AANNAA BBLLAANNDDIIAANNAA

FFrraaggmmeennttaarriiuumm

LiterNet

LiterNet 2005

Texte / Textes : © Ana Blandiana Selecţia, traducerea din limba română şi postfaţa / Sélection, traduction du roumain et postface : © Luiza Palanciuc Redactor şi editor format .pdf Acrobat Reader / Rédacteur et éditeur format .pdf Acrobat Reader : Luiza Palanciuc Ilustraţia de pe copertă / Illustration de la couverture : Gustave Moreau (1826-1898), Six esquisses de composition,

Huile sur toile (78,5 x 94 cm), Paris, Musée Gustave Moreau.

LiterNet

© 2005 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader / Éditions LiterNet pour la version .pdf Acrobat Reader

Colecţia PONTIS / Collection PONTIS

Toate drepturile rezervate. Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărţii prin intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii LiterNet sunt interzise şi se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în vigoare.

Tous droits réservés. Le téléchargement libre, à titre personnel, de ce livre, dans ce format, est permis. La distribution gratuite du livre par l’intermédiaire d’autres sites, la modification ou la commercialisation de cette version sans l’accord préalable, par écrit, des Éditions LiterNet sont interdites et seront punies conformément à la loi sur les droits d’auteurs et les droits connexes, en vigueur.

ISBN : 973-7893-14-X Editura LiterNet / Éditions LiterNet http://editura.liternet.ro office@liternet.ro

CUPRINS

FRAGMENTE ...............................................................6

Antijurnal

LiterNet

FRAGMENTE ...........................................................112

Spaima de literatură

FRAGMENTE DESPRE POEZIE....................................159

POSTFAŢA de Luiza Palanciuc .................................279

Neîncetata mişcare a poemului

COLECŢIA PONTIS...................................................287

SOMMAIRE

FRAGMENTS ............................................................... 6

Anti-journal

FRAGMENTS ........................................................... 112

La peur de la littérature

FRAGMENTS SUR LA POÉSIE..................................... 159

POSTFACE de Luiza Palanciuc ................................. 279

Le mouvement sans fin du poème

COLLECTION PONTIS .............................................. 287

FFRRAAGGMMEENNTTAARRIIUUMM

LiterNet

FFRRAAGGMMEENNTTEE AAnnttiijjuurrnnaall

LiterNet

FFRRAAGGMMEENNTTSS AAnnttii--jjoouurrnnaall

LiterNet

Oare de ce, de unde nesfârşita nostalgie cu care îmi aduc aminte întâmplările şi amănuntele copilăriei, când ea s-a desfăşurat în plină mizerie şi teroare postbelică, în sărăcie şi frică, în umilinţe şi dureri ? Aura care înconjoară tot ce a fost atunci este, deci, nu un reflex al frumoaselor timpuri de altădată, ci o secreţie a timpului care devine frumos prin simplul fapt că trece, după cum apa mării devine verde prin simplul fapt că e adâncă...

Pourquoi donc, d’où vient cette infinie nostalgie avec laquelle je me souviens des faits et des détails de l’enfance, alors qu’elle fut vécue dans la misère et la terreur d’après-guerre, dans la pauvreté et la peur, les humiliations et les douleurs ? L’aura qui entoure tout ce qui fut à ce moment-là est, donc, non pas un réflexe des beaux temps d’autrefois, mais une sécrétion du temps qui devient beau par le simple fait de passer, comme l’eau de mer devient verdâtre par le simple fait d’être profonde…

Dacă morţii ar simţi - chiar dacă în alt fel decât noi - calitatea unei lumini, intensitatea unei frunze, moartea, cu liniştea ei, mi s-ar părea nu numai neînspăimântătoare, ci chiar de dorit. Şi nu sunt deloc sigură că nu e aşa...

LiterNet

Si les morts sentaient – même d’une autre façon que nous – la qualité d’une lumière, l’intensité d’une feuille, non seulement la mort, avec son silence, ne m’apparaîtrait pas terrifiante, mais pourrait être même attrayante. Et je ne suis absolument pas sûre que ce ne soit pas ainsi…

A fi bun nu este o calitate, ci un talent care trebuie exersat şi piere în lipsă de antrenament.

LiterNet

Être bon n’est pas une qualité, mais un talent qui doit être exercé et disparaît par manque d’entraînement.

LiterNet

Peştii lăsaţi seara în ligheanul cu apă, înghesuiţi, aruncaţi unul peste altul, i-am găsit dimineaţa aranjaţi inteligent în aşa fel încât să încapă cât mai bine, să aibă fiecare cât mai mult spaţiu, atât cât se poate şi cât îi este suficient. Iată o rigoare pe care un grup de oameni îngrămădiţi într-o odaie nu ar fi atins-o : s-ar fi găsit cu siguranţă unul mai puternic care să ceară mai mult decât i se cuvine.

J’ai retrouvé le lendemain les poissons laissés la veille au soir entassés, jetés les uns sur les autres dans la bassine d’eau, rangés intelligemment, de sorte qu’ils y contiennent mieux, qu’ils aient chacun le plus d’espace, autant que possible, juste ce qu’il faut. Voici une rigueur qu’un groupe d’humains tassés dans une pièce n’aurait pas atteinte : il se serait sans doute trouvé quelqu’un de plus important, qui en aurait demandé plus qu’il n’en aurait eu besoin.

N-am reuşit niciodată să mă gândesc la mine ca la un număr dintr-o mulţime.

LiterNet

Je n’ai jamais réussi à penser à moi-même comme à un nombre dans un ensemble.

Adevăratul merit este să descoperi părţile urâte ale unei lumi care se lasă cucerită de tine ; dezgustul dezinteresat existând în sine, nu ca urmare a faptului că ai fost respins sau că nu ai avut succes ; să observi în plin triumf grimasele de admiraţie ale celor ce te aclamă...

LiterNet

Le vrai mérite est de découvrir les parties laides d’un monde qui se laisse conquérir par vous ; le dégoût désintéressé existant en soi, et non comme l’effet d’un rejet ou du manque de succès ; observer, en plein triomphe, les grimaces d’admiration de ceux qui vous acclament…

LiterNet

Un melc înainta trudnic prin iarbă, tatonând precaut cu cele două rânduri de antene mari şi neliniştite centimetrii de aer din faţă. Totuşi, când i-am întins un beţişor mai solid s-a căţărat pe el fără să se întrebe dacă nu-i o cursă. Se grăbea deodată, cu cochilia atârnându-i într-o parte sau într-alta ca o scufie de beţiv, iar când am lăsat vreascul din mână, părăsindu-l, nemaijucându-mă cu viaţa lui, s-a arătat deodată dezamăgit şi parcă mirat că lumea nu e aşa de solidă pe cum credea.

Un escargot avançait péniblement dans l’herbe, en tâtonnant précautionneusement avec ses deux rangées d’antennes, grandes et agitées, les quelques centimètres cubes d’air devant lui. Pourtant, lorsque je lui ai tendu un bâtonnet rigide, il y est monté sans se demander s’il ne s’agissait pas d’un piège. Il était tout à coup pressé, avec sa coquille qui pendait d’un côté ou de l’autre comme le bonnet d’un ivrogne, et, lorsque j’ai laissé tomber la brindille, en l’abandonnant, ne jouant plus avec sa vie, il s’est montré spontanément déçu et presque étonné que le monde n’eût pas été aussi solide qu’il le pensait.

Imaginea fantastică a unei imense săli în care toţi dorm, dar au somnul dresat, spectacolul e mereu acelaşi, şi ei ştiu când să aplaude în somn...

LiterNet

L’image fantastique d’une immense salle où tout le monde dort, mais d’un œil ; le spectacle est toujours le même, et les gens savent quand il faut applaudir pendant le sommeil…

Nici chiar geniul nu poate ţine loc de bun-simţ.

LiterNet

Même le génie ne saurait tenir lieu de bon sens.

LiterNet

Răul care în clasic este exprimat cu mijloacele frumosului devine în modern oribil nu numai în sens moral, ci şi prin modalităţile estetice de exprimare. Astfel răul este identificat cu urâtul, iar artistul care pare să facă o opţiune strict estetică este în ultimă instanţă tot un moralist, dar unul mai adânc, deconspirat numai de complicatul joc al oglinzilor aproape paralele.

Le mal qui, pour les classiques, est exprimé aux moyens du beau, devient horrible pour les modernes, non seulement au sens moral, mais par les modalités esthétiques d’expression. Ainsi, le mal est identifié au laid, et l’artiste qui semble faire un choix strictement esthétique reste toujours, en dernière instance, un moraliste, mais un moraliste plus profond, trahi seulement par le jeu compliqué des miroirs presque parallèles.

LiterNet

Duritatea şi forţa sunt mai aproape de moarte decât de viaţă. Puterea vieţii stă în fragilitatea şi plasticitatea sa. Luaţi o tulpină şi veţi vedea cât de uşor se îndoaie şi se rupe când e verde şi ce rigidă şi dură devine odată uscată ; în vederea creaţiei, viaţa e numai adaptare şi înţelegere; în afara speranţei, moartea e doar împotrivire şi refuz.

La dureté et la force sont plus près de la mort que de la vie. Le pouvoir de la vie consiste en sa fragilité et sa plasticité. Prenez une tige et vous verrez combien elle plie facilement et se casse lorsqu’elle est verte, combien elle devient rigide et dure une fois sèche ; au sens de la création, la vie n’est qu’adaptation et compréhension ; en dehors de l’espoir, la mort n’est qu’objection et refus.

Ceea ce nu seamănă cu obişnuitul nu e înţeles, chiar dacă e mai simplu decât obişnuitul.

LiterNet

Ce qui ne ressemble pas à l’habituel n’est pas compris, même si cela est plus simple que l’habituel.

Feminitatea unor femei seamănă acelor bijuterii atât de scumpe încât sunt ţinute în seifurile băncilor, în timp ce copii impecabile sunt purtate în numele lor în lume, înlocuindu-le perfect şi născând chiar ideea inutilităţii originalelor.

LiterNet

La féminité de certaines femmes ressemble à ces bijoux si chers qu’ils sont bien gardés dans le coffre des banques, pendant que des copies irréprochables sont portées en leur nom à travers le monde, les remplaçant parfaitement et donnant même naissance parfois à l’idée de l’inutilité des originaux.

LiterNet

Pentru a fi bun cititor de poezie trebuie să te ţii cu precauţie la o oarecare depărtare de ea, trebuie să te opreşti în punctul din care lumina cade asupra ei potrivit, să te aşezi în locul din care să nu ţi se pară nici orbitoare, nici lipsită de importanţă. Nu e un loc comod şi nu e uşor să nu aluneci din punctul ideal. Puţină oboseală, puţină deznădejde şi totul se deformează şi devine monstruos. O, zilele negre când Shakespeare însuşi mi se pare zadarnic !

Pour être un bon lecteur de poésie il faut se tenir avec précaution à une certaine distance d’elle, il faut s’arrêter sur le point où la lumière tombe sur elle modérément, se mettre à l’endroit où elle n’est ni aveuglante, ni sans portée. Ce n’est pas un endroit confortable et ce n’est pas facile de ne pas glisser de ce point idéal. Un peu de fatigue, de désespoir et tout se déforme, devenant monstrueux. Oh, les jours sombres où même Shakespeare me paraît inutile !

Dintr-un fel de pudoare am făcut întotdeauna tot ce-am putut pentru a nu se vedea din înfăţişarea şi din felul de a mă purta că sunt poet. Din pudoare şi din oroarea faţă de cei ce, nefiind, făceau tot ce puteau ca să pară că sunt.

LiterNet

Par une sorte de pudeur, j’ai toujours fait tout ce que j’ai pu pour ne pas que l’on voie, dans mon apparence et la façon de me tenir, que j’étais poète. Par pudeur et par l’horreur de ceux qui, tout en ne l’étant pas, faisaient tout ce qu’ils pouvaient pour faire semblant de l’être.

Singurătatea, ca armă...

LiterNet

La solitude comme arme…

LiterNet

Nu am avut niciodată curajul să creez alţi oameni, deşi cred că sunt destul de scriitor ca s-o fi putut face. Nici să nasc, deşi sunt femeie. Mi s-a părut întotdeauna că îmi sunt mult prea mult mie eu singură şi că oricum n-o să-mi ajungă întreaga viaţă pentru a mă cerceta. Şi atunci, ce rost ar fi avut să pierd timpul pentru a aduce pe lume pe alţii pe care n-aş mai fi avut timp să înţeleg. Lirismul şi singurătatea mea nu vor putea fi acuzate că au contribuit la incomprehensibilitatea universului.

Je n’ai jamais eu le courage de créer d’autres gens, même si je pense être suffisamment écrivain pour pouvoir le faire. Ni d’enfanter, même si je suis une femme. Il m’a toujours semblé que j’avais bien trop de moi-même et que, de toute manière, la vie entière n’allait pas me suffire pour me parcourir. Et alors, quel intérêt à perdre son temps pour mettre au monde d’autres que je n’aurais pas eu le temps de comprendre. Mon lyrisme et ma solitude ne pourront pas être accusés d’avoir contribué à l’incompréhensibilité de l’univers.

LiterNet

Ciudat, în timpul cât am stat la mare, lăcomia cu care o priveam nu era nici pe departe asemenea aceleia cu care o privesc astăzi în amintire, în vis. Privitul din realitate ajunge la saturaţie relativ repede (deşi se poate relua mereu de la capăt, la fel de proaspăt); în timp ce în imaginaţie, unde nu există reziduuri (şi nu există nici intoxicaţia prin exces pe care numai ele o dau), contemplaţia în sine poate fi prelungită la infinit, numai suportul ei material (ochiul care clipeşte, corpul căruia îi este cald sau frig) oboseşte de propria sa spiritualitate.

Étonnamment, le temps où j’étais restée au bord de la mer, l’avidité avec laquelle je la regardais n’était absolument pas celle avec laquelle je la regarde aujourd’hui, dans mon souvenir, en rêve. Le regard de la réalité arrive à saturation relativement vite (même si on peut le reproduire, et qu’il est tout aussi neuf à chaque fois) ; alors que dans l’imagination, où il n’y a pas de résidus (et il n’y a pas non plus l’intoxication par excès qu’ils donnent), la contemplation en soi peut être prolongée à l’infini, ce n’est que son support matériel (l’œil qui cligne, le corps qui a chaud ou froid) qui s’épuise de sa propre spiritualité.

A fi şi a şti că eşti sunt două lucruri atât de deosebite, de opuse chiar, încât foarte rar reuşesc să fie stăpânite de acelaşi individ. De obicei, artistul nu este interesat decât de primul verb.

LiterNet

Être et se savoir être sont deux choses si différentes, contraires même, de sorte qu’il est très rare qu’elles soient maîtrisées par le même individu. Habituellement, l’artiste n’est préoccupé que par le premier verbe.

LiterNet

Gravura medievală - în care savantul îşi trecea ca printr-o pânză spartă capul prin cerul cu stele pentru a vedea, dincolo de aparenţa lumilor, mecanismul îngheţat al universului - şi sentimentul că, dincolo de metafora copilărească, trebuie să existe un gest, un gând, un fapt în stare să declanşeze aceeaşi revelaţie, în stare să descopere la fel de eficace totul.

Tenez, cette gravure médiévale – où le savant passait sa tête, comme à travers une toile déchirée, vers le ciel étoilé, pour voir, au-delà de l’apparence des mondes, le mécanisme figé de l’univers – et le sentiment que, au-delà de la métaphore enfantine, il faut y avoir un geste, une pensée, un fait capable de déclencher la même révélation, de tout découvrir, aussi efficacement…

Sentimentul din copilărie - că sunt prea înaltă, că mă văd prea tare - nu a dispărut niciodată din mine. Mi s-a părut întotdeauna că sunt privită prea mult, îngrădindu-mi-se în felul acesta nu modestia, ci libertatea.

LiterNet

Le sentiment de l’enfance – d’être trop grande, d’être trop visible – ne m’a jamais quitté. Il m’a toujours semblé que j’étais trop regardée, réduisant de la sorte non pas ma modestie, mais ma liberté.

Arta de a stăpâni seamănă artei de a conduce - prin baraje, albii false şi lacuri de acumulare - un râu, rămânând mereu în afara determinărilor numai dumnezeiasca, incoruptibila ploaie şi înfri-coşătoarea, brusca topire a zăpezilor.

LiterNet

L’art de la domination ressemble à l’art de maîtriser une rivière – par des barrages, de faux lits et lacs d’accumulation –, seules la divine, l’incorruptible pluie et la fonte des neiges, terrible et rapide, restant toujours en dehors des déterminations.

LiterNet

Dintre toate pozele cărţilor de poveşti pe care trebuie să le fi văzut mi-a rămas în minte din copilărie o ilustraţie la „Scufiţa Roşie“, în care patul bunicii, cu lupul ascuns sub scufie dantelată, este aşezat lângă un geamlîc larg, cu multe ochiuri, prin care pătrunde o lumină enormă, materială, făcând dâre prin praful din odaie. Dacă mă gândesc bine, cu toată primejdia lupului de sub dantele, ilustraţia aceea este - incitant şi nemaiîntâlnit - idealul meu de odaie.

De toutes les images des livres d’enfants, je garde en mémoire une illustration pour « Le petit Chaperon Rouge », où le lit de la grand-mère, avec le loup caché sous un bonnet en dentelle, est situé près d’une large lucarne, avec beaucoup de petits carreaux, à travers lesquels entre une lumière énorme, matérielle, laissant des traces dans la poussière de la pièce. En y réfléchissant bien, malgré tout le danger du loup sous la dentelle, cette illustration est – étonnamment et sans précédent – mon idéal de chambre.

O pasăre, un fel de vrabie mai colorată, încearcă să ciugulească din mâncarea mea aşezată între geamuri, şi ciuguleşte minute în şir, fără să descopere sticla izolatoare. De altfel, când pleacă, are aerul mulţumit, ca şi cum s-ar fi săturat.

LiterNet

Un oiseau, une sorte de moineau plus coloré, essaie de picorer la nourriture que j’ai posée entre les doubles fenêtres, et continue ainsi de longues minutes, sans s’apercevoir du verre qui le sépare. D’ailleurs, lorsqu’il s’en va, il a l’air tout content, comme s’il était rassasié.

Conştiinţa că pot să-mi pretind mie însămi orice mă duce la cea mai severă modestie.

LiterNet

La conscience que je peux absolument tout exiger de moi me conduit vers la plus sévère modestie.

LiterNet

Ca şi în atâtea rânduri, descopăr în Caragiale, transcrise în registru comic, ecouri ale unor adevăruri existenţiale, străfunde. „Ai puţintică răbdare“ nu este decât - văzută în oglinda băşcăliei - înclinarea noastră de a aştepta, de a lăsa lucrurile să se coacă, să treacă de la sine. Am fost întotdeauna un popor cu foarte multă răbdare, cu prea multă răbdare.

Comme tant de fois, je découvre dans Caragiale, transposés en registre comique, des échos de certaines vérités existentielles, profondes. « Patience, ayez un peu de patience » n’est que – au miroir de la raillerie – notre inclinaison à attendre, à laisser pourrir les choses, à les laisser passer d’elles-mêmes. Nous avons toujours été un peuple patient, trop patient quelquefois.

Importantă nu e cauza suferinţei, ci intensitatea ei. Poţi să suferi pentru o jignire cât ar suferi altul pentru un cataclism. De altfel, suferi de multe ori după ce ţi-a devenit indiferent obiectul şi chiar cauza suferinţei.

LiterNet

Ce qui importe, ce n’est pas la cause de la souffrance, mais son intensité. On peut souffrir à cause d’un affront, comme un autre pour un cataclysme. D’ailleurs, on souffre plusieurs fois après que l’objet de la souffrance et même sa cause vous soient devenus indifférents.

LiterNet

Veveriţa, care alerga pe ramurile nesfârşit de lungi şi de numeroase ale arborelui, parcurgea creanga până la capăt, apoi se întorcea şi o lua pe alta, în capătul căreia se întorcea din nou. Nu avea aerul că vrea să ajungă undeva, ci că are misiunea de a epuiza toate ramurile, misiune pe care şi-o îndeplineşte conştiincioasă şi grăbită, fără să excludă totuşi, din toată agitaţia, plăcerea jocului.

L’écureuil, qui courait sur les branches infiniment longues et touffues de l’arbre, parcourait jusqu’au bout la ramure, ensuite il revenait et repartait sur une autre, au bout de laquelle il revenait à nouveau. Il ne semblait pas vouloir arriver quelque part, mais avoir la mission d’épuiser toutes les branches, mission qu’il accomplissait conscien-cieusement et à toute vitesse, sans exclure pour autant, dans toute l’agitation, le plaisir du jeu.

Nu-mi mai amintesc din acea perioadă decât propriile mele povestiri despre perioada aceea - povestirile nu realitatea pe care o povesteau.

LiterNet

Je ne me rappelle de cette époque que mes propres récits sur l’époque – les récits et non la réalité qu’ils racontaient.

LiterNet

Drumul era foarte alunecos şi totuşi reuşeam să înaintez aproape normal, punând piciorul hotărât, fără să şovăi. Asta până în clipa în care, pierzân-du-mi pentru o fracţiune de secundă echilibrul, m-a cuprins frica. Din acel moment am fost incapabilă să mai înaintez un metru, eram paralizată, cădeam la cea mai mică mişcare. Incapacitatea mea imaginată se transformase într-una reală. Mi se întâmpla ceea ce li se întâmplă toreadorilor care sunt omorâţi numai după ce îi cuprinde teama că vor fi omorâţi. Subiectivul trece în obiectiv şi nu mai poate fi ţinut în frâu.

Le chemin était très glissant et pourtant j’arrivais à avancer presque normalement, posant le pied avec assurance, sans trébucher. Cela jusqu’au moment où, perdant mon équilibre pour une fraction de seconde, je fus prise de panique. À partir de ce moment-là, j’ai été incapable d’avancer ne serait-ce que d’un mètre, j’étais paralysée, je tombais au moindre mouvement. Mon incapacité imaginée s’était transformée en une incapacité réelle. Il m’arrivait ce qui arrive aux toréadors qui se font tuer seulement après avoir été pris par la peur d’être tués. Le subjectif devient objectif et ne peut plus être maîtrisé.

Ciudata impresie pe care o lăsa - privită din exterior - marea catedrală din Bordeaux a cărei construcţie durase patru secole : că e neterminată şi că e făcută - culme a culmilor ! - în grabă.

LiterNet

L’étrange impression que laissait – vue de l’extérieur – la grande cathédrale de Bordeaux, dont la construction avait duré quatre siècles : d’être inachevée et d’être bâtie – comble du comble ! – à la hâte.

LiterNet

Atât de mulţi ani am avut oroare de ideea că aş putea deveni cândva adult (eram atât de convinsă că se va întâmpla ceva pe drum, o minune sau numai un accident care să mă împiedice...), încât faptul că am devenit totuşi mi se pare prea nefiresc, prea puţin probabil, pentru a nu-l socoti o greşeală de interpretare, o iluzie optică a celorlalţi.

J’ai eu, tant d’années, horreur à l’idée de devenir un jour adulte (j’étais tellement persuadée que quelque chose allait arriver en chemin, un miracle ou seulement un accident qui m’en empêche…), que le fait de l’être néanmoins devenu me paraît singulier, trop peu probable, pour ne pas le tenir pour une erreur d’interprétation, une illusion d’optique des autres.

LiterNet

Descoperirea instrumentelor de tortură şi a temniţelor medievale de la Loche, pe atât de blânda vale a Loarei, şi perplexitatea nu atât în faţa perfecţiei cruzimii, ci în faţa faptului - evident, de netăgăduit, şi totuşi incredibil - că regii francezi îşi închideau duşmanii chiar sub ei, simţindu-se bine, trăind, iubind, chefuind, în timp ce aceştia mureau, treptat, din voinţa lor, chiar sub camera lor, la douăzeci de metri mai jos. Contribuţii la o istorie a civilizaţiei.

La découverte des instruments de torture et des prisons médiévales de Loche, dans la vallée de la douce Loire, et la perplexité non pas tant devant la perfection de la cruauté, mais devant le fait – évident, incontestable et pourtant incroyable – que les rois français enfermaient leurs ennemis juste en dessous, tout en continuant à mener leur vie, à aimer, festoyer, alors que les autres mouraient, petit à petit, par leur propre volonté, sous leur chambre même, à vingt mètres plus bas. Contributions à une histoire de la civilisation.

LiterNet

Noţiunea de generaţie, ca şi aceea de solidaritate pe care o subînţelege, este atât de exclusiv specifică tinereţii, încât nimănui nu-i dă prin minte să vorbească despre „generaţia celor de şaptezeci şi cinci de ani“. La început ni se pare esenţial numai ceea ce ne apropie pe unii de alţii, mai târziu se dovedeşte important numai ceea ce ne desparte, în adolescenţă vorbim mereu în numele vârstei, mai târziu ne convingem tot mai mult că despre ceea ce nu se vorbeşte nici nu există.

La notion de génération, comme celle de solidarité qu’elle suppose, est si exclusivement spécifique à la jeunesse, qu’il ne vient à l’idée de personne de parler de la « génération des soixante-quinze ans ». Au début, nous ne trouvons essentiel que ce qui nous rapproche les uns des autres ; à l’adolescence, nous parlons toujours au nom de l’âge ; plus tard, nous nous convainquons toujours plus que ce dont on ne parle pas n’existe pas.

LiterNet

La San Sebastian am vizitat Muzeul poporului basc, făcând elementară cunoştinţă cu acest popor straniu căruia îi aparţin picturile de la Altamira şi care a rămas nestrămutat de pe acele locuri din cea mai adâncă preistorie, vorbind o limbă impenetrabilă la orice influenţă (latină sau de altă natură) şi nesemănând cu nici o limbă de pe pământ. O sală întreagă cu cranii având o deformaţie bazică specifică bascilor, cunoscută ca atare în anatomie, asemănătoare celei a omului de Cro-Magnon. Interioarele ţărăneşti, de lână şi lemn, semănând atât de emoţionant cu ale noastre.

J’ai visité, à Saint Sébastien, le musée du peuple basque, en faisant une élémentaire connaissance avec ce peuple qui a donné les peintures d’Altamira et qui est resté confiné dans ces contrées-là depuis la plus haute préhistoire, parlant une langue impénétrable à toute influence (latine ou d’une autre nature) et sans équivalence avec une autre langue sur terre. Toute une salle avec des crânes ayant une déformation à la base, spécifique aux Basques, connue comme telle en anatomie, pareille à celle de Cro-Magnon, les intérieurs paysans, en laine et en bois, ressemblant de façon si touchante aux nôtres.

Unul din paradoxurile lumii moderne este că ne simţim, cu toţii, însinguraţi fără a reuşi să fim singuri.

LiterNet

L’un des paradoxes du monde moderne est de se sentir esseulé sans réussir à être seul.

LiterNet

Două portrete ale împăratului Tiberius, la galeriile Uffizi din Florenţa : unul din tinereţe, cu linii ascuţite prin care ambiţia, concentrată, încordată, taie fără milă aerul din jur, şi altul de maturitate, cu liniile muiate de oboseală şi înţelepciune, de dispreţ şi descurajare. Două busturi mai elocvente decât zece tomuri de istorie - premisa şi concluzia unui triumf.

Deux portraits de l’empereur Tibère, dans les galeries Uffizi, à Florence : l’un de jeunesse, avec des lignes aiguës, par lesquelles l’ambition, concentrée, tendue, tranche sans pitié l’air environnant, et un autre, à maturité, avec des lignes adoucies par la fatigue et la sagesse, le mépris et le découragement. Deux bustes plus édifiants que dix tomes d’histoire – l’aube et le déclin d’un triomphe.

LiterNet

„A vedea ca într-o oglindă măritoare“ înseamnă a vedea monstruos, a căuta urâtul şi deformaţia - de unde s-ar putea trage concluzia că nimic din noi nu este destul de frumos ca, mărit, să rămână frumos sau că ceea ce pare frumos, chiar, pare astfel numai graţie dimensiunilor sale reduse. Frumosul ca funcţie a neînsemnatului...

« Voir comme dans un miroir grossissant » signifie voir monstrueusement, chercher le laid et la déformation – d’où on peut en conclure que rien, en nous, n’est suffisamment beau pour que, une fois agrandi, il reste beau, ou que, même ce qui semble être beau, ne l’est ainsi que grâce à ses dimensions réduites. Le beau en tant que fonction de l’insignifiant…

LiterNet

Înţeleg din ce în ce mai limpede că maturitatea înseamnă obligativitatea de a opta între regrete şi remuşcări, o obligativitate umilitoare şi profund necinstită pentru că îţi cere să alegi între la fel de necunoscute posibilităţi, în mod ciudat, însă, a refuza această maturitate nu este un semn al tinereţii, ci al incapacităţii de a trăi. Dacă nu cumva - ceea ce ar fi cu adevărat paradoxal - aceasta este chiar uluitoarea definiţie a tinereţii.

Je comprends de mieux en mieux que la maturité signifie l’obligation de choisir entre regrets et remords, une obligation humiliante et profondément malhonnête, puisqu’on vous demande de choisir entre des possibilités toutes aussi inconnues ; mais, curieusement, refuser cette maturité n’est pas un signe de jeunesse, mais d’incapacité de vivre. Si cela se trouve – ce qui serait réellement paradoxal – il s’agit là de l’étonnante définition de la jeunesse.

Nu pot să spun „noi, femeile“, fără să roşesc, aşa cum nu pot să spun fără să roşesc „noi, poeţii“ ; de fiecare dată mi se pare că fac aluzie la lucruri care nu pot fi rostite cu voce tare, la realităţi intime şi misterioase.

LiterNet

Je ne peux dire « nous, les femmes » sans rougir, comme je ne peux dire sans rougir « nous, les poètes » ; à chaque fois, il me semble que je fais allusion à des choses qui ne sauraient être dites à haute voix, des réalités intimes et mystérieuses.

Ruine, templele sunt mai frumoase, pentru că, redate naturii, ele îşi cântă nu numai slăbiciunea de a fi nemuritoare, ci şi puterea lor omenească de a muri câte puţin.

LiterNet

En ruine, les temples sont plus beaux, car, restitués à la nature, ils chantonnent non seulement la faiblesse d’être immortels, mais aussi leur pouvoir humain de mourir tout doucement.

LiterNet

Popoarele primitive nu erau niciodată sigure că primăvara va urma iernii; experienţa anilor anteriori nu folosea la nimic pentru că arbitrariul zeilor putea oricând dicta altceva. Câte un revelion făcut în pardesiu, câte o vară cu ceaiuri fierbinţi şi guturai mă fac să mă întreb dacă nu suntem prea siguri de noi şi de mecanismul perfect, fără greş, al naturii.

Les peuples primitifs n’étaient jamais certains que le printemps suivrait l’hiver ; l’expérience des années précédentes ne leur servait à rien car l’arbitraire des dieux pouvait à tout moment décider autre chose. Parfois, un réveillon accueilli en trench-coat, un été avec un rhume et du thé bien chaud m’amènent à me demander si nous ne sommes pas trop sûrs de nous et du mécanisme parfait, sans erreur, de la nature.

O bucurie cu atât mai completă, cu cât e mai fără motiv.

LiterNet

Une joie d’autant plus entière qu’elle est sans raison.

Într-un secol lipsit de religiozitate, casele memoriale au rămas templele în care sufletul nostru mai ia cunoştinţă de sine şi se descoperă ideal, privindu-se în oglinzi măritoare.

LiterNet

Dans un siècle dépourvu de religiosité, les demeures muséales sont restées les temples où notre âme prend connaissance d’elle-même et se découvre idéale, se regardant dans des miroirs grossissants.

Periferia nu există decât în funcţie de un centru acceptat şi fixat întotdeauna mai mult sau mai puţin arbitrar.

LiterNet

La périphérie n’existe qu’en fonction d’un centre accepté et toujours fixé plus ou moins arbitrairement.

Nemurirea e o noţiune contradictorie care îşi dezvăluie feţe nebănuite şi adesea atât de surprinzătoare, încât te întrebi ce zeu special şi capricios, responsabil cu eternitatea, împarte victoriile împotriva morţii în felul acesta trăsnit şi întâmplător.

LiterNet

L’immortalité est une notion contradictoire qui dévoile ses visages insoupçonnés et souvent si étonnants, que l’on se demande quel dieu singulier et capricieux, responsable de l’éternité, distribue les victoires sur la mort d’une si étrange et aléatoire façon.

Ce este o călătorie dacă nu o încercare de a vedea cum, în alte condiţii, sufletul nostru rămâne acelaşi ?

LiterNet

Qu’est-ce qu’un voyage sinon une tentative de voir comment, dans d’autres conditions, notre âme reste la même ?

LiterNet

Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură, mai frumoasă decât adevărata lume. Fără să-i fi adăugat ceva, fără să-i fi schimbat vreo nuanţă sau vreun accent, am privit fiecare privelişte, fiecare stradă, fiecare cadru prin care treceam cu o credinţă atât de sigură că nu le voi mai revedea, că le vedeam pentru prima şi ultima oară, cu o atât de intensă dorinţă de neuitare, încât nu se poate să nu le fi văzut mai frumoase decât erau, nu se poate să nu le fi împrumutat, încă de atunci, ceva din nostalgia mea viitoare.

Le monde que j’ai vu est, j’en suis sûre, plus beau que le vrai monde. Sans y avoir ajouté quoi que ce soit, sans y avoir changé une quelconque nuance ou un accent, j’ai regardé chaque paysage, chaque rue, chaque cadre à travers lequel je passais avec une si forte conviction de ne plus jamais les revoir, de les voir pour la première et la dernière fois, avec un tel désir de ne jamais les oublier, qu’il n’est pas possible de ne pas les avoir vus plus beaux qu’ils n’étaient, de ne pas leur avoir prêté, dès ce moment-là, quelque chose de ma nostalgie à venir.

Există în noi o continuă tendinţă de amânare a împlinirii ; ne place să împingem transformarea viitorului în prezent cât mai departe, până la limita în care, nemairămânând destul timp, viitorul se transformă direct în trecut.

LiterNet

Il y a en nous une tendance continue d’ajourner l’accomplissement ; nous aimons reporter au plus loin la transformation de l’avenir en présent, jusqu’à la limite où, n’ayant plus beaucoup de temps, l’avenir se transforme directement en passé.

Mediterana reprezintă nu numai un ideal estetic, ci şi un ideal de fericire. Oamenii ţărmurilor ei au talentul de a trăi, care se simte chiar în sărăcia lor adesea extremă şi chiar în inima tragediei pe care, de altfel, ei au inventat-o.

LiterNet

La Méditerranée représente non seulement un idéal esthétique, mais aussi un idéal de félicité. Les gens de ses rivages ont le talent de vivre, qui se ressent même dans leur pauvreté, souvent extrême, et parfois au cœur de la tragédie dont ils sont, d’ailleurs, les inventeurs.

LiterNet

Am găsit - pusă ca semn la volumul de povestiri pe care îl citeam săptămâna trecută - o hârtie pe care făcusem planul unei case utopice, plan detaliat, cu indicaţia camerelor şi chiar a mobilelor. Mi-am amintit momentul exact când am desenat-o, când mi-a revenit în minte - aşa cum vine în somn un vis, fără ca nimic să-l fi pregătit - casa ideală în care mi-ar plăcea să locuiesc, o casă destul de modestă de altfel, cu două camere dând într-un hol terminat printr-o seră. Am desenat-o pentru că am văzut-o cu precizie, ştiu cum arată şi unde se află pe harta oraşului, ca şi cum ar exista şi m-ar aştepta. Ciudat e însă faptul că în acel moment problema casei nu mă obseda, că ea a apărut fără s-o chem, fără să mi-o doresc. Apoi, la fel de brusc şi inexplicabil, am uitat-o, iar acum ţin în mână şi privesc cu uimire, ca pe un mesaj pe care nu reuşesc să-l descifrez, schema unui vis.

J’ai trouvé – comme signet dans le volume de récits que je lisais la semaine dernière – un papier sur lequel j’avais noté le plan d’une maison utopique, un plan détaillé, avec les indications des chambres et même des meubles. Je me suis rappelée le moment précis où je l’avais dessinée, lorsqu’elle m’est revenue à l’esprit – tel le rêve pendant le sommeil, sans que rien ne l’annonce – la maison idéale où j’aimerais habiter, une maison assez modeste d’ailleurs, avec deux pièces donnant dans un couloir débouchant sur une serre. Je l’ai dessinée parce que je l’ai vue avec précision, je sais comment elle est et l’endroit où elle se trouve sur la carte de la ville, comme si elle existait vraiment et qu’elle m’attendait. Chose étrange, à ce moment-là, le problème de la maison ne m’obsédait pas, elle est apparue sans que je l’invoque, sans la vouloir. Ensuite, tout aussi brusquement et inexplicablement, je l’ai oubliée, et maintenant je tiens à la main et regarde avec étonnement, comme un message que je n’arrive pas à déchiffrer, l’esquisse d’un rêve.

LiterNet

În muzeul catedralei din Toledo, galeria episcopilor de pe la anul 1000, până astăzi. Şirul nesfârşit de portrete fascinante prin inexplicabila lor sinceritate: după o încăpăţânată cercetare, am reuşit să găsim o singură figură nemarcată de vulgaritatea neiertătoare a setei de putere, o singură figură, şi aceea aparţinând unui adânc ev mediu, când nu poţi fi sigur că nu e vorba doar de schematismul ascetizant, bizantin, al figurii.

Dans le musée de la cathédrale de Tolède – la galerie des évêques depuis environ l’an mil jusqu’à aujourd’hui. La suite infinie de portraits fascinants par leur inexplicable sincérité : après une observation entêtée, nous avons réussi à trouver un seul visage dépourvu de la vulgarité impardonnable de la soif du pouvoir, figure unique, appartenant à un haut Moyen Âge dont on ne peut être certain qu’il ne s’agisse pas uniquement du schématisme byzantin de l’ascétisme.

LiterNet

În defileul cu umbre stinse de asfinţitul apropiat, o turmă de oi traversa râul şi începea să se caţere pe versantul dimpotrivă. Păstorul stătea lângă apă şi supraveghea trecerea oilor care, fiecare, îşi dovedea cu acest prilej personalitatea proprie: unele stăteau cuminţi şi săreau reglementar când li se spunea, altele căutau singure vaduri mai complicate, dar mai originale. În cele din urmă a rămas una singură care lăsase mai multe zeci să-i treacă înainte şi acum se inhibase cu totul, încât a trebuit să o ia ciobanul în braţe, ca în icoanele catolice.

Dans le défilé avec des ombres assombries par la proximité du crépuscule, un troupeau de moutons traversait la rivière et commençait à escalader le versant opposé. Le berger attendait près de l’eau et surveillait le passage des moutons ; chacun montrait ainsi sa personnalité propre : certains restaient sages et sautaient convenablement quand on leur disait de sauter, d’autres cherchaient les passages plus compliqués mais plus originaux. À la fin, un seul est resté, qui, s’étant laissé dépasser par plusieurs dizaines d’autres, était maintenant complètement coincé, tant et si bien que le berger fut obligé de le prendre dans ses bras, comme dans les images pieuses.

LiterNet

În copilărie nu-mi era frică de lupi, lei şi alte fiare, pentru că îmi imaginam că, întâlnindu-i, i-aş mângâia pe blană şi i-aş îmblânzi ; dar mi-era groază de râme, şopârle şi şerpi, pentru că simţeam că n-aş fi fost în stare să-i mângâi. Iată un criteriu al spaimei - pe cât de subiectiv, pe atât de logic - care, în ceea ce mă priveşte, se mai află încă în vigoare.

Enfant, je n’avais pas peur des loups, lions et autres fauves, car je m’imaginais que si je les rencontrais, je caresserais leur fourrure et je les apprivoiserais ; mais j’avais horreur des vers de terre, des lézards et des serpents, parce que je ne me sentais pas capable de les caresser. Voici un critère de la frayeur – aussi subjectif qu’il est logique – qui, en ce qui me concerne, est toujours d’actualité.

LiterNet

„Acela care îndură nedreptatea este mai fericit decât acela care o comite“, ne consolează de milenii un faimos paradox socratic, ca şi cum răul ar fi mai uşor de suportat prin faptul că nu foloseşte nimănui ; în realitate, lipsa de sens, lipsa de logică şi chiar lipsa de consecvenţă a nedreptăţii mi se par mai greu de îndurat decât simpla ei existenţă.

« Celui qui subit l’injustice est plus heureux que celui qui la commet », nous console depuis des millénaires un fameux paradoxe socratique, comme si le mal était plus facile à supporter par le fait qu’il ne sert à personne ; en réalité, le manque de sens, de logique et même de constance de l’injustice me semble plus difficile à supporter que sa simple existence.

Sunt inversul unei păsări : păsările dorm în zbor, eu zbor în somn.

LiterNet

Je suis le contraire d’un oiseau : les oiseaux dorment en vol, moi, je vole en dormant.

LiterNet

Nu-mi plac cărţile prea frumoase, nu am gusturi bibliofile. Mai mult, o carte prea împodobită îmi trezeşte suspiciuni. Ilustraţiile mă indispun, eleganţa excesivă mă jenează. Ediţiile rare mă emoţionează numai prin raritatea textului, nu şi prin preţiozitatea formei. Scrisul e spirit, haina materială pe care o îmbracă mi-e indiferentă. Mi-s dragi ediţiile populare, nepretenţioase, îmi place să le citesc fără grijă pentru copertă şi legătură, să am voie să le îndoi, să plâng pe ele, să le trântesc enervată, să le aşez apoi în bibliotecă, mândră de faţa lor îmbătrânită, muncită de pasiune.

Je n’aime pas les livres trop beaux, je n’ai pas de goûts bibliophiliques. Plus encore, un livre trop orné réveille en moi des suspicions. Les illustrations m’indisposent, l’élégance excessive m’ennuie. Les éditions rares m’émeuvent seulement par la rareté du texte, non par le prix de la forme. L’écrit signifie esprit, l’habit matériel qu’il prend m’indiffère. J’affectionne les éditions populaires, sans prétentions, j’aime les lire sans me soucier de la couverture et la reliure, pouvoir les plier, pleurer dessus, les balancer énervée, les remettre ensuite dans la bibliothèque, fière de leur apparence vieillie, travaillée par la passion.

LiterNet

În timp ce la oraş ploaia este aproape indiferentă, un element al peisajului spiritual mai mult chiar decât al celui fizic, la ţară ploaia şi frigul transformă şi interioarele, totul se năclăieşte, chiar dacă noroiul nu pătrunde în casă, totul pare murdar, deşi nu e cu nimic mai mult decât atunci când e soare. S-ar putea să fie vorba numai de o impresie subiectivă, dar s-ar putea, la fel de bine, să se datoreze totul pereţilor de pământ care se solidarizează cu pământul muiat de ploaie şi, chiar dacă nu au curajul să se moaie ei înşişi, lasă impresia că ar putea-o face din moment în moment.

Alors qu’en ville la pluie est presque insignifiante, un élément du paysage spirituel plutôt que physique, à la campagne, la pluie et le froid transforment même les intérieurs, tout devient boueux, même quand la boue n’arrive pas jusque dans la maison, tout paraît sale, bien que ce ne le soit pas plus que lorsqu’il y a du soleil. Ce n’est peut-être qu’un effet subjectif, mais il se pourrait, tout aussi bien, que tout vienne des murs en terre qui se solidarisent avec la terre mouillée par la pluie et, même s’ils n’osent pas se mouiller eux-mêmes, ils laissent l’impression de pouvoir le faire à tout moment.

Respiraţie şuierătoare a cerului extenuat de stele, greierii există ca să exprime efortul haosului de a fi frumos.

LiterNet

Respiration sifflante du ciel épuisé par les étoiles, les cigales viennent au monde pour dire l’effort du chaos d’être beau.

LiterNet

O ciocănitoare : ca o femeie nu prea frumoasă, dar îmbrăcată cu mare atenţie, într-un asortaj perfect, prea îngrijit pentru a nu atrage atenţia şi a nu părea artificial. La început i-am auzit numai loviturile surde ale ciocului în scoarţa salcâmului. Se succedau, cunoscut şi inevitabil, ca loviturile simfoniei a cincea de Beethoven. Apoi am văzut-o. Conştiincioasă, graţioasă, atentă. Pasionată, impresionantă la început, apoi plictisitoare şi enervantă chiar prin sârguinţă şi previzibilitate. Controlează grăbită şi habotnică - ca şi cum ar fi lipsit prea mult timp şi acum are prea multă treabă - toată grădina, trecând pedantă şi comică în metodologia ei din pom în pom, apoi din par în par, la aracii viei, zăpăcindu-se şi ciocănind automat şi în stâlpii de beton ai spalierului. Oricum, poartă un costum prea excentric pentru hărnicia ei : pantalonaşi şi tichie roşii, bluză albă imaculată şi veston negru cu mâneci dungate în alb.

Un pivert : semblable à une femme pas trop belle, mais habillée avec grand soin, dans un assortiment parfait, trop net pour ne pas attirer l’attention et ne pas paraître artificiel. Au début, je n’ai entendu que les coups sourds du bec dans l’écorce de l’acacia. Ils se succédaient, connus et inévitables, tels les coups de la cinquième symphonie de Beethoven. Ensuite, je l’ai vu. Consciencieux, gracieux, attentif. Passionné, impressionné au début, ensuite ennuyeux et même énervant par l’application et la prévisibilité. Il contrôle, pressé et acharné – comme s’il avait été absent trop longtemps et qu’il avait maintenant trop de boulot – tout le jardin, passant d’arbre en arbre, pédant et comique dans sa méthodologie, ensuite de piquet en piquet, sur les échalas de la vigne, perdant la tête et cognant machinalement même dans les piliers de béton de l’espalier. En tous les cas, il porte un costume bien trop excentrique pour sa ferveur : petits pantalons et bonnet rouge, blouse blanche immaculée et tunique noire, aux manches rayées de blanc.

Linguşirea tinerilor de către bătrâni, o dovadă sfâşietoare a inconsistenţei lumii.

LiterNet

La flatterie des vieillards envers les jeunes – une preuve déchirante de l’inconsistance du monde.

LiterNet

Vecina Mita mi-a dăruit două bucăţi de caş. La protestele mele mi-a răspuns, serioasă deodată, duşmănoasă aproape : „Dar morţii mei să nu mănânce nimic ? Că o sta biata maică-mea căscată în groapă şi-o tot aştepta ceva !“ Nu glumea şi nu o spunea ca pe-o datină sau ca pe-o superstiţie, ci ca pe-o realitate tangibilă, ca şi cum direct, imediat, brânza pe care mi-a dat-o mie ar fi hrănit-o pe mama ei căreia de mult îi e foame în groapă. Credinţa ei nu se dilua în metafizic, ci rămânea compactă, materială, cu o asemenea intensitate, încât nici moartea nu trecea în transcendent.

La voisine Mita m’a offert deux morceaux de fromage. Elle a répondu à mes protestations, sérieuse tout à coup, haineuse presque : « Mais comment, rien à manger pour mes morts ? Ma pauvre mère étendue dans son trou doit attendre quelque chose ! » Elle ne plaisantait pas et ne le disait pas comme une coutume ou une superstition, mais comme une réalité tangible, comme si, directement, immédiatement, le fromage qu’elle m’avait offert aurait aussi nourri sa mère qui avait faim, depuis longtemps, dans son trou. Sa foi ne se diluait pas en métaphysique, mais restait compacte, matérielle, avec une telle intensité, que même la mort ne passait pas dans le transcendant.

Orgoliul meu este atât de mare, încât nu mai lasă loc vanităţii.

LiterNet

Mon orgueil est si grand qu’il ne laisse plus la place à la vanité.

Marea respirând ca un om în somn şi din când în când - la câte o pauză mai mare între valuri - dându-mi emoţia că nu mai vine respiraţia următoare, că a murit.

LiterNet

La mer respirant comme un humain dans son sommeil et, de temps en temps – pour des pauses plus espacées entre les vagues – réveillant en moi les frissons de ne plus revoir la respiration suivante, de croire qu’elle s’est arrêtée.

Am observat că cea mai acută senzaţie de libertate interioară am avut-o, paradoxal, atunci când nu aveam dreptul să decid nimic şi tot ce-mi rămânea de făcut era să contemplu, să meditez asupra întâmplărilor şi faptelor al căror martor pasiv, dar oglinditor, eram.

LiterNet

J’ai remarqué que la sensation la plus aiguë de liberté intérieure, je l’ai eue, paradoxalement, lorsque je n’avais pas le droit de décider quoi que ce soit et que tout ce qui me restait à faire était de contempler, de méditer sur les événements et les faits dont j’étais le témoin impuissant mais attentif.

Oamenii ce fac munci adevărate sunt în mod evident mai frumoşi decât ceilalţi, cărora li se citeşte pe faţă inutilitatea şi dispreţul faţă de ei înşişi pe care nu şi-l mărturisesc niciodată, dar care se amestecă indigest cu dispreţul faţă de ceilalţi.

LiterNet

Les gens qui font de vrais métiers sont, de toute évidence, plus beaux que les autres, sur les visages desquels on lit l’inutilité et le mépris d’eux-mêmes qu’ils n’avouent jamais, mais qui se mélangent, fâcheusement, au mépris des autres.

Dacă n-am fi convinşi că ne mai aşteaptă o existenţă (şi aceea infinit încăpătoare de experienţe şi de încercări) nu ne-am putea permite (instinctul nostru de conservare nu ne-ar îngădui) să o risipim atât de prosteşte pe aceasta.

LiterNet

Si nous n’étions pas convaincus qu’une autre existence nous attend (infiniment plus riche en expériences et en épreuves) nous ne pourrions pas nous permettre (notre instinct de conservation ne nous l’autoriserait pas) de dissiper aussi bêtement celle-ci.

Am fost de atâtea ori fericită în somn, încât dacă între moarte şi somn există o cât de mică asemănare (şi nu se poate să nu existe vreuna) nu văd de ce m-aş teme.

LiterNet

J’ai été tant de fois heureuse dans le sommeil, que s’il existe, entre la mort et le sommeil, la moindre ressemblance (et il y en a certainement une), je ne vois pas ce que je craindrais.

LiterNet

Să priveşti totul - prezentul şi chiar viitorul - ca pe un trecut, în care nimic nu se poate schimba şi care are farmecul plin de nostalgie al lucrurilor imuabile; să priveşti totul prezentul şi chiar trecutul - ca pe un viitor, cu sentimentul imprevizibilului şi nesiguranţei ce însoţesc întotdeauna faptele care nu numai că nu s-au întâmplat, dar nici nu se ştie dacă se vor întâmpla vreodată ; să priveşti totul - trecutul, ca şi viitorul - ca pe un prezent, cu sentimentul futilităţii absolute, cu lăcomia îngustării clipei absolut ireversibile, neînstare să se transforme în nimic : iată trei feluri de a exista în lume, mai mult chiar, iată trei lumi existând paralel şi opunându-se una alteia, deşi elementele care le formează sunt aceleaşi şi întâmplările prin care trec neschimbate.

Regarder tout – le présent et même l’avenir – comme un passé, où rien ne saurait être changé et qui a le charme plein de nostalgie des choses immuables ; regarder tout – le présent et même le passé – comme un avenir, avec le sentiment de l’imprévisible et de l’incertitude qui accompagnent toujours les faits qui, non seulement ne sont pas arrivés, mais dont on ne sait pas s’ils arriveront un jour ; regarder tout – le passé, ainsi que l’avenir – comme un présent, avec le sentiment de la futilité absolue, avec l’avidité de l’amoindrissement de l’instant absolument irréversible, incapable de devenir quoi que ce soit : voici trois façons d’exister dans le monde, plus encore, voici trois mondes existant parallèlement et s’opposant l’un à l’autre, bien que les éléments qui les forment sont les mêmes et les événements qu’ils traversent immuables.

LiterNet

Ceilalţi nu sunt decât tot atâtea proiecţii în afară ale propriului eu, tot atâtea încercări de a crea alte variante posibile ale propriei personalităţi. Nu vezi şi nu înţelegi decât ceea ce ai fi în stare să fii tu însuţi. Te înconjoară atâţia oameni câţi ai fost în stare să creezi. Descopăr astfel, fără măcar să o fi bănuit cu o clipă mai înainte, reversul celebrei afirmaţii rimbaldiene. Nu numai eu este un altul, ci şi ceilalţi sunt eu, în aceeaşi măsură şi în aceeaşi singurătate.

Les autres ne sont qu’autant de projections du moi vers l’extérieur, autant de tentatives de créer d’autres variantes possibles de sa propre personnalité. On ne voit et ne comprend que ce que l’on serait capable d’être soi-même. On est entouré par autant d’hommes que l’on a été capable de créer. Je découvre ainsi, sans même l’avoir soupçonné un instant plus tôt, l’envers de la célèbre affirmation rimbaldienne. Non seulement je est un autre, mais les autres aussi sont moi, dans la même mesure et la même solitude.

LiterNet

Sunt fericită : citesc, scriu, privesc (de altfel, cunosc oare alte coordonate ale fericirii ?) şi, deodată, fără ca nimic să se fi întâmplat între timp, totul încetează. Brusc, ca şi cum, undeva în centrală, s-ar fi întrerupt firul unui telefon care, prin asta, nu şi-a schimbat nici locul în cameră, nici înfăţişarea, doar că nu mai are ton, e mort.

Je suis heureuse : je lis, j’écris, je regarde (d’ailleurs, est-ce que je connais d’autres coordonnées du bonheur ?) et, tout à coup, sans que rien ne soit arrivé entre temps, tout cesse. Brusquement, comme si, quelque part dans le central, le fil d’un téléphone se cassait, sans que l’appareil eût changé de place dans la chambre, ni d’aspect, seulement il n’a plus de tonalité, il est mort.

Ciudat, aşa cum nu m-am simţit încurcată decât în faţa celor mai slabi decât mine, nu m-am simţit intimidată decât în faţa celor mai tineri decât mine şi nu m-am simţit vinovată decât în faţa celor mai puţin norocoşi decât mine.

LiterNet

Étrangement, de même que je ne me suis sentie gênée que devant les plus faibles que moi, de même je ne me suis sentie intimidée que devant les plus jeunes que moi, et coupable devant les moins chanceux que moi.

LiterNet

Întâlnirea la întoarcerea din pădure cu cei doi câini, care mă lătraseră, furibunzi, pe care i-am dezarmat vorbindu-le şi care acum stăteau pe arătură descumpăniţi, încurcaţi, ruşinaţi chiar - nu exagerez deloc - cu o expresie nespus de comică, de parcă ar fi spus : „Cine dracu ne-a pus să ne băgăm în treaba asta care nici măcar nu ne priveşte?“

Rencontre avec les deux chiens au retour de la forêt, ayant aboyé après moi, furibonds, que j’ai désarmés en leur adressant la parole et qui se trouvaient là, dans le labour, déconcertés, troublés, honteux même – je n’exagère pas du tout – avec une expression si comique, comme s’ils disaient : « Quel diable nous a poussés dans cette histoire qui ne nous concerne même pas ? »

LiterNet

Îmi amintesc „Prizonierii“ lui Michelangelo de la Academia din Florenţa (felul în care unul încearcă să-şi smulgă capul din bolovan şi se ajută cu ambele mâini; felul în care un altul calcă - într-un imens efort - afară din stâncă ; felul în care un altul vrea să-şi desprindă spinarea din blocul imens) şi îmi dau seama că ceea ce mă copleşise de fiecare dată acolo era certitudinea că smulgerea aceea din piatră era de fapt o naştere, o facere a lumii, înainte de care universul întreg, nimicul ar fi fost de piatră.

Je me rappelle les « Prisonniers » de Michel-Ange à l’Académie de Florence (la façon dont un d’entre eux essaie d’arracher sa tête de la pierre en se servant de ses deux mains ; dont un autre pose son pied – dans un immense effort – au-delà de la roche ; dont encore un autre veut détacher son dos de l’énorme bloc) et je m’aperçois que ce qui m’avait à chaque fois troublée était la certitude que cet arrachement de la pierre était en réalité une naissance, une genèse du monde, avant laquelle l’univers entier, le néant auraient été de pierre.

LiterNet

Ce tânără aş fi dacă aş putea să-mi şterg din viaţă zilele în care sunt incapabilă să fac ceva (să scriu, să citesc sau chiar să mă ocup cu adevărat de alte treburi mai puţin grele sau importante), zilele în care pare că sufletul îmi e plecat undeva (nu ştiu unde şi nu ştiu pentru cât timp), iar în aşteptarea lui trupul vegetează într-o stare care se deosebeşte de moarte numai prin provizorat !

Comme je serais jeune si je pouvais effacer de ma vie les jours où je suis incapable de faire quelque chose (d’écrire, de lire ou même m’occuper réellement d’autres choses moins difficiles ou importantes), les jours où mon âme semble être partie quelque part (je ne sais où et je ne sais pour combien de temps), et où, en l’attendant, le corps végète dans un état qui ne diffère de la mort que par son état provisoire !

Sunt lucruri atât de serioase, încât nu pot fi spuse decât în glumă.

LiterNet

Il y a des choses si sérieuses, qu’on ne peut les dire qu’en plaisantant.

LiterNet

Nevoia de a crede în Atlantida, nevoia de a crede că a existat cândva o lume perfectă, o societate înţeleaptă, un univers bun, care n-a pierit măcinat de propriile boli, ci înghiţit de furia geloasă a valurilor, mi s-a părut întotdeauna emoţionantă. Pentru că nu faptul de a fi dispărut a fost socotit esenţial, ci faptul de a fi putut să existe, ca o garanţie că speranţa nebună a atâtor milenii are un minim punct de sprijin, că o asemenea lume este totuşi posibilă pe pământ.

Le besoin de croire à l’Atlantide, le besoin de croire qu’un monde parfait a existé un jour, une société sage, un univers bon, qui n’a pas disparu, ruiné par ses propres maladies, mais avalé par la furie jalouse des vagues, m’a toujours paru émouvant. Parce que ce n’est pas le fait d’avoir disparu qui fut considéré essentiel, mais le fait d’avoir pu exister, comme une preuve que l’espoir fou de tant de millénaires a un infime point de soutien, qu’un tel monde est pourtant possible sur terre.

Poate că pietrele nu fac decât să doarmă şi ele, dar noi nu avem destul timp ca să prindem şi clipa când se trezesc. Pentru secundele efemeridei, eu însămi, dormind, sunt mai minerală decât o piatră.

LiterNet

Les pierres aussi ne font peut-être que dormir, mais nous, nous n’avons pas suffisamment de temps pour voir encore l’instant où elles se réveillent. Pour les secondes d’un éphémère, moi-même, en dormant, je suis plus minérale qu’une pierre.

De când există lumea, cea mai mare problemă a deştepţilor este cum să se facă înţeleşi de proşti.

LiterNet

Depuis que le monde est monde, le plus gros problème des sages est comment se faire comprendre par les imbéciles.

LiterNet

În pomul din faţa geamului meu stau aproape tot timpul, aşezaţi unul lângă altul, pe aceeaşi cracă, doi porumbei bătrâni, cu penele ponosite, aproape fără culoare, dar neobosiţi în tandreţea lor. Astăzi, certaţi probabil, stăteau la zece metri distanţă, pe ramuri diferite, închişi fiecare în sine, mohorâţi, duşmănoşi. Uimitoare sugestie a dezolării. Dar cine ar putea spune care sunt resentimentele unui simbol ?

Dans l’arbre devant ma fenêtre restent presque tout le temps, l’un près de l’autre, sur la même branche, deux vieux pigeons, aux plumes piteuses, presque sans couleur, mais infatigables dans leur tendresse. Aujourd’hui, fâchés peut-être, ils restaient à dix mètres de distance, chacun sur sa branche, refermés sur eux-mêmes, moroses, haineux. Étonnante suggestion de la désolation. Mais, qui pourrait dire quels sont les ressentiments d’un symbole ?

Nu respect straniul decât dacă are curajul să se lase cuprins - umilit şi amplificat prin umilinţă - între limitele normalităţii, aşa cum nu admir arta decât dacă are curajul - şi umilinţa - să-şi asume un sens.

LiterNet

Je ne respecte l’étrange que s’il a le courage de se laisser contenir – humilié et amplifié par l’humiliation – entre les limites de la normalité, comme je n’admire l’art que s’il a le courage – et l’humilité – d’assumer un sens.

Ce înaltă părere avem despre noi, din moment ce a fi uman înseamnă a fi bun, când ar putea însemna atâtea alte lucruri !

LiterNet

Quelle grande estime avons-nous de nous-mêmes, puisque être humain signifie être bon, alors que cela pourrait signifier tant d’autres choses !

LiterNet

Nu pot să văd viaţa pe care o trăiesc acum, cum nu pot să văd un lucru aşezat prea aproape de ochi. Iar atunci când rămâne în urmă suficient pentru a-i putea descifra întâmplările, nu mai sunt în stare să-mi amintesc gesturile infinitezimale şi tresăririle care declanşaseră totul ; atunci când se înde-părtează suficient pentru a-i vedea contururile, nu mai sunt în stare să-i disting textura şi nuanţele. Totul se petrece ca şi cum aş fi lăsată să văd numai atunci când există certitudinea că voi vedea convenţional.

Je ne puis voir la vie que je vis en ce moment, comme je ne puis voir une chose posée trop près des yeux. Et lorsqu’elle reste suffisamment en arrière pour pouvoir déchiffrer ses événements, je ne suis plus capable de me rappeler les gestes imperceptibles et les sursauts qui avaient tout déclenché ; lorsqu’elle s’éloigne suffisamment pour pouvoir apercevoir ses contours, je ne suis plus capable de distinguer sa texture et ses nuances. Tout se passe comme si j’étais autorisée à voir seulement lorsqu’il y a la certitude que je verrai conventionnellement.

Îmi amintesc poziţia ideală în care, citind întinsă, pe deasupra cărţii se vedea marea şi privirea le părăsea pe una pentru alta, ca o alternativă scufundare în abisuri de culori diferite.

LiterNet

Je me rappelle la position idéale dans laquelle, en lisant étendue, on voyait la mer au-dessus du livre et le regard quittait l’un pour l’autre, comme une immersion dans des abîmes de couleurs différentes.

Nu mă îndoiesc nici o clipă că sunt vinovată de tot ce se întâmplă. Mă îndoiesc doar că există o cale practică pentru a face să înceteze această teoretică vinovăţie.

LiterNet

Je ne doute pas un seul instant que je suis coupable de tout ce qui arrive. Je doute seulement qu’il existe une voie pratique pour faire cesser cette culpabilité théorique.

LiterNet

Există momente în care simţi că îmbătrâneşti brusc, nu pentru că în tine s-a schimbat ceva, ci pentru că, mediul pe care eşti proiectat schimbându-se, ţi se conferă brusc alte dimensiuni decât păreai să ai până atunci, aşa cum, aşezată într-un rând de uriaşi sau, dimpotrivă, de pitici, aceeaşi siluetă normală primeşte cu totul alte dimensiuni.

Il y a des moments où l’on se sent vieillir brusquement, non pas parce que quelque chose a changé à l’intérieur de soi, mais parce que le milieu dans lequel on est projeté change et alors l’on acquiert tout à coup d’autres dimensions, différentes de celles qu’on semblait avoir jusque là, de même que, rangée dans une file de géants ou, au contraire, de nains, la même silhouette normale prend des dimensions tout à fait différentes.

În moartea fiecărui om - oricât de accidentală, sau chiar de aceea - există ceva revelator, o lumină care demască sau aureolează drumul parcurs. Aş da orice ca să ştiu cum voi muri, nu pentru a preîntâmpina ceva, ci pentru a mă putea înţelege de pe acum.

LiterNet

Il y a, dans la mort de chaque être – aussi accidentelle qu’elle soit, ou pour cela même – quelque chose de révélateur, une lumière qui trahit ou auréole le chemin parcouru. Je donnerais n’importe quoi pour savoir comment je mourrai, non pour prévenir quelque chose, mais pour pouvoir me comprendre dès maintenant.

LiterNet

Basmul Frumoasei din pădurea adormită dovedeşte că o ţară întreagă cufundată în somn nu este o imagine nouă şi o realitate inedită, mai mult chiar, că iluzia trezirii nu putea fi rostită decât în basm. N-am ştiut nici odată dacă evidenţa repetării istoriei trebuie să mă deprime sau să mă încurajeze.

Le conte de la Belle au Bois Dormant prouve que tout un pays plongé dans le sommeil n’est pas une image nouvelle et une réalité inédite, plus encore, que l’illusion du réveil ne pouvait être formulée que dans le conte. Je n’ai jamais su si l’évidence de la répétition de l’histoire devait me déprimer ou m’encourager.

Nu există spectacol mai înălţător decât acela al unei solidarităţi în numele adevărului şi al demnităţii; nu există mândrie mai mare decât aceea de a fi mândru de ceilalţi.

LiterNet

Il n’y a pas de spectacle plus grandiose que celui d’une solidarité au nom de la vérité et de la dignité ; il n’y a pas de fierté plus grande que celle d’être fier des autres.

Lumea văzută la microscop este mai fantastică şi, în acelaşi timp, mai adevărată decât lumea văzută cu ochiul liber ; ceea ce pare a fi o descompunere a realităţii, nu este decât descoperire mai exactă a ei. Iată un adevăr care a trecut fără nici o modificare din ştiinţă în literatură.

LiterNet

Le monde vu au microscope est plus fantastique et, en même temps, plus vrai que le monde vu à l’œil nu ; ce qui semble être une décomposition de la réalité n’est qu’une découverte plus précise de celle-ci. Voici une vérité qui est passée sans aucun changement de la science à la littérature.

În Coran, îngerii exterminatori au ca semn distinctiv plete aurii şi ochi albaştri. Stigmatul răului este deci reprezentat exact prin elementele care pentru noi simbolizează blândeţea serafică şi binele pur. Ce dovadă a relativităţii care stăpâneşte ironică în însuşi domeniul absolutului !

LiterNet

Dans le Coran, les anges exterminateurs ont pour signe distinctif des cheveux blonds et des yeux bleus. Le stigmate du mal est donc représenté par ces éléments, précisément, qui, pour nous, symbolisent la douceur séraphique et le bien dans sa pureté. Voici une preuve de la relativité régnant ironiquement dans le domaine même de l’absolu !

LiterNet

Gâştele, care toată vara au păscut paşnice şi terestre, odată cu sfârşitul anotimpului pornesc exaltate, ţipând senzual în zboruri oloage care nu ţin mai mult de câţiva metri dar în care se recunoaşte ereditatea şi nostalgia migrării şi nedomesticirii. Le privesc cu deprimată admiraţie : ridicole şi neputincioase, au totuşi tăria de a-şi trece în faptă, oricât de derizorii, revolta împotriva propriei condiţii şi elanul eliberator.

Les oies, qui tout l’été ont picoré paisibles et terrestres, partent exaltées, avec la fin de la saison, criant avec sensualité dans leur vol estropié qui ne dure pas plus de quelques mètres mais dans lequel on reconnaît l’hérédité et la nostalgie de la migration et de leur état sauvage. Je les regarde avec une admiration accablée : ridicules et impuissantes, elles ont pourtant la force de mettre en action, si dérisoires qu’ils soient, la révolte contre leur propre condition et l’élan libérateur.

A fost inventată o suprarealitate mai rea decât realitatea, pentru ca, distrugând-o pe aceasta, revolta să se consume lăsând realitatea neatinsă.

LiterNet

Il a été inventé une surréalité, pire que la réalité, pour que, en la détruisant, la révolte se dissipe laissant la réalité intacte.

Cine nu ştie că succesul face parte dintre acele noţiuni importante numai în măsura în care nu pot fi atinse ?

LiterNet

Qui ne sait que le succès fait partie de ces notions importantes uniquement dans la mesure où elles ne peuvent être atteintes ?

La un studiu atent, istoria inspiră spaimă aşa cum fiarele răspândesc un miros, mirosul propriei lor sălbăticii.

LiterNet

À une étude attentive, l’histoire inspire la frayeur, de même que les fauves répandent une odeur, l’odeur de leur sauvagerie.

Dacă aş aparţine unui popor mare, cu valorile impuse tuturor şi trăsăturile cunoscute de toţi, m-ar mai preocupa oare, la fel de mult, soarta poporului meu, aş fi oare la fel de aplecată asupra destinului lui ?

LiterNet

Si j’appartenais à un grand peuple, avec des valeurs imposées à tous et les traits connus de tous, serais-je aussi préoccupée par son sort, aussi soucieuse de son destin ?

Mult mai importantă decât faptele este dispoziţia sufletească în care intervin. Sunt zile în care cauţi cu disperare un motiv ca să poţi plânge, şi zile în care nu poţi să plângi pentru nici un motiv. Acelaşi gest te jigneşte profund sau te lasă indiferent. O bursă a umorilor.

LiterNet

L’importance tient moins aux faits en eux-mêmes qu’à la disposition intérieure au moment où ils adviennent. Il y a des jours où l’on cherche désespérément une raison pour pleurer et des jours où l’on ne peut pleurer quelle que soit la raison. Le même geste vous blesse profondément ou vous laisse indifférent. Une bourse des humeurs.

LiterNet

Duioşia, ca şi nervii, ca şi suferinţa poate obosi. Fericirea neconvertită în lucru, netransformată în ceva, fericirea în stare pură, neîntrupată în nimic este obositoare, este chiar otrăvitoare. Luna de miere se dovedeşte o noţiune lipsită de plural nu pentru că răutatea şi greutăţile lumii şi vieţii fac imposibilă continuarea ei, ci pentru că resursele interne ale fericirii sunt limitate şi toxice prin exces. Spleenul claselor înalte repetat pe toate treptele istoriei, ca şi melancoliile societăţii de consum generalizează acest adevăr dinspre psihologie spre istorie. Avem nu numai o redusă capacitate de suferinţă, ci şi o redusă - mult mai redusă, de fapt - capacitate de fericire. Sufletul se simte bine numai în trecere, în hoinăreala între stări.

La douceur, comme les nerfs, comme la souffrance, peut fatiguer. Le bonheur non converti en travail, non transformé en quelque chose, le bonheur à l’état pur, non incarné, est fatigant, même empoisonnant. La lune de miel se révèle être une notion dépourvue de pluriel, non pas parce que la méchanceté et les difficultés du monde et de la vie rendent impossible sa continuation, mais parce que les ressources internes du bonheur sont limitées et toxiques par excès. Le spleen des classes supérieures, réitéré sur toutes les marches de l’histoire, comme les mélancolies de la société de consommation généralisent cette vérité de la psychologie vers l’histoire. Nous avons non seulement une capacité réduite de souffrance, mais aussi une capacité réduite de bonheur – en réalité, bien plus réduite. L’âme ne se sent bien qu’en mouvement, dans la flânerie entre les états.

Răspunsul funcţionarei căreia îi solicitasem miercurea o dovadă şi întrebasem când pot veni după răspuns : „Joi nu, că e mâine, vineri e zi scurtă; sâmbătă nu lucrăm ; luni e prima zi a săptămânii. Veniţi marţi.“

LiterNet

Réponse de la fonctionnaire à qui j’avais demandé un récépissé le mercredi et le jour où je pouvais venir le rechercher : « Pas jeudi, car c’est demain, vendredi, c’est journée courte ; samedi on ne travaille pas ; lundi, c’est le premier jour de la semaine. Venez mardi. »

LiterNet

Motanul - care contempla cu un aer filosofic şi transcendental un porumbel aflat pe o creangă prea înaltă pentru a-l putea înhaţă - şi revelaţia că superioritatea metafizică poate izvorî şi din incapacitatea de a învinge în celelalte planuri, mai joase. Suferinţa spiritualizează deci fără discernământ, într-o democratică devălmăşie, pe toţi cei pe care îi atinge.

Le matou – qui contemplait d’un air philosophique et transcendantal un pigeon se trouvant sur une branche trop haute pour pouvoir l’attraper ; la révélation que la supériorité métaphysique peut surgir aussi de l’incapacité de vaincre dans d’autres plans, inférieurs. La souffrance spiritualise donc sans discernement, dans une possession démocratique, tout ce qu’elle touche.

LiterNet

A fi prieten înseamnă infinit mai mult decât a avea prieteni ; a fi drept este, evident, superior lui a avea dreptate ; a fi liber este mai important decât a avea libertate. Câteva fărâme aruncate într-un talger al balanţei care de la facerea lumii încearcă să echilibreze cele două verbe despre care s-au scris şi se vor mai scrie atâtea cărţi.

Être ami signifie infiniment plus qu’avoir des amis ; être juste est, évidemment, supérieur à être dans le juste ; être libre est plus important qu’avoir de la liberté. Quelques morceaux jetés sur une balance qui, depuis que le monde est monde, essaie d’équilibrer les deux verbes sur lesquels on a écrit et l’on écrira encore tant de livres.

Omul nesigur de el şi lipsit de repere exterioare se mişcă mereu şovăitor între a pretinde mai mult decât merită şi a cerşi mai puţin decât are dreptul.

LiterNet

L’homme, incertain de lui-même et dépourvu de repères extérieurs remue toujours, hésitant entre prétendre plus qu’il ne mérite et mendier moins qu’il n’en a le droit.

Totul e să găseşti locul propice privitului. Nici prea aproape, nici prea departe de ochi nu se vede corect.

LiterNet

Le tout, c’est de trouver le lieu approprié au regard. On ne voit correctement ni de trop près ni de trop loin.

LiterNet

Incapacitatea mea de a urî este de fapt o slăbiciune izvorâtă din surplusul de imaginaţie. Nu pot să urăsc pe nimeni pentru că întotdeauna, înainte de a ajunge la ură, ajung să înţeleg motivele celuilalt, mă imaginez în locul lui şi, chiar nedându-i dreptate, ajung să înţeleg de ce o face. Iar această înţelegere îmi slăbeşte reacţia, mă împiedică să-l pot urî cu putere şi să pot lovi cu forţă ; înainte de a răspunde unei lovituri, înţeleg motivele pentru care am fost lovită, şi nu mai pot avea, în ripostă, forţa iraţionalului. Este, de altfel, motivul pentru care intelectualii nu au fost niciodată reputaţi luptători. Tot de aici decurge imposibilitatea noocraţiei. Ei, intelectualii, pot fi folosiţi ca specialişti, dar ura aparţine întotdeauna altora.

Mon incapacité à haïr est en fait une faiblesse issue de l’excès d’imagination. Je ne puis haïr personne parce que, avant d’en arriver là, j’arrive à comprendre les raisons de l’autre, je m’imagine à sa place et, même sans lui donner raison, j’arrive à comprendre pourquoi il fait telle ou telle chose. Et cette compréhension affaiblit ma réaction, m’empêche de le haïr avec force et de pouvoir frapper avec vigueur ; avant de répondre à un coup, j’analyse les raisons pour lesquelles j’ai été frappée, et je ne peux plus avoir, en riposte, la force de l’irrationnel. C’est, d’ailleurs, la raison pour laquelle les intellectuels n’ont jamais été réputés comme combattants. C’est encore de là que découle l’impossibilité de la noocratie. Eux, les intellectuels, peuvent être utilisés en tant que spécialistes, mais la haine appartient toujours aux autres.

Nu faptul că mint, ci faptul că încearcă să pară sinceri mă scoate din minţi.

LiterNet

Ce n’est pas le fait qu’ils mentent mais qu’ils veuillent paraître sincères qui me met hors de moi.

FFRRAAGGMMEENNTTEE Spaima de literatură

LiterNet

FFRRAAGGMMEENNTTSS La peur de la littérature

LiterNet

Spaima de literatură, de potriveala vorbelor, de meşteşug, mă îngheaţă şi mă duce uneori până la totala incapacitate de formulare. După primele două versuri, venite de la sine, rămân suspendată într-un fel de timidă şi încăpăţânată mândrie care mă împiedică să împlinesc deliberat ceea ce începuse de deasupra voinţei mele.

La peur de la littérature, de l’accommodement des paroles, de l’habileté, me paralyse et m’amène parfois jusqu’à la totale incapacité à énoncer. Après les deux premiers vers, venus d’eux-mêmes, je reste suspendue dans une sorte de craintive et obstinée fierté, qui m’empêche d’accomplir délibérément ce qui avait commencé au-delà de ma volonté.

Am început prin a încerca să mă exprim şi am sfârşit prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată.

LiterNet

J’ai commencé par essayer de m’exprimer et j’ai fini par me laisser exprimer par moi-même.

Noaptea, în vis, scriu uşor, fără chin, şi, ceea ce e şi mai minunat, fără nevoia hârtiei - totul este atât de complet, atât de suficient sieşi, încât nu mai simte dorinţa de a rămâne.

LiterNet

La nuit, en rêve, j’écris facilement, sans peine et, ce qui est encore plus merveilleux, sans avoir besoin de papier – tout est si entier, se suffisant à soi-même, que le désir de poursuivre s’évanouit.

Suntem atât de aproape, încât între noi cuvintele nu pot intra decât asemenea unor icuri menite şi capabile să ne despartă.

LiterNet

Nous sommes si proches, que les mots ne peuvent venir entre nous autrement que tels des coins destinés et capables de nous séparer.

Este prea absurd ca să nu fie adevărat.

LiterNet

Bien trop absurde pour ne pas être vrai.

Scriu atât de greu, încât nu e cu putinţă să fie şi prost - îmi spun cu o ultimă speranţă, fără să-mi treacă măcar prin minte că între cele două noţiuni s-ar putea să nu fie nici o legătură.

LiterNet

J’écris si difficilement, qu’il est impossible que cela soit mauvais – me dis-je avec un dernier espoir, sans même penser un instant que les deux choses pourraient être totalement distinctes.

LiterNet

Există momente în care scrisul versurilor nu mă mai mulţumeşte, când lipsa de concret a poeziei şi legile sublimării ei mă stânjenesc ; există momente în care simt nevoia unei construcţii mai mari, mai complete, când tânjesc după arhitectura unei cărţi definitorii, care să mă cuprindă exhaustiv, cu spaime supranaturale, senzaţii infrafizice şi idei care să-şi poată permite argumentarea. Dar este destul să încep să scriu proză ca să descopăr uimită cum complet nu înseamnă şi absolut, şi să sufăr după poezia a cărei părăsire îmi apare deodată ca o laşitate şi o degradare.

Il y a des moments où l’écriture des vers ne me satisfait plus, lorsque le manque de concret de la poésie et les lois de sa sublimation me gênent ; il y a des moments où je ressens le besoin d’une construction plus ample, plus complète, lorsque j’aspire à l’architecture d’un livre définitif, qui m’inclue pleinement, avec des frayeurs surnaturelles, des sensations infra-physiques et des idées qui peuvent laisser la place à l’argumentation. Mais il suffit que je commence à écrire de la prose pour découvrir, avec étonnement, que complet ne signifie pas absolu, et me languir de la poésie dont l’abandon m’apparaît tout à coup comme une lâcheté ou une dégradation.

Viaţa se întemeiază pe îngăduinţă reciprocă şi toleranţă, în timp ce arta, pe intransigenţă şi absolut ; de aceea între viaţa şi arta cuiva există mereu discrepanţa rezultată din diferenţa de definiţie a celor două noţiuni.

LiterNet

La vie repose sur l’indulgence réciproque et la tolérance, alors que l’art repose sur l’intransigeance et l’absolu ; c’est la raison pour laquelle entre la vie et l’art de quelqu’un il y a toujours la divergence issue de la différence dans la définition des deux notions.

Ştiu poeme care-mi amintesc acele medievale veşminte păstrate în muzee, atât de bogat împodobite încât stau singure în picioare, existând orgolioase în sine, fără nevoia de a îmbrăca un trup viu.

LiterNet

Je connais des poèmes qui me rappellent ces habits médiévaux conservés dans les musées, si richement décorés qu’ils tiennent debout, orgueilleux en eux-mêmes, sans le besoin d’habiller un corps vivant.

LiterNet

Până nu de mult aveam conştiinţa clară că scriu fiindcă cineva din adâncul meu îmi dictează cuvânt cu cuvânt ceea ce eu trebuie doar să mă grăbesc să însemn sau, dimpotrivă, să mă chinui a crea condiţii acestui glas interior pentru a vorbi, pentru a nu înceta să vorbească. Şi, deşi ar fi fost exagerat să susţin că glasul acela eram chiar eu, un sentiment profund de înrudire, o legătură adevărată, de sânge, pulsa între mine şi paginile mele. Acum mi se pare că acel cineva s-a mutat în afara mea şi, ursuz şi necomunicativ, nu se mai oboseşte să-mi spună şi mie despre ce este vorba, ci, străin şi duşmănos aproape, îmi ia pur şi simplu mâna şi mi-o mişcă pe hârtie. Semnele, rândurile rămase îmi sunt astfel aproape necunoscute şi nu-mi rămâne decât să le recitesc, să le aleg, să le învăţ pe dinafară, pentru a mi le face astfel familiare, pentru a mi le apropia. Dar asta pot să fac cu versurile oricui, nu trebuie să fie neapărat ale mele. Şi, în fapt, nici nu am nici o clipă senzaţia că sunt ale mele.

Jusqu’à récemment, j’avais la conscience claire que j’écrivais parce que, au plus profond de moi-même, quelqu’un me dictait mot à mot ce que je devais ensuite me dépêcher de consigner, ou bien au contraire, m’épuiser à créer, pour cette voix intérieure, toutes les conditions pour parler, pour ne pas qu’elle cesse de parler. Et, bien qu’il eût été exagéré de dire que cette voix était moi-même, un profond sentiment de parenté, un vrai lien, un lien de sang, vibrait entre moi et mes pages. Il me semble maintenant que ce quelqu’un a pris place en dehors de moi et, morose et non communicatif, il ne prend plus la peine de me dire aussi ce qui se passe, mais, étranger et haineux presque, il prend ma main tout simplement et la bouge sur le papier. Les signes, les lignes me sont ainsi presque inconnus et il ne me reste qu’à les relire, à les choisir, les apprendre par cœur, pour me les rendre familiers, pour les aborder. Mais je peux faire ceci avec les vers de n’importe qui, pas spécialement les miens. Et, en fait, pas un instant je n’ai la sensation que ce sont les miens.

LiterNet

Uneori, îmi vine şi mie să spun despre ceea ce trăiesc, aşa cum fac atâţia : „Ce păcat că nu ştiu să scriu, ar fi un adevărat roman“. De fapt, dacă aş şti sau nu să scriu, ar rămâne de văzut. Ceea ce mă împiedică s-o fac nu este incapacitatea propriu-zisă, ci un anume dispreţ, devenit prejudecată, pentru epică, pentru ceea ce Eminescu numea „o istorie pe apă“. Nu mă văd descriind fapte, comportamente, al căror sens să fie numai realist. Nu mă văd scriind : „El se aşeză la masă, îşi turnă apă în pahar şi zise...“. Şi, de altfel, faptele aproape că nici nu există. Există numai veşnica lor interpretare şi reconstituire. O reconstituire care, dacă urmează legile logicii, simt că se depărtează de adevăr.

Parfois, j’ai aussi envie de dire de ce que je vis, comme tant d’autres : « Quel dommage que je ne sache pas écrire, ce serait un vrai roman. » En fait, si je savais ou non écrire, cela resterait à voir. Ce qui m’empêche de le faire n’est pas l’incapacité proprement dite, mais un certain mépris, devenu préjugé, devant l’épique, devant ce qu’Eminescu appelait « une histoire sur de l’eau ». Je ne me vois pas décrivant des faits, des comportements, dont le sens ne serait que réaliste. Je ne me vois pas écrivant : « Il s’assit à table, se servit un verre d’eau et dit… ». Et, d’ailleurs, les faits n’existent presque pas. Il n’y a que leur éternelle interprétation et reconstitution. Une reconstitution que je sens s’éloigner de la vérité si elle suit les lois de la logique.

LiterNet

Mă farmecă pictura în punctul în care figurativul lunecă în decorativ, fără a dispărea cu totul, dar fără a exista cu totul, rămânând numai o amintire frumoasă şi dătătoare încă de sens. Mă cucereşte poezia în punctul în care logica ei mai păstrează semnele trecerii logicei celorlalţi, ca pe nişte urme misterioase, încărcate de nedezlegate semnificaţii, ca pe nişte amintiri de neînţeles dintr-o altă viaţă care - iată, nu ne mai putem îndoi - a existat.

Je suis fascinée par la peinture au moment précis où le figuratif glisse dans le décoratif, sans disparaître complètement, mais sans subsister pour autant, ne restant qu’un beau souvenir encore plein de sens. La poésie me séduit au moment où sa logique garde encore les signes du passage de la logique des autres, traces mystérieuses, chargées de secrètes significations, tels d’incompris souvenirs d’une autre vie qui – voilà donc, on ne peut plus en douter – a bel et bien existée.

LiterNet

Când povestesc anumite lucruri văzute, spuse, acestea mă impresionează mai tare decât atunci când le-am văzut. Mă impresionează mai tare redarea - de către mine - a realităţii, decât realitatea nemijlocită. E vorba, oare, de o emoţie amânată care mă atinge mai târziu sau de o emoţie care mă atinge numai în momentul în care a devenit artistică (prin povestire) ?

Lorsque je raconte certaines choses vues, dites, celles-ci me touchent bien plus qu’au moment où je les ai vues. Ma reproduction de la réalité m’émeut bien plus que la réalité elle-même. S’agit-il d’une émotion reportée qui me touche plus tardivement ou d’une émotion qui ne me touche qu’au moment où elle est devenue artistique (par le récit) ?

LiterNet

Pentru mine poezia e o înaintare logică din cuvânt în cuvânt, din piatră în piatră, pe pământ solid, până într-un loc în care sensul se deschide deodată neaşteptat deasupra golului şi se opreşte ţinân- du-şi respiraţia. Acest moment este totul, această realizare a golului de dedesubt, această emoţie bruscă în faţa hotarului asumat, această oprire, mai revelatoare decât continuarea inconştientă a drumului pe deasupra prăpastiei. Am preferat întotdeauna miraculosului întrebările fără răspuns din care se naşte în cele din urmă.

Pour moi, la poésie est un avancement logique d’un mot à l’autre, d’une pierre à l’autre, sur la terre ferme, jusqu’à un endroit où le sens s’ouvre tout à coup, par surprise, au-dessus du vide et s’arrête retenant son souffle. Ce moment signifie tout, cette prise de conscience du vide d’en dessous, cette brusque émotion devant la limite assumée, cet arrêt, plus parlant que la poursuite inconsciente du chemin au-dessus du gouffre. J’ai toujours préféré les questions sans réponse au miraculeux qui, finalement, en découle.

Scriitorul nu este creatorul, ci martorul lumii prin care trece. Dacă ar fi fost creată de scriitori, lumea ar fi arătat cu totul altfel.

LiterNet

L’écrivain n’est pas le créateur, mais le témoin du monde qu’il traverse. S’il avait été créé par les écrivains, le monde aurait eu un tout autre visage.

LiterNet

Nu am scris niciodată o poezie de dicteu automat sau de joc muzical şi întâmplător cu vorbele : gândul meu a fost de cele mai multe ori limpede, iar mesajul meu se voia întotdeauna explicit. Cu cât trece timpul, însă, observ cum, fără voia mea şi dincolo de mine, logicei mele omeneşti îi sunt şterse contururile şi multiplicate sensurile, un farmec neintenţionat şi uneori neînţeles se insinuează în vorbele care încep să dea mai mult decât le dădusem, eu. Textul născut astfel, scris de mâna mea, aparţine în cel puţin egală măsură fazelor lunii, sau cine ştie căror alte misterioase forţe ale universului, sau poeziei neîmblânzite încă de cuvânt. Într-un mod oarecum abuziv, acest text final poartă numele meu.

Je n’ai jamais écrit une poésie sous la dictée automatique ou par un jeu musical et aléatoire avec les mots : la plupart du temps, ma pensée était claire, et le message se voulait toujours explicite. Pourtant, plus le temps passe, plus je vois comment, en dehors de moi et de ma volonté, les contours de ma logique humaine s’effacent et les sens se multiplient, un charme involontaire et quelquefois incompréhensible s’insinue entre les mots qui commencent à dire plus que je ne leur avais ordonné de dire. Le texte qui naît ainsi, sous ma plume, appartient à parts égales aux phases de la lune, ou bien à je ne sais quelles autres mystérieuses forces de l’univers, ou à la poésie encore insoumise au mot. D’une façon quelque peu abusive, ce texte final porte mon nom.

Aţi văzut vreodată ochii unui copil bolnav ? Gravitatea, tristeţea, nemărginita uimire în faţa durerii care se citeşte acolo ? Asta este ceea ce am vrut întotdeauna să exprim în poezie.

LiterNet

Avez-vous déjà vu les yeux d’un enfant malade ? La gravité, la tristesse, l’infini étonnement devant la douleur qui s’y lit ? C’est ce que j’ai toujours voulu exprimer en poésie.

LiterNet

Nimic nu e mai ciudat decât felul brusc, maladiv, în care, scriind, pot să trec de la cea mai neagră deprimare, la cea mai transparentă beatitudine, şi totul legat de o frază - uneori fără nici o importanţă - care îmi vine sau nu îmi vine în minte. Această neserioasă, dar atât de reală suferinţă, această efemeră, dar mereu repetată tragedie îmi face viaţa fărâme din care nu se leagă, în afara paginilor, nimic.

Rien de plus bizarre que la façon brusque, maladive, par laquelle, en écrivant, j’arrive à passer de la plus sombre dépression à la plus transparente béatitude, le tout étant lié à une phrase – parfois sans importance – qui me vient ou non à l’esprit. Cette anodine mais réelle souffrance, cette tragédie éphémère mais toujours recommencée morcelle ma vie en petits bouts dont rien ne subsiste au-delà des pages.

Critica inspirându-se din literatură, aşa cum literatura se inspiră din viaţă, scriitorul are dreptul să fie iritat de viziunea criticului asupra sa nu mai mult decât are dreptul realitatea să fie iritată de oglinda - întotdeauna deformantă - pe care scriitorul i-o pune, cu candoare, în faţă.

LiterNet

Puisque la critique s’inspire de la littérature, comme la littérature s’inspire de la vie, l’écrivain n’a pas plus le droit d’être irrité par la vision du critique sur lui que la réalité n’a le droit d’être irritée par la vision du miroir – toujours déformant – que l’écrivain lui présente avec candeur.

Nu cred că există pe lume curaj mai mare decât acela de care are nevoie un scriitor pentru a-şi citi pagina scrisă în ajun.

LiterNet

Je ne pense pas qu’il y ait au monde un courage plus grand que celui dont a besoin un écrivain pour relire la page écrite la veille.

În jurul artiştilor adevăraţi publicul se strânge cum se strâng palmele rotunjite în jurul flăcării, ca să nu fie stinsă de vânt.

LiterNet

Le public se serre autour des vrais artistes comme les mains arrondies autour de la flamme, pour ne pas qu’elle soit éteinte par le vent.

Scrisul nu este atât un mod de a supravieţui, cât unul de a muri, un fel de a muri fără încetare, secundă de secundă, până când nu mai poţi înceta vreodată să mori. Nemurirea nu este decât o moarte care nu se mai termină.

LiterNet

Écrire n’est pas tant une façon de survivre, qu’une de mourir, mourir sans cesse, seconde après seconde, jusqu’à ce que l’on ne puisse plus cesser de mourir. L’immortalité n’est qu’une mort qui n’en finit plus.

LiterNet

Încerc în faţa propriilor mele pagini atâtea îndoieli şi atâtea certitudini care nu numai că nu reuşesc să se reducă între ele, dar se şi amplifică, negându-se una pe alta. E o întreagă, abia suportabilă, comedie a încrederii şi descurajării, pe care o trăiesc fără oprire, ca o lunecare continuă pe unul dintre acele diabolice tobogane de bâlci numite montagne russe şi formate din mereu repetate coline şi văi, false şi exagerate în egală măsură, dar pe care nici conştiinţa artificialităţii lor, nici sentimentul că m-am supus de bunăvoie extravaganţelor şi derizoriilor lor suplicii, nu le împiedică să provoace ameţeală, spaime şi rău. La urma urmei, o moarte artificială nu e mai puţin definitivă decât una firească. Şi nu pot să mă laud c-am îndrăznit măcar să sper vreodată că îndoielile mele în faţa paginilor scrise vor avea cândva sfârşit.

J’ai, devant mes propres pages, tant de doutes et tant de certitudes, qui non seulement n’arrivent pas à se réduire les uns par les autres, mais s’amplifient, se déniant les uns les autres. Je vis sans cesse toute une comédie de la confiance et du découragement, à peine supportable, comme un glissement perpétuel sur un de ces toboggans de foire appelés montagnes russes et faites toujours des mêmes collines et vallées, également fausses et exagérées, mais que ni la conscience de leur caractère artificiel, ni le sentiment d’avoir volontairement accepté leurs extravagants et dérisoires supplices, n’em-pêchent de provoquer des vertiges, des terreurs, du mal. Finalement, une mort artificielle n’est pas moins définitive qu’une mort naturelle. Et je ne puis me vanter d’avoir jamais osé ne serait-ce qu’espérer que mes doutes devant les pages écrites cesseraient un jour.

Nu ştiu inventa nimic. Nu ştiu decât transcrie ceea ce trăiesc. Nu sunt scriitor, sunt numai poet.

LiterNet

Je ne sais rien inventer. Je ne sais que transcrire ce que je vis. Je ne suis pas écrivain, je ne suis que poète.

LiterNet

În literatură n-am ajuns niciodată acolo unde voiam. De când mă ştiu îmi vuieşte capul de idei despre cum aş vrea să scriu, dar orice drum îmi propun, nimeresc în alt loc, mai departe sau mai aproape, de cele mai multe ori mai bine decât aş fi dorit sau aş fi putut eu cu bună ştiinţă; de aceea rândurile mele nu-mi aparţin şi mă mir de ele, şi le privesc cu o bucurie străină şi surprinsă, ca şi cum calea lor spre litera de plumb n-ar fi trecut prin capul meu.

Je ne suis jamais arrivé en littérature là où je l’aurais souhaité. Depuis toujours, ma tête résonne des idées sur les façons d’écrire, mais quelle que soit la voie que je choisis, je tombe ailleurs, plus loin ou plus près, la plupart du temps mieux que je n’aurais voulu ou pu en toute connaissance de cause ; c’est la raison pour laquelle mes lignes ne m’appartiennent pas et je m’en étonne, je les regarde avec une joie étrange et éblouie, comme si leur chemin vers les caractères de plomb n’était pas passé par ma tête.

Se vorbeşte atât de mult, încât rostul poeziei a devenit acela de a restabili tăcerea.

LiterNet

On parle tellement, que le dessein de la poésie est devenu celui de rétablir le silence.

Poetul e o prăpastie în care cad cu vuiet durerile lumii şi în cădere se dezintegrează şi ard, încât până jos nu mai ajunge decât un ecou nins de cenuşă şi întors spre înalt - aproape o muzică.

LiterNet

Le poète est un gouffre où tombent avec fracas les douleurs du monde et, en tombant, elles se désagrègent et brûlent, de sorte que n’arrive en bas que l’écho parsemé de cendres et retourné vers les hauteurs – presque une musique.

LiterNet

Senzaţia ciudată şi paradoxal flatantă că nu eu scriu, ci altcineva scrie prin mine lucruri la care eu nici nu m-am gândit şi pe care nici nu le bănuiesc cu o clipă înainte de a le scrie. Ar trebui poate să fiu jignită de această dependenţă totală de forţe pe care nu le pot influenţa, dar mă simt fericită şi mândră ca o doamnă de la curte căreia regele i-a dăruit un copil.

Sensation curieuse et, paradoxalement, flatteuse, que ce n’est pas moi qui écrit, mais quelqu’un d’autre qui, à travers moi, écrit des choses auxquelles je n’ai même pas pensé et que je n’imagine pas un instant avant de les écrire... Peut-être devrais-je être vexée de cette dépendance totale des forces que je ne puis influencer, mais je me sens heureuse et fière, comme une dame de cour à laquelle le Roi a fait un enfant.

LiterNet

Un cuvânt, un vers, poate să însemne totul sau nimic în funcţie de starea sufletească, de liniştea mentală a celui care citeşte. Acest adevăr stă la baza perceperii poeziei şi a artei în general. Indiferent în ce stare l-ai privi, un măr este un măr, un şurub este un şurub. Nu este sublim, nu este ridicol, pur şi simplu există. Citit într-o stare „nepoetică“, cel mai mare poet este ridicol, fără rost. Aici stă măreţia şi extrema fragilitate a artei.

Un mot, un vers, peut signifier tout ou rien selon l’état d’âme, le repos mental de celui qui lit. Cette vérité est à la base de la perception de la poésie et de l’art en général. Quel que soit l’état dans lequel on se trouve en la regardant, une pomme est une pomme, une vis est une vis. Ni sublime, ni ridicule, elles existent tout simplement. Lu dans un état « non poétique », même le plus grand des poètes est ridicule, sans raison d’être. C’est là toute la grandeur et l’extrême fragilité de l’art.

Deosebirea dintre a fi îndrăgostit şi a iubi este deosebirea dintre talent şi geniu.

LiterNet

La différence entre être amoureux et aimer est la même que celle entre le talent et le génie.

Creându-mi obligaţia de a scrie săptămânal, nu-mi creez numai obligaţia de a mă exprima, ci şi pe aceea de a exista pentru a fi exprimată. Sunt ca un caier de lână care există numai în măsura în care este tors.

LiterNet

M’imposant d’écrire toutes les semaines, je ne m’impose pas seulement l’obligation de m’exprimer, mais aussi celle d’exister pour être exprimée. Je suis telle une laine sur sa quenouille, qui n’existe que si elle est filée.

Am considerat întotdeauna - cu tot masochismul pe care o asemenea credinţă îl presupune - că poziţia scriitorului faţă de critic seamănă până la ridicol cu aceea a femeii faţă de bărbat. Aceeaşi capacitate a unora de a naşte şi a celorlalţi de a fi totuşi mai importanţi...

LiterNet

J’ai toujours considéré – avec tout le masochisme qu’une telle croyance suppose – que la position de l’écrivain vis-à-vis du critique ressemble, jusqu’au ridicule, à celle de la femme vis-à-vis de l’homme. La même capacité des uns d’enfanter et des autres d’être néanmoins plus importants…

Literatura e opţiune şi deconspirare. O opţiune pe care numai misterul ei visceral o mai apără puţin de dezvăluirea totală şi, prin însăşi esenţa sa, indecentă.

LiterNet

La littérature signifie option et divulgation. Une option que seul son mystère viscéral garde quelque peu du dévoilement total et, par son essence même, indécent.

LiterNet

Aşa cum într-o limbă pe care n-o ştiu prea bine, susţinând o conversaţie mă trezesc spunând alte lucruri decât pe cele pe care le-am intenţionat, numai pentru că nu-mi amintesc cuvintele de care am nevoie, dar, în schimb, îmi vin în minte altele, cu un sens puţin diferit - tot aşa, scriind, nu pot urma niciodată cu exactitate un plan (nici nu mai încerc, de altfel, să mi-l fac) pentru că intenţiilor mele dornice să se materializeze în frază li se substituie alte cuvinte decât cele pe care le vroiam eu, născând alte sensuri necredincioase mie, fidele numai frumuseţii adesea străine.

De même que dans une langue que je ne connais pas très bien il m’arrive de dire, au cours d’une conversation, autre chose que ce que je désirais, uniquement parce que je ne me souviens pas des mots dont j’ai besoin, mais d’autres me viennent à l’esprit, ayant un sens un peu différent – de même, en écrivant, je ne puis jamais suivre avec précision un plan (je n’essaie d’ailleurs plus de m’en faire un), parce que, à mes intentions souhaitant se matérialiser dans la phrase, se substituent d’autres mots que ceux que je voulais, donnant naissance à d’autres sens, infidèles à ma pensée, fidèles seulement à la beauté souvent étrangère.

LiterNet

Gândul, aproape insuportabil, că toţi acei oameni - câteva sute strânşi acolo, la acel festival literar de pe ţărmul straniei mări din nord, toţi acei oameni graşi sau slabi, înalţi sau scunzi, blonzi sau bruni, spâni sau bărboşi, aroganţi sau umili, eleganţi sau peticiţi, afectaţi sau boemi, sunt numai poeţi, nu fac nimic mai concret, nimic palpabil, verificabil, nu fac decât să alăture, în diverse limbi de pe pământ, cuvinte clinchetitoare de argint. Iată o artă cu adevărat modestă ; ea nu are nevoie nici de marmură, nici de vopsele, nici de tuburi scumpe de orgă, ea nu are nevoie decât de secolele în stare să aleagă argintul de staniol.

Il m’est presque insupportable de penser que tous ces gens – quelques centaines amassés là-bas, pour ce festival littéraire au bord de l’étrange Mer du Nord, tous ces gens gros ou maigres, grands ou petits, blonds ou bruns, glabres ou barbus, arrogants ou humbles, élégants ou miteux, affectés ou bohèmes, ne sont que poètes, ne font rien de concret, rien de palpable, vérifiable, ne font qu’ajouter, dans diverses langues de la terre, des mots clinquants. Voici un art véritablement modeste ; il n’a besoin ni de marbre, ni de pots de peintures, ni de précieux tuyaux d’orgue, il n’a besoin que des siècles capables de faire la différence entre l’argent et l’étain.

Piatra filosofala a artei ar fi să poţi fixa, neschimbat în intensitate, fulgerul revelaţiei. Problemă la fel de greu rezolvabilă ca şi aceea a păstrării energiei solare din zilele calde în cele reci.

LiterNet

La pierre philosophale de l’art serait de pouvoir fixer, sans changer d’intensité, l’éclair de la révélation. Problème tout aussi difficile à résoudre que celui de conserver l’énergie solaire des jours chauds pour les jours froids.

LiterNet

Scriu proză cu o anumită mirare, la umbra, mereu ciudată, a întrebării „Ce caut eu aici ?“. Desigur, m-a adus, printre rândurile lungi şi logice, numai nevoia de a spune adevăruri, de a participa într-un fel la istoria pe care o străbat. Dar, ciudat, există în scrisul meu un anticorp care elimină cu de la sine putere prea strânsa legătură cu istoria. Din toate suferinţele din jur transpare în pagina mea numai suferinţa în sine, o suferinţă cotropitoare, dar lipsită de determinări. Disperată şi umilită, fac tot ce pot pentru a fixa, pentru a trece - oricât de ilicit şi chiar cu riscul de a sparge oglinda liniştită a artei - cât mai multe elemente concrete, dar ceva mai adânc şi mai nepasionat din mine, ceva mai indiferent la clipă şi chiar la timp, îmi spune că totul se întâmplă astfel spre salvarea mea.

J’écris de la prose avec un certain étonnement, derrière l’ombre, toujours bizarre, de la question « Qu’est-ce que je fais là ? » Sans doute, seul le besoin de dire des vérités, de participer d’une façon ou d’une autre à l’histoire que je traverse, m’a amenée parmi ces lignes longues et logiques. Mais, curieusement, il y a dans mon écriture un anticorps qui élimine, de sa propre volonté, le lien trop étroit avec l’histoire. De toutes les souffrances environnantes, la seule qui transparaît dans ma page est la souffrance en soi, une souffrance pesante, mais dépourvue de déterminations. Désespérée et humiliée, je fais tout ce que je peux pour fixer, pour faire passer – quelques illicites qu’ils soient et même avec le risque de briser l’impassible miroir de l’art – le plus d’éléments concrets, mais quelque chose de plus profond et sans passion, caché à l’intérieur de moi-même, quelque chose de plus indifférent à l’instant et même au temps me dit que tout se passe ainsi pour mon salut.

LiterNet

În acea edenică transă a scrisului, de câte ori mi se întâmpla să nu mai am nici o idee, adormeam. Şi totul se refăcea de la sine în vis. Apoi mă trezeam şi continuam să transcriu materia pe care o acumulasem şi care se putea, atât de simplu, regenera. Eram un miraculos aparat funcţionând cu energie onirică: descoperisem de fapt un perpetuurn mobile. Dacă n-ar fi apărut insomnia...

Toutes les fois qu’il m’arrivait de ne plus avoir d’idées, dans cette divine transe de l’écriture, je m’endormais. Et tout se reconstituait de lui-même dans le rêve. Ensuite, je me réveillais et continuais de transcrire la matière que j’avais accumulée et qui pouvait, si facilement, se régénérer. J’étais un miraculeux appareil fonctionnant avec une énergie onirique : j’avais découvert en fait un perpetuum mobile. Si seulement l’insomnie n’était pas apparue…

Am visat întotdeauna un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome şi diferite, asemenea acelor pereţi de mânăstire medievală pictaţi cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinţi.

LiterNet

J’ai toujours rêvé d’un texte à plusieurs niveaux, chacun étant parfaitement intelligible, autonome et différent, tels les murs des monastères médiévaux, avec des paysages peints où, depuis certains angles, on découvre des figures de saints.

Întotdeauna am crezut că frumuseţea este asemenea apei circulând în natură şi că, în minunata ei rotire, artistul este doar norul căutând pământul din care s-a înălţat şi asupra căruia vrea, pentru a-l face roditor, să cadă.

LiterNet

J’ai toujours cru que la beauté est semblable à l’eau qui se meut dans la nature, et que, dans sa merveilleuse rotation, l’artiste n’est que le nuage cherchant la terre d’où il s’est élevé et sur laquelle il voudrait retomber pour la rendre fertile.

Există poeţi care refuză să comunice şi alţii care rămân secreţi chiar în cadrul comunicării. Şi mai există misterul în stare să palpite dincolo de senzaţia celorlalţi că au înţeles totul.

LiterNet

Il y a des poètes qui refusent de communiquer et d’autres qui restent secrets, même en le faisant. Et il y a aussi le mystère capable de vibrer au-delà de l’impression des autres d’avoir tout compris.

Clarviziunea artistului trebuie să vadă nu numai - asemenea lui Leonardo - chipuri în petele de umezeală de pe zid, ci şi, în strălucitorul machiaj al aparenţelor, igrasii adânci şi de nevindecat.

LiterNet

La clairvoyance de l’artiste doit percevoir non seulement – à la manière de Léonard – les visages dans les taches d’humidité sur un mur, mais aussi, dans le brillant maquillage des apparences, le salpêtre caché et ineffaçable.

Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al şaselea simţ, sentimentul prezenţei altuia în lumea înconjurătoare. Altul mă priveşte din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai în clipele de mare oboseală se numeşte Nimeni.

LiterNet

La poésie est celle qui m’a donné, comme un sixième sens, le sentiment de la présence de l’autre dans le monde environnant. Un autre me regarde caché dans les pierres, les plantes, les animaux, les nuages. Un autre qui ne s’appelle Personne que dans les moments de grande fatigue.

Asemenea unui coşmar, faptul de a scrie de la frază la frază, de a nu cunoaşte decât paragraful următor şi de a vedea totuşi - în cele din urmă - că s-a închegat ceva unitar, interesant dar străin, diferit în mod esenţial de intenţia cu care începusem scrisul.

LiterNet

Semblable à un cauchemar, le fait d’écrire d’une phrase à l’autre, de ne connaître que le paragraphe suivant et de voir pourtant – finalement – que quelque chose d’homogène a pris forme, intéressant mais étranger, essentiellement différent de l’intention avec laquelle j’avais commencé à écrire…

LiterNet

Între mine şi scris se ridică un zid de fier cu ferestre rotunde, o perdea de metal cu buline de gol prin care pot să privesc din când în când (când scriu) dincolo. Nu-mi doresc decât să mă mut cândva definitiv acolo, dar nu am nici forţa de a mă rupe definitiv de aici şi nici siguranţa că farmecul nespus al paradisului întrevăzut pe furate s-ar mai păstra atunci când i-aş fi locatar.

Un mur en fer, aux fenêtres arrondies, se lève entre moi et l’écriture, un rideau métallique troué, à travers lequel je peux, de temps à autre (lorsque j’écris), regarder. Je voudrais bien m’y installer à jamais, mais je n’ai ni la force de me détacher définitivement de cet endroit, ni la certitude que le charme inouï du paradis entrevu à la dérobée resterait intact si j’y étais locataire.

Doamne, ce de cântece vor răsuna în veacurile de după noi, dacă Homer avea dreptate când credea că zeii urzesc nefericiri pentru ca generaţiile viitoare să aibă ce cânta !

LiterNet

Mon Dieu, que de chants résonneront dans les siècles futurs, si Homère avait raison de croire que les dieux ourdissent des malheurs pour que les générations à venir puissent avoir à chanter !

FFRRAAGGMMEENNTTEE DDEESSPPRREE PPOOEEZZIIEE

LiterNet

FFRRAAGGMMEENNTTSS SSUURR LLAA PPOOÉÉSSIIEE

În Domul din Florenţa se află o Pietà de Michelangelo, rămasă, se spune, neterminată. Este o compoziţie în formă de piramidă, aşa cum obişnuieşte să-şi aranjeze Leonardo da Vinci figurile, o compoziţie în care trei personaje abia schiţate în piatră sprijină de subsuori trupul, de-o mare frumuseţe şi de-o perfectă cizelare, a seninului mort.

LiterNet

Am privit întotdeauna această operă, fascinată nu numai de covârşitoarea ei forţă, ci şi de nesfârşitul mister pe care-l închide în sine, de taina fără dezlegare a naşterii ei întrerupte. Oare cu adevărat numai moartea l-a împiedicat pe Michelangelo să aducă această stranie Pietà la înfăţişarea perfectă, lustruită, ireproşabilă a celei de la San Pietro din Roma ? Oare acest joc dintre schiţă şi migală, această contrapondere dintre trupul exprimat total şi feţele estompate de nerostire, acest contrapunct care realizează o atât de acută sugestie a durerii nu este decât o etapă a muncii artistului în drum spre capodopera hotărâtă să spună totul, dornică să trezească nu tulburarea, nu frisonul, ci admiraţia necondiţionată şi indiferentă ?

Dans le Dôme de Florence, il y a une Pietà de Michel-Ange, restée, dit-on, inachevée. C’est une composition en forme de pyramide, comme la disposition des figures chez Léonard de Vinci, une composition où trois personnages à peine esquissés dans la pierre soutiennent par-dessous les bras, le corps d’une grande beauté et d’une parfaite finition, du serein figé.

J’ai toujours regardé cette œuvre fascinée non seulement par sa prodigieuse force, mais aussi par l’infini mystère qu’elle renferme, par l’énigme sans issue de sa naissance perpétuelle. Est-il vrai que seulement la mort a empêché Michel-Ange de poursuivre cette étrange Pietà jusqu’à l’apparence accomplie, ciselée, irréprochable comme celle de Saint Pierre de Rome ? Ce jeu entre l’esquisse et la minutie, cet équilibre entre le corps rendu en entier et les visages estompés par l’inachèvement, ce contrepoids qui accomplit une si vive suggestion de la douleur n’est-il qu’une étape du travail de l’artiste dans sa voie vers le chef-d’œuvre résolu à tout dire, voulant réveiller non le bouleversement, non le frisson, mais l’admiration inconditionnelle et lassée ?

Nu cumva mâna artistului a fost oprită să continue nu numai de moarte, ci şi de bănuiala că nu totul trebuie spus, că trebuie lăsate zone sugestiei, umbrei, îndoielii, gândului rostit pe jumătate pentru a fi întregit de ceilalţi în milioane de feluri, într-o taină mereu curgătoare, nelimitată, ca un izvor ? Nu se va şti niciodată. De ani de zile încerc să înţeleg privind această capodoperă a neterminării, a opririi drumului spre o perfecţiune tangibilă.

LiterNet

Am învăţat întotdeauna să scriu mai mult din

muzică şi din plastică decât din literatură. Mi-e greu să spun numele unui poet tutelar, dar sunt supusul a doi sau trei pictori, a doi sau trei compozitori. Artele nu seamănă între ele, drumul spre ele şi consecinţele lor, da. Acea Pietà din Domul Florenţei înţelege de ce poezia în forme fixe mă respinge, de ce poezia ermetizantă sau liberă de sens nu mă atrage ; ea ştie, cu sau fără gândul lui Michelangelo, că arta adevărată este, pentru mine, numai linie de unire, raport suspendat, întotdeauna altul, întotdeauna riscant, între perfecţiune şi sugestie.

La main de l’artiste n’a-t-elle pas été empêchée de continuer non seulement par la mort, mais par le soupçon qu’il ne faut pas tout dire, qu’il faut laisser un espace pour la suggestion, pour l’ombre, le doute, la pensée formulée à moitié afin d’être poursuivie par les autres dans des milliers de formes, dans un mystère ininterrompu, perpétuel, tel une source ? On ne le saura jamais. Depuis des années, j’essaie de comprendre ce chef-d’œuvre en le regardant comme le symbole de l’inachèvement, de l’arrêt du chemin vers une perfection tangible.

J’ai toujours appris à écrire plutôt en m’inspirant de la musique et des arts plastiques plus que de la littérature. J’ai du mal à nommer un poète tutélaire mais je suis la servante de deux ou trois peintres, deux ou trois compositeurs. Les arts ne se ressemblent pas, mais seulement le chemin vers eux et leurs conséquences. Cette Pietà du Dôme de Florence saisit pourquoi la poésie en forme fixe me rebute, pourquoi la poésie hermétique ou libre de sens ne m’attire pas ; elle sait, avec ou sans la pensée de Michel-Ange, que l’art, dans le vrai sens du mot, n’est, pour moi, que le trait d’union, le rapport suspendu, toujours différent, toujours risqué, entre la perfection et la suggestion.

Poezia nu influenţează decât pe cei dispuşi să se lase influenţaţi, nu sensibilizează decât pe cei sensibili.

LiterNet

La poésie n’influence que ceux qui sont disposés à se laisser influencer, elle ne sensibilise que ceux qui sont sensibles.

LiterNet

De nimic nu mă tem mai mult decât de scriitorii prin ochii cărora lumea se vede tragic transformată într-un somptuos muzeu de cuvinte, un muzeu imens şi nelipsit de frumuseţe, cu arbori în care în loc de frunze atârnă vorbe foşnitoare pe ramuri, cu oraşe clădite din proporţii, cu râuri curgând din silabe, cu oameni modelaţi în ceara moale şi dulce la pipăit a frazelor, cu sentimente croite din pânza fină şi zadarnică a literaturii. Pentru mine, cuvintele nu sunt decât un rău necesar, de care trebuie totuşi să mă servesc; pentru mine, nimeni nu e mai departe de „literatură“ decât un mare scriitor.

Je ne crains rien de plus que les écrivains aux yeux desquels le monde se voit tragiquement transformé dans un somptueux musée de mots, un musée immense et beau, avec des arbres aux branches desquels pendent des paroles frémissantes au lieu des feuilles, des villes bâties avec des proportions, des rivières qui descendent des syllabes, des êtres modelés dans la cire des phrases, moue et douce au toucher, avec des sentiments taillés dans le tissu léger et vain de la littérature. Pour moi, les mots ne sont que le mal nécessaire, dont je dois malgré tout me servir ; pour moi, personne n’est plus éloigné de la « littérature » qu’un grand écrivain.

Scriitor nu este cel care scrie, este cel care se exprimă cu ajutorul scrisului.

LiterNet

Est écrivain non pas celui qui écrit, mais celui qui s’exprime à travers l’écrit.

Curentele literare nu au cu poezia decât tangenţe administrative.

LiterNet

Les courants littéraires n’ont avec la poésie que des proximités administratives.

LiterNet

Istoria artei nu este - la o cercetare lipsită de prejudecata progresului artistic (arta fiind singurul domeniu în care se descoperă întotdeauna doar ceea ce există) - decât o istorie a perfecţionării mijloacelor de expresie şi a decadenţei fondului de exprimat. Veronese, să zicem, are în plus faţă de Giotto cunoaşterea perspectivei şi strălucirea cărnoasă a madonelor, iar în minus, intensitatea halucinantă, privirea aceea arzând, ciudat de limpede şi atât de sigură că poate spune muntelui să meargă şi muntele se va mişca. Poate că în poezie lucrurile stau oarecum deosebit, şi totuşi, de câtă inteligenţă poetică şi de cât exces de sensibilitate au nevoie marii poeţi moderni pentru a atinge intensitatea liniştii albe din versurile chineze ale mileniului trecut...

À une analyse dépourvue du préjugé du progrès artistique (l’art étant le seul domaine où l’on ne découvre toujours que ce qui existe déjà), l’histoire de l’art n’est qu’une histoire du perfectionnement des moyens d’expression et de la décadence du contenu à exprimer. Véronèse a, par exemple, une meilleure connaissance de la perspective et de l’éclat charnu des madones que Giotto ; par contre, il n’a pas son intensité hallucinante, le regard embrasé, étrangement limpide et si certain de pouvoir dire à la montagne de marcher et la montagne marchera. En poésie les choses se présentent peut-être différemment, et pourtant, combien d’intel-ligence poétique et d’excès de sensibilité il faut aux grands poètes modernes pour atteindre l’intensité du silence blanc des vers chinois du millénaire passé…

Calitatea este despărţită adesea de defect numai prin linia timidă a simţului măsurii.

LiterNet

La qualité n’est souvent dissociée du défaut que par la mince ligne du sens de la mesure.

Dincolo de imposibilitatea de a învăţa inefabilul, înălţată la o catedră cu trepte de neant, ambiţia oricărui vers este aceea de a fi o şcoală de poezie. Un fel de şcoală a păsărilor în care fiecare nu face decât să-şi intuiască, să-şi descopere şi să-şi mlădie propria limbă.

LiterNet

Au-delà de l’impossibilité d’apprendre l’ineffable, élevée à une chaire aux marches de néant, l’ambition de tout vers est d’être une école de poésie. Une sorte d’école des oiseaux où chacun ne fait qu’avoir l’intuition de sa propre langue, la découvrir et la moduler.

Nimic în afara talentului nu se primeşte în dar, şi nimic nu se plăteşte mai scump decât darul acesta.

LiterNet

Mis à part le talent, rien n’est reçu en cadeau, et rien n’est payé plus cher que ce cadeau.

Singura scuză a existenţei poeziei este faptul că e inevitabilă.

LiterNet

La seule excuse de l’existence de la poésie est le fait d’être inévitable.

LiterNet

Opera îşi creează cititorii în aceeaşi măsură în care cititorii, sau mai precis cititorul, o creează pe ea. Rodul artistic se află totdeauna la jumătatea drumului dintre creator şi publicul său, fiecare dintre cele două părţi - opuse, dar complementare - fiind obligată sa dea ceva din sine pentru a putea intra cu drepturi egale în această stranie şi aproape reversibilă relaţie. Între cel ce spune şi cel ce înţelege se naşte un raport numai aparent dominat de primul, pentru că orice gând exprimat nu există decât în măsura în care este şi receptat şi există în tot atâtea feluri câte sensibile inteligenţe sunt dispuse să îl recepteze. Există atâţia Hamleţi câţi actori dispuşi să îl interpreteze, mai mult - câţi spectatori în stare să-l înţeleagă. O capodoperă este o operă care se multiplică la infinit, care nu-şi epuizează niciodată vieţile posibile.

L’œuvre crée ses lecteurs dans la même mesure que les lecteurs, ou, plus précisément, le lecteur, la crée. Le fruit artistique se trouve toujours à la moitié du chemin entre le créateur et son public, chacune des deux parties – opposées, mais complémentaires – étant forcée de donner quelque chose de soi pour pouvoir entrer avec des droits égaux dans cette étrange et presque réversible relation. Entre celui qui parle et celui qui comprend naît un rapport dominé en apparence seulement par le premier, puisque toute pensée exprimée n’existe que dans la mesure où elle est reçue, et existe en autant de façons qu’il y a d’intelligences sensibles disposées à la recevoir. Il y a autant d’Hamlet que d’acteurs disposés à l’interpréter, plus encore – que de spectateurs capables de le comprendre. Un chef-d’œuvre est une œuvre qui se multiplie à l’infini, qui n’épuise jamais ses vies possibles.

LiterNet

Poezia, ca orice artă, este şi convenţie. Un cod cu termeni bine stabiliţi şi întăriţi de secole, uneori de milenii de comunicare. Sugestia eliptică şi graţioasă a poeziei extrem orientale corespunde nu atât unei formaţii sufleteşti deosebită de a noastră, cât unei îndelungate practici a semirostirii care nouă ne lipseşte. Iată un celebru poem aparţinând marelui poet japonez Gochiku : „Lunga noapte / zgomotul apei / Spun ceea ce gândesc eu“ ; o frază care într-un poem european ar putea fi un vers printre multe altele, dar care, adăugându-se unui întreg sistem de semnificaţii filosofice, istorice, artistice, religioase, comun poetului şi cititorului, devine poezie, este recunoscută ca esenţă a unui univers spiritual căruia poetul şi cititorul îi aparţin în egală măsură. Se pot scrie poeme asemănătoare celor japoneze şi nu le va lipsi nimic decât universul din spatele cuvintelor, aşa cum se construiesc uneori ziduri oarbe, perfect finisate, cu elegante ferestre cărora nu le lipseşte decât casa de dincolo de ele.

La poésie, comme tout autre art, signifie aussi convention. Un code avec des termes bien établis et renforcés depuis des siècles, parfois des millénaires de communication. La suggestion elliptique et gracieuse de la poésie extrême-orientale correspond non pas tant à une constitution de l’âme différente de la nôtre, mais à une longue pratique du demi-mot qui nous manque. Voici un célèbre poème appartenant au grand poète japonais Gochiku : « La longue nuit / Le bruit de l’eau / Disent ce que je pense » ; une phrase qui, dans un poème européen, pourrait être un vers parmi bien d’autres, mais qui, venant s’ajouter à tout un système de significations philosophiques, historiques, artistiques, reli-gieuses, commun au poète et au lecteur, devient de la poésie, est reconnue comme étant l’essence d’un univers spirituel auquel le poète et le lecteur appartiennent en égale mesure. On peut écrire des poèmes semblables aux poèmes japonais et il ne leur manquera rien d’autre que l’univers d’au-delà des mots, tout comme, parfois, l’on bâtit des murs aveugles, parfaitement achevés, avec d’élégantes fenêtres, auxquels ne manque que la maison, au-delà.

Foarte multe versuri nu sunt scrise de anumiţi oameni, ci de anumite vârste. Adolescenţa le aduce cu ea şi tot ea le ia la plecare, fără menajamente, o dată cu strălucirea părului şi lumina fragedă a obrazului.

LiterNet

Bien des vers ne sont pas l’expression écrite de certaines personnes, mais de certains âges. L’adolescence les amène avec elle et c’est toujours elle qui les emporte au moment du départ, sans ménagements, avec l’éclat de la chevelure et la lumière fraîche du visage.

Nimic nu e mai greu de stabilit decât momentul în care o calitate se transformă într-un defect.

LiterNet

Rien de plus difficile à établir que le moment où la qualité se transforme en défaut.

Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze.

LiterNet

La poésie ne doit pas briller, elle doit illuminer.

Nu mai există de mult poeţi neînţeleşi, există, cel mult, poeţi înţeleşi prea bine.

LiterNet

Il n’y a plus, depuis bien longtemps, de poètes incompris, il n’y a que des poètes trop bien compris.

LiterNet

Un scriitor nu există decât în măsura în care s-a realizat, singura lui şansă este pagina scrisă. Ce a fost înainte sau după ea nu ne interesează decât pentru a potrivi mai bine lumina pe pagină. Dramele care n-au lăsat urme pe hârtie pentru istoria literară nici n-au existat. Anii de ministerială sterilitate ai lui Goga nu sunt pentru istoria literară decât o tristă picanterie, deceniile de nebunie ale lui Hölderlin, un tragic epilog. Eminescu a existat între şaisprezece şi mai puţin de patruzeci de ani, Hugo, între douăzeci şi optzeci. Nimeni nu remarcă diferenţa şi nedreptatea. Operele stau alături, cu şanse egale, egal însetate de nemurire şi de neant. Suferinţele au importanţă în măsura în care se transformă în poezie, nimeni nu observă poezia care se transformă în suferinţă.

Un écrivain n’existe que dans la mesure où il est accompli, sa seule chance est la page écrite. Ce qui fut avant ou après elle ne nous intéresse que pour mieux diriger la lumière sur la page. Les drames qui n’ont pas laissé de traces sur le papier n’ont même pas existé pour l’histoire littéraire. Les années de stérilité ministérielle de Goga ne sont, pour l’histoire littéraire, qu’un triste épisode piquant, les décennies de folie de Hölderlin, un tragique épilogue. Eminescu a vécu entre seize et moins de quarante ans, Hugo entre vingt et quatre-vingts ans. Personne ne remarque la différence et l’injustice. Les œuvres se côtoient, avec des chances égales, tout aussi assoiffées d’éternité et de néant. Les souffrances ont de l’importance dans la mesure où elles deviennent de la poésie, personne ne remarque la poésie qui devient souffrance.

Oricât ar părea de paradoxal, marii poeţi seamănă cu toţii între ei ; numai mediocrităţile sunt pline de originalitate.

LiterNet

Quelque paradoxal que cela puisse paraître, les grands poètes se ressemblent tous ; il n’y a que les médiocrités qui sont pleines d’originalité.

Artiştii, poeţii sunt responsabili numai pentru ceea ce scriu ei, nu şi pentru ceea ce se scrie despre ei. De multe secole, drama artistului nu mai este indiferenţa societăţii, ci elanul cu care aceasta îl îmbrăţişează şi-l face simbol.

LiterNet

Les artistes, les poètes ne sont responsables que de ce qu’ils écrivent eux-mêmes, non de ce que l’on écrit sur eux. Depuis bien des siècles, le drame de l’artiste n’est plus l’indifférence de la société, mais l’élan avec lequel celle-ci l’étreint et en fait son symbole.

Sunt prea orgolioasă pentru a-mi imagina că gândurile mele ar putea fi cuiva mai de folos decât mie.

LiterNet

Je suis trop orgueilleuse pour m’imaginer que mes pensées seraient plus utiles à quelqu’un d’autre qu’à moi-même.

N-o să obosesc niciodată repetând că nobleţea nici unei teme nu poate salva sau scuza arta fără valoare care îi apare în jur.

LiterNet

Je ne me fatiguerai jamais à répéter que la noblesse d’aucun thème ne saurait sauver ou excuser l’art dépourvu de valeur qui apparaît autour de celui-ci.

Literatura copiază de atâtea milenii viaţa, încât, din când în când, viaţa îşi permite să copieze cu maliţie literatura.

LiterNet

La littérature copie depuis tant de millénaires la vie, que, de temps en temps, la vie s’autorise à copier avec malice la littérature.

LiterNet

Există scriitori care au cu limba în care scriu raporturi încordate, pasionate, de dragoste şi de ură, scriitori care schimbă limba, se joacă cu ea, şi-o adaptează, şi-o croiesc pe măsură, se revoltă împotriva ei şi îi aduc jertfe. Şi există scriitori care par a nu observa măcar limba pe care o folosesc : obsedaţi de ei înşişi, de ceea ce e de nespus în ei, ei bănuiesc nu numai că limba e un mijloc de comunicare imperfect, ci şi că limba nici nu e, poate, un mijloc de comunicare. Fascinaţi mult mai mult de tăcere decât de cuvânt, ei trudesc nu la crearea limbii, ci la renunţarea la ea. Există mari poeţi care ilustrează prima sau cea de a doua atitudine, dar nu cred că există poeţi care au avut de optat între cele două posibilităţi. Te naşti şi mori de aceeaşi parte a baricadei.

Il y a des écrivains qui entretiennent des rapports tendus, passionnés, d’amour et de haine avec la langue dans laquelle ils écrivent, des écrivains qui changent de langue, en jouent, l’adaptent, la taillent sur mesure, se révoltent contre elle et lui apportent des offrandes. Et il y a des écrivains qui ne semblent même pas remarquer la langue qu’ils utilisent : obsédés par eux-mêmes, par ce qui reste non dit en eux, ils soupçonnent non seulement que la langue est un moyen de communication imparfait, mais que la langue n’est même pas, vraisemblablement, un moyen de communication. Fascinés bien plus par le silence que par le mot, ils peinent non à créer la langue, mais à y renoncer. Il y a des grands poètes qui illustrent la première ou la seconde attitude, mais je ne pense pas qu’il y ait eu des poètes qui eussent été astreints à choisir entre les deux possibilités. On naît et on meurt du même côté de la barricade.

LiterNet

Niciodată, cred, n-o să pot spune prin ce se deosebeşte o poezie de dragoste scrisă de o femeie (sau de un bărbat) de o poezie de dragoste scrisă de un poet. Cel mai simplu ar fi să consider că prima izvorăşte din tremurul sângelui în apropierea inimii, în timp ce a doua numai din pâlpâirea flăcării sfinte deasupra frunţii, dar ştiu bine că nu acesta e adevărul, pentru că, în timp ce femeia sau bărbatul nu sunt niciodată poeţi, poetul este întotdeauna femeie sau bărbat.

Je ne pourrai jamais dire, me semble-t-il, en quoi une poésie d’amour écrite par une femme (ou un homme) se distingue d’une poésie d’amour écrite par un poète. Le plus simple serait de considérer que la première naît dans la vibration du sang près du cœur, alors que la seconde ne vient que de la lueur de la flamme divine au-dessus du front, mais je sais bien que ce n’est pas la vérité, puisque la femme ou l’homme n’est jamais poète, alors que le poète est toujours une femme ou un homme.

LiterNet

Talent ? Dar talentul e ceva atât de greu de definit, atât de capricios, de inefabil, încât nu numai o viaţă, dar nici o operă nu se poate întemeia în întregime pe el. Dacă nu-l ai, devine o râvnită şi intangibilă ţintă, dacă-l ai, nu e decât minim punct de pornire. Ani de zile ne preocupăm dacă avem talent şi, deodată, nu înseamnă nimic. Nu suntem întrebaţi dacă avem talent, suntem întrebaţi dacă avem opere. Poate că am talent, dar ce importanţă poate să aibă asta într-o ţară în care talent au şi fructele pe ramuri, şi păsările în zbor ?

Talent ? Mais le talent est quelque chose de si difficile à définir, si capricieux, ineffable, que non seulement la vie, mais pas même une œuvre ne saurait y reposer entièrement. Ne pas l’avoir en fait un convoité et intangible dessein ; l’avoir ne signifie qu’un point de départ minimum. Des années durant, nous voulons savoir si nous avons ou non du talent et, d’un seul coup, il ne représente plus rien. On ne nous demande pas si nous avons du talent, mais si nous avons des œuvres. Peut-être ai-je du talent, mais quelle importance cela peut bien avoir dans un pays où les fruits pendus aux branches, les oiseaux dans leur vol ont aussi du talent ?

LiterNet

Îmi imaginez poezia asemenea oceanelor, a căror suprafaţă este nesfârşită şi nesfârşit de diversă - îngheţată sau pacifică, străbătută de curenţi reci sau fierbinţi, cu mări de culori diferite şi de temperamente opuse, cu ţărmuri line sau abrupte, pustii sau aglomerate de oraşe - dar al căror adânc este la fel, nemişcat, neschimbat, neluminat, absolut. Poţi să te laşi să aluneci la Capul Furtunilor sau printre gheţurile arctice : dacă reuşeşti să atingi fundul oceanului, pierzi amintirea plecării, într-una sfântă, uitată şi binecuvântată de tăcere.

Je m’imagine la poésie telle les océans, dont la surface est infinie et infiniment diverse – glacée ou pacifique, traversée par des courants froids ou chauds, avec des mers de couleurs différentes et des tempéraments opposés, des côtes lisses ou escarpées, désertes ou agglomérées par les villes – mais dont les profondeurs sont semblables, immobiles, inchangées, sombres, absolues. On peut se laisser glisser jusqu’au Cap des Tempêtes ou parmi les banquises polaires : si l’on arrive à atteindre le fond de l’océan, on perd le souvenir du départ, pour un autre, divin, oublié et béni par le silence.

Simţul detaliului pune în umbră suflul artistic, aneantizează elanul. Ştiu că o tapiserie trebuie privită de la câţiva paşi, dar nu mă pot împiedica să mă apropii, hipnotizată de perseverenţa acului.

LiterNet

Le sens du détail met dans l’ombre le souffle artistique, anéantit l’élan. Je sais qu’il faut regarder une tapisserie distant de quelques pas, mais je ne puis m’empêcher de l’approcher, hypnotisée par la persévérance de l’aiguille.

Am visat întotdeauna o poezie simplă, aproape eliptică, schematică, având farmecul desenelor făcute de copii în faţa cărora nu eşti niciodată sigur dacă nu cumva schema este chiar esenţa.

LiterNet

J’ai toujours rêvé d’une poésie simple, presque elliptique, schématique, avec le charme des dessins faits par les enfants devant lesquels on n’est jamais sûr si l’esquisse n’est pas l’essence même.

Pentru un poet, crezul artistic are sensul pe care trebuie să-l aibă pentru un erou cauza luptei sale. Ea nu determină victoria ; victoria depinde de forţă, de armele pe care le foloseşte, de terenul pe care luptă, dar fără această cauză, crezută cu exaltare, învingătorul nu ar fi decât un ucigaş de rând.

LiterNet

Pour un poète, le credo artistique a le sens que doit avoir pour un héros la cause de sa lutte. Elle ne détermine pas la victoire ; la victoire dépend de la puissance, des armes employées, du terrain de bataille, mais en l’absence de cette cause embrassée avec exaltation, le vainqueur ne serait qu’un tueur ordinaire.

Sunt momente în istorie în care poezia nu este o artă, ci o posibilitate de a gândi.

LiterNet

Il y a des moments dans l’histoire où la poésie n’est pas un art mais une possibilité de penser.

Ne asemănăm nu atât prin ceea ce facem, cât prin ceea ce nu facem.

LiterNet

Nous nous ressemblons non pas tant par ce que nous faisons, mais par ce que nous ne faisons pas.

LiterNet

Unii sunt fericiţi pentru fiecare vers frumos pe care l-au scris, alţii sunt exasperaţi de fiecare nouă poezie. Pentru că fiecare poezie este o trecere din perfectul absolut imaginat spre (chiar în cel mai bun caz) perfectul posibil real, deci o coborâre de treaptă, o renunţare. Fac parte din această a doua categorie, căreia i-ar fi atât de uşor să renunţe la scris, daca n-ar şti că poezia e inferioară tăcerii, aşa cum viaţa este - cine ştie ? - inferioară morţii, dar numai un poet poate să înţeleagă tăcerea, şi numai viu fiind te poţi gândi la moarte.

D’aucuns sont heureux de chaque beau vers qu’ils ont écrit, d’autres sont exaspérés par chaque nouvelle poésie. Parce que chaque poésie est un passage du parfait absolu imaginé vers (même dans le meilleur des cas) le parfait possible réel, donc la descente d’une marche, un renoncement. Je fais partie de cette seconde catégorie, qui aurait tant de facilité à renoncer à l’écriture si je ne savais que la poésie est inférieure au silence, de même que la vie est – qui sait ? – inférieure à la mort, mais seul un poète peut comprendre le silence, et on ne peut penser à la mort qu’en étant bien vivant.

Poezia nu este povestea vieţii pe care o trăieşti, ci aura, aburul care-ţi rămâne după ce ai reuşit să uiţi ce-ai trăit.

LiterNet

La poésie n’est pas le récit de la vie que l’on vit, mais l’aura, l’effluve qui reste après avoir réussi à oublier ce que l’on a vécu.

Nu folosiţi arta ca pe o oglindă în faţa căreia vă încercaţi podoabele !

LiterNet

Ne vous servez pas de l’art comme d’un miroir devant lequel vous essayez vos parures !

Important în poezie nu este ceva ce n-am mai auzit, ci ceva ce ştiam parcă dintr-o altă viaţă. Poezia nu trebuie să dea senzaţia cunoaşterii, ci a recunoaşterii.

LiterNet

L’important, dans la poésie, n’est pas quelque chose que je n’ai jamais entendu, mais quelque chose que je savais presque d’une autre vie. La poésie ne doit pas donner la sensation de la connaissance, mais de la reconnaissance.

LiterNet

Unii oameni îşi imaginează poeţii călcând serafic şi încununaţi cu flori. Alţii, mai penetranţi, şi-i închipuie ca pe nişte stâlpi de foc. De fapt, poetul nu este decât nehotărâre între iubire şi revoltă, îndrăgostit de tot ce e omenesc şi revoltat de tot ce e omenesc, în acelaşi timp. În această frumoasă contradicţie, „sensul tragic al vieţii“, despre care vorbea Unamuno, se întăreşte şi creşte uneori ucigător, pentru că, indecis, poetul este incapabil de a iubi cu ochii închişi, dar neînstare de a urî fără să se înduioşeze; pentru că el continuă dramatic contradicţia dintre „Pace vouă“ şi „Eu n-am venit să aduc pacea, ci sabia“.

Certains s’imaginent les poètes marchant d’un pas angélique, couronnés de fleurs. D’autres, plus sagaces, les imaginent tels des piliers de feu. En fait, le poète n’est qu’incertitude entre l’amour et la révolte, amoureux de tout ce qui est humain et à la fois révolté par tout ce qui est humain. Dans cette belle contradiction, le « sens tragique de la vie », dont parlait Unamuno, s’affermit et croît parfois effroyablement, parce que, indécis, le poète est incapable d’aimer les yeux fermés, mais incapable de haïr sans s’attendrir ; parce qu’il continue dramatiquement la contradiction entre « La paix soit avec vous » et « Je ne suis pas venu apporter la paix, mais bien le glaive ».

LiterNet

Gândindu-mă la poezia modernă, în fine, la ceea ce m-am obişnuit să numesc poezie modernă, la acel nehotărât univers cu hotare fluide care-l cuprind mai uşor pe Novalis decât pe Aragon, îmi vine în minte o comparaţie din lumea chimiei. Poezia mi se pare asemenea acelor substanţe cu câteva enigmatice valenţe rămase nesatisfăcute, cău-tându-şi în permanenţă un echilibru şi trăind pe muchia dintre starea lor prezentă şi o posibilă altă stare. În timp ce înainte poezia era înţeleasă ca o operă riguros terminată, rotundă, suficientă sieşi, ea este înţeleasă acum ca un raport continuu, ca o veşnică întrebare, ca un perpetuu neechilibru. Este misterioasă pentru că este imprevizibilă, este mare pentru că nu are sfârşit.

En pensant à la poésie moderne, enfin, à ce que je me suis habituée à nommer poésie moderne, cet instable univers aux frontières changeantes renfermant plutôt Novalis qu’Aragon, il me vient à l’esprit une comparaison avec le monde de la chimie. La poésie me paraît semblable à ces substances ayant quelques énigmatiques valences insatisfaites, cherchant tout le temps un équilibre et vivant sur l’arête entre leur état présent et un autre état possible. Alors que la poésie était auparavant comprise comme une œuvre rigoureusement achevée, arrondie, se suffisant à elle-même, elle est aujourd’hui comprise comme un rapport continu, comme une perpétuelle interrogation, une perpétuelle instabilité. Elle est mystérieuse parce qu’imprévisible, grande parce qu’elle n’a pas de fin.

Sunt un poet, nu-mi pot îngădui să devin un autor de versuri.

LiterNet

Je suis poète, je ne puis m’autoriser à devenir auteur de vers.

Orgoliul de a descoperi umilinţa este mai străin de înţelepciune decât umilinţa de a accepta orgoliul.

LiterNet

L’orgueil de découvrir l’humilité est plus étranger à la sagesse que l’humilité d’accepter l’orgueil.

Frazele frumoase sunt faţă de poezie ceea ce statuetele de bâlci sunt faţă de sculptură, tablourile de gang faţă de pictură.

LiterNet

Les belles phrases sont à la poésie ce que les statuettes des foires sont à la sculpture, les tableaux de bazar à la peinture.

Observ adesea cum dragostea pentru poet presupune parafrazarea, banalizarea, imitarea, parodierea lui. Să fie pastişa o formă de adoraţie ?

LiterNet

Souvent, je remarque combien l’amour pour le poète suppose sa paraphrase, sa banalisation, sa parodie. Est-ce que le pastiche serait une forme d’adoration ?

La început poeziile seamănă acelor adolescente deşirate şi stângace care ascund şi gospodina, şi femeia fatală. A ghici nu este numai orgolios, ci şi riscant.

LiterNet

Au début, les poésies ressemblent à ces adolescentes filiformes et maladroites qui cachent aussi bien la ménagère que la femme fatale. Deviner n’est pas seulement orgueilleux mais risqué.

LiterNet

Simt ca pe o mare nedreptate lipsa de dependenţă între inteligenţă şi artă. Într-un timp încercam să mă revolt împotriva ei, dar când am înţeles că poezia se înrudeşte cu tăcerea, cu nemişcarea, cu umbra, şi nu cu strălucirea, cu zbuciumul, cu strigătul, am înţeles şi de ce zeii alegeau pentru a coborî pe pământ fiinţe adesea nătânge.

Je ressens comme une grande injustice le manque de dépendance entre l’intelligence et l’art. Autrefois, j’essayais de me révolter contre elle, mais, lorsque j’ai compris que la poésie s’apparente au silence, à l’immobilité, à l’ombre, et non à l’éclat, au tourment, au cri, j’ai aussi compris pourquoi les dieux choisissaient, dans leur descente sur terre, des êtres souvent niais.

Sunt convinsă că unui cal obişnuit aripile Pegasului i se par numai o dovadă a neputinţei de a alerga.

LiterNet

Je suis persuadée qu’un cheval ordinaire tient les ailes de Pégase pour une preuve de son impuissance à courir.

LiterNet

De nenumărate ori, citind un poet, mai ales tânăr, am avut senzaţia că, talentat fiind, nu ştie ce să facă cu talentul său, aşa cum unii actori nu ştiu ce să facă pe scenă cu mâinile : stau stângaci, închipuindu-şi că trebuie să înveţe complicate gesturi, când, de fapt, nu trebuie decât să nu facă nimic. Dar ce se învaţă mai greu decât liniştea ?

Souvent, en lisant un poète, surtout jeune, j’ai eu la sensation que, doué de talent, il ne savait pas quoi en faire, de même que certains acteurs ne savent pas quoi faire de leurs mains sur scène : ils restent maladroits, s’imaginant qu’il faut apprendre des gestes compliqués, alors qu’en fait il n’y a qu’à ne rien faire. Mais qu’apprend-t-on plus difficilement que le silence ?

Nimic nu seamănă cu nimic. Nu există de la facerea lumii două mere identice, nici două versuri în istoria poeziei la fel.

LiterNet

Rien ne ressemble à rien. Il n’y a, depuis que le monde est monde, ni deux pommes identiques, ni deux vers pareils dans l’histoire de la poésie.

„Fiecare din noi părăseşte viaţa cu sentimentul că abia s-a născut“, spune Epicur ; fiecare din noi părăseşte scrisul cu sentimentul că abia a învăţat să scrie. Dacă ai sentimentul că ai terminat de învăţat, înseamnă că nici n-ai început încă.

LiterNet

« Chacun de nous quitte la vie avec le sentiment qu’il vient à peine de naître », dit Épicure ; chacun de nous quitte l’écriture avec le sentiment qu’il vient à peine d’apprendre à écrire. Si l’on a le sentiment d’avoir fini d’apprendre, alors cela veut dire que l’on n’a même pas encore commencé.

Inteligenţa nu e materialul cel mai indicat pentru a face din el poezie. E adevărat, însă, că poate înlocui cu destul succes materiale nu mai scumpe, ci mai rare. Perlele false sunt la fel de frumoase ca şi cele adevărate, sunt doar mai uşoare. Durerea cântăreşte greu.

LiterNet

L’intelligence n’est pas le matériau le plus approprié pour faire de la poésie. Il est vrai néanmoins qu’elle peut remplacer avec assez de succès les matériaux non pas plus chers mais plus rares. Les fausses perles sont aussi belles que les vraies ; elles sont seulement plus légères. La douleur pèse lourd.

Pe nici un drum nu se ajunge mai greu la ţintă decât pe cărările bătătorite de alţii.

LiterNet

Sur aucun autre chemin on ne parvient plus difficilement à son but que sur ceux battus par d’autres.

Cunosc atâţia scriitori inferiori propriilor lor opere, încât un om mai înalt decât pagina sa îmi trezeşte respectul, chiar dacă îi zăresc peste umeri aripile de umbră ale ratării.

LiterNet

Je connais tant d’écrivains inférieurs à leurs propres œuvres, qu’un être plus élevé que sa propre page réveille en moi le respect, même si j’aperçois, derrière ses épaules, les ailes ténébreuses de l’échec.

Frumosul din artă trebuie să semene frumosului din natură - să se nască fără ideea şi uneori fără şansa de a putea fi văzut, admirat.

LiterNet

Le beau de l’art doit ressembler à celui de la nature – naître sans l’idée et parfois sans la chance de pouvoir être vu, admiré.

Lacrima nu este importantă decât prin suferinţa care i-a dat naştere. De aceea, probabil, nu se produc lacrimi sintetice.

LiterNet

La larme n’est importante que par la souffrance qui lui a donné naissance. C’est la raison pour laquelle, vraisemblablement, on ne produit pas des larmes synthétiques.

De la alţii poţi afla, cel mult, cum se scrie poezia ; nu poţi afla de ce s-o scrii.

LiterNet

On peut apprendre des autres comment écrire la poésie, tout au plus ; on ne peut apprendre pourquoi l’écrire.

Un vers ermetic trebuie să conţină mai mult, nu mai puţin decât unul uşor inteligibil.

LiterNet

Un vers hermétique doit contenir bien plus, et non moins, qu’un autre facilement intelligible.

Poezia poetului tânăr : un lichid dornic să ia forma unui vas care îşi caută încă el însuşi forma.

LiterNet

La poésie du jeune poète : un liquide désireux de prendre la forme d’un récipient qui cherche encore lui-même sa forme.

Din păcate, versurile seamănă adesea epatantelor bijuterii moderne, valorând preţul lucrăturii lor, nu al metalelor din care sunt lucrate.

LiterNet

Malheureusement, les vers ressemblent souvent aux étonnants bijoux modernes, qui valent le prix de leur réalisation, non celui des métaux dans lesquels ils sont réalisés.

Despre sfaturile literare : Ţin minte o anecdotă dintr-un almanah de pe la 1900, cu o gospodină care, respectând toate indicaţiile cărţii de bucate, nu reuşea totuşi să gătească, pentru că în carte nu scria că trebuie aprins focul.

LiterNet

Au sujet des conseils littéraires : Je me rappelle une anecdote dans un almanach des années 1900, avec une ménagère qui, tout en respectant les indications du livre de cuisine, n’arrivait cependant pas à cuisiner, parce que, dans le livre, il n’était pas écrit qu’il fallait allumer le feu.

Iluziile noastre s-au întors de atâtea ori împotriva noastră, încât am descoperit că a prefera adevărul nu e numai mai cinstit, ci şi mai comod.

LiterNet

Nos illusions se sont si souvent retournées contre nous, que j’ai découvert que préférer la vérité n’est pas seulement plus honnête, mais aussi plus confortable.

Nimeni nu ne obligă să scriem. Când o facem, o facem întotdeauna pe propria noastră răspundere.

LiterNet

Personne ne nous oblige à écrire. Lorsque nous le faisons, nous le faisons toujours sous notre propre responsabilité.

Poezia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai suferit.

LiterNet

La poésie est ce qui reste après avoir oublié tout ce que l’on a souffert.

Nemurirea e de genul feminin - se lasă atrasă de cei care o tratează cu indiferenţă.

LiterNet

L’immortalité est du genre féminin – elle se laisse attirer par ceux qui la traitent avec indifférence.

De la un autor de literatură la o conştiinţă creatoare este un drum infinit mai lung decât de la un analfabet la un autor de literatură.

LiterNet

Il y a une bien plus grande distance d’un auteur de littérature à une conscience, que d’un analphabète à un auteur de littérature.

Nimeni nu va putea spune despre poezie mai mult decât poezia. Ea este asemenea realităţii supreme despre care vorbeşte Lao Tzî : „Cine a cunoscut-o nu vorbeşte despre ea şi cine vorbeşte despre ea n-a cunoscut-o“.

LiterNet

Personne ne pourra dire de la poésie davantage que la poésie elle-même. Elle est telle la réalité suprême dont parle Lao She : « Celui qui l’a connue n’en parle pas et celui qui en parle ne l’a pas connue ».

Am privit întotdeauna rima ca pe un duşman al poeziei, un duşman periculos şi strălucitor uneori, un duşman cenuşiu, uşor de ignorat altădată, un duşman considerat de toţi, chiar şi de el însuşi, un prieten şi, ceea ce e şi mai greu de înţeles, un duşman din când în când necesar.

LiterNet

J’ai toujours considéré la rime comme un ennemi de la poésie, un ennemi dangereux et brillant parfois, un ennemi maussade, quelquefois facile à ignorer, un ennemi pris par tous, même par lui-même, pour un ami et, ce qui est encore plus difficile à comprendre, un ennemi nécessaire de temps à autre.

Aveţi toate calităţile, nu vă lipseşte decât curajul de a vă teme de ele.

LiterNet

Vous avez toutes les qualités, il ne vous manque plus que le courage d’en avoir peur.

Cuvintele sunt, poate, singurele fiinţe cărora îngrădirea le sporeşte frumuseţea şi sensul.

LiterNet

Les mots sont, peut-être, les seuls êtres auxquels la limitation accroît la beauté et le sens.

LiterNet

Orice poezie e neterminată atâta timp cât mai găseşte un cititor care să îi adauge propria sa sensibilitate ; cel ce îndeplineşte jumătatea unui act artistic lansat în lume să-şi caute împlinirea şi împlinit de atâtea ori şi în atâtea feluri de câte ori şi în câte feluri este înţeles. Sunt opere de artă care, apărute prea devreme, şi-au aşteptat întregirea timp de secole, şi opere de artă ale căror jumătăţi de sferă se pierduseră înainte de naşterea lor. Marile poezii trăiesc, rătăcind imperfecte prin lume, pentru a fi împlinite mereu mai perfect.

Toute poésie est inachevée tant qu’il existe encore un lecteur qui y ajoute sa propre sensibilité, accomplissant ainsi l’autre moitié d’un acte artistique lancé dans le monde pour poursuivre cet achèvement tant de fois achevé et selon la compréhension de chacun. Il y a des œuvres d’art qui, parues trop tôt, ont attendu leur accomplissement durant des siècles, et d’autres œuvres qui avaient perdu la moitié de leur sphère avant même leur naissance. Les grandes poésies vivent, errant imparfaites à travers le monde, pour être toujours accomplies au plus que parfait.

Complicitatea în materie de poezie nu este mai mult decât o iluzie : suntem mereu de acord unii cu alţii, pentru că obiectul acordului nostru este indefinibil şi veşnicii pereţi care ne despart, transparenţi ca aripa fluturelui.

LiterNet

En matière de poésie, la complicité n’est rien de plus qu’une illusion : nous sommes toujours d’accord les uns avec les autres, parce que l’objet de notre accord est indéfinissable et les éternels murs qui nous séparent sont transparents, tels les ailes du papillon.

N-am să înţeleg niciodată dacă poezia naşte misterul sau misterul naşte poezia.

LiterNet

Je ne comprendrai jamais si la poésie engendre le mystère ou si le mystère engendre la poésie.

LiterNet

Există ceva mai discutabil decât o capodoperă ? Există ceva mai nesigur decât un talent ? Există ceva mai fragil decât un geniu ? Cine s-ar mai extazia în faţa marii forţe a artei, dacă ea n-ar avea curajul de a se expune de milenii, în fiecare clipă, infirmării ? Din fericire, valorile artistice nu se stabilesc prin ecuaţii. Cine vrea să înţeleagă ceva nu cere certitudini, se mulţumeşte cu miracole.

Y a-t-il quelque chose de plus discutable qu’un chef-d’œuvre ? Y a-t-il quelque chose de plus incertain qu’un talent ? Y a-t-il quelque chose de plus fragile qu’un génie ? Qui s’émerveillerait devant la grande force de l’art, si elle n’osait pas s’exposer depuis des millénaires, chaque instant, au déni ? Bien heureusement, les valeurs artistiques ne s’établissent pas avec des équations. Celui qui veut comprendre quelque chose n’exige pas des certitudes, mais se contente de miracles.

A fi liber nu este un drept care ţi se acordă, ci un talent cu care te naşti, un talent care în literatură se confundă uneori chiar cu talentul literar.

LiterNet

Être libre n’est pas un droit qui vous est accordé, mais un talent avec lequel on naît, talent qui, en littérature, se confond parfois avec le talent littéraire lui-même.

De nimic nu mă tem mai mult decât de măiestria care se descoperă de la prima vedere şi de retorica pe care nu o bănuieşti de la început.

LiterNet

Je ne crains rien de plus que la virtuosité qui se dévoile à première vue et la rhétorique que l’on ne soupçonne pas depuis le début.

Pentru un om de ştiinţă, orice lucru neînţeles este un lucru neînţeles încă ; pentru un poet, orice lucru neînţeles este un binecuvântat mister. Deosebirea nu e de inteligenţă, ci de viziune.

LiterNet

Pour un homme de science, toute chose incomprise est une chose incomprise pour le moment ; pour le poète, toute chose incomprise est un mystère béni. La différence n’est pas dans l’intelligence, mais dans la vision.

Îndoiţi-vă mereu că ceea ce auziţi este muzica sferelor, dar nu vă îndoiţi niciodată că muzica sferelor există.

LiterNet

Doutez toujours que ce que vous entendez est la musique des sphères, mais ne doutez jamais que la musique des sphères existe.

Uneori, prea marea concentrare dă impresia uscăciunii. Pe acest drum se poate muri, dar nu se poate ajunge decât în vârf.

LiterNet

Parfois, la trop grande concentration donne l’impression de sècheresse. Sur cette voie, on peut succomber, mais on ne peut arriver qu’au sommet.

În literatură, tema nu poate salva niciodată nimic ; ea poate, cel mult, fi salvată.

LiterNet

Dans la littérature, le thème ne saurait sauver quoi que ce soit ; il peut, tout au plus, être sauvé.

Ceea ce-i lipseşte talentului dumneavoastră pentru a exista cu adevărat este teama că poate nu există.

LiterNet

Ce qui manque à votre talent pour exister véritablement est la crainte que, peut-être, il n’existe pas.

Acolo unde nimic nu se spune, totul se sugerează.

LiterNet

Là où rien n’est dit, tout est suggéré.

Poezia trebuie să fie mult mai aproape de viaţă şi de moarte decât de literatură.

LiterNet

La poésie doit être bien plus près de la vie et de la mort que de la littérature.

Poezia se află întotdeauna dincolo, nu dincoace de literatură.

LiterNet

La poésie se trouve toujours au-delà et non en deçà de la littérature.

Poezia nu poate fi trădată de o altă iubire, ea poate fi trădată doar neiubind.

LiterNet

La poésie ne saurait être trahie par un autre amour, elle n’est trahie qu’en l’absence de l’amour.

Cuvintele n-au fost făcute pentru a fi frumoase, ci pentru a fi bune conducătoare de gând.

LiterNet

Les mots ne furent pas créés pour être beaux, mais pour être de bons conducteurs de pensée.

Risipită, răspândită la întâmplare, frumuseţea poate părea superfluă ; păsările prea multe se pot şi ele demonetiza, şi nimic nu e mai zadarnic decât o inflaţie de păsări.

LiterNet

Éparpillée, dispersée à tout hasard, la beauté peut sembler superflue ; trop nombreux, les oiseaux peuvent aussi se dévaluer, et rien n’est plus vain qu’une inflation d’oiseaux.

O poezie filosofică nu este una în care se spun fraze filosofice, ci una în care acestora li se preferă tăcerea.

LiterNet

Une poésie philosophique n’est pas une poésie où l’on dit des phrases philosophiques, mais une poésie où on leur préfère le silence.

O metaforă trebuie, pentru a exista, să aibă o logică a ei. Poezia absurdă nu e absurdă decât din punctul de vedere al logicii prozei.

LiterNet

Une métaphore doit, pour exister, avoir sa logique propre. La poésie absurde n’est absurde que du point de vue de la logique de la prose.

Nu puneţi petale literare pe buza rănilor încă deschise, s-ar putea infecta.

LiterNet

Ne mettez pas de pétales littéraires sur la lèvre des blessures encore ouvertes, elles pourraient s’infecter.

Liniştea se poate, cu eforturi, învăţa ; neliniştea niciodată.

LiterNet

La quiétude peut s’apprendre, au prix de quelques efforts ; jamais l’inquiétude.

În poezie, ca şi în aviaţie, numai profanii cred că poate să se înalţe doar ceea ce e mai uşor decât aerul.

LiterNet

Dans la poésie, comme dans l’aviation, seuls les profanes pensent que ne peut s’élever que ce qui est plus léger que l’air.

Una dintre marile mele mândrii este aceea de a putea să recunosc poezia oricât de ridicolă ar fi haina sub care se ascunde.

LiterNet

L’une de mes grandes fiertés est celle de pouvoir reconnaître la poésie quelque ridicule que soit l’habit sous lequel elle se cache.

În materie de artă, ce e mai sigur decât o bănuială ?

LiterNet

Quoi de plus sûr, en matière d’art, qu’un soupçon ?

Nimeni nu întreabă înainte de a bănui răspunsul.

LiterNet

Personne ne pose une question avant de pressentir la réponse.

Temeţi-vă de echilibrul prea perfect dintre vorbă şi gând, nu uitaţi că inefabilul se infiltrează mai uşor prin crăpăturile zidurilor poeziei.

LiterNet

Craignez l’équilibre trop parfait entre la parole et la pensée, n’oubliez pas que l’ineffable s’infiltre plus facilement à travers les fissures des murs de la poésie.

Sunt convinsă că obiectivitatea nu este decât o subiectivitate care se ignoră, cel mai adesea, din laşitate.

LiterNet

Je suis persuadée que l’objectivité n’est qu’une subjectivité qui s’ignore, le plus souvent par lâcheté.

Arta are nevoie de constrângere în aceeaşi măsură în care are nevoie de libertate.

LiterNet

L’art a besoin de contraintes dans la même mesure qu’il a besoin de liberté.

Nu mi-e teamă de cei pe care aş putea să-i nedreptăţesc nepreţuindu-i destul, mi-e teamă de cei în care crezând fără acoperire aş putea să le sugerez un fals destin.

LiterNet

Je ne crains pas ceux que je pourrais léser en ne les appréciant pas suffisamment, je crains ceux auxquels, par une croyance injustifiée, je pourrais suggérer un faux destin.

Nu numai drumul spre iad, ci şi cel spre poezie e pavat cu cele mai bune intenţii.

LiterNet

Il n’y a pas que le chemin vers l’enfer qui soit pavé des meilleures intentions ; celui de la poésie aussi.

Cu cât suferim mai mult, cu atât avem mai multă dreptate.

LiterNet

Plus l’on souffre, plus l’on a raison.

Există poeme a căror citire devine aproape o indiscreţie.

LiterNet

Il y a des poèmes dont la lecture devient presque une indiscrétion.

Să nu uităm, poezia nu e făcută de copii care seamănă oamenilor mari, ci de oameni mari care seamănă copiilor.

LiterNet

Ne l’oublions pas, la poésie n’est pas faite par des enfants qui ressemblent aux adultes, mais par des adultes qui ressemblent à des enfants.

Există versuri nefăcute pentru a fi publicate, având farmecul hainelor prea vechi pentru a putea fi purtate pe stradă, dar care, ponosite şi roase, îţi dau, îmbrăcându-le în casă, căldura unui timp revolut.

LiterNet

Il y a des vers qui ne sont pas destinés à la publication, avec le charme des habits trop anciens pour pouvoir être portés dans la rue, mais qui, usés et râpés, vous donnent, en les mettant à la maison, la chaleur d’un temps passé.

Poezia nu este o înşiruire de întâmplări, ci o înşiruire de viziuni.

LiterNet

La poésie n’est pas une suite d’événements, mais de visions.

Sensurile până la tremur, tremurătoare până la inefabil, inefabile până la pierderea sensului, sunt poezii care mă încântă şi mă îngrijorează în egală măsură - atât de diafane încât îmi vine să mă întreb uneori dacă există.

LiterNet

Les sens jusqu’au frémissement, frémissant jusqu’à l’ineffable, ineffables jusqu’à la perte du sens, sont des poésies qui m’enchantent et m’inquiètent dans une égale mesure – si diaphanes, que j’ai parfois envie de me demander si elles existent.

Frumos, fără a încânta, dureros, fără a fi în stare să îndurereze.

LiterNet

Beau, sans enchanter, douloureux, sans provoquer de la douleur.

LiterNet

Există scriitori care, obsedaţi de categoriile morale, ajung, chiar dacă n-ar vrea, în atingere cu politicul. Este o atingere uimită şi dramatică, izvorâtă din contradicţia în virtutea căreia artistul îşi este suficient sieşi – „sfânt trup şi hrană sieşi“ - deci independent de circumstanţe, şi, în acelaşi timp, el este cel ce nu se poate împiedica să sufere pentru toţi, să fie, deci, dependent de durerea tuturor.

Il y a des écrivains qui, obsédés par les catégories morales, arrivent, même sans le vouloir, à effleurer le politique. C’est un effleurement étonné et dramatique, né de la contradiction en vertu de laquelle l’artiste se suffit à lui-même – « corps divin et nourriture pour lui-même » - donc indépendamment des circonstances, et, dans le même temps, il est celui qui ne peut s’empêcher de souffrir pour tous, d’être, par conséquent, réceptacle de la douleur de tous les autres.

Formele fixe mă sperie prin priceperea lor de a îmbrăca, adesea, în frumoase veşminte nimicul, prin perfidia de a crea uniforme încopciate savant în care să se poată ascunde, cu şanse egale, poezia sau neantul.

LiterNet

Les formes fixes m’effraient souvent par leur dextérité à habiller le rien dans de belles tenues, par leur perfidie à créer des uniformes taillés savamment, où puisse se cacher, avec des chances égales, la poésie ou le néant.

Caligrafice şi îngrijite, îmi amintesc de versuri care au farmecul foilor îngălbenite, al florilor presate şi al sentimentelor păstrate cu grijă. Ele sunt cuminţi şi bune, nu luminează, dar încălzesc.

LiterNet

Je me souviens des vers calligraphiques et soignés qui ont le charme des feuilles jaunies, des fleurs pressées et des sentiments précieusement gardés. Ils sont sages et bons, ils n’éclairent pas, mais ils réchauffent.

Încărcate de metafore şi comparaţii, de epitete şi hiperbole, de personificări, de toată cohorta figurilor de stil cât mai strălucitoare, cât mai neobişnuite, iată nişte poezii care seamănă unui castel de pânză de păianjen, împodobit cu marmuri şi stucaturi.

LiterNet

Chargées de métaphores et de comparaisons, d’épithètes et d’hyperboles, de personnifications, de toute la cohorte des figures de styles parmi les plus brillantes, des plus inhabituelles, voici des poésies qui ressemblent à un château en toile d’araignée, orné de marbres et de stucs.

LiterNet

Misterul nu e niciodată tulbure, el începe întotdeauna dincolo, nu dincoace de limpezime. Nu întunericul e misterios, ci raza de lumină care-l subliniază. Misterul poetic se află întotdeauna peste, nu sub înţelegerea medie. Poezia stranie, dificilă, nu este aceea din care nu înţelegi nimic, ci aceea pe care nu o poţi înţelege definitiv. Straturile de cunoaştere sunt numai succesivele interpretări posibile. Unei mari opere, epocile care trec peste ea îi adaugă, o dată cu fiecare nouă explicaţie, încă un mister.

Le mystère n’est jamais trouble, il commence toujours au-delà et non en deçà de la clarté. Ce n’est pas l’obscurité qui est mystérieuse, mais le rayon de soleil qui l’articule. Le mystère poétique se trouve toujours au-dessus et non en dessous de la compréhension moyenne. La poésie étrange, difficile, n’est pas celle à laquelle on ne comprend rien, mais celle que l’on ne peut comprendre définitivement. Les strates de connaissance ne sont que les interprétations possibles et successives. Les époques qui passent au-dessus d’une grande œuvre, y ajoutent, avec chaque nouvelle explication, un mystère de plus.

Atâtea întrebări la care nu poate răspunde decât timpul, cu marele lui cusur de a nu fi în stare să dea răspunsuri decât trecând. Exegi monumentum nu este decât o formă a îndoielii lui Horaţiu.

LiterNet

Tant de questions auxquelles seul le temps peut répondre, avec son grand défaut de ne pouvoir donner de réponses qu’en passant. Exegi monumentum n’est qu’une forme du doute d’Horace.

LiterNet

Poezia nu este un sport, o competiţie în care talentul, perseverenţa şi norocul se amestecă pentru a desemna, în urma unei lupte cinstite, pe cel mai bun. În poezie, cel mai bun nu există nu numai pentru că nu există regulile după care ar putea fi ales cel mai bun, ci pentru că cei mai buni sunt cufundaţi în ei atât de adânc încât le rămâne în lume numai tuiul înşelător al cuvintelor. Minunile nu pot fi comparate între ele. E mai mare minunea transformării unui dovleac în caleaşcă de aur sau minunea covorului fermecat ? Schimbarea apei în vin sau învierea din morţi ? Odată trecut hotarul supranaturalului, nu mai contează decât faptul că suntem dincolo de el.

La poésie n’est pas un sport, une compétition où le talent, la persévérance et la chance s’entremêlent pour désigner, à la fin d’une lutte honnête, le meilleur. Dans la poésie, il n’y a pas de meilleur non seulement parce qu’il n’y a pas de règles selon lesquelles on pourrait choisir le meilleur, mais parce que les meilleurs sont plongés en eux-mêmes si profondément, qu’il ne reste dans le monde que l’oriflamme trompeuse des mots. Les miracles ne sauraient être comparés entre eux. Est-ce que le miracle de la transformation d’une citrouille en carrosse d’or est plus grand que le miracle du tapis volant ? Le changement de l’eau en vin ou bien la résurrection des morts ? Une fois passé le seuil du surnaturel, il n’y a plus que le fait de se trouver de l’autre côté qui compte.

Mă tem de orgoliul de a vrea să înţeleg prin intelect totul, pierzând astfel definitiv ceea ce nu poate fi înţeles prin intelect.

LiterNet

Je crains l’orgueil de vouloir tout comprendre par l’intellect, manquant ainsi définitivement ce qui ne peut être compris par l’intellect.

Mă emoţionează numai rimele care îmi lasă sentimentul că împerechează cuvinte care s-au cunoscut într-o altă viaţă.

LiterNet

Seules les rimes qui me laissent l’impression d’unir des mots qui se sont connus dans une autre vie, m’émeuvent.

LiterNet

A considera poezia un vas, o formă, o îmbrăcăminte, o podoabă numai, menită să prezinte în lume cât mai bogat, cât mai atractiv, cât mai convingător un sens sau altul înseamnă a nu înţelege nimic. Poezia nu este formă, ci jertfire a formei până la rămânerea sensului singur. Poetul nu este bijutierul capabil să execute odoare din aurul clientului, ci regele blestemat să prefacă ceea ce atinge în aur. Dacă Midas învaţă sau nu meseria de bijutier, este mai puţin important.

Tenir la poésie pour un récipient, un habit, juste une parure destinée à présenter dans le monde aussi richement, attrayant, convaincant que possible, un sens ou un autre, signifie ne rien comprendre. La poésie n’est pas forme, mais sacrifice de la forme jusqu’à ce qu’il ne reste que le sens seul. Le poète n’est pas le joaillier capable de créer des parures avec l’or du client, mais le roi maudit à transformer tout ce qu’il touche de sa main en or. Que Midas apprenne ou non le métier de bijoutier, cela a moins d’importance.

Toţi avem talent, dar talentul nu este decât un mijloc de tracţiune cu care unii transportă diamant, alţii cărbune, şi atât de mulţi materiale sintetice.

LiterNet

Nous avons tous du talent, mais le talent n’est qu’un moyen de traction par lequel certains transportent des diamants, d’autres du charbon, et tant d’autres des matériaux synthétiques.

O poezie limpede, limpede şi atât de transparentă, încât se insinuează uneori bănuiala că nici nu există.

LiterNet

Une poésie limpide, limpide et si transparente, que parfois le soupçon qu’elle n’existe même pas vient s’insinuer.

Elocvenţa poeziei nu se măsoară prin cuvinte, ci prin liniştea dintre ele.

LiterNet

L’éloquence de la poésie ne se mesure pas en mots, mais au silence qu’ils contiennent.

Cuvintele pe care un mare poet le-a atins rămân, decenii şi uneori secole la rând, arse de atingerea lui, neîntrebuinţabile.

LiterNet

Les mots effleurés par un grand poète restent, durant des décennies et parfois des siècles, brûlés par son effleurement, impossible à réutiliser.

Nu e greu să fii nou, e greu să fii etern.

LiterNet

Ce n’est pas être nouveau qui est difficile, mais être éternel.

POSTFAŢA de Luiza Palanciuc Neîncetata mişcare a poemului

LiterNet

Expansiune, apoi revenire, evaziune spre larg, urmată de o traversare în adâncime – astfel este mişcarea acestei proze ritmate, care adună energiile pentru a le trimite mai departe :

„Sensurile până la tremur, tremurătoare până la inefabil, inefabile până la pierderea sensului, sunt poezii care mă încântă şi mă îngrijorează în egală măsură – atât de diafane încât îmi vine să mă întreb uneori dacă există.“ (p. 261) ; „ [...] trebuie să te opreşti în punctul din care lumina cade asupra ei [poeziei] potrivit, să te aşezi în locul din care să nu ţi se pară nici orbitoare, nici lipsită de importanţă.“ (p. 19)

Este, fără îndoială, în gestul acesta o tentativă riscantă : cea de a strânge chipurile lumii, de a străbate oceane de toropeală sau de vlăguire („O, zilele negre când Shakespeare însuşi mi se pare zadarnic !“, ibid.) şi a descoperi taina unei victorii asupra spaimei – cea de literatură :

POSTFACE de Luiza Palanciuc

Le mouvement sans fin du poème

Expansion, ensuite recentrage, évasion vers le

grand large, suivie d’une traversée en profondeur : tel est le mouvement de cette prose cadencée, qui rassemble les énergies pour les faire converger :

« Les sens jusqu’au frémissement, frémissant jusqu’à l’ineffable, ineffables jusqu’à la perte du sens, sont des poésies qui m’enchantent et m’inquiètent dans une égale mesure – si diaphanes, que j’ai parfois envie de me demander si elles existent. » (p. 261) ; « […] il faut s’arrêter sur le point où la lumière tombe sur elle [la poésie] modérément, se mettre à l’endroit où elle n’est ni aveuglante, ni sans portée. » (p. 19)

Sans doute y a-t-il dans ce geste une tentative hasardeuse : embrasser les visages du monde, franchir des océans de lassitude ou fatigue (« Oh, les jours sombres où même Shakespeare me paraît inutile ! », ibid.) et découvrir le secret d’une victoire sur la peur – celle de la littérature :

„Spaima de literatură, de potriveala vorbelor, de meşteşug, mă îngheaţă şi mă duce uneori până la totala incapacitate de formulare.“ (p. 112)

LiterNet

Poezia ia naştere din această aventură lăuntrică, ea lucrează ascunzişul limbajului, se hrăneşte din rupturi ; iar, în evaziunea ei, face să iradieze cuvintele însele, rupe uneori sintaxa. Textele de faţă sunt texte poetice, înainte de toate, şi trebuie citite ca atare. Căci nimic mai poetic decât a trăi pe viu o alergare continuă înainte, a răsturna munţii cu cerul, a fi în armonie cu trecătoarea concretitudine a lucrurilor :

„Lumea pe care am văzut-o eu este, sunt sigură, mai frumoasă decât adevărata lume. Fără să-i fi adăugat ceva, fără să-i fi schimbat vreo nuanţă sau vreun accent, am privit fiecare privelişte, fiecare stradă, fiecare cadru prin care treceam cu o credinţă atât de sigură că nu le voi mai revedea, că le vedeam pentru prima şi ultima oară, cu o atât de intensă dorinţă de neuitare, încât nu se poate să nu le fi văzut mai frumoase decât erau, nu se poate să nu le fi împrumutat, încă de atunci, ceva din nostalgia mea viitoare.“ (p. 53)

« La peur de la littérature, de l’accommodement des paroles, de l’habileté, me paralyse et m’amène parfois jusqu’à la totale incapacité à énoncer. » (p. 112)

La poésie naît de cette aventure profonde, elle travaille le furtif du langage, se nourrit des ruptures ; et dans son échappée, elle fait irradier les mots eux-mêmes, rompt parfois la syntaxe. Ces textes sont des textes poétiques, avant tout, et il faut les lire comme tels. Car rien de plus poétique que de vivre à fleur de peau une fuite continue en avant, de retourner les montagnes avec le ciel, de se mettre en accord avec l’éphémère concrétude des choses :

« Le monde que j’ai vu est, j’en suis sûre, plus beau que le vrai monde. Sans y avoir ajouté quoi que ce soit, sans y avoir changé une quelconque nuance ou un accent, j’ai regardé chaque paysage, chaque rue, chaque cadre à travers lequel je passais avec une si forte conviction de ne plus jamais les revoir, de les voir pour la première et la dernière fois, avec un tel désir de ne jamais les oublier, qu’il n’est pas possible de ne pas les avoir vus plus beaux qu’ils n’étaient, de ne pas leur avoir prêté, dès ce moment-là, quelque chose de ma nostalgie à venir. » (p. 53)

LiterNet

Raportul faţă de poezie urmează această deplasare, se loveşte de aceste variaţii : astfel, în jocul de inserţiuni ale eului, ghicim în cele din urmă un altul, intemporal, o tensiune care scapă paginii scrise, într-o neîncetată corespondenţă cu lumea. Este vorba, aşadar, de a elibera, într-un anume sens, carnea limbii de albul paginii, de a socoti în linişte cuvintele ori a răspunde chemărilor repetate ale artei pure într-un arhipelag de tăcere :

„Aţi văzut vreodată ochii unui copil bolnav ? Gravitatea, tristeţea, nemărginita uimire în faţa durerii care se citeşte acolo ? Asta este ceea ce am vrut întotdeauna să exprim în poezie.“ (p. 128)

Poetica Anei Blandiana este un loc străbătut de urgenţă, de irepresibila nevoie de a scrie : cea care te face să cucereşti clipe de viaţă, care te ajută să enunţi tăcerea într-o vreme într-atât de vorbăreaţă şi vâscoasă, care te face, într-un sfârşit, să împingi cât mai departe respiraţia ultimă. Este o poetică ce spune necontenit sensul pe care îl capătă la Blandiana această libertate de a căuta cuvinte pentru a le aşterne împreună, a le articula, a le răspândi prin alţii. Experienţa scrisului se întinde în real, ea o face pe Blandiana să pornească, iarăşi şi iarăşi, la drum : un drum retras, desigur, dar care are ecoul altor prezenţe.

Le rapport à la poésie suit bien ce déplacement, se heurte à ces variations : ainsi, dans le jeu d’insertions du moi, se devine finalement un autre, intemporel, une tension qui transgresse la page écrite, dans une perpétuelle correspondance avec le monde. Il s’agit, donc, de dégager, en quelque sorte, la chair de la langue du blanc de la page, d’égrener lentement les mots ou répondre aux appels réitérés de l’art pur dans un archipel de silence :

« Avez-vous déjà vu les yeux d’un enfant malade ? La gravité, la tristesse, l’infini étonnement devant la douleur qui s’y lit ? C’est ce que j’ai toujours voulu exprimer en poésie. » (p. 128)

La poétique de Blandiana est un lieu innervé par l’urgent, l’irrépressible besoin d’écrire : celui-là même qui vous fait gagner des instants de vie, qui vous aide à énoncer le silence dans un temps si bavard et baveux, qui vous fait, finalement, repousser au plus loin la respiration ultime. C’est une poétique qui dit et redit sans cesse quel sens revêt pour Blandiana cette liberté à chercher des mots pour les assembler, les articuler, les disséminer à travers les autres. L’expérience de l’écrit s’inscrit dans le réel, elle permet à Blandiana de reprendre inlassablement la marche : une marche solitaire, sans doute, mais faisant écho à d’autres présences.

Aşa încât este de ajuns să ciuleşti urechea, să-i urmăreşti firul vocii, s-o recunoşti printre atâtea alte voci, cu tot ceea ce ascunde ea obscur, grav sau nesigur : nu are vocaţia de a umple un gol, nici de a formula limitele limbajului ; ea lasă numai, dacă se poate spune astfel, să treacă viaţa atunci când este ascultată :

LiterNet

„Ceilalţi nu sunt decât tot atâtea proiecţii în afară ale propriului eu, tot atâtea încercări de a crea alte variante posibile ale propriei personalităţi. Nu vezi şi nu înţelegi decât ceea ce ai fi în stare să fii tu însuţi. Te înconjoară atâţia oameni câţi ai fost în stare să creezi. Descopăr astfel, fără măcar să o fi bănuit cu o clipă mai înainte, reversul celebrei afirmaţii rimbaldiene. Nu numai eu este un altul, ci şi ceilalţi sunt eu, în aceeaşi măsură şi în aceeaşi singurătate.“ (p. 75)

Este aici o furie a verbului, dar şi echilibrul unei mărturii : iată o carte ce trebuie citită dezlegat de propriul centru de gravitaţie pentru a resimţi seninătatea şi pentru a înţelege stigmatul ; pentru a te apropia de transparenţă şi a participa la temeinicia cuvântului scris ; o carte exorcizând evidenţa lumii pentru a alege o haltă. Supravieţuirea sa este deja rod, darul oferit devenirii :

Il suffit, dès lors, de dresser l’oreille, suivre le fil de sa voix, la reconnaître parmi tant de voix, avec tout ce qu’elle cache d’obscur, grave ou imprécis : elle n’a pas vocation à combler un vide, ni à formuler les confins du langage ; elle laisse – simplement, si l’on peut dire – passer la vie lorsqu’elle est écoutée :

« Les autres ne sont qu’autant de projections du moi vers l’extérieur, autant de tentatives de créer d’autres variantes possibles de sa propre personnalité. On ne voit et ne comprend que ce que l’on serait capable d’être soi-même. On est entouré par autant d’hommes que l’on a été capable de créer. Je découvre ainsi, sans même l’avoir soupçonné un instant plus tôt, l’envers de la célèbre affirmation rimbaldienne. Non seulement je est un autre, mais les autres aussi sont moi, dans la même mesure et la même solitude. » (p. 75)

Il y a ici la rage du verbe, comme l’équilibre d’un témoignage : voici un livre qu’il faut lire dépouillé de son centre de gravité pour éprouver le serein et pour comprendre l’écorchure ; pour approcher la transparence et participer à la justesse du mot écrit ; un livre exorcisant l’évidence du monde pour y choisir une halte. Sa survie est déjà le fruit, le don offert au devenir :

„Poezia este cea care mi-a dat, ca pe un al şaselea simţ, sentimentul prezenţei altuia în lumea înconjurătoare. Altul mă priveşte din pietre, din plante, din animale, din nori. Un altul care numai în clipele de mare oboseală se numeşte Nimeni.“ (p. 154)

LiterNet

Trebuie citit, în acest credo, conştiinţa că ceva rămâne chiar şi atunci când totul pare că se prăbuşeşte în adâncurile de tristeţe sau de insignifianţă.

Poezia lasă să se întrevadă realul în stare brută, desigur, dar deschide privirea înspre un altundeva, înlăuntru, dedesubt ori deasupra, dincolo de o linie care desparte lumea, pur şi simplu, de restul lumii. În acest interval se aşază privirea, căci „Cine vrea să înţeleagă ceva nu cere certitudini, se mulţumeşte cu miracole.“ (p. 229). Fără îndoială, dar este vorba, pentru Blandiana, de un miracol dezvăluit, cu adevărat real, pentru a spune astfel, căci totul musteşte de însufleţire, chiar dacă, la prima vedere, existenţa pare fragmentară : aici – un început, dincolo – un capăt ; niciodată reproducerea exactă a umanului, ci neguri, adâncimi, lumini, izbucnirea unui gest, stingerea unei dorinţe, deschiderea către un veşnic viitor.

« La poésie est celle qui m’a donné, comme un sixième sens, le sentiment de la présence de l’autre dans le monde environnant. Un autre me regarde caché dans les pierres, les plantes, les animaux, les nuages. Un autre qui ne s’appelle Personne que dans les moments de grande fatigue. » (p. 154)

Il faut lire, dans ce credo, la conscience que quelque chose reste même lorsque tout semble dégringoler dans les abîmes de tristesse ou d’insignifiance.

La poésie laisse entrevoir le réel à l’état brut, bien sûr, mais elle ouvre le regard vers le grand ailleurs, en dedans, en dessous ou au-dessus, au-delà d’une ligne qui sépare le monde tout court du reste du monde. Et c’est dans cet entre-deux que le regard se pose, car « Celui qui veut comprendre quelque chose n’exige pas des certitudes, mais se contente de miracles. » (p. 229). Sûrement, mais il s’agit, pour Blandiana, d’un miracle révélé, bien réel, pour ainsi dire, car tout est gorgé de vivacité, même si, au premier abord, l’existence semble être partielle : ici – un commencement, ailleurs – un avènement ; jamais la reproduction exacte de l’humain, mais des brouillards, des creux, des clartés, la naissance d’un geste, l’étouffement d’un désir, l’ouverture sur un éternel avenir.

LiterNet

Timpul nu trece aici, ci dăinuieşte. Stă dovadă materialitatea însăşi a acestor texte : publicate pentru prima oară acum mai bine de douăzeci de ani (Coridoare de oglinzi, unde ies Antijurnalul şi fragmentele Spaima de literatură, apare în 1984, la Editura Cartea Românească), rămân, cu toate acestea, în mişcare, sunt ele însele mişcare, rotire în jurul unui altundeva şi a unui altceva – nomade, virtuale, ce stau să vină. De aici, poate, această impresie ciudată de a se afla, încă de la primele fraze, în preajma unei prezenţe într-atât de familiare.

La Blandiana, spaţiul nu are unghiuri, nici stâlpi ; nu are solul dens, pământul bătătorit al celor atât de siguri de ei, încât nimic din taina lumii nu i-ar putea vreodată atinge. Este un spaţiu deschis la nesfârşit, legat, destrămat uneori : devenire, tranzitoriu, unde cea mai neînsemnată formă ajunge să fie o forţă, şi unde scrisul se înrudeşte cu frângerea, cu diseminarea timpului, cu întrepătrunderea tărâmurilor :

„Scrisul nu este atât un mod de a supravieţui, cât unul de a muri, un fel de a muri fără încetare, secundă de secundă, până când nu mai poţi înceta vreodată să mori. Nemurirea nu este decât o moarte care nu se mai termină.“ (p. 133)

Le temps ne passe pas ici, mais dure. J’en veux pour preuve la matérialité même de ces textes : publiés pour la première fois il y a plus de vingt ans (Coridoare de oglinzi, où sortent l’Anti-journal et les fragments La peur de la littérature, paraît en 1984, aux Éditions Cartea Românească), ils restent néanmoins en mouvement, sont eux-mêmes un mouvement, virevolte autour d’un ailleurs et d’un autre, nomades, virtuelles, à venir. De là, peut-être, cette étrange impression de se trouver, dès les premières phrases, devant une si familière présence.

Chez Blandiana, l’espace n’a pas d’angles, ni piliers ; pas de sol dur, cette terre ferme des êtres si sûrs d’eux que rien du mystère du monde ne saurait les toucher. C’est un espace infiniment ouvert, plié, déchiré parfois : du devenir, du transitoire, où la moindre forme devient une force, et où l’écriture s’apparente à l’arrachement, à la dissémination du temps, à l’entrelacements des lieux :

« Écrire n’est pas tant une façon de survivre, qu’une de mourir, mourir sans cesse, seconde après seconde, jusqu’à ce que l’on ne puisse plus cesser de mourir. L’immortalité n’est qu’une mort qui n’en finit plus. » (p. 133)

LiterNet

Dar din această moarte care nu se mai termină, realitatea textului ne readuce la viaţă : este semnul unui suflet vertical şi senin. Scrisul înseamnă mereu îmblânzire aici, gestul care nu poate fi trăit decât în interiorul unui trup, care îl suportă şi a cărui supravieţuire depinde de el. Viaţă şi vieţuire – împrăştiate, răspândite printre cuvinte, prin cuvinte, împreună cu ele. Acesta este spaţiul Anei Blandiana : fără graniţe, fără deznodământ. Uneori se ivesc aici lucruri care o călăuzesc, o conduc de la o emoţie la alta şi o fac să înainteze :

„Pentru mine poezia e o înaintare logică din cuvânt în cuvânt, din piatră în piatră, pe pământ solid, până într-un loc în care sensul se deschide deodată neaşteptat deasupra golului şi se opreşte ţinându-şi respiraţia. Acest moment este totul, această realizare a golului de dedesubt, această emoţie bruscă în faţa hotarului asumat, această oprire, mai revelatoare decât continuarea inconştientă a drumului pe deasupra prăpastiei. Am preferat întotdeauna miraculosului întrebările fără răspuns din care se naşte în cele din urmă.“ (p. 125)

Fără îndoială, Blandiana vede în poezie coloana vertebrală a lumii ; ori albia unui fluviu - nimic instalat pentru totdeauna, nici un semn al posesiunii : nu verbul a avea este important aici, ci verbul a fi.

Mais de cette mort sans fin, la réalité du texte vient nous rappeler à la vie : il est le signe d’une âme verticale et sereine. Écrire est toujours ici un apprivoisement, le geste qui ne saurait être vécu qu’à l’intérieur d’un corps, qui le subit et dont la survie en dépend. Vie et survie – dispersées, répandues à travers les mots, par les mots, avec les mots. Ceci est l’espace de Blandiana : sans frontières, ni fin. Des choses y surgissent parfois, qui la guident, la conduisent d’une émotion à l’autre et la font avancer :

« Pour moi, la poésie est un avancement logique d’un mot à l’autre, d’une pierre à l’autre, sur la terre ferme, jusqu’à un endroit où le sens s’ouvre tout à coup, par surprise, au-dessus du vide et s’arrête retenant son souffle. Ce moment signifie tout, cette prise de conscience du vide d’en dessous, cette brusque émotion devant la limite assumée, cet arrêt, plus parlant que la poursuite inconsciente du chemin au-dessus du gouffre. J’ai toujours préféré les questions sans réponse au miraculeux qui, finalement, en découle. » (p. 125)

De toute évidence, Blandiana voit-elle dans la poésie la colonne vertébrale du monde ; ou bien le lit d’un fleuve - pas de chose installée à jamais, aucun signe de possession : ce n’est pas le verbe avoir qui est important ici, mais le verbe être.

LiterNet

Un a fi care este devenire, care spune posibilitatea, mereu reînnoită, de a se afla lovit de mişcare, răsturnare, inversiune. Poezie însufleţită şi mereu schimbătoare. Căutare neobosită a unui Altundeva, sub impactul emoţiei, care devine forţa de inerţie. Ea este cea care limpezeşte tăcerile ; iar înţelesurile încep dintr-o dată să crească, precum cresc plantele, şi să stea împreună. Înălţate. Între pământ şi aerul liber.

Un être qui est devenir, qui dit la possibilité, toujours renouvelée, de se trouver frappé par le mouvement, le basculement, le renversement. Poésie vive et toujours mouvante. Recherche perpétuelle d’un Ailleurs, sous l’impact de l’émotion, qui en devient la force d’inertie. Elle y purifie les silences ; et les sens commencent tout à coup à pousser, comme poussent les plantes, et à tenir ensemble. Debout. Entre la terre et le grand air.

Colecţia PONTIS

LiterNet

Să scrii pentru a trece dincolo, pentru ca fiecare cuvânt să-şi afle suflul deasupra prăpastiei şi pentru a-ţi lăsa la o parte, fără strângeri de inimă, obişnuinţele. Să scrii pentru a prinde măsura însăşi a întunecatului, a nepătrunsului, ajunsă călăuză în uitarea ieşirilor. Era nevoie de o colecţie pentru a scoate la iveală aceste scrieri ce ştiu să se dăruiască pe măsură ce înaintează, ce spun lumea şi ritmurile ei într-o scandare fără de cusur, purtate, cum sunt, de nelinişte, ce îndrăznesc şi să arate clipa în care ieşi din tine, în care, numai prin harul cuvintelor, te îndrepţi către celălalt.

Pontis ar vrea să restituie zgomotele unor limbi, al unor stânci ce se ciocnesc adesea în cerul gurii, şi pe care le numim mai curând lirism. Pontis reface respiraţia reîntoarsă în sine şi dusă mai departe, peste întinderea glasurilor, între pereţi, frontiere, înlănţuiri de amărăciuni, vieţi închegate într-o arătare devenită frenetică : astfel, poemul caută aici un alt prezent, cel ce picură uneori întristări, ce bate dincolo de aripi, cu toate verbele desfăşurate. Apendice de trupuri rănite, aceste pasarele se desfac de la o limbă către alta, fără vreo altă suspensie decât teama de vid, de mişcarea înapoi, de înlăturare. Sunt aruncări de privire peste veac ; salturi înainte, plutirea suflului mai apoi, ceea ce se învârte, se pierde câteodată în mâinile tălmaciului.

Collection PONTIS

Écrire pour passer de l’autre côté, pour que

chaque mot puisse respirer au-dessus d’un gouffre et qu’il donne envie de quitter à jamais ses habitudes. Écrire pour entendre la mesure même du sombre, du clair-obscur, devenue guide dans l’oubli des issues. Il fallait une collection pour montrer ces écritures qui s’offrent à mesure qu’elles avancent, qui disent le monde et ses rythmes dans une scansion sans faille, portées par l’inquiétude, qui osent aussi raconter ce moment où l’on sort de soi, où, par la seule grâce des mots, précisément, on se meut vers les autres.

Pontis voudrait rendre ces bruits de langues, ces rochers qui, souvent, s’entrechoquent dans le palais, que l’on appelle plus couramment lyrisme. Pontis refait la respiration retournée vers soi-même et portée encore plus loin, sur le billot des mots, entre les murs, frontières, les étreintes d’ennui, vies articulées sur une présence devenue frénétique : ainsi, le poème choisit-il ici un autre présent, celui qui suinte parfois les douleurs, qui cherche l’ailleurs de ses ailes, tous verbes tendus. Appendices des corps blessés, ces passerelles se déploient d’une langue à l’autre, sans autre suspension que la peur du vide, du recul, du renvoi. Ce sont des œillades par-dessus le siècle ; sauts en avant, ensuite lévitation de la respiration, ce qui vrille, chavire des fois, entre les mains du traducteur.

Trebuie atunci să auzi strigătul naufragiatului,

biciul în gura celor poftiţi la masă. Sunt tăceri care urlă, fântâni de zădărnicie, valuri care se lasă împinse.

Pontis spune impalpabila trecere şi, prin ea, ceva ce este resimţit : un ecou, o oglindire, o taină – efecte ale realului, întotdeauna, dar care se deschid către nesfârşita aşteptare, dincolo de ea trecând ; uimirea în faţa veşnicului : când vezi fără să priveşti, când auzi fără să asculţi, când vorbeşti fără să scoţi un cuvânt.

LiterNet

Sistolă – diastolă, înăuntru – afară, opera pontis : o (între)vedenie tulburătoare aici, o înşiruire de oglinzi, întregul timpului şi al spaţiului într-o experienţă poetică. Este, în fiecare clipă, o energie care ţine doar de limbaj, ducând după sine textul, prelungindu-se până ce privirea poetului nu mai poate fi înfruntată.

Şi cum, de partea cealaltă a oglinzii, morţii îi frământă pe cei vii, cum sunt vârtejuri, drumuri simple ori dus–întors, cum există labirinturi şi linii drepte, pagini albe şi pagini înnegrite, să vină, aşadar, pe lume poemul, pentru ca o altă fiinţă să poată să-l inspire, să-l expire, să spună : Cunoaşte-te pe tine însuţi şi uită-te din când în când.

Luiza Palanciuc

Il vous faut entendre l’appel du naufragé, le fouet dans la bouche des convives. Il y a là des silences qui crient, des puits de vacuité, des flots qui se laissent engloutir.

Pontis dit l’impalpable passage et, à travers lui, quelque chose qui est éprouvé : un écho, un reflet, un secret – effets de réel, toujours, mais qui s’ouvrent à l’infinie latence, la débordant ; l’éblouissement de l’illimité : lorsque l’on voit sans regarder, l’on entend sans écouter, l’on parle sans dire mot.

Systole – diastole, dehors – dedans, opera pontis : il y a là une (entre)vision troublante, une enfilade de miroirs, l’entier du temps et de l’espace en une expérience poétique. Il s’agit à chaque instant d’une énergie proprement langagière portant le texte, se prolongeant jusqu’à ce que le regard du poète nous devienne insoutenable.

Et parce que de l’autre côté du miroir les morts tourbillonnent les vivants, parce qu’il y a des vertiges, des trajets simples ou allers et retours, parce qu’il y a des labyrinthes et des lignes droites, des pages blanches et des pages noircies, advienne le poème pour qu’un autre être puisse l’inspirer, puisse l’expirer, puisse dire :

Connais-toi toi-même et oublie-toi quelquefois.

Luiza Palanciuc