8 Decembrie 1929 4 IEI

wmm fíNUi- VI I N r . 8 8 A P A R E D U M I N E C A B u c u r e ş t i , S t r . B a t e r i i l o r 4 . T e l . 6 7 3 1

LITERATURA Avani frânt

A trecut un că lă re ţ cu goană de fier, înstelat pe in imă cu fl ri decruc ier , în cuge t cu şap te s ânge roase părer i , î m p u n g â n d din coarnele coifului

în cer. A trecut ascuţit, zornăi te de cânt, din burghiu l lancei sp in tecând vânt, către marginea lumii acesteia de

pămân t de unde naşte ga lbena lună de

mormânt . Alerga d u p ă semnul inimii ce s t r igă ; da r la o răspânt ie de piaza îea, i-a îngheţat în sp ina re cămaşa de

zea, înţepenit s u b frigul nopţii în şea . Voinicul din el s'a scuturat uimit. Din p imen , fugarul pe r ă spân t i e

s 'a oprit. In piept , cuvânt de poruncă pripit ş i -a zbă tu t zborul învireţi t fără să fi putut să zboa re . Ochii s 'au încruntat încă odată

pe zare să şi afle d u ş m a n a Ursi toare . D i e a p t a cu \anck s 'a smucit lu­

citoare ; dar deoda tă , tăria pământu lu i toată cu temeiul în sus s'a răs turna t

roată . Din şea trupul s 'a frânt, tulpină

uscata , d e pe ţeastă coiful a pocnit turtit

pe piatra. Sandu Tudor

Oontinuare Ascult pământu l arbori i pietrele

s igur duce mersul în tăcere

pr ini re avântul fântânilor

p e s u b ţărmii fără paşi ai s tele or.

P l ă p â n d e sunt porţile zilelor cu lunecare de u m b r e * că t re ruîni de lumina.

In privirea de apă a trecutului

mă ogl indesc răscruce vie

chem ajutorul mormintelor

greu tac pierderi le şi amin t r i l e

Cau f soar ta noas t ră în cuvinte. Ii. Iovii

Din „Cântece l vioderne"

Ascul tă-mi ruga dure roasă , Lisa, Sân t d rep t pe a x , ! meu , par

s t r âmb Pe axul tuturor ca turnul dela P i sa Iubirea mea rezis tă ia rugină Ca datina, ca plat na, ca l imba

ia ti na. Ca ş a r p e l e care înconjură pe Laocon C u p r i n d e - m â cu trupul tău mai

laco n Ca ş a rpe le (.are înconjura pe

Laocon ( leorgc Wagheru

Marea pâine a nopţ i i

La ceasul când făptura în sine s e p i e rde ,

când fiecare îşi s o a r b e cupa lui v e r d e ,

s t răvez ime de bău tură nevăzută cu aţipiri subţiri de pelin şi cucută. Somnul , fratele morţii mezin, în h u m a de trupuri împlântă ho tar , l impede tăiş de s p a d ă de cleştar.

S u b arcurile nopţii cu focuri înalte, lujeu'i liniştiţi ai lumii celeilalte în adormi rea din noi rădăcini îşi

lungesc din inimile noas t re cu suc p ă ­

mân tesc să-ş i h ănească înfloritul s u p r a ­

firesc.

C â n d luceafărul dimineţii va răsări în oglinzile celor şap te tării, holda duhovniciei heruvice va s ă rodească în miezul de sp ice , a lba p rescură cerească din care să se grijească îngerii .

Sandu Tudor C o n s t a n t i n B r J n c u ş i ; Pinguinii sculptură).

Sinucigaşii, în viaţa publică Mâ numesc 328, sunt în et«te de 45

ani, ştiu carte multă şi mâ trag dintr 'o familie de intelectuali, aproape bună. Am învârtit deci toate meseriile, îără să fi învăţat nici una şi spre uimirea prietenilor cari se eâzniau opt ore pe zi, prin biurouri, redacţii şi t r ibunale ,— am vântuiat Eur<>p;t, inclusiv Rusia So­vietica, şi am trecut Oceanul, deapururi în trenuri, vapoare, aeronave, hoteluri şi metresse de clasa l sfidând mereu cu surâsul meu preparat şi pus la punct ca o maşina infernală, aiurita în t rebare: de unde bani ?

Mi a mers însă rău, dela o vreme, căci, — o spun sa o ştie şi colegii mai tineri, —• imaginaţia dă repede de ca­pătul aritmetic al expedientelor . Şi dacă n 'ar fi existat vechiul meu conşcolar, astăzi ministru de interne, sâ-mi creeze o situaţie în organismul misterios al apărării statului, desigur, într 'o bună zi Codul Penal s'ar fi deschis peste mine şi m'ar fi strivit între paginile lui, ca pe o ploşniţa, in curând, m'am d i s ­tins în cariera, mulţumită ţinutei literare a rapoartelor mele şi înelinaţiunei, înăs-cute, pentru fantastic şi bizar.

Deşi utilizat în misiunile de subtili­tate şi lineţă, mi-am obţinut succesul de consacrare în afacerea care părea mai curând banală şi neinteresanlă a sinucigaşilor. Pe scurt, — părea la în­ceput o simpla afacere, vulgar crimi­nală aceea că toţi sinucişii. de ambe sexe pe cari hazardul, sau ştiinţa s u ­verană, sau amândouă deodată îi scăpa, în potriva voinţii lor, de la moarte , piereau, câteva zile după însănătoşire, împuşcaţi în tâmplă sau străpunşi de cuţit. E o recidiva, .şi alt nimic, se credea la î n e p u t . Dar constatările me­

dicului legist afirmau, neîndoios , că nu e vorba de o nouă încercare, de astă-dată reuşită, de sinucidere, ci de o crimă, dacă se poate spune, în toată legea. Şi întâmplarea s'a repetat până a luat proporţiile unei calamităţi obşteşti: toţi spânzuraţii , otrăviţii/împuşcaţii, cari, au dat greş, în încercarea lor de a e-luda neplăcerile şi răspunder i le ex i s ­tenţei, erau executaţi, în termen fatal şi scurt, de o mână anonimă. E crima unui nebun, exclamau reporterii, detec­tivii şi sociologii. E crima unui maniac religios care răsbuna poruncile bisericei şi pedepseş te păcatul sinuciderei, afir­mau romancierii . E crima unui poet plin de milă pentru acei cari au fost opriţi în mod abuziv, din călătoria lor depărtată, — intonau, în versuri, poeţii.

— E un complot comunist, am pro­clamat, seara la raport, sec.

— Eşti nebun, mi-a obiectat amicul meu, ministrul de interne, vrei din nou să ne îmbarci dans une mauvaise affaire.

— Faci exces de ze l ! M'a dojenit Şeful Siguranţei.

Eu însă mi-am început, în secret, cercetările. Am stabilit o relaţiune între cele petrecute la Bucureţt», cu întâm­plările a pro? pe identice, dela Londra, Roma şi Paris , unde toţi disperaţii scoşi leoarcă, — din Tamisa, din Seina şi din Tibru, erau suprimaţi prompt de de un justicier invizibil.

După o serie de arestări inutile, o desc indere nocturnă rn'a pus în posesia documentului . Un manifest care urma să fie răspândit , peste câteva zile. O cât de mică întârziere şi truda mea ră­mânea zadarnică, fiindcă mişeii se di­vulgau s ingur i :

„Apel la Sinucigaşi". Comitetul tero­rist arăta că socoteşte o crimă contra umanităţii, dezinteresarea sinucigaşilor

de suferinţele contimporanilor. Gestul lor de a trece pe lumea cealaltă, fără să îi săvârşit măcar un atentat politic, atunci când nu mai aveau nimic de pierdut — dată fiind hotărârea lor de a dispare, — (stil detectiv N. A.) tră­dează an egoism care merită pedeapsa capitală. Nimic mai înfiorător, într 'ade-vâr, decât curmarea unei vieţi pe cale de renaştere. (Această observaţiune a mea a plăcut mult superiorilor, cunos­cuţi amatori de psihologie şi aforisme). Executarea în serie a sinucigaşilor rea­duşi la viaţă, era, în mintea sceleraţilor terorişti, cea mai bună propagandă pentru a trezi pe desnădăjdtiiţi, la un civism rău înţeles. Nici o moarte, nici o s inucidere să nu rămână inutilă pentru societate, glăsueşte noua tactică a duşmanilor ordinei.

Dacă fiecare băutor de spirt denaturat, ar suprima un sbir, şi fiecare decavat, sau amant părăsit, dacă fiecare canceros, sau neurastenic, înainte de a face gestul cel inexorabil, ar atenta la viaţa vreunui dictator, a vreunui uzurpator, vrăjmaş al poporului, libertăţile ce âţeneşti ar triumfa curând, şi progresul social s a r realiza de urgenţă — „Libertatea şi e-gahtatea cu ajutorul d isperaţ i lor 1 iată noua doctrină care se bazează pe atenta cunoaştere a laşităţii oamenilor cu dor de viaţă, şi s ănă toş i .—„Sinuc igaş i din toate ţările, uniji-vă!" parafraza, în înche­iere, apelul confiscat.

De pr isos să adaog, ceeace am scr is in raport, că manifestul şi doctr ina pleacă dela o profundă eroare psiholo­gică. Starea sufletească a candidaţilor la sinucidere e legată todeauna de cauze prea înrădăcinat personale. Nu se pot trezi în aceşti nenorociţi, senti­mente de compasiune sociala, — în aceşti izolaţi, idei de solidaritate umană. For­mula terorişiilor e aberată. iar crima lor, cum a r z i c e N a e fonescu. inoperantă.

Ceeace am şi susţinut in raportul meu. pentru care am fost vin felicitat, iar ministrul m'a recompensat din fondul O. P , — copios. I. Vinea

Dintr'o Scrisoare, d e i . VINE A Am să aştept . Ani să aştept . Ani

să aştept . Astă noapte , ni a bătut iar. Dor­

meam greu, ca de obicei, istovită de truda zilei. îngri jesc s ingură de casa noas t r ă m a r e pe care o mă tu r , o ş terg de ])raf, îi frec parchetele. . . In care spăl vasele, după ce am gătit şi am luat şi am servit .masa, .stăpână, şi. slujnică în acela.ş t imp. Diminea ţa tac baie copiilor lui doui, ai m a m e i lor dintâi . D u p ă amiază t rebue să ies cu ei în g răd ină şi p e ' c â n d pieptăn şi s t ropesc aleele, nu-mi iau ochi ii de la jocurile lor. Seara picotesc de somn peste cărţ i le lor de şcoală, şi îi ajut să t raducă sau să socotească, aţintită la în t rebăr i le ce-mi pun . S'a î n t âm­plat odată să nu aud şi. să iui r ă s p u n d . Foaie că aţ ipisem, poa te că e ram cu gândur i le duse. Se vede că ba­iului mi-a r e p e t a t încă odată î n t r e ­barea . Şi tăcerea mea îndără tn ică , pe senine ca l'a neliniştit, fiindcă a ţ ipat cu uji t r e m u r în glas: tată, M a r a .nu-mi r ă s p u n d e . Kl citea gazetele in odaia vecină.

Am auzit foşnetul paginilor moto­tolite cu mânie şi mi-am venit în fire. Deşi ş t iam ce m ă aş teaptă , simţii cum m i se s t rânge in ima ei cum ni se încleştează fălcile. S'a ivit în prag , înalt şi roşu de furie s tăpâni tă . Vâna groasă şi a lbast ră de p e t âmp la se umflase de p a r ' c ă îi deslipea depe os, pielea.

P r i n sticla ochelarilor', p r iv i rea i .se în tunecase ca ametis tul . P ă r u l lui c ă run t şi răvăşi t de u r ă . P a r e f rumos când m ă u r ă ş t e aşa. II zăresc, d in­colo de t răsă tur i le lui, pe celălalt, de

demult , de d e p a r t e . Resp i ra greu. Creş tea groaza în mine , da r mUera frică să nu i se în tâmple ceva r ău . Aş fi v ru t să-i amintesc că doctorul nu-i dă voe să se supere . Nu pu­team vorbi . Dece nu le răspunzi"? m 'a în t reba t răguşi t şi t r e m u r â n d din lot t rupu l lui gros şi m a r e . Tăceam. Şi mie, sc râşn i el, dece nu-mi răs­punzi? De ce Iaci"? Mă uitam la el, l'ăra să-mi pol descleşta gura. Cred că oricine altul a r fi ceti! peifaţa mea efortul de a r ă s p u n d e , şi desnădejdea că nu pol. ICI vedea î n t r a s t a 1 un semn 'e dispreţ şi de r e semnare orgo­

lioasă. Poate ch ia r o duşmănie . Poate numa i o î n c ă p ă ţ â n a r e maladivă. Mi-a spus cândva că nebuni i şi în general bon avii de nervi e rau vindecaţi altă­dată cu lovituri date până la epui­zare. Fu care vin d in l r 'uu sanator iu , unde ştii ce î m p r e j u r ă r i triste m a u condus, nu se cade să am o p ă r e r e în chestiile de te rapeut ică sufletească. El care nu şi-a p ie rdu t niciodată vi­gurosul bun s imţ şi echilibru, îşi jus ­tifică în conşt i inţa lui isbucnirile cu această intenţie, nobilă, de a-mi li de folos.

Văd că mi -am îngăduil să mă uîl în sufletul lui. Da r pent ru mine e sigur, e hotăr î t , că toată pornirea asta a sup ră -mi n u e decât suferinţă. Nu se poale ca pumni i ăştia grei, palmele astea de. m ă podideşte sân­gele pe gură să fie din cruzime. F! e u n om chinui t . II exasperează ge­metele mele şi a tunci dă mai tare , dă din răsputer i , să tac. Am încerca t şi aunci să tac, să nu se sper ie şi copiii, cari se ascund de groază în l re per­dele. Fetiţa îşi acope ră faţa cu mâi­nile, să nu vadă. Gem înăbuşii ca o vilă. Aud cum icneşte respi ra ţ ia lui, ca a unui ocnaş izbind cir t â rnăcopul în sare . Şi glasul lui îndâr j i t : Vrăji­toare blestemată! vră j i toare! şi-mi caiilă ceafa cu degetele.

Mă face vrăj i toare, fiindcă nu ţip si nu plâng în faţa lui.

Tăce rea mea e un semn că n u mă doare. Mi-e t rupu l insensibil ca al vrăj i toarelor din t recut . O fi v rând cu p u m n u l lui masiv să-mi trezească sensibilitatea, în păr ţ i le unde e amor­ţită. Ştiu că în orele când îşi n u m ă r ă remuscăr i le se gândeşte în t reacăt şi la asta. Dar îi place ma i mul t să nu se gândească . Când n u ciopleşte p i a t r a în atelier, fuge la c lub, î n t r e p r i e ­teni. Prietenii lui m ă compăt imesc . Sunt p e n t r u ei un e x e m p l a r ciudat de umani ta te , adus tocmai delà Du­năre , o făptură a p r o a p e exotică, in­stinctivă, brută , în lumea lor spă­lăcită şi cum se cade. Străini i sunt buni cu mine. Dar şi el e bun . Câte­odată, când lucrează, mă ch iamă . Scurt şi puţin răstit, cum îţi chemi câinele favorit, îmi face semn să şed pe unul din blocurile d e lemn cari ţin loc de scaun.

Flueră-mi ceva, Mara , îmi spune , fără să .mă privească. Şi-şi vede de lucru. K fluer un cântec delà noi. N'ai uitat .poate, că flueratul e sin­gurul talent, pe care ini l a dat , nu ştiu cine, ca să mă pot umili. Mai ţii minte? şi el, adică celălalt, mă ruga . serile, pe în tuner ic , să-i fluer. l i mai păstrezi pr ietenia ta t u r b u r e şi te­nace"? Dacă te în t r eabă de m i n e să •nu-i spin că ţi-am scris. Să nu- i spui ce m i se în tâmplă . Doamne, de ce i-ai mai spune - ? Doisprezece ani au t recut de atunci .

D a r îţi scr iam că noaptea trecută. . . Vine nopţile, târziu. Dimineţile doar ­me, p e când eu am sfârşit, de mult . de îngri j i t p r i n casă. încep să m u n ­cesc din zori. A hotărâ t că m u n c a grea îmi face bine şi suni a p r o a p e doui ani de când nu mai aducem nici în t impul dinaintea prânzului , o femeie să ne ajute. Somnul nostru comun nu trece de duuă-trei ore. Când se întoarce delà eïub, mult după mie­zul nopţii, i-aud [saşii pe scară grei. Mă trezesc, dar zac încă în pe rne , cu ochii închişi, şi parcă trag încă, pr in t imp, somnul după mine. Când ajunge în vestibul, dorm încă, deşi îmi dau seama că a venit, că sunt t rează, că am să m ă scol din .pat, să-1 ajut. Deschide uşa şi răsuceşte de cheia luminei. Tresa r , cu ochii orbi şi s t rânş i . Lumina , bruscă , îmi păl-muiesle retinele. FI se lasă de obicei pe fotoliul de lângă uşă. I m r ' m o r m â i e iui salul. Sunt încă îmbiba tă de somn şi m ă mişc precis , da r în neştire, ca o lunatecă . Iau de lângă pat, pantofii de casă, mă aplec la picioarele lui, îi scol ghetele şi-i pun pantofii. Xu fac asta din servilism. Doctorul i-a spus să nu se aplece să nu îi vină sângele ia cap . De atunci , îl îngri­

jesc eu, in fiecare noapte. Mă îngrop apoi în pe rne , fără o vorbă,; şi .adorm, cum le-ai da de-afund. Uneori , lucrul acesta, se în tâmplă atât de maşinal , ineâl dimineaţa nu mi-amintesc când a venii. In t r 'un r ând m a n i trezit sin­gură , în mijlocul odăii. F ra trei după miezul nopţii. Xu venise. Dar fiinţa mea, ca un ceasornic, m a r c a depr in ­derile vieţii. A fost o simplăî; n t âm-plare, în târzierea aceea neobişnuită.

Fa felul acesla de viaţă nu poate r enun ţa . Poate că eu sunt de vină. Fiindcă la început nu-şi petrecea în oraş toate .nopţile. lişi dă seama că acest trai nu e îngăduit nici ch ia r unui om tânăr . Intră) scării se cul­case de vreme. E r a m în odaia copii­lor. Fe am stins lampa, şi am mai aş teptat ca de obicei, la uişă, • câteva cl ipe, nici un sgomol. M a n i dus în dormi toru l nostru. Citea o car te , cul­cat, în p ă r u l lui că run t , ca în t r 'o

coamă, şi în p e r n e . Cu toată! diferenţa de vârs tă , m a isbit, încăodată . ase­m ă n a r e a de care ţi-am mai vorbit.

Ce le uiţi aşa lung la mine - ' m'a în t reba t blând. Xu-mi dau seama, i-am r ă s p u n s . Semeni cu cineva pe care f am cunoscut de mult. (Tu ştii... .

Dint r 'o mişcare , m 'am desbrăcat de rochia de casă şi mi-am petrecut că­maşa de noapte . îmi plac cămăşi le colorate în culori mate , de t o a m n ă : iilas ,orange, ameliste. In noaptea a-ceea mi-am pus o c ă m a ş ă de culoa­rea sângelui închegai . Am căzut în pal. In clipa când dau să int ru în aş te rnu t , mă deşert b rusc de toate puter i le , mă destind ca un joc de apă

căru ia i-ai închis isvorul. Sunt atât de Irudi tâ , atât de istovită că odihna mă doare . Adorm însă a p r o a p e ime­diat. Adorm caşicum aş pleca, în lune­care, pe o linie orizoulală. Am mai auzii că mă în t r eabă : eu ţi-am făcut vâuătă i le celea"? Mi se p a r e că i-am şoplit un r ă s p u n s , sau că am vrut să-i s p u n : m 'am lovit din nebăgare de seamă .

D a r nu m a i ştiu. A stins lampa şi a ap r in s lumini ţa a lbastră .

Foar te încet .şi anevoios, m a n i tre­zit. Cu impresia că ceeace simţeam durează de m a i mul tă v reme . 0 ; m â n ă îmi. t recea pr in p ă r şi-mi scobora, mângâ ie to r , pe umăr . Alta îmi des-mierda cald pielea, pe sub cămaşă . E r a m lipită de el. îmi îngâna numele cu o voce adâncă, bărbă tească , îmi s p u n e a cuvinte de dragoste şi de răs­făţ, şi mă în t reba , p e acela.ş ton, a-p r o a p e muzical , de rugă şi de m â n ­gâiere , dacă pol să-1 mai iert p e n t r u cruzimile lui necugetate . I-am privit faţa, cu t răsă tur i le idealizate de o po rn i r e lăunt r ică . Şi m ' a m pitit în î m b r ă ţ i ş a r e a lui m a r e . Atunci m i a p r i n s gu ra şi m 'a s ă ru t a t îndelung. I a r mâini le lui ur iaşe îmi f r ământau încel muşchi i . M'a s t r ăbă tu t un fior uitat şi ca re s'a opr i t î n mine , precis , încordat ca un a rc , cu un capă t s im­ţi! în călcâie, cu cellalt în creştetul capului . Corpul , ca un pod, mi se arcui , pe acest fior, peste o p răpas t ie , invizibilă, de a ş t ep ta re . In clipa ceea, bărba tu l meu m ă p ă r ă s i încet, şi se trase, fără u n cuvânt , în culcuşul lui. Mă învălui deodată un cearceaf de ghiaţă şi o spa imă. Apr ind lumina cea mare . E r a izolat înt r 'o tăcere os­tilă, şi î nc run ta t . Dece aprinzi"? sună vocea lui d u r ă . Culcă-le, că eşti obosită, se face ziuă.

D a r pen t ru întâia dată, de ani de zhe, nu-1 mai ascult . Fii bunf cu r mine , îl rog, ia-mă lângă tine, lasă-mă. să do rm lipită lângă tine... Mâna lui m ă opreşte bru ta l şi m ă a runcă în aşter­nut . M a n i ridicat, m 'am înfăşura t în Ir'o man ta . In toiul nopţii am eşit în culuar , a p o i în grădină . M"a,• strigat. Po runca lui nu mă mai s u p u n e . A deschis fe reas t ra şi m-a chemat ru­gător, p r i n în tuner ic . Ruga lui mă a jungea ca u n desgusl . îmi s imţeam tâmplele, încinse, înt inse, ochii arşi , roşii, ca şi cum îmi luase foc păru l , Mi-am pus nădejdea în aerul nop­ţii, p en t ru p lămâni i mei striviţi, în spaţ iul până la stele, pen t ru susp inu l care se r u p e a din mine . Arborii fa­miliari îmi sun t s t ră ini , şi cerul, din t r ă i t e locuri. îmi dau deodată seama

' de toată d e p ă r t a r e a şi exilul în care mă aflu; de toată s ingură ta t ea în' ca re cu voinţă , m a n i adâncit . Nici un colţ, aci, n u e pen t ru mine . A ş v r e a să am a p r o a p e m o r m â n t u l mami i , ca re zace, unaeva, dincolo de toate zările. (Fi a cunoscul-o, cândva . Dar n u ma i ştiu nimic, nu mi-a m a i s p u s ) . Chinul meu cere un peler inaj lung, pe jos,

şi mă îndeamnă gându l să plec în-tr 'acolo, zile şi nopţi, pe ploaie şi vâul . Mă cup r inde dorul să mângâi p ia l ra mu tă care mi-ar odihni in sfârşi , fruntea. Mă cupr inde un dor de nesimţire şi moar te .

Parcu l noslru sfârşeşte la margi ­nea lacului, de eare-l despar t e o ş o ­sea. Am ieşit prin portiţa dosnică a zidului. F u n a se revărsa cu pul ere. Man i apropia t de marginea cheiului, până la unda în tuneca tă a lacului. Dintre blocuri, se ridică o u m b r ă . Era paznicul de noapte . M'a recunoscut . Părea neliniştit. Mi-a gliicit gândul"?

Vă rog să vă re l rageţ i , d o a m n ă : nu e voie noaptea pe aci.

Dece m'am supus porunci i lui'.' Se vede că eu Irebue să mă supun tutu­rora . Xici nu-ţi închipui câl mă deş­ii.iardă gândul că sun t cea din u rmă u r m ă făp tura , pe p ă m â n t u l acesta. T o i ceeace mi. se în tâmplă , îmi spun , e d rep t şi bine meri ta t . Şi cât pot răbda nu mi s a dai încă. Par tea mer. este cea mai rea şi până să o c a p ă t toate celelalte sunt c ru ţă r i şi favoruri . F un sent iment care mă ur­măreş te din fundul copilăriei , unde îi stă şi isvorul. Mult m a i tâ rz iu , când începe pen t ru t ine povestea, şi când mi se p ă r u s e mie că va fi, în sfâr­şii, altfel, ştii bine care a fost păre­rea lui ,a celui de acum doisprezece ani . Am cetit adevărul şi osânda în caetul în care îşi a scundea gându­rile, în grabă , î n fiecare seară . (In-s e m n â n d u - ş i astfel zilele, ţinea să şi le t ră iască de două ori"?: Cu un tremur ăm deschis caetul, lasă-mă să-ţi povestesc fie şi de o sută de ori în­t âmpla rea , şi am găsit îndată cele ce niă pr ivesc pe mine, iubita, crra scr isul lui, e r au cuvintele Iui: ,.lmi displace, Mara, pe deantregul. . . Când mă .priveşte cu dragoste sunt conster­nat. Mi-e milă, şi-mi vine, totdeo­dată, să-i întorc spatele. Ştiu că are. un suflet cura t şi frumos, da r p â n ă şi. gesturile şi graiul ei mă desgustă. Ma iubeşte, şi mi-o spune din toată f ă p t u r a ei ca re e numai un j ju răn iân t , şi din toate priviri le ei care-mi dă-ruesc , cu dragoste şi cu t eamă , totul. Iar mie at ingerea ei mi-e nesuferită şi o s ingură vorbă blândă m ă doare, ca. un sacrificiu. Poate că îşi dă une­ori seama de asta de se întristează deodată , fără p r ic ină . Şi toată fiinţa i<<ea se a p ă r ă , cu nu ştiu ce respin­gere, de elanul ei de iubire, de tris­teţea ei agresivă".. .

Şi reci l indu-mi în amin t i re trecutul, m 'am re în tors , pe aceeaş potecă în pa rc . Alb de lună, bărba tu l meu, cu gâtul gol, cu .părul argint iu şi răvăşit, asculta in cadru l ferestrei.

F a ivirea lui, din nou m a u Lsbit a semănăr i l e . FI, cel de acum, cellalt pe eare-l ştii, şi ca re e de vârsta mea, Fu, în cele din u r m ă , şi trecutul nos­tru ncdeslegat, plin de întuneric, tre­cutul nostru de oameni fără obârşie, l ' n gând fulgerător mi-a luminat a-lunci şi ispitele şi repuilziunile. Un gând pe ca re mi-e frică să-1 adân­cesc şi sâ-1 aş lern . Un gând pe care, îl ascunde de mult în t re tâmplele lui. c ă run t e şi el... Şi p e care trebuie să-i înăbuş im noi în t re noi fără să ni-i spunem şi să-1 trăim, scrâşnind până la moar te . Numai eu şi; bătrânul sâ-1 tăcem astfel, chiuuindu-ue |H! marginea păcatului , ca pe aşternutul de p ă m â n t din gura mormântului.

A apărut

Le grand Homme roman de

PHILIPl'E SOUPA VLT Kra, ed.

M I Ş C A R E A E C O N O M I C A 1« Jind politicei vamale româneşti RÀ ŢIONALIZARE

Acelaş cuvânt dc ordine, pretutindeni. Dar pe <l,iferite înţelesuri. In Statele Unite înseamnă: ri ducerea preţului de cost, mă­rirea salariilor, reducerea orelor de lu­cru în scopuri pronunţat imperialiste. Industria americană nu mai poate trăi fără scutul imperialismului economic. In­teresele politice se confund cu cele eco­nomice şi II aii Street dictează la Was­hington.

In Europa lucrurile stau alt/el. Europa este în defensivă. Raţionalizarea este o •cheetiune de existenţă si problema raţio­naliza >i\ a grupărei verticale sau ori­zontale se reia de aco'o unde a r&mas in 1914- Cei iniţiaţi ştiu că această pro­blemă a preocupat Europa încă înainte de răzhoi. Atu,n<i capitalul şi creditul urmărind ameliorarea continuă şi orga­nizarea dibuş -urilor inaugurase seria car­telurilor i temaţionalc. Se începuse cu navigaţia. Urmase oţelul, zahărul, po-.tassa. Azi, iniţiativa porneşte dela Oe-ni'»», sinteza şi reflexul civilizaţiei con­temporane capitaliste a primit suprema misiune de a salva capitalul, te deasu­pra nevoilor Curente ale diferitelor eco­nomii naţionale, uneori în ciuda calcu­lelor mărunte ş,. locale politicianiste. Ge­neva, conştientă de rolul ei covârşitor, coordonează forţele vii şi sănătoase ale Europei; le îndrumează spre unificare; creiază o ierarhie de valori viabile; su­primă suprafeţele de fricţiune, bariera fictivă, şi de aceia mai puternică, a fron­tierelor ; sistematizează producţia, consu­mul: într'un cuvânt: raţionalizează.

Fiecare stat urmăreşte de aproape aceste directive de unificare a economiei euro­pene de mâine. Egoismul naţional, con­cepţiile retrograde, aparatul administra­tiv greoi si tradiţionali ¡i interesele par­ticular iste sunt tot atâtea piedici Ia rea­lizarea acestei unităţi. Partidele politice avansate o acceptă —cele reacţionare o combat. Ca^e idee de progres a fost oare îmbrăţişată de umanitate ?' Luptele şifră-îmântările sunt fenomene auxiliare ale oricărei reacţi*mi puternice şi ne înşelăm dacă creipm r¿ e i e p0f îm/pjed;(.() e m \ u -

ţia >nternă şi totdea»nn Ionică în com­plexul ei, a evenimentelor, cari se înlon-

ţuiesc pe deasupra gtneraţiilor, dealungul secolelor.

Şi la noi se vorbeşte în ultimul timp despre raţionalizare. A vorbit si d. Ma-noilcscu, autorul tarifului vamal celui mai protecţionist, pe care r\ ara Româ­nească l'a cunoscut vreodată. D. Manoi-lescu când vorbeşte este revoluţionar. Dur faptele d-sale sunt de un reacţionarism aproape utopic. Este tragedia deşartă a demagogiei. De ce nu spune d-sa fran­camente ce crede? Talentul, iniţiativa şi energia nu-i lipsesc. De ce nu preferă calea spinoasă a sincerităţii — pe care slava Domnului o poate înfrunta—ace­lei scoale de obicur bizantinism care a ruinat şi compromis ţara noastră ?

Raţionalizare? Da. Sc impune şi la noi. Mai ales la noi. Mai întâi ierarhi­zarea producţiei. întâi agricultura—apoi industria. Fuzionări a industriilor mari. Lărgirea bazelor de producţie. Reducerea tarifelor în Viderea unui export sănătos- -şi pentru inUmivea exportului—reduce­rea tarifului vamal în vede. ea unei in­dispensabile i eciprocităţi.

Astăzi taxele vamale sugrumă consu­maţia. S'a vorbit de industrii parazitare. Nu îndeajuns. Cuvântul trebuie repetat. Industriile treb«esc stigmatizate. Singu­rul criteriu valabil al unei industrii este capacitatea ei de export. Nici o altă con­sideraţie nu trebue, nu poate să existe. Astfel se zădărniceşte—se sabotează ma­rea operă de unificare europeană. Şi vom, rămâne, la coada Europei, cu o econo­mie hibridă, factice, parazitară deopo­trivă şi, pentru buget şi pentru contri­buabil, menţinând o stare de marasm care ne va caracteriza în ochii străinilor.

De ce nu încearcă d. prof. Guşti prin admirabilul său Institut Social o apro­fundare a problemei pe bază de date sta­tistice rompargtive ?

Aş" dar. curaj, domnule Madgearu, în­cepeţi, nper" de raţional zai e în spiritul unificărei Europei. Va fi în a/elaş timp o salutară purificare a vieţei noastre eco­nomice şi un început de nmtdiere a să­răciei noastre naţionale, care a depăşit de mult limitele suferinţelor suportabile

St. Vidran

Evident că sântem abia în p r imul semest ru de încerca re a noului regim vamal şi deci nu p u t e m t rage con-chiziuni. t impul ,1'ihid prea scurt , pen-Iruca aplicarea lui să fi pu tu t in­fluenţa în mod perceptibil a sup ra vie­ţei noas t re economice.

In t re t imp însă criza mondială a devenit tot mai acuţii şi cu efecte tot mai dezas t ruoase .

în t reg deceniu d u p ă râzboiu a fost caraclact ' izat p r in t r ' o dezvoltare cres­cândă a producţ iune i < fie ea indus­trială. I'ie agricolă care nu putea fi. în concordan ţă cu consumaţia scă-zandă . din cauza scăderei puterei de c u m p ă r a r e , şi a s t andardu lu i vieţei.

la tă-ne deci. într 'o situaţie când legea ofertei şi a eerere i nu m a i se poate echilibra, oferta î n t r ecând mult cererea . Şi atunci , fa ta lmente , a inter­venit o scădere a pre ţur i lor şi s'a năs ­cut o concuren ţă sălbateca (pu tem în t rebu in ţa acest t e r m e n ' în interiorul grani ţelor fiecărei ţări ca şi î n t r e ţări laolaltă.

Pen t ru a se putea menţ ine producţ ia naţională, faţă de concuren ţa p roduc-ţiunei altor ţări . s'a inaugura t sistemul vamal de prolecţ iune. Rolul său era de a spori pre ţul in tern scăzut, p r in laxe vamale ridicate, făcând astfel im­posibilă orice concuren ţă s t re ină. A-ceastă politică a fost adopta tă şî sus­ţinută t imp de un deceniu- după răz-boiu, şi de ţa ra noast ră . i

Nimeni nu s'a gândit însă. tocmai la par tea socială, de ca re amin team mai sus. lăsând publicul consumator , să plătească p re ţu r i de multe ori exor­bitante, pen t ru articole de p r i m a ne cesitate. n u m a i din „dragul" indus­triei sau producţ iune i industriale.

Noua ideologie polit ieo-economieă. a-dopla tă de ţa ra noast ră , d u p ă răz-boiu. ne permi tem a o cons idera in foarte multe punc te greşită.

Se pa re că şi la a lcă tui rea noului regim vamal, în care repe t s a u păs t ra t p e n t r u foarte multe articole, regimul de prolec ţ iune excesivă), a influen­ţat mult aceeaşi ideologie, cu s ingura deosebire, că Ministrul de Indus t r ie şi Comerţ , a in t rodus o clauză n o u ă : posibilitatea de a se ridica unele laxe vamale.

Legea p e n t r u alcătuirea noului re­gim vamal zice, la articolul 1: „Gu­vernul este autorizat să ridice, în mod excepţional şi t empora r , taxele va" male la articolele cu taxe minimale , în cazul când prin pre ţur i le de ex­port ale. produselor s treine mai re ­duse , decât preţurile depe pieţile in­terne respective, s a r periclita exis­tenţa unei r a m u r i de industr ie na-na ţ iona lă ' .

Deci, chiar p r in t r ' o s implă der iz iune a guvernului , se pot r idica taxele vamale, p e n t r u p ro t e j a rea unor anu­mite p roduse fabricate, în caz când anumi t e condi ţ iuni a r fi îndeplinite, şi anumi te conjecturi ar i m p u n e a-ceasta.

Xoi m e r g e m însă şi la par tea a doua a .chestiune! (care ni se pa re că a fost totuşi men ţ inu t ă în e x p u n e r e a de motive , şi a n u m e : d rep tu l guver­nului şi ia o m ă s u r ă inversă : De a scădea sau chiar desfiinţa taxele va­male de pro lec ţ iune în cazul când, s a r crede folositoare această m ă s u r ă .

Acesta este punc tu l pr incipal , pe. care voim să-1 re levăm şi a n u m e dacă n u a r ,fi cazul, ca să se procedeze la o revizuire a acLualelor tarife va­male p e n t r u unele industr i i .

Dacă o î n t r e p r i n d e r e reprez in tă o r a m u r ă de producţ iune i m p o r t a n t ă p e n t r u economia naţ ională, a tunci f a t a l că nu se v o r p u t e a lua m ă s u r i va­male de aşa ,1'el, încâ t să se lovească în t r 'o astfel de în t r ep r inde re .

Dacă î n s ă , o î n t r e p r i n d e r e se t r ans ­formă în t r 'o industr ie „pa raz i t a r ă" , fără nicio ra ţ iune de a fi încura ja tă , a tunc i n u vedem, p e n t r u c e menţ ine ­rea unu i regim de prolec ţ iune , m a i ales, c â n d de p e U r m a ufiui a t a re reg im suferă, în p r i m u l r â n d c o n -sumaţ iunea . 1

Protecţ ionizmul agr icul ture i „ă ou-trance", şi un protecţioirizm ra ţ ional al indust r ie i cu b a z ă agricolă sau e x ­t ract ivă şi un regim v a m a l sever p e n ­t ru industr i i le p a r a z i t a r e : acesta îl con­s ide răm noi, c a cel mai n e m e r i t p r o ­g r a m economic al ţăre i noas t re . Toate acestea, în legătură cu o serioasă po­litică de raţ ional izare , d e s p r e C a r e A 'ora vorbi cu altă ocazie.

Ion Scutaru

O concepfie a lumii — Materialismul istoric —

Şi azi încă, concepţ ia material is tă a istoriei celebra creaţ ie a lui Marx si Engels este foarte pu ţ in cunoscută .şi, mai ales, foarte r ă u în­ţeleasă. De mul ţ i : ch ia r unii binehi-tenţ ionaţ i car i se p roc lamă marxiş t i

sau de alţii: profesori , universi­t a r i totuşi cari n u ostenesc să vor­bească şi să epilogheze mul t asupra- i ,

Această teorie, ca re a juca t • orice s a r gândi con t ra ei şi o r i cum u n rol imens in mişcarea munc i to rească in te rna ţ iona lă şi 'n toate mişcăr i le so­ciale -• a fost s is tematic de formată şi ignora tă î n c ă d in t impul vieţuirii autori lor . Deaoeia la sfârşitul vieţii, Engels a protes ta t împo t r iva modu­lui puţ in ştiinţific de compor t a r e faţă de o doc t r ină pe care ei a oferit-o, in p r i m u l r ând , să fie utilizată ca o metodă şi u n i n s t r u m e n t de analiză,

, de exp lo ra r e a istoriei mai ales. Sin­gurul ch ip pract ic , d u p ă p ă r e r e a lui, pen t ru ap rec i e r ea valorii mater ia l is­mului istoric, de că t re toţi car i o discută.

O astfel de valorificare prac t ică a teoriei lui M a r x şi Engels o a f lăm in volumul profesorulu i Pokrovsky , preşedintele Academiei din Rusia bol­şevică: Pages d 'histoire. L a mé thode du matér ia l i sme his tor ique appl iquée à quelques p rob lèmes his tor iques con­crets .

Profesorul rus are m a i "nlâiu a-vanta jul de a fi un istoric care , Quarte conştiincios, a d u n ă a s u p r a chest iuni lor s tudiate, mater ia l verificat d u p ă pro­cedeele clasice: la sursă , autent ic şi de valoare istorică. N u m a i apoi, el e laborează şi p rez in tă datele ut i l izând metoda lui Marx ca un in s t rumen t de cerce ta re astfel cum a indicat Engels . I a r rezul tatul , t r ebue să con­venim, este ex t rem de in teresant .

Tre i studii de politică ex te rnă com­

p u n volumul. Studii in te resante nu numa i p r in m a n i e r a originală a tra­tării d a r şi p r i n conţ inut . E vorba de. 1 r apor tu r i l e ruso-franceze după revoluţ ia din F eb ru a r i e 1818; 2 de luptele ţar i lor t imp de un secol fl7fi() 1880 p e n t r u cucer i rea Con-stant inopolului ; 3) de manev re l e di­plomat ice cari ţa ' ncepu tu l războiului , au a juns la înche ie rea faimoaselor t ra ta te secrete p r in cari Anglia şi F r a n ţ a se angajau să cedeze S t râmto--rile, în caz de victorie, Rusiei.

Dela p r i m u l studiu, metoda lui Po­krovsky şi rezultatele sunt senzibile. E! ne a ra tă personagii le revoluţiei din Februa r i e sub alt aspect decât cum istoria oficială sau legenda au l ' jcul-o: L a m a r t i n e , de exemplu , este aău l când îi examinăm relaţiile cu an .basada rusă din Pa r i s şi circii-l ă r ik diplomatice. Marele rcpubl l ican se p rez in tă îngr i jora t să nu a p a r ă

revolu ţ ionar ex t remis t ci do­r i tor să înca rneze ordinea î n ochii puter i lor s t ră ine .

Un istoric oarecare ar găsi în a-cecista o s implă m a n e v r ă şi o lăuda­bilă dor in ţă de evitare a dificultăţilor ex terne une i j u n e republ ice . Po­krovsky, u r m ă r i n d descoper i rea me-canizmului ascuns al luptei de clasă, explică pr in aceste fapte cum acest aşa-zis idealist-visător e ra în realitate incarna ţ ia burgheziei în faţa amen in ­ţării uvr iere . Şi t rebue să convenim că demons t ra ţ i a este solidă. Fiindcă-i pe r ­mite să stabilească r a p o r t u r i de m a r e interes istoric şi social î n t r e revoluţia dela 1818 din F r a n ţ a şi cea din Fe­b rua r i e 1917 din Rusia, nu numa i pen t ru clasele în lup tă da r şi pen t ru personagii . D i m p r e u n ă cu vederile de ansamblu sunt in teresante analogiile cur ioase d in t re L a m a r t i n e şi Ke-rensky , Th ie r s şi Milioukov, Cavaig-

nac şi Kornilov, Louis Bonapa r l e şi mare le duce Cvriile.

Capitolul inti tulat „Constant inopol" şi ca re este al doilea studiu şi ul­timul din „Rusia ţaristă şi războiul" care-i p re lung i rea secundului sun t mai demonst ra t ive ca exemple de a-plicaţie concretă a mater ia l izmului istoric.

'okrovsky anal izează 'motivele in­vocate de personali tăţ i le oficiale şi ma­rii scriitori panslavişt i (Dostoievsky' în beneficiul luptei ţar i lor pen t ru cu­cer i rea Conslant inopolului ; apoi exa­minează faptele istorice care ja lonează această lup tă şi, în fine, evidenţiază veritabilele motive care n u sun t : asL gu ra r ea destinelor ortodoxiei şi po­sedarea cheilor dela propr ia- i locuinţă (Bosforul l iber ' cum a rgumen ta se oameni i politici şi intelectualii ţar iş t i dor inţa de cucer i re a St râmtor i lor şi Conslant inopolului .

Fiindcă Pokrovsky a ra t ă cum re-laţiunile istorice d in t r e Rusia şi Tur­cia, în curs de secole, nu cad rau cu un mer s na tura l şi constant al ţa­r ismului sp r e Constant inopol pen t ru ca la sfârşitul s tudiului să descopere şi să demonst reze motivul fundamen­tal, motivul . de c lasă" care a silit, succesiv, pe Cather iua II . Xicolai [, Alexandru II şi Xicolai II să-şi as-vâric t rupele cont ra Ţar ig radu lu i . Iată-1: regimul ţarist cu sclavajul şi mai-apoi cu rămăşi ţe le de sclavai , con­stituia un obstacol insurmontabi l pen ­tru desvolţarea pieţei in te rne ruseşt i . P e n t r u men ţ ine rea acestui sistem re ­acţ ionar fără , în acelaş t imp. dis t ru­gerea forţelor p roducă toa re ruse (co­mer ţu l şi indus t r ia : t rebuia găsită o soluţie ex te rnă acestei p rob leme : cu­cerirea pieţelor de desfacere din Bal­cani şi Asia Minoră. Cucer i rea Con­slant inopolului şi a S t râmtor i lo r cu alte cuvinte . Deaceia ţarii u r m ă r i a u în lup ta pen t ru s t ă p â n i r e a Bosforu­lui, men ţ ine r ea unui regim social condamnat .

Interesul acestor studii ale lui Po­

krovsky r ă m â n e nu n u m a i în p r ac ­tica metodei mater ia l izmului istoric cu care autoru l l ămureş te s enzur i şi fapte reale. In cursul studiilor şi al expu-nerei din capul volumului , desvoltă unele consideraţ iuni a s u p r a teoriei lui Marx şi Engels, cu scopul vădit de a î n d e p ă r t a unele e ror i des r ă s ­pândi te .

F.l sLabileşte că: mater ia l izmul is­toric n u t r ebue să fie confundat cu ideia p rop r i e mul tor istorici cari cred în exis tenţa la baza desvoltării isto­r ice a condiţiilor economice. Guizot şi Fustei de Coulanges, car i au fost marxiş t i , s a u inspi ra t în lucrăr i le lor dela această concepţie , ale cărei u r m e le găsim şi la Montesqu ie iw

Combate deasemenea as imilarea m a ­terial ismului istoric cu teoriile d u p ă care procedeiele technice de fabri­caţie ai* de te rmina în t reaga evoluţie socială.

D a r luptă ma i ales, împotr iva in­t e r p r e t a r e ! grosolane şi e x t r e m de cu ren te a mater ia l izmului istoric, îm­potr iva mater ia l ismului economic, o doct r ină care t inde să stabilească le­gă tur i de cauzali tate directă şi s t r â n s ă în t re fenomenele economice şi feno­li enele politice d in t r 'o per ioadă a m u mită şi o anumi t ă societate.

Ideia desvollată de Pokrovsky este: odată baza economică 'dată, fenome­nele politice se desfăşoară după legi p ropr i i .

I a r împo t r iva tu tu ro r falselor inter­p r e t ă r i a mater ia l ismului istoric, au­torul aduce gând i rea fundamenta lă a lui Marx după care motorul esen­ţial al evenimente lor sociale este des­vol ţarea forţelor p roducă toa re care in t r ând în conflict cu modul de p r o ­ducere şi toate super -s t r neţurile so­cietăţii le zdrobeşte şi le răs toarnă

cu ajutorul bieţilor oameni , însă, cari r ă m â n actorii t u tu ro r marilo.r d r a m e ale istoriei.

Sandu Ruîsset

CÂRTI £. REVISTE POVESTEA VORBII 1). Apol l înaîre .

i .LHi L a r « n i c T un poveslitor u-grenliil al boemei simlmlisle - pu­blica în l r 'o gazetă l i terară, in t re alte câ i c \ a note, o lungă scrisoare în ver­suri, care îi fusese (rimisă pe front în 191,"), în regiunea Somnie, clela un all capă t al liniei de bătaie , de (iuil-kuime Apoilinaire. Avea cuvântu l uşor si Iristelea l impede adolescentul acesta de .V) de ani, care în viaţă gândia in versur i , cum gândesc eroii de opera în fraze muz ica l e . E r a din tagma poe­ţilor. Făcea adică pa r l e din acea .fa­m i l i e sufletească, pen t ru care nu a r ta . ei viaţa însăşi esle mater ia lul c-fui-Ierului. Arta lui poetică era cotidiană. A scris poeme. Putea să nu serie, Ar fi r ă m a s acealaş poel : în locul unei slrofe un gest; în locui unui volum o faplă. Ochiul lui pr indea firesc corespondenţe le întinse ale lu­crur i lor ş i le punea în vers, cu acea indolenţă şi î n t âmplă toa re gratie, cu care unef,r-« ştiu să ţină fetele t inere o floare în mâini . E u n moment t re­cător, e un su râs de odihnă, e o aş-leptare simplă.

Poezia aceasta de t e m p e r a m e n t şi degajare personală , jucărie ta ră mis-ler, un e poate în l i te ra tură lucrul pe care îl slimez mai mult. Sigur că nu. Dar mă gândesc cu melan­colie la acest ţinut, fantezist, ca re se c h e a m ă inima unui poet ş i o iubesc dincolo de criterii ş i punc te de ve­dere . Cu atât mai mult astăzi, când lipul acesta sufletesc cedează realităţei ş i socotelilor.

Mi se p a r e că la u r m a urmelor , , ,poetul" f rondeurul cu lavalieră, plete şi declamaţi i r ă s c u m p ă r a nu­mai pr in a t i tudine un hun procent de mizerie. Şi r e t r age rea lui din actua­litate este — fără sentimental ism o p ierdere .

2) Cazul Is trat i . Mi-e groază, în orice ordine de

idei, de unan imi ta te . Judecăţ i le una­nime Uni repugnă pr in această p r i m ă a lor calitate. Şi ca să fiu sincer, nu e în acest fapt, ş i nici nu vreau să fie, o dovadă de cu ra j personal . Cred doar că n u m a i lucruri le prost înţelese pol î n t run i ap robă r i sau de-ap robă r i colective.

Deaceea, mai acum vreo trei sau p a t r u s ăp t ămân i , când diverse gazete şi diverşi scriitori redeschiseseră cu violenţă „cazul Paiiait Is trat i" , a m tăcut. Ia r pen t ru p ropr ia mea pace fiindcă în fond, dacă nu pr in alt­ceva, cel puţ in pr in profesie, mi pol r ă m â n e a indiferent la cele ce se în-lâmplă zilnic) am recitit Nerantsoula , acea tu lbură toare poveste a cânte­cului de uliţă.

Astăzi procesul lui Panai t Is t ra t i în regis t rea ză ei re u m sta n ţele a tenua n te ale unei înfrângeri de ideologie. Postul comunist l ichidează s ingur res tur i le naivităţii sale. Şi lumea dela n o i se bucură . Poa te că a re d rep ta te să se bucure . Xu ştiu. Eu nu sunt un mi­litant. Mă interesează puţin ce crede-Istrati despre burghezie, capitalism ş i soviete. Toate acestea îmi sunt ab­solut indiferente în sinea lor. Le, con­sider cel niuil în t rucâ t ele pot fi do­cumente de viaţă pen t ru cunoaş terea insului său lăuntr ic . Şi sub acest ra­port privind lucruri le, dezamăgirea lui Istrati mă întristează. O regret chiar .

Comunism sau capitalism iată două lucrur i ca re crezute în t r 'un fel puteau face liniştea şi tăr ia unui su­riei, iar crezute într 'a l t fel dezorgani­zarea sa. Atâta lucru m ă interesează. Spirit tiepolitic ce vreţi?

3) P a s ă r e a P h o e n i x

E probabil că celebra pasă re f'boe-nix haba r n a avut, în momentu l în care se pregătea să se reeonst i tue din cenuşe, de lunga ca r ie ră l i terară ce ii era sorlită învierii salo din mor ţ i , All lei, îi p r e s u p u n bunu l gust de a fi r enun ţa i |la această operaţ ie .

Nu e ziar, nu e discurs mai m a r e de 120 de cuvin le, nu e poem în p roză ş i nu e inlerview, în' ca re sim­

bolica p a s ă r e să nu-şi reia inepui­zabilul său sbor, pen t ru a pu r t a pe aripile sale ca să zic aşa ima­ginaţia cuvântă torului . Variază dela om la om numai ortografia dupa cum instinctul a făcut în liceu secţia reală, a tacul secţia modernă sau n a făcut nici o sec ţ ie 1 : Phoenix , Poc-n i \ Phenix, Eenix. Dacă se cu t re ­m u r ă pămânlu l în China, dacă se dizolvă o societate de cofetari la Hu-huşi , dacă ploua, dacă are de gând să ningă sau dimpotr ivă dacă e ab­solut exclus să cadă zăpadă moas -lele reconstituite ale acestei pasăr i cu ortografie incertă, sunt de faţă p e n t r u a expr ima, la figurai desigur, eveni­mentul .

Aşi p r o p u n e Academiei a lcă tui rea unui lablou de locuţiuni interzise. Dacă aşi şli că ilustra instituţie n ' a r refuza această s inucidere stilistică. Şi daca în fond , ,pasărea Phoenix" nu m a r amuza.

4) Un proces vechi . Crima ce s'a judecai zilele acestea,

la ju ra ţ i e un li]) clasic de d r a m ă pasională americană. Nu lipseşte nici acuzala pozând în victimă, nici soţul generos, nici mama î n d u r e r a t ă şi nici patet icul misterului.

Corpur i delicie, p r e supune r i , depo­ziţii, confruntăr i toate acestea nu vor deslega definitiv c r ima , pen t ru evidenţa căreia nu mai lipseşte decât-recunoaş le rea acuzatei. Şi acuzata a re curioasa î ncăpă ţ âna re de a nu voi să recunoască .

Lovitura e evidentă. Versiunea d ra ­matică suprapusă faptului a fost p r e a naiv construită, pen t ru a nu vedea în l re ţesăturile ei des t r ăma te ade­văru l adevărat . Femeia a omori t . Vârs ta , dezamăgirile, situaţia, totul e r a de n a t u r ă să-i forţeze gestul.

înţeleg. Scuz chiar. Un bă rba t care pr imeş te bani dela o femeie în schim» bul unor servicii de alcov, mer i t ă să fie ţintuit sub p lapumă de un glonte. Această nedemuitate anulează a treia po runcă a decalogului.

Ce nu înţeleg şi ce detest însă în această tristă în tâmplare e maniera , în care a fost prezentată . Procesul a fost regisat fără abilitate. Martori i , atitudinile acuzatei, accentele pat?tice ale pledoariilor au ignorai cu frivo­litate evidenţa, au derutat indicaţiile şi au frânt normele lor psichologice. Exact ca în acel admirabil film al lui Cecil H. de Mile (Chicago, o c r imă celebră) în care Philis l lover a de­semnat-o delicios de inconştienţă cri­minală, achitată în aplauzele unei săli de senlimentali .

5) T.ipeurul de idei .

E o specie capşislă. X 'a re nimic din agresivitatea celuilalt tapeurul pur şi simplu, tapeurul de parale , ca re te abordează neglijent, îţi pune o îiiână în piept şi îţi cere cu oare­care neglijenţă 5(10 de lei: „ţi-i dau mâine dimineaţă" . E mull mai pri­mejdios şi mai detestabil. Căci (Iacă de insistenţele boeme ale pr imului scapi odată pent ru totdeauna cu o sumă oarecare de bani, nimic nu le va scăpa de acţiunea tenace şi sub­versivă a Lape i i r ului de idei. Te ascultai cu hidiferennţă. Când vorbeşti, e al> seni. Când remarc i un lucru, el nu-1 priveşte. Când indici o nuan ţă , el n u o pr inde . '

S a r spune că duce de u n u l s ingur, povara unei largi vieţi in ter ioare . Şi a doua zi, r ămâi uimii găsind într 'o revistă sau în t r 'un articol de gazetă gânduri le , pe care te amuzaseşi să le spui cu glas tare şii în t recere doar.

Cunosc câteva car iere l i terare fă­cute astfel din resturi le unei conver­saţii, ca o tabacheră umplu tă cu m u c u r i de ţigară ridicate de jas. O simplă reflexie pe ca re ai făcul-o In-lâmplă tor , o glumă oarecare , o dis­tincţie firească, o a l ă tu ra re de vorbe găsite în t re două , .şuete" iată ma­terialul de p r a d ă al t apeuru lu i de idei. Brigandaj ignobil, a scuns în dosul unei lacune de drept ¡venal.

HihiiU Sebast ian

P a n o r a m a d e l à l i t t é r a t u r e tuiglai . se c o n -t e m p o i a i n e de Rene Lalou. Kra, ed . ) ,

Spec ia l i s tu l caşi emul de treabă căruia a-ceas tă lucrare îi e s t e ded ica tă v a fi mult fo­losit ce t ind a c e a s t a . p a n o r a m ă " a l iteraturii e n g l e z e dintre anii 1870 până în z i l e l e n o a ­stre. Nu e vo ba de un s implu ca ta log càci Lalou re inoeş te chiar une le capitole socot i t e cunoscute şi de f in i t ive : d e p r d ă pasajiul d e s ­pre Veats , în capitolul d e s p r e Irlanda, sau a d ­mirabi le le pagini despre Browning . O c o n d e n ­sare d e formule s a v u r o a s e , întrerupte pe a lo ­curi de e p i g r a m e ascuţ i t e . C a d e rămâne t o ­tuşi fidelă .real i tăţ i i tota le . Un spirit s a g a c e împarte dreptate atât personag i i l or cât şi a n ­s a , ublurilor, refuză să a c c e p t e în b l o c noţiu­nea de v i c i o r i a n i s m şi taie drumuri largi in mobi l . ta tea confuză a e p o c e i noas tre . In ult i ­m e l e cap i to le mai a le s , dosajul valori lor e cu d e o s e b i r e minuţ ios .

Am putea regreta că n e c e s i t a t e a de a a l ege a înlăturat din car te nume cart meritau o m e n ­ţiune şi o biograf ie ; am putea fi în d e z a c o r d cu autorul asupra traduceri i titlului cutărui roman • e cert însă că a c e a s t ă lucrare opor­tună î m b o g ă ţ e ş t e d e o p o t r i v ă şi arta şi şti inţa.

Un e s p r i t non p r é v e n u de André Gide (Kra, éd.) .

O reunire d e fragmente i n e g a l e : de la refle-xiuni cari ţin o s ingură frază până la studii de ş e a s e s p r e z e c e pagini asupra mitului grec . In toate regăs im alianţa d e sup le ţă ş i d e a u ­toritate cari fac din G i d e pe mare le maes tru al e s s e u l u j cont imporan. E rriereu hotărât să l ţbereze ;spiritul modern de ul t imele- i p iedic i . Observaţ i i l e s a l e l i terare asupra iui Proust-Baudelaire , Hugo, Rac ine , La Btuyere , F l a u ­bert, c o n v e r g pentru a ordona bogăţ ia n o a s ­tră fără a exc ludă nimic c in c e e a c e e s t e pre­ţ ios . Reve la ţ i i l e asupra artri lui p e r - o n a l e m a ­nifestă o strădanie neîntreruptă de a s e m e n ­ţine Ia o scară umană . Când o p u n e b i s e r i c i ­lor p o t e s t a n t i s m u l său , o face peniru a p ă ­trunde în împărăţ ia spirituală u n d e nu i s b u -teşt i decât renunţând la to t c e e a c e < s t e t e m ­poral. Să fie oare a c e s t portret al unui s p i ­rit nepreven i t , însuş i G i d e ? F i r e ş t e dacă î n ­ţ e l e g e m prin a c e a s t a : a n . l i e t a unui mare ar ­tist asupra lui —însuş i .

Delfi Kra , Philippe Soupault va publ ica un nou r o m a n :

Le Grand H o m m e , din cari au a p ă r u t frag­m e n t e în La R e v u e de Par i s . In a c e s t roman autorul fa imosulu i Le N è g r e s e re inoeş te într'­u n fel foarte carac ter i s t i c . N e oferă romanul marelui Industrial ş i s i amorului modern.

Cu toate că r e g ă s i m în Le Grand H o m m e c â t e v a din t e m e l e e s e n ţ i a l e din lucrări le sa le p r e c e d e r n e , P h i l i p p e Soupaul t aduce in ultima s i lucrare pictura soc ie tăţ i i noas tre în tablouri e x t r e m d e v io l en te

K A T E e s t e al do i lea roman al lui Julien du Breuil . Pictura unor c e r . u r i d e fete t inere , fineţă, ironie, v i g o a r e , roman care s e c i t e ş ' e dintr'o dată. care în a c e l a ş t imp conţine p u ­ritate şi îndrăzneaţă .

L E S S E P T P E C H E S C A P ITE A U X e s t e scr i să d p : Lacrpfel le , Max Jacob , Jean Giraudaux , Paul Morand, l o s e p h Deltei i , M a c O r l a n . S o -Imon, cari s tud iază: Lăcomia , Mânia, Orgoliul Avarit i? , Lenea, Invidia, Desfrâul .

Aceas tă lucrare care a apărut acum câţ iva ani ediţ ie de mare lnx şi intr'un tiraj cu totul limitat p o a i é fi c o n s i d e r a t ă ca o lucrare cu totul inedită.

C e l e şapte păcate sunt c o n s i d e r a t e din pun­ctul dtì v e d e r e şi in cadrul seco lu lu i nostru.

P e t r o l u l , d e Jean Filhol ş i o / . , Bihoreau. U n d e s e g ă s e ş t e p e t r o l u l ? care t natura pe­trolului, cum poate fi captat e-- t ra tament trebuie să s u p o r t e înainte d e a fi i t i l izat , prin ce mi j loace e transpor iat din centr,-le de produc-ţ iune în rafinerii şi d e aci în dilerite'e pieţe? Care e rolul c c o n o m i c a l petrol .dui , in c e fel s e e x e r c i t a inf lu-nţa trusturi lor . în ce c o n s t ă Jupta mondia lă pentii petrol , >n sfârşit, care e s t e vi i torul industriei petrol i fere, toate a c e ­ste ches t iun i sunt pe larg e x p u s e în a c e a s t ă carte .

— L ' o r i g i n e d e s ê t r e s v i v a n t s . (L'illusion* transformis te ) de Louis Vialleton pro fes seur à la faculté de medic ine de Montpe l l i er Autorul adună, d e z v o l t ă şi accentu iazâ aci obiecţ iuni le pe cari în p r e c e d e n t e lucrări le a d u s e s e t rans 'ormismulu i : transformismului ca doctr ina mecan i s tă care exp l i că formaţ iu­nea fi inţelor vii p r h s impla a c ţ i u n e a c a u z e ­lor naturale , acţ ionând fără direcţ iune şi fără s c o p , iar nu a evo luţ iun i i ca real izare de idei creatr ice , obţ inută cu concursul a o infinitate de factori diferiţi, printre cari ai transformi­smului m e c a n i s t au un rol foarte redus . Cu toate în ş e a s e din u n s p r e z e c e cap i to l e a u t o ­rul crit ică cu sever i ta te probele morfo log ice , s i s t e m a t i c e , p a l e o n t o l o g i c e date în sprijinul „ iluziei transformiste", el nu a junge totuşi Ia o re întoarcere la vech iu l c r e a ţ i o n i s : deş i ad­

mit? că unele din spec i i , genuri sau familii ;.u putut sa der ive in mod phi logenic unele din al te le , totuş i r e s p i n g e aceas ta concepţie când e vorba de grupări le s i s t e m a t i c e supe­rioare şi care se d e o s i b e s c nu numai ca ff.rmă dar prin i n t i e a g a loi organizaţ ie . Tipurile ini­ţiale ale d iverse lor ordine au apărut indepen­dent , după un plan de m.-i înainte stabilit, şi care p r e s u p u n e a , nu numai perfecţ iunea imediata a fie.'ărui dintre e le , dar şi armonie de fiece m o m e n t a ansamblu lu i format de fiinţe e vii. Omul d e unul s ingur , coi 'st itue unul din a c e s t e tipuri ireductibil caracterizat prin raţ iune şi gra i , o mare parte a cărţii e consacra tă a c e s t e argumentăr i . Concluz ia tin­de să d e m o n s t r e z e neputinţa transformismului de a expl ica , cu ajutorul numai ;.! forţelor naturale , formaţiunea lume: v ie ţu i toare F.nă îndoia la că afirmaţii le a c e s t e a ven ind dela un b i o l o g , ver fi invoca le în sprijinul doctri­nelor extra-şt i inţif ice.

A j u l o r . — E t-tiul unui roman datorit scrii­torului m a g h i a r Andreas Szabo, şi care a fost tradus în l imba cehă. tScritorui dec!, ră că tot c e e a c e a fost prezentat Europei sub n u m e l e de istorie ungară, polit ică ungară, revendicări ungureşt i , sunt in real i tate străine de v i ! t ţa profundă a poporului maghiar . Greşe Iile, pe urma cărora a c e ş t i suferă astăzi nu sunt propri i le lui greşe l i . E nedrept să tragâ el toate răspunder i l e . De o mie de ani ma­ghiarii au los t sacrificaţi unor interese cari nu erau ale lor. O d inas t ie , o aristocraţ ie şi o biurocraţie străină, o c lasă capital is tă ii origină străină, au aserv i t fără cruţare Ungaria, ambiţ ilor şi poftelor lor. Ult imul război a . fos t ce) mai izbitor şi ce l mai s â n g e r o s ex; tnplu, al a c e s t e i nedreptăţi s e c u l a r e . Cei mai mari şarlatani ai istoriei U n g a r i e i au împins naţi­unea in c ntra propri i lor ei intt-resc-,

E A d e v ă r a t ' Cit im în L'Europecn sub titlul: nefer ic ir i le opere i r o m â n e : Opera Naţio­nală din Bucureş t i neputând să - ş i plăteasc' l o c a ţ i u n e a la termen a fost ev;:cuată înst'adâ cu decorur i , a c c e s ă r i i şi c o s t u m e , şi cari au fost d i s truse d e o furtună foarte inoportună,

în t imp ce s e căuta nenoroc i te i instituţii un nou adăpos t .

E X P O S I Ţ I I J s e r a d e s c h i s o e x p o s i ţ i e aştept; ta". Este

surpr inzătoare ca întotdeauna. De rândulacesla prin ampl i tudine şi prin d ivers i tate . Avemoex-posi ţ ie de mai mulţi: Iser plainairist şi roman­tic, Iser d e s nator ,>i gravor , Iser pi<tor sen-sual, Iser c o m p o z i t o r d e e n v e r g u r ă . Unde este I s e r ? Care e s t e I s e r ? L)e rândul acesta uria­şul s e c o m p l a c e în n n e deruta. Se desemn-e u n e c u i i vrea ca un acrobat . Iser < re tot. Are p ea mult. Şi a c e a s t a poato fi nn defect?

A. Becker a închis o expos i ţ i e interesantă la Regina Măria. D e câ te ori ne este dat să ne isbitn în peregrinările noastrt de câte o preocupare atât de occ identa lă ca ale ac- stui art st. Trebue mu>(urnit co legulu i G i i g o -rescu care ne-a importat aces t talent. S'ar fi z is după ce le ce am văzut ta „Hasefer'' acum o luna că desenatorul e s te un miniaturist este un ilustrator. C e d i i e ită ne-a apărut opera Dic-torului. U e c i s i e . cons i s t en ţă pictwală înainte de toa te : lirc.ker e s t e pictor.

Mosa icu l n e r v o s şi abil din grafica sae in :

lo uit de resurse noi şi vi i . Composiţ ie seri­oasă şi colori t de mare delicateţa. Stăpân pe m e ş t e ş u g cum sunt puţini printre noi, acest pictor s e va afirma desigur.

D-na L u c i a n (JrijrDresen In a c e e a ş i sa lă e x p u n e pictură,care imbină

m e ş t e ş u g u l c i o lirica foarte personală şi de­licată. Operă subti la şi de mare rafinament. D-na G r i g o r c s c u d e s v â l u e o arteră noua ne-cxp l oa ta i a încă in arta românească .

D n a O!ga ( . r e c e a n u e x p u n e la Cartea Ro­m â n e a s c a merâri interesante . Preocu ărilesale cont inue ne fac să credem că într'adevăr pe ca lea a c e a s t a poate găsi des legarea .

Paste iu l în locueş te cu mare s i u c e s uleiul In a c e s t e p tnouri decorat ive .

N e întrebăm numai d e c e insistenţa ingenui atât d e d coral iv , e x p r e s făcută pentru ,rhi-t ec turâ! Pentru care arhitectură? Dec • nu t ă s e ş i e n a i în adânc ime şi panoul ar eleve tatii u.

D n a (.'eline E m i l i a n arc în aceeaşi sală o ser ie i r u m o a s t d e sculpturi. Preferim unele cap.'te pe cari le cunoaş te încercărilor prea ' naturaliste din urmă. Talent în creştere trebue să i s - desch idă c a l e a realizărilor, căci a um . ivem detaliul care s e perde într'o linie. Arta d-nei Emil ian orientează desigur preocupările plast ice sculpturale la nci .

La P a r i s s'a d e s c h i s exposi ţ ia colaboratoa­rei şi compatr ioate i noastre Fortuna lirulez Mavromati. Primită cu prietenie de critica fran­ceză , expozi ţ ia aceas ta reprezintă o etapă în vieaţa artistei .

Opera pictorei naş te din imediata şi pasio­nata acceptare a lumei sensuale şi din cău­tarea în'rignrată, conşt ientă ca şi subconştientă a legi lor ce o determină şi o reformează după chipul lumii ce artistul poartă in sine.

Dela c o m p o s i ţ i a lirică şi până la opera ab­stractă domeniu l artei sale es te bine carac­terizat de o personalitate.

CITIŢI

C A H I E R S D ' A R T Picţnră, - Sculptura, - Arhitectură,

Muzică, - Teatru 14, rue du Dragon Paris Vl-e

Tipografia CARTEA MEDICALĂ - c. 3388