Referat pe tema Explorari paraclinice utilizate pentru depistarea afectiunilor oro-maxoli-faciale

Explorari paraclinice loco-regionale si generale utilizate in chirurgia OMF. Scopul si insemnatatea lor pentru

precizia diagnosticului. Întrebări la temă:

1. Radiografia retroalveolară. Caracteristica.2. Radiografia panoramică. Caracteristica.3. Ortopantomografia. Caracteristica. Tipurile.4. Tomografia computerizată (TC). Caracteristica. Însemnătatea clinică.5. Rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Caracteristica. Indicaţii şi însemnătatea clinică.6. Radiografii cu utilizarea substanţei de contrast. Caracteristica. Indicaţii şi însemnătatea clinică:

sialografia, angiografia, scintigrafia, fistulografia.7. Teleradiografia. Caracteristica. Scopul şi însemnătatea clinică.8. Ecografia. Caracteristica. Scopul şi însemnătatea clinică.Examene paraclinice. Se pot enumera urmatoarele posibilitati de investigatii paraclinice ale afectiunilor OMF:

1. Examenul radiologic- foloseste radiografiile standard fie in incidente endobucale, retrodentare pentru leziui ale regiunilor dento-alveolare , fie incidente extraorale in tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor maxilare: semiaxiala, axiala, profil si baza craniului. Examenele radiologice cele mai utilizate sunt: examene radiologice cu film intraoral (radiografia retroalveolară şi cu film muşcat) şi examene radiologice cu film extraoral (radiografia panoramică, ortopantomograma, teleradiografia de faţă, profil şi axială, radiografia de mandibulă defilată , radiografia ATM).

2. In practica se utilizeaza:

• Radiografiile zise”dentare” sau retroalveolare,in incidenta ortoradiala Radiografia dentara reprezinta o imagine a dintilor, maxilarului si tesuturilor inconjuratoare, obtinuta prin expunere la radiatii electromagnetice. Razele X au capacitatea de a penetra corpul si sunt absorbite in diferite grade, in functie de densitatea tesutului. Astfel, structurile dense sunt redate cu alb, tesuturile moi cu nuante de gri, iar cavitatile cu negru, radiografiile aratand ca negativele unor fotografii. 

Radiografia dentara reprezinta o parte integranta practicii stomatolgice si ii ajuta pe medici sa

descopere problemele care nu sunt vizibile la o consultatie obisnuita: - carii interdentare sau situate sub obturatii - fisuri sau alte anomalii in obturatii - scaderi in masa osoasa asociate cu bolile parodontale 

- probleme in camera pulpara sau canalul radicular - pregatirea si fixarea implanturilor, aparatelor ortodontice si protezelor; - radiografiile evidentiaza alte anomalii, cum ar fi chisturi, cancer sau alte schimbari asociate cu bolile metabolice si sistemice 

- In privinta copiilor, radiografiile dentare sunt utile pentru a observa daca spatiul cavitatii bucale este suficient pentru intreaga dentitie, pentru a observa evolutia dintilor si eventualii dinti impactanti. 

Radiografiile dentare sunt un mijloc eficient de monitorizare a starii de sanatate a cavitatii bucale pentru adultii ce prezinta un risc deosebit. Acestia sunt persoanele cu lucrari protetice extinse (inclusiv obturatii), cei care consuma frecvent bauturi indulcite, pacientii cu boli parodontale, persoanele care sufera de xerostomia sau uscaciunea gurii si fumatorii. 

• - Radiografie retroalveolara periapicala. Aceasta ofera o imagine a intregului dinte, de la coroana pana la radacina si osul in care aceasta este ancorata. Radiografia ajuta medicul sa identifice unele dintre cele mai comune probleme: caria, abcesul dentar, modificari in densitatea osului, boli gingivale, starea lucrarilor de restaurare, prezenta tartrului, dinti impactanti sau fisuri. Filmul este amplasat in interiorul gurii, fiind tinut fie de un dispozitiv special, fie de degetul pacientului

Radiografiile panoramice si ortopantomogramele,care permit obtinerea imaginii de ansamblu a unei arcade

intregi sau a ambelor arcade pe un singur film

Radiografia panoramica este o metoda de investigatie ce permite vizualizarea in ansamblu a

dentitiei (tuturor dintilor) si a elementelor maxilo-faciale inconjuratoare (osul maxilar si mandibula,

sinusul maxilar, articulatiile temporo mandibulare).

 

RADIOGRAFIE PANORAMICA- INDICATII:  

– Evaluareinitiala in,cadrul planului.de,tratament.

–Evaluarea leziunilor osoase sau a dintilor neerupti.

– Evaluarea starii de sanatate parodontala si structura osoasa de sustinere.

–Vizualizarea molarilor,de.minte.

–Vizualizarea,fracturilor,osoase,maxilare,sau,mandibulare.

–Simularea implanturilor in,vederea,evaluarii,inaltimii,osoase.

Trebuie sa precizam ca o radiografie panoramica este o imagine usor  deformata, rezultata din

proiectia unui corp tridimensional pe un plan (bidimensional).

 

RADIOGRAFIE PANORAMICA 

RADIOGRAFIE-PANORAMICA-CLASIFICARE:

Medicul  stomatolog in urma evaluarii clinice, poate recomanda efectuarea uneia din cele 4 tipuri de

radiografie panoramica:

–Incidentastandard.

–Incidenta-ortogonala-(evidentiaza,mai,bine spatiile,interdentare).

–Incidenta fara umbre (evidentiaza mai bine molarii de minte).

–  Pediatrica  (doar pentru copii, cu scopul principal de a vizualiza mugurii dintilor permanenti).

Ortopantomograma- Reprezinta o imagine a dintilor, maxilarului si tesuturilor inconjuratoare, obtinuta prin

expunere la radiatii electromagnetice. Radiografia panoramica ofera imaginea intregii danturi si a

maxilarului pe un singur film. In timpul procedurii, mecanismul se roteste in jurul capului, in timp ce

pacientul este complet nemiscat. Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri mai greu

accesibile, cum ar fi maselele de minte sau articulatiile temporo-mandibulare. Desi pune foarte bine in

evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in aceasta zona, imaginea panoramica nu este eficienta

evaluarea densitatii osoase si a cariilor.

Ortopantomografia este indicata in evaluarea initiala in cadrul planului de tratament, in leziuni osoase sau

dinti neerupti, in evaluarea starii parodontale si structura osoasa de sustinere, in vizualizarea molarului 3,

in fracturi osoase maxilare sau mandibulare, pentru preimplant in vederea evaluarii inaltimii osoase.

• Radiografii ale oaselor fetei,in diferite incidente extraorale;

• Tomografiile,care ofera posibilitatea obtinerii unor adevarate “sectiuni” la diferite profunzimi; Tomografie computerizata dentara. Aceasta evidentiaza structurile interioare ale corpului in imagini bidimensionale, "in felii". Acestea permit efectuarea unor masuri de mare precizie in zona laterala mandibulara, pe arcada superioara, in zona sinusurilor si a foselor nazale. Tomografia computerizata dentara este utilizata pentru a identifica probleme legate de oasele fetii, cum ar fi tumori sau fracturi, de catre specialistii in endodontitie, implantologie si chirurgie buco-maxilo-faciala

• Teleradiografiile de fata sau profil,prin tehnica speciala,permit realizarea unor imagini mai putin deformate ale structurilor osoase,ceea ce face posibile masuratorile unor unghiuri si raporturi antropometrice;in acest mod se poate aprecia dezvoltarea oaselor maxilare in raport cu anumite puncte de referinta

2. Scintigrafia salivara- realizata cu Technetiu 99, este indicata pentru explorarea morfologica a parenchimului salivar, precizand sediul topografic al unei leziuni, ca si aprecierea valorii functionale a glandelor salivare . In cazul unor tumori la nivelul glandelor salivare se remarca un deficit de fixare a izotopului, pentru ca tesutul normal este inlocuit cu alt tip de tesut

Scintigrafia osoasa- folosind strontiu 85 sau pirofosfatul de technetiu 99 permite aprecierea starii de mineralizare a osului, poate fi folosita pentru studiul maxilarelor evidentiind mai precoce decat radiografia modificarile osoase.

Indicatiile scintigrafiei:Scintigrafia permite sa se deceleze numeroase afectiuni care ating atat structura, cat si functionarea organelor, si unele procese patologice:inflamatie, infectie, sangerare, tumora, procese infectioase-osteomielite si osteocondrite, suprainfectia unor proteze sau decimentari periprotetice

3. Ecografia(ultrasonodiagnosticul)- completeaza radiografia furnizand date pentru diferentierea tumorilor solide de cele lichide, rezultate pozitive in diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor paratide.

Foloseste ultrasunete pentru inregistrarea ecourilor,adica a reflectarii partiale a fasciculului de unde ultrasonore care traverseaza tesuturile si intilnesc interferente sau structuri de densitate sonica diferita.

Metoda este deosebit de utila pentru examenul tumorilor cu localizare profunda,carora li se pot stabili:forma,marimea si raporturile de vecinatate cu diferite formatiuni anatomice;ea poate fi repetata de cite ori este necesar,fiind inofensiva pentru organism.

Ecografie

Craniometria- consta in identificarea anumitor repere anatomice bine stabilite-numite puncte antropometrice-si efectuarea unor masuratori care fac posibila aprecierea directiilor si proportiilor de crestere a craniului,in general,si a craniului visceral,in special.

Masuratorile craniometrice sunt indispensabile pentru precizarea diagnosticului si codificarea tratamentelor chirurgical-ortodontice.Aceste masuratori se pot efectua atit direct,pe pacient,cit si prin metode de studiu sau teleradiografii.

Rezonanta magnetica nuclear

Este o metoda bazata pe receptionarea impulsurilor electromagnetice de spin sau a densitatii protonilor cu ajutorul unei instalatii supraconductoare,care lucreaza intr-un cimp magnetic intens.

Aceasta metoda realizeaza imagini in planuri multiple,facilitind evaluarea raporturilor anatomice ale tumorilor cu partile moi,inclusiv cu elementele vasculare de vecinatate,fara sa fie necesara injectarea unei substante de contrast.

Rezonanta magnetica este inca putin utilizata,datorita pretului ridicat al instalatiei si unui grad de disconfort pentru pacient,care trebuie sa stea imobil un timp indelungat.

Stomatoscopia : investigatie a mucoasei bucala executata cu un aparat optic, care mareste imaginea de 10-20 ori.

In acest mod apar mai evidente detaliile de structura ale mucoasei,atit la nivelul leziunii,cit si in zonele invecinate, devenind vizibile si modificarile vascularizatiei superficiale.

Imaginile obtinute pot fi observate direct sau pot fi inregistrate pe pelicula,cu ajutorul unui aparat foto anexat.

Transiluminarea sau diafanoscopia este folosita pentru descoperirea leziunilor dentare ,ale sinusului maxilar sau ale obrazului .Consta in examinarea bolnavului într-o cameră obscură,dupa introducerea unei surse puternice de lumina in cavitatea bucala. La persoanele sanatoase fata apare luminata,colorata in tonuri de roz,cu aspect simetric bilateral.Daca sinusul maxilar este ocupat de o secretie purulenta sau de o tumora,partea afectata este mai opaca.In acelas mod apar vizibili calculii salivari sau corpi straini.Pentru examinarea dintilor,sursa de lumina se plaseaza pe fata lor orala.Dintii vitali prezinta o coloratie roz omogena,in timp ce dintii devitalizati si cariile interproximale apar de culoare inchisa

Examenul secretiei salivare(sialografia): Salivografie sau Sialografie. Reprezinta evidentierea glandelor salivare intr-o radiografie, cu ajutorul substantelor de contrast. Salivografia permite diagnosticarea unor afectiuni specifice glandelor salivare - blocaje, boala Sjogren, etc. saliva parotidiana sau submandibulara se recolteaza prin cateterism prin tuburi de polietilen si se analizeaza cantitativ si calitativ (pH.,structura chimica,citologie).

Teste de colorare vitala a mucoasei bucale: pentru depistarea leziunilor maligne .Se utilizeaza curent testul Schiller cu lugol sau testul Richard cu albastru de toluidina ;zonele patologice retin mai intens colorantul.

Angiografia-Angiografia este o interventie non-chirurgicala minim invaziva, nedureroasa, ce se efectueaza cu ajutorul razelor X si permite vizualizarea aspectului intern al vaselor de sange ale membrelor, organelor interne sau inimii.

Scintigrafia-Tehnica de imagerie medicala bazata pe detectarea radiatiilor emise de o substanta radioactiva (radioelement) introdusa in organism, prezentand o afinitate deosebita pentru un organ sau un tesut. 

Indicatii - scintigrafia permite sa se deceleze numeroase afectiuni care ating atat structura, cat si functionarea organelor, si unele procese patologice: inflamatie, infectie, sangerare, tumora. 

Fistulografia-Examen radiologic care permite vizualizare unei fistule (canal patologic punând în comunicaţie directă două viscere sau un viscer şi pielea).

• Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil. Acest tip de radiografie evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul pacientului. Este utilizata in special de catre medicii ortodonti

3. Examenele de laborator.

Examenele complementare sunt extrem de importante dar, din nefericire, nu oferă date absolut specifice pentru cancer, mai ales în stadiile incipiente.

În cadrul examenului de laborator se efectuează:

• Examene curente:adresate terenului, aceleaşi în toate cazurile.

• Examene ţintite:care vizează o anumită etiologie, sugerată deinvestigaţia clinică şi epidemiologică.

Se efectueaza:

-toate tipurile de analize hormonale (hormoni tioridieni, markeri virali, markeri tumorali)

-analize uzuale glicemia, colesterol, trigliceride, transaminaze, bilirubin etc

- examinari ale probelor biologice din punct vedere al încarcaturii microbiene

- analize din: ser, plasma, urina, CSF si alte lichide biologice

Examenul bacteriologic :al produselor patologice recoltate este direct de pe suprafata leziunilor, de la nivelul orificiilor fistuloase sau prin punctie din colectii inchise , in vederea izolarii si identificarii germenilor si antibiogramei.

Punctia exploratoare: se face cu ace groase sau trocare adaptate la o seringa. Este indicata pentru precizarea diagnosticului unor formatiuni tumorale ale partilor moi sau ale maxilarelor, evacuarea unui hematom in colectii purulente. Permite examenul bacteriologic, histologic, etc. al produsului recoltat.

5. Examenul, morfologic, histologic, citologic Investigatie citologica - metoda cu eficacitate inalta a diagnosticarii morfologice, la baza careia sta studirea cu ajutorul microscopului luminiscent a particularitatilor celulelor si a componentelor necelulare in frotiurile recoltate din diverse tesuturi si organe.

Citodiagnosticul (citologia exfoliativa )- se bazeaza pe recoltarea,prin raclare,a celulelor care se desprind de pe suprafata mucoaselor-si in special a leziunilor ulcerate,etalarea acestora pe lame de sticla,fixarea si apoi colorarea lor prin metode specifice.Frotiul obtinut este examinat la microscop,evaluindu-se caracterele morfologice si tinctoriale ale celulelor si structurilor celulare.Pe baza acestor elemente se poate orienta diagnosticul leziunilor superficiale,facind posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne.

Insemnatatea clinica: implimentarea diagnosticului citologic al proceselor precanceroase si neoformatiunilor maligne in baza de punctii si materialului exfoliat

• Citologia salivara Se bazeaza pe recoltarea,prin raclare,a celulelor care se desprind de pe suprafata mucoaselor-si in special a leziunilor ulcerate,etalarea acestora pe lame de sticla,fixarea si apoi colorarea lor prin metode specifice.

• Frotiul obtinut este examinat la microscop,evaluindu-se caracterele morfologice si tinctoriale ale celulelor si structurilor celulare.

• Pe baza acestor elemente se poate orienta diagnosticul leziunilor superficiale,facind posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne.

Examenul imuno-biologic

• Definitie: metodele imunologice sunt considerate metode analitice care utilizeazaantigenii (Ag) sau anticorpii (Ac) ca reactivi, pentru a determina prezenta Ag sau Accorespunzatori, specifici, prezenti in diferite prelevate clinice: sange, lichide de punctie,tesutiri si prelevate din mediul inconjurator.

• Acestea sunt indicate in:

- diagnosticul bolilor infectioase

- diagnosticul imunologic in cancer

- boli autoimune

- boli imunodeficitare;

- pentru identificarea si cuantificarea unei largi varietati de proteine umane si animale (Ag sau Ac)

- investigarea caracteristicilor celulelor tumorale

- trăsăturile si componenţa stromei, precum si relaţia dintre acestea

- 8.Examenul alergologic.

- Pentru a ştii cu certitudine la ce anume suntem alergici, pentru a ne putea proteja de alergeni, trebuie să facem un test alergologic.

- Testul alergologic poate consta într-un test de sânge sau într-un test cutanat.

- Testul alergologic sanguin este indicat în situaţiile în care pacientul nu poate realiza un test alergologic de tip cutanat. Situaţiile în care nu este indicat ca pacientul să facă un test alergologic cutanat apar atunci când persoana respectivă ia anumite medicamente, precum antidepresivele, care reduc eficienţa testului cutanat, atunci când persoana respectivă are probleme dermatologice - eczeme, urticare sau atunci când aceasta suferă reacţii alergice severe

- Testele alergologice cutanate sunt cele mai folosite teste alergologice. Ele sunt folosite pentru a identifica atât alergenii din aer – seminţe, tutun, praf, păr de animale, pene, cât şi alergenii alimentari – ouă, lapte, alune, nuci, stridii sau peşte. De asemenea testul alergologic cutanat este folosit şi pentru a identifica alergiile la medicamente sau la veninul anumitor animale.