1.Statutul geto-dacilor pina in anul 106.Strucruri administrative centrale si locale.Burebista a fost primul rege geto-dac care a reuşit sa intregească toate coloniile. Intre 72-71 i.Hr. coloniile greceşti devin foederate in urma ncheieri unor tratate de pace cu geto-daci numite foederate. Din cauza celţilor care veneau din Slovacia si atacau Transilvania, Burebista a organizat o campanie militară impotriva lor. In procesul pe care Burebista la parcurs de intregire a coloniilor, el a aplicat doua reguli de unificare a coloniilor: prima a fost cea paşnica, cea unde conducătorii coloniilor au inteles necesitatea unei puteri centrale., iar cea de-a doua era cea a războiului. Capitala statului geto-dac, in timpul lui Burebista, a fost la Costeşti. Statul geto-dac, in timpul lui Burebista, era cuprins intre : la nord, Carpatii Padurosi, la sud, Munţii Balcani, la est, Gurile raului Bug, iar la vest, Dunarea Mijlocie, statul sau fiind cel mai intins. Vrand sa capete independenta, Burebista s-a implicat si intre conflictul dintre Caesar si Pompeius (48-47 i.Hr.), aliindu-se cu Pompeius impotriva lui Caesar, si oferindu-i ajutor militar. Chiar daca Pompeius a primit ajutor militar din partea lui Burebista, acesta a fost оnfrвnt. In anul 44 i.Hr. Caesar este asasinat. Intimplarea face ca si Burebista sa moara in acelaşi fel. In urma decedării lui Burebista statul geto-daca este impartit in 4 si apoi in 5 regate. Duras este primul rege care incepe seria de conflicte cu romanii. In iarna lui 85-86 dacii ataca Moesia. In anul 87 dacii, al căror conducător se numea Duras, si romanii, al căror conducător se numea Cornelius Fusscus, se lupta la Tapae. In anul 88 armata romana, condusa de Tetius Iulianus, ii invinge pe dacii, conduşi de Decebal. In urma infrangerii, dacii considera ca este necesara incheierea păcii cu romanii astfel incat, dacii incheie o pace avantajoasa cu romanii, dar condiţia pusa era cea de recunoaştere a statului precum un Regat Clienteral Romei, dacii acceptand aceasta condiţie si incepand sa primească instructori si ajutori militari. In urma urcarii la tron a lui Decebal, statul dac este mai putin dezvoltat din punct de vedere teritorial, dar totodata, datorita ajutorului primit din partea romanilor in urma pacii de la 89, partea economica a statului se imbunatateste favorabil, devenind un stat puternic dezvoltat din punct de verdere economic. „Decebal se temea ca romanii victorioşi sa nu pornească spre capitala lui. De aceea taie copacii din preajma la o oarecare inaltime si puse arme pe trunchiuri, pentru ca duşmanii sa creadă ca sunt soldaţi si sa se retragă inspaimantati. Ceea ce s-a si intamplat. In anul 98 devin imparat al Romei, Marcus Ulpius Traian (98-106), care considera pacea incheiata in anul 89 drept o „pace ruşinoasa”. Romanii au pornit război impotriva dacilor şi după o primă confruntare (87-89 d.Hr.), aceştia au purtat două războaie sangeroase in timpul impăratului Traian, in 101-102 şi respectiv 105-106. Geto-dacii au fost invinşi, iar Imperiul condus de Traian şi-a extins fruntariile peste Dunăre transformand o parte a Daciei in provincie imperială romană.

2. Infiintarea provinciei romane Dacia.Structurile administrative ale provinciei.Dacia era in antichitate ţara locuită de getodaci, care erau impărţiţi intr-un număr mai mare de state şi ocupau un teritoriu cuprins intre: raul Tisa (vest), raul Nistru şi Marea Neagră (est), Dunăre (sud) şi Carpaţii Păduroşi (nord). In anumite părţi chiar depăşeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "inaintand pană spre Bug", iar spre vest, "ajunseră pană la Dunărea panonică". Ca şi provioncie romană, Dacia se constituie, conform unei diplome militare romană, descoperită la Porolissum, la 11 august 106.Provincia romană Dacia cuprindea Banatul,Ardealul, Oltenia şi vestul Munteniei. Alte regiuni ale fostului regat dac au fost fie incluse provinciei Moesia, fie au rămas libere de stăpanirea romană. Principalele oraşe ale provinciei erau Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Apulum, Napoca şi Potaissa. Limba romană modernă este considerată o limbă romanică. De asemenea, chiar dacă a fost ocupată pentru o perioadă scurtă (107 - 271/276), Dacia a fost poate provincia cu cea mai intensă colonizare, cu oameni din toate provinciile imperiului, iar latina s-a impus ca o lingua franca, procesul fiind asemănător, in anumite privinţe, cu colonizarea europeană a Statelor Unite şi a Americii Latine. In timpul cat au făcut parte din structurile Imperiului Roman, teritoriile nord-dunărene au avut mai multe organizări administrative, fie că a fost vorba de simple impărţiri, fie că au fost abandonate diferite teritorii. Una dintre cele mai importante reorganizări a avut loc in timpul impăratului Hadrian, reorganizare care poate fi incadrată intr-un context mai larg, al crizei Imperiului Roman şi al abandonării teritoriilor asiatice cucerite de Traian. Odată stabilită organizarea noii provincii pacificarea acesteia s-a realizat relativ repede, lucru dovedit şi de emisiunea monetară din anul 112, unde legendara Dacia Capta devine, semnificativ, Dacia Augusti Provincia.

10. Organizarea administrative teritoriala aTarii Moldovei in epoca medievala Tinuturile si administrarea lor.Organizarea adm.ter. in Moldova este satul. Satele sunt grupate in ţinuturi. In cadrul Ţinuturilor - oraşe. Termenul "ţinut" din latina "ţinut - o intindere de pamint" pentru prima data ţinutul in calitate de UAT este atestat in 1408 - Ţinutul Roman. Nr de ţinuturi a variat in timp, in 1566 cronica lui Martin Belskii, vorbea de 24 de judeţe, Miron Costin in 1694 aduce in "Poema Polona" numele a 19 ţinuturi. Iar D.Cantemir in descrierea Moldovei - 49 ţinuturi in tara de sus + tara de jos si 4 ţinuturi in Basarabia. Denumirile ţinuturilor vin in special de Ia denumirile cetăţilor si oraşelor din raza lor. Cele mai mari ţinuturi sunt: Iasi, Suceava, Hirlau, Cernăuţi, Neamţ....Cele mai mici Roman, Tecuci, Cirligatura, Covirlii. Ţinuturile aveau hotar bine delimitat de riuri movile si alte particularităţi ale reliefului. Administrarea ţinuturilor era reprezentata prin pircalabi, iar in ţinuturile de frontiera autoritatea era reprezentata de starosta.In fiecare ţinut ce avea ca reşedinţa cetate,pircalabii cetăţilor erau si pircalabi ai tinutunlor.pircalabii de ţinut erau numiţi sirevocaţi de domn., ei aveau multiple atribuţii. Ei judecau populaţia, ridicau amenzi, delimitau proprietăţile financiare, urmreau pe rau platnici, urmareu ţăranii fugari. Una din principalele funcţii era colectarea dărilor, si transmiterea la vistieri, pircalabii din ţinuturile de frontiera, aveau imputerniciri de a soluţiona conflictele de la hotarele Moldovei.. Astfel administraţia ţinutului in persoana pircalabului avea mari atribuţii si in administraţia tinului , judecătoreasca. Activitatea pircalabului piua la miji. Sec. XVIII nu era remunerata de stat, ceea ce crea abuz si fara delegi. Ţinuturile in diferenţa de oras nu aveau sigiliile lor. Pircalabul in funcţia sa avea o sigila inelara. Dar care era unul particular.

8. Dregătorii cu atribuţii militare in Ţara MoldoveiMarele spătar – purta sabia domnului la solemnităţi.Hatmanul – conduce oştirea avînd şi atribuţii judecătoreşti uneori administrative.Pîrcălabii – sunt comandanţi ale cetăţilor şi conducători ai ţinuturilor în cetăţi.Marele armaş – prindea şi cerceta vinovaţii de crime tot el executa sentinţa capitală.Marele agă – este comandantul pedestrimei , iar din secolul 17 capătă atribuţii de poliţie şi judecată.Marele serdar – avea în grija paza hotarului de răsărit a ţării. Instituţia apare la mijlocul sec. 17 sub comanda serdarului fiind plasaţi călăraşii şi mazilii din Soroca, Orhei şi Lăpuşna.Marele şetral – are în grijă corturile şi taberele domneşti tot el comandă artileria

5. Institutia domniei in tara MoldoveiInsitutia Domniei Domnia in calitatea ei instituţie centralaa statului a preluat si dezvoltat o serie de elemente structural a instituţiei imperial din bizanţ. 1. Domn de origine imperial – Domn provine de la latinescul Domnis -stăpin al ţării. In calitatea. Din p-de-v a formei de stat Moldova sa constituit ca monarhie centralizată locul central i-a revenit instituţiei Domniei. 2. in general sistemul succesiunii la tron era ereditară, femeile (in diferenţă de multe state Europene) nu puteau ocupa funcţia de domn al ţării. 3. La fel ca in Bizanţ se credea in puterea divina a domnitrului- Domn din mila lui dumnezeu 4. La fel coroana era simbolul suveramitatii 5. Ceremonia de inscăunare continua cu miruirea 6. La inscaunare domnul jura cu mina pe evanghelie 7. La tron deasemenea puteau accede doar candidaţi teferi din p.de.v fizic si psihic 8. La tron aveau drepturi egale descendenţii pe linie născuta si bastarzii in calitate de şef al statului domul avea atribuţii 1. In omeniul RI -incheia tratate, alianţe, declara stqare de război si pace, trimitea si primea soli 2. Conducătorul armatei - la inscaunare si inainte de campaniile armate boerii jurau credinţa domnului3. Era unicul legiuitor emitea hristoave aşezăminte pravile 4. Ca judec. Suprem al supuşilor săi hotăra problemele judiciare, hotşririle sale erau valabile doar pe perioada vieţii sale, in caz de deces urmaşul la Domnie putea schimba sentinţa. 5. Prerogativa executiva - numeşte dregătorii, da ordine sub forma cărţilor de porunca, acorda privilegii si loc in dregătorii 6. Privelegiile fin. Constau in stabilirea voi. lmpozitelor< erceperea de taxe noi bate moneda (Primul bate moneda Petru I Musat) 7. Prerog. Bisericasca- numeşte episcopii iagumenii reglem compet jud. A bisericii Domnul era controlat de boieri prin intermediul Sfatului Domnesc. Instituţia Domniei a existat in Moldova cea 500 ani din sec XIV pină in 1859. Odată cu ocuparea Moldovei de Imperiul Otoman in succesiunea la tron au survenit citeva schimbări, după ce domnul era ales de către boieri el trebuia sa fie intărit de Poartă, insă uneori Poarta incălca aceste reguli şi Domnul era numit de Poartă fără a fi ales de boieri. Intre 1711-1821 in Moldova era practicată domnia fanariotă, , imp.Otom numea domnitori din cartierul Fanar din Istambul. Au mai existat şi aşa numitele domnii prin asociere cind itrun stat conduceau 2 domnitori, fiecare avind un un spaţiu administrativ, dar cel mai des acest tip de domnie era pe un termen scurt deoarece fiecare tindea să-1 inlăture pe al-21ea domnitor.

11.Sistemul de administrare al oraşelor în Moldova medieval Orasele Moldovei medievale Oraşul Moldovenesc - o unitate administrativa distincta cu statut deosebit socio economic. Cu o anumita autonomie interna. Exista 2 termene de desemnare a oraşului in Moldova, oras - Varos ,tirg „Topz". Mai des este utilizat termenul de Tirg.Orasele nu dispuneau de incinta fortificata, si aveau un caracter semiagrar, in calitate de centru administrativ oraşul include 3 zone: 1. Vatra - centrul oraşului si străzile adiacente 2. Hotarul - teritoriu in jurul oraşului ce includea vii, livezi, iazuri. 3. Ocolul - satele aflate in proprietatea domnului a alcătuit o comunitate de gospodarii si se supuneau vornicului de tirg. Oraşele aveau un statut juridic privelegiat si o autonomie interna, se considerau proprietăţi a domnitorului. Administraţia urbana se caracteriza prin existenta a 2-a tipuri de organe de conducere. I) alese de orăşeni, 2) Numite de domn. Organele administraţiei urbane erau alese anual de adunarea orasaneasca care forma marele sfat al oraasului. Aceasta adunare decidea probleme legate de stabilirea hotarelor înstrăinarea pamintului, constituirea detaşamentelor militare in caz de război. Rolul central in procesul administrării il avea sfatul oraşului ce consta din 12 pirgari si primar. Numit soltuz .Pirgari - locuitori ai oraşului. Adunarea orasaneasca alege pe termen de 1 an 13 pirgai.iar acestea alegeau din rindul lor - soltuz. Demnitatea de soltuz nu era remunerata. Prima atestare documentara a pirgarilor se refera la 1404 si e vorba Ulrich din Suceava. Prima atestare a soltuzului atesteaza cu 1434. Soltuzii si pirgarii se bucurau de anumite privilegii si executau următoare atribuţii: 1. Imparteau intre orăşeni suma impozitelor oraşului in dependenta de averea orasenilor. 2. împarteau loturi in afara oraşului 3. Fixează in catastiful oraşului toate bunurile imobile din oras. 4 Au grija de ordinea publica 5. Jcdecatori ai oraşului 6. Stabilesc zilele de iarmaroc 7. Au grija de pavarea oraşului. În Moldova reţinem următoarele aşezări orăşeneşti: CetateaAlbă,Bârlad,Baia,Chilia,Horin,Siret, Suceava.

19. Organizarea administrativ teritorială a Moldovei conform Regulamentului Organic.S-a păstrat impartirea administrative in Ţinuturi. La 1835 erau 13 ţinuturi conduse de ispravnici – administratori, numiţi de domn pe 3 ani - din candidaţii propuşi de Sfatul Administrativ. Ispravnicii aveau doar atribuţii administrative. Cele judecătoreşti li s-au retras. Depindeau de vornic. Aveu la dispoziţie o cancelarie din 4 persoane. Ţinuturile din Moldova - erau divizate in ocoale, conduse de supraveghetori de Ocoale, aleşi pe 3 ani, de vorniceii satelor din ocol. Aveau atribuţii administrative si militienesti.Regulamentul Organic prevedea pentru majoritatea oraşelor capacitatea de a se autoadministra printrun Sfat Orasanesc, ales de orăşeni, format din 3 membri numit în Moldova - Magistrat. Aveau competente in administrarea finanţelor; asigurau activitatea comerciala; gestionau probleme edilitare. Alegerile erau intarite de domn, care numea un Primar,dintre membrii sfatului orasanesc.In sate - Regulamentul Organic a prelungit aflarea în funcţie a vornicului pe 1 an. Acesta era ales din rindul membrilor obştii săteşti.Judeţul Sătesc era un organ pentru judecarea locuitorilor satelor si impacarea lor in cazuri mărunte, dar avea şi unele atribuţii admin. Regulam Organic a pus bazele formarii armatei regulare, fiind introdusa obligativitatea serviciului militar pentru bărbatii de 20-30 ani.In conformitate cu prevederile acestor documente programatice, avand valoarea unor prime CONSTITUTII moderne pentru Principatele romane dunarene, s-a instituit SEPARAREA PUTERILOR IN STAT.Prerogativele LEGISLATIVE reveneau Adunarii Obstesti (ordinare), aleasa pe cinci aniPUTEREA EXECUTIVA revenea domnului pamantean ales in fiecare tara, de ADUNAREA OBSTEASCA EXTRAORDINARAPUTEREA JUDECATOREASCA s-a restructurat, de asemenea, in mare masura. Au fost infiintate: TRIBUNALELE judetene, INSTANTELE de apel, PROCURATURA si CORPUL de AVOCATI. Regulamentul Organic a creat la nivelul fiecarui Principat (TARA ROMANEASCA si MOLDOVA),

6. Sfatul domnesc si atributiile lui in Moldovamedievala.Sfatul domnesc Sfatul domnesc reprezintă cel de-al doilea organ cu rol fundamental (constituţional) in organizareaşi funcţionarea statelor medievale moldovenesc. Instituţia era compusă din boierii mari pe care Domnul ii consulta in problemele curente legate de conducerea statului, momentul apariţiei sale fiind legat organic de intemeierea celor două ţări romane. De-a lungul secolelor XIV-XVII, componenţa Sfatului domnesc a variat. Iniţial, ponderea cea mai mare o deţineau boierii fără dregătorii, care erau convocaţi de Domn in calitatea lor de mari proprietari, in cursul secolului al XV-lea raportul se schimbă in favoarea boierilor cu dregătorii, pentru ca in cursul secolelor XVI-XVII boierii fără dregătorii să dispară cu desăvarşire din componenţa instituţiei. Dregătorii care intrau in componenţa Sfatului, in secoieie XVI-XVII sunt: marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistier, marele comis, marele paharnic, marele stolnic, marele clucer, marele iu'.iir-i rr.irsie pitar. Atribuţiile politice. in plan intern, sfatul avea datoria de a-1 informa pe Domn asupra stării de spirit dinţară, mai ales a celei a boierimii. in plan extern. domnul! consulta Sfatul cu privire la incheierea tratatelor cutările vecine, precumşi la eventualele schimbări de politică in raport cu puterea suzerană. Semnificativ din acest punct de vedere este faptul că in momentul in care domnii romani depuneau jurămant de vasalitate faţă de regii poloni sau maghiari, aceştia erau insoţiţi de membrii Sfatului domnesc, care depuneau un jurămant similar cu cel al Domnului. Sfatul domnesc este instituţia cu care, in mod obişnuit, Domnul se consulta atunci cand impărţea dreptatea. Domnul apeland la membrilor Sfatului atunci cand persoanei Domnului ii lipseau aceste cunoştinţe. Sfatul domnesc au era insă o instanţă de judecată in sine. Membri: s:: a:ar aa "a, aa Domn in cercetareaşi judecarea pricinilor, exprimand o părereşi nu un vot, intrucat decizia finală aparţinea exclusiv Domnului. Consultarea Sfatului in astfel i. : aveaşi sensul unei justificări venite din partea Domnului faţă de reprezentanţii celorlalte stări privilegiate dinţară, evidenţiindu-se astfel prezenţa unei solidarităţi intre principaliifactori politici decizionali

9. Traditia institutionala bizantina in TaraMoldovei.Traditia bizantina a domniei in principate in calitatea ei de instituţie central a statului a preluatsi dezvoltat o serie de elemente structurale ainstituţiei imperial din bizanţ. Domn de origine imperial - Domn provine de la latinescul Domnis -stăptn al ţării. In calitate din p-de-v a formei de stat Moldova sa constituit ca monarhie centralizată locul central i-a revenit instituţiei Domniei. In general sistemul succesiunii la tron era ereditară, femeile (in diferenţă de multe state Europene) nu puteau ocupa funcţia de domn al ţării. La fel ca in Bizanţ se credea in puterea divina a domnitrului- Domn din mila lui dumnezeu. La fel coroana era simbolul suveramitatii . Ceremonia de inscaunare continua cu miruirea. La inscaunare domnul jura cu mina pe evanghelie. La tron de asemenea puteau accede doar candidaţi teferi din p.de.v fizic si psihic . La tron aveau drepturi egale descendenţii pe linie născuta si bastarzii in calitate de şef al statului domul avea atribuţii 1. In domeniul RI -incheia tratate, alianţe, declara stare de război si pace, trimitea si primea soli 2. Conducătorul armatei - la inscăunare si inainte de campaniile armate boerii jurau credinţa domnului 3 Era unicul legiuitor emitea hristoave aşezăminte pravile 4. Ca judec. Suprem al supuşilor săi hotăra problemele judiciare, hotaririle sale erau valabile doar pe perioada vieţii sale, in caz de deces urmaşul la Domnie putea schimba sentinţa. 5. Prerogativa executiva - numeşte dregătorii. 6. bate moneda. 7. numeşte episcopii, iagumenii. Domnul era controlat de boieri prin intermediul Sfatului Domnesc. Instituţia Domniei a existat in Moldova cca 500 ani din sec XIV pină in 1859. Odată cu ocuparea Moldovei de Imperiul Otoman in succesiunea la tron au survenit citeva schimbări, după ce domnul era ales de către boieri el trebuia sa fie intărit de Poartă, insă uneori Poarta incălca aceste reguli şi Domnul era numit de Poartă fără a fi ales de boieri. intre 1711-1821 in Moldova era practicată domnia fanariotă,, imp.Otom. numea domnitori din cartierul Fanar din Istambul. Au mai existat şi aşa numitele domnii prin asociere cind intrun stat conduceau 2 domnitori, fiecare avind un spaţiu administrativ, dar cel mai des acest tip de domnie era pe un termen scurt deoarece fiecare tindea să-1 inlăture pe oponent.

20, Organizarea administrativă autonomă a Basarabiei 1812-1828 În anul 1806 Rusia ocupă cu armatele sale Principatele dunărene, ceea ce a făcut ca Poarta să declare război Rusiei. În rezultatul războiului ruso-turc din anii 1806-1812 care s-a terminat cu tratatul de pace semnat la Bucureşti, teritoriul Moldovei dintre Nistru şi Prut cu cetăţile Hotin, Ben-der, Cetatea-Albă, Chilia şi Ismail a fost anexat la Rusia. Astfel, voievodatul Moldovei şi poporul său, care pe parcursul secolelor a luptat pentru integritatea teritoriului şi organizarea politico-statală proprie a fost scizionat, fapt care a dus la consecinţe nefaste pentru organizarea statală ulterioară. Teritoriul răpit a primit denumirea de Basarabia, prin extinderea în acest fel, asupra întregului teritoriu anexat, a denumirii părţii de sud a Moldovei, care purta această denumire pînă la actul de anexare.

Pe teritoriul Basarabiei anexat la Rusia erau 5 cetăţi, 17 tîrguri şi 685 de sate cu o populaţie de cca 500.000 locuitori. În teritoriul anexat s-a început instituirea şi implementarea treptată a modelului rusesc de administraţie, care trece prin trei etape:etapa administraţiei provizorii, etapa autonomiei administrative si etapa consolidării sistemului rusesc de administraţie. În perioada administraţiei provizorii, în Basarabia a fost menţinută vechea organizare administrativ-teritorială. Ţinuturile mai mari se divizau în ocoale. Unităţi administrativ-teritoriale primare erau satele în care administraţia rămînea ce-a veche.Perioada autonomiei Basarabiei a fost iniţiată prin promulgarea in1818 la Chişinău, de către ţarul Rusiei, Alexandru I a unui nou regulament prin care teritoriului anexat i s-a confirmat denumirea de regiunea Basarabia cu reşedinţa în oraşul Chişinău. „Aşezămîntul” de la 1818 prevedea şi unele modificări administrativ-teritoriale ale Basarabiei. În locul celor 9 ţinuturi anterioare, au fost formate şase ţinuturi: Hotin, Iaşi (Bălţi); Orhei, Bender, Akkerman, Ismail.

În anul 1828 se pune începutul celei de-a treia perioade în evoluţia transformărilor administrative din Basarabia. Cu toate că Basarabiei i se păstra formal titulatura de regiune, de fapt a fost instituit un regim administrativ de tip gubernial. Regiunea Basarabia a fost inclusă în componenţa guvernămîntului general al Novorosiei. Astfel, Novorosia şi Basarabia constituiau o unitate administrativ-teritorială cu un guvernămînt comun.Tinuturile din Basarabia, ca unităţi administrativ-teritoriale, au fost transformate în judeţe. În rezultatul războiului din Crimeia şi prevederilor Tratatului de pace de la Paris -judeţelul Ismail şi o parte din judeţele Akkerman şi Cahul au fost retrocedate de către Rusia, Principatului Moldova.

18. Domniile pământene. Organele centrale ale statului conform

21.Evolutii impartirii administrative a Basarabiei dupa anul 1812.In Evul Mediu Dezvoltat, odată cu apariția țărilor romane medievale, Basarabia și partea dintre Prut și Nistru a Țării Moldovei constituiau jumătatea de răsărit a voevodatului Moldovei. In secolul al XVI-lea, Principatul Moldova a fost obligat să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman. Abia ulterior in secolul XIX, prin Tratatul de la București din 1812, Basarabia a intrat in componența Imperiului Rus. Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia, sub adminstrația rusească, s-a efectuat in perspectiva unei economii de export de grane și vite spre portul Odesa și in paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni, cum se proceda in toate zonele de populație ne-rusă din imperiul țarist rus. In acest cadru au fost construite căile ferate și zonele urbane noi din Chișinău și Bălți, care au devenit orașe reponderent rusești in mijlocul autohtonilor moldoveni de origine romană. Pentru a indepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene, prin Tratatul de la Paris din1856, i-au restituit Principatul Moldovei trei județe din sudul Basarabiei : Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei, prin unirea cu cel al Țării Romanești sub domnia unică a romanului moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la intemeierea statului național roman, care cuprindea atunci și sudul Basarabiei. Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat Romania să cedeze Rusiei sudul Basarabiei in schimbul Dobrogei și a recunoașterii, de jure, a independenței Romaniei față de Imperiul Otoman. După Revoluția Rusă, Basarabia și-a proclamat independența sub numele de Republica democratică moldovenească in ianuarie 1918, iar la 9 aprilie, s-a unit cu Regatul Romaniei. Ulterior, in iunie 1940, in contextul pactului imperialist Germano-Sovietic, Romania a fost forțată să cedeze Basarabia, dar și Bucovina de Nord și Ținutul Herței care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc. La 2 august 1940, Uniunea Sovietică a proclamat pe teritoriul Est- Moldovei romanești, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar și un teritoriu din Podolia, instanga Nistrului. Bucovina de Nord și Bugeacul au fost incorporate in RSS Ucraineană. In iunie 1941 Romania, aliată cu Germania, după inceputul războiului impotriva URSS, a eliberat teritoriile cedate un an mai devreme, dar a ocupat și Podolia ucraineană i ntreNistru și Bug, devenită zonă militară de ocupație germanoromană. In martie 1944 trupele sovietice intră din nou in Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944, ele ocupă Basarabia de sud. Uniunea Sovietică in mod abuziv transfer Bugeacul și nordul BasarabieiRepublicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. La 27 august 1991 in decursul procesului de destrămare a URSS-ului (Uniunii Sovietice) in state naționale, Republica Moldova și-a declarat independența, devenind un stat-membru al ONU.

13. Adunarea ţării în MoldovaAdunarea ţării în Moldova este menţionată pentru prima oară în documente la 25.06.1441. Despre atribuţiile acestui institut obştesc puţin ce ştim din documente. Izvoarele narative ne oferă mai multe informaţii. De acum în veacul al XV-lea Adunarea ţării în Moldova este menţionată ca un organ norodnic, convocat numai în momentele cruciale, de însemnătate covîrşitoare pentru destinele Statului Moldovenesc.După marea şi îndelungata cumpănă prin care a trecut Moldova după moartea lui Alexandru cel Bun (1432), la 14 Aprilie 1457 mitropolitul Moldovei 1-a uns, iar „toată ţara adunată” („Letopiseţul de la Putna”) 1-a aclamat şi l-au blagoslovit pe Ştefan al III-lea (Ștefan cel Mare) la domnie.Episcopul de Roman Macarie consemnează în „Cronica” sa (1504-1551), că după turcirea şi plecarea din ţară a lui Iliaş (Rareş), „îndată s-a adunat împreună norodul” (събрасе народ в купе), cu episcopii şi cei ce se aflau în fruntea dregătoriilor şi cu căpeteniile oştilor şi tot Sfatul domnesc şi au dat schiptrul lui Ştefan…” (Ştefan Rareş, 1551-1552). „Cronica lui Azarie (1551-1574) relatează: „s-a adunat tot norodul” (събрася весь народ) şi căpeteniile oştilor împreună cu episcopii şi boierii şi tot sfatul şi au ridicat pe Alexandru (Alexandru Lăpuşneanu) la demnitatea domniei, la Hîrlău, în palatul domnesc”

Regulamentului OrganicRevolta lui Tudor Vladimirescu, in ciuda tragicului ei sfarsit, a avut totusi consecinte in Principate: turcii, nemaiavand incredere in greci, au hotarat sa asculte cererea boierilor romani de a li se da din nou un domn pamantean. In 1822 incepe deci la noi o noua era prin alegerea a doi domni pamanteni. De fapt, la inceput a fost o numire de catre sultan, dar o delegatie de boieri din Muntenia si alta din Moldova venisera cu propuneri, iar astfel sultanul pune domn in Moldova pe Ioan Sandu Sturdza, si in Muntenia pe Grigore Ghica, incepe acum era modernizarii in tarile noastre.Regulamentele Organice, care intră în vigoare în Moldova în 1831, şi în 1832 în Muntenia. Ele priveau modernizarea administraţiei prin introducerea domniei Constituţionale.Regulamentul Organic a fost o lege organică cvasi-constituțională promulgată în 1831-1832 de către autoritățile imperiale rusești în Țara Românească și Moldova.. Regulamentul a oferit celor 2 principate primul lor sistem comun de guvernare.l) Domnia - electva (ales de către boieri) ales de divan cu acordul puterii suverane- Turcia, si puterii protectoare Russia 2) Caimacamie - organ colectiv ce îndeplinea atrib domn in cazul lipsei sale. Avea un caracter provizoriu si atribuţii domneşti limitate. 3) Dregatoriile (miniştrii) - s-a interzis cumulul funcţiilor administrative, fiind promovat principiul separaţiei puterilor in stat. Numărul de dregători se reduce, printre principalele dregătorii numărându-se: Marele Vornic - ministru de interne; M.Logofat - ministru de justiție, M.Spătar - sef al miliţiei pamintesti; M.Vistiernic- ministrul finanțelor; M.Postelnic - ministru de externe; M.Aga- sef. Politiei; M.Logofăt – biserica; . Dregătoriile devin funcţii salarizate.4) SfatuI administrativ Ordinar – un mini guvern, alcatuit din miniștri (vornic, vistiernic, postelnic). Pregătea lucrările Adunării Obşteşti, elabora proecte de legi. Era condus de domn sau Marele Vornic.5) Sfatul administrativ extraordinar 6) Adunarea Obşteasca Ordinara - organ legislativ. 7) Adunarea Obşteasca Extraordinara - alegerea domnului. În concluzie, Regulamentele Organice prevedeau modernizarea administraţiei prin introducerea domniei constituţionale. Puterea domnitorului era limitată de o Adunare Obştească cu atribuţii legislative şi de control. Activitatea executivă a fost atribuită domnitorului, însă cu participarea Adunării Obşteşti, care era în drept de a-i atrage atenţia şefului statului asupra neregulilor ce se comiteau, precum şi posibilitatea de a se adresa Porţii şi puterii protectoare - Rusiei, în cazul în care domnitorul nu va adopta măsurile considerate de boierime a fi necesare.Schimbări semnificative au avut loc în organizarea teritorial-administrativă. Ţinuturile în Moldova, care rămăseseră, după anexarea Basarabiei la Rusia, doar 16 la număr, şi judeţele în Ţara Românească au fost împărţite în plase şi ocoale. în privinţa satelor, nu s-au produs schimbări în organizarea şi conducerea lor.

26.Evolutia istorica a suporturilor juridice ale administratiei publice

15. Administrarea satelor în Moldova medievalăÎncă o unitate administrativ-teritorială în Moldova medievală erau satele, care erau de mai multe categorii. O primă categorie cuprindeau satele aflate în directă stăpînire domnească. Numărul acestor sate a crescut odată cu consolidarea instituţiei domniei. În aceste sate, domnul se comporta ca şi orişicare boier pe domeniul său, exercitînd administrarea lor prin intermediul vornicilor locali.

O altă categorie de sate erau acelea care alcătuiau domeniile marilor boieri şi domeniile mănăstirilor, care erau răspîndite pe întreg teritoriul Moldovei. Administrararea acestor comunităţi era asigurată de proprietari, care aveau privilegii de imunitate feudală, domnul exercitînd o autoritate mai slabă care reieşea numai din drepturile ce derivau din calitatea sa de suzeran. Încă o categorie de localităţi erau satele libere, moşiile micilor boieri, care nu dispuneau de privilegii de imunitate feudală şi în care Domnia exercita o autoritate influentă. Satele erau administrate de juzi cărora li se mai spunea vătămani. Ei erau aleşi de săteni şi aveau atribuţii administrative, reprezentau interesele populaţiei săteşti faţă de proprietar şi faţă de dregătoriile domneşti. În satele domneşti, boiereşti şi mănăstîreşti, în afară de juzi (vătămani), ca aleşi ai obştii săteşti, mai activau şi vorniceii în calitate de reprezentanţi ai proprietarului, în atribuţiile cărora întra promovarea şi asigurarea îndeplinirii intereselor proprietarului şi supra-vegherea activităţi administrative în comunitatea respectivă.

16. Instituţiile statului în perioada regimului turco-fanariotIn Moldova regimul turco-fanariot a fost instaurat in anul 1711, iar in Tara Romaneasca in anul 1716. A durat pana la 1821.A evoluat in doua faze:- 1711 (1716) – 1774 (Pacea de la Kuciuk-Kainardji);- 1774 – 1821. In prima parte a acestui regim a avut loc o serie de transformări în organizarea statului, atat la nivel central, cat si la nivel local. Astfel, la nivel central instituţia domniei s-a transformat, în sensul că domnul era numit de către Turcia, ocazie cu care domnii ţărilor române, la investitură, plăteau sume mari de bani; de asemenea, sume mari de bani trebuiau plătite şi cu ocazia reinvestirii, astfel încît domnii fanarioţi deveniseră agenţi fiscali ai Porţii. Datorită acestor interese, domniile au fost foarte scurte, media fiind, de regulă, de doi ani şi jumătate. Sistemul a avut însa şi aspecte pozitive, deoarece domnii fanarioţii ereau frecvent mutaţi dintr-o ţară în alta. Această practică atesta faptul că Turcia recunoştea identitatea instituţională a ţărilor române. In al doilea rînd, în baza acestei practici, domnii fanarioţi, in special Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot), au promovat aceleasi reforme in tarile romane, contribuind la pregatirea terenului în vederea unirii Principatelor romane. Cu privire la Sfatul domnesc, noua denumire a acestui organ al statului era de Divan domnesc. Numarul membrilor sai s-a restrans, odata cu atributiile sale, de aceea domnii fanarioti nu se sprijineau pe elementul politic local, ci pe clientela lor politica. Dregatoriile au ramas aceleasi, pastrandu-si vechile competente, insa numarul dregatorilor a sporit, deoarece domnii fanarioti erau constransi sa satisfaca interesele clientelei lor politice prin acordarea de dregatorii, incat s-a ajuns la dublarea sau triplarea unor dregatorii. De asemenea, s-au creat si noi dregatorii. Spre exemplu, in Tara Romaneasca s-a creat vornicia de sus, iar in Moldova a fost introdusa bania. Pe de alta parte, s-au facut unii pasi importanti inainte in sensul specializarii dregatoriilor, o mai buna fixare a competentelor, precum si introducerea sistemului remunerarii dregatorilor

Transformările intervenite în Republica Moldova după prăbuşirea imperiului sovietic în plan politic, economic şi social, au determinat în mod firesc schimbări în organizarea şi funcţionarea administraţiei statului.Mutaţiile survenite în cadrul sistemului de administrare sunt cu atât mai pregnante, cu cât transformările induse la nivelul acestuia, au căpătat consistenţe, în urma adoptării Constituţiei republicii Moldova la 29 iulie 1994.Atât în plan structural-organizatoric, cât şi cel material-funcţional, administraţia publică a căpătat o nouă filosofie, dobândind o configuraţie inedită în sistemul global al administraţiei din Republica Moldova. Fiind chemată să satisfacă interesul general exprimat prin lege, administraţia publică constituie activitatea prin care se exercită legea, ea fiind foarte strâns legată de puterea executivă. Şi dacă activitate de stat este o activitate de organizare a relaţiilor sociale, ideea de organizare fiind punctul-cheie în administrarea publică, în sens larg “administraţia publică este o activitate de organizare a anumitor relaţii sociale, mai concret a legilor şi a celorlalte acte ale organelor statului”.O organizare optimă nu poate fi rezultatul întâmplării, orice organizare trebuie fundamentată ştiinţific. Aceasta este cu atât mai important pentru Republica Moldova, unde ştiinţa adminisraţiei face primii paşi şi elaborările teoretice în acest domeniu sunt actuale şi ţin să fie urmate de îndrumări practice pentru organele administraţiei publice.Administraţia ţării este încredinţată unor autorităţi statale, ele fiind administraţia centrală şi unităţile sale teritoriale precum şi administraţia locală, chemată să administreze interesele colectivităţilor locale, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova.Pornind de la acest raţionament putem mai bine să ne dăm seama care sunt deosebirile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi diferitele servicii publice ale administraţiei publice centralede specialitate (ministere, departamente) care acţionează într-un anumit teritoriu, dar sunt structuri exterioare ale anumitor autorităţi administrative centrale. E necesar de precizat ca în cadrul structurii teritoriale a organelor administraţiei locale şi centrale, relaţiile dintre ele sunt foarte variate şi, în fine, ele trebuie să colaboreze reciproc, deoarece au un scop comun - organizarea serviciilor publice pentru cetăţenii din teritoriu. Organele administraţiei publice pot activa eficient în condiţiile când toate transformările din societate se efectuează într-o consecutivitate bine determinată şi au unsuport legislativ adecvat, care le-ar permite nu numai să dirijeze aceste procese, dar să se reformeze ele însele, pornind de la cerinţele înaintate de evoluţia societăţii.

14.Instituţia locţiitorilor domneşti în Moldova sec. XV-XIXMarele logofăt este şeful cancelariei domneşti , se ocupă de redactarea documentelor domneşti, este purtătorul sigiliului mare, adică a pecetei mari, se manifestă ca mediator între boier şi domn, era responsabil de toate actele privitoare la moşiile domneşti şi la proprietatea funciară a boierilor;Marele vornic – şeful administraţiei curţii domneşti; judecător suprem al ţării şi al personalului curţii. Avea atribuţii de a condamna la moarte infractorii. Cu timpul devine şef al poliţiei, ulterior se va numi ministru de interne. În unele perioade în lipsa domnului comanda armata.Marele spătar, purtătorul însemnelor domnitorului la ceremonie.Marele paharnic răspundea pentru băuturile domnului, era obligat să guste băutura, administra viile şi beciurile domnitorului.Marele comis era responsabil pentru ordinea grajdurilor domneşti, alegea caii, caretaşii.Marele culcer aproviziona curtea cu cereale, percepea zeciuiala domnului pe grîu.Marele slujer raspundea pentru aprovizionarea curţii cu carne.Marele postelnic era responsabil de dormitorul domnitorului, administra intrarea la domnitor a altor dregători, a şefilor diplomaţilor şi diferitor trimişi oficiali.Marele pitar aproviziona cu pîine.Marele armaş supraveghea închisorile şi realiza sentinţele.

22. Transformarea Basarabiei în Gubernie. Schimbările in sistemul administrative. Instituţiile administrative din Basarabia s-au uniformizat definitiv cu structurile ale Imperiului rus odată cu realizarea în anii 60-70 sec. 19 a refomei remstvelor, reformei orăşeneşti şi reformei judiciare. Instituţia zemstvelor (organe elective pe termen de 3 ani ) a fost introdusă în Basarabia în 1869. Zemsvele era de două niveluri: gubernal şi judeţean. Pentru ambele tipuri de zemstveerau prevăzute două tipuri de organe: a. adunarea de zemstvă, ca organ de dispoziţie b. consiliile de zemstvă ca organe executiveVeriga principală în sistemul zemstvelor o constituia zemstva judeţeană, avînd competenţe ce tin de: patrimonial şi finanţele zemstvei, drumurile şi pădurile, poşta şi telefoanele, instituţiile medicale şi de caritate, acordarea ajutorului material orfanilor săracilor, învăţămintul public, sprijinirea agriculturii. Competenţele zemstvei guberniale erau aceleaşi, ca şi a zemstvei judeţene, numai că ele earu extinse asupra întregului teritoriu al guberniei. Zemstvele,nu erau finanţate de stat. Taxele stabilite şi colectate au constituit principala sursa de venituri. Zemstvele se aflau sub tutela şi controlul instituţiilor de stat. Guvernatorul era acea persoană care deschidea şi închidea lucrările adunării zemstfei guberniale. Lui şi ministrului de interne îi aparţinea dreptul de anulare a deciziilor, care in opinia lor contraveneau intereselor statului. O parte a transformărilor a fost şi reforma orăşeneacă, fiind aprobat şi un regulament nou care prevedea modalităţile de administrare a oraşelor. Administraţia orăşenească era alcătuită din două organe:a. Duma Orăşănească, organ de dispoziţie, ales de locuitori ai oraşelor. b. Consiliul orăşenesc, organ executiv, ales de duma, în frunte cu primarulPrimarul oraşelor reşedinţă de judeţ erau confirmaţi în funcţie de guvernator, iar primarul or. Chişinău de Ministru de interne a Rusiei. Justiţia a fost separată de administraţie. După aplicarea reformelor descrise mai sus, în Basarabia a fost instituit un sistem de administrare tipic rusesc. In anul 1873 Basarabia a fost transformată, prin decizia Consiliului de Stat al Rusiei, aprobată de Alexandru II, în gubernie. In fruntea ierarhiei adminsitrative guberniale era gubernatorul, care prezida un şir de instituţii.Astfel, pe parcursul a mai bine de o sută ani în Basarabia a fost implementat sistemul rusesc de administrare, care s-a menţinut pînă în anul 1917.

4.Functiile si mecanismele statului in evul mediu. Pravoslavia a avut un rol decisiv la consolidarea etnosului moldovenesc şi statornicirea Statului Moldovenesc.Ideologia dominantă a evului mediu a fost providenţialismul, potrivit căruia, tot ce se întîmplă pe pămînt, este din voia Domnului. În virtutea acestui fapt, concepţia creştină devine ideologie nu numai a ierarhilor bisericeşti, a cărturarilor, dar şi a cîrmuitorilor: cnezilor, voievozilor, domnitorilor, convinşi că fără pronia cerească lumea nu poate fi explicată, în general nimic nu se mişcă pe pămînt. Providenţialismul era nu numai o concepţie istorică dominantă a lumii creştine, ci şi o ideologie politică de stat. Toate reuşitele şi pierderile, biruinţele şi înfrîngerile, însăşi apariţia statului − totul avea loc, apărea, se zămislea, dispărea numai datorită proniei cereşti.Este mai mult decît limpede că primii voievozi, domnitori ai Moldovei nu puteau să nu ţină seama de o aşa forţă puternică, cu o autoritate nemărginită de care se bucura credinţa pravoslavnică şi structura ei de promovare − Biserica. De acum cea dintîi istorie scrisă a Moldovei are titlul „Letopiseţul, de cînd s-a început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovei”. În 1392 domnitorul Moldovei se intitula: „Marele singur stăpînitor, cu mila lui Dumnezeu domn Roman voievod, care stăpîneşte Ţara Moldovei din munte pînă la mare”. Observăm, că Roman, gospodarul Moldovei, este mare şi singur stăpînitor (самодержавный), dar din mila lui Dumnezeu.Acumularea şi deţinerea puterii în mîinile unui singur, cîrmuind din mila lui Dumnezeu, autocrat se făcea cu blagoslovirea Bisericii. Pe această cale Biserica dispunea: domnitorul trebuie să fie cu dreptate, milostiv, să poarte răspundere faţă de credinţa pravoslavnică, faţă de credincioşi. Acţiunile reprezentanţilor Bisericii se contopeau, ori trebuiau să corespundă acţiunilor celor ce deţin puterea laică.Concepţia autorităţii blagoslovite de Biserică, eforturile comune ale Pravoslaviei şi ale puterii laice centralizate în vederea obţinerii scopului comun − întărirea statului şi consolidarea supuşilor săi − decurg din ideea simfoniei în raporturile Statului şi Bisericii, care e de sorginte bizantină.Biserica şi Statul sînt două daruri obşteşti omenirii, adică două ordini ale lucrurilor, ce provin dintr-un singur izvor, din voia lui Dumnezeu, care le-a zămislit; de aceea, în numele respectării acestei voinţi, trebuie să fie o deplină concordanţă între ele. De aici, reiese că Biserica rînduieşte cele ce sînt ale lui Dumnezeu, iar Statul − pe cele laice, pămînteşti. Totodată Statul trebuie să albă grijă de Biserica sa, să ia sub apărarea sa credinţa şi credincioşii, să se îngrijească de bunăstarea şi demnitatea preoţimii. Biserica împreună cu Statul, slujitorii Domnului împreună cu cei de la conducere „îndreaptă viaţa obştească pe căile plăcute lui Dumnezeu.

3. Administrarea localitatilor rurale si urbanein Dacia.Conducerea provinciei si apoi, a provinciilor, a evoluat in functie de organizarea teritoriala. Astfel, cata vreme Dacia a fost o provincie unitara, ea era condusa de un guvernator. Acestguvernator exercita depline puteri pe plan administrativ, judiciar si militar.Avea in subordine mai multe legiuni, intrucat la romani guvernatorii de rang consular aveau dreptul de a conduce mai multe legiuni.Dupa reformele lui Hadrian, Dacia Superior era condusa de catre un guvernator, dar de data aceasta, de rang pretorian, adica un fost pretor la Roma. Acest guvernator exercita si el in Dacia Superior atributii adminstrative, judiciare si militare, dar el avea dreptul de a conduce o singura legiune. Dacia Inferior si Dacia Porolissensis erau conduse de guvernatori de rang inferiori – procuratori prezidiali. Ei proveneau din randurile cavalerilor (ordinul ecvestru) si exercitau in provinciile conduseatributii administrative, militare si judiciare.Dupa reformele lui Marc Aureliu guvernatorul Daciei Appulensis dobindeste atributii de coordonare, fiind denumit legatul imperial alcelor trei Dacii.El redobindeste rangul consular. Are in subordine doua legiuni (Macedonica si Gemina) si supravegheaza activitatea guvernatorilor din Dacia Malvensissi Dacia Porolissensis, deoarece Dacia Malvensis era condusa tot de catre un procurator prezidial, pe cand Dacia Porolissensis era condusa, incepand din anul 168 e. n., decomandantul Legiunii a V-a Macedonica.Tot la nivel central se intrunea Consiliul celor trei Dacii, format din reprezentantii municipiilor si coloniilor. Acest consiliu se intrunea o data pe an si avea rolul de a promova interesele comunitatilor locale pe linga guvernator. Avea inclusiv dreptul de a se plinge imparatului pentru eventualele abuzuri ale guvernatorului, desi, in realitate, acest consiliu indeplinea rolul de a promova cultul imperial, persoana imparatului simbolizand unitatea imperiului, dovada ca acest consiliu era condus de un preot al cultului imperial.

23. Sistemul administrativin Basarabia in anii1918-1940. La 20 octombrie 1917 Ia Chişinău a fost convocat Congresul militarilor moldoveni.Una din cele mai importante decizii ale acestui congres a fost proclamarea autonomiei terit. Basarabiei in componenţa Rep.Federative Ruse, in baza dreptului popoarelor la autodeterminare expuse de bolşevici. Al doua decizie importantă a fost crearea Sfatului Ţării ca organ suprem al puterii in ţinut, stabilindu-se o componenţa de 120 de delegaţi, 70% moldoveni şi 30% minorotăţile etnice, şi 10 mandate pentru Transnistria. La 29 noiembrie 1917 a fost adopt. Legea cu privire Ia administraţia Basarabiei, conform cărei org. Suprem să fie Sfatul Ţării, pină ia convocarea Constituantei Basarabiei. Ca organ executiv a fost desemnat Consiliul directorilor. Compus din Prim - Directorul general si şefii directoarelor. Preşedintele Consiliului Directorilor era desemnat de Sfatul Ţării, el avea competenţa de a forma componenţa Consiliului Directorilor Generali.. La 2 de. 1917 Sfatul Ţării declară Indep.Rep.Dem.Moldoyeneşti in componenţa Rep.Fed.Ruse. Drept urmare schimbărilor din Europa după primul răzb.mond, şi rev.Ruse din 1917, la 24 ian. 1918 Sfatul Ţării declară Indep.Rep.Dem.Moldoveneşti. Formarea RASSM in conponenţa RSSU sa produs la data de 12 octombrie 1924. Putera executive o deţinea Comitetul Revotionar Provizoriul. Una din sarcinile CRP era pregătirea congresului I al sovietilor, unde au fost dezbătute mai multe probleme; construcţia statala, RASSM. In conformitate cu constituţia organul suprem legislative in RASSM era Congresul Sovetilor de deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor si ostaşilor convocata o data pe an. In perioada dintre congrese activa comitetul executiv central care se convoca in sesiuni ales de către congresul sovietilor. Un alt organ era guvernul republicii-sovietul comisarilor norodnici - puterea executiva in atrubutiile sale intra punerea in aplicare actele normative adoptate de congresul sovietilor. Comisariatele norodnice - autorităţi ale AP de specialitate efectuau conducerea defintor ramuri ale econimiei naţionale. In sistemul de administraţie publice un loc inportant revenea a APL care cuprindea nevelele raional, orăşenesc si sătesc. Astfel activau 11 soviete raionale in calitate de organe elective a puterii de stat. Activau sub conducerea sovietului comisarulor norodnice a RASSM .Din rind cu acestea activau doua soviete la Balta si Tiraspol. La nivel APL mai activau cele 228 soviete săteşti cu circa 800 localităţi rurale avind ca misiune soluţionarea problemelor de politica agrara, sociala etc.

24. Sistemul organizarii puterii centrale si locale in RSSM in a. 1944- 1964In per.postbelica in RSSM au ramas aceleasi organe de stat centrale ca si in perioada de pina la razboi, facindu-se doar unele modificari. Organul legislativ sovietul supreme al RSSM,el se allege prin vot universal pe un termen de 4 ani,deputatii –clasa nomenculatoare, teranimea, colhoznica, intelegenta, functionari din organelle de stat si de partid centrale si locale.Functia de presedinte era una exercitata pe baza obstii si se reducea la deschiderea si conducerea lucrarilor sesiunilor Sovietului supreme. O alta autoritate – Prezidiumul Sovietului Suprem al RSSM ,organ format de catre Sovietul supreme.El adopta actele normative,pregatirile sesiunilor controlului asupra indeplinirii hotaririlor .Activitatea sovietului supreme era condusa de un presedinte al prezidiumului SS al RSSM. Organe executive – sovietul comisarilor norodnici apoi -sovietul ministrilor al RSSM, format de catre sovietul supreme al RSSM, condus de un presedinte.Comisarele norodnice sau transfornat in ministere , Minestere unionale – competente puterii centrale: Ministerul apararii,ministerul industrial de aparare, constructii de masini,flotei maritime,industria gazului. Ministere unionale- republican organizate pe doua niveluri,central si republican. O particularitate a sistemului sovietic de administrare era existenta si functia concomitent a organelor de stat si a organelor de partid comitetul central al partidului communist,si birou communist central al P.C. al R.M. Adfministratia partidelor locale de tip sovietic erau administrate de stat organizata in unitati administrative teritoriale si care functiona sub conducerea autoritatilor administrative centrale 1944 teritoriul republican era organizat in 12 judete, in 1949 in locul judetelor sau format 60 de raioane,in 1963 numarul raioanelor sau redus la 18 unitati. La baza organizarii administrative publice locale stateau sovietele. Sovietul raional – organ de stat, ales prin scrutin electoral pe o perioada de 2-2,5 ani,format din deputati dintro anumita circumscriptie teritoriala: clasa muncitoare, tarani colhoznici,intelectuali – problemele social economice a raionuliu ca organ al sovietului raional era comitetul executive raional avea presedintele ales de soviet la propunerea oragnelor de partid asistat de un aparet de functionari.Sovietul satesc(orasenesc) – deliberative de interes local.In calitate de organ executive la nivel satesc si orasenesc active comitetul executiv al sovietului stesc(orasenesc) in frunte cu un presedinte.

7. principalele dregătorii civile în Ţara MoldoveiDregătoriile au fost înfiinţate treptat, odată cu organizarea Țării Româneşti şi Moldovei, ca state nou înfiinţate.. Dregătorii puteau îndeplini sarcini din porunca domnească indiferent de atribuţiile principale ale funcţiei lor. În general pot fi deosebite două tipuri de dregătorii: dregătorii publice, în care posesorul avea atribuţii publice (administrative şi judecătoreşti) şi dregătorii de curte, în care posesorii prestau în primul rând activităţi admistrative şi de protocol la curtea domnească.După 1558 se disting câteva elemente definitorii. Înalţii dregători:Marele vornic – are atribuţii militare administrative şi judecătoreşti. Marele logofăt – şeful cancelariei domneşti care păstra şi marele sigiliu al ţării.Marele vistier – contabiliza veniturile şi cheltuielile ţării Marele postelnic – iniţial este paznicul- iatacul lăcaşului domnesc, cu timpul devine traducător de limbi străine şi mareşal al curţii domneşti Marele portar – primea şi găzduia turcii la curtea domnească, obligatoriu ştia limba turcească.Vătav de aprozi – este şeful cetelor de aprozi adică de slujitori domneşti la început recrutaţi printre tineri boieri, aveau atribuţii de curieri şi agenţi judecătoreşti.Vornic de poartă – judecător în cadrul justiţiei domneşti adună impozite, face expertize ş.a.Deservirea curţii domneşti: Marele paharnic – care se ocupă de pivniţele şi viile domneşti (el gusta băutura şi mîncarea)Marele stolnic – aprovizionarea cu alimenteMarele comis – ducea evidenţa cailor procurarea furajului , grajdului.Marele jitnicer – strîngerea grînelor cuvenite domniei şi depozitarea în magaziiMarele pitar – avea grijă de pîinea necesară curţiiMarele cămăraş – controlul instrumentelor de măsură a negustorilor, achiziţionarea şi păstrarea lucrurilor de preţ a domnului (blănuri , bijuteii , aur, etc)Marele vameş – centraliza şi contabiliza toate veniturile vămilor.

25. Sistemul organizarii puterii centrale silocale in RSSM in a 1964- 1989Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca in anii 1964-1989 După anul 1945 organul legislative rămine Sovietul Suprem al RSSM, ales prin scrutin universal pe un termen de 4 am, din reprezentanţii diferitelor pături sociale: inteligenţă, funcţionari publici, muncitori, ţărani ş.a. Se adunau de 2-3 ori pe an p/u 3 zile, in cadrul sesiunilor fiind adoptate acte legislative. Preşedintele sovietului suprem, avea funcţia de a deschide şi inchide sesiunile. O altă autoritate Prezidiul Sovietuluui Suprem RSSM, un organ permanent format de Sovietul Suprem şi răspunde in faţa lui. in atribuţiile Prezidiumului Sovietului Suprem.intrau pregătirea şedinţelor. Prezidiul Sovietul Suprem adopta actele normative, efectua conducerea curentă a activităţii sovietele locale.Activitatea sa era condusă de Preşedintele Prezidiumului Sovietului Suprem. Sovietul Miniştrilor era format de Sovietul Suprem RSSM,Era condus de Preşedintele Sovietului Miniştrilor, el avea adjuncţi care erau responsabili de diferite sectoare de activitate. In adm.pub. centr de specialitate Comisariatele Norodnice au fost inlocuita cu Ministere. Ministerele se grupau in 2categorii: min. Unionale -aveau ca domenii de activitate, domeniile care in exclusivitate constituiau competenţa puterii central (Min.Apărării, Min.Comertţului Exterior, Min.Flotei Maritime). A 2-a categorie – unional republicane - aceste mni. Erau dublate in fiecare din cele 15-rep. (Min.Sănătăţii, Min. Telecomunic). Pe ligă min. Mai activau şi Comitete de stat. Asemenea mnin. Comitetele erau unionale şi unional-republicane. Printre Comitetele de stat unionale — se pot enumera: Securitatea Statului, Şti şi Teh, REI, Hidrometeorologia ş.a. Printre Corniţele de stat unional-republicane - se enumera comitetul De Preţuri., tel, radio, invăţ., O particularitate a sist. Sovietic de adm. Exist. Şi funcţionarea concomitentă a organelor de stat şi de partid. Astfel la nivelul central activa Comitetul Central al PC al Moldovei. , era ales de către Congresul partidului, ales dată la 5 ani. CC al PCM se convoca in şedinţe plenare unde se luau deciţii referitor la viaţa de partid. Precum şi dezv. Soci. pol a ţării. Admin. Sovietică locală la baza ei stăteau sovietelexare la rindul său era organizate pe 2 niveluri, Sovietul Raional ales prin scrutin pe un termen de 2 ani,, formată din deputaţi dintro anumită circumscripţie terit. Sovietul raional se convoca trimestrial se discutau probi. Soci.-eco. Şi se luau decizii.Ca organ permanent Sovietul raional era Comitetul executiv raional in frunte cu un preşedinte, ales de Sovietul raional la propunerea org. De partid. Sovietul sătesc (orăşănesc) organul puterii de stat in sate şi oraşe ales din scrutin electoral p/u un termen de 2 ani

17. Reformele lui Constantin Mavrocordat şi impactul lor asupra sistemului administrativ. Reformele realizatre de catre Constantin Mavrocordat, a reorganizat

administratia locala, administrarea bisericii, a modificat sistemul fiscal si a adus modificari statutului juridic al boierilor. Aceste reforme au fost codificate in Asezamantul din 1740, al carui text a fost publicat in 1742 in Franta.In cea ce priveste reforma administratiei locale, Constantin Mavrocordat a numit la conducerea fiecarui judet si, ulterior, la conducerea fiecarui tinut cate doi ispravnici, care erau subordonati marelui vistiernic si domnului; unul dintre cei doi ispravnici exercita atributiuni administrative, iar celalalt atributiuni judiciare. De aceea, s-a afirmat ca in vremea lui Constantin Mavrocordat s-au facut primii pasi in directia separarii puterilor in stat.In ce priveste reforma din domeniul bisericesc, Mavrocordat a introdus  epitropiile (administrator) manastiresti care, sub autoritate domneasca, administrau patrimoniul bisericii. Atributiunile jurisdictionale ale clerului au fost restranse pana la desfiintare si s-a hotarat ca preotii sa fie recrutati doar din randul stiutorilor de carte; in schimb, clerul a fost scutit de plata impozitelor.Pe plan fiscal, unele dintre nenumaratele impozite percepute au fost suprimate, pe cand altele au fost unificate intr-unul singur, numit sama obsteasca, impozit repartizat pe familii sau pe localitati.S-a modificat si statutul boierilor.Existau doua categorii de boieri:- boierii veliti (mare) – erau marii dregatori, ce nu plateau impozite; - boierii mazili(scos din functie) – erau boieri mai putin importanti, scutiti de plata unor impozite; In prima faza a regimului turco-fanariot nu s-au elaborat coduri de legi, datorita opozitiei Turciei, care nu vedea cu ochi buni elaborarea unui sistem juridic modern in tarile romane. Iata de ce izvoarele dreptului din prima faza a regimului turco-fanariot si-au gasit expresia in reformele lui Constantin Mavrocordat. Constantin Mavrocordat a dat un asezamant (hrisov), prin care a decis ca toti taranii aserviti care se vor intoarce in tara vor fi eliberati din rumanie, urmand ca taranii intorsi in tara sa primeasca o carte (un document) de eliberare din rumanie pe baza careia se puteau aseza pe orice mosie doreau, iar fostii stapani nu aveau dreptul sa-i urmareasca; de asemenea, in urmatoarele sase luni dupa intoarcere erau scutiti de plata oricaror impozite,taranii isi puteau rascumpara libertatea prin plata sumei de 10 taleri.

12. Organizarea fiscală în Moldova pînă în sec. XIX. Fiscalitatea autohtonă poate fi catalogată drept excesivă, fiind împinsă uneori până la limitele toleranţei. Prezenţa dominaţiei otomane a influienţat decisiv evoluţia cuantumului dărilor interne. Principalele instituţii centrale menite a organiza şi dirija finanţele ţării în secolele XIV-XVIII au visteria domnească şi cămara domnească. Visteria domnească, condusă de marele vistiernic,avea menirea de a concentra toate datele de constatare cu privire la numărul contribuabililor şi puterea economică a acestora. Din cadrul acestei instituţii plecau toate dispoziţiile de repartizare a darilor, aici se strângeau sumele încasate şi se ţinea evidenţa cheltuirii acestora. Veniturile visteriei erau destinate a servi necesităţilor publice: apărarea ţării, întreţinerea armatei şi a fortificaţiilor, întreţinerea curţii domneşti, achitarea obligaţiilor faţă de puterea suverană. Cămara domnească constituia o instituţie particulară, fiind proprietatea personală a Domnului. Cămara domnească era administrată de marele cămăraş şi era alimentată la început de veniturile domeniului domnesc, veniturile ocnelor şi taxele vamale.Sumele acumulate fiind cheltuite în interesul personal al Domnului şi al familiei sale. Dările pot fi clasificate după mai multe criterii. a. dările de repartiţie (birurile) b. dările de cotitate (dijmele din cereale, vin, vite mici, stupi). În secolul al XV-lea şi prima jumătate a secolului al XVI-lea, au predominat dările în natură şi în muncă. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cele mai multe obligaţii se convertesc în dări în bani, acestea din urmă fiind predominante în secolul al XVII-lea şi aproape exclusive în cursului secolului al XVIII-lea.