Test nr. 5

1. Parlamentul European:1.1. Relataţi regulile cu privire la alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European;

Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal direct,liber și secret, de catre cetatenii UE.Alegerile au loc o data la cinci ani si fiecare cetatean are dr de a vota si de a candida la alegeri indiferent de statul său de resedinta. Parlamentul European este compus din reprezentanții cetățenilor Uniunii. Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene. Începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis că numărul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 și respectiv maxim de 99 de deputați pentru fiecare stat membru.Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare degresivă și proporțională a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai mulți deputați în PE decât ar trebui dacă s-ar lua în considerare strict populațiile statelor respective.

Candidatul care obţine majoritatea absolută a voturilor exprimate prin vot secret este ales Preşedinte. Dacă, după trei tururi de scrutin, nu se obţine o majoritate absolută, Preşedintele este ales cu majoritate simplă, într-un al patrulea tur de scrutin.Mandatul Preşedintelui este de doi ani şi jumătate (o jumătate de legislatură) şi poate fi reînnoit.

1.2. Determinaţi modalitatea de organizare şi funcţionare a Parlamentului European;Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente etc.)

Din organizarea interna PE este compus de Presedintele asistat de 14 vicepresedinti - mandatul Preşedintelui este de doi ani şi jumătate (o jumătate de legislatură) şi poate fi reînnoit, Preşedintele coordonează toate lucrările Parlamentului şi ale organelor sale constitutive (Biroul şi Conferinţa preşedinţilor), precum şi dezbaterile din şedinţele plenare. Parlamentul European este alcătuit din 750 de

deputaţi aleşi în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Aceştia îşi exercită mandatul în mod independent. Deputaţii se constituie în grupuri politice; aceştia nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice. În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul Parlamentului European. Fiecare grup politic îşi asigură organizarea internă, prin desemnarea unui preşedinte (sau a doi preşedinţi, în cazul anumitor grupuri), a unui birou şi a unui secretariat. În vederea pregătirii şedinţelor plenare ale Parlamentului, deputaţii se constituie în comisii permanente specializate pe anumite domenii.

Există 20 de comisii parlamentare. O comisie este alcătuită din 24 până la 76 de deputaţi şi are un preşedinte, un birou şi un secretariat. Componenţa politică a comisiilor o reflectă pe cea a şedinţei plenare. În cadrul comisiilor parlamentare, deputaţii elaborează, modifică şi adoptă propuneri legislative şi rapoarte din proprie iniţiativă. Deputaţii examinează propunerile Comisiei şi ale Consiliului şi, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul şedinţelor plenare.Functionarea PE:PE functioneza in mai multe perioade de activitate:1) Legislatura – coincide cu durata mandatului deputatilor, fiind de 5 ani;2) Sesiunea – PE tine o sesiune anuala. El se reuneste de drept in a doua zi de marti a lunii martie;3)Reuniunile – sesiunea de un an este impartita in 12 sesiuni plenare, numite reuniuni. O reuniune ordinara se desfasoara la Strasbourg timp de doar o saptamana (de facto 4 zile) in fiecare luna.Reuniunile plenare suplimentare de la Bruxelles tin 2 zile; de regula, se tin 6 reuniuni plenare suplimentare, in restul timpului, deputatii lucreaza in Comisii la Bruxelles.

Dezbaterile sunt publice, dar prin decizia PE, pot sa fie si secrete. Regula: PE decide cu majoritatea membrilor sai. Exceptie: poate decide cu majoritate absoluta cand conditia e prevazuta de texte speciale.

1.3. Estimaţi rolul Parlamentului European din perspectiva diverselor competenţe pe care le are Competente:1. PE imparte competenta legislativa cu Consiliul UE.2. Reprezinta autoritatea bugetara impreuna cu Consiliul UE- stabileste in fiecare an cheltuielile si veniturile UE.3. Competenta de control asupra activitatilor UE.

Parlamentul European deţine o importantă competenţă de control a activităţilor Uniunii Europene.a)Dreptul de petiţionare al cetăţenilor-Fiecare cetăţean european are dreptul de a adresa o petiţie Parlamentului şi de a solicita remedierea unor probleme care ţin de domenii din sfera de activitate a Uniunii Europene. De asemenea, Parlamentul numeşte un Ombudsman, care încearcă să găsească o soluţie amiabilă pentru plângerile persoanelor împotriva instituţiilor sau organelor comunitare.b)Anchetele-Parlamentul European are, de asemenea, competenţa de a numi comisii de anchetă care să investigheze cazurile de încălcare sau aplicare defectuoasă a dreptului comunitar de către statele membre.c)Dreptul Parlamentului la o cale de atac în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene-Acţiunea în anulare a unui act adoptat în conformitate cu dreptul comunitar. -Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona împotriva Comisiei sau Consiliului Uniunii Europene, dacă acestea nu îşi îndeplinesc obligaţiile.d)Controlul financiar-Parlamentul European dispune de o competenţă de control în domeniul economic şi monetar.-Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii Comitetului Director al Băncii Centrale Europene trebuie să obţină aprobarea Parlamentului European înainte de a fi numiţi de către Consiliu. -Preşedintele BCE prezintă raportul anual în faţa Parlamentului European, reunit în şedinţă plenară.

2. Actul Unic European:2.1 Expuneţi premisele istorice ale adoptării AUE;

Actul Unic European (AUE) modifică Tratatele de la Roma, în vederea relansării procesului de integrare europeană şi a realizării pieţei interne. Acesta modifică regulile de funcţionare a instituţiilor europene şi extinde competenţele comunitare, mai ales în domeniul cercetării şi dezvoltării, al mediului şi al politicii externe comune.

Premisele adoptarii AUE: absenta unei legaturi organice intre actiunea comunitara si cooperarea politica, functionarea nesatisfacatoare a anumitor mecanisme institutionale (insuficienta puterilor Parlamentului European, ponderea prea mare a unanimitatii in cadrul procesului decizional din Consiliul european), caracterul partial al celor 4 libertati de circulatie prevazute de tratatul C.E.E. (marfuri, persoane, servicii, capitaluri). A prevalat de asemenea dorinta de a da o baza juridica solida competentelor deja exersate de comunitate in noi domenii. Analizat din perspectiva continutului sau, A.U.E. nu aduce nici o bulversare sistemului comunitar. Schimbarea majora consta in imprimarea unui nou obiectiv comunitatilor, acela al Pietei Interne, fapt care a constituit cauza unei veritabile relansari a actiunii comunitare. Prin aceasta reprezinta, deci un moment foarte important al istoriei Uniunii.

2.2. Analizaţi obiectivele AUE şi principalele noutăţi introduse prin acest tratat de modificare

Principalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de construcţie europeană, în vederea realizării pieţei interne. Aceasta părea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai ales din cauza procesului decizional din cadrul Consiliului, care impunea votul cu unanimitate în domeniul armonizării legislative.

De aceea, Conferinţa interguvernamentală care a condus la AUE a avut un dublu mandat. Pe de o parte, era vorba de încheierea unui tratat în domeniul politicii externe şi de securitate comune şi, pe de altă parte, de un act care modifica Tratatul CEE, mai ales în ceea ce priveşte:

procedura de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului; puterile Comisiei; puterile Parlamentului European; extinderea competenţelor Comunităţilor.

a)CONTRIBUŢIILE TRATATULUI – MODIFICĂRI INSTITUŢIONALE

Pentru a înlesni realizarea pieţei unice, Actul Unic prevede creşterea numărului de domenii în care Consiliul poate adopta deciziile cu majoritate calificată în locul unanimităţii. Acest lucru uşurează procesul de adoptare a deciziilor, evitând blocajele inerente căutării unui acord unanim între 12 state membre. Unanimitatea nu mai este necesară pentru luarea măsurilor privind realizarea pieţei interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea, libera circulaţie a persoanelor şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.

AUE instituie Consiliul European, oficializând astfel conferinţele şi reuniunile la nivel înalt dintre şefii de stat şi de guvern. Competenţele acestui organ nu sunt, totuşi, precizate. Consiliul European nu are putere de decizie, nici putere de constrângere, în raport cu celelalte instituţii.

Puterile Parlamentului au fost consolidate prin introducerea avizului conform al Parlamentului, în cazul încheierii tratatelor de asociere. În plus, Actul Unic instituie procedura de cooperare, care consolidează poziţia Parlamentului în cadrul dialogului interinstituţional, dându-i posibilitatea unei duble lecturi a legislaţiei propuse. Domeniul de aplicare a acestei proceduri rămâne totuşi limitat la cazurile în care Consiliul decide cu majoritate calificată, cu excepţia politicii de mediu.

b)CONTRIBUŢIILE TRATATULUI - MODIFICĂRI POLITICE

Articolul 8A defineşte în mod clar scopul Actului Unic, care este instaurarea progresivă a pieţei interne pe durata unei perioade care se încheie la 31 decembrie 1992. Politica socială este deja reglementată de Tratatul CEE, dar Actul Unic introduce două articole noi în acest domeniu. Articolul 118A din Tratatul CEE autorizează Consiliul, care decide cu majoritate calificată în cadrul procedurii de cooperare, să adopte dispoziţii minime pentru a promova „îmbunătăţirea mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea lucrătorilor”. Articolul 118B din Tratatul CEE atribuie Comisiei misiunea de a dezvolta dialogul social la nivel european.

Preocupările privind protecţia mediului la nivel comunitar erau deja menţionate în Tratatul de la Roma. Actul Unic introduce trei articole noi (articolele 130R, 130S şi 130T din Tratatul CEE), care permit Comunităţii „conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului, contribuie la protecţia sănătăţii persoanelor şi utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale”. Se precizează faptul că intervenţia Comunităţii în domeniul mediului are loc doar dacă această acţiune poate fi realizată mai bine la nivel comunitar decât la nivelul statelor membre (principiul de subsidiaritate).

Articolul 30 prevede ca statele membre să facă eforturi pentru a elabora şi aplica o politică externă comună la nivel european. În acest scop, ele se angajează să se consulte cu privire la problemele de politică externă care ar putea prezenta interes pentru securitatea statelor membre. Preşedinţia Consiliului este responsabilă pentru iniţierea, coordonarea şi reprezentarea statelor membre faţă de state terţe în acest domeniu.

2.3. Evaluaţi sub aspect comparativ obiectivul pieţei comune a TCECO vs obiectivul pieţei interne introdus de AUE

TCECO:Obiectivul era formarea unei Piete Comune in ceea ce priveste comertul cu carbuni si produse

siderurgice intre tarile membre, prin abolirea si interzicerea taxelor vamale si taxelor cu effect echivalent la import si export si a restrictiilor cantitative;

AUE:Obiectivul principal era definitivarea Pietei Interne, care trebuia sa fie un spatiu fara frontier interioare in care libera circulatie (cele 4 - marfuri, persoane, servicii, capitaluri) trebuie realizata.