Virusul Rabiei ( turbarii )

Virusul rabiei apartine grupei raptovirusurilor, cel mai cunoscut reprezentant este virusul turbariiRabia este o infectie care afecteaza sistemul nervos central (SNC) cu deznodamant letal deosebit de frecvent.Transmiterea virusului se realizeaza in general prin muscatura unui animal contaminat.

Morfologie si diagnostic :

- virusul turbarii are forma de bastonas si poseda un capat plan iar celalalt capat in forma de corn

- nucleoproteida este filiforma, se gaseste in interiorul virionului (virusului) si are forma a unei nucleocapside helicoidale

- este inconjurat de un invelis format de peplomeri- virusul consta in special din proteine si lipide si poseda un filament unic de ARN,

marimea agentului este 100-150 nm- virusul este foarte sensibil la lumina Soarelui si la caldura si se inactiveaza in 3

minute la temperatura de 80grade Celsius

Metode pt diagnostic :

- un test diagnostic important este punerea in evidenta a CORPUSCULILOR NEGRI respectiv corpusculi de incluziune intracitoplasmatici in creierul animalelor bolnave. Marea doza de certitudine se realizeaza prin testul de inoculare la soareci si testul fluorescent seriologic. Aceasta ultima metoda este si foarte rapida, respectiv in 2 ore.

Patogeneza si clinica

-transmiterea infectiei se face prin saliva la muscatura sau lingerea unei rani-perioada de incubatie este de 1-3 luni, eventual si mai mult in functie de localizarea muscaturii-virusul se deplaseaza de la locul muscaturii pe traiectele nervoase spre creier unde determina in principal o encefalita. Cu cat perioada de incubatie este mai lunga cu atat prognosticul este mai favorabil-boala debuteaza cu dureri ,nervozitate,depresie,voma,febra, carora li se adauga excitabilitatea si sensibilitatea la lumina si zgomote-caracteristica este sensibilitatea manifestata in zona muscaturii si a regiunii corporale unde s-a produs muscatura. Dupa circa 5-8 zile incepe faza de mare agitatie motorie cu convulsii fibrilare si dificultati de deglutitie. Aceste dureri, in special de deglutitie, conduc la simptomul principal al turbarii si la fenomenul de hidrofobie.

-daca bolnavul supravietuieste acestui stadiu, dupa o scurta remisiune a simptomelor, urmeaza foarte rapid faza de paralizie prin degenerarea tesutului nervos, respectiv moarte prin paralizie respiratorieProfilaxie

- singura cale de a evita imbolnavirea este vaccinarea si se impune ca toate persoanele suspecte de turbare, muscate de animale bolnave sau de cele care pot fi contaminate de animale bolnave sa fie vaccinate cu vaccin activ

- la persoanele cu risc (ex: vanatorii) se recomanda o imunizare activa profilactica

Epidemiologie

- sub aspect epidemiologic, omul este ultima veriga a lantului infectios cu virusul turbarii. Rezervorul important apartine animalelor salbatice, in special vulpea si bursucul

- masura cea mai importanta in profilaxia generala a turbarii este eliminarea animalelor infectate sau posibile de contaminare

- exista obligativitatea anuntarii cazurilor de imbolnavire, a deceselor, si a suspiciunii de rabie, respectiv ranirea produsa de un animal bolnav sau suspect de turbare, sau atingerea unui astfel de animal

Particularitati

- spalarea imediata a ranii proaspete cu o solutie de 20% sapun sau 1% zefirol, poate asigura protectia.

- Se lasa rana sa sangereze, se indeparteaza fragmentele de tesut, un se coase rana, imediat se aplica profilaxie antitetanos

Filovirusuri

Virusul Marburg si Virusul Ebola

-din familia filiviridelor fac parte virusul Marburg si virusul Ebola, inainte fiind clasificate in cadrul rabdoviridelorVirusul Marburg a fost identificat in 1967 drept cauza a unei stari febrile a personalului medical de laborator din orasul Marburg si orasul Belgrad care, anterior, prelucrasera organele maimutei din familia cercopitecus din Uganda ( Africa )

Virusul Ebola, denumit dupa numele unui fluviu din Republica Zair ( Africa ) a provocat in 1976 pentru prima oara o mare epidemie in Zair si Sudan

Morfologie si diagnostic :

Virusul Marburg si Ebola sunt identice din punct de vedere morfologic dar un prezinta inrudire antigenica.Filovirusurile sunt filiforme ( filo = fir )Virusul este inconjurat cu un invelis de membrana din membrana celulei gazda, acoperit cu spiculi virali, iar diagnosticul se poate stabili, fie electromicroscopic din sange, fie fluorescent serologic din tesut sau prin imuno-fluorescenta.Este posibila cultivarea virusurilor in laborator dar trebui asigurate cele mai severe masuri de securitate.Ambele virusuri determina tablourile chimice identice care se definesc prin febra hemoragica. In prima faza boala se manifesta prin dureri de cap si gat, febra, conjunctivita si diaree.In faza mai avansata se asociaza cu tulburari hepatice renale si ale sistemului nervos central (SNC). Pacientii afectati sufera in primul rand de o coagulopatie de consum care poate conduce la simptome de soc. In acest stadiu, la nivelul aproape a tuturor organelor, se observa sangerari si acumulari de fibrina.

Terapie si profilaxie

- pana in prezent un a existat un tratament specific cu filovirusul- personalul de ingrijire a celor infectati trebuie sa adopte masuri de protectie, in

special haine de protectie, dat fiind marele pericol de contaminare.

Epidemiologie

- in cazul primei epidemii cu virus Marburg din 1967, din 31 de bolnavi au murit 6, de atunci datorita masurilor de protectie intreprinse un s-au mai inregistrat decat 2 cazuri de infectie in Africa

- un s-a descoperit modul de contaminare deoarece investigatiile au aratat ca si maimuta cercopitecus fusese infectata intamplator.

Virusul Ebola a provocat de-a lungul timpului 2 epidemii in sudul Sudan-ului si nordul Zair-ului, cu un numar total de 600 bolnavi dintre care au murit 90%. O contributie la rata inalta de letalitate ar fi avut-o si carentele de ingrijire medicala