39248159 organizatia international a a muncii referat final

5/10/2018 39248159 Organizatia International a a Muncii Referat Final - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/39248159-organizatia-international-a-a-muncii-referat-final 1/5

Facultatea de Drept „Simion Barnutiu” Sibiu

Referat la dreptul muncii

Organizatia Internationala a Muncii

Prof. coordonaStudent:

Marioara TichindelLazar Dorina-Elena

Drept , an IV, gr.3



Octombrie, 2010

Printre cele 16 instituţii specializate legate de O.N.U., O.I.M. (Organizaţia Internaţională a Munc păstrează un loc aparte. Organizatia Internaţională a Muncii a fost fondată în 1919 in contextul negocierilo pace de după încheierea primului război mondial, Conferinţa de Pace din 1919 a stabilit o Comisie a legislinternaţionale a muncii. Comisia a adoptat un text, care la 11 aprilie 1919 a devenit parte a Tratatului de Pacla Versailles. Cu unele modificări, acest text reprezintă şi astăzi Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Mun

Filozofia şi misiunea noii organizaţii internaţionale rezulta din preambulul Constituţiei, care preved pacea univesală nu poate fi întemeiată decât pe baza justiţiei sociale, iar neadoptarea de către o naţiune a regim de muncă cu adevărat uman, împiedică eforturile celorlalte naţiuni, doritoare de a ameliora situlucrătorilor în propriile lor ţări. OIM a devenit o agenţie specializată a ONU din 1946.

OIM statueaza, la scară internaţională, o reprezentare a forţelor sociale, dincolointerguvernamentalismul strict, dovedindu-se prin aceasta promotoarea justiţiei sociale universale. In prezentde state sunt membre ale organizaţiei.

Politicile OIM sunt fixate în cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii, care are loc în fiecareadunând toţi constituenţii. Conferinţa adoptă noi standarde internaţionale în domeniul muncii, planul de activ

al OIM şi bugetul.Marea originalitate a O.I.M. o constituie reprezentarea tripartită: delegaţia fiecărui stat este com

din patru membri - doi reprezentanţi ai puterilor publice, unul al patronilor şi unul al muncitorilor salariaţi.Acest principiu de independenţă nu se desfăşoară fără probleme. De fapt, guvernul fiecărui st

desemnează pe cei doi delegaţi nonguvernamentali pe care trebuie să-i aleagă din cadrul celor mai reprezentorganizaţii. În democraţiile occidentale, întemeiate pe pluralismul sindical, guvernul trebuie să obţină acoorganizaţiilor implicate. Dar, în regiunile totalitare (îndeosebi comuniste), delegaţii nonguvernamentali aporganelor Statului şi nu au, în consecinţă, nici o independenţă.

În ceea ce priveşte organele principale ale O.I.M., acestea sunt asemănătoare cu cele ale oriinstituţii de acest tip, şi anume:

• Conferinţa Internaţională a Muncii – adunarea plenară care decide marile aleger

organizaţiei şi adoptă textele care fixează normele internaţionale ale muncii. Între sesiConferinţei, OIM este coordonat de Consiliul de administraţie, care este compus direprezentanţi guvernamentali, 14 reprezentanţi ai pantronatelor şi 14 reprezentansindicatelor.

• Consiliul de Administraţie – instanţă executivă care pregăteşte şi execută decConferinţei;

• Biroul Internaţional al Muncii (BIM) – secretariatul permanent al Organizaţieisediul la Geneva, în Elveţia şi are birouri în mai mult de 40 de state.

Una dintre misiunile principale ale O.I.M., este să elaboreze normele internaţionale de muncă, acîncepând de la condiţiile sociale generale (discriminare în slujbă, relaţii profesionale) şi până la prot

categoriilor sau grupurilor vulnerabile (femei, copii şi, recent, din 1989, populaţii aborigene şi tribale).Aceste norme pot lua forma unor simple recomandări comunicate statelor membre, având în cazul ac

o singură obligaţie: transmiterea textului autorităţilor competente (în general Parlamentului Naţional).Totodată, aceste norme pot figura într-o convenţie destinată a fi ratificată; statele care o ratifică îş

angajamentul de a aplica această convenţie şi de a accepta controlul Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Dcrearea sa, OIM a elaborat peste 180 de convenţii, antrenând cca. 6.000 de ratificări, şi un număr aproximegal de recomandări.

Mecanismele de control veghează la respectarea acestor dispozitive. Trebuie amintită aici Compentru Aplicarea Convenţiilor şi Recomandărilor, instanţă tripartită, care examinează cazurile socotite cele mai importante. Totodată trebuie amintit Comitetul Libertăţii Sindicale, care rezolvă reclamaţiile pr



lezarea acestei libertăţi. Romania este membru fondator al O.I.M prin semnarea Tratatului de Pace dVersailles.

Atributiile fundamentale ale acestei organizatii constau in :

• elaborarea de norme internationale pentru imbunatatirea conditiilor de munca si viata alesalariatilor, respectiv conventii si recomandari ;

• pregatirea de personal in diverse domenii ;

• acordarea de asistenta tehnica tarilor membre in domeniul muncii si securitatii sociale ;

• organizarea unor reuniuni internationale in domeniul muncii si securitatii sociale ;

• elaborarea de studii, cercetari, sinteze din domeniul sau de activitate ;

• supravegherea aplicarii si respectarii conventiilor privind drepturile omului in domeniile muncsocial si al libertatii de asociere in sindicate.

STANDARDELE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL MUNCII

Standardele internaţionale în domeniul muncii sunt instrumente juridice elaborate de către constituOIM (guvernele, angajatorii şi sindicatele) care stabilesc principii şi drepturile la muncă. Acestea sunconvenţii, care sunt tratate internaţionale obligatorii dacă sunt ratificate de statele member, sau recomdări,servesc ca nişte ghiduri neobligatorii. În multe cazuri convenţiile stabilesc principiile de bază care simplementate de statele care le ratifică, în timp ce recomadările suplimentrează convenţiile asigurând ghiduridetaliate referitoare la modul în care acestea trebuie aplicate.

Convenţiile şi recomadările sunt elaborate de reprezentanţii guvernelor, angajatorilor şi lucrătorilor şi adoptate de Conferinţa Internaţională a Muncii care se desfăşoară în fiecare an. Odată ce un standard este adostatele membre, conform Constituţiei OIM, trebuie să le supună autorităţilor competente (Parlamentului). În cConvenţiilor, acesta înseamnă pentru ratificare. Dacă o convenţie este ratificată, în general aceasta intvigoare pentru acel stat de la data ratificării. Statele care au ratificat convenţiile se obligă să aplice convenţlegislaţia şi practica naţională şi să trasnmită rapoarte privind aplicarea acesteia la intervale regulate. Dacănecesar, OIM acordă asistenţă tehnică. În plus, pot fi iniţiate plângeri împotriva statelor care încalcă o conv pa care a ratificat-o.

CONVENŢIILE FUNDAMENTALE

Consiliul de administraţie al OIM a identificat 8 convenţii fundamentale, care rglemenetază dome

care sunt considerate ca principuii şi drepturi fundamnatele ale lucrătorilor.Liberattaea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului de negociere colectivă, eliminarea tuturor formde muncă forţată sau obligatorii, eliminarea efectivă a muncii copilului, eliminarea discriminărilor în respeangajarea şi profesia, Aceste principii sunt de asemenea prevăzute în Declaraţia privind Principiile şi DreptFundamentale ale Muncii (1998).În 1995 OIM a lansat o campanie pentru ratificarea univesală a acestor 8 convenţii.

Cele 8 convenţii fundamentale ale OIM sunt următoarele:

• Convenţia nr.29/1930 privind munca forţată;



• Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală;• Convenţia nr. 98/1949 privind dreptul la organizare şi negociere colectivă;• Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare;• Convenţia nr.105/1957 privind abolirea muncii forţate;• Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea (angajare şi profesie);• Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă;• Convenţia nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor

Consiliul de administraţie a desemnat alte 4 convenţii ca instrumente prioritare, încurajând statele

ratifice din cauza importanţei lor în funcţionarea sistemului internaţional de standarde în domeniul muncii.

• Convenţia nr. 81/1947 privind Inspecţia Muncii• Convenţia nr. 129/1969 privind Inspecţia Muncii (în agricultură)• Convenţia nr. 144/1976 privind consultările tripartite (standardele internaţionale ale muncii)• Convenţia nr. 122/1964 privind Politica de Ocupare

Cele 4 obiective strategice ale OIM sunt:

promovarea şi realizarea standardelor şi principiilor drepturilor fundamentale în muncă

crearea oportunităţilor mai mari pentru femei şi bărbaţi pentru asigurarea de locuri de muncă şi vendecente

Creşterea acoperirii şi eficacităţii protecţiei sociale pentru toţi

Consolidarea tripartismul şi dialogului social



Bibliografie

1. A. Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, Editura Rosetti, Bucure2006;

2. A. Athanasiu, L. Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucureş2005;

3. www. ilo.org;

4. www.mmuncii.ro.

39248159 organizatia international a a muncii referat final

Documents