28. alegerea textului (inventia)
TRANSCRIPT
OMILETICĂ
SEMESTRUL II
VI. PREGĂTIREA PREDICII
28. Alegerea textului (Invenţia)
1. Sensul termenului:
Termenul de "text" în omiletică are un sens aparte. Sensul cuvântului în
dicţionar este: "ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau
ştiinţifice, al unui discurs, al unei legi, etc. Fragment, parte dintr-o scriere. Cuvintele
unei compoziţii muzicale". (Dicţionarul explicativ al limbii române, 953). Cuvântul
îşi are originea din limba latină: texere = a împleti, a ţese. Texum = ţesătură. În sens
literal: împletirea ideilor.
În omiletică, se face distincţie între distincţie între text, şi expunerea, sau
comentariul predicatorului. Textul este un fragment scurt sau lung din Scripturi,
folosit ca idee de bază a predicii, sau ca citat pe care se sprijină enunţările
predicatorului.
Când vorbim despre alegerea textului, ne gândim la textul biblic din care
porneşte predica. În cazul unei predici "textuale", folosim text de bază. În cazul
predicii tematice, folosim text introductiv.
2. Folosirea textului:
Cunoaştem din practica serviciului sinagogal că se foloseau fragmente mai
lungi din torah, sau din profeţi, înainte de comentariu. Luca 4:17-19 este o dovadă a
acestui fapt. Cercetările făcute în trecutul istoricului predicării arată că, primii creştini
foloseau fragmente mai lungi ale Scripturii, în baza cărora îşi desfăşurau
propovăduirea. Apoi această predică s-a schimbat, recurgându-se la texte scurte. Când
s-a început practica predicilor tematice, textul cel mai scurt era cel mai potrivit pentru
asemenea predici. Legendarul Bossuet, în predica sa celebră rostită la căpătâiul
Împăratului Soare (Ludovic XIV). a folosit ca text de bază trei cuvinte din Ioan 1:39:
"Veniţi să vedeţi". Dar textul i-a fost doar un pretext pentru dezvoltarea propriilor lui
idei. Aceasta este mai mult artă literară, sau poetică, decât "vestirea Cuvântului".
În secolul nostru s-a ajuns chiar la practica rostirii predicii "fără text"! În
SUA şi astăzi se mai practică acest gen de predică tematică, fără text de bază, sau fără
text introductiv. Considerăm că a predica Cuvântul, presupune pornirea din Cuvânt,
dezvoltarea predicii axată pe Cuvânt şi rostirea unui apel prin Cuvânt.
3. Reguli privind alegerea textului:
Alegerea textului unei predici este o problemă de importanţă majoră.
Predicatorul să aibă un caiet de notiţe pentru evidenţa textelor. Când studiază
Scriptura, sau citeşte lucrări teologice, biografii, sau predicile altora, vor apare
constant texte care pot forma subiectul unei predici. Aceste texte trebuie notate în
carnet, iar strângerea de texte pentru predici trebuie să devină un obicei. Dacă în
momentul intuiţiei textul apare sub forma unei posibile dezvoltări logice, să schiţăm
imediat ideile care vor forma scheletul unui studiu ulterior. Dacă ne apare o ilustraţie
potrivită, s-o notăm imediat în vecinătatea textului.
Din când în când să răsfoim caietul cu aceste planuri iniţiale şi vom fi
inspiraţi să facem noi cercetări, pentru a umple golurile constatate. Astfel ideile
studiate şi prinse în sclipirea unui moment de har, fiind notate, ele vor deveni
elemente importante în corpul unei predici viitoare. În alegerea textului, ar fi bine să
ţinem cont de următoarele reguli:
a. Textul trebuie să fie clar: Trebuie considerată ca o regulă, ca textul să fie
de la sine înţeles. Altfel ascultătorul va fi şocat de ceea ce i se pare neclar, sau va avea
doar o curiozitate firească de a afla ce poate face predicatorul din text.
Dar pot fi ocazii, când un text aparent obscur, prin metode exegetice poate fi
făcut clar, ceea ce va da o dublă satisfacţie: pe de o parte vorbitorului, că a reuşit să
înţeleagă textul, pe de altă parte ascultătorului, a cărui curiozitate se poate transforma
în interes real, urmărind progresivitatea desfăşurării. Textul ales trebuie să corespundă
la două criterii: să fie instructiv şi practic.
b. Să folosim mai rar texte cu elocvenţă şi lingvistică specială: Acestea
pot promite prea mult, iar când la început se ridică aşteptări supradimensionate,
bineînţeles, cu greu pot fi satisfăcute. Dar aceasta nu înseamnă să le neglijăm. Multe
dintre pasajele înălţătoare şi impresive au şi grandoare naturală a expresiei, şi ar fi o
serioasă deficienţă înlăturarea lor totală. Uneori putem folosi texte foarte simple, iar
cele reprezentative pot fi introduse în construcţia predicii ca stâlpi susţinători ai
subiectului dezvoltat. Sunt anumite ediţii de Biblii, care scot în evidenţă anumite
texte, considerate "texte de aur", tipărindu-le cu litere groase. Ar fi o metodă
condamnabilă ca pastorul să predice numai din aceste texte subliniate. El trebuie să
predice "toată Scriptura".
c. Să fim prevăzători în a alege numai texte extraordinare: Căutarea de
neobişnuit va sacrifica valoarea pentru câştigarea unui mic interes iniţial. Elementele
de surpriză şi şoc, de umor şi neobişnuit au valoarea lor în predică, dar nu au valoare
în cadrul, ci în desfăşurarea textului, adică în predică, în prezentare.
d. Nu omite un text pentru faptul că este prea cunoscut: Este o greşeală a
fugi după noutăţi şi a neglija, sau omite din predicile noastre textul din Ioan 3:16, doar
pentru că este atât de cunoscut! Nevoia amvonului nu este "noutatea", ci prospeţimea
cu care se prezintă texte arhicunoscute! Pe drept cuvânt spune o remarcă omiletică:
"Unii, în grija lor de a evita subiectele banale, omit pe cel mai mari, chiar cum am
descrie Elveţia, omiţând Alpii!" (J.W.Alexander, Thoughts on Preaching, 1864, 10-
12). Marii predicatori, fără excepţie, au predicat frecvent despre textele şi subiectele
mari ale Bibliei.
e. Să nu ne obişnuim a omite careva parte a Scripturii: Unora le place să
predice numai din VT, altora numai din NT. Unii predică din rapoartele istorice şi din
biografii, alţii numai din epistole sau din profeţi. Sunt predicatori care nu au luat
niciodată textului din Psalmi, sau - Cântarea Cântărilor.
Cum se realizează folosirea nediscriminatorie a textelor Bibliei?
În primul rând prin adoptarea sistemului "lectio continua". Aceasta a fost
uzanţa lui Zwingli, Bullinger şi Calvin. Care sunt virtuţile şi lipsurile acestui sistem?
Avantajul lui constă în faptul că "toată Scriptura" este predicată, nimic nu este
neglijat. Ne scuteşte de alegerea pericopelor. Neajunsul sistemului: Este imposibil să-l
adaptezi nevoilor concrete ale comunităţii, la împrejurările şi evenimentele acesteia.
Ascultând mult timp acelaşi autor, predicile devin fără interes şi plicticoase.
O altă metodă ar fi planul de predicare făcut pe o durată mai lungă, pe un an,
pe şase luni, etc. Sau alternarea celor două metode (“lectio continua” şi plan de
predicare sistematic).
f. Nevoia concretă a comunităţii să determine textul: Pastorul va fi
confruntat cu aceste nevoi, dacă stă de vorbă cu turma cu ocazia vizitelor în familiile
lor. Dar trebuie să fie atent de a nu transforma predica într-o vorbire de acuzare sau
atacare personală.
g. Lasă ca textul să aleagă persoana: Meditând intens asupra Bibliei,
anumite texte vor lumina mintea şi inima sa. Când se va întreba: "Ce să predic?"
Anumite texte îi vor răspunde promt: "Predică despre mine!" Textul care "îl alege" pe
predicator, este uşor de dezvoltat şi va da tuturor o supremă satisfacţie. Lăsaţi ca
textele care v-au dat un răspuns problemelor spirituale personale, să facă aceiaşi
lucrare şi asupra membrilor comunităţii. Ei vor fi "atinşi", vor primi răspuns în
predică la frământările şi suspansurile lor.