ea v"eunei =ivine ce se t"ăşte pe pă#nt& sau încipui"ea v"eunui peşte din apă& de supă#nt? sau& p"ivind la ce" şi văznd soa"ele& luna& stelele şi toată oşti"ea ce"ului& să nu te la

a#ăgit ca să te încini lo"& nici să le slu=eştiL> (Deuteronom 4, 7M7)

p"i"ea )ace"ilo" e"a cu un scop p"ecis: pent"u a nu se încina lo"& socotindu-le u#nezeu& acum lămureşte Sfntul +postol Pavel (Bomani 7, M3M:); < i au sci#at slava lui u#neze*elui nest"icăcios cu ase#ăna"ea cipului o#ului celui st"icăcios şi al păsă"ilo"L s-au încinşi au slu=it )ăptu"ii în locul Făcăto"ului > (-eşire 3M,78) i%elul de aur turnat Psalmistul David lnumit idol < i au )ăcut vi9el în >o"e şi s-au încinat idolului (Psalmul 7J:, 7); cinstireaaducerea Aertfei idolului se numeşte idololatrie -dolul este deci un lucru făcut de mna omului saflat &n natură, o vietate 5 fiin%ă nera%ională socotită dumne$eu -dolul se pune &n locul lDumne$eu, depărtndul pe om de l, pe cnd icoana &l apropie pe om de Dumne$eu

După mărturiile Sfintei Scripturi, cinstirea sfintelor icoane nu poate fi considerată idolatrdeoarece însuşi u#nezeu a po"uncit lui $oise să )acă e"uvi#i şi cipu"i de e"uvi#i la *o"t<)nt (-eşire M:, 78MMQ M9, 37Q 39,3:) şi apoi lui <olo#on la 7e#plu (--- Be'i 9, M33:Q -- Paral3,7J74), pe ca"e ev"eii i-au cinstit p"in încina"e (-osua E,9), p"in =e"t)e& tă#ie"i (-eşire 3J,7 ap"inde"ea candelelo" şi p"in cntă"i de laudă (Psalm 73E,7) C*ipurile de *eruvimi au forespectate şi de către .ntuitorul, Care spune despre "emplu că este <*asa lui u#nezeu> (6uca4) şi de căt"e <)in9ii Apostoli (apte 3, 73Q M4,77) !ntre sfintele icoane şi idoli nu este niciasemănare, nici ca repre$entare, nici ca func%ie, nici ca efect !n timp ce sfintele icoane repre$in



realită%i o#iective, c*ipurile sau &nfă%işările unor persoane care există sau au existat &n via%a de asau de dincolo, idolii sunt născociri ima'inare, fictive ale min%ii omeneşti, lipsite total de realitatcelor pre$entate de c*ipul lor <)ntul Apostol 'avel a)i"#ă că: KIdolul nu este ni#ic în lu#e *o"inteni 2& 4 şi că încinăto"ii la idoli nu vo" #oşteni î#pă"ă9ia lui u#nezeu @I *o"inteni ? Galateni 5& ;8? E)eseni 5& 5.

!n cuvntarea sa rostită &n fa%a atenienilor, Sfntul Pavel, după ce a constatat că cetatea este plină

idoli (apte 7E,79), a vrut să le demonstre$e adevărul că Dumne$eu, Care este Du* (-oan 4, M4), poate fi asemănat cu idolii materiali l a făcut deci o distinc%ie clară &ntre idolii din templele pă'şi &nfă%işările sfinte din icoanele creştine 6a Sfntul +postol Pavel vom &ntlni mărturii după caputem repre$enta c*ipul lui Dumne$eu pe sfintele icoane (-- Corinteni 4, 4Q ilipeni M, 9Q - "imo3, 79Q ilipeni M, E8), căci &nsuşi .ntuitorul ne &ncredin%ea$ă ca; < *el ca"e $ă vede pe $invede pe *el ca"e $-a t"i#is pe $ine> (-oan 7M, 4:), adică pe Dumne$eu"atăl

Poporul lui -srael na vă$ut fa%a lui Dumne$eu (Deuteronom 4, 7M) de aceea nici nu putea $u'răvească c*ipul lui Dumne$eu Dar cnd < >"istos IisusL *a"e& u#nezeu )iind în cipL <deşe"tat pe <ine& cip de "o lund& )ăcndu-<e ase#enea oa#enilo" şi la în)ă9işa"e a)lndu-

ca un #> (ilipeni M, :E), cnd *uvntul <-a )ăcut t"up şi <-a sălăşluit înt"e noi şi a# văzslava +ui& slava că a !nuia (ăscut& plin de a" şi de adevă" (-oan 7, 74), <atunci în)ă9işează icoana ceea ce înva9ă %ise"ica p"in gu"a <)ntului Ioan a#ascin& ase#ăna"ea *elui ce <)ăcut văzut sp"e conte#pla"e. Jug"ăveşte coo""ea +ui )ă"ă nu#e& naşte"ea din Fecioa"otezul în Io"dan& <ci#a"ea la Fa9ă de pe 7ao"& pati#ile& #i=locitoa"ele păti#i"ii& #oa"te#inunile& si#olu"ile )i"ii +ui du#nezeieşti& #inuni )ăcute p"in activitatea co"pului& da" ca=uto"ul activită9ii du#nezeieşti& *"ucea cea #ntuitoa"e& în#o"#nta"ea& învie"ea& înăl9a"ea ce"u"i. Jug"ăveşte-le pe toate şi cu cuvntul şi cu culo"ile> L-#idem, p E8N

e aici în9elege# că icoana a"e un te#ei şi un "ost dog#atic& adică înt"upa"ea lui u#nezeu #ă"tu"isi"ea ei. +ceasta o face deci c*iar prin 'raiul tăcut al culorilor şi al liniilor desenuluarătnd că &ntruparea lui Dumne$eu nu a fost &nc*ipuită, ci realăQ Kceea ce este cuvntul pentauz& aceea este icoana pent"u văz& p"ecizează <)ntul Ioan a#ascinQ-#idemR i el continuK'"in icoană ne s)in9i# vede"ea& ia" p"in cuvnt auzul. '"i#ul dint"e si#9u"i este vede"ea.

C*iar şi &n ec*iul "estament, Dumne$eu a &nvă%at pe poporul ales prin 'raiul culorilor, liniilorvolumelor unor o#iecte sau c*ipuriQ c*ivotul 6e'ii, lucrat cu deose#ită măiestrie artistică, &n care fost puse, din porunca lui Dumne$eu, ta#lele le'ii, vasul cu mna şi toia'ul lui +aron care a odrăspentru aşi aduce aminte de Dumne$eu şi de minunile Sale făcute cu poporul ales .ai mu

deasupra c*ivotului străAuiau c*ipurile celor doi *eruvimi făcu%i şi aşe$a%i acolo tot din porunca lDumne$eu Care oprise, cum ştim, facerea c*ipurilor cioplite şi tocmai <acolo& înt"e cei de"uvi#i& de deasup"a civotului +egii& $ă voi descope"i 9ie şi-9i voi g"ăi de toate cte a#po"unci p"in tine )iilo" lui Is"ael > (-eşirea M:, 78MM), &ncredin%ea$ă Dumne$eu pe .oise Despaceasta aminteşte şi Sfntul +postol Pavel (vrei , 3:), numindule c*ipuri şi um#re ale celadevărate (vrei 7J, 7)

-coana, ca şi cuvntul, este artă litur'ică@ este parte inte'rantă a reli'iei, unul din miAloacele cunoaştere a lui Dumne$eu, unul din modurile de comuniune cu l Pentru ca poporul ales să

aducă aminte de #inefacerile primite de la Dumne$eu, Dumne$eu le porunceşte să ia din -ordan 7



pietre şi să le $idească &ntrun altar (-osua 4, :) +ceste pietre nu erau idoli, ci semne de aduceaminte de Dumne$eu şi de #inefacerile Sale, cum sa $is mai sus

Dumne$eu, Care opreşte facerea c*ipurilor cioplite, &i porunceşte lui Solomon ca să &mpodo#eastemplul cu c*ipuri de animale, cu ornamente florale şi ve'etaleCon%inutul şi mesaAul icoanei sunt mai mult dect um#rele ei din ec*iul "estament; #ă"tu"isi"eînt"upă"ii& a )aptului că u#nezeu <-a )ăcut o#& da" şi că o#ul s-a )ăcut Kdu#nezeu p"in a

p"in î#pă"tăşi"e& dondindu-şi cipul cel dinti& cu# înva9ă <)in9ii 'ă"in9i ai %ise"icii& una nedespă"9ită. i tot ei spun că dacă icoana $ntuito"ului Iisus >"istos #ă"tu"iseşte înt"upa"elui u#nezeu& lund cipul lui Ada# şi înnoindu-l& icoana $aicii o#nului este a"ăta"ecipului celui dinti dint"e oa#eni ca"e s-a î#pă"tăşit de a"ul înt"upă"ii& înnoi"ea cu cipul cdinti& cipul celui dinti o# îndu#nezeit.

"#$nta "critură ne voreşte #oarte mult desre înnoirea omului rin întruarea 5iului lDumne!eu şi desre chiul înnoit al omului0

<*ăci în >"istos Iisus nici tăie"ea î#p"e=u" nu este ceva& nici netăie"ea î#p"e=u"& ci )ăptu"a ce

nouă> (1alateni 9, 7:) <

@ <ă u#lă# şi noi înt"u înnoi"ea vie9ii > (Bomani 9, 4)

<@ <ă în)ă9işa9i t"upu"ile voast"e ca pe o =e"t)ă scu#pă& ineplăcută lui u#nezeu ca încina"voast"ă cea duovnicească. i să nu vă pot"ivi9i cu acest veac& ci să vă sci#a9i p"in înnoi"e#in9ii ca să deosei9i ca"e este voia lui u#nezeuL> (Bomani 7M, 7M)

< D#"ăca9i-vă în o#nul nost"u Iisus >"istos (Bomani 73, 74),

<da" v-a9i spălat& da" v-a9i s)in9it& da" v-a9i înd"eptat în nu#ele o#nului lisus >"istos > Corinteni 9,77)

< acă este t"up )i"esc este şi t"up duovnicesc> (- Corinteni 7:, 44)

<*ăci t"euie ca acest t"up st"icăcios să se î#"ace în nest"icăciune şi acest t"up #u"ito" să sî#"ace înt"u ne#u"i"e> (- Corinteni 7:,:3)

< Ia" noi& p"ivind ca în oglindă& cu )a9a descope"ită& slava o#nului& ne p"e)ace# în acelaşi cdin slavă în slavă& ca de la uul <)nt > (-- Corinteni 3, 78)

< eci dacă este cineva în >"istos& este )ăptu"ă nouă? cele veci au t"ecut& iată toate s-au )ăcnoi > (-- Corinteni :,7E)

+ceste cuvinte şi altele, pe care nu leam mai citat din cau$a numărului lor mare ne arată, cum aamintit, adevă"ul înnoi"ii o#ului p"in a"ul înt"upă"ii şi ne )ac icoana o#ului înnoit înt">"istos Iisus. "ocmai acest adevăr al &nnoirii şi acest c*ip al omului &nnoit ni le arată icoanortodoxăQ fără acest mesaA şi trăsături, ima'inea nu mai este o icoană ci un ta#lou, un portret cu usu#iect reli'ios, al unui om cel mult plăcut la vedere +ceastă &nfă%işare plăcută la vede

caracteristică artei reli'ioase a Benaşterii, tre#uie să ne ducă cu mintea la cuvintele Sfintei Scriptu



< e aceea )e#eia& socotind că "odul po#ului este un de #ncat şi plăcut ociului la vede"(acerea 3,9), a mncat din el, dnd şi lui +dam, şi a murit

+tt icoana ct şi Sfnta Scriptură nu neau păstrat trăsăturile c*ipului istoricfi$ic al .ntuitorul-isus 0ristos nii Sfin%i Părin%i ai Gisericii spun că .ntuitorul avea un c*ip frumos, referindula textele care vor#esc de starea Sa de proslăvire (Psalmul 44, 3), al%ii spun că era urt, referindula momentele patimilor (-saia 43, M3) + &nfă%işa &n icoană numai c*ipul istoric al .ntuitorulu

&nseamnă a ni6 &nfă%işa ca şi cei din vremea Sa pămntească, cei care6 vedeau numai ca om, nu şi Dumne$eu, ca Dumne$euOm, Care a făcut minuni ca Dumne$eu ce era, şi nu ca om (.at7M,M4) .ai mult, iul lui Dumne$eu a luat c*ip de ro# nu numai ca să facă minuni, arătnduputerea Sa dumne$eiască, să ne facă să credem şi să mărturisim ca l este cu adevărat iul Dumne$eu (.atei ME, :4), şi să dea iertare de păcate, vindecarea sufletului şi trupului, adică să d&nnoire omului &nvec*it prin păcat Această înnoi"e a luc"at-o #ai înti în t"upul <ău şi neî#pă"tăşeşte şi nouă tot p"in t"upul <ău& t"upul <ău #o"t şi înviat ca"e este t"upul <ădu#nezeiesc. 7oc#ai acest t"up înnoit al $ntuito"ului ni-+ în)ă9işează icoana o"todoBă.Face# icoanele s)in9ilo" pent"u că ei sunt p"ietenii lui u#nezeu @Ioan 15& 14& *a"e <odineşte şi este #inunat înt"u s)in9ii <ăi. .inunate a făcut voile Sale &ntru sfin%ii Săi !ntre vo

Sale este şi cea a &nnoirii noastre, &mpărtăşită prin &ntrupare <0oia lui u#nezeu este s)in9i"vie9ii noast"e> (- "es 4, 3) Omul, fiind c*ipul lui Dumne$eu, &nnoit prin &ntrupare, se reflectă pricoana sfin%ilor, icoana fiind, cum sa mai spus, o mărturie a &ntrupării

De *arul &ntrupării sa &mpărtăşit &ntro măsură mai mică dect omul şi < )ăptu"a ca"e aşteaptă ne"ăda"e descope"i"ea )iilo" lui u#nezeuL ca să )ie pă"taşă la lie"tatea #ă"i"ii > (Bomani7MM) De aceea &n icoană apare şi făptura nera%ională alături de om, &nfă%işată şi ea &n *ain&nnoirii, mărturisind şi ea lucrarea *arului &ntrupării

+pocalipsa, care ne &nfă%işea$ă c*ipul lumii &n pra'ul venirii Domnului -isus 0ristos &ntru slava Audece viii şi mor%ii, ne $u'răveşte icoana lu#ii cu nu#e"oase scene şi culo"i& a=ungnd la sta"ede Kce" nou şi pă#nt nou& înct cuvintele pa"că dispa"& "ă#nnd în #intea noast"ă nu#i#aginea lu#ii în ca"e pute"ea şi slava lui u#nezeu ni se )ac p"ezente în culo"ile icoanApocalipsei. I#aginea eBp"i#ă #ai #ult dect cuvntul: K*ipul slavei o#nului de pe v")#untelui e"a în ocii )iilo" lui Is"ael ca un )oc #istuito" @Ieşi"ea ;4&1.

Potrivit mărturiei Sfintei "radi%ii, Giserica a folosit icoanele &n cult, iar credincioşii &n casele lo&ncă din primul veac <)ntul Evangelist +uca e"a nu nu#ai docto"& ci şi picto"& şi a pictat& întaltele& icoana $aicii o#nului. Avga" s-a ucu"at să aiă o icoană a $ntuito"ului ne)ăcută

#nă.

!n Sfnta Scriptură a 2oului "estament nu 'ăsim nicăieri vreo poruncă a .ntuitorului să se faicoane, dar nici porunca de a scrie Sfnta van'*elie El a po"uncit <)in9ilo" Apostoli p"opovăduiască Evangelia& nu să o sc"ie @$a"cu 1,& 15. *ine a po"uncit <)in9ilo" Apostoli sc"ie epistolele/ De unde a pornit porunca să se scrie van'*elia, de acolo a pornit porunca să facă şi icoane Icoana şi Evangelia sunt 7"adi9ia sc"isă a descope"i"ii du#nezeieşti& p"i#a culoa"e şi desen& a doua în cuvinte. Bevela%ia dumne$eiască, propovăduită mai &nti prin viu 'rnu a fost cuprinsă toată &n scrierile Sfintei van'*elii (-oan MJ, 3J37Q M7, M:Q apte MJ, 3:) Sfin

+postoli au &nvă%at şi prin epistolă, dar şi prin viu 'rai (-- "esaloniceni M, 7:Q - Corinteni 77 ,7M)



Prin icoană/ ca şi rin "#$nta "critură/ nu doar a#lăm ceva desre Dumne!eu/ ci îl a#lăm Dumne!eu0-coana nu este o repre$entare a Dumne$eirii, ci un semn al participării unei persoane la viadumne$eiască ste o mărturie a cunoaşterii concrete, practice, a sfin%irii corpului omenesc

-coana este o expresie exterioară a stării de transfi'urare a omului, a sfin%irii sale &n lumină divi

necreată@ un fel de strălucire lăuntrică@ Strălucirea de lumină apare &n icoana ca aureola,repre$entare picturală exactă a manifestării reale a luminii spirituale Dar tocmai această stadu*ovnicească, desăvrşirea lăuntrică a omului, al cărui semn exterior este lumina, nu se poatransmite nici &n cuvnt nici &n ima'ine De o#icei, atunci cnd Părin%ii şi Scriitorii #isericeşti aAunla descrierea momentului &ndumne$eirii, ei o caracteri$ea$ă ca tăcere, &ntruct este cu totul nedescris şi de neexprimat

!nsă efectul acestei stări asupra materiei umane şi mai ales asupra timpului poate fi &ntro anummăsură descris şi &nfă%işat

!ntrea'a lume vă$ută repre$entată &n icoană se sc*im#ă, devine ima'inea unită%ii viitoare a &ntre'crea%ii, &mpără%ia Du*ului Sfnt

ste noua ordine din noua crea%ie, <ce" nou şi pă#nt nou> (+pocM7, 7)

-conarul tre#uie să participe permanent la via%a sacramentală a GisericiiQ de aici şi cerin%ele morape care Giserica le impune iconarilor 'ent"u un picto" de icoane& c"ea9ia este calea ascezei şi"ugăciunii& adică o via9ă #onastică în esen9ă. Deşi frumuse%ea şi con%inutul unei icoane supercepute su#iectiv de fiecare privitor după capacită%ile sale sufleteşti, ele sunt exprimate o#iec

de iconar prin depăşirea conştientă a propriului <eu> şi &nAu'area lui la adevărul revelat 5 autoritatSfintei "radi%ii O#işnuitele cuvinte <eu &n%ele' aşa>, <eu văd aşa> se exclud cu totul &n acest ca-conarul nu lucrea$ă pentru sine, nu pentru 'loria sa, ci pentru slava lui Dumne$eu De aceea icoanu se semnea$ă niciodată 6i#ertatea unui iconar nu constă &n exprimarea nestin'*erită personalită%ii sale, a eului său, ci &n eli#erarea lui de toată <patima şi plăcerea lumii şi a trupuluste li#ertatea spirituală de care vor#eşte +postolul Pavel; <!nde este uul <)nt& acolo este lie"tate> (-- Cor 3, 7E) Principiul călău$itor al acestei căi este canonul icono'rafic l nrepre$intă suma totală a re'ulamentelor exterioare care restric%ionea$ă creativitatea artistului, cinecesitate interioară, conştient acceptată ca re'ulă constructivă, ca unul din aspectele "radi%Gisericii, paralel cu tradi%iile litur'ice, ascetice şi altele +ltfel spus, canonul este forma pe ca

Giserica o imprimă &nAu'ării voin%ei umane la voia lui Dumne$euCreştinismul nu este numai revela%ia Cuvntului lui Dumne$eu, ci şi a c*ipului lui Dumne$eu care se descoperă asemănarea 6ui Acest cip u#nezeiesc "ep"ezintă t"ăsătu"a distinctivă(oului 7esta#ent& )iind #ă"tu"ia viziilă a îndu#nezei"ii o#ului. *alea iconog"a)iei ca #i=loc eBp"i#a"e a luc"u"ilo" p"ivitoa"e la u#nezeu este calea teologiei. A#ele eBp"i#ă ceea ce nu poate eBp"i#a cu #i=loace o#eneştiL metodele utili$ate &n icono'rafie nu pot fi dect fi'urativsim#olice, ca şi lim#aAul para#olelor din Sfnta Scriptură Dar con%inutul exprimat prin acest lim#sim#olic este imua#il att &n Scriptură ct şi &n ima'inea litur'ică 5 icoana 'ent"u o#ul o"todoB zilelo" noast"e icoana& )ie ea vece sau #ode"nă& nu este oiect de ad#i"a9ie estetică sau oie

de studiu& este o a"tă vie& de u#nezeu inspi"ată& ca"e îl "ăneşte su)leteşte.



I40 Deoseirea dintre icoana ortodoxă şi ictura religioasă

!nc*inarea &n <du şi adevă" > (-oan 4,M3) nu exclude icoana, ci dimpotrivă, o cere dacă este pictadupă &nvă%ătura Gisericii Ortodoxe Privind o icoană &n care totul este demateriali$at, dar ndereali$at, real, dar nu realist, o lume, un c*ip &nnoit prin 0arul &ntrupării, p"ivi# ca p"int")e"east"ă pute"ea şi slava lui u#nezeu *a"e sălăşluieşte în cipul înnoit al o#ului şi al lu#din icoană. !nc*inarea &n du* şi &n adevăr nu exclude materia or'ani$ată &n icoană, iconic sicono'rafic, K(u este #ate"ie ce"neala şi p"eas)nta ca"te a Evangeliilo"/ (u este #ate"7"upul şi <ngele o#nului nost"u/& se înt"eaă <)ntul Ioan a#ascin L-#idem, p 7E.ateria nu este deci potrivnică &nc*inării noastre &n du* şi &n adevăr C*iar &n ec*iul "estament,care Dumne$eu inter$icea facerea idolilor, a c*ipurilor cioplite, sunt prelucrate (aurul, ar'intuarama, diferite fire şi stofe) pentru a fi folosite la cult .ateria folosită icono'rafic, att &n ec*i

ct şi &n 2oul "estament, a căpătat forme artistice de o valoare şi frumuse%e nepieritoare, mărturii acivili$a%iei lumii, contri#u%ii valoroase ia te$aurul de cultură al lumii-coanele, lucruri făcute de mini omeneşti, c*iar cele care sunt &m#răcate &n metal pre%ios (ar'ino#icei tr$iu şi străin tradi%iei icono'rafice, pentru că materia metalului nu poate să exprime att d#ine starea omului &nnoit cum poate să o arate culoarea, nu pot fi socotite idoli pentru că ele nu suidentice prin fire, ci prin asemănare cu cele pe care ele le &nfă%işea$ă PIdolii pă($nilor sunt aurar(int, lucruri ale m$inilor omeneşti. (ura au şi nu vor (răi, ochi au şi nu vor vedeaQ asemenelor să ie cei ce-i ac pe ei şi se încred în eiE# "ocmai identitatea de fire ce era atri#uită idolilsocoti%i persoane care văd, vor#esc şi aud, face ca aceste lucruri ale minilor omeneşti să fie idoSpre aceasta voia să atra'ă aten%ia Sfntul +postol Pavel celor din +reopa'; K(u t"euie să socotică u#nezei"ea este ase#enea au"ului sau a"gintului sau piet"ei cioplite de #eşteşugul iscusin9a o#ului (apte 7E, M)

Giserica Dumne$eului Celui viu, <stlp şi te#elie a adevă"ului > (- "imotei 3, 7:), a păstrat toacuvintele Sfintei Scripturi &n cură%ia cea dinti, cnd aceste cuvinte au tre#uit să fie traduse diferite lim#i din cea &n care ele au fost scrise prima dată "extul; < <ă se "uşineze to9i cei ce încină cipu"ilo" cioplite şi se laudă cu idolii lo" > (Psalmul 9, E) nu cunoaşte nici o sc*im#aadică &nlocuirea cuvintelor <c*ipuri cioplite> cu <icoane> &n nici o traducere Ceea ce &ntlnim



unele traduceri recente făcute &n afara %ării, &n lim#a romnă, nu se #ucură de credi#ilitate nici dpartea marilor 'rupări creştine care nu au cultul icoanelor

-coana făcută după &nvă%ătura ortodoxă, prin mesaAul şi con%inutul ei, identice cu cele avan'*eliei şi mai ales prin 'raiul universal al culorilor şi liniilor, &şi are pentru timpul nostlucrarea ei ecumenică -coana ortodoxă tot mai mult &şi face pre$en%a &n lumea creştină din afaOrtodoxiei, ca şi sluA#a ortodoxă din care icoana face parte inte'rantă

'ute# să ne "ugă#& la caz de #a"e nevoie şi )ă"ă icoane şi în a)a"ă de ise"ică& da" "ugăciunile noast"e în )a9a acestei )e"est"e descise căt"e ce"& ca"e este icoana& vede#& în9elege#ne î#pă"tăşi# din plin de a"ul îndu#nezeito" ca"e a înnoit cipul şi lu#ea din icoana în )acă"eia ne a)lă#. Este o eBpe"ien9ă de două o"i #ilena"ă& cu "ădăcini în însuşi )aptul c"eă"o#ului şi în 'e"soana celui *a"e este K*ipul @icoană lui u#nezeu celui nevăzut (Coloseni7:)

*e pute# spune desp"e icoana noast"ă o"todoBă "o#nească/ După cum ştim, Ortodoxiacultivat şi cultivă şi un specific na%ionalQ pe care &l 'ăsim şi &n icoană 2u este locul şi nici spa%i

pentru a consemna &ntro măsură mai mare, aşa cum merită să se spună, ci vom spune doar ctecuvinte -coana noastră se caracteri$ea$ă printro măsură cumpănită &ntre omenesc şi du*ovnicesc&nfă%işarea c*ipului omenesc; este o măsura care %ine seama de formula calcedoniană; făsc*im#are şi fără amestecare, adică omenescul nu este &n'*i%it de du*ovnicesc ca &n unele vecfresce #i$antine, dar nici invers, ca &n arta reli'ioasă a Benaşterii <unt cipu"i pline unăcuviin9ă ca"e acope"ă o adncă t"ăi"e duovnicească învăluită de o s#e"enie de ca"e e"stăpnit pe"#anent <)ntul Apostol 'avel @I 7i#otei 1&15. Du*ul comuniunii persoanelor sfinte natura din icoană şi mai ales cu privitorul sau &nc*inătorul se lasă lesne de perceput c*iar şi celor dafara Ortodoxiei

Pentru a pătrunde cu adevărat &n du*ul icoanei tre#uie să urmăm drumul pe care la stră#ătpractica Gisericii pnă astă$i, şi occidentalul tre#uie să se situe$e &n universul reli'ios şi litur'ic care se situea$ă icoana

I coana este )ăcută pent"u a-l a=uta pe o# în desăv"şi"ea sa duovnicească& căci ea îl a=ută sp"i#ească a"ul cia" de la izvo"ul acestuia. #ul se concent"ează în "ugăciuni şi se slu=eşte icoană ca de o unealtă ca"e-i îngăduie să-şi înd"epte "ugăciunea căt"e a"etip @pe"soanîn)ă9işată în icoană.

aptul că neam ru'at lui Dumne$eu avnd &n fa%ă o icoană &n care am privit o persoană şi o natu&n starea de &nnoire a făcut să fim mai le'a%i de oameni şi de natură, de oamenii pămntului, strămoşi, de natura patriei &n care du*ul mioritic este expresia populară a du*ului Ortodoxiei noasromneşti, &n care cerul se uneşte cu pămntul &n nunta #ucuriei nesfrşite a celei de a opta $idesăvrşirii

@eBt"ase din: Dnvă9ătu"a "todoBă desp"e Icoane C I.'.<. 'i#en <uceveanul& ;88



IP" Irineu Po-Bistriţeanul - Predică la Duminica I-a din Post 'a Ortodoxiei(

Dreptmăritori creştini, prima Duminică din Postul Paştilor se numeşte Duminica Ortodoxisăr#ătoare care a fost aşe$ată &n prima Duminică din Postul mare, a anului 843 +tunci creştinătatortodoxă a o#%inut o strălucită #iruin%ă asupra iconoclaştilor, asupra celor ce se &mpotriveicoanelor şi le scoteau afară din sfintele #iserici

Pentru noi cei de astă$i, Duminica Ortodoxiei ne aduce amine de acest triumf decisiv al adevărul&n trecutul Gisericii dreptmăritoare De asemenea, Duminica Ortodoxiei ne c*eamă să ne #ucurăde $iua onomastică a Gisericii, prileA minunat pentru noi de a cu'eta la frumuse%ea tainică

Ortodoxiei

-u#i%i credincioşi, ieslea Getleemului, Crucea 1ol'otei, .ormntul 'ol şi muntele .ăslinilor unde -isus Sa &năl%at la ceruri, dar mai ales sfnta $i a Busaliilor sunt cele cinci coloane de 'ranit care se fundamentea$ă Giserica lui 0ristos

Dnt"-o p"edică de 6usalii& <)ntul Ioan Gu"ă de Au" glăsuieşte ast)el: '"ecu# >"istos a spdesp"e <ine: Iată& Eu cu voi sunt pnă la s)"şitul veacu"ilo" şi de aceea pute# se"a *"ăciunpu"u"ea aşa şi desp"e uul <)nt a spus: 0a )i cu voi în veac şi de aceea pute# se"a



*incizeci#ea pu"u"ea. %a pute# p"ăznui cia" în )ieca"e zi att Dnvie"ea ct şi *incizeci#epent"u că în )ieca"e zi e şi uul <)nt şi o#nul înviat cu noi.Du*ul Sfnt, pătrun$ndune cu pre$en%a Sa, ne face tot mai mult după c*ipul iului, adică adoptivi ai "atălui nde este 0ristos şi Du*ul cu noi/ !n Giserică unde Du*ul iului co#oanevă$ut, dar &n c*ip real, &ntocmai cum Sa co#ort &n c*ipul lim#ilor ca de foc la Cinci$ecime sla Busalii

Credin%a ne aAută să pătrundem &n lumea suprafirească a Gisericii, Hstlp şi temelie a adevărului> "im 3, 7:) şi deci, de%inătoarea adevărului mntuitor !n acest sens, Sfntul -rineu scrie; Hnde esGiserica, acolo este şi Du*ul Sfnt -ar unde este Du*ul Sfnt, acolo este plinătatea *arului şi tadevărul> De aceea, Giserica a fost numită şi raiul cel du*ovnicesc, &n care i se descopecredinciosului lumea supranaturală, unde se află tainele ei cele mai adnci

Giserica, după expresia Sfntului -polit, este locul Hunde &nfloreşte Du*ul>Q ea este Hcortul lDumne$eu printre oameni> (+poc M7, 3) şi Hmama noastră> (cf 1al 4, M9)

!n Giserică este cuprins tot ce există; Dumne$eu şi crea%ia, cerul şi pămntul, spiritualul şi mater

eternul şi temporalul, nemăr'inirea şi spa%iul !n Giserică avem cele şapte Sfinte "aine, canale sfin%enie, prin care se revarsă &n lume ener'iile necreate, fluviile *arului sfin%itor +ici, ori de cori se săvrşeşte Sfnta 6itur'*ie, Se co#oară 0ristos şi Du*ul Sfnt, se co#oară for%e cereşti care atin' pămntul, cetele &n'ereşti şi du*urile fra%ilor noştri adormi%i, care vin &n casa lui Dumne$spre aşi lua #ucuria din Aertfa lui 0ristos, cele#rată pe Sfntul +ltar

Giserica este un Hla#orator> du*ovnicesc &n care cele pămnteşti se unesc cu cele cereşti, firomenească fra'ilă şi sla#ă se &ntlneşte cu *arul Du*ului Sfnt şi devine diamantul de mare pre% care străluceşte Dumne$eirea !n Giserică se află plenitudinea miAloacelor de mntuireQ &n ea n

do#ndim sfin%enia, prin *arul lui Dumne$euGiserica este locul &n care se &naintea$ă spre &nviere Giserica este pelerină spre cer, pentru 0ristos e Cale spre cer şi Cel ce călătoreşte cu ea şi &n ea spre cer Giserica este ru'ul aprins, dnemistuit de focul iu#irii dumne$eieşti Giserica este nava care ne scoate din limitele timpulistoric Giserica este ite$da &n care se pot spăla şi cură%i to%i cei #olnavi, oprima%i şi de$orientafurii, desfrna%ii, lacomii, uci'aşii şi de$moşteni%ii soartei, primind 'ratuit iertarea Giserica es!mpără%ia Cerurilor pe pămnt, care străluceşte oamenilor prin cuvntul, faptele şi pre$en%a l0ristos

Giserica ne transmite pe 0ristos din ea şi oca$ionea$ă sălăşluirea &n noi a lui 0ristos, Care locuieş&n ceruri 0ristos este Capul Gisericii, "rupul Său tainic (fes 7, M3), ale cărui mem#re suntem nto%i cei #ote$a%i, mirui%i şi &mpărtăşi%i cu Sfintele "aine

Dar mare este #ucuria şi speran%a noastră cnd ştim că &n via%a Gisericii, alături de 0ristos, un rextraordinar &l are Preacurata 6ui .aică, care a fost dată ca mamă ucenicului -oan de către -isucnd murea pe Cruce, prin cuvintele Hemeie, iată, fiul tău=> (cf -n 7, M9ME) Din acel momentdevenit mama lui, mama Gisericii şi mama noastră a tuturor



!n cer şi pe pămnt, nimeni nu iu#eşte ca ea, nimeni nu miluieşte ca ea De aceea, acum şi &n ceasmor%ii, dacă o avem pe .aica Domnului avocat sau miAlocitoare, nu se poate să pierdem procesc*iar dacă am avea un noian de vină Pe #olta +ltarului este .aria, Pana'*ia (Preasfnta), iar cupola turlei este 0ristos, Pantocratorul (+tot%iitorul), aşa că .ama şi iul co#oară sursul lDumne$eu asupra umanită%ii adunate &n Giserică şi conduc Giserica spre piscurile !mpără%ine&nserate iul lui Dumne$eu nea dato pe .ama Sa ca şi mai mult să &ndră$nim a ne apropia dl

+vea dreptate poetul -oan +lexandru cnd spunea; H.ama şi Pruncul sunt de aAuns`+cest pămnt veci să fie uns> .ama participă, alături de Prunc, la soarta de suferin%ă a omenirii, uşurnduio

Dea lun'ul veacurilor sau ivit prooroci mincinoşi, pă'ni, eretici, comunişti atei, li#eri cu'etătocare au sfşiat &n #ucă%i cămaşa lui 0ristos, sau au defăimat adevărul dumne$eiesc şi lau desfi'urDar Giserica dreptmăritoare, călău$ită de Du*ul Sfnt, a păstrat &nvă%ătura de credin%ă neştir#iferind pe credincioşii ei de minciună şi de rătăciri

Deşi Giserica creştină a fost tul#urată de pri'oană sn'eroasă şi de #atAocură dispre%uitoare, a #iru

ără #ani, fără oşti, fără tancuri, Giserica a &nfrnt toate uneltirile spiritului şi ale puterii Hcelui ră(cf .t 9, 73) şi păşeşte calmă precum păşeşte soarele peste &nvol#urările norilor care &i &ntuneuneori lumina, dar nu o pot stin'e HCe e val, ca valul trece>, $ice marele nostru poet .i*minescu Giserica pluteşte &nainte mndră şi #iruitoare, continunduşi misiunea ei divină această lume

Giserica este mereu triumfătoare +lături de ea sau pră#uşit re'ate, tronuri şi ideolo'ii care păreveşnice HCasa lui Dumne$eu> (- "im 3, 7:) rămne neclintită ca acea cetate sau casă $idită stncă peste care au venit valuri şi vnturi, dar nu sa pră#uşit (cf .t E, M:) Giserica, acest pom

adevărului, sa &ntărit prin furtuni şi a confirmat că este sădirea lui Dumne$eu, Celui ce a $iHGiserica .ea nici por%ile iadului nu o vor #irui> (.t 79, 78) a re$istă pentru că este um#rită dDu*ul lui Dumne$eu, Care o &ntăreşte şi o sus%ine

Pnă la revenirea 'lorioasă a lui 0ristos, HGiserica &naintea$ă pere'rinnd printre persecu%iile lumşi mn'ierile lui Dumne$eu> (cf ericitul +u'ustin) Du*ul Sfnt face din Giserică Htemplu Dumne$eului Celui viu> (-- Cor 9, 79) şi din mădularele ei face Hpărtaşi ai firii celei dumne$eieşt(-- Pt 7, 4)

-u#i%ii mei, dacă dorim să fim moştenitori ai vie%ii veşnice tre#uie să rămnem &n Giserică un

putem afla mntuirea, &n timp ce at%ia oameni stau afară de acest aşe$ămnt dumne$eiesc, acounde este &ntuneric şi plutesc &n um#rele mor%ii

Sfntul Ciprian spune clar; H!n afara Gisericii nu există mntuire> Bămnnd credincioşi Gisericne dovedim urmaşi vrednici ai strămoşilor şi voievo$ilor, care, &n vremuri 'rele, au rămas uni%i Aurul +ltarului stră#un

Sfntul Constantin Grncoveanu spunea; HDacă e cu putin%ă, mai #ine este să mori de o mie de odect să%i rene'i credin%a strămoşească>



Cei ce nu trăiesc potrivit &nvă%ăturilor Gisericii şi nu pun &n lucrare darurile pe care ea ni le oferpot fi pedepsi%i ca slu'a leneşă care şia &n'ropat talantul De aceea, Sfntul +postol Pavel aten%ionea$ă; H"u, care te lau$i cu 6e'ea, !l necinsteşti pe Dumne$eu, prin călcarea 6e'ii=> (BomM3)

Duminica Ortodoxiei ne c*eamă să #iruim for%ele păcatului şi să6 mărturisim pe 0ristos prin vianoastră ăcnd aşa, cinstim &ntradevăr numele de creştin şi ne a'onisim #ucurie, pace şi răspla

pe pămnt şi &n ceruri +min

IP" 9eo#an/ Arhieiscoul Iaşilor şi &itroolitul &oldovei şi Bucovinei - )$nd la Duminica

Ortodoxiei - 5ii credincios $nă la moarte şi vei avea cununa vieţiiH

!n toată clipa şi &n tot locul, creştinul dreptslăvitor este c*emat să conştienti$e$e apartenen%a sa Giserica lui 0ristos Duminica Ortodoxiei este $iua &n care această conştiin%ă tre#uie manifesta&ntrun mod mai evident

!mpărtăşinduse de *arul Sfntului Du* prin "aina Sfntului Gote$, creştinul a mărturisit, personsau prin intermediul naşilor, unirea cu 0ristos şi lepădarea de puterile &ntunericului DuminiOrtodoxiei este $iua &n care această mărturisire tre#uie actuali$ată, &nnoită, &ntărită +cest lucru esnecesar datorită ispitirilor la care creştinul este supus &n permanen%ă, ispitiri ce vin de la lume, de trup şi de la diavol

!n prima duminică a Postului .are, creştinii ortodocşi sunt c*ema%i să &n%elea'ă că Giserica din cafac parte este cora#ia mnturii, #ntuită de multe valuri şi furtuni Puterile &ntunericului, manifesta&n foarte multe feluri, nu &n'ăduie nici o clipă de ră'a$, nici un moment de cer totalmente senin



!n orice $i a anului, dar mai ales &n Duminica Ortodoxiei, Giserica &şi sensi#ili$ea$ă fiii şi fiicepentru o participa la strădania apărării credin%ei !n 'eneral, această luptă este lăsată &n sarciclerului, ierar*i sau preo%i +ceştia nu pot săşi &mplinească &n mod adecvat datoria dect &nconAuraaşa cum se cuvine, de mem#rii preo%iei universale, creştinii mireni, #ăr#a%i şi femei

!n Duminica Ortodoxiei, creştinii sunt c*ema%i, aşadar, să &n%elea'ă, mai #ine $is să participe

lumea *arului (-lie .iniat) pre$entă &n Giserica lui 0ristos, dreptslăvitoare 7aina icoanei& s)in9en#oaştelo"& p"ezen9a s)in9ilo"& îndu#nezei"ea p"in +itu"gie& =e"t)a "ugăciunii& iui"ea v"ă=#aşi& #ă"tu"isi"ea )ă"ă tea#ă a adevă"ului sunt tot attea căi de pa"ticipa"e la lu#ea a"uldin %ise"ică.

Cunoaşterea adevărului de credin%ă, trăirea lui cu intensitate permanent &nnoită şi mărturisirea lcătre lume constituie o altă componentă a c*emării Gisericii &n Duminica Ortodoxiei s&ndeo#şte, ştiut că nu to%i cei #ote$a%i &n Giserica Ortodoxă au o cunoaştere adecvată a &nvă%ăturii credin%ă Dintre aceştia, pu%ini sunt cei care trăiesc plenar credin%a şi sunt şi mai pu%ini cei carepropovăduiesc

Duminica Ortodoxiei este $iua &n care datoria de a cunoaşte elementele esen%iale ale &nvă%ăturii credin%ă se impune cu necesitate pentru tot creştinul ortodox ste $iua &n care tre#uie su#linianecesitatea transformării vie%ii personale şi comunitare cu adevărul de credin%ă ste $iua &n cacreştinul ortodox este c*emat să &n%elea'ă că adevărul de credin%ă, odată cunoscut şi trăit, tre#umărturisit celor de aproape şi celor din depărtări +partenen%a la Giserica Ortodoxă este, aşadar,mare cinste, un privile'iu, o #inecuvntare +ceastă şansă include şi o mare răspundere srăspunsul pe care fiecare creştin ortodox &l va da la &nfricoşătoarea Audecată +cest răspuns implicredincioşie fără compromis fa%ă de taina Gisericii dreptslăvitoare -mplică, de asemenea, &n%ele'e

desc*idere şi, mai ales, dra'oste fa%ă de cel care nu este, sau nu este &ncă, părtaş al aceleiacredin%e *"edincioşia totală )a9ă de Adevă"ul %ise"icii d"epslăvitoa"e şi capacitatea de a iui )ăli#ite pe )ieca"e )iin9ă u#ană constituie c"ucea c"eştinului o"todoB ca"e a"e d"ept "ăsplacununa vie9ii. ste un lucru 'reu, imposi#il pentru plăpnda fiin%ă numită creştin ortodox !nsă, nu uităm, după cuvntul +postolului, pot totul în >"istos *el ca"e #ă întă"eşte (lp 4, 73)

Prea#ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica I din Postul mare - Icoana aratadevărul şi #rumuseţea Ortodoxiei



Duminica - din Post este consacrată dreptei credin%e sau Ortodoxiei Această să"ătoa"e dateadin anul 243 cnd s-a otă"t la *onstantinopol că u#inica I din 'ost t"euie să )ie încina#ă"tu"isi"ii d"eptei c"edin9e şi a#inti"ii )aptului că %ise"ica "todoBă s-a luptat pent"u cinsti"es)intelo" icoane î#pot"iva celo" ca"e uleau şi dist"ugeau icoanele. i au fost numi%i iconoclasau distru'ători de icoane

Sfintele icoane nu sunt doar o podoa#ă &n #iserică, adică un miAloc estetic de a &nfrumuse%a #isericSfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credin%e, &nct nimeni nu poate fi ortodox dacă ncinsteşte sfintele icoane le nu se adau'ă la credin%a ortodoxă ca o anexă, ci exprimă credinortodoxă &ntro formă completă, nu numai su# formă de mărturisire a credin%ei ca miAloc pomenire sau memorie vi$uală, ci şi su# formă de ru'ăciune ca cinstire a sfntului al cărui c*ip es$u'răvit pe icoană

.odul &n care Giserica a ales pentru noi astă$i citirile din +postol şi van'*elie ne arasemnifica%ia profundă a dreptei credin%e +postolul, ales din capitolul al _-lea al pistolei SfntulPavel către vrei, ne arată că, de fapt, c"edin9a este da"ul de-a vedea pe *el nevăzut. *"edin9a eso anticipa"e a D#pă"ă9iei *e"u"ilo"& o p"egusta"e a ei. De aceea, Sfntul +postol Pavel ne spune ea este o dovadă a celor nevă$ute şi o arvună a celor fă'ăduite, sau &ncredin%area celor nădăAduitadică o vedere anticipată a lui Dumne$eu &n !mpără%ia Cerurilor şi o confirmare a darurilor nevă$upe care Dumne$eu ni le dăruieşte pentru mntuirea noastră van'*elia pe care o au$im astăconfirmă ceea ce se spune &n lectura +postolului din această duminică *nd $ntuito"ul Iis>"istos <e întlneşte cu Filip şi (atanail a"ată că El este cunoscăto" de su)lete& că El cunoaşoa#enii pe ca"e nu i-a #ai întlnit niciodată înainte. Prin aceasta, van'*elia ne arată că exismai multe cunoaşteri, nu numai cunoaşterea prin sim%uri, ci şi cunoaşterea prin du*, cunoaştersufletului omului, cum ni se spune &n van'*elie despre 2atanail; H Iată is"aelitean în ca"e nu esvicleşug < Cunoaşterea locului unde el a stat su# smoc*in fără ca Domnul -isus 0ristos să &l vadă oc*ii fi$ici, trupeşti, eviden%ia$ă că .ntuitorul are şi o altă cunoaştere sau vedere dect cea pe cao avem noi, şi anume cunoaşterea &n du* -ar această cunoaştere du*ovnicească o dăruieşte l celcare cred &n l Cnd 2atanail &l mărturiseşte pe -isus că l este iul lui Dumne$eu, deşi ilipspusese că 6a 'ăsit pe -isus, fiul lui -osif din 2a$aret, atunci se reali$ea$ă trecerea de cunoaşterea după sim%uri la cunoaşterea du*ovnicească sau la cunoaşterea cerească Drept răspla



.ntuitorul &i spune; H e acu# ve9i vedea ce"u"ile descise şi pe înge"ii lui u#nezeu înăl9ndse şi coo"ndu-se peste Fiul #ului <

$ă"tu"isi"ea du#nezei"ii lui >"istos ne descideint"a"ea în D#pă"ă9ia *e"u"ilo"

Ce &nvă%ăm din această van'*elie/

!n primul rnd, că numai mărturisirea dumne$eirii lui 0ristos ne poate desc*ide cerurile, intrarea !mpără%ia Cerurilor e vei #ă"tu"isi cu gu"a ta că Iisus este o#nul şi vei c"ede în ini#a ta u#nezeu +-a înviat pe El din #o"9i& te vei #ntuiK , ne spune Sfntul +postol Pavel &n pistocătre Bomani (7J, )

&ărturisirea dumne!eirii lui 2ristos este dreata credinţă0 Cnd Petru a mărturisit că -isus esiul lui Dumne$eu cel iu, .ntuitorul ia spus; H7u eşti 'et"u şi pe această piat"ă voi zi%ise"ica #ea<(.atei 79, 78), adică pe piatra mărturisirii celei adevărate, şi anume că -isus 0risteste iul lui Dumne$eu şi Hî9i voi da 9ie ceile D#pă"ă9iei *e"u"ilo" <, adică pute"ea pocăin9ei şi

ie"tă"ii păcatelo". -ată cum dreapta credin%ă desc*ide cerurile, iar &n van'*elia de a$i, lui 2atanaşi nu numai lui, ci tuturor celor care mărturisesc pe 0ristos ca fiind iul veşnic al lui Dumne$eCare Sa făcut Om, l le spune; H0e9i vedea ce"ul descizndu-se şi pe înge"ii lui u#nezeînăl9ndu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #ului < +tt &n ca$ul lui 2atanail, ct şi &n ca$ul lPetru, dreapta credin%ă a desc*is cerurile 2atanail a vă$ut un om limitat &n spa%iu, dar a mărturipe Dumne$eu Cel nelimitat, necuprins + vă$ut un trup de om trecător, dar a mărturisit Dumne$eu Cel mai &nainte de veci, pe Cel netrecător, pe iul lui Dumne$eu Cel ceresc + vă$ut trudin oase şi carne, dar a mărturisit pe Cel nevă$ut +ceasta este Ortodoxia sau dreapta credin%ă 2mărturisim ceea ce vedem cu oc*ii trupeşti, ci ceea ce este dincolo de vederea oc*ilor trupeş

$ă"tu"isi# ceea ce vede# cu ocii duovniceşti ai c"edin9ei stailite de %ise"ica <)in9ilApostoli. e aceea& c"edin9a este o vede"e dincolo de vede"ea t"upească& dincolo de vede"ea )izic

.ntuitorul a mai spus; H0e9i vedea înge"ii înăl9ndu-se şi coo"ndu-se peste Fiul #uluDnge"ii "ep"ezintă slu=ito"ii ce"eşti ai lui u#nezeu ca"e )ac legătu"a înt"e ce" şi pă#nt& înt%ise"ica din ce"u"i şi %ise"ica de pe pă#nt? duc "ugăciunile noast"e în ce" şi aduinecuvnta"ea lui u#nezeu peste cei ce se "oagă +ui.

0ristos este !mpăratul !mpără%iei Cerurilor, &n'erii sunt sluAitorii 6ui, dar ei, &n'erii, sluAe&mpreună cu noi, oamenii, cnd noi ne ru'ăm pe pămnt i &nconAură pe !mpăratul Cel nevă$ut

oc*ii trupeşti, dar vă$ut ca Dumne$eu adevărat cu oc*ii credin%ei -ată de ce noi, cnd mărturisim -isus 0ristos nu este un simplu om, ci iul lui Dumne$eu Celui veşnic şi nevă$ut, Care Sa făcut Ovă$ut, din iu#ire pentru oameni şi pentru mntuirea lor, &ncepem să ne &ndreptăm spre !mpărăCerurilor, cea veşnică, netrecătoare şi nelimitată, a Preasfintei "reimi, care este Hd"eptate& pace ucu"ie în uul <)nt < (Bomani 74, 7E)

*ine nu cinsteşte icoana nu #ă"tu"iseşte Dnt"upa"ea Fiului lui u#nezeu



Deşi &n ec*iul "estament nu se pictau icoane, acest lucru sa făcut &n mod excep%ional, şi anumc*ipuri de *eruvimi, care au fost aşe$a%i &n templu, de o parte şi de alta a c*ivotului, pentru a arăcă Dumne$eu Cel ceresc este pre$ent acolo pe pămnt Aceşti doi e"uvi#i p"e)igu"au sap"eîncipuiau pe cei doi înge"i de la #o"#nt ca"e vo" inevesti Dnvie"ea o#nului Iisus >"ist)e#eilo" #i"onosi9e& venite la #o"#ntul +ui.

!n 'eneral, ec*iul "estament inter$icea confec%ionarea de c*ipuri din materie, pentru că Dumne$

&ncă nu luase c*ip de om Dar este semnificativ faptul că .ntuitorul -isus 0ristos nu mai repetcnd enumeră poruncile ec*iului "estament, două dintre ele, cea referitoare la c*ip, (Să nu%i fac*ip cioplit) şi cea privitoare la sm#ătă, pentru că sm#ăta va fi &nlocuită cu duminica, &ntruc0ristos Domnul era şi Domn al Sm#etei, adică deasupra ei -ar interdic%ia de a nu repre$enta cevceresc &n materie a fost a#olită pentru că acum, după !ntruparea sau !nomenirea lui Dumne$eu, nmai există pericolul de a confunda pe Dumne$eu cu idolii După ce iul lui Dumne$eu Cnecuprins şi nevă$ut a luat c*ip de om, Sa făcut cuprins &n trup omenesc şi Sa făcut vă$ut, nnumai că putem să pictăm icoane, ci suntem o#li'a%i să o facem, pentru a mărturisi !ntruparea iului Dumne$eu De aceea, cine nu cinsteşte icoana nu mărturiseşte !ntruparea !n acest &n%eleSfntul -oan van'*elistul spune; H*eea ce a# auzit cu u"ecile noast"e desp"e *uvntul vie9i

ra$a era comună şi &n ec*iul "estament, dar la ea el adau'ă Hşi ceea ce a# văzut cu ocii noştceea ce a# p"ivit şi #inile noast"e au pipăit desp"e *uvntul vie9ii aceea vă vesti# şi vouă ca voi să ave9i î#pă"tăşi"e cu noi& ia" pă"tăşia noast"ă este cu 7atăl şi cu Fiul < (- -oan, 7, 73) Dela ascultarea Cuvntului lui Dumne$eu se adau'ă vederea Cuvntului lui Dumne$eu

H $a"e este taina c"eştinătă9ii u#nezeu <-a a"ătat în t"up& <-a înd"eptat în uul& <-a vestit înge"i& <-a p"opovăduit înt"e nea#u"i& <-a c"ezut în lu#e şi <-a înăl9at înt"u slavă < (- "imotei79) ne spune şi Sfntul +postol Pavel Dar Dumne$eu a devenit Om, pentru ca pe om să&ndumne$eiască prin *ar, a co#ort pe pămnt şi &n pămnt, ca pe omul pămntean săl &nal%e la via

cerească veşnică Fiul lui u#nezeu <-a )ăcut Fiul #ului& pent"u ca oa#enii să poată deveni )ai lui u#nezeu după a" (-oan 7, 7M)

"eapta c"edin9ă sau c"edin9a o"todoBă însea#nă nu doa" că apostolii au auzit *uvntul lu#nezeu& ci +-au şi văzut& au văzut slava +ui pe 7ao"& au văzut 6ăstigni"ea +ui pe *"uce& avăzut slava Dnvie"ii şi a Dnăl9ă"ii <ale. 'e *"uce au văzut des)igu"a"ea lui >"istos p"in su)e"in9din cauza păcatelo" lu#ii& ia" la Dnăl9a"e au văzut slava +ui& la ca"e ne cea#ă şi pe noi oa#en

Dn icoană se întlneşte isto"ia cu veşnicia&în lu#ina D#pă"ă9iei *e"u"ilo"

+şadar, "todoBia este #ă"tu"isi"ea iui"ii lui u#nezeu *a"e devine # pent"u ca pe noi să nîndu#nezeiască& să ne s)in9ească. <)in9ii 'ă"in9i ne a"ată că Fiul lui u#nezeu *el nevăzut& *veşnic <-a )ăcut # pent"u ca pe noi să ne #ntuiască. A luat t"up pă#ntesc ca nouă să ndă"uiască du ce"esc& <-a coo"t la noi pe pă#nt pent"u a ne înăl9a pe noi la ce"u"i& <î#pă"tăşit de via9a noast"ă a#estecată cu #oa"tea& ca să ne dă"uiască via9a +ui cea )ă"ă d#oa"te. -ar acest adevăr &l vedem &n icoană !n icoană noi nu pictăm doar trupul lui 0ristos vă$ut oc*ii trupeşti, ci pictăm şi slava Sa su'erată de nim#ul sau aureola din Aur, dar şi de fondul luminoal icoanei care este de aur Pictăm deodată trupul care a fost vă$ut cu oc*ii trupeşti, dar şi slava s

lumina necreată care nu se vede cu oc*ii trupeşti, ci numai cu oc*ii credin%ei



Deci, icoana este de fapt mărturisirea completă a Ortodoxiei a ne arată pe 0ristos, pe .aiDomnului, pe &n'eri, pe prooroci, pe sfin%ii apostoli, pe martiri şi pe cuvioşi ca trăind veşnic &mpără%ia luminii celei netrecătoare, a luminii celei necreate care nu se vede cu oc*ii trupeşti, numai cu oc*ii credin%ei, atunci cnd Dumne$eu dăruieşte celor smeri%i darul acesta de a vedea &ndin lumea aceasta lumina cea netrecătoare a !mpără%iei Cerurilor

Icoana - ce#a"e sau invita9ie pe"#anentă la "ugăciune

-ată de ce icoanele nu se pictea$ă oricum şi de către oricine, ci numai de cei care au #inecuvntarGisericii, care cunosc #ine credin%a Gisericii, se roa'ă şi sunt mărturisitori ai dreptei credinIcoana o"todoBă este Evangelie pictată& cuvnt-si#ol viziil& ca"e îndea#nă la co#uniune cu#nezeu şi cu s)in9ii +ui& pent"u că în )a9a icoanelo" ne "ugă#. 2oi nu privim icoanele d#iserică ca şi cum ar fi piese de mu$eu -coanele sunt o c*emare sau o invita%ie la ru'ăciune, sunt semn al pre$en%ei ru'ăciunii sfin%ilor pentru noi şi &mpreună cu noi, iar icoana .ntuitorului esconfirmarea fă'ăduin%ei 6ui; H Eu sunt cu voi în toate zilele& pnă la s)"şitul veacu"ilo".< (.aM8, MJ) Cnd intrăm duminica &n #iserică, 0ristos Cel &nviat ne &ntmpină prin icoana !nvierii Saaşa cum a &ntmpinat &n $iua !nvierii Sale pe femeile mironosi%e şi lea $is; H %ucu"a9i-văL (u

te#e9i < (.atei M8, 7J) iecăruia dintre noi, &n duminicile şi săr#ătorile cnd venim la #iserică sărutăm icoana .ntuitorului, l ne spune tainic; HGucura%ivă 2u vă teme%i< -coana este expu&n #iserică şi &n casele noastre ca să mărturisim dreapta credin%ă, credin%a ortodoxă care ne duce mntuire sau via%ă veşnică &n !mpără%ia Cerurilor, credin%a ortodoxă care ne c*eamă la sfin%enie şicomuniunea cu to%i sfin%ii lui Dumne$eu

Această u#inică a "todoBiei se a)lă în 'ostul <)intelo" 'aşti& în u"cuşul nost"u sp"e Dnvie"pent"u ca să ne a"ate că d"eapta c"edin9ă însea#nă şi d"eapta vie9ui"e& adică lepăda"ea de păcp"in post şi "ugăciune& p"in spovedanie& pe de o pa"te& şi căuta"ea s)in9eniei& pe de altă pa"te.D

aceea, ne pocăim mai mult şi ne &mpărtăşim mai des &n această perioadă, ne lepădăm de păcate şi nunim cu 0ristos Cel nul Sfnt

Ortodoxia nu este o simplă teorie sau o convin'ere intelectuală, că Dumne$eu există undeva, Ortodoxia este le'ătura noastră vie cu 0ristos, &n Giserica lui 0ristos De aceea, Sfntul +postPetru spune; H 'e El& )ă"ă să-+ )i văzut& îl iui9i? int"u El& deşi acu# nu-+ vede9i& voi c"ede9i şi ucu"a9i cu ucu"ie neg"ăită şi p"ea#ă"ită& dondind "ăsplata c"edin9ei voast"e& #ntui"esu)letelo" < (- Petru 7, 8)+ceasta arată de ce Duminica dreptei credin%e este şi duminica #ucuriei Icoanele ne a"ată ucu""ugăciunii& a p"ezen9ei $ntuito"ului& a <)intei 7"ei#i& a $aicii o#nului& a s)in9ilo"& a tutu"o

c"edincioşilo" ca"e se a)lă în "ugăciune.

F"u#use9ea "todoBiei este lu#ină şi ucu"ie în uul <)nt& ia" s)in9ii ne cea#ă la s)in9enCnd vedem mul%imea sfin%ilor picta%i &n icoane &n%ele'em mai #ine ce este Ortodoxia a nu esindividualism, care i$olea$ă persoanele, nici colectivism, care nivelea$ă persoanele, ci fiecare sfare un nume şi un c*ip distinct, după cum fiecare persoană a Sfintei "reimi are un nume şi un c*distinct +ceastă comuniune de persoane face ca Giserica să fie, aşa cum a spus foarte frumos uteolo' france$, Olivier Clkment, o comuniune de c*ipuri personale; H6e c*ristianisme est la reli'ides visa'es< Creştinismul este reli'ia c*ipurilor personale, a fe%elor persoanelor, a persoanelor

comuniune, nu doar reli'ia căr%ilor sfinte



Eu nu cinstesc #ate"ia& ci pe Acela *a"e din iui"e pent"u #ine <-a )ăcut #ate"ie& pe Iisus >"istosK

ă$nd icoanele sfin%ilor &n Duminica Ortodoxiei ne #ucurăm 2e #ucurăm că a triumfat dreapcredin%ă, adică iu#irea lui Dumne$eu pentru oameni arătată &n -isus 0ristos Sfin%ii picta%i &n icoasunt pentru noi dascăli şi prieteni Dascăli, pentru că atunci cnd vedem c*ipul lor şi au$im ce

spune despre via%a lor &nvă%ăm mult şi ne &ntărim &n credin%ă Prin cte neca$uri, &ncercări şi ispite au trecut ei şi, totuşi, au rămas credincioşi lui 0ristos= ă$nd pilda şi c*ipul luminos al sfin%ilor n&ncuraAăm şi noi cnd trecem prin &ncercări şi neca$uri Dar sfin%ii nu sunt numai modele pentru noci sunt şi ru'ători pentru noi i se roa'ă pentru noi şi &mpreună cu noi Giserica nu cinsteşte, icoană, materia icoanelor, ci cinsteşte persoanele repre$entate pe icoane <)ntul Ioaa#ascinul spunea: Eu nu cinstesc #ate"ia @icoana& ci pe Acela *a"e din iui"e pent"u #in<-a )ăcut #ate"ie& pe Iisus >"istosK. 2oi nu cinstim lemnul şi *rtia sau vopseaua din icoane, persoanele sfin%ilor repre$enta%i &n icoană Deci, &n icoane cinstim persoanele sfinte repre$entate ele De ce astă$i se iese &n procesiune cu icoanele sfin%ilor/ Ca să vedem că sfin%ii ne arată doulumini unite &n c*ip nedespăr%it; dreapta credin%ă şi dreapta vie%uire

De aceea, +postolul Pavel spune; H*ăuta9i pacea cu to9i şi s)in9enia& )ă"ă de ca"e ni#eni nu vvedea pe o#nul < (vrei 7M, 74) 2imeni nu poate vedea pe Dumne$eu dacă nu caută sfin%enia -primul pas &n do#ndirea sfin%eniei este mărturisirea dreptei credin%e şi lepădarea de păcate prpocăin%ă, prin spovedanie, iar apoi &mpărtăşirea cu Sfintele "aine Prin aceasta ne sfin%im via%aprimim *ar ca să facem fapte #une -ar căutnd sfin%enia, aşa cum au căutato sfin%ii, ne #ucurăm mntuire şi comuniunea sfin%ilor din !mpără%ia Preasfintei "reimi +min

duminica i din postul mare - a ortodoxiei - predici şi învăţături

Documents