2.2. Planificarea misiunii de audit.

În Republica Moldova planificarea misiunii de audit este reglementată de Standardul naţional

de audit 300 "Planificarea" este elaborat în baza Standardului Internaţional de Audit 300

"Planificarea" aprobat de Federaţia internaţională a contabililor (IFAC) în redacţia anului

1999.

Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea normelor şi recomandărilor privind

planificarea auditului rapoartelor financiare. Acest standard este destinat pentru a fi aplicat în

context cu auditele repetate. La exercitarea pentru prima dată a auditului la agentul economic

respectiv, auditorul poate extinde procesul de planificare în afară aspectelor stipulate în

prezentul standard. [5]

Planificarea lucrărilor de audit contribuie la acordarea unei atenţii cuvenite celor mai

importante direcţii ale auditului, determinarea problemelor potenţiale şi executarea rapidă a

lucrărilor. Planificarea de asemenea ajută la repartizarea eficientă a lucrărilor personalului luînd

în considerare lucrările exercitate de alţi auditori şi experţi.

Volumul planificării depinde de mărimea entităţii analizate, de complexitatea auditului, de

experienţa anterioara de lucru a auditorului cu entitatea dată, de cunoaşterea clientului.

La baza planificării unui audit stau cîteva componente principale. În cele ce urmează se vor

analiza toate etapele de planificare ale misiunii de audit.

A.etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate;

evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern;

definirea obiectivelor detaliate ale auditului;

evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru.

B. etapa de planificare, care constă în realizarea următoarelor acţiuni:

elaborarea planului de audit;

stabilirea legăturii cu entitatea auditată;

întocmirea programelor de audit ca părţi componente ale planului de

audit;

aprobarea planului de audit.

C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni:

colectarea şi evaluarea probelor de audit;

redactarea unor concluzii iniţiale;

revederea interimară (provizorie);

identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse

planului de audit.

D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:

proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;

reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor;

punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;

evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau

societăţii de audit).

E. etapa de post – raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra

entităţii auditate.

Obţinerea informaţiei despre afacerea clientului este o parte importantă a planificării

auditului. Cunoaşterea clientului ajută auditorul să înţeleagă evenimentele, tranzacţiile şi

practica existentă ce pot influenţa semnificativ asupra rapoartelor financiare.

Potrivit Standardelor de Audit nr. 310, „Cunoaşterea clientului“, la efectuarea unui audit al

situaţiilor financiare auditorul trebuie să deţină cunoştinţe suficiente despre client, astfel încât să-

i permită să identifice şi să înţeleagă toate tranzacţiile şi practicile care, potrivit raţionamentului

său, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, asupra examinării ori a raportului

de audit.[6]

Este important ca, înainte de acceptarea angajamentului, auditorul să obţină detalii

preliminare despre sectorul, structura proprietăţii, despre conducere, precum şi despre

operaţiunile firmei ce va fi audiată.

Utilizarea eficientă a cunoştinţelor despre client (afacere) are în vedere modul în care acestea

afectează situaţiile financiare privite ca un întreg.

În continuare din punct de vedere practic se vor menţiona informaţiile generale despre

entitatea analizată necesare elaborării planului misiunii :

- B.C. ,,Victoriabank” este o societate pe acţiuni care conform statutului său a fost

înfiinţată la 22 februarie 1990, reorganizată prin transformare în societate pe acţiuni la 12

septembrie 1991 şi întegistrată ca întreprindere cu investiţii straine la 17 iulie 1996.[4]

- Capitalul social al băncii este de 32.000.000 lei şi este diviyat în 3.200.000 de acţiuni

ordinare nominative nematerializate de clasa întîi plasate, fiecare cu o valoare nominală

egală cu 10 lei. [4]

- Conform licenţei acordate de BNM, B.C. ,,Victoriabank” S.A. prestează servicii bancare

(Anexa 1).De asemenea banca mai este licenţiată în a desfăşura serviciile şi activităţile de

investiţii.(Anexa 2)

- Sediul băncii este pe adresa str. 31 August1989,141, mun. Chişinău, Republica Moldova.

B.C. ,,Victoriabank” S.A. este o bancă dinamică, care se află în continua dezvoltare

tehnologică şi este orientată spre client. Banca menţine o poziţie de lider pe piaţa financiară a

Republicii Moldova oferind clienţilor săi produse elaborate în conformitate cu nevoile

specifice ale clienţilor, cît şi stabileşte relaţii reciproc avantajoase cu clienţii şi partenerii săi.

Obiectivele principale ale băncii sînt:

1. Menţinerea şi creşterea cotei de piaţă în sistemul bancar din Republicii Moldova total

active, total credite şi total depozite;

2. Acordarea gamei variate de produse bancare, bazate pe tehnologii informaţionale moderne

pentru a crea comoditate clienţilor corporativi şi retail;

3. Diversificarea portofoliului de credite şi reducerea dependenţei Băncii de un grup restrâns

de debitori;

4. Satisfacţia clienţilor, crearea unor relaţii de lungă durată şi creşterea continuă a numărului

de acestora.

De-a lungul anilor banca s-a dezvoltat considerabil, astfel încât a ajuns să-și mărească

cota pe piață și să-și mențină ferm poziția în sistemul bancar. În ultimii ani banca a dus o

intensivă politică de extindere, astfel și-a deschis filiale și agenții în tot teritoriul din Republicii

Moldova. Deci în prezent banca dispune de 11 filiale în Chișinău și 27 filiale în afara Chișinăului

(restul teritoriului Republicii Moldova), 42 agenții în Chișinău și 32 agenții în afara Chișinăului,

în total fiind 108 de unități teritoriale.

Mediul de control intern al băncii este apreciat ca fiind unul ridicat. În structuta organizatorică a

băncii (Anexa3) este un departament separat care răspunde de controlul intern, şi anume :

Mediul de control este determinat în mare măsură de politicile manageriale şi de stilul de

funcţionare al băncii, fundamentat pentru modul de desfăşurare al controalelor în cadrul

subdiviziunilor.

De aceea, pentru a obţine înţelegerea deplină a mediului de control, auditorul trebuie să se

preocupe în principal de politicile de nivel înalt şi practicile entităţii auditate şi într-o măsură mai

mică de controalele detaliate asupra operaţiunilor individuale.

DIRECŢIA AUDIT INTERN

Secţia audit intern

Serviciu audit al tehnologiilor informaţionale

Secţia control intern

Sistemul contabil este evaluat ca fiind unul ridicat, politicile contabile ale entităţii sunt

adecvate pentru activitatea sa şi în conformitate cadrul de raportare financiară contabil aplicabil.

În fiecare an consiliul de administrare al B.C. ,,Victoriabank” S.A. conform standardelor

internaţionale de raportare financiară aprobă politica de contabilitate.

Politica de contabilitate a BC „Victoriabank” SA se elaborează în conformitate cu:

a) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (SIRF), aprobate de Consiliul pentru

Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB), ce conţin Standarde Internaţionale de

Raportare Financiară, Standarde Internaţionale de Contabilitate şi Interpretări elaborate de

Comitetul oentru Interpretarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRIC) sau

de către fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC);

b) Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007.

Politica de contabilitate se extinde asupra tuturor subunităţilor structurale ale Băncii.

Scopul politicii de contabilitate adoptate constă în asigurarea tuturor utilizatorilor de rapoarte

financiare cu informaţii relevante şi credibile privind situaţia patrimonială, financiară a Băncii şi

rezultatele activităţii acesteia, necesare pentru analiza datelor şi luarea deciziilor economice de

către utilizatorii situaţiilor financiare.

Obiectivele auditului:

- Auditarea situaţiilor financiare pe anul 2014 şi exprimarea opiniilor, în baza probelor de

audit obţinute, precum că acestea oferă o imagine veridică, autentică şi completă.

- Evaluarea controlului intern, legalităţii şi regularităţii tranzacţiilor economice şi financiare,

procesului de raportare financiară.

- Identificarea şi evaluarea politicilor şi procedurilor aplicate de entitatea auditată la

realizarea obiectivelor ce ţin de conformitatea cu principiile contabile utilizate la întocmirea

rapoartelor financiare.

Informaţia cu privire la stabilirea calendarului de lucru şi planul lucrărilor de audit îl putem

urmări în tabelul următor:

Nr. d/o

Lucrările de audit planificate Perioada/data

1 Precizarea componenţei echipei de audit 01.03.20152 Repartizarea lucrărilor de audit pentru fiecare auditor în

funcţie de calificarea profesională01.03.2015

3 Instruirea membrilor echipei de audit 01.03.20154 Exercitarea auditului conform programei de audit 02.03.2015-04.03.20155 Controlul calităţii lucrărilor de audit şi a corectitudinii

documentării acestora04.03.2015

6 Explicaţii metodologice privind realizarea procedurilor de audit din partea conducătorului echipei de audit

04.03.2015

7 Perfectarea rezultatelor auditului 05.03.2015-07.03.20158 Finisarea proiectului raportului de audit 08.03.2015

9 Prezentarea explicaţiilor din partea entităţii auditate 09.03.201510 Redactarea raportului de audit 10.03.2015

Activitatea departamentului de audit intern se desfăşoară în baza unui plan de audit, întocmit

de conducătorul departamentului, avizat de comitetul de audit şi aprobat de către consiliul de

administraţie şi de conducătorii băncii. La baza întocmirii planului de audit trebuie să se afle

înţelegerea activităţilor semnificative ale băncii şi evaluarea riscurilor asociate acestora.

Evaluarea riscurilor are loc pe baza unei metodologii, a unor principii stabilite de către

conducătorul departamentului de audit intern, care trebuie actualizate periodic astfel încât să

reflecte schimbările din sistemul de control intern, din activitatea băncii (atât din punct de vedere

operaţional, cît şi din punct de vedere strategic).

Evaluarea riscurilor se face pentru toate activităţile şi toate entităţile băncii, precum şi pentru

întregul sistem de control intern. Pe baza rezultatelor acestor evaluări se întocmeşte planul de

audit, un plan multianual; acesta trebuie să încorporeze, astfel, şi o componentă de previziune,

respectiv inovările şi dezvoltările estimate şi gradul general de risc mai ridicat asociat noilor

activităţi. Planul trebuie astfel alcătuit încât să acopere, într-o perioadă rezonabilă (de exemplu,

de trei ani), toate activităţile şi entităţile semnificative. Planul trebuie să cuprindă termenele,

natura şi frecvenţa angajamentelor planificate, precum şi resursele necesare pentru realizarea

acestuia, inclusiv cele de personal (atât din punct de vedere numeric, cât şi din punct de vedere al

competenţei profesionale).

Planul de audit intern trebuie să fie realist, adică să rezerve timp şi pentru alte angajamente (de

consultanţă) şi pentru pregătire profesională. Totodată, planul poate face obiectul revizuirii şi

actualizării ori de câte ori este necesar.

Pentru derularea fiecărui angajament de audit se realizează un program de audit; acesta descrie

obiectivele urmărite şi etapele activităţii de audit.

În realizarea acestuia, auditorii interni trebuie să ţină seama de:

- obiectivele activităţii auditate şi mijloacele prin care activitatea îşi controlează performanţa;

- riscurile semnificative pentru activitatea respectivă, obiectivele, resursele, operaţiunile şi

metodele prin care impactul potenţial al riscului este menţinut la un nivel acceptabil;

- adecvarea şi eficacitatea a administrării riscurilor şi a sistemelor de control în comparaţie cu

un model de control relevant;

- oportunităţile de a aduce îmbunătăţiri semnificative activităţii de administrare a riscurilor şi

de control.

Prin urmare, obiectivele programului trebuie să reflecte rezultatele evaluării riscurilor

identificate pentru activitatea auditată. Resursele şi perioada de timp alocate trebuie să

corespundă caracteristicilor activităţii auditate, complexităţii acesteia şi expunerilor la risc.

Programul de audit reprezintă un instrument relativ flexibil, ce poate fi adaptat şi completat în

funcţie de riscurile identificate pe parcursul derulării angajamentului; acesta, precum şi

modificările ulterioare, fac obiectul aprobării de către conducătorul departamentului de audit

intern.

Auditorul ia în considerare forma, conţinutul şi utilizatorii raportului de audit, după care

specifică obiectivele auditului. Pentru auditul performanţei, mai ales, este important să se facă

acest lucru mai amănunţit, ceea ce permite auditorului să definească criteriile pe baza cărora se

vor stabili şi evalua probele de audit.

De exemplu, un scurt memorandum întocmit la finalizarea auditului precedent, pe baza unei

revizuiri a foilor de lucru, care evidențiază aspectele identificate în auditul tocmai finalizat,

actualizat pentru perioada curentă pe baza discuțiilor cu proprietarul-manager, poate servi drept

strategie de audit documentată pentru misiunea de audit curentă, dacă acoperă aspectele

menționate la punctul 8 al ISA 300.

Dacă un audit este efectuat în întregime de către partenerul de misiune, nu mai apar probleme

legate de coordonarea și supervizarea membrilor echipei misiunii și de revizuirea activității lor. În

astfel de cazuri, partenerul de misiune, care a efectuat personal toate aspectele activității, va fi atent

la toate problemele semnificative. Formularea unei păreri obiective asupra gradului de adecvare a

raționamentelor făcute în cursul auditului poate pune unele probleme practice atunci când același

individ efectuează, de asemenea, întregul audit. Dacă sunt implicate aspecte deosebit de com plexe

sau neobișnuite, iar auditul este efectuat de un practician individual, poate fi indicată consultarea cu

alți auditori cu experiență adecvată sau cu organismul profesional al auditorilor.