Nic\ ier i nu e mai b ine ca acas\

– ªi pe ce insulã mergem? o întrebã Blair Waldorfpe mama sa.

Eleanor Waldorf Rose se aºezase pe marginea patuluilui Blair ºi se uita la ea cum se pregãteºte pentru ºcoalã,discutând, între timp, despre vacanþa de primãvarã.

– Oahu, scumpo. Credeam cã þi-am spus. Mergemîn staþiunea aia de pe Coasta de Nord, ca sã înveþebãieþii surfing.

Eleanor îºi puse mâinile pe burta de gravidã în lunaa ºaptea ºi se încruntã spre pereþii zugrãviþi în crem deparcã a fi vrut sã afle de la ei preferinþa bebeluºului înlegãturã cu tapetul. Trebuia sã nascã în iunie, iar Blairurma sã plece la colegiu nu mult dupã aceea. Astãzi,Eleanor ºi cel mai bun decorator pe care-l cunoºtea vordiscuta despre cum sã transforme camera lui Blairîntr-o camerã de copil mic.

– Dar am mai fost la Oahu, se plânse Blair. ªtia de câteva sãptãmâni cã plecau în Hawaii în va-

canþa de primãvarã, dar pânã acum nu se gândise sã în-trebe unde. Dãdu cu piciorul în sertarul comodeiscumpe din mahon ca sã-l închidã ºi se postã în faþa

11

oglinzii înalte de pe spatele uºii dulapului, aranjân-du-se. Pãrul ºaten scurt îi era pieptãnat niþel „ciufulit“;decolteul în „V“ al puloverului alb din caºmir era sufi-cient de adânc pentru a sugera începutul liniei dintresâni, fãrã a-i da însã motive doamnei M, directoarea, s-otrimitã acasã pentru cã se îmbracã de parc-ar fi o para-ºutã. Iar pantofii noi Sigerson Morrison turcoaz, cu tocjos, arãtau atât de bine pe piciorul gol, încât se hotãrî sãnu-ºi punã dres, deºi era un martie neobiºnuit de rece ºiprecis avea sã-i îngheþe fundul.

– Vreau sã merg într-un loc nou, mai adãugã ea,þuguindu-ºi buzele în oglindã ca sã-ºi mai punã un stratde gloss Chanel.

– ªtiu, iubito, îi rãspunse mama sa, coborând de pe pat.Se duse apoi ºi se ghemui sã se uite la o bornã elec-

tricã din stinghia de sub fereastrã, ce pãrea extrem depericuloasã. Dupã ce terminã cu decorarea, trebuie sãaducã pe cineva sã repare tot ceea ce-ar fi putut pune înpericol bebeluºul.

– Dar n-ai mai fost pe Coasta de Nord. Aaronspune cã e cel mai bun loc de surfing din lume.

Spre oroarea lui Blair, mama sa purta o pereche depantaloni bej din catifea pe fundul cãrora scria Juicy.

Hei, cam deplasat?!– Deci eu nu mai exist? întrebã Blair scoþându-ºi

geanta cu blãniþã Dior, bleu-ciel, din dulap ºi zvârlin-du-ºi înãuntru lucrurile de ºcoalã. Mai întâi m-aþi datafarã din camerã, iar acum nu mai am voie sã spun niciunde vreau sã mergem în vacanþã.

– Bãieþii îºi cumpãrã chiar acum diverse lucruri desurfing. Poate te uiþi ºi tu repede pe computerul luiAaron sã vezi dacã vrei ceva, îi rãspunse mama ei cugândul aiurea. Fãcea înconjurul camerei în mâini ºi îngenunchi, cãutând posibile pericole pentru un copil

12

mic. ªtii, mã gândeam sã facem camera în culoareacaisei – mi se pare cã se potriveºte pentru o fetiþã, darparcã e prea roz. Acum mã gândesc la un verde-gãlbui,cred c-ar fi mai drãguþ. Culoarea andivei.

Era prea mult pentru Blair. Nu voia sã meargã peCoasta de Nord la Oahu, nu voia sã cumpere echipa-ment de surfing, nu voia sã vorbeascã despre culoareadin camera tâmpitã a copilului ºi mai ales nu mai puteasã se uite nici mãcar o clipã la cuvântul Juicy de pe fun-dul mare, de gravidã, al mamei sale. Cu un fâs final dinparfumul preferat Marc Jacobs, plecã la ºcoalã fãrã sãspunã mãcar „la revedere“.

– Blair. Vino puþin! îi strigã fratele ei vitreg de ºapte-sprezece ani când trecu prin dreptul camerei lui.

Blair se opri ºi îºi bãgã capul pe uºã. Aaron ºi frateleei de doisprezece ani, Tyler, stãteau pe scaunul din fibrenaturale de la biroul lui Aaron ºi comandau online echi-pament de surfing cu cardul de credit al lui Cyrus Rose.Tyler nu mai încerca sã-ºi lase laþe rastafariene ca Aaronºi acum pãrul îi arãta de parcã ar fi avut o ciupercã je-goasã. Lui Blair nu-i venea sã creadã cã asta era camera încare trebuia sã locuiascã pânã la plecarea la colegiu. Cu-vertura din cânepã ºi covorul din iarbã de mare erau plinede coperte de albume cu muzicã veche reggae, sticle debere ºi cu hainele murdare ale lui Aaron, iar camera puþeade la þigãrile lui din plante ºi de la mirosul scârbos de hotdog-i cu soia pe care-i mânca mereu – cruzi.

– Ce mãrime ai? întrebã Aaron. Îþi comandãm ºi þieo bluzã de cauciuc. Ca sã nu te irite planºeta.

– Au culori miºto, adãugã Tyler plin de entuziasm.Verde-neon marfã!

De parcã Blair ar fi pus pe ea ceva verde-neon; ca sãnu mai vorbim de o bluzã de cauciuc verde-neon.

13

Simþi cum începe sã-i tremure buza de jos: avea unsentiment de oroare ºi de copleºitoare tristeþe. Era abiaopt fãrã un sfert dimineaþa ºi ea avea deja ochii în lacrimi.

– V-am prins, tunã din spatele ei Cyrus Rose, pacos-tea de taicã-sãu vitreg.

Ieºise din dormitor ºi venea greoi prin hol îmbrãcatdoar într-un halat roºu din mãtase, legat cu un nod pe-riculos de lejer. Mustaþa surã ºi þepoasã se cerea aran-jatã, iar faþa grasã îi era roºie ºi unsuroasã. Fluturã spreBlair o pereche imensã de chiloþi de baie portocalii pecare erau imprimaþi peºtiºori albaºtri. Ar fi arãtat des-tul de drãguþ pe oricine, dar nu pe el.

– Îmi plac foarte mult. Bãieþii îmi comandã ºi obluzã de cauciuc asortatã, o anunþã el fericit.

Ideea de a-ºi petrece vacanþa de Paºte uitându-secum se dã Cyrus în spectacol pe o planºetã de surf, îm-brãcat în slip de culoare portocalei ºi o bluzã de cauciuctot portocalie o fãcu pe Blair sã plângã de-a binelea.Trecu uºor prin hol, pânã în vestibul, îºi smulse hainadin debara ºi se grãbi s-o întâlneascã pe prietena ei ceamai bunã. Din fericire, Serena va gãsi ceva – orice –care s-o înveseleascã.

De parcã aºa ceva ar fi fost posibil.

S are o idee gen ia l\

Serena van de Woodsen sorbi din latte ºi privi în-tristatã, cu ochii pe jumãtate închiºi, Fifth Avenue, depe treptele de la Metropolitan Museum of Art, unde seaºezase. Pãrul blond ºi bogat îi ieºea de sub gluga ja-chetei albe din caºmir cu cordon ºi i se revãrsa peumeri. Iatã-i din nou poza pe autobuzul M102 – re-clama pentru parfumul Lacrimile Serenei. Nu avea pro-bleme cu felul în care arãta în fotografie. Îi plãcea cumi-a înfãºurat vântul rece rochia între genunchii bronzaþila St. Barts ºi cum, deºi purta doar sandale ºi rochie deplajã în Central Park în luna februarie, „pielea de gã-inã“ de pe braþe ºi de pe picioare fusese îndepãrtatã cugrijã. Îi plãcea ºi cã nu era rujatã, iar buzele perfecte ºipline arãtau uºor crãpate ºi vinete. Ceea ce o deranjaerau lacrimile din ochii ei imenºi, albaºtri-închis. Bine-înþeles, asta l-a ºi fãcut pe Les Best sã-i dea noului sãuparfum numele Lacrimile Serenei, dar adevãratul motivpentru care Serena plângea în fotografie era cã în aceazi – nu, chiar în acel minut – Aaron Rose (de care eraaproape sigurã cã se îndrãgostise, de cel puþin o sãptã-mânã) se despãrþise de ea. ªi ce o deranja, ce o fãcea din

15

nou sã plângã, era faptul cã, despãrþiþi fiind, nu maiavea pe cine sã iubeascã ºi nici cine s-o iubeascã pe ea.

Sigur cã ea îi iubeºte pe toþi bãieþii pe care-i cunoaºteºi toþi bãieþii din lume o iubesc. Chiar ar fi imposibil sãn-o facã. Dar ea voia ca cineva s-o iubeascã ºi s-o cople-ºeascã cu atenþii aºa cum numai un bãiat complet îndrã-gostit ar face. Cu dragoste unicã. Cu dragoste adevãratã.Cu dragoste cum n-a mai cunoscut niciodatã.

Simþindu-se neobiºnuit (pentru ea) de melancolicã ºiabãtutã, scoase o þigarã Gauloise din rucsacul Cacharelnegru ºi mototolit din catifea reiatã ºi ºi-o aprinse doarpentru a o privi cum arde.

– Mã simt urâtã ca vremea, murmurã ea, dar apoizâmbi veselã când îºi vãzu prietena cea mai bunã, peBlair, urcând treptele spre ea. Luã celãlalt pahar de lattepe care-l cumpãrase, se ridicã în picioare ºi i-l întinse.M-ai dat gata cu pantofii, spuse ea admirând ultimaachiziþie a lui Blair.

– Þi-i împrumut, se oferi Blair generoasã. Dar teomor dacã verºi ceva pe ei. Hai sã nu întârziem.

Cele douã fete coborârã încet treptele ºi o luarã peFifth Avenue, spre ºcoalã, sorbind, în mers, din cafea.Vântul rece bãtea printre ramurile dezgolite ale copaci-lor din Central Park, fãcându-le sã tremure de frig.

– Doamne, ce frig e! ºuierã Blair printre dinþi. κivârî mâna liberã în buzunarul jachetei din caºmir aSerenei, aºa cum numai o prietenã foarte bunã ar face.Aºa, izbucni ea. Nu mai plângea, dar vocea îi era un picnesigurã. Mamei nu-i ajunge cã se fâþâie peste totmângâindu-ºi ovarele, dar astãzi vine ºi decoratorulsã-mi transforme camera în dormitorul Copilului Mi-nune, în nuanþe de andivã ºi cãcat!

Brusc, Serenei i se pãru atât de deplasat sã tânjeascãdupã dragostea adevãratã. Pãrinþii ei n-au divorþat

16

pentru cã tatãl era homosexual, mama ei de vârstã mij-locie nu era însãrcinatã, fratele ei vitreg nu se dãdusemai întâi la ea ºi apoi la prietena ei cea mai bunã, ca sãle dea apoi papucii amândurora, ºi nici nu era obligatãsã se mute din camera ei. În plus, nu era încã virginãla vârsta destul de înaintatã de ºaptesprezece ani, nu-lsãrutase pe profesorul de la Yale care i-a luat interviulºi nici nu era sã-ºi piardã virginitatea cu un fost stu-dent de la Yale care trebuia sã-i ia un alt interviu, ra-tând total ºansele de a fi admisã. De fapt, când segândea mai bine, viaþa ei era chiar minunatã în compa-raþie cu cea a lui Blair.

– Dar o sã stai în camera lui Aaron, nu? ªi abia afost redecoratã pentru el. E drãguþã.

– Dacã îþi plac perdelele de cânepã ºi mobilã ecolo-gicã din frunze de gingko, pufni Blair. ªi Aaron e unidiot. A fost numai ideea lui sã mergem la Oahu în va-canþa de primãvarã.

Serenei nu i se pãrea cã Oahu sunã prea rãu, dar nuvoia s-o contrazicã pe Blair când aceasta era prost dis-pusã pentru cã risca sã rãmânã fãrã ochi. Fetele traver-sarã 86th St. pe roºu, lovindu-se una de cealaltã în timpce fugeau ca sã se fereascã de un taxi. Când ajunserã petrotuar, Serena se opri brusc, cu ochii imenºi, albaºtristrãlucind de emoþie.

– Hei, de ce sã nu te muþi la mine?!Blair se aplecã sã-ºi îmbrãþiºeze gambele îngheþate.– Nu vrei sã ne miºcãm? întrebã ea cu capsa pusã.– Poþi sã stai în camera lui Erik, continuã Serena ex-

citatã. ªi poþi sã-l dai naibii de Oahu ºi sã vii sã schiezicu noi în Sun Valley.

Blair se ridicã ºi suflã în cafea, privindu-ºi prietenaprintre aburi. De când s-a întors Serena de la ºcoala cuinternat, Blair a urât-o din toate puterile, dar uneori o

17

iubea fãrã rezerve. Luã o ultimã înghiþiturã ºi aruncãpaharul pe jumãtate plin într-un coº de gunoi.

– Ajutã-mã sã mã mut dupã ºcoalã. – ªtii cã mã iubeºti, îi ºopti Serena la ureche ºi îºi

strecurã braþul pe sub al lui Blair.Blair zâmbi ºi îºi rezemã capul plin de probleme pe

umãrul Serenei, tocmai când fãceau dreapta, pe 93rd St.La doar câþiva metri mai în faþã, se aflau uºile mari, vop-site în albastru-imperial de la ªcoala de Fete ConstanceBillard. Fete pieptãnate cu coadã de cal, în fustele gri pli-sate de uniformã se învârteau prin curte, sporovãind laapropierea celebrelor prietene din ciclul superior.

– Am auzit cã Serena a pus mâna pe un contracturiaº de modeling dupã reclama la parfum. Are de gândsã-ºi aducã bebeluºul din Franþa. ªtiþi voi, pe care l-aavut anul trecut, înainte de a se întoarce în oraº. Toatesupermodelele au copii, ciripi Rain Hoffstetter.

– Am auzit cã ea ºi cu Blair îºi iau un apartament încentru sã creascã împreunã copilul ºi nu mai merg lacolegiu. Blair s-a hotãrât sã nu facã niciodatã sex cu bã-ieþi ºi, evident, Serena a fãcut destul sex ca sã-i ajungãtoatã viaþa. Uitaþi-vã numai la ele, intonã LauraSalmon. Lesbi în toatã regula.

– Pariez cã au de gând sã facã o declaraþie feministãsau aºa ceva, observã Isabel Coates.

– Mda, dar n-o sã se mai simtã aºa grozav dupã ce pã-rinþii lor vor fi nevoiþi sã le renege, interveni Kati Farkas.

Se auzi prima sonerie care chema fetele sã intre înºcoalã.

– Bunã, salutau Serena ºi Blair grupurile de fete pelângã care treceau.

– Ce pantofi super! rãsunarã vocile lui Rain, Laura,Isabel ºi Kati drept rãspuns, deºi doar Blair avea pan-tofi noi.

18

Serena purta aceleaºi cizme maro, vechi, din pieleîntoarsã, cu ºireturi pânã sus pe care le avea din octom-brie. Blair avea întotdeauna cei mai buni pantofi ºi celemai bune haine, dar Serena arãta mereu superb, chiar ºiîn hainele de ºcoalã uzate ºi arse de þigarã. Iar acesta eraîncã un motiv de a le urî sau de a le iubi, în funcþie decine eºti ºi de dispoziþia în care te afli.

S inguru l b\ iat nedrogatd in ech ipa de l ac rosse

– Am prins-o!Nate Archibald îºi învârti crosa de lacrosse deasupra

capului, luã mingea ºi i-o aruncã expert lui CharlieDern. Obrajii sãi roºii erau murdari, iar cârlionþii ºa-ten-aurii erau uzi de transpiraþie ºi plini de fire de iarbãuscatã din Central Park, ceea ce-l fãcea sã arate ºi maisexy decât cel mai sexy model Abercrombie & Fitchdin tot catalogul. κi ºterse cu cãmaºa transpiraþia de peochii verzi strãlucitori, fãcându-i pânã ºi pe porumbeiidin copacii din apropiere sã gângureascã de plãcere înfaþa unei asemenea priveliºti. Grupul de fete din ciclulinferior de la Seaton Arms, care priveau de pe margine,chicotirã încântate.

– Oaau. Cred cã a fãcut foarte multã gimnasticã laînchisoare, fu de pãrere o fatã.

– Am auzit cã pãrinþii lui îl trimit în Alaska dupãabsolvire ca sã lucreze într-o fabricã de conserve depeºte, îi spuse prietena ei. Se tem cã dacã merge la cole-giu se apucã iar de vândut droguri.

20

– Am auzit cã are o boalã rarã de inimã ºi cã trebuiesã fumeze marijuana ca sã nu facã crize, interveni alta.Destul de miºto!

Nate le zâmbi distrat, iar fetele îºi închiserã simul-tan ochii pentru a nu cãdea pe spate. Dumnezeule, eraperfect.

Era începutul sezonului ºi cãpitanul de echipã nufusese încã numit, aºa cã toþi bãieþii dãdeau din ei tot ceputeau. Dupã îmbulzeala obiºnuitã, antrenorulMichaels le-a spus sã arunce liber un timp. Nate arun-ca împreunã cu prietenul sãu Jeremy Scott Tomkinson,când îºi auzi celularul sunând în grãmada de haine. Îifãcu semn lui Jeremy ºi sãri sã rãspundã.

Georgina Spark, de câteva sãptãmâni prietena luiNate, era internatã, în urma abuzului de droguri ºi al-cool, într-o clinicã de recuperare din oraºul natal,Greenwich, Connecticut, ºi avea voie sã dea doar te-lefoane supervizate la anumite ore din zi. Ultima datã,Nate n-a auzit telefonul, iar ea a fost atât de dezamãgitãîncât a fãcut o crizã ºi a fost gãsitã mai târziu pe acope-riºul clinicii, mestecând gumã Nicorette ºi mirosind osticluþã cu dizolvant pentru lac de unghii pe care le fu-rase din geanta unei asistente.

– Gâfâi, remarcã Georgie fãcând-o pe sfioasã. Tegândeai la mine?

– Sunt la antrenamentul de lacrosse, o lãmuri el. Îlauzi pe antrenorul Michales scuipând zgomotos îniarbã, la micã distanþã. Dar cred cã-i gata. Te simþi bine?

Ca de obicei, Georgie ignorã întrebarea. – Îmi place cã eºti atletic, sãnãtos ºi nedrogat, iar eu

stau la închisoare tânjind dupã tine. Exact ca prinþesadintr-un basm.

Sau nu.

21

Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.