CASA ECOLOGICĂ

-ÎNTRE VIS ŞI REALITATE-

Coordonator ştiinţific:

Conf. univ. dr. ing. Coman Mirela

Baia Mare, decembrie 2012

Coordonator ediție: conf. dr. ing. Mirela Coman

Tehnoredactare: ing. masterand Bogdan Cioruța

ISBN: 978-1-312-72116-6

Editura Lulu Publishing, Raleigh USA, 2014

CUPRINS

Casa ecologică .....................................................................................................................................4

- posibilităţi de reducere a impactului asupra mediului - .....................................................................4

Integrarea în arealul natural şi comunitate ......................................................................................... 11

Tehnologii tradiţionale şi ecologice de construcţie ............................................................................ 18

Materiale de construcţie ..................................................................................................................... 26

Casa ecologică vs. Casa pasivă .......................................................................................................... 35

Sisteme energetice pentru casa ecologică .......................................................................................... 53

Amenajarea interioară a casei ecologice ............................................................................................ 60

Amenajarea exterioară a casei ecologice ........................................................................................... 70

Sisteme tehnice şi echipamente electronice.Casa inteligentă ............................................................ 81

Casa ecologică – un nou stil de viaţă? ............................................................................................... 92

Casa ecologică

- posibilităţi de reducere a impactului asupra mediului -

Masterand:

ing. Fălăuş Bianca

Introducere

Omul, de-a lungul timpului, şi-a modificat mediul de viaţă, acesta fiind azi un amestec de natural şi

artificial. Populaţiaîn continuă creștere și dezvoltarea industrială fac ca satele să se schimbe în oraşe,

iar oraşele în metropole. Spaţiul pentru noile clădiri este luat din natură. Ca urmare, arealele

naturale se micşorează ca întindere și puritate, unele produse folositoare producând şi reziduuri

toxice pentru viaţa omului, plantelor şi animalelor.

Actualmente ne petrecem mai mult timp în interiorul clădirilor, atât la muncă cât şi în timpul liber.

De aceea este necesar să cunoaştem care sunt efectele clădirilor asupra sănătăţii noastre și asupra

mediului înconjurător. De asemenea, căutăm soluţii pentru ca mediul artificial în care trăim să

devină cât mai apropiat de cel natural; construim din materiale naturale, folosim tehnici tradiționale

cu impact cât mai redus asupra mediului, ne schimbăm stilul de viață.

Aspecte generale privind locuinţa

In conformitate cu normele tehnico-sociale aflate în vigoare, o locuinţă este definită ca fiind o

construcţie destinată să adăpostească una sau mai multe persoane. Se consideră locuinţă, construcţia

alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele aferente, dotările şi utilităţile

necesare care fac corp comun cu construcţia, cu destinaţia de locuinţă și care satisface cerinţele de

locuit ale unei persoane sau familii.

Locuinţele au funcţia principală de a servi ca adăpost pentru oameni în timpul perioadelor de muncă,

relaxare sau odihnă şi pentru bunurile acestora, de a proteja omul în faţa condiţiilor meteorologice

nefavorabile şi a altor pericole exterioare. Scopul locuinţelor este totodată și acela de a oferi confort

persoanelor pe care le găzduiește.

Este dificil de acceptat un sistem de clasificare unitar pentru locuințe, și nu numai. Literatura de

specialitate prezintă câteva clasificări, printre care următoarele:

locuinţe convenţionale (din cărămidă şi beton);

locuinţe ecologice (din lemn, chirpici, pământ);

locuinţe pasive și active.

Locuinţa convețională - din cărămidă şi beton - este cea mai îndrăgită de români deoarece se

consideră că are o viaţă mai lungă și este rezistentă, dar durata şi costul de execuţie este mai mare

decât a altui tip de locuință, de asemenea și cantitatea de combustibil pentru încălzire.

Locuinţa ecologică este considerată locuinţa care are un impact cât mai redus asupra mediului

înconjurător sau care nu dăunează deloc mediului. Noţiunea de locuinţă ecologică are în vedere

două aspecte: locuinţa construită ecologic și locuinţa care funcţionează ecologic.

Locuinţa din lemn datează în România încă din secolul al XI-lea; a fost predominantă în zona

montană, dar actualmente este prezentă în toate regiunile ţării. Locuinţa din lemn se execută rapid,

însă întreţinerea în timp este mai costisitoare şi nu asigură o izolare fonică foarte bună.

Locuinţa din chirpici datează din cele mai vechi timpuri, deoarece este foarte uşor de construit.

Locuinţele din chirpici sunt foarte călduroase iarna şi răcoroase vara, sunt ieftine, uşor de construit

şi oferă un mediu interior sănătos, dar nu suportă etajarea şi nici modificări ulterioare.

Locuinţa organică sau locuinţa din pământ este arhitectural şi structural integrată în mediu dar nu

poate fi construită în oricare zonă climatică.

Locuinţa pasivă este definită ca fiind acea locuinţă care asigură un climat interior confortabil, atât

vara cât şi iarna, fără a fi nevoie de o sursă convenţională de încălzire. Se caracterizează prin

etanşeitate, transfer termic zero care atinge şi menţine echilibrul termic al casei.

Locuinţa activă este clădirea care produce mai multă energie decât consumă. In dezvoltarea unei

case active cele trei elemente cheie sunt: energia, climatul interior și impactul asupra mediului.

Fig. nr. 1. Tipuri de locuinţă

a) locuinţă convenţională; b) casă din lemn; c) locuinţă organică

In conformitate cu Ordinul 1383/2002 privind proiectarea clădirilor de locuinţe, avem urmatoarele

tipuri de locuinţe:

zona teritorială (urbane şi rurale);

modul de locuire (unifamiliale, semicolective şi colective);

conformare şi amplasare pe lot (izolate, cuplate, înşiruite, covor şi terasate);

regimul de înălţime (foarte redus, redus, mediu, inalt, foarte inalt).

Există și alte criterii de clasificare a locuinţelor, respectiv:

în funcţie de destinaţie: clădiri de locuit, social-culturale sau administrative;

în funcţie de valoarea pe metru pătrat: locuinţele sociale, clasa economică, business-class,

premium sau de lux.

Proiectarea locuinţei

Proiectarea unei locuinţe se face din două puncte de vedere, şi anume: arhitectură şi rezistenţă.

Arhitectura unei case reprezintă arta, înfăţişarea şi aspectul casei, iar partea de rezistenţă reprezintă

partea de susţinere, de durabilitate (trăinicie) în timp a casei.

Proiectarea unei locuinţe trebuie să ţină cont de mediul în care este construită. Prin amplasament,

prin orientarea faţă de punctele cardinale, prin materialele naturale folosite, prin forme şi culori,

arhitectul generează armonie între locuinţă şi mediul înconjurător. Calitatea aerului din interiorul

locuinţei, calitatea apei, evacuarea apelor uzate menajere, gestionarea deşeurilor, calitatea finisajelor,

toate trebuie să se încadreze şi să respecte anumite norme, astfel încât sănătatea locatarilor săi să nu

fie afectată. Proiectarea locuinţei este un proces complex care ţine seama și de cerinţele clientului,

care sunt extrem de variate și, uneori, extrem de sofisticate.

Pe baza datelor beneficiarului, a proiectului şi a amplasamentului, este necesară obţinerea

Autorizaţiei de construire. Pentru a putea construi o locuinţă, proiectul acesteia trebuie verificat de

către specialişti, respectiv de către un arhitect membru al Ordinului Arhitecţilor din România (OAR)

şi un proiectant atestat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL).

Primul pas în realizarea unei locuinţe este schiţarea de către proiectant a datelor furnizate de către

beneficiar, respectiv a dimensiunilor locuinţei, amplasarea acesteia pe teren. Cu aceste date

proiectantul împreună cu topograful întocmeşte Planul de situaţie şi Planul de încadrare în zonă,

necesare eliberării Certificatului de urbanism.

Certificatul de urbanism este actul de informare emis de Administraţia Publică Locală prin care

face cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi

construcţiilor existente la data solicitării; stabileşte cerinţele urbanistice care urmează să fie

îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile

legale necesare în vederea autorizării.

Avizele de amplasament din Certificatul de urbanism sunt stabilite în funcţie de utilităţile şi

infrastructura zonei, după cum urmează: Avizul autorităţii de protecţie a mediului, Avizul de

alimentare cu apă şi canalizare, Avizul de alimentare cu energie electrică, Avizul de alimentare cu

gaze naturale, Avizul de salubritate, Avizul privind securitatea la incendiu, Avizul privind sănătatea

populaţiei şi, de regulă, Studiu de specialitate care este Studiul geotehnic.

Pentru obţinerea avizelor de la autorităţile competente, se depune câte o documentaţie pentru fiecare

în parte, iar autorităţile competente emit un punct de vedere, respectiv avize favorabile, nefavorabile,

sau favorabile/nefavorabile cu anumite condiţii.

Avizul autorităţii de protecţie a mediului, este necesar pentru a se decide, după caz,

încadrarea/neîncadrarea proiectului investiţiei publice/private în lista proiectelor supuse evaluării

impactului asupra mediului.

Studiul geotehnic face o analiză complexă a terenului şi a capacitaţii acestuia de a susţine în

condiţii de siguranţă un obiectiv. În acest tip de studiu sunt cuprinse date privind consistența și

structura solului, nivelul pânzei de apă freatică etc., în baza cărora se fac recomandări pentru

proiectul tehnic.

Avizul sanitar se emite de către Direcţia de sănătate publică. Prin acest aviz se verifică dacă se

respectă normele de igienă şi sănătate publică în cadrul proiectului propus, respectiv sistemul de

alimentare cu apă potabilă, de canalizare şi gestionare a deşeurilor astfel încât sănătatea populaţiei

să nu fie afectată negative –facultativ, din martie, 2012.

După obţinerea tuturor documentaţiilor (avizelor de amplasament) stabilite în certificatul de

urbanism, se întocmește documentaţia (parte scrisă şi desene/planșe), în 2 exemplare, care se depun

la Autoritatea Publică Locală (primăria) în vederea obţinerii Autorizaţiei de construire. Autorizaţia

de construire este documentul oficial care dă posibilitatea beneficiarului să realizeze construcţia şi

are termen de valabilitate timp de 2 ani de la data obţinerii.

Realizarea proiectelor de locuinţe se realizează actualmente cu ajutorul unor programe/softuri de

proiectare, printre care softul AutoCAD. Acesta este cel mai răspândit mediu de grafică şi proiectare

asistată de calculator.

Programul AutoCAD poate realiza desene bidimensionale, poate crea simboluri şi elemente tipizate,

la scara dorită și, foarte important pentru un proiectant, toate acestea pot fi vizualizate cu precizia

dorită. Acest program asigură o multitudine de comenzi asupra liniilor şi diferitelor forme

geometrice, respectiv desenarea liniilor, cercurilor, obiectelor; ştergerea, copierea, mutarea, rotirea

lor, tăierea anumitor părţi din desene, realizarea copiilor, inserarea anumitor texte şi haşuri,

măsurarea/cotarea obiectelor desenate, calcularea suprafeţelor etc.

Impactul locuinţei asupra mediului înconjurător

In forma și fiziologia actuală, clădirile în care locuim au un impact negativ asupra mediului

înconjurător, mai mult sau mai puțin cuantificat. Calitatea factorilor de mediu este modificată pe

amplasamentul unde se construiește în etapa de construcţie, apoi în timpul vieții construcției şi,

ulterior, în etapa de demolare, la încheierea ciclului de viață al construcției. Impactul asupra

sănătăţii umane în aceste etape depinde de modul de extracţie a materiilor prime, de protecţia

lucrătorilor în timpul executării diferitelor lucrări și de mediul interior rezultat în urma construirii,

respectiv microclimatul spațiilor de locuit.

În etapa de construcţie a locuinţei vor fi afectaţi următorii factori de mediu:

solul şi biodiversitatea, prin lucrări de decopertare, săpare, tasare, transport şi depozitare;

apa, prin impurificarea cu diferite substanţe (ulei, combustibil) sau cu materiale de

construcţii (resturi de materiale, bucăţi de beton, cărămidă, materiale plastice etc.);

aerul, prin antrenarea de către vânt a diferitelor substanţe (particule solide în suspensie,

nisip, resturi de materiale de construcţii), emanarea de gaze şi căldură de către utilaje;

În etapa de exploatare a locuinţei vor fi afectaţi următorii factori de mediu:

apa, prin evacuarea apelor uzate menajere;

aerul, prin evacuarea în atmosferă a fluxurilor de gaze şi zgomote (hotă, centrală termică);

solul si biodiversitatea prin producerea diferitelor tipuri de deşeuri;

În etapa de demolare a locuinţei vor fi afectaţi următorii factori de mediu:

solul şi biodiversitatea, prin depozitarea şi transportul molozului;

aerul, prin evacuarea în atmosferă a diferitelor particule în suspensie;

apa, prin spălarea molozului și a deșeurilor de pe amplasament.

În perioada de construire şi de funcţionare a unei locuinţe cel mai supărător aspect sunt deşeurile

care se produc şi care afectează toţi factorii de mediu de pe amplasament şi din imediata apropiere,

dacă nu sunt colectate şi gestionate corect. Teoretic, reducerea impactului deșeurilor menajere

asupra mediului înconjurător se poate face printr-o gestionare corectă a acestora; practica arată cât

de greu este să satisfaci cerințe vitale pentru sănătatea publcă atunci când lucrezi direct cu

cetățeanul. Pentru a reduce așadar cât mai mult posibil impactul locuinţelor asupra mediului

înconjurător, spunem că este necesar să construim ecologic, verde, să utilizăm materiale prietenoase

cu mediu, o arhitectură sustenabilă, energii regenerabile, să creştem performanţele energetice ale

clădirilor şi să reciclăm la maxim deşeurile pe care le producem.

O temă de mare actualitate este aceea a performanței energetice a clădirilor în care locuim și muncim.

România, ca stat membru al Uniunii Europene este obligată să aplice directivele privind

performanța energetică a clădirilor. Aceste performanțe sunt certificate în urma unui audit energetic,

obligatoriu conform legilor în vigoare pentru construcţiile noi încă din anul 2007 iar pentru clădirile

existente începând cu anul 2011. Certificatul energetic al clădirii este un document oficial, valabil 10

ani de la data emiterii, prin care se atestă performanţa energetică a clădirii şi a instalaţiilor aferente.

Indicatorul de performanţă energetică al clădirii, care constituie informația esenţială a Certificatului

energetic, este „consumul anual de căldură specific pentru încălzire şi apa caldă menajeră“.

Reducerea impactului energetic al locuințelor asupra mediului înconjurător se poate face folosind

diverse metode, în top fiind actualmente utilizarea resurselor energetice regenerabile.

În scopul utilizării pe scară largă a acestor tipuri deresurse energetice, Guvernul României a infiinţat

un program special denumit Programul "Casa Verde". Scopul programului este îmbunătăţirea

calităţii aerului, apei şi solului prin reducerea emisiilor datorate arderii combustibililor utilizați în

gospodării. Prin urmare, în cadrul acestuia se cofinanţează instalarea sistemelor de încălzire care

utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Concluzii

Casa trece printr-un proces de transformare continuă şi, ca urmare, se schimbă și viziunea asupra

locuinţei clasice. Din totdeauna oamenii îşi doresc o locuinţă proprie, cât mai modernă, confortabilă

și, în același timp naturală şi sănătoasă.

Deoarece clădirile de locuinţe sunt mari consumatoare de energie, proiectarea unor clădiri cu

autosusţinere totală/parțială din punct de vedere energetic este benefică atât din punct de vedere

ecologic cât și economic.

Schimbările care au loc în societate, printre care informatizarea continuă dar și divresitatea și

intensitatea poluării, reducerea stocurilor resurselor naturale neregenerabile etc., necesită găsirea

unor soluţii flexibile în ceea ce priveşte mediul construit, materialele de construcţii, energetica

locuinţelor, dezvoltarea durabilă, inclusiv reducerea impactului habitatelor noastre asupra mediului

înconjurător.

În România, atât legislaţia cât și aplicațiile din domeniul proiectării şi construirii clădirilor ecologice

şi al utilizării surselor regenerabile de energie sunt, încă, lacunare. Păstrarea zonelor verzi,

reducerea surselor de poluare, reciclarea materialelor, convieţuirea în armonie cu natura, sunt câteva

dintre atributele care ar trebui să caracterizeze societatea umană și pentru care inginerii de mediu se

pregătesc necontenit.

Bibliografie

[1] Aldea, S., Simion, I., 2000, Desen şi grafică pe calculator, Editura Bren, Bucureşti

[2] Coman, M., 2009, Management ecologic, Editura Risoprint, Cluj Napoca

[3] Filip, G., 2008, Curs de tehnologii, poluanţi şi protecţia mediului în industria energetică şi a

materialelor de construcţii

[4] Oros,V., 2006, Evaluarea impactului asupra mediului, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

[5] Podariu, M., 2007, Curs de reciclarea, tratarea si depozitarea deşeurilor industriale

[6] Legea 10/1995 Legea calităţii în construcţii

[7] Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

[8] Legea nr. 372/2005 privind eficienţa energetică a clădirilor

[9] OUG 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări de Legea 265/2006

[10] Ordinul Nr. 1383/2002 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind

proiectarea clădirilor de locuinţe (revizuire NP 01696)", indicativ NP 05702

[11] Directiva 85/337/CEE (Directiva EIA) privind evaluarea efectelor anumitor proiecte

publice şi private asupra mediului, modificată prin Directiva 97/11/CE şi prin Directiva

2003/35/CE privind participarea publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe

Integrarea în arealul natural şi comunitate

Masterand:

ing. Purcaru Daniel

Într-o perioadă caracterizată şi de o criză ecologică globală, numeroşi arhitecti şi designeri de

construcţii din întreaga lume sunt extrem de preocupaţi de găsirea unor strategii care să atenueze

efectele negative ale obiceiurilor generale de consum ale oamenilor şi care să maximizeze folosirea

unor resurse viabile de energie1.

Iar aceste strategii înseamnă, printre altele, integrarea cât mai frecventă a unor tehnologii ecologice

care folosesc puterea soarelui şi a vântului, dar şi integrarea durabilă în cadrul natural şi al

comunităţilor din zonele de implementare.

Majoritatea cladirilor în care traim şi muncim sunt lipsite de “suflet” şi cu un impact nociv asupra

mediului; există o nevoie reală pentru un alt fel de arhitectură: fie că e numită Verde, Alternativă,

Ecologică, de Pamânt sau Organică, încercari se fac în toate colţurile lumii. Numai unindu-ne

forţele pentru sensibilizarea opiniei publice şi câştigarea încrederii că această tehnică tradiţională,

aflată chiar la ‘picioarele’ noastre, poate fi un raspuns la unele din problemele cu care lumea

modernă se confruntă2.

În secolul XXI reducerea cheltuielilor şi implicit reducerea emisiilor de dioxid de carbon reprezintă

una dintrer marile provocări ale industriei imobiliare. Astfel mulţi arhitecţi şi firme s-au specializat

în proiectarea şi construcţia de case prietenoase cu mediul3.

Materiale de construcţie eco, integrarea noilor clădiri în cadrul natural şi al comunităţilor locale,

amenajarea interiorului şi a exteriorului, surse de energie alternative, gospodărirea apelor reziduale

şi a deşeurilor, sistemele tehnice şi multe altele sunt gandite a fi ecologice sau cât mai aproape de

întelesul acestui termen, toate ducând în final la un nou mod de viată, la un trai în comuniune cu

natura înconjurătoare.

În vederea construirii de noi locuinţe, prietenoase cu mediul, din materiale ecologice este bine de

avut în vedere mai multe aspecte legate în primul rând de zona geografică în care se construieşte,

clima regiunii şi nu în ultimul rând de construcţiile deja existente.

Comunitatea ecologică Grodians este un proiect de case familiale construit în Lerwick, pe coastele

idilice ale Insulelor Shetland din Scoţia. Proiectul realizat de Richard Gibson Architects cuprinde 34

de case ecologice cu suprafeţe diferite, ce respectă arhitectura tradiţională a oraşului.

Casele ecologice au fost orientate spre stradă pentru un acces facil şi siguranţă. Poziţionarea lor

încurajează deasemenea creşterea copacilor şi a vegetaţiei în speranţa diminuării efectelor produse

de brizele reci ale mării. Culorile aprinse ale suprafeţelor exterioare sunt vibrante şi vesele chiar şi

în timpul iernilor întunecate.

1 www.ziare.com/mediu/energie-verde/cladiri-ecologice-uimitoare-galerie-foto-1169442

2 www.casa-verde.ro/arhitectura-verde

3 www.natural-home4u.com

Proiectul comunităţii pune accentul pe aleile pietonale. Autoturismele nu sunt descurajate, dar

parcările au fost amenajate minimalist în zone comune, nu în faţa fiecărei case. Locuitorii au acces

la linii de transport în comun şi la trei centre mari de reciclare. Piatra excavată a fost refolosită

pentru construcţia zidurilor de sprijin de pe sit.

Casele din lemn au fost construite într-un timp scurt, fiind o metodă de construcţie familiarăîn zonă.

Colaborările cu firmele de construcţii locale au sprijinit economia localăşi au redus emisiile de

carbon produse de transporturi şi deplasări. Termoizolarea caselor a fost facută deasupra

standardelor, asigurând pierderi minime de căldură provenită de la sistemele de recuperare.

Districtul Lerwick aprovizionează comunitatea cu energie termică, energie obţinută prin incinerarea

gunoaielor4.

Fig. nr. 2. Comunitatea ecologică Grodians

Case moderne cu acoperiş verde. Polonia

Proiectul din Rybnik, Polonia, al firmei de arhitectură Jojko & Nawrocki Architekci, explora noi

metode de a minimaliza impactul vizual al arhitecturii asupra mediului natural. Casele eco au fost

proiectate pentru a profita prin orientare de energia solară, oferind în acelaşi timp perspective

plăcute asupra peisajului pădurii din apropiere. Rezultatul proiectului constă într-o serie de trei

clădiri parţial îngropate în pământ cu acoperişuri verzi care continuă panta terenului. Pantele celor

trei acoperişuri sunt orientate spre drumul de acces, reducand astfel impactul vizual al mediului

construit.

4 www.roarhitect.ro/articole/proiecte-eco/case-ecologice&start=20

Rolul estetic nu este singurul avantaj al anvelopelor verzi. Ele asigură o bună izolare termică,

protecţie faţă de factorii externi şi absorţia apelor pluviale. O parte din fiecare construcţie se află

parţial sub nivelul terenului, oferind o protecţie suplimentară.

Proiectul a fost demarat în anul 2007 şi a fost desemnat proiectul câştigător al “2010 Architecture of

the Year in Silesia region”5.

Fig. nr. 3. Case moderne cu acoperiş verde. Polonia

Casa verde din Singapore, proiectată de Guz Architect, este o viziune ce evocă la fiecare pas

mediul natural în care este încadrată. În inima casei se află o curte de apă inconjurată de încăperi

deschise spre exterior, găzduite sub un acoperiş verde. Printre strategiile de sustenabilitate

încorporate în design se numără conservarea apei, generarea de energie şi folosirea materialelor

reciclate. Rezultatul - reşedinţa de lux “low-energy” - a fost obţinut prin stabilirea unui echilibru

între proiectarea ecologică, naturăşi un design de calitate.

Curtea interioară cu pelicula de apă inundă reşedinţa în naturăşi încurajează o bună ventilaţie

naturală. Plantele acoperişului verde reglează temperatura spaţiilor interioare şi captează apa

pluvială.

Casa este construită din lemn de teak reciclat şi finisată cu stinghii de lemn aşezate într-un mod

ingenios. Spaţiile largi interioare se îmbină cu spaţiul curţii interioare datorită elementelor

structurale. Eficienţa energetică a proiectului este dată de sistemele fotovoltaice şi de producţie a

energiei termale ce asigură o mare parte a necesarului casei6.

5 www.roarhitect.ro/articole/proiecte-eco/case-ecologice&start=20

6 www.roarhitect.ro/articole/proiecte-eco/case-ecologice&start=20

Fig. nr. 4. Casa verde din Singapore

Oraşul ecologic. Australia

Proiectele urbane din Australia au scopul de a ridica procentul populaţiei urbane la 95%, pânăîn

anul 2015.

Christie Walk, un proiect dezvoltat în centrul oraşului Adelaide, este un experiment menit să

demonstreze calitatea locuirii într-un ambient caracterizat de construcţii ecologice şi densitate

urbană. Rezultatul este construcţia a 27 de case ecologice. Complexul foloseşte o strategie pentru

sporirea sănătăţii locuitorilor şi eficienţa clădirilor, prin exploatarea metodelor de autosusţinere şi

furnizarea multor spaţii în aer liber pe suprafeţe mici de teren. Proiectul demonstrează avantajele

caselor ecologice într-o comunitate, prin crearea unui mediu generos în vegetaţie şi plăcut pentru

plimbările în aer liber.

Proiectul a fost dezvoltat pentru prima oară acum un deceniu, pentru Urban Ecology Australia,

controlat de firma de arhitectură Ecopolis, ca un punct de pornire pentru un mai mare proiect de

dezvoltare.

Pereţii caselor sunt construiţi din ciment cu cenuşă de cărbune pentru reglarea temperaturii,

exceptând patru case construite din paleţi de paie. Materiale naturale, reciclate, sunt folosite în

proiecte, oferind un aer eclectic şi organic clădirilor. Orientarea loturilor pe direcţia est-vest asigură

răcirea şi încălzirea pasivă a interioarelor, exploatarea la maxim a panourilor solare şi fotovoltaice.

Ventilaţia naturală este susţinută de vegetaţia plantată pe laturile de nord ale loturilor. Grădinile

acoperişurilor şi cele de la nivelul terenului sunt hrănite cu apa pluvială, asigurând apa menajeră din

interiorul caselor. Metodele de autosusţinere asigură reducerea consumului rezidenţilor cu 50 %7.

7 www.roarhitect.ro/articole/proiecte-eco/case-ecologice&start=20

Fig. nr. 5. Casa ecologică Australia

Centre Veronica Hostětin – Cehia

Localitatea Hostětín, cu 240 de locuitori, este situată în partea de nord a ariei protejate Carpaţii Albi

(Rezervaţie a Biosferei).

Încălzirea apei în boilere electrice a fost înlocuită cu sisteme de încălzire solare în nouă gospodării

din Hostětín. Simple și eficiente, sistemele solare au fost construite pe suprafațele locuite, ca parte

programului “Soare pentru Carpaţii Albi”. Economiile anuale de energie din resurse fosile

însumează aproximativ 2.000 kWh per dispozitiv, adică mai mult de un sfert din consumul anual de

energie electrică de o gospodărie medie.

Energia solară este, de asemenea, utilizată pentru producerea de energie electrică. O centrală

electrică fotovoltaică este compusă din panouri policristaline cu o capacitate de până la 40.220 kW.

Capacitatea totală este de până la 8,8 kW. Panourile sunt înclinate la un unghi de 45° și sunt

orientate spre sud-est. Suprafața totală a acestora este de 64 m². O centrală electrică fotovoltaică a

fost construită deasupra centralei termice, în 2009, cu o capacitate de totala instalată de 51.4 kWh.

Centrala cuprinde 234 de panouri cu o capacitate de până la 220 W.

Datorită tehnologiilor solare, localitatea Hostětín va contribui la reducerea emisiilor de CO2 cu

aproximativ 100 de tone pe an.

Sistemul de iluminat public a fost renovat în anul 2006 prin instalarea unor surse de lumină

îmbunătăţite, care reduc consumul de energie electrică cu cel puțin un sfert și a elimina eficient

contaminarea luminoasă a cerului. Centrul educaţional Veronica Hostetin este operaţional din 2007.

Clădirea în care funcţionează estze o casă pasivă care consumă de 7-10 ori mai puţină energie

pentru încălzire faţă de o clădire obişnuită.

Clădirea are un strat gros de izolaţie termică, fără poduri termice, o construcţie precisă, ventilaţie

controlată cu recuperare de căldură şi utilizarea căldurii solare, datorită ferestrelor cu parametrii

tehnici perfecţi. Clădirea încorporează multe materiale şi tehnologii moderne, precum şi tradiţionale,

inclusiv izolaţii de paie, tencuieli de lut, cărămizi nearse, apă de ploaie, etc. Atât echipamentul

interior, cât și operația în sine, având certificatul de serviciu ecologic, sunt ecologice. Centrul oferă

spațiu pentru cursuri de educație ecologică și reuniuni, precum și cazare8.

Fig. nr. 6. Centre Veronica Hostětin – Cehia

Bibliografie

[1] www.ziare.com/mediu/energie-verde/cladiri-ecologice-uimitoare-galerie-foto-1169442

[2] hostetin.veronica.cz/

[3] www.roarhitect.ro/articole/proiecte-eco/case-ecologice&start=20

[4] www.natural-home4u.com/

[5] www.casa-verde.ro/arhitectura-verde/

8 hostetin.veronica.cz

Tehnologii tradiţionale şi ecologice de construcţie

Masterand:

ing. Popan Corina

Introducere

Construcțiile ecologice au fost concepute înca din antichitate.Omul și-a găsit adăpostul mai întai în

edificii de piatră naturale apoi a existat o evolutie pe măsura ce acesta a devenit mai inteligent.

Construcțiile de lemn și pământ au apărut pe măsură ce omul a invățat să folosească unelte. De la

edificiile de nuele, corturi sau bordee de pământ , acesta a reușit să ajungă în prezent la o tehnică și

tehnologie evoluată capabilă sa produca cele mai impresionante edificii umane.

Construcțiile ecologice au fost produse sub conceptul de arhitectură eco. Ele au fost promovate în

Europa în urmă cu aproximativ 40 de ani. Construirea acestora a devenit o necesitate și datorită

crizei petrolului din anii 70 când au apărut serioase probleme privind poluarea mediului și consumul

exagerat de energii convenționale necesar pentru construirea și exploatarea clădirilor. Astfel, în

Germania de exemplu, construirea de clădiri verzi a început încă de acum 25 de ani; în SUA,

Consiliul Construcțiilor Verzi a fost fondat in 1993, iar în ultimii ani, țări precum Franța, Austria și

Marea Britanie se focusează din ce în ce mai mult pe această problemă.

Începând cu anii ’90, caracterul spontan al dezvoltării urbanistice a renăscut, dar într-o variantă

violentă: spaţiul public a fost agresat, construcţiile nu au mai păstrat distanţele de protecţie faţă de

drumuri, râuri, şi nici distanţele strategice faţă de obiective importante sau faţă de proprii vecini.

Aceste noi forme de ocupare a terenului si moduri de construire sunt percepute mai agresiv şi

disonant în zonele cu valori naturale şi peisaj cultural. Formulele tradiţionale de construire nu mai

sunt folosite de cca. 40 de ani, dezvoltarea firească a binomului tradiţie-contemporaneitate a fost

frânt. Însă în ultimii ani, în România s-au adoptat tehnici tradiționale de construcție cum ar fi:

utilizarea lemnului ca materie primă, tehnica paianțării sau tehnica construcțiilor din baloți de paie.

Arhitectura tradiţională din Maramureş

este o arhitectură a lemnului, reprezentând o moştenire valoroasă, care mai poate fi gasită în cadrul

ei natural: peisaje rurale de o mare frumuseţe, cu construcţii armonios integrate contextului, cu o

filozofie particulară asupra vieţii. Evoluţia cadrului construit în ultimii ani poate fi apreciată ca fiind

un dezastru datorat pe de o parte atitudinii arogante a noilor construcţii atât faţă de cadrul construit

existent, cât şi faţă de cadrul natural (lipsa de discernământ în alegerea materialelor; ocuparea

agresivă şi neadecvată a terenurilor, ignorarea contextului cultural şi natural etc.). Cadrul natural

este tratat cu lipsă de respect, construcţiile noi agresează peisajul; se pierd repere valoroase,

caracterul şi specificul siturilor degenerează, apar probleme grave de mediu.” [7]

„Lemnul este un material care are posibilităţi multiple de prelucrare. Încă din cele mai vechi timpuri,

a fost folosit aproape în starea sa brută, însă conştientizarea capacităţilor sale a evoluat o dată cu

omul şi istoria sa. În ziua de azi, este un material primar, utilizat în cea mai mare parte a mediului

antropizat. Aspectul estetic, proprietăţile portante, căldura atingerii şi naturaleţea lui au fost

întotdeauna apreciate şi exploatate.

O variantă interesantă pentru construcţia masivă din zidărie constă într-o casă din lemn. Deoarece

casa tip bloc nu este tradiţională, există mai multe şanse pentru celelalte construcţii din lemn să se

dezvolte şi la noi în viitor. Mai ales construcţia cadrului din lemn, ar putea fi o alternativă pentru

construcţia scheletului din beton şi pentru construcţiile masive.

Avantajele acestui sistem:

revenirea la elemente de bază simple;

combinaţii statice simple;

precum şi prefabricarea industrială.

Condiţionată de protejarea împotriva incendiilor, în cazul construcţiei cadrului din lemn, tavanul şi

pereţii se îmbracă în interiorul casei cu plăci de carton amestecat cu ghips. Aspectul interior al

încăperii dă impresia unei case construită convenţional. Atracţia specială a construcţiei scheltului

din lemn, elementele de susţinere vizibile, se pierd la construcţia cu cadru din lemn. La toate

construcţiile din lemn trebuie atenţie la materialele întrebuinţate. Foarte adesea se folosesc substanţe

pentru protejarea lemnului, materiale pentru izolare şi plăci de construcţie care sunt considerate ca

fiind acceptate de ecologiştiCa şi peretele exterior, şi peretele interior poate acumula căldură, poate

capta umezeala şi apoi să o elimine, poate capta gazele şi mirosurile neplăcute pentru a asigura un

bun climat în încăpere.Ca materie primă biologică naturală, lemnul este şi astăzi optim. Numai dacă

se prelucrează sau se foloseşte greşit este o alegere proastă. Pentru a fi siguri de calitatea casei din

lemn trebuie mentionate încă o dată avantajele pe care le prezintă:

strălucirea sa naturală şi multitudinea formelor şi tipurilor permit o configuraţie variabilă şi

omogenă a încăperii;

casa din lemn este şi astăzi o soluţie optimă pentru raportul randament - preţ. Are o

conductibilitate termică redusă. Cercetările au arătat că în cazul atingerii cu piciorul a unei

podele din ciment are loc o răcire peste 100C; în cazul unei podele din lmn doar 2

0C;

are o mare capacitate de difuzare a vaporilor;

are o bună capacitate de resorbţie şi absorbţie şi contribuie astfel la un excelent climat în

încăpere;

casele din lemn sunt greu inflamabile. În caz de incendiu, casele din lemn degajă rar gaze

toxice, iar asta dacă nu sunt acoperite sau lipite cu lacuri chimice sau cu materiale sintetice;

are un bun efect izolator. În felul acesta se obţine o reducere a pericolului unui accident

electric, iar pe de altă parte se obţine o suficientă conductibilitate pentru a impiedica

incarcarea electrostatica.

Cea ai bună, ieftină şi ecologică protecţie a lemnului este protecţia constructivă a lemnului, în ciuda

tuturor încercărilor industriei chimice de a dovedi contrarul şi de a propaga ideea elementului

sintetic de protecţie a lemnului. Succesul lor constă în modul de utilizare şi efectul de protecţie

foarte simplu, mai ales la lemnul întrebuinţat în partea exterioară. Totuşi, dezavantajele pentru om şi

animal sunt mari. Măsurile constructive luate acţionează mai ales împotriva apariţiei ciupercii şi a

mucegaiului, deoarece acestea apar la o umiditate a lemnului de mai mare durată de peste 20%.

Deci, umiditatea lemnului trebuie ţinută cât mai scăzută posibil. Măsurile de protecţie constructive

sunt:

când se construieşte, lemnul trebuie fie uscat, deoarece toamna târziu sau iarna există

pericolul apariţiei ciupercii. O streaşină suficient de mare a acoperişului înseamnă o bună

protecţie la intemperii pentru faţade şi balcoane.

şarpanta acoperişului trebuie să fie în permanenţă uscată şi aerisită (mai ales în cazul

acoperişurilor închise)-

ferestrele trebuie înzidite şi nu prinse de faţadă.

grinzile de lemn care se înzidesc în exterior trebuie fixate pe hârtie gudronată prin care nu

penetrează apa şi să fie bine aerisite.

grinzile de lemn de sub podelele încăperilor umede, cum sunt bucătăria şi baia, trebuie

protejate de umiditate cu flise, iar în partea de dedesubt cu folie PE.

în încăperile umede (baia) construcţiile din lemn trebuie bine protejate. Trebuie atenţie,

deoarece se poate forma condens.

lemnul din aer liber nu trebuie să vină niciodată în contact direct cu solul (gardurile,

obloanele balconului). Se folosesc plăci din oţel sau bare plate din fier, turnate în beton.

ştorţul se protejează întotdeauna de umezeală sau printr-o teşitură, astfel încât apa să poată

picura, sau punând o tablă.”[6]

Fig. nr. 7. Contrastul intre casele noi si cele tradiționale în Maramureșul istoric

Fig. nr. 8. Casă în stil tradițional

O altă tehnică tradițională de construcție este cea a paianțării.

“Locuitorii din nordul Africii foloseau argila ca material de construcţie încă din secolul XI.

Combinaţia dintre argilă şi paie a atras atenţia europenilor trei secole mai târziu, astfel încât, în

secolele XIV-XV, majoritatea caselor britanice erau construite din pământ. Industrializarea şi

ieftinirea preţului la cărămidă au dus la pierderea obiceiului, care urma să fie "dezgropat" tocmai la

sfârşitul anilor '90, când un locuitor din comitatul britanic Devon îşi construia o imensă fermă din

argilă.” [4]

Potrivit The Independent, o altă casă construită din pământ, în 2005, a primit titlul de cea mai

performantă casă a anului, din partea Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici.Mai mult,

construcţiile din argilă sunt şi preferatele ecologiştilor.

Fig. nr. 9. Cea mai performantă casă din paianță

„Tehnica este prezentata in cartea Das neue Lehmbau-Handbuch (Manual nou pentru

construcții din argilă) si trateaza atât tehnicile tradiționale, cât si procedee moderne de paianță.

Deschid discuția doar referitor la tehnica tradițională, pentru a ințelege intâi problemele

construcțiilor existente, dar și pentru că la noi această tehnică tradițională este încă prezentă și

folosită.

Paianța -un tip constructiv tradițional care îmbină echilibrat o structură portantă din lemn cu

închideri elastice din argilă de construcție, amestecată cu paie, pe un suport din impletitură de

nuiele. Tradițional, argila folosită in acest tip de construcții se incadrează în categoria argilelor

“ușoare”, neavând rol structural, ci doar rol de închidere și termoizolant. Împletitura de nuiele de

salcie cu grosimi de 1 pâna la 2 cm se “bulgarete” pe ambele părti și apoi se tencuiește.

Argila ușoara cu paie este un amestec de paie si argilă, a cărei densitate brută este mai mică ca 1200

kg/mc. Ce fel de paie se folosește pentru aceasta este discutabil. Unii autori recomandă paiele de

secară, alții paiele de grâu sau ovăz. Pentru tencuieli din argilă sunt preferate paiele de orz, pentru că

sunt mai moi. Mai important decât tipul de paie este structura tulpinii. Un câstig pentru creșterea

capacitații termoizolante este folosirea paielor subțiri cu tulpini rezistente, care nu se strivesc.

Paiele trebuie să fie uscate și să nu miroasă a mucegai. Lungimea paielor nu trebuie să fie mai mare

decât grosimea elementului de contrucție.” [3]

Fig. nr. 10. Casă din amestec de paie cu argilă

Amestecul de paie cu argilă se poate realiza în 2 moduri:

„1. stropirea paielor cu argilă in stare fluidă – se toarnă argila peste paie și se amestecă pînă

tulpinile de paie sunt bine acoperite de amestecul argilos, lucru ușor de controlat optic.

2. scufundarea paielor într-o baie de argilă lichidă – se amestecă paiele cu gunoi de grajd într-o

baie de argilă, prin călcare cu picioarele – tradițional. În literatura veche se recomandă ca amestecul

să fie lăsat de la 6 pâna la 24 de ore astfel incât paiele să “tragă” – paiele absorb umiditate și se

înmoaie. Prin aceasta, paiele devin mai maleabile, iar argila mai lipicioasă. Totuși, în ziua de azi

paiele au pereții tulpinilor mai subțiri și pot fi ușor prelucrate imediat după ce se umezesc.

În procedeul argilei amestecată cu paie se atrage atenția asupra câtorva probleme care pot apărea:

1. este posibil ca după numai câteva zile să apară mucegai și să se formeze chiar din timpul

construcției un miros puternic, iar în cazuri extreme să apară alergii la oameni cauzate de mucegai și

ciuperci. De aceea trebuie avut grijă ca toate părțile de construcție să fie bine ventilate, iar

închiderile de argilă cu paie să se usuce cât mai repede cu putință.

2. este posibil ca un amestec cu denistate prea mică folosit în pereti cu grosimi mai mari ca 25

cm să apară complet uscat pe dinafară, dar la interior chiar si după luni de la execuție să ramână

umed și să putezească paiele.

3. la uscare pereților, amestecul de argilă cu paie se contractă astfel incât apar fisuri la

marginile panoului de umplutură. În acele locuri există pericoul de formare de punți termice și de

infiltrații de apă sau formare de condens. Aceste fisuri pot fi împiedicate prin folosirea în amestec și

a diverse adaosuri minerale poroase.” [3]

Problema mirosului este una din cauzele cele mai mari pentru care lumea refuză acest tip de

închidere la o structură de lemn. Fisurile apărute la uscare sunt, de asemenea, un considerent estetic

care conduce la respingerea tehnicii. Acestea se pot totuși evita si controla, cu un minim de

cunoștințe, prin practică și atenție la execuție.

Acestor dezavantaje li se adaugă câteva avantaje majore: construcție ecologică cu tot ceea ce

implică această noțiune (termoizolație eficientă, consum redus de energie, material natural și

reciclabil, aspect și ambianță plăcută, confortabilă, etc).

Prețul unui chirpic variază intr 60 bani si 1 leu.Așadar pentru o casă modestă cu 2 camere ar fi

nevoie de aproximativ 2000 de bucați, prețul ajungâand la 2000 de lei pentru ridicarea pereților.

Tehnologia ridicării unei case din baloți de paie.

„Fundaţia casei din paie poate fi realizată din pietre de râu cimentuite într-un şanţ de 70 centimetri

adâncime. Baza casei poate fi făcută din beton sau din "cărămizile săracului", adică din pământ

amestecat cu balegă de cal şi paie. Renumita "paiantă" românească este, prin urmare, din nou la

modă. Cu o precizare: cărămizile uscate la soare nu se folosesc decât cel mult o jumătate de metru

peste nivelul solului. Se evită astfel mirosul urât care n-ar mai dispărea din locuinţă decât după

doi-trei ani. În timp ce se construieşte baza, se fixează în ea ţepuşe de lemn, care vor împiedica

paiele să alunece. Suplimentar, baloţii se leagă şi între ei cu fâşii de bambus, care ajută la rigidizarea

pereţilor. Sprijinul unui specialist este necesar doar pentru realizarea structurii de rezistenţă din

lemn sau din oţel. În Statele Unite există firme specializate care oferă un proiect gata calculat de

arhitecţi, contra unui preţ simbolic.

Costul unui balot de paie nu depășește un dolar, iar cu o investiție intre 12.000 – 20.000 dolari se

poate ridica o astfel de casă având incluse toate utilitățile moderne: electricitate, canalizare, aer

condiționat, etc.

Rigidizarea construcţiei se face uşor: secretul ridicării unei case din baloţi de paie este acoperişul.

Acesta se construieşte separat şi apoi se montează în partea superioară a structurii de rezistenţă. De

obicei, structura se face din bârne de lemn tare (stejar sau fag), dar poate fi şi din oţel, mai ales în

cazul construcţiilor cu etaj.

Dacă structura casei e bine calculată, faptul că grosimea pereţilor este făcută din paie nu contează,

pentru că nu ele preiau greutatea acoperişului. Acesta poate fi solid sau din trestie, dar neapărat bine

izolat, astfel încât să nu rămână găuri între el şi perete, ca să nu fie ridicat de curenţii de aer. Toate

"bucăţile" casei din paie se asamblează pe măsură ce se adaugă, fie prin ţăruşi de lemn, fie prin

legături sau dispozitive metalice (plăcuţe din oţel cu şuruburi, de pildă). După rigidizarea realizată

în prima etapă, la finisare se aplică materiale de umplutură, cu capacitate mare de lipire, care

întăresc construcţia suplimentar.Totul poate fi acoperit cu un strat subţire de lut, pentru a obţine un

aspect rustic. „[8]

Fig. nr. 11. Ridicarea unei case din baloți

Avantajele construcţiilor din baloţi de paie:

se construiesc repede şi uşor, mai ales dacă se consultă un specialist,

sunt eficiente din punct de vedere energetic, întrucât nu permit transferul de căldură,

rezistă bine la cutremure,

sunt foarte ieftine şi oamenii cei mai săraci le pot construi singuri.

Materiale de construcţie

Masterand:

ing. Balog Clara

Informaţii generale

O componentă principală a construcţiei ecologice sunt materialele de construcţie "sănătoase". Ele

pot influenţa negativ sau pozitiv viaţa noastră9.

Materialele ecologice se disting prin aceea că nu dăunează mediului înconjurător şi oamenilor.

Fiecare constructor trebuie sã înţeleagã cã e necesar sã se întoarcã la materiale de construcţie

sãnãtoase.Toate materialele de construcţie trebuie fabricate în imediata apropiere sau prelucrate în

imediata apropiere, astfel încât sã fie necesare cãi de transport cât mai scurte posibil. La fabricarea

materialului de construcţie se consumã cât mai puţinã energie posibil. Cu cât mai mult se modificã o

materie primã, cu atât mai multã energie este necesarã.

Un bun material de construcţie trebuie sã poatã prezenta un excelent raport între izolaţia termicã şi

acumularea de cãldurã.

Un material de construcţie pentru a permite un climat sãnãtos în încãpere trebuie să aibă

urmatoarele propietăţi:

sã fie izolator termic şi acumulator de cãldurã

sã fie higroscopic

Un material de construcţie higroscopic are capacitatea de a capta vaporii de apã din aerul încãperii

şi de a-i pãstra pânã când umiditatea în interior scade şi aerul din încãpere poate capta din nou

umiditatea acumulată. Materialele higroscopice sunt, de exemplu, lemnul masiv, mortarul de var,

argila şi fibrele naturale. Materialele plastice şi metalele nu sunt higroscopice.

sã se usuce rapid

Timpul de uscare la o construcţie din cãrãmidã este de aproximativ un an, în timp ce casa din

beton de piatrã ponce are nevoie de aproape cinci ani pentru a fi complet uscatã. Uscarea este

adeseori întârziatã de aburul din exterior sau interior (legat de izolaţia termicã), aşa încât umiditatea

abia poate fi învinsã. Urmãrile sunt deteriorarea construcţiei prin formarea grasiei şi a coroziunii.

sã fie difuzabil

Prin difuzia vaporilor de apã se înţelege pãtrunderea vaporilor de apã prin pereţi, acoperişuri.

Depinde de penetrarea materialelor de construcţie, de diferenţele de temperaturã şi umiditate şi

decãderile de presiune a vaporilor. Uscarea unei construcţii are loc mai ales datoritã difuziei

vaporilor şi a deplasãrii capilare a lichidului.

Problema izolãrii vaporilor trebuie pusã ceva mai clar. Izolarea vaporilor se face de cãtre materiale

care au o foarte mare rezistenţã la difuzia de vapori. Printre acestea se numãrã, de exemplu cartonul

asfaltat, hârtia bituminatã, folia de polietilenã, folia de aluminiu etc.

9 http://ro.scribd.com/doc/106658203/Casa-Ecologica

Materialele de construcţie capilar higroscopice (ţigla şi lemnul) pot capta foarte multã umiditate,

încât aproape se ajunge la condensare. Umiditatea din construcţie se transformã în vapori, deoarece

aerul este mai mult sau mai puţin saturat. Iarna are loc o uscare care se terminã vara, în cazul în care

nu existã nici un element de blocare a vaporilor.

sã aibã o conductibilitate capilarã mare

Prin aceasta se înţelege cã materialul de construcţie poate transporta, foarte rapid, foarte multã apã

spre partea uscatã a materialului de construcţie. Materialele de construcţie capilare posedã o

mulţime de canale şi pori, în care apa ajunge dintr-o parte în cealaltã. Deplasarea capilarei

transportã de zece ori mai multã apã dintr-un material de construcţie decât poate elimina prin difuzia

vaporilor.

sã filtreze şi sã împrospãteze aerul din încãpere

Materialele de construcţie sãnãtoase, naturale, care regenereazã aerul din încãpere sunt mai ales

lemnul, cleiul, mortarul de var şi substanţe care deschid porii suprafeţelor, cum ar fi ceara de albine

sau uleiul de in.

sã aibã o radiaţie proprie scãzutã

Toate materialele de construcţie degajã radiaţii, unele mai mult, altele mai puţin. De la naturã cele

mai multe materiale de construcţie prezintã un anumit conţinut de elemente radioactive. Datoritã

variaţiilor mari, pentru consumatori ar fi mai important dacã fabricantul ar indica în foile tehnice de

observaţie şi valorile radioactivitãţi. Mai puţin radioactive sunt materialele naturale nisipul, piatra

de var, pietrişul şi ghipsul natural.

Pereţii din cãrãmidã poroasã şi lemn au prezentat valori scãzute. Aceste valori scãzute nu se

datoreazã numai cãrãmizii, ci se explicã prin faptul cã o cãrãmidã este difuzabilã, iar în felul acesta

o parte din gaze sunt degajate în aerul din exterior, în mãsura în care aceastã proprietate nu este

anihilatã de materialele plastice şi de elementele de blocare a vaporilor.

În funcţie de comportarea electricã se deosebesc conductori (metalele), semiconductori (lemnul) şi

izolanţi (materialele plastice).

Metalele se încarcã greu cu electricitate dacã sunt împãmântate. Pot totuşi reflecta, ecrana sau

amplifica radiaţiile naturale şi artificiale. Materialele plastice se încarcã cu electricitate, au deci, o

încãrcãturã electrostaticã ridicatã, al cãrei efect se simte la un uşor şoc electric. Aceastã încãrcãturã

electrostatic din încãperi duce la perturbarea echilibrului ionic. De preferat sunt materialele neutre

din punct de vedere electric, cum ar fi lemnul sau pluta.

Caracteristicile celor mai importante materiale de construcţie

Ghipsul natural este un material de construcţie bun, în timp ce ghipsul chimic poate prezenta o

radioactivitate ridicatã. Ghipsul poate avea o bunã comportare la umiditate, este uşor de prelucrat,

posedã însã o capacitate de încãrcare staticã redusã. Ghipsul natural şi cel chimic se deosebesc

numai cu contorul Geiger, de aceea ar fi de preferat sã se obţinã o declaraţie completã din partea

fabricantului privind compoziţia materialelor de construcţie. Nou în comerţ este ghipsul din

instalaţiile de desulfurare a gazelor reziduale din centralele energetice. Conform cercetãrilor

Institutului pentru Biologia Construcţiilor din Rosenheim, ghipsul REA prezintã o radioactivitate

redusã.

Cel mai bine este sã folosiţi ghipsul pentru tencuialã sau ghipsul bulgãri, deoarece acesta nu are nici

un fel de fondanţi. Se deosebesc plãci din ghips pur, plãci de carton cu adaos de ghips, plãci care au

pe ambele pãrţi un carton special, şi plãci din fibre de ghips care se compun din ghips, fibre de

celulozã, din hârtie reciclatã şi un agent de silicatizare (culoare verde). Aceste plãci (conţin fungicizi)

trebuie sã se înlocuiascã cu plãci de ghips cu fibre de celulozã care sunt impregnate cu silicat de

potasiu. Toate prezintã o excelentã difuzie a vaporilor, precum şi un efect de reglare a climatului.

Lemnul este un material de construcţie cu excelente proprietãţi: are o mare capacitate de "respirare",

poate absorbi multã umiditate, curãţã formal aerul şi capteazã astfel substanţele dãunãtoare, este

permeabil pentru radiaţia cosmico-terestrã, are o radiaţie redusã, prezintã o bunã izolare termicã, are

o foarte mare capacitate de încãrcare staticã, degajã un miros plãcut dacã nu i s-a aplicat deasupra

un lac sintetic şi nu prezintã nici o problemã la înlãturare şi la fabricare. La construirea casei trebuie

sã se renunţe din motive ecologice la lemnul tropic şi sã se foloseascã mai mult lemnul arborilor

rãşinoşi - pin, molid, precum şi lemnul foioaselor - paltin, stejar, salcâm şi frasin.

Prin materiale pe bazã de lemn se înţelege plãcile care se fac din straturi subţiri, rumeguş sau fibre.

Au avantajul cã nu mai prezintã defectele lemnului masiv (umflare, deformare, torsiune ). Un

dezavantaj la materialele din lemn, indiferent dacã este vorba de panel, placaj sau plãci stratificate,

este existenţa lianţilor. Pentru stratificare se folosesc mai ales rãşini formaldehidice, rãşini

melaminoase, fenolice şi izocianate.

Metalele se folosesc în construcţie mai mult ca elemente de sprijin şi întãrire. În suprafeţe mai mari

se folosesc la construcţia acoperişului şi a faţadei. La fabricare metalele necesitã multã energie. În

acest caz se degajã numeroase substanţe dãunãtoare (oxidul de azot, monoxidul de carbon, metalele

grele). Metalele prezintã o suprafaţã rece (condiţionatã de conductibilitatea lor termicã ridicatã),

sunt etanşe la abur şi înrãutãţesc electroclimatul. Folosirea lor în casele ecologice trebuie limitatã la

instalaţii. Ca material de construcţie trebuie sã se renunţe la metale, mai ales dacã e vorba de

ferestrele din aluminiu.

Lutul reduce consumul de energie şi deci impurificarea aerului. Necesarul de energie pentru lut este,

faţã de cel pentru cãrãmizi, de doar 1%. Lutul este încã din stadiul de materie primã un material de

construcţie finit, poate fi întrebuinţat fãrã urmãri asupra sãnãtãţii. Lutul asigurã un excelent climat

în încãpere, absoarbe imediat umezeala şi o degajã relativ repede.

Ca material de construcţie masiv, este un ideal acumulator de cãldurã şi degajã un miros plãcut.

Lutul face sã scadã cheltuielile de construcţie, deoarece existã din abundenţã şi îl puteţi folosi chiar

dacã nu aveţi cunoştinţe în domeniul construcţiilor. Este deosebit de ieftin. Este de multe ori mai

ieftin decât nisipul. Lutul , material care se foloseşte nears, în cazul unei fisuri trebuie doar umezit şi

se poate prelucra din nou. Nu existã probleme ecologice de degrevare. Lutul vã dã posibilitatea de a

vã pune în practicã propriile idei, creatoare.

Lutul este foarte potrivit pentru pereţii exteriori şi pentru cei interiori, ca protecţie acusticã pentru

acoperişuri şi ca acumulator de cãldurã pentru podele şi tavane. În afarã de aceasta, se poate tencui

cu lut şi se pot face cuptoare din lut.

Cărămida clasică este realizată din argilă arsă sau ceramică și este folosită în construcții cu diverse

tipuri de mortar. Cărămida din argilă arsă are o mare rezistență la compresiune. Acest tip de

cărămidă este atestată și verificată în timp, de mii de ani. În cărămida modernă se folosesc, pe lângă

argilă, și ingredienți suplimentari, precum porțelanul sau samota. Cărămida poate fi compactă (plină)

sau poroasă la nivel exterior, în ambele variante oferind o foarte mare rezistență. Cele două variante

diferă în funcție de tipul de pereți (grosime, localizare). De exemplu, cărămida plină poate fi

folosită în zidării protejate pe ambele părți, cu tencuială, pentru elemente structurale și nestructurale,

pentru stâlpi și coșuri de fum. Cărămida este utilizată în domeniul construcțiilor deoarece acest

material este rezistent la presiune și umiditate.

Prin folosirea cărămidei, se întărește structura de rezistență a clădirii. Această rezistență a cărămidei

o face să nu se schimbe în timp, păstrându-și structura compactă și stabilitatea. Materialul nu

îmbătrânește și nu se degradează ușor. Cărămida realizată numai din argilă și nisipuri argiloase este

un produs natural, ecologic 100%10

.

Materialele izolante se folosesc pentru protecţia fonicã şi împotriva incendiilor. Materialele izolante

se gãsesc sub formã de lânã, granulat, şine, plãci sau spumanţi locali . Materialele izolante se împart

în materiale izolante anorganice, organice şi sintetice.

Materialele izolante anorganice

Fibrele minerale (lâna de sticlă, piatră şi zgură). La fabricarea fibrelor minerale, mineralele care nu

sunt toxice, rocile şi sticla uzată se lichefiază la temperatură foarte ridicată. Din aceste topituri de

rocă se trag fire foarte subţiri, se stropesc cu răşini sintetice şi uleiuri minerale şi se întăresc într-un

cuptor. Pentru hidrofobare (prepararea unei substanţe în absenţa apei) se folosesc, în general,

siliconii.

Sticla spongioasă (în formă de plăci negre) se fabrică dintr-o topitură de sticlă şi praf de cărbune. Se

10

www.constructiicaseecologice.ro/Materiale%20de%20constructii%20eco.html

obţine un material izolant etanş la vapori şi rezistent la putrezire. Avantajele sale constau în

rezistenţa la umezeală şi într-o bună comportare la ardere.

Materiale izolante organice

Pluta este coaja unui stejar vechi de circa 7 ani. Pentru a se obţine materialul izolant pluta, se coace

deşeul de plută prin încălzire la 300 – 4000C până devine granulat, din care se obţine apoi pluta "pur

expandată". Pur înseamnă fără lianţi, cum sunt răşina sintetică şi bitumul. Există şi plută

impregnată (cu bitum sau răşini sintetice). Pluta este folosită ca material de umplutură sau sub

formă de plăci. Este bună atât pentru izolarea interioară, cât şi pentru cea exterioară.

Fibrele de cocos (nume comercial: Emfa) Prin adăugarea sulfatului de amoniu sau a sării de bor,

fibrele frânează arderea. Fibrele naturale, rezistente la umiditate, se folosesc ca plăci, plase şi lână

pentru izolarea acoperişului, pereţilor şi tavanului, precum şi pentru etanşarea ferestrelor şi a uşilor.

Avantajele sunt consumul redus de energie la fabricare, desfăşurarea procesului de producţie după

reglementările ecologice, comportarea pozitivă la depozitare şi posibila reciclare.

Fibre de lemn (nume comercial: Pavatex, Gutex, Dobrytherm, Leitgeb) Plăcile din fibre de lemn se

compun din deşeul de lemn rezultat din industria de prelucrare a lemnului. Fibrele de lemn sunt

legate cu răşini adecvate lemnului. Plăcile pentru exterior sunt amestecate cu 10-15% bitum, pentru

a le face rezistente la umezeală. Avantajele sunt folosirea resturilor lemnului de conifere, folosirea

unei materii prime ecologice (obţinerea şi degrevarea lemnului sunt compensate de CO2),

comportarea la depozitare fără problem şi posibilitatea reciclării

Materiale izolatoare sintetice (pentru izolaţia acustică)

Polistirol - În prezent spumele pe bază de polistriol şi lâna minerală se numără printre cele mai

răspândite materiale izolatoare11

.

Lemnul în construcţii

Construcţia caselor pe structură de lemn este de departe cea mai folosită tehnică de construcţii din

lume. Nici un tip de construcţie nu este perfect în caz de cutremur, dar acest tip de construcţie se

comportă cel mai bine din punct de vedere structural, datorită elasticităţii şi tehnologiei structurale.

Aerul dintr-o astfel de construcţie este curat, neviciat, datorită materialelor ecologice din

componenta sa. De exemplu betonul emite bioxid de carbon. Realizarea materialelor pentru acest tip

de construcţie necesită cel mai mic consum de energie. Pentru materialele necesare în construcţia

clasică din beton este necesară de 2,2 ori mai multă energie, iar pentru cea pe structură metalică de

1,5 ori. Realizarea unei case ecologice are impactul cel mai redus asupa mediului şi produce cele

mai mici efecte în urma organizării de santier12

.

11

http://ro.scribd.com/doc/106658203/Casa-Ecologica

12 www.case-ecologice.eu/produse/constructii-pe-structura-din-lemn

Fig. nr. 12. Secţiune panou structural

Fig. nr. 13. Model construcţie cu detalii în secţiuni

Costurile unei construcţii din lemn sunt cu cel puţin 40% mai mici decât cele pentru tipurile de

construcţii din zidărie şi beton, iar termenul de realizare este mult mai scurt, respectiv maximum 3

luni. Un avantaj deloc de neglijat al acestor tip de construcţii de lemn îl reprezintă posibilitatea

construirii în orice anotimp, în timp de doar cateva zile, datorită utilizării aşa-numitelor tehnologii

uscate. Conform specialiştilor, aceste construcţii din lemn au timpul de finalizare cu cel puţin 40%

mai scurt decât cel al construcţiilor clasice. Acestea au un design flexibil şi compatibil cu orice tip

de proiect. Prin placare cu OSB în exterior, combinat cu placi de polistiren şi cu rigips în interior,

sau cu diferite alte materiale moderne, o construcţie cu schelet din lemn poate fi facută să arate ca

una din piatra şi bine întretinuţă, având o durată de viaţă de 80 - 100 de ani şi chiar peste.

Prefabricatele din lemn, aşa-numitele panouri tip sandwich, care înglobează straturi de material

termoizolant şi folii bariera antivapori, se montează rapid (de exemplu :un imobil de 100 mp, P+1,

poate fi gata şi într-o lună), au greutate proprie redusă, prezintă risc seismic scăzut, asigură o foarte

bună izolaţie fonică şi termică, iar costurile sunt semnificativ mai mici cu aproximativ 30-45% faţă

de tehnologia clasică. Echivalentul termic al unui perete tip sandwich de 20 cm (OSB, vată minerală,

rigips) este egal cu al unuia de cărămidă de 160 cm.

Elasticitatea lemnului şi a elemntelor metalice de prindere şi fixare conferă construcţiei pe

structura de lemn o rezistenţă seismică de peste 8 grade pe scara Richter. Pereţii şi plafoanele

construite pe acest sistem ţin zgomotul la distanţă. O astfel de construcţie este liniştită şi lipsită de

zgomotele exterioare. Un alt avantaj recunoscut de către toti profesioniştii în construcţii este

gradul superior de izolaţie termică şi fonică, cu peste 30% mai mare decât cel al construcţiilor

clasice. Temerile ca lemnul ia foc mai uşor sunt nejustificate, atât timp cât se folosesc soluţii

ignifugante eficiente pentru tratarea acestuia. Panourile pe structura din lemn sunt rezistente,

robuste, durabile, uşor de izolat, uşor de renovat, uşor de manipulat şi uşor de transportat. Progresul

tehnologic al acestui tip de construcţie a dus la depăşirea tuturor provocărilor la care poate fi supusă

o construcţie (vijelii puternice, încărcări cu zapadă, umiditate, temperaturi extreme, cutremure)13

.

Fig. nr. 14. Sistem integrat de construcţii pe structură din lemn

Dintre materialele folosite pentru construcţia unei case ecologice, lemnul are o importanţă deosebită.

Casele din lemn reprezintă o soluţie viabilă în construcţii. Aceste locuinţe întrunesc două cerinţe

de bază impuse de societatea umană în prezent şi anume: calitate şi protecţia mediului înconjurător14

.

Casele din lemn sunt adevărate locuinţe ecologice şi deţin un ecodesign desăvârşit.

13

www.case-ecologice

14 www.didactic.ro/materiale-didactice/129874_proiect-casa-ecologica

BIBLIOGRAFIE

[1] http://ro.scribd.com/doc/106658203/Casa-Ecologica

[2] http://ro.scribd.com/doc/39573616/MATERIALE-ECOLOGICE-FOLOSITE-IN-ECOPRO

IECTARE

[3] www.scribd.com/doc/65371931/Case-Ecologice

[4] www.constructiicaseecologice.ro/Materiale%20de%20constructii%20eco.html

[5] www.scribd.com/doc/47247061/Lemnul-in-constructii

[6] /www.case-ecologice.eu/sistem-integrat-de-constructii

[7] www.case-ecologice

[8] http://ro.scribd.com/doc/82711308/referat-I

[9] www.case-ecologice.eu/produse/constructii-pe-structura-din-lemn

[10] www.didactic.ro/materiale-didactice/129874_proiect-casa-ecologica

Casa ecologică vs. Casa pasivă

Doctorand:

ing. Sabau Dorin

Contextul global şi local

Preocuparea omului faţă de efectele pe care dezvoltarea economică şi demografia, ambele explozive,

le au asupra mediului natural a apărut doar în urma cu câteva decenii. Primele semnale de alarmă în

ceea ce priveşte nesustenabilitatea pe termen lung a modului de dezvoltare din acea perioadă au fost

date de oamenii de ştiinţă, care au avertizat asupra epuizării resurselor, poluării şi degradării

mediului.

Rând pe rând, aspectele mai sus menţionate au început să fie sesizate şi de populaţie. Creşterea

continuă a preţului diverselor resurse (cum ar fi combustibilii), care afectează negativ nivelul de trai

şi limitează dezvoltarea economică este o consecinţă a epuizării acestora. Poluarea aerului, a apei şi

a solului a atins în multe zone niveluri inacceptabile, afectând sănătatea oamenilor şi calitatea vieţii

în general. Schimbările climatice, cu consecinţe devastatatoare, la care suntem martori în ultimii ani,

sunt în strânsă legatură cu degradarea mediului la care acţiunile necontrolate ale oamenilor (defrişări,

poluare) şi-au adus contribuţia.

Una dintre primele şi cele mai influiente organizaţii care au încercat să conştientizeze omenirea de

situaţia în care se află şi de necesitatea schimbării modului în care se comportă faţă de mediu este

cunoscută sub denumirea simbolică de “Clubul de la Roma”. Organizaţia, infiinţată în anul 1968,

este compusă din oameni de ştiinţă, oameni de afaceri, înalți funcționari publici, șefi de stat și foști

șefi de stat de pe toate continentele. Unul dintre scopurile ei este acela de a supune atenției întregii

lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Este organizată pe centre, instituții, organisme

orientate spre câte o singură temă: mediul, populația, hrana, apa, educația.

Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul

1972 a raportului Limitele Creșterii, în care prezice că, «Dacă se mențin

tendințele actuale de creștere ale populației mondiale, ale industrializării,

contaminării ambientale, producției de alimente și epuizării resurselor, această

planetă va atinge limitele creșterii în următorii 100 de ani.

Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită și incontrolabilă atât a populației cât și a capacității

industriale.» (Dennis Meadows Limitele Creșterii, 1972)

De atunci au trecut 40 de ani şi putem afirma că îngrijorarea acelor oameni era cât se poate de

întemeiată. Observăm dezechilibrul care se adânceste între cererea tot mai mare de resurse din

partea unei populaţii în creştere şi a unei economii în dezvoltare şi cantitatea tot mai redusă de

resurse disponibile. Se văd de asemenea efectele defrişărilor masive, ale exploatării iraţionale a

terenului, care în multe zone au dus la deşertificare. Un foarte mare efect il are poluarea produsă

prin arderea în cantităţi tot mai mari a combustibililor fosili, prin degajarea în atmosfera a unor

cantitaţi uriaşe de gaze cu efect de seră, în special bioxid de carbon. Pe seama acestor acţiuni este

pusă în mare parte încălzirea globală la care suntem martori în ultimele decenii, cu toate urmările

sale negative.

Ca în majoritatea situatiilor, rezolvarea unei probleme începe, aşa cum am arătat mai sus prin

observarea, prin conştientizarea ei. Urmează analizarea cauzelor care au generat-o, apoi emiterea de

soluţii, punerea lor în practică, validarea sau amendarea lor.

Putem afirma că în multe domenii, în multe zone ale globului, parte din aceşti paşi sau chiar toti, au

fost făcuţi. Preocupările referitoare la problemele de mediu au ajuns la cel mai înalt nivel,

organizându-se deja mai multe conferinţe în care s-au semnat acorduri cu privire la reducerea

impactului negativ pe care activitatea umana îl are asupra mediului.

Astfel, în 1992, la Rio de Janeiro s-a semnat Convenţia Cadru a

Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice, care viza stabilizarea

concentraţiei gazelor cu efect de seră din atmosferă.

Protocolul de la Kyoto din 1997 a determinat ţinte exacte de reducere a

gazelor cu efect de seră între 2008 şi 2012 (cu o medie de 5% faţă de

nivelul din 1990).

La 3 martie 2010, C.E. a prezentat proiectul unei strategii economice a Uniunii pe următorii 10 ani,

care să înlocuiască actuala Agendă Lisabona. Numită Europa 2020, aceasta reprezintă strategia UE

de creştere economică pentru următorii zece ani. Printre obiectivele acesteia, cel numit “creştere

durabila” îşi propune:

reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de gaze

cu efect de seră faţă de nivelul din 1990;

creşterea ponderii surselor de energie regenerabile

până la 20%;

creşterea cu până la 20% a eficienţei energetice.

România, ca membră a Uniunii Europene, a adoptat aceste

obiective. Intr-o lucrare publicată în martie 2011 la Bucureşti de către Departamentul pentru Afaceri

Europene se precizează forma în care au fost adoptate aceste obiective de către ţara noastră, nu

departe de cea adoptată de UE.

În lucrare se specifică unele direcţii de acţiune pentru atingerea acestor ţinte, printre care:

Continuarea finanţării prin Fondul pentru Mediu a:

- programului de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu cele care

utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană sau alte sisteme care conduc

la îmbunătăţireacalităţii aerului, apei şi solului;

- proiectelor privind producerea energiei din surse regenerabile:

eoliană, geotermală, solară, biomasă, microhidrocentrale;

programului privind creşterea producţiei de energie din surse regenerabile.

Promovarea utilizării surselor regenerabile locale pentru producerea energiei electrice şi termice la

consumatorii finali - clădiri (de exemplu, prin realizarea de centrale termice pe rumeguş şi sistem

propriu de distribuţie agent termic; transformarea punctelor termice în centrale termice cu

funcţionare pe rumeguş; montarea colectoarelor solare la centralele termice de cartier; prepararea

apei calde menajere prin panouri solare montate la centralele termice);

Elaborarea unor sisteme de certificare sau sisteme de calificare echivalente pentru instalatorii de

cazane şi sobe mici pe bază de biomasă şi sisteme fotovoltaice solare şi termice solare, de sisteme

geotermice de mică adâncime şi pompe de caldură.

Extinderea perioadei de implementare a programului Termoficare caldură şi confort pâna în

2020(modernizarea infrastructurii de transport şi distributie a energiei termice în sisteme

centralizate);

Continuarea Programului de reabilitare termică a blocurilor de locuinte;

Extinderea Programului national de eficienta energetică (reabilitarea sistemului de termoficare,

reabilitarea clădirilor publice şi eficientizarea iluminatului public);

Continuarea campaniilor de informare a populaţiei şi a mediului de afaceri privind importanţa

creşterii eficienţei energetic. În acest context, vom aborda în continuare aspectele mai importante în

legatură cu realizarea unei case ecologice.

Casa ecologică - concept

Conceptul de casă ecologică presupune o construcţie locuibilă care, pe întreaga perioadă a existenţei

sale, adică în timpul construirii, al utilizării şi chiar al dezafectării, să aiba un impact cât mai mic

asupra mediului.

În timpul construirii impactul redus asupra mediului se obţine prin utilizarea într-o cât mai mare

măsură a unor materiale naturale, reciclabile şi regenerabile (de ex. lemnul), pentru obţinerea cărora

se consumă cât mai puţina energie. Utilizarea unor astfel de materiale va asigura şi o dezafectare a

casei cu impact redus asupra mediului, unele materiale putând fi refolosite, altele folosite drept

combustibil, rezultând puţine deşeuri care să trebuiască depozitate la groapa de gunoi.

Având în vedere durata lungă de utilizare a unei case, de regulă zeci de ani, este evident că impactul

cel mai semnificativ asupra mediului se produce în aceasta perioadă. Din acest motiv, atenţia noastră

va fi îndreptată în special asupra modalităţilor prin care se poate realiza un consum cât mai mic de

energie, pierderi cât mai mici de energie, producerea de energie din surse regenerabile.

Pe lângă un comportament “prietenos” faţă de mediu, investiţiile iniţiale (semnificative de altfel),

pot fi foarte avantajoase pe termen lung, prin scăderea costurilor cu energia cumparată de la

furnizori, costuri care observăm că cresc continuu, ajungând în multe cazuri la valori greu

suportabile ( peste 1.000 lei pe lună de iarna pentru o casă ).

Pe de alta parte, deşi asigurarea furnizării de energie de toate tipurile pentru populaţie este o

preocupare principală a oficialităţilor locale şi centrale, acestea s-ar putea dovedi neputincioase în

situaţii de criză. Astfel de crize pot să apară din motive tehnice (defecţiuni, diverse avarii), naturale

(inundaţii, cutremure, incendii şi mai nou mult discutatele furtuni solare), social-politice (dezordine

socială, război), comerciale (preţuri crescute de către furnizori, poziţii de monopol etc).

Cerinţele impuse unei case ecologice/case pasive

Cunoştintele acumulate în domeniul construcţiilor, dezvoltarea de noi materiale şi tehnici

constructve au permis, aşa cum observăm cu toţii, realizarea unor clădiri având dimensiuni, forme, o

funcţionalite şi o estetică greu de imaginat în urmă cu o sută de ani.

Odată cu evoluţia acestor aspecte ale clădirilor, în ultimele decade a devenit necesară şi posibilă şi o

abordare a clădirilor din punctul de vedere al impactului lor asupra mediului, atât din punctul de

vedere al materialelor folosite cât şi din cel al consumului de resurse energetice şi al emisiei de

agenti poluanţi. Astfel, din aproape în aproape, prin etape care au inclus propuneri de obiective,

cercetare şi realizare, s-a ajuns la performanţe greu de imaginat în urmă cu puţin timp. Au fost

proiectate şi realizate clădiri pentru a căror funcţionare este nevoie de extrem puţină energie, în

multe cazuri chiar şi aceasta fiind produsă local, din surse regenerabile. Astfel de case se numesc

“case pasive”. Unul dintre pionierii activităţii în domeniul caselor pasive este Passive House

Institute (PHI) din Darmstadt, Germania. De-a lungul timpului, acest institut a jucat un rol crucial în

dezvoltarea conceptului de “Casa pasivă”. Prima realizare practică a fost o casă construită în

Darmstadt, în anul 1990, cu un consum de energie monitorizat pe parcursul mai multor ani de doar

12 kWh/(m2an)

15.

Pentru a detalia conceptul de casă pasivă, vom porni de la cel de casă ecolgică şi vom insista mai

puţin asupra impactului pe care il au materialele de construcţie utilizate asupra mediului şi mai mult

asupra celui pe care îl are consumul de energie necesar funcţionării. Ţinând seama de efectele

asupra mediului pe care le are producerea energiei, un consum mai mai mic înseamnă un grad mai

mic de poluare precum şi o durată mai mare de utilizare a resurselor naturale neregenerabile.

Conform PHI, o casă poate fi considerată pasivă dacă îndeplineşte următoarele criterii16

:

în interiorul casei se obţine un climat comfortabil fără utilizarea unui sistem separat de

încălzire sau a unuia de aer condiţionat; pentru a obţine temperatura necesară pe tot parcursul

anului nu se va utiliza o cantitate de energie pentru încălzire/răcire mai mare de 15kW/(m2an).

confortul termic trebuie obţinut pentru toată suprafaţa locuibilă, atât în timpul iernii cât şi în

timpul verii. De aici decurg urmâtoarele cerinţe:

15

www.passiv.de/en/01_passivehouseinstitute/01_passivehouseinstitute.htm 16

www.passiv.de/en/02_informations/02_passive-house-requirements

- coeficientul de transfer termic U al pereţilor exteriori trebuie să fie mai mic decât

0,15W/(m2K).

- coeficientul de transfer termic U al ferestrelor sau a altor suprafeţe translucide trebuie să

fie mai mic decât 0.8W/(m2K).

- suprafeţele translucide orientate spre est sau spre vest (±50°) şi cele înclinate la un unghi de

75° nu trebuie să depăşească 15% din suprafaţa utilă din spatele lor, în caz contrar acestea

trebuind prevăzute cu dispozitive mobile de protecţie impotriva razelor solare, cu un factor

de reducere de minim 75%. Pentru ferestrele orientate înspre sud, limita este de 25% din

suprafaţa utilă din spatele lor.

- temperatura aerului care intră în cameră prin priza de aer nu trebuie să fie sub 17°. Trebuie

asigurată o ventilaţie eficienta, cu un flux de aer constant şi uniform distribuit pe toate

suprafeţele şi în toate camerele.

- sistemul de ventilaţie trebuie dimensionat în primul rând ţinând seama de standardele

privitoare la igienă. Zgomotul produs de sistemul de ventilaţie trebuie redus la minim, el

nedepăşind nivelul de 25 dB.

- casa trebuie să aibă cel puţin un dispozitiv care să se poată deschide (fereastră, uşă) pentru

a permite intrarea aerului din exterior, pentru fiecare cameră; trebuie să se poată asigura un

curent de aer pentru răcirea casei pe timpul verii.

- cantitatea de energie primară utilizată pentru toate necesităţile casnice (încălzire, apă caldă,

electricitate) nu trebuie să depăşească 120 kWh/(m²an) în total.

La construirea unei case pasive trebuie avute în vedere următoarele principii de bază:

Izolaţia termică

Toate componentele opace ale clădirii, aflate în anvelopa exterioară a clădirii (pereţi, uşi, etc)

trebuie să fie atât de bine izolate încât să aibă un coeficient de transfer termic de maxim

0.15W/(m²K), adică, printr-un metru patrat de astfel de suprafaţă se pierde o putere de maximum

0.15W pentru fiecare grad de diferenţă de temperatură dintre interior şi exterior.

Ferestrele casei pasive

Ferestrele, în intregime (geam plus toc), nu trebuie să aibă o valoare a coeficientului de transfer

termic mai mare de 0.8 W/(m²K), cu o valoare a transmitanţei solare totale (proporţia energiei

solare care ajunge în cameră) în jur de 50%.

Ventilaţie cu recuperare de căldură

Un sistem integrat de ventilaţie şi recuperare a căldurii oferă calitatea necesară aerului din încăperi

şi va permite economii însemnate de energie. Într-o casă pasivă, cel puţin 75% din căldura conţinută

de aerul evacuat este transferată aerului proaspăt prin intermediul schimbătorului de căldură.

Etanşeizarea clădirii

Testul de etanşeitate efectuat prin supunerea interiorului casei la o supra/sub presiune de 50Pa indică

un schimb de aer cu exteriorul mai mic de 60% din volumul de aer al clădirii, într-o oră.

Absenţa punţilor termice

Toate marginile, colţurile, conexiunile (tubulaturi, cabluri) trebuie planificate şi realizate cu mare

atenţie astfel încât să se evite punţile termice. Punţile termice care nu pot fi evitate trebuie

minimizate cât mai mult posibil.

Fig. nr. 15. Principii de bază la construirea unei case pasive

Cu toate aceste criterii îndeplinite, în casă se va obţine o temperatură de cel puţin 20°C iarna şi de

maxim 26°C vara.

Materiale utilizate pentru construcţie

Se pot aborda două direcţii în construcţia casei ecologice:

- utilizarea materialelor clasice, (structura de rezistenta din beton armat şi pereţi din

caramidă poroasa, sau BCA) împreună cu izolaţia necesara, din vată minerală sau polistiren

expandat);

- utilizarea într-o cât mai mare măsură a materialelor naturale, inclusiv pentru structura de

rezistenţă.

Dacă prima metodă este în general cunoscută, în cele ce urmează sunt prezentate câteva aspecte

referitoare la a doua direcţie, mai “radical” ecologică.

În construcţia unei case verzi se utilizează materiale de construcţii cum ar fi lemn din păduri

sustenabile, materiale fără emisii de compusi organici volatili sau cu emisii reduse, panouri

celulozice, vată minerală, polistiren expandat reciclat, vopsele şi lacuri naturale, lemn compozit,

fibre etc.

Construcţia şi fundaţia proiectate trebuie să fie demontabile nedistructiv, din componente

refolosibile. Anvelopa clădirii trebuie să aibă izolaţie de înaltă calitate, de preferat din materiale

naturale, regenerabile şi fără efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane (lână, celuloză, cânepă sau

bumbac).

Ca şi anvelopa clădirii, ferestrele cu coeficient de transfer termic redus au un impact cardinal în

diminuarea consumului de energie.

Totuşi, pentru o fereastră într-o casă verde nu orice material este potrivit, ci numai cele naturale -

lemn stratificat şi sticlă. Geamurile, la rândul lor, trebuie să fie izolate termic şi tratate cu protecţie

UV (pentru a ţine căldura afară pe perioada verii).

Vopselele lavabile bio produse pe bază de plante au apărut deja pe piaţă. Există chiar şi vopsele care

au rolul de izolare termică, crescând eficienţa unei izolări cu până la 10%.

Se poate vorbi şi despre acoperişuri verzi (cu vegetaţie). Acestea câştigă tot mai mult teren în

arhitectura modernă, mai ales pentru că, pe lângă faptul că sunt o tendinţă estetică, prezintă şi

avantaje economico-ecologice.

În Germania, în prezent, 10% din totalul acoperişurilor sunt verzi. În Elveţia, normele legislative

impun ca orice acoperiş nou construit, mai mare de 500 de mp, să fie realizat utilizând un astfel de

sistem. Acoperişurile verzi asigură o bună izolare termică şi fonică pe parcursul întregului an,

putând reduce costurile cu încălzirea sau răcirea locuinţelor cu până la 26%.

In Romania construcţia caselor pasive este încă la început, acestea existând în număr foarte mic.

Una dintre ele este cea construită de Institutul Politehnic Bucuresti17

, in 2009-2011.

Un lucru îmbucurător este că totuşi, oamenii sunt tot mai înformaţi în legătură cu beneficiile aduse

buzunarului propriu şi mediului de o abordare corespunzătoare a problemei consumului de energie

al locuinţelor. Astfel, pe lângă lucrări de anvelopare termică a construcţiilor existente, multe din

construcţiile noi se pot încadra în categoria celor cu consum redus de energie.

17

http://ziuaenergiei.ro/pdf/8%20-%20ISPE,%20Casa%20Pasiva,%20Madalina%20Anastasiu.pdf

Obţinerea energiei din surse regenerabile

Necesarul de energie al unei case se poate împărţi în:

- energie termică, pentru încălzire şi prepararea apei menajere; vara este nevoie şi de o sursă

de temperatură joasă pentru limitarea temperaturii;

- energie electrică pentru electrocasnice şi pentru buna funcţionare a sistemului de captare şi

utilizare a energiei termice.

Energia termică are două surse regenerabile principale: energia solară şi cea geotermală.

Energia solară este cea mai abundentă şi mai uşor de captat şi utilizat. Prin dimensionarea

corespunzătoare a instalaţiei se poate obţine întreaga cantitate de energie necesară încălzirii şi

preparării apei menajere.

Totuşi, la dimensionarea instalaţiei de captare, stocare şi preparare a apei calde şi menajere trebuie

avută în vedere şi o optimizare a costurilor. Dacă se doreşte asigurarea întregului necesar de energie

termică doar din captatorii de energie solară, atunci instalaţia va trebui dimensionată astfel încât să

poată să capteze o mare cantitate de energie şi iarna, când zilele sunt mai scurte, perioada de

strălucire a soarelui mai mică şi temperatura aerului scăzută. Mijloacele de acumulare a energiei vor

fi şi ele foarte mari în condiţiile în care ar trebui să asigure necesarul de energie pentru câteva zile

fără aport de energie solară. Această supradimensionare va duce la creşterea nejustificată a costului

instalaţiei.

O analiză comparativă a costurilor investiţionale, de funcţionare şi a combustibililor între un sistem

care funcţionează numai cu energie solară, unul care funcţionează numai cu combustibili clasici sau

cu electricitate şi unul mixt arată că pentru o perioadă de câţiva zeci de ani de utilizare, optimul

înseamnă o instalaţie mixtă.

Instalaţia de captare a energiei solare va fi astfel dimensionată încât să facă faţă condiţiilor

normale, adică zile cu temperaturi şi cu insolaţie normale, urmând ca în cazul excepţiilor, adică

temperaturi deosebit de scăzute pentru perioade mai lungi, combinate cu cer acoperit, să fie

disponibilă o sursă clasică de încălzire, eventual electrică. Costul energiei electrice este mare, dar

având în vedere că va fi utilizată puţin timp, costul total ar fi mai mic decât al unui sistem de

încălzire solară supradimensionat.

Există pe piaţă mulţi producători şi o ofertă bogată şi variată de panouri solare care captează căldura

soarelui. Tehnologia este matură, captatoarele au randamente ridicate şi preţuri acceptabile. Foarte

utile sunt captatoarele care, folosind un lichid special pot fi folosite şi în timpul iernii, neexistând

pericolul de distrugere a lor prin îngheţarea lichidului-agent termic.

Energia este captată în orele cu insolaţie, când de obicei este obţinută în cantităţi mai mari decât

necesarul. Ea este înmagazinată în rezervoare mari cu apă, şi utilizată apoi în restul timpului.

Apa caldă extrasă din aceste rezervoare poate fi încălzită la nevoie, aşa cum am arătat mai sus, prin

mijloace convenţionale, de preferinţă electrice. Astfel de sisteme sunt foarte răspândite în ţari cu

climă ceva mai caldă, în special la case de locuit. Investiţia nu este mare, rezultatele sunt foarte

bune în cea mai mare parte a anului.

In imaginea de mai jos sunt prezentate partile componente ale unei instalatii de captare a energiei

solare, utilizata pentru obtinerea apei calde menajere sau pentru incalzirea locuinţei.

Fig. nr. 16. Instalaţie de captare a energiei solare

Energia geotermală poate fi a doua sursă de căldura. Sursa ei primară este miezul fierbinte al

Pământului, de la care căldura ajunge prin conducţie înspre scoarţa terestră, într-un proces continuu.

Astfel, temperatura Pământului la câţiva metri adâncime este constantă indiferent de variaţia

temperaturii atmosferice18

. Astfel:

- la 1m temperatura solului variază între 5…15°C;

- la 1,5…3m temperatura solului variază între 7…13°C;

- la 4,5m temperatura solului variază între 8…12°C;

- la 6…10m temperatura solului variază între 9…11°C;

- la 10…18m temperatura solului variază cu mai puţin de 1°C în jurul valorii de 10°C;

- la peste 18m temperatura solului este constantă, având valoarea de 10°C.

18

Povară, R., Meteorologie generală, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, pag.77

www.scribd.com/doc/52179659/Meteorologie-generala-manual

Fig. nr 17. Variaţia temperaturii solului, în funcţie de adâncime şi de lună

Acest tip de instalaţie este mai complex şi deci mai scump. Având în vedere temperatura relativ

scazută a agentului termic care preia căldura din pământ (aprox. 8-12oC)

19, ea va fi crescută cu

ajutorul unei pompe de căldură. Aceasta este o instalaţie care transferă o cantitate de căldura de la o

sursă cu temperatura mai mică, la una cu temperatura mai mare. Pentru a funcţiona, pompa de

căldură consumă energie electrică, aceasta reprezentând aproximativ 20-30% din energia transferată.

Investiţia iniţiala este foarte mare (6-30.000E, în funcţie de dimensiuni), la aceasta adăugându-se

costul energiei electrice.

Agentul de răcire acţionează într-un sistem închis de conducte, ceea ce înseamnă că acesta nu are

nici un fel de contact cu mediul înconjurător. Proprietatea agentului de răcire este că vaporizează la

temperaturi scăzute de până la –40 ° C. Pentru a vaporiza, pompa de căldură are nevoie de o

cantitate de energie, care este preluată din sursa de caldură care poate fi aer, pământ sau apa din

panza freatică. Această cantitate de energie este preluată prin intermediul unui furtun colector de

plastic tip PEM care poate fi îngropat în pământ, fixat pe fundul unui lac, sau în puţuri forate în

pământ pentru a ajunge la pânza freatică, soluţia depinzând de amplasarea clădirii şi spaţiul pe care

clientul îl are la dispoziţie.

Energia preluată din aer/sol/apă este transmisă agentului de răcire din vaporizator. Prin vaporizare

agentul termic se transformă în gaz care este absorbit de compresor. Gazul este apoi comprimat, prin

comprimare temperatura acestuia creşte la 70 – 100°C. Această căldură este preluată de agentul

termic (apa din instalaţia termică) prin intermediul condensorului, folosindu-se apoi pentru

19

www.altalgroup.ro/ghp_work.htm

încălzirea clădirilor sau pentru a produce apa caldă.

In figura de mai jos este prezentat principiul de funcţionare şi componenţa unei pompe de căldură.

Fig. nr. 18. Principiul de funcţionare al pompei de căldură cu comprimare cu vapori

Mai poate fi luată în considerare încă o sursă de energie primară regenerabilă pentru obţinerea

energiei termice şi anume lemnul obţinut din aşa-numitele plantaţii energetice. Acestea sunt plantaţii

de arbori cu ritm foarte mare de creştere. Astfel, o plantaţie de salcie energetică oferă o cantitate de

30-40 tone la hectar, anual. Desigur, arderea lemnului produce poluare, prin bioxidul de carbon

degajat, dar în principiu acesta este reconvertit în lemn de către arborii din plantaţie, aşa încât pe

ansamblu nu creşte gradul de poluare.

Energia electrică are şi ea două surse regenerabile principale: energia solară şi cea eoliană.

Ca şi în cazul energiei termice, printr-o dimensionare corespunzătoare a instalaţiei, este posibilă

obţinerea doar din aceste surse a întregii cantităţi de energie electrică necesară unei locuinţe.

O astfel de dimensionare ar permite obţinerea cantităţii necesare de energie electrică chiar şi în

condiţii climatice defavorabile (zile scurte de iarnă, cer acoperit) precum şi acumularea ei pentru

perioadele în care nu obţinem producţie de energie (noaptea, zile fără vânt). Desigur, o instalaţie

astfel dimensionată va produce în perioadele favorabile o cantitate mult mai mare de energie decât

cea necesară, surplusul trebuind disipat sau livrat în reţeaua naţională, în condiţii nu tocmai

favorabile din punct de vedere economic. Se poate spune şi în acest caz că se face o

supradimensionare a instalaţiei, cu costuri nejustificat de mari şi nerecuperabile.

La fel ca în cazul energiei termice, şi în cazul energiei electrice, soluţia optimă este una mixtă. Se

dimensionează instalaţia de producere şi stocare a energiei electrice pentru condiţii normale, urmând

ca în puţinele zile în care cererea de energie electrică este mai mare decât cea furnizată şi stocată, ea

să fie suplimentată prin utilizarea unui grup electrogen pe combustibil clasic. Chiar dacă

combustibilul utilizat (hidrocarburi) este scump, utilizându-se pentru puţin timp, soluţia este mai

eficientă decât utilizarea unui sistem pur regenerativ, supradimensionat.

Proiectarea unui sistem de obţinere a energiei electrice din surse regenerabile diferă mult în funcţie

de condiţiile locale (zile însorite/înnorate, frecvenţa şi intensitatea vântului ) dar şi de tipul dorit, cu

sau fără conectarea la reţeaua principală de energie electrică.

Datorită randamentului mult mai mic de transformare a energiei primare în energie electrică decât

cel de transformare în energie termică şi a preţului mic al energiei electrice din sistemul naţional,

recuperarea acestor investiţii se va face într-un termen foarte lung sau niciodată.

Energia electrică din sursă solară

Primul mod de a obţine energie electrică pentru o casă pasivă ar fi cel care utilizează panouri

fotovoltaice, de obicei montate pe acoperiş. Acestea transformă direct energia primită de la soare în

electricitate.

Puterea radiaţiei solare ajunsă la suprafaţa Pământului este de aproximativ 1000W pe fiecare metru

patrat, pe o suprafaţă perpendiculară pe direcţia razelor solare. Randamentul de transformare a

acesteia în putere electrică în celulele fotovoltaice este destul de mic, aproximativ între 8 şi 16%,

depinzând de tipul constructiv. Dacă mai considerăm şi faptul că panourile montate fix pe acoperiş

vor fi iluminate favorabil, adică aproape perpendicular, doar la amiază (dacă acoperişul este orientat

spre sud) şi doar într-o perioadă a anului, ne dăm seama că randamentul global este foarte mic.

Panourile fotovoltaice au, conform producătorilor o durată de viaţă de 20-25 ani. Asta nu înseamnă

că după această perioadă nu mai produc, dar randamentul lor şi aşa mic, ajunge la aproximativ 80%

din cel iniţial dupa această perioadă, scăzând în continuare.

Pentru a face un calcul de rentabilitate a utilizării panourilor solare fotovoltaice ca sursă de energie

electrică vom porni de la preţul lor specific mediu, care este de 0,7-1Euro/Watt. Un panou cu o

putere nominală de 100W (pe care îi dă în condiţii de iluminare maximă, la amiază, într-o zi

însorită), dă o cantitate de energie de aproximativ 400Wh, adică 0,4kWh într-o zi.

Economia facută prin utilizarea lui ar fi, la un preţ al energiei din reţea de aproximativ

0,45Ron/kWh de 0,4kWh X 0,45Ron/kWh = 0,18 Ron pe zi. Astfel, numai investiţia în panou s-ar

amortiza în (100E x 4.7Ron/E)/(0,18Ron/zi)=2611 zile adică în 7 ani.

Dacă mai luăm în calcul şi costul restului instalaţiei (echipamentele de condiţionare a energiei

electrice, acumulatori etc), perioada de recuperare a investiţiei creşte şi mai mult, putând ajunge să

se dubleze, depăşind jumătate din durata de viaţă a panourilor fotovoltaice (de exemplu un sistem

cu o putere nominală de 6kW costă 4.800Euro). Şi asta dacă nu ţinem seama de costul eventualelor

reparaţii.

Rezultă că doar în a doua parte a vieţii ei, oricum după aproximativ 10 ani, o instalaţie fotovoltaică

începe să funcţioneze producând un oarecare profit.

Puţin altfel stau lucrurile în cazul în care casa pasivă pe care dorim “să o electrificam” se afla în

afara zonei deservită de reţeaua electrică naţională. În acest caz instalaţia electrică trebuie să conţina

şi acumulatori electrici care să înmagazineze energia electrică produsă în surplus în perioadele

favorabile când producţia depăşeşte consumul şi să o ofere consumatorilor în perioadele

defavorabile, când consumul depăşeşte producţia. Aceşti acumulatori costă destul de mult, preţul

specific fiind de aproximativ 250 Ron/kWh de energie înmagazinată.

Fig. nr. 19. Schema de principiu a unui sistem fotovoltaic

O casă cu un consum mediu de aprox 7 kWh/zi poate avea, în funcţie de durata pentru care se

doareşte asigurarea cu energie electrică din acumulatori, ( o zi, două, o săptămână) de acumulatori

cu capacitate totală de 7 până la 50kWh. Dacă luăm în considerare şi faptul că din raţiuni ce ţin de

asigurarea unei durate de viaţă acceptabilă pentru acumulatori aceştia vor putea fi descărcaţi doar

până la 50% din capacitatea lor, capacitatea totală de mai sus trebuie dublată, ajungând până la

14-100kWh, adică la un cost de 3.500 – 25.000Ron.

Acumulatorii electrici sunt într-un fel punctul slab al unui astfel de sistem. Nu numai că sunt foarte

scumpi, dar au şi o durată de viaţă destul de scurtă, de 200-500 de cicluri de încărcare-descărcare

sau de 2-7 ani, în funcţie de condiţiile în care au fost exploaţati. Ca şi în cazul celulelor fotovoltaice,

după aceste cicluri sau după aceşti ani ei nu încetează brusc să mai funcţioneze, doar că îşi reduc

capacitatea de înmagazinare a energiei până la valori inacceptabile. Costul unui nou set de

acumulatori ridică preţul de cost total al instalaţiei, preţul unitar al energiei electrice fiind extrem de

mare faţă de cel de la reţeaua naţională20

.

Energia electrică din sursă eoliană

A doua sursă de energie utilizabilă pentru producerea energiei electrică pentru o casa pasivă este cea

eoliană. Spre deosebire de cea solară, aceasta este disponibilă în cantităţi utilizabile în mod eficient

în mult mai puţine zone, adică în cele litorale, în defileuri, pe vârfurile dealurilor, în exteriorul

Curburii Carpaţilor. Dacă energia solară are o anumită predictibilitate, dată de alternanţa ciclului

zi-noapte, disponibilitatea energiei eoliene este mult mai puţin predictibilă, atât ca şi cantitate cât

şi ca frecvenţă. Din acest motiv este foarte greu să alimentezi consumatorii unei case direct cu

energia electrică produsă de un generator acţionat de o turbină eoliană.

Generatoarele eoliene vor fi aşadar folosite ori în locaţii conectate la sistemul energetic, ori în locaţii

izolate, dotate însă cu baterii mari de acumulatori, dar aproape niciodată în locaţii izolate, fără

acumulatori. Viteza vântului de la care încep să funcţioneze generatoarele eoliene este de 2,5-4m/s

acestea dând puterea nominală la o viteză a vântului de 12m/s (aprox. 43km/h), rare fiind zonele cu

astfel de vânt. În Baia Mare, viteza vântului are valori multianuale de 2,5-3,5 m/s, mult sub valoarea

care ar face eficient un generator eolian.21

Dacă în cazul generatoarelor eoliene mari şi foarte mari, cu puteri de peste 1MW, costul specific al

acestora este în jur de 1.000$/kW, la cele mici, cu puteri de ordinul 500-1000W, acest cost poate

ajunge la dublul acestei valori, adică 2.000$/kW.

20

Sabou, D., Tîrnovan, R., Ştefănescu, S., Considerations Regarding the Choosing of Battery Types

for Energy Storage in an Isolated Microgrid, Acta Electrotehnica, Volume 52, Number 5,

Proceedings of the 4th

International Conference on Modern Power Systems, Cluj-Napoca, 2011,

ISSN 1841-3323, pag. 428-433 21

Coman M., Depresiunea Baia Mare. Protecţia mediului din perspectiva dezvoltării durabile,

Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006, pag. 56-67

Cantitatea de energie produsă de un astfel de generator depinde foarte mult de viteza (creste cu

cubul vitezei vântului) şi frecvenţa vântului din zona respectiva, aşa că nu putem face calcule de

eficacitate fără să discutăm despre o anumita locaţie şi fără să-i cunoaştem caracteristicile.

Ca şi generatoarele fotovoltaice, generatoarele eoliene au nevoie de instalaţii de conditionare a

energiei electrice produse, iar dacă funcţionează în locaţii izolate, de acumulatori care să

înmagazineze energia electrică pentru a o reda în perioadele fără vânt.

Având în vedere costurile mari ale instalaţiilor de condiţionare şi a acumulatorilor, este indicat ca

aceste dispozitive să fie folosite împreună de către generatoarele fotovoltaice şi cele eoliene. De

asemenea, cele două sisteme pot să se suplinească foarte bine, în lipsa vântului fiind posibil sâ

existe disponibilâ lumina soarelui şi invers. De aceea, existenţa în aceeaşi locaţie a celor două

instalaţii aduce avantaje tehnico-economice.

Aşadar, deşi este adevărat că energia regenerabilă (solară, eoliană, geotermală) este gratuită, energia

electrică obţinută din aceasta nu este gratuită, putând avea un cost mai mare decât al celei obţinute

din combustibilii fosili.

Consumatorii electrici dintr-o casă pasivă trebuie să fie cât mai eficienţi şi să fie folosiţi cat mai

eficient. Becurile economice economisesc 75-80% din energia consumată de cele clasice. Astfel, un

bec economic, care absoarbe o putere electrică de 23W generează o luminozitate de 1250 lumeni,

similară cu a unui bec cu incandescenţă de 100W. Durata de viaţă este de 8.000 de ore, faţă de cele

1000 de ore ale unui bec obişnuit, iar preţul de 10-20 Ron. Unele modele pot să genereze şi ioni

negativi, pentru îmbunătăţirea calităţii aerului.

Becurile cu LED-uri economisesc şi mai mult, până la aproximativ 80% din energia consumata de

un bec clasic. Un bec cu LED-uri care absoarbe o putere de 6W ofera 504 lumeni, costă 80ron şi are

o durată de viaţă de 50.000 ore. Deşi par scumpe, din calcule rezultă că pe întreaga lor durată de

viaţă, ele sunt mult mai eficiente din punct de vedere financiar decât cele clasice, costul mult mai

redus cu energia consumată, compensând din plin preţul iniţial mai mare.

Toate sursele de lumină din zonele de trecere (holuri, scări etc) vor fi prevăzute cu senzori de

mişcare, aceştia comandând aprinderea şi stingerea becurilor. La achiziţionarea celorlalte aparate

electrocasnice se va urmări ca acestea să aibă o clasă energetică cât mai ridicată.

În ultimii ani s-au făcut progrese mari în privinţa reducerii consumului de energie electrică al

electrocasnicelor, ele fiind etichetate cu informaţii despre clasa energetică în care se încadrează şi cu

consumul anual de energie. Acestea au evoluat mult în ultimii ani, urmărindu-se pe lângă creşterea

performanţelor specifice şi o cât mai mare economie de energie. Unele dintre ele au evoluat printr-o

mai bună realizare (o izolare mai bună a frigiderelor, ventilatoare cu turaţie reglabila, becuri cu

luminozitate reglabilă). Altele în schimb au beneficiat de salturi tehnologice radicale, care au dus la

scăderea semnificativă a consumului de energie (frigidere cu două uşi, cu curent de aer, televizoare

cu cristale lichide, laptop-uri, maşina de spălat cu bule de aer).

În cazul alegerii electrocasnicelor care vor dota o casa pasivă, consumul de energie al acestora

trebuie să fie prioritar faţă de preţul lor. Dacă ele sunt economice atunci cantitatea de energie

necesară lor este mică şi prin urmare şi instalaţia generatoare de energie electrică va fi dimensionată

corespunzător, făcându-se alte economii.

In plus, în condiţiile utilizării energiei electrice înmagazinate în acumulatorii electrici (în locaţiile

izolate), care este destul de redusă cantitativ, numai consumatorii eficienţi vor putea fi folosiţi

pentru perioade mai lungi, cei obişnuiti epuizând în scurt timp acumulatorii.

În cazul locuinţelor neracordate la reţeaua principală, este posibil să fie nevoie de introducerea unor

restricţii în funcţionarea anumitor consumatori. Astfel, consumatorii mari (maşina de spălat, fierul

de călcat, aspiratorul, cuptorul cu microunde) vor fi folosiţi nesimultan şi doar în perioada în care

sistemul produce multă energie (ziua), pentru a se evita suprasolicitarea acumulatorilor.

Concluzii

Ştiinţa şi tehnologia de azi ne oferă posibilitatea construirii unei case pasive, aceasta având un

consum de energie foarte redus, putând chiar să-şi producă toată energia necesară.

Instalaţiile pentru producerea energiei termice şi electrice au desigur un cost iniţial destul de ridicat

şi unul de întreţinere acceptabil. In luarea unei decizii privind sursa de energie utilizată pentru casă

se vor compara aceste costuri cu costurile racordării la sistemele energetice naţionale, de energie

electrică şi de gaz metan şi cu cele ale energiei furnizate de acestea.

Dacă locaţia este situată în proximitatea reţelelor de energie, este recomandată conectarea la acestea.

Având la îndemană energia din aceste reţele, instalaţiile proprii producătoare de energie vor putea fi

dimensionate optim, fapt care se va reflecta şi în costul lor.

Daca locaţia este departe de reţele, pentru luarea unei decizii privitoare la sursa de energie se vor

compara costurile unei instalaţii proprii cu cele destul de mari mare al racordării la reţele, (dacă

racordarea este posibilă), acesta putând fi considerat de aproximativ 80.000-100.000 Ron/km în

cazul celei de energie electrică.

Ţinând însă seama de programele guvernamentale şi europene care subvenţionează instalarea de

astfel de sisteme prin programe de tipul “Casa verde” precum şi de veniturile posibil de obţinut

prin aşa-numitele “certificate verzi”, de scăderea continuă a costurilor echipamentelor, datele de

calcul a rentabilităţii unui astfel de sistem se pot schimba, ele având un viitor mult mai promiţător

decât ar indica prezentul.

Putem concluziona afirmând că dacă aceste metode de obţinere a energiei necesare unei case nu

sunt întotdeauna rentabile sub aspect financiar pentru proprietar, ele sunt cu siguranţă benefice

pentru natură, asigurându-ne un mediu curat şi neschimbat în viitor.

Bibliografie

[1] www.passiv.de/en/01_passivehouseinstitute/01_passivehouseinstitute.htm

[2] www.passiv.de/en/02_informations/02_passive-house-requirements

[3] http://ziuaenergiei.ro/pdf/

[4] www.epanouri.ro/instalatii-solare

[5] Povară, R., Meteorologie generală, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

[6] www.climatherm.ro/termice/Sisteme-cu-pompe-de-caldura-97.html

[7] www.altalgroup.ro/ghp_work.htm

[8] Sabou, D., Tîrnovan, R., Ştefănescu, S., Considerations Regarding the Choosing of

Battery Types for Energy Storage in an Isolated Microgrid, Acta Electrotehnica, Volume 52,

Number 5, Proceedings of the 4th

International Conference on Modern Power Systems,

Cluj-Napoca, 2011, ISSN 1841-3323, pag. 428-433

[9] Coman M., Depresiunea Baia Mare. Protecţia mediului din perspectiva dezvoltării

durabile, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006, pag. 56-67

[10] http://instalatii-solare-eoliene.ro/2-produse/becuri-economice-cu-functie-de-purificare-a-ae

rului/bec-economic-23-w

[11] http://instalatii-solare-eoliene.ro/2-produse/becuri-supereconomicecu-led-cu-functie-de-pur

ificare-a-aerului/bec-supereconomic-6w

Sisteme energetice pentru casa ecologică

Masterand:

ing. Seleveschi Mihaela

Informaţii generale despre energia solară

Energia solară este ecologică și este inepuizabilă. Captarea energiei solare nu este poluantă și nu are

efecte nocive asupra atmosferei, iar ȋn condiţiile ȋn care degradarea Terrei atinge un nivel din ce ȋn

ce mai ridicat, aceasta problemă ȋncepe să fie luată ȋn seamă de tot mai mulţi oameni.

Primele utilizări ale energiei solare, prin captare, sunt legate de antichitate. Este suficient să amintim

că „efectul de seră”a fost descoperit şi folosit de vechii egipteni, că Heron din Alexandria a construit

un dispozitiv pentru pomparea apei care folosea că sursă primară energia solară şi că celebra

incendiere a flotei romane de către Arhimede din Syracuza a fost subiect de discuţii şi comentarii

de-alungul timpului, ȋntrucat se spune că a utilizat oglinzi pentru a reflecta razele Soarelui spre

aceste corabii cu pȃnze22

.

Timpul extrem de scurt, rămas pȃnă la epuizarea resurselor existente, cel puţin ȋn cazul petrolului şi

a gazelor naturale, impune găsirea unor soluţii rapide şi eficiente de ȋnlocuire a energiei care se va

putea produce pȃnă atunci cu ajutorul acestor combustibili. Aceste soluţii sunt cu atȃt mai necesare

cu cȃt consumurile de energie ale economiei mondiale sunt ȋn continuă creştere şi nu se estimează o

reducere a acestor consumuri ȋn viitorul apropiat. Pentru rezolvarea acestei probleme, singura

soluţie previzibilă este reprezentată de utilizarea energiilor regenerabile.

Potenţialul de utilizare a energiei solare în Romania, este relativ important. Există zone în care

fluxul energetic solar anual, ajunge până la 1450…1600kWh/m2/an, în zona Litoralului Mării Negre

şi Dobrogea ca şi în majoritatea zonelor sudice. În majoritatea regiunilor ţării, fluxul energetic solar

anual, depăşeşte 1250..1350kWh/m2/an

23. Energia solară termică presupune producerea de apă caldă

menajeră şi agent pentru ȋncălzire pentru casele eco. Casele eco reprezintă sisteme de locuire

ecologice, iar modul în care trăim afectează mediul înconjurător. Eco va fi un stil de viață mult mai

sănătos care aduce beneficii din toate punctele de vedere. Perceput mai degrabă ca un trend acest stil

de viață reflectă atenția pe care o vom acorda viitorului.

Date tehnice, indicatori tehnico-economici

Energia solară este folosită pentru ȋncălzirea apei și a locuinței (panouri solare termice). Principiul

este următorul: prin panourile solare, orientate spre soare, trece un agent termic (apa, antigel), aflat

ȋntr-un circuit ȋnchis - energia solară este transferatată agentului termic de către panoul solar și apoi

prin trecerea printr-o serpentină dintr-un boiler, se ȋncălzește apa din acesta (se face schimbul de

căldură ȋn recipientul de stocare).

22

www.edutim.ro 23

www.termo.utcluj.ro

Există și instalaţii mai simple în care nu este folosit agentul termic, ci direct apa este circulată prin

panouri pentru a fi încălzită (de exemplu la o piscina), dar este mai puțin controlabilă și este

sensibilă la ȋngheţ (se mai numește circuit al agentului termic deschis).

Ȋn regiunile cu pericol de ȋngheţ mai mare, se apelează totuși la circuite separate, care pot avea

avantajul și de a folosi energia solară ȋn paralel cu alte surse conventionale. Există mai multe tipuri

de panouri solare termice, cele mai cunoscute fiind cele plate și cele cu tuburi vidate. Cele din urmă

prezintă avantajul că au eficienţă mai mare și dacă orientarea lor nu este perfectă faţă de soare, ȋn

funcție de poziţia acoperișului față de unghiul optim, pe verticală sau orizontală. Ele fiind compuse

din cilindri ușor distanțați, soarele poate avea un unghi cȃt mai aproape de 90 de grade față de

cilindrii, tot timpul zilei.

Orientarea optimă a panourilor, la noi ȋn țară este cu 10 grade deviație de la sud către vest, iar

unghiul față de orizontală de 50 de grade. Panourile solare oferă rezultate foarte bune chiar pe timp

ȋnnorat, fiind capabil să capteze razele difuze și infraroșii care trec prin stratul de nori. Dacă

acoperișul este orientat est-vest, este recomandată amplasarea panourilor pe vest.

Boilerul ȋn care se face schimbul de căldură poate fi bivalent sau trivalent, deci apa din el, ȋncălzită

de la panoul solar poate fi ȋncălzită și cu ajutorul unei centrale normale, pe gaz (cel bivalent), sau și

cu ajutorul curentului electric (cel trivalent). Apa ȋncălzită ȋn acest fel este folosită de obicei ca apă

caldă menajeră. In funcție de temperatura apei obţinută cu ajutorul panourilor solare, apa poate fi

folosită și iarna, pentru ȋncălzire, dar trebuie ținut cont că ȋn cazul radiatoarelor apa trebuie să aibă

ȋn jur de 60-90 grade (tur), sau ȋn cazul ȋncălzirii prin pardoseala 30-40 grade(tur). Este recomandată

oricum folosirea ȋn paralel cu o centrală pe gaze, pentru că mai ales iarna eficiența panourilor e mai

scăzută, energia solarț ajutȃnd ȋn schimb la economisirea unei părți din consum24

.

Dacă este corect dimensionată și numărul de panouri (tuburi) este suficient, instalaţia solară poate

asigura integral sau în cea mai mare parte necesarul de căldură în locuintă. Este ȋnsă mai rentabilă

folosirea unui număr de panouri care să acopere pentru ȋncălzire și apa caldă menajeră doar perioada

primavara - vara - toamna, pentru că pentru iarna numărul necesar de panouri ar trebui să fie cel

puţin triplu și amortizarea costurilor e mult prea ȋndelungată. Ȋnsorirea din decembrie e de pȃnă la 6

ori mai mică decȃt ȋn iulie.

Tipuri de instalaţii solare pentru ȋncălzirea apei calde menajere

Panouri solare nepresurizate

sunt cele mai eftine,cu funcţionare martie- noiembrie;

dezavantaj – lipsa de presiune, ele trebuiesc montate la ȋnălţime pentru o presiune prin

cădere liberă;

preţuri ȋntre 200 – 600 euro / m2.

24

www.arhitecturaecologica.ro

Panouri solare presurizate

sunt sisteme complete cu boiler exterior,

funcţionare pe toată perioada anului, practice,

sunt cele mai des folosite pentru că nu necesită automatizare, pompe de recirculare etc.;

preţuri ȋntre 800 euro – 2000 euro, ȋn funcţie de tipul echipamentului, marca și tipul

panoului.

Fig. nr. 20. Panou solar presurizat şi panou solar flexibil

(www.lecsol.com)

Panouri solare cu boiler interior (circulaţie forţată)

deși panoul lucrează la temperatură mai scăzută, sistemele prin circulaţie forţată permit o

mai mare flexibilitate ȋn poziţionarea componentelor sistemului: rezervorul de stocare

(boilerul) nu trebuie montat deasupra sau aproape de panouri.

dezavantajul principal este costul destul de ridicat ȋntre 1500 – 5000 euro ȋn funcţie de

complexitatea echipamentelor25

.

Panouri solare flexibile

utilizează siliciu amorf (a-Si) și aliaj de germaniu-siliciu (Ge-Si), au un strat ce absoarbe

lumina în celulă solară;

are 1mm grosime, si pot fi pliate sau rulate;

pot fi montate pe acoperișuri ondulate;

pot fi transportate ușor;

preţuri ȋntre 100-300 euro bucata.

25

http://crihan-construct.ro

Riscuri și flexibilitate

Panourile solare prezintă atȃt avantaje și dezavantaje care trebuie știute atunci cȃnd urmează să fie

folosite. Avantajele panourilor solare sunt:

consum foarte redus de energie pentru încălzire şi producerea apei calde menajere şi, prin

urmare, scăderea cheltuielilor;

confort interior, graţie asigurării unei temperaturi, umidităţi şi ventilaţii potrivite;

emisii reduse de noxe, asigurând protecţia mediului înconjurător;

dacă nu sunt supuse unor intemperii excesive, durata lor de viaţă poate creşte, teoretic,

până la circa 25 de ani;

dacă sunt dimensionate corespunzator, amortizarea investiției se face ȋn 8-12 ani26

.

Riscurile instalării de sisteme solare:

panourile solare instalate acasă reprezintă un risc imens pentru un eventul incendiu.

panourile solare ocupă foarte mult spatiu. Nu toate acoperișurile sunt potrivite pentru

instalarea panourilor solare. Acoperișul poate să nu fie perfect orientat spre Soare sau, dacă

este un acoperiș mai vechi, poate să nu treacă de inspecţie.

achiziţionarea instalaţiei cu panouri solare și a pompelor de căldură este mai costisitoare și

poate majora costul unei construcţii cu cel putin 10%.

costurile pentru realizarea izolatiei termice și a sistemelor de încălzire sunt mai mari decât

pentru cele clasice27

.

Se recomandă:

achiziționarea produselor de calitate ȋntrucȃt produsele foarte ieftine îşi pot pierde din

randament chiar şi după un an;

golirea apei din panourile folosite pentru ȋncălzirea apei doar pentru perioada caldă

(martie-septembrie) înainte de primul îngheţ și reumplerea acestora cu apă primăvara,

inclusiv tuburile;

efectuarea de către firme specializate a unei simulări pe calculator a sistemului solar pentru

a vedea cât de repede se poate recupera investiţia;

efectuarea instalaţiei doar de către persoane specializate.

26

www.consumredus.ro 27

http://crihan-construct.ro

Estimări privind costurile

Preţul panourilor solare este ȋn general ridicat. Ȋnsă sistemele ce le utilizează sunt foarte fiabile,

astfel că investiţia iniţială se va amortiza în timp. Preţurile variază în fucţie de componente, de

numărul de panouri și de dimensiunea rezervorului de stocare.

Panourile solare au o perioadă medie de amortizare a investiţiei de 5-10 ani. Cu toate acestea, sunt

foarte mulţi factori care influenţează acest fapt, așadar o apreciere exactă nu se poate face decȃt

pentru o serie de parametri fixi: poziţia geografică, clima locală, nivelul de utilizare, capacitatea etc.

Ţinȃnd cont însă de faptul că durata de viață garantată a acestor sisteme este de 20 de ani, investiția

într-un astfel de sistem poate fi una de viitor28

.

Comerciantii de sisteme de energii alternative și inginerii constructori susțin că sunt greu de apreciat

costurile totale în astfel de instalații, pentru că fiecare sistem se adaptează la dimensiunile, la

condițiile geografice și la materialele proprii casei ce urmează a fi construită. Totuși, s-au făcut

următoarele estimări:

- sistem de panouri solare, asociat cu amplasarea unei pompe de căldură: 9.500 de euro

- sistem hibrid de panouri solare și turbină eoliană, care asigură necesarul energetic unei case

cu trei camere: 7.500 de euro.

- sistem de panouri solare pentru ȋncălzirea apei menajere ȋn decursul unui an: 890 de euro.

- pompa de căldură pentru ȋncalzirea-răcirea locuinţelor: 83euro/m2 29

.

Tabel nr. 1. Calcule pt. o familie de 2-3 persoane și o suprafaţă încălzită iarna de 80m2

COSTURI INIŢIALE

PANOURI - 2000 E

CENTRALĂ - 3000 E

DE CONSUM PE 10 ANI CONSUM GAZ 3 LUNI - 2400 E

TOTAL 10 ANI 7400 E

PE LUNĂ 62 E

Costuri inţiale: 2000 EUR panourile + 3000 EUR centrala + branșare + racord pȃnă la casă;

Costuri de consum pe 10 ani: consum de gaz pe 3 luni = 1/2 din consumul anual de gaz = 2400

EUR/10 ani;

Rezultă un total de: 7400 EUR / 10 ani, deci o medie de 62 EUR/lună = 248 RON / lună30

.

Se ia în calcul doar încălzirea și apa caldă menajeră pentru 9 luni, în perioada primavară - toamnă.

28

www.arhitecturaecologica.ro 29

www.ecomagazin.ro 30

www.ecomagazin.ro

Programe de finanţare

Programul Casa Verde

Scopul programului ȋl reprezintă îmbunătăţirea calităţii aerului, apei și solului prin reducerea

gradului de poluare cauzată de arderea lemnului și a combustibililor fosili utilizați pentru

producerea energiei termice folosite pentru ȋncălzire și obținerea de apă caldă menajeră, precum și

stimularea utilizării sistemelor care folosesc în acest sens sursele de energie regenerabilă,

nepoluante.

Prin program se finanțează următoarele instalații pentru încălzire care utilizează energie

regenerabilă, inclusiv instalaţii pentru ȋnlocuirea sau completarea sistemelor clasice de ȋncălzire:

a. instalarea de panouri solare;

b. instalarea de pompe de căldură, exclusiv aparate de aer condiţionat;

c. centrale termice pe bază de peleţi, brichete, tocătură lemnoasă, precum și orice fel de

resturi și deșeuri vegetale, agricole, forestiere și silvice31

.

Programul se adresează, atȃt persoanelor fizice, asociaţiilor de locatari şi proprietari, cȃt şi firmelor

şi unităţilor de învăţămȃnt. Astfel, persoanele fizice, asociaţiile de locatari şi ONG-urile beneficiază

de finanţare nerambursabilă care acoperă 90% din valoarea proiectului, dar nu mai mult de 25.000

de lei pentru un sistem. În cazul companiilor se acordă 50% finanţare nerambursabilă, în valoare

maximă de 250.000 de lei pentru un sistem (în cazul proiectelor din regiunea Bucureşti-Ilfov

finanţarea este de 40% şi de maximum 200.000 de lei pentru un sistem). Pentru unităţile

administrativ-teritoriale şi instituţiile de învăţămånt se acordă 60% finanţare nerambursabilă,

maximum 300.000 de lei pentru un sistem. Programul se desfăşoară anual, în perioada 5 ianuarie - 5

decembrie32

.

Bibliografie

[1] www.edutim.ro

[2] www.termo.utcluj.ro

[3] www.arhitecturaecologica.ro

[4] www.consumredus.ro

[5] www.ecomagazin.ro

[6] www.finantare.ro

31

www.finantare.ro 32

www.capital.ro

Amenajarea interioară a casei ecologice

Masterand:

ing. Nemeti Monica Eva

Introducere

Pentru a proiecta şi a decora cu succes o casă, avem nevoie de o viziune – o imagine în ochiul minţii

a celui mai fericit loc ce poate fi imaginat. Adăugând lucruri prin care căminul nostru devine cât mai

relaxant posibil şi înlăturând tot ceea ce cauzează stres, ne putem explora şi dezvolta idealurile33

.

Gama variată de materiale de finisaj, pentru interior, face ca orice amenajare să fie unică. Pe de altă

parte, Efectele materialelor utilizate în construcţia de locuinţe şi amenajării interioare asupra

esănătăţii şi mediului stârnesc dezbateri aprinse. Astfel, există următoarele categorii ecologice:

materiale naturale, cele obţinute din compuşi pe care îi găsim în natură (vegetali, lână de oaie,

minerale, etc); materiale ecologice, cele care au impact scăzut asupra mediului, în procesul de

producţie, utilizare sau reciclare (a căror prelucrare necesită un consum redus de energie şi sunt

biodegradabile); materiale sănătoase, cele care nu dăunează sănătăţii individului (putând fi naturale

sau sintetice, ecologice sau nu).

Un design "verde" sau ecologic este concentrat pe durabilitatea produselor. Design-ul eco este

gândit de la cele mai mici detalii, începând cu forma, materilele utilizate, dar şi la reciclarea

ulterioară sau la compostare. În timpul producţiei se pune un mare accent pe economisirea apei,

energiei şi a celolalte produse.

Stilul ecologic de astăzi nu are nimic de a face cu ceea ce însemna cel de pe vremuri, ci este

reprezentat de un design atrăgător şi modern. Într-adevăr mobila făcută la comandă de către un

tâmplar este calitate superioare, este masivă şi ecologică, dar foarte scumpă, însă din fericire şi

marii producătorii au remarcat schimbarea şi noile tendinţe astfel încât încet au început să scoată pe

piaţă mobilă eco34

.

Date tehnice. Indicatori tehnico-economici

Parchet

Parchetul masiv sau clasic este format integral din lemn şi de multe ori se găseşte pe piaţă nefinisat

(nelăcuit, neceruit), dar pregătit pentru şlefuire şi finisare. Are un aspect deosebit şi se integrează în

orice stil. Un alt merit al parchetului clasic este durata mare de viaţă, putându-se şlefui de mai multe

ori. De asemenea, s-a dovedit a fi un bun izolator termic şi fonic. În timp ce parchetul din lemn

masiv rămâne cel mai populat pentru cei mai mulţi proprietari de locuinţe din cauza aspectului şi

reputaţiei sale, acesta are totuşi căteva neajunsuri. În timp ce aspectul lemnului masiv se

îmbunătăţeşte odată cu vârsta, are durabilitate foarte mare şi sporeşte valoarea locuinţei mai mult

decât parchetul laminat, se zgârie în zonele cu mult trafic, nu îl putem achiziţiona decât în modele

limitate şi nu este recomandat pentru zone cu umiditate mare35

.

33

Alice Westgate, „Căminul liniştit”, Editura Aquila, 1993 34

www.incasa.ro/Modernizarea_bucatariei___Bucataria_eco_5687_632_1.html 35

www.constructmall.ro/parchet_laminat_versus_parchet_din_lemn.php

Parchetul laminat 12 mm, dublu click,produs după tehnologie germană, este rezultatul creaţiei de

ultimă oră a designerilor din domeniul podelelor şi este garantat 15-30 ani, în condiţii de utilizare

normală.

Colecţia de parchet laminat cuprinde o gamă impresionantă de decoruri, ce variază de la clasicele

nuc, mahon, stejar, cireş, fag, stejar auriu, arţar, salcâm, şi până la ultimele tendinţe din domeniul

amenajărilor, reprezentate de stejar graffit, stejar light duşumea, nuc duşumea sau pin maritim.

Colecţia impresionantă de modele de parchet laminat, designul de ultimă generaţie, precum şi

calitatea sa de rezistenţă foarte mare la impact, zgârieturi, resturi de ţigări sau agenţi chimici, au

făcut ca acesta să fie un produs de bază în portofoliul de recomandări ale constructorilor,

designerilor de interior şi arhitecţilor, pentru a realiza un efect vizual plăcut, cu ajutorul produselor

ecologice36

.

Vopsea de interior lavabilă - KERADECOR ECO PAINT

Vopsea organică minerală, eco-compatibilă, pe bază de răşini stiren-acrilice cu apă, lavabilă,

rezistentă la mucegaiuri, ideale în case ecologice. Conţine materii prime reciclate, respectă mediul şi

sănătatea operatorilor. Keradecor Eco Paint este lavabilă, transpirantă, cu aditivi antibiodeterioratori,

cu un grad ridicat de acoperire.37

Plăci aglomerate din lemn (PAL)

Plăcile de PAL brut reprezintă materialul portant clasic cu multiple utilizări în industria mobilei.

Sunt alcăuite dintr-un strat interior rezistent şi straturi de suprafaţă fine.

În pofida greutăţii reduse şi a cantităţii mici de materii prime utilizate pentru fabricare, plăcile

uşoare EUROLIGHT prezintă o excelentă stabilitate. Acest tip de plăci a revoluţionat paleta

materialelor pentru mobilă şi amenajări interioare38

.

Gresia şi faianţa

Gresia este o rocă moale din nisip cimentat, care este uşor de desprins în bucăţi şi fâşii. Cele mai

importante caracteristici ale plăcilor de gresie şi faianţă sunt: absorbţia la apă, aspectul exterior,

rezistenţa la şocuri, rezistenţa la acţiunea materialelor agresive care ar putea lăsa pete, rezistenţa la

acţiunea agenţilor chimici39

.

Perdelele şi draperiile

Perdelele împreună cu draperiile sunt cele care modelează şi dau viaţă luminii ce pătrunde în casa

noastră. Prin folosirea de materiale naturale sau în amestec, cu texturi uşoare sau mai bogate, cu

36

www.bellacasa.ro 37

www.ecobricolaj.ro 38

www.ispal.ro 39

www.jollycluj.ro

motive florale sau geometrice, cu nuanţe calde sau mai vii, se pot obţine efectele care să definească

atmosfera dorită într-un spaţiu. În prezent se întâlnesc o varietate mare de modele de perdele:

organza uni sau cu model, voal uni sau imprimat, vâscoză, poliester, in, bumbac, mătase, bambus40

.

Storurile de bambus oferă un design exotic căminului, îl umple de culoare şi stil, poate fi aplicat în

rulou sau sistem japonez, beneficiind de o gamă variată de culori41

.

Covoarele

Dacă la început valoarea estetică sau capacitatea de a conferi încăperii căldură şi intimitate ne vor

părea esenţiale pentru alegerea unui covor, pe parcurs ne vom da seama că materialul, rezistenţa la

pete şi durabilitatea nu sunt caracteristici mai puţin demne de luat în seamă.

Covoarele realizate din fibre naturale sunt recomandate deoarece materialele naturale cum ar fi lâna,

iuta, rafia sau pielea sunt antialergice. Covoarele din lână au prezentat mereu un interes ridicat. Lâna

este durabilă şi rezistentă la rupere, dar prezintă dezavantajul că petele se scot greu.

Pentru un aspect mai modern al camerelor, în prezent se folosesc covoarele din fibre artificiale

(poliester, polipropilenă), care se întreţin uşor, rezistă la uzură şi sunt avantajoase ca preţ42

.

Indicatori tehnico-economici

Amenajarea interioară a unei case ecologice nu este un lucru tocmai simplu. În cele prezentate mai

jos, s-a încercat decorarea unei case cu produse ecologice, cum ar fi parchet laminat care este mai

ecologic decât parchetul masiv,folosindu-se mai puţină materie primă,este mai ieftin şi se găseşte

într-o mare varietate de modele, covoare din polipropilenă, perdele din materiale naturale cum ar fi

in, bumbac. Mobila de asemenea, este ecologică, din PAL, în comparaţie cu mobila din lemn masiv.

Pentru a beneficia cât mai mult de lumina naturală am folosit geamuri de dimensiuni mari, iar în

casă se folosesc becuri ecologice, pentru a reduce consumul de energie.

În fiecare încăpere se întâlnesc de asemenea plante decorative, pentru a înfrumuseţa încăperile.

Pentru dormitorul matrimonial, de 14 m2, suma totală care se cheltuieşte este de 6.400 lei:

- parchet laminat de culoare albă 14 m2 – 520 lei (include plintă, folie, adeziv,

diblu+holşuruburi, capace) sau

- parchet masiv 14 m2 – 1300 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- perdea din in, lăţime 6 m – 510 lei;

40

www.diadecor.ro 41

www.perdeledelux.ro 42

www.casamea.ro

- covor din polipropilenă, 160x230 cm – 500 lei;

- mobilă dormitor format din pat, două noptiere, dulap cu oglinzi, etajeră – 3.800 lei;

- fotoliu din piele ecologică pentru citit – 620 lei;

- tablouri (2 bucăţi) – 400 lei;

- azalee de interior (Rhododendron sp.) – 53 lei.

Fig. nr. 21. Schiţă casă43

- principalele încăperi

Pentru dormitorul oaspeţilor, în suprafaţă de 12 m2, suma totală care se cheltuieşte este de 4.200 lei:

- parchet laminat stejar 12 m2 – 450 lei (include plintă, folie, adeziv, diblu+holşuruburi,

capace) sau

- parchet masiv 12 m2 – 1100 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- perdea din organza, lăţime 4 m – 280 lei;

43

www.designdecorativ.ro/proiecte-case

- covor din polipropilenă, 80x150 cm – 168 lei;

- mobilă dormitor format din pat, două noptiere, dulap – 3.000 lei;

- tablou – 200 lei;

- pana cocoşului (Aspidistra elatior) – 50 lei.

Fig. nr. 22. Mobilă dormitor oaspeţi din pal44

Pentru dormitorul copilului, de 10 m2, suma totală care se cheltuieşte este de 2.900 lei:

- parchet laminat stejar 10 m2 – 370 lei (include plintă, folie, adeziv, diblu+holşuruburi,

capace) sau

- parchet masiv 10 m2 – 900 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- perdea din organza, lăţime 4 m – 280 lei;

- covor din polipropilenă, 80x150 cm – 168 lei;

- mobilă dormitor copii formată din pat, etajeră, birou, scaun, dulap – 2.000 lei;

- orhidee (Phalaeonopsis ) – 50 lei.

44

www.mobila-az.ro

Fig. nr. 23. Dormitor copil45

Pentru bucătărie, cu o suprafaţă de 11 m2, se estimează a se cheltui în total suma de 6.700 lei:

- gresie 11 m2 – 375 lei;

- faianţă 10 m2 – 360 lei;

- mobilă de bucătărie mdf vopsit lucios – 6.000 lei.

Fig. nr. 24. Bucătărie modernă46

Sala de mese, are o suprafaţă de 24 m2, va costa 7.500 lei:

- parchet laminat stejar 24 m2 – 900 lei (plintă, folie, adeziv, diblu+holşuruburi, capace) sau

- parchet masiv 24 m2 – 2.200 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- jaluzele din bambus, lăţime 6 m – 300 lei;

- covor din polipropilenă, 160x235 cm – 330 lei;

45

Mobilierul-tau.ro 46

www.sphcluj.ro/produse/bucatarii/bucatarii-moderne

- canapea piele ecologică – 2.000 lei;

- tablouri (3 bucăţi) – 600 lei;

- masă cu 6 scaune – 1.500 lei + mobilă suspendată – 1.500 lei;

- ferigă de cameră (Nephrolepsis p12) – 350 lei

Debaraua are o suprafaţă de 5 m2, iar pentru amenajarea ei se cheltuieşte suma de 2.500 lei:

- parchet laminat stejar 5 m2 – 185 lei (plintă, folie, adeziv, diblu+holşuruburi, capace) sau

- parchet masiv 5 m2 – 450 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- perdele din organza, lăţime 3 m – 150 lei;

- covor din polipropilenă, 80x150 cm – 168 lei;

- canapea – 1.000 lei + şifonier – 1.000 lei.

Livingul este camera cea mai primitoare din toată casa, în acest loc se vor primi invitaţii. Pentru

amenajarea acestei camere vom cheltui suma de 6.000 lei:

- parchet laminat 23 m2 – 800 lei (plintă, folie, adeziv, diblu+holşuruburi, capace) sau

- parchet masiv 23 m2 – 2.100 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- jaluzele din in, lăţime 6 m – 530 lei;

- covor din polipropilenă, 160x235 cm – 330 lei;

- canapea cu material textil cu 2 fotolii, 2 tabureţi – 2.800 lei + măsuţă – 200 lei;

- mobilă suspendată – 1.200 lei + orhidee (Phalaeonopsis ) – 50 lei.

Fig. nr. 25. Living47

47

www.casaitalia.ro

Pentru camera de zi, cu o suprafaţă de 19 m2, se cheltuieşte suma de 3.500 lei:

- parchet laminat 19 m2 – 700 lei (plintă, folie, adeziv, diblu + holşuruburi, capace) sau

- parchet masiv 19 m2 – 1.700 lei (include montaj, raşchetare, grunduit, lăcuit, adeziv special,

friză, grund de parchet, lac, diluanţi, hârtie abrazivă);

- covor din polipropilenă, 80x150 cm – 168 lei;

- canapea cu material textil – 1.500 lei;

- mobilă suspendată – 1.000 lei;

- tablouri (3 bucăţi) – 150 lei.

Pentru baia principală, cu o suprafaţă de 7 m2, se cheluieşte suma de 4.550 lei:

- gresie 7 m2 – 560 lei;

- faianţă 10 m2 – 790 lei;

- obiecte sanitare – 2.850 lei;

- jaluzele din bambus, lăţime 4 m – 200 lei;

- pana cocoşului (Aspidistra elatior) – 150 lei.

Pentru baia de serviciu, cu o suprafaţă de 3 m2, se cheltuieşte suma de 2.420 lei:

gresie 3 m2 – 240 lei;

faianţă 8 m2 - 630 lei;

obiecte sanitare – 1.550.

Tabel nr. 2. Indicatori economici pentru interiorul casei ecologice

Nr. crt. Încăperea Suprafaţă (m2) Preţ total (lei)

1. Dormitor matrimonial 14 6.400

2. Dormitor oaspeţi 12 4.200

3. Dormitor copil 10 2.900

4. Bucătărie 11 6.700

5. Sală de mese 24 7.500

6. Debara 5 2.500

7. Living 23 6.000

8. Cameră de zi 19 3.500

9. Baie principală 7 4.550

10. Baie serviciu 3 2.420

TOTAL 128 46.670

Riscuri şi flebilitate

Fiecare zi este altfel în viaţa unei persoane, iar dacă locuinţa este adaptată necesităţilor noastre, totul

este mult mai uşor. Uneori încăperile servesc drept spaţii pentru relaxare, în alte cazuri pentru

întâlnire sau o masă cu prietenii, iar în alte condiţii drept spaţiu de lucru. Amenajarea interiorului

propriei locuinţe, cu cât este mai funcţională, ergonomică, se întreţine uşor şi se pot face cât mai des

modificări, cu atât amenajarea funcţională este la mare căutare48

.

Concluzii

Datorită varietăţilor de produse aflate în prezent pe piaţă şi datorită multitudinilor de idei întâlnite la

tot pasul despre amenajările unor încăperi, avem posibilitatea de a alege cele mai bune produse

pentru a ne realiza propriul spaţiu de locuit, în care să ne relaxăm şi să ne încărcăm cu energie

pozitivă şi totodată să protejăm natura şi mediul ambiant.

Casa ecologică cuprinde cât mai mult spaţiu liber, mobilier cât mai minimalist, dar totodată cu spaţii

suficiente de depozitare, culori vii,lumină naturală, plante decorative, amenajarea casei

realizându-se cu produse ecologice, chiar dacă sunt mai costisitoare decât cele clasice.

Bibliografie

[1] Alice Westgate, „Căminul liniştit”, Editura Aquilla, 1993

[2] www.bellacasa.ro

[3] www.casaitalia.ro

[4] www.casamea.ro

[5] www.constructmall.ro/parchet_laminat_versus_parchet_din_lemn.php

[6] www.designdecorativ.ro/proiecte-case

[7] www.diadecor.ro

[8] www.ecobricolaj.ro

[9] www.incasa.ro

[10] www.ispal.ro

[11] www.jollycluj.ro

[12] www.mobila-az.ro

[13] www.perdeledelux.ro

[14] www.sphcluj.ro/produse.bucatarii/bucatarii_moderne

48

www.incasa.ro/Locuinta_pentru_tineri__amenajarea_pragmatica_5845_588_1.html

Amenajarea exterioară a casei ecologice

Masterand:

ing. Ilieş Cristina

Informaţii generale

Grădinile ecologice nu sunt doar un amestec întâmplător de stiluri diferite de grădinărit; ele îşi iau

„instrucţiunile de funcţionare” din modul în care lucrează natura. Există grădini cultivate cu plante

native care necesită munţi de fertilizatori pentru a supravieţui într-un sol nepotrivit, plus râuri de

ierbicide pentru a putea concura cu ierburile viguroase şi cu buruienile care vor fi fericite să înăbuşe

plantele alese, firave şi cu creştere înceată. Acesta este cel mai greu mod de a fi „natural”.

O grădină ecologică nu numai că arată, dar şi funcţionează ca în natură. Şi face acest lucru prin

formarea unor conexiuni puternice între plante, viaţă din sol, insecte, plus alte animale benefice şi

grădinar, pentru a ţese o reţea naturală viguroasă. Fiecare organism este în legătură cu multe altele.

Această interconectare este cea care dă puterea naturală. Gândiţi-vă la o reţea de pe net: tăiaţi

(întrerupeţi) o legătură, dar netul va funţiona în continuare, deoarece toate celelalte legături îl

menţin funcţional.

Nimic în natură nu are doar un rol, nu face doar un singur lucru. Această multitudine de roluri, în

care fiecare piesă multiplu conectată joacă mai multe roluri, este o altă calitate care distinge o

grădină ecologică de alte tipuri de grădini. În grădinile tipice, majoritatea elementelor sunt plănuite

pentru a servi unui singur scop. Un copac este ales pentru umbră, un tufiş pentru fructele sale, un

grilaj pentru a dirija viţa de vie… Dar, prin planificarea unei grădini în aşa fel încât fiecare piesă să

joace toate rolurile de care e capabilă, nu numai că grădinarul poate să lase natura să facă mare parte

din muncă, dar şi grădina mai puţin expusă la probleme, devenind o grădină mai bogată, luxuriantă.

De exemplu, copacul pentru umbră. N-ar putea, de asemenea, să ofere nuci sau altă hrană, atât

pentru oameni cât şi pentru animalele sălbatice şi, poate, să atragă insectele polenizatoare care să

ajute la sporirea producţiei de fructe? Plus, frunzele copacilor vor stoca apa de ploaie, vor filtra

praful din aer, vor îmbogăţi solul atunci când vor cădea. Un astfel de copac îndeplineşte deja

aproape 15 roluri diferite. Noi trebuie doar sa conectăm aceste „activităţi” cu alte părţi ale grădinii

care au nevoie de ele. Asta înseamnă mai puţină muncă pentru noi şi mai multă sănătate pentru

grădină.

Viţa de vie, de exemplu, poate fi dirijată ca boltă, pentru a umbri o terasă prea însorită sau partea de

sud prea călduroasă a casei; fie ca e vorba de o terasă sau de o clădire, acest lucru va scădea

temperatura în zilele călduroase şi va oferi fructe norocoşilor ce se vor odihni la umbra ei. „Piesele”

sunt deja acolo, gata pregătite, aşteptând. Noi trebuie doar să le conectăm între ele, folosind

minunatele interconexiuni din natură ca model.

Natura are multă largheţe şi, cu puţină ingeniozitate şi cu o schimbare a modului de a privi lucrurile,

un grădinar poate trece multă din munca sa acestui partener binevoitor.Natura poate fi aliatul

grădinarului. Încă suntem tributari vestigiilor unor timpuri în care oamenii priveau natura ca pe un

inamic sau pe ceva care trebuie cucerit sau restrâns. Spuneţi unui grădinar cuvântul “insectă” şi,

aproape întotdeauna acesta se va gândi la o pacoste care ciopârţeşte plantele, le suge seva,

făcându-le frunzele fărâme şi distrugând fructele.

Totuşi, marea majoritate – 90 % sau chiar mai mult – a tuturor insectelor sunt folositoare sau măcar

inofensive. O populaţie diversificată şi echilibrată de insecte în grădină înseamnă o polenizare bună,

o mulţime de fructe şi un control rapid şi nontoxic al răspândirii bolilor, ţinute sub control de

insectele prădătoare. Avem nevoie de insecte în grădină. Fără ele, sarcinile noastre ar fi copleşitoare,

de exemlu polenizarea manuală a fiecărei inflorescenţe, sau măcinarea manuală a frunzelor căzute

pentru compost. Şi la fel ar fi pentru toti ceilalţi cetăţeni ai regatului vieţii. Nu numai că insectele,

păsările, mamiferele şi microbii sunt parteneri esenţiali în fiecare tip de grădină dar, cu un desingn

inteligent, ele pot lucra împreună cu noi pentru a ne uşura munca şi maximiza frumuseţea,

sănătătatea şi productivitatea grădinilor noastre.

Date tehnice

Solul este factorul de baza in cultivarea plantelor. Acesta contine o cantitate importanta de particule

minerale. Radacinile plantelor penetreaza spatii unde circula microorganisme, apa si aer. Pamantul

ideal pentru gradina este argila, deoarece contine o mare cantitate de material organic(humus).

In functie de tipul de sol intalnit in gradina se va face un studiu pentru a se afla ce plante se preteaza

respectivului loc, pentru a se putea dezvolta la capacitatea maximă.

Simplitatea este de fapt chiar baza oricarui concept de design sau arta in general. Culoarea plantelor

unifica legatura cromatica dintre exteriorul casei, culoarea acoperisului, culoarea pavelelor, a

aleiilor si zona verde. Daca este o casa deschisa la culoare cu un acopris maro, se va folosi cat mai

mult verde si maximum doua nuante de culoare: mov si lila; galben si portocaliu; rosu si roz.

Pentru a crea iluzia de adancime a gradinii se vor folosi plante inchise la culoare in fata si cat mai

texturate si colorate in spate. Este de preferat sa se aleaga specii de plante care nu au inflorirea

simultana ci in cicluri diferite pentru a exista nuante diferite si placute ochiului in fiecare anotimp.

Pentru o gradina fie ea si de mici dimensiuni, accesoriile sunt detaliile cele mei importante, de aceea

este nevoie sa avem in cadrul gradinii diferite obiecte de décor care sa creeze o ambianta cat mai

placuta ochiului. Un alt accesoriu important pentru gradina este si iluminatul de preferat lampile

solare sau tortele care se vor aprinde la lasarea intunericului.

Pentru organizarea unei gradini se va tine cont de:

natura terenului;

geomorfologia locului (expoziţie, pantă, altitudine, climă);

alegerea speciilor folosite (florare, arbori, arbuşti);

modul de îngrijire (afânare sol, irigare, tualetat, control asupra buruienilor şi asupra

dăunătorilor).

Riscurile şi flexibilitatea unei grădini ecologice

Combaterea dăunătorilor fără chimicale

Cea mai buna optiune, atat pentru mediu, cat si pentru buzunarul tau, este sa pregatesti singura

ingrasamantul. Daca te hotarasti totusi sa il cumperi, asigura-te ca nu contine turba. Turbariile se

formeaza de-a lungul multor secole si constituie habitate ale animalelor si plantelor, de aceea trebuie

sa facem tot posibilul pentru a le ocroti.

Prepararea îngrăşământului

Atat resturile din bucatarie, cat si cele din gradina pot fi folosite ca ingrasamant natural pentru

pamant. Formeaza singura mormanul de ingrasamant - cauta in magazinele de specialitate sau la

distribuitorii de utilaje agricole o masina de intors compostul.

Exista doua feluri de ingrediente pentru ingrasamant: "verzi" - au un continut ridicat de azot

(materiale umede, cum ar fi resturi de iarba, coji de fructe si legume etc.) si "cafeni" - bogate in

carbon (materiale uscate, inchise la culoare, cum ar fi frunze, carton, paie, lemn). Asaza mai intai un

strat de hartie si carton, pentru un bun drenaj, apoi pune toate resturile, amestecate, fara sa le

aranjezi in straturi.

Ingrasamantul este alcatuit din o parte aer, o parte apa, doua parti cafenii si o parte verde. Pentru a

fermenta, ingrasamantul are nevoie de caldura; de aceea, gramada de compost ar trebui sa aiba un

volum de cel putin 1m cub, pentru ca elementele componente sa se poata incalzi. Ca sa grabesti

procesul de fermentatie, intoarce compostul o data pe saptamana, pentru ca astfel aerul sa poata

patrunde in el. De asemenea, poti sa adaugi in amestec pamant din gradina, iarba si buruieni.

Udarea gradinii intr-un mod eficient atat economic cat si tehnic

Îngrijirea grădinii presupune un consum destul de mare de apă, în special pentru udatul plantelor și

florilor. Câteva sfaturi pe care le poți aplica pentru a reduce cantitatea de apă folosită în grădină.

adună apa de ploaie în cazane

Acestea pot fi poziționate sub burlanele prin care se scurge toată apa de pe acoperiș. Poți folosi apa

pentru udatul plantelor, a grădinii, pentru spălatul covoarelor, a aleii, a mașinii etc. De asemenea

daca îți instalezi un sistem de pompare a apei, o poți folosi pentru a alimenta rezervorul de la wc,

economisind astfel și mai multă apă;

spală mașina cu găleata de apă și burete în loc să folosești furtunul

Cantitatea de apa care țâșnește printr-un furtun de grădină este foarte mare. Dacă este posibil, spală

mașina pe/lângă gazon, nu pe alee/ciment, astfel apa se va infiltra în sol și va folosi plantelor(în loc

sa se evapore). Achiziționează produse ecologice pentru spălat mașina care nu utilizează apă;

stropește grădina cu apă doar dimineața sau seara

În timpul zilei, din cauza soarelui, o mare cantitate de apă se va evapora în loc să ajungă în sol. Nu

stropi gradina în fiecare zi. În general gazonul poate fi udat o data la câteva zile fără să aibă

probleme;

nu tunde gazonul foarte scurt, lasă-l să crească de cel puțin 7 cm

Iarba mai lunga își înfige rădăcinile mai adânc în sol, unde este umezeală mai multă, și astfel

gazonul rezistă mai mult fără să fie udat;

montează furtunului de gradină un capăt special, care crește presiunea apei, reducând

consumul. De asemenea poți regla câtă apă să folosești;

instalează-ți stropitori de grădină automate, pentru o irigare a grădinii eficiente, sau

construiește-ți singur o stropitoare. Reglează-le în așa fel încât apa să cadă tot timpul pe

pământ, nu pe alee sau spațiu cimentat;

nu folosi furtunul cu apă pentru a spăla aleea, mai bine folosește o mătură pentru a

îndeparta frunzele uscate și alte resturi;

reutilizează apa rămasă de la gătit pentru udatul grădinii.

plantează pomi care să umbrească gradina, menținându-se astfel umezeala în sol;

grupează plantele în grădină în funcție de nevoile de apă ale acestora. Astfel udarea lor va

fi mai ușoară și mai eficientă;

nu uda grădina când bate vântul puternic (apa se evaporă mai ușor);

Estimări privind finanţarea

Proiectul presupune amenajarea exterioara a unei gradini. Această variantă de amenajare urmărește

realizarea funcționalității grădinii şi obținerea unei compoziții estetice în ansamblu.

Datorită faptului că suprafața studiată prezintă următoarele elemente: o clădire de 120,1 m², o terasă

de 24,9 m², o grădină cu suprafața de 226 m² și două accese, unul pietonal în partea sudică a grădinii

și altul auto în partea de nord, se impune amenajarea spațiului aferent astfel încât activitățile ce se

desfășoară în aceste zone să se poată realiza.

Se presupune de această dată că terasa este la etaj, iar sub terasă (la parter) se proiectează garajul.

Accesele rămân aceleași. Stilul amenajării va fi unul geometric. Prin urmare se propune un sistem

de circulație compus din alei drepte pavate cu piatră ce străbat grădina longitudinal conducând omul

dinspre intratrea pietonală spre intrarea în clădire și spre capătul grădinii, în partea nordică; dar și

transversal. Pe lângă aceste alei se propune o alee de 3 m lățime pentru accesul auto.

Zona de intrare pietonală va fi amenajată cu o stâncărie de formă dreptunghiulară plantată cu

exemplare de Portulaca grandiflora Sundance și o peluză de gazon plantată cu 3 Abies

nordmanianna în partea de vest, iar în partea de est cu un strat vegetal format din plante floricole

perene-Helianthus decapetalus, Leucanthemum maximum, Monarda Blaustrumpf, care se întinde pe

aproximativ 11,5 m lungime.

În partea de est a grădinii se propune amenajarea unor compoziții florale la înălțimea de 40 cm față

de sol și de aceea se vor construi ziduri de sprijin care perimetral alcătuiesc un trapez. Această

formă va fi fracmentată în două de o făntâna arteziană care se dorește a fi din marmura cu joc de apă

mai puțin dinamic. Florile propuse spre plantare pe cele două straturi rezultate sunt pe o parte

Dimorphoteca pluvialia Pinck, Dorotheanthus bellidiformis și Gazania Daybreack, iar pe cealaltă

parte Nigella damascena Miss Jekyll White, Nigella damascena Persia Rose și Lobelia erinus

Kristallpalast.

Tot în partea estică se propune un rond în formă de semicerc plantat circular pe margine cu Lobelia

erinus Kristallpalast, apoi cu Tanacetum parthenium și în interior cu Petunia Resisto.

Intrarea auto va fi mărginită în stânga de o platbandă plantată cu Hemerocallis hyperion.

Zona aferentă garajului reprezintă zona din spatele grădinii. Aici se propune un spațiu liber gazonat,

mărginit doar la capete de o platbandă florală plantată cu specii decorative prin frunze-Hosta

crispula, Hosta fortunei Aureomaculata, Hosta plantaginea Honeyballs, Saxifraga stolonifera

Cuscutiformis, în asociere cu Begonia hybrida. Tot aici va fi plantat un exemplar de Betula

pendula pentru a oferi verticalitate elementelor vegetale și a potoli contrastul dintre acestea și

clădirea existentă.

Terasa se propune a fi decorată din punct de vedere vegetal cu o perdea verde din Akebia quinata pe

suport, cu două ghivece plantate individual cu Miscanthus sinensis respectiv Thamnocalamus

spathaceus și cu suporturi verticale sub formă de teavă cu înălțimea de 1400 plantate cu Fragaria x

ananassa.

Pentru realizarea suprafeţei gazonate se utilzează metoda de însămânţarea diectă folosindu-se 40 g

sămânţă/m²; 3,3 kg sămânţă pentru 82 m².

Grădina se propune a fi împrejmuită de gard înalt din lemn care să obtureze perspectiva atât din

interior spre exterior cât și din exterior spre interior, iar accesele să fie marcate de porți, la fel ca și

în prima variantă de amenajare.

Utilizarea speciilor floricole în compozițiile propuse se realizează respectându-se principiile și

regulile de bază privind asocierea plantelor în funcție de înălțime, talie, habitus, culoare, perioada de

înflorire, cerințe ecologice.

Materialul săditor valorează 2952 lei, iar manopera de plantare 50% din costul de achiziţie-1476 lei

in cazul in care nu suntem dispusi sa facem aceast lucru implicand toti membrii familiei pentru a

face o reducere substantial a cheltuielilor. Pe langa aceste cheltuieli mai intervin si obiectele

decorative cum ar fi sezlonguri lampi solare sau altele in functie de dorintele fiecaruia.

Tabel nr. 3. Nota de calcul a suprafeţelor

Nr.

criteriu

Destinația suprafețelor Suprafața

(m²)

% din suprafața totală % din spațiu

verde efectiv

Suprafață totală din care: 371 100 -

1. Suprafață construită 235,9 64 -

1.1. Clădire 120,1 33 -

1.2. Terasă 24,9 7 -

1.3. Alei și spațiu pavat 50 14 -

1.4. Acces auto 12,5 3 -

1.5. Ziduri de sprijin 6,3 1,7 -

1.6. Stâncărie 1,3 0,3

1.7. Fântână arteziană 5,3 1 -

1.8. Gard 15,5 4 -

2. Spațiu verde efectiv 135,1 36 100

2.1. Ocupată de flori 49,3 13 37

2.2. Ocupată de specii lemnoase 4 1 3

2.3. Gazonată 81,8 22 60

Tabel nr. 4. Lista cu material săditor

Nr. crt. Categoria Simbol Specie, varietate UM (buc.) Valoare unitară (lei) Valoare totală (lei)

1. Arbuști foioși Bp Betula pendula H=5m 1 70 70

2. Arbori rășinoși

cu balot

An Abies nordmaniana

H=1,2-1,4 m

3 220 660

3. Specii volubile 1 Akebia quinata 3 45 135

4. Plante floricole

perene

5 Fragaria x ananassa 40 5 200

7 Helianthus decapetalus 14 21 294

9 Hosta crispula 8 13 104

10 Hosta fortunei A. 10 13 130

4. Plante floricole

perene

11 Hosta plantaginea

Honeyballs

5 23 115

12 Lenucnthemum maximum 8 7 56

15 Monarda Blaustrumpf 12 7 84

20 Saxifraga stolonifera 7 5 35

5. Plante floricole

anuale

2 Begonia hybrida 8 5 40

3 Dimorphoteca pluvialis

Pink Polarstern

10 5 50

4 Dorotheanthus

bellidiformis

13 5 65

6 Gazania Daybreak 27 5 135

8 Hemerocallis hyperion 7 16 112

13 Lobelia erinus

Kristallpalast

12 7 84

Nr. crt. Categoria Simbol Specie, varietate UM (buc.) Valoare unitară (lei) Valoare totală (lei)

5. Plante floricole

anuale

16 Nigella damascena Miss

Jekyll White

10 4 40

17 Nigella damascena Persia

Rose

10 4 40

18 Petunia Resisto 5 5 25

19 Portulaca grandiflora 7 5 35

21 Tanacetum parthenium 19 5 95

6. Graminee

decorative

14 Miscanthus sinensis 3 21 63

7. Bambuși 22 Thamnocalamus

spathaceus

1 120 120

8. Specii pentru

gazon

Lolium perene, Poa

pratensis, Phleum p.

3,3 50 165

TOTAL 2952

Tabel nr. 5. Caracteristici decorative ale speciilor utilizate în amenajare

Nr. crt. Simbol Denumire ştiinţifică Înălţime (cm) Perioadă decor (luna) Element decorativ Mod de utilizare

Plante floricole perene

1. 5 Fragaria x ananassa 20 VI-IX Flori, frunze, fructe Cultură pe terasă

2. 7 Helianthus decapetalus 160-200 VIII-X Flori galbene Strat floral

3. 9 Hosta crispula 60 VI-IX Frunze verzi cu

marginea albă

Rabat

4. 10 Hosta fortunei A. 30-60 VI-IX Frunze, flori Rabat

5. 11 Hosta plantaginea Honeyballs 40-70 VI-IX Frunze, flori Rabat

6. 12 Lenucnthemum maximum 30-70 VII-VIII Flori albe Strat floral

7. 15 Monarda Blaustrumpf 70-150 VII-VIII Flori roz țiclam Strat floral

8. 20 Saxifraga stolonifera 15-20 VII-IX Frunze, flori Rabat

Plante floricole anuale

9. 2 Begonia hybrida 15-30 V-IX Frunze, flori Rabat

10. 3 Dimorphoteca pluvialis Pink

Polarstern

30-50 VII-X Flori roz-movuliu Strat floral

11. 4 Dorotheanthus bellidiformis 15 VIII-X Flori mov cu alb Strat floral

12. 6 Gazania Daybreak 15-30 VII-X Flori

roz-maro-galben

Strat floral

13. 8 Hemerocallis hyperion 80-100 VII-VIII Flori galbene Platbandă

14. 13 Lobelia erinus Kristallpalast 15-20 VI-XI Flori roz Strat floral, rond

15. 16 Nigella damascena Miss

Jekyll White

35-45 VII-IX Flori albe Strat floral

16. 17 Nigella damascena Persia

Rose

35-45 VII-IX Flori roz Strat floral

Nr. crt. Simbol Denumire ştiinţifică Înălţime (cm) Perioadă decor (luna) Element decorativ Mod de utilizare

Nr.

crt.

Sim-bo

l

Denumire ştiinţifică

Înălţime (cm)

Perioadă decor (luna)

Element decorativ

Mod de utilizare

Plante floricole anuale

17. 18 Petunia Resisto 30-60 V-X Flori violet Rond

18. 19 Portulaca grandiflora 10-15 VII-X Flori Stâncărie

19. 21 Tanacetum parthenium 20-40 VII-X Flori albe Rond

Graminee decorative

20. 14 Miscanthus sinensis 160-180 VII-X Flori, frunze Grup la ghiveci

Bambuși

21. 22 Thamnocalamus spathaceus 300-400 I-XII Frunze Solitar la ghiveci

Specii volubile

22. 1 Akebia quinata 800-900 IV-IX Flori, frunze Perdea verde

Specii lemnoase

23. Bp Betula pendula 1500-2000 I-XII Habitus Solitar

24. An Abies nordmaniana 2400-3000 I-XII Habitus Grup

Sisteme tehnice şi echipamente electronice.Casa inteligentă

Masterand:

ing. Cioruţa Bogdan

Informaţii generale

a. Scurt istoric al evoluţiei caselor inteligente

Majoritatea realizărilor din domeniul construcţiilor şi amenajării locuinţelor au transformat de-a

lungul timpului caverna preistorică în căminul pe care îl avem astăzi. Următorul pas spre

desăvârşirea acestui cămin îl reprezintă automatizarea acestuia. Astfel pasivitatea obişnuită a

rezidenţei se transformă în interacţiune inteligentă a materiei cu spiritul uman.

In acest context căminul capătă noi valenţe, mai ales prin prisma centrului inteligent (unitatea

centrală) care îi controlează majoritatea atributelor: funcţionalitate - controlează luminile,

jaluzelele, temperatura, sistemele hi-fi, şi orice alt dispozitiv electric sau electronic , atât din interior,

cât şi din exterior, fie prin intermediul internetului, fie local utilizând telecomenzi, laptop,

touchscreen; management energetic - reduce consumul de energie prin optimizarea funcţionării

componentelor electrice, electronice, sanitare şi termice ale locuinţei; sisteme de securitate -

simuleaza prezenţa locatarilor în timpul absenţei lor, permite detecţia si semnalarea efracţiei către

vecini, familie, firmă de pază, cât şi declanşarea unui scenariu prestabilit pentru îndepărtarea

intruşilor.

De asemenea, supravegherea video permite vizualizarea activităţii copiilor, bonelor şi a întregii

reşedinţe în orice moment şi de la orice distanţă, mărind astfel eficienţa sistemului de securitate;

inteligenţă - touchscreen-ul inteligent, exemplu Ipad, poate servi ca panou de control pentru

automatizarea casei, îndeplinind şi funcţia de interfon sau permiţând accesarea internetului, chiar şi

din afara sistemului; confort - scenariile de iluminare presetate pentru anumite tipuri de activităţi

(petrecere, cină, film) care necesită niveluri diferite de intensitate ale luminii şi multiroom

audio-video – care permite prin intermediul unui server audio-video ascultarea muzicii sau

urmărirea unei emisiuni în fiecare încăpere a casei, în concordanţă cu preferinţe individuale.

Fig. nr. 26. Principalele atribute ale caselor inteligente

În ultimii ani, sistemul de automatizare al caselor a înregistrat progrese uriaşe în materie de

tehnologie, aplicaţii şi design. Permiţând tehnologiei să pătrundă în spaţiul locuit, oamenii au

îmbunătăţit nivelul de confort făcând ca totul să fie mai funcţional. Descoperirea avantajelor pe care

le imprimă sistemele tehnice şi echipamentele electronice spaţiului locuit este posibilă graţie

experienţei şi tehnologiei, know-how-ului specific care substituie multe din sistemele electronice

naturale (caracteristice insectelor) cu sisteme ale inteligenţei artificiale (aplicaţii computaţionale)49

.

In practică, dezvoltarea ideii de casă ecologică inteligentă a pornit de la comedia

hollywoodiană ”Smart House”, produsă în 1999, adaptare cinematografică a nuvelei „The Veldt”

scrisă de Ray Bradbury. O serie de gadgeturi inteligente transformau viaţa locatarilor casei

respective în scenarii SF aduse la zi, avand multă trecere la public. Succesul de care s-a bucurat

pelicula a dat de gândit firmelor de automatizări şi astfel primele elemente specifice casei

inteligente n-au întârziat să apară. La inceput a fost vorba doar de programarea instalaţiilor de

iluminat, udat grădina şi supraveghere video dar, în scurt timp, lista lucrurilor pe care putea să le

facă o casă inteligentă a crescut considerabil50

.

Conceptul de „casă inteligentă", relativ nou pentru România, a apărut în urmă cu aproximativ 30 de

ani şi a fost implementat în mai toate ţările dezvoltate din Europa. Expansiunea fără precedent a

computerului în toate sferele de activitate nu putea să nu afecteze şi domeniul casnic / imobiliar. În

acest sens a apărul ca şi domeniu de cercetare de sine stătător domotica care se ocupă cu aplicaţiile

calculatoarelor şi a roboţilor în domeniul casnic51

.

b. Ce presupune conceptul de „casă inteligentă”? Caracteristici specifice casei inteligente

Conceptul de “casă inteligentă” este unul de factură relativ recentă şi defineşte un spaţiu locuibil

modern / futurist, care foloseşte tehnologii moderne pentru automatizarea tuturor sistemelor şi a

aparatelor pe bază de energie electrica, aflate în interiorul acesteia sau în imediata apropiere52

.

Totodată, o casă inteligentă sau automatizată reprezintă un stil de viaţă îmbunătăţit, răspunzând

nevoilor fundamentale ale omului: confort, funcţionalitate şi siguranţă.

Rolul unei case inteligente este aşadar acela de a îmbunătăţi confortul locatarilor şi a simplifica

atingerea lui printr-o simplă apasare de buton (tastele unei telecomenzi, telefon sau alt dispozitiv de

comunicare); astfel se pot apela o multitudine de funcţii pentru automatizarea casei şi a exteriorului

ei, precum: controlul luminilor din curte, din întreaga casă sau doar din anumite camere şi

climatizarea încăperilor; securitatea familiei şi a bunurilor; gestionarea sistemului audio multiroom;

acţionarea manuală sau programată a storurilor, perdelelor şi jaluzelelor; acţionarea instalaţiei de

udat şi controlarea temperaturii apei din piscină; hrănirea animalelor de companie etc.

49 www.legrand.ro/en/en/liblocal/PDF/rezidential/Aparataj/My%20Home%20Bticino_enduser.pdf

50 www.casamea.ro

51 www.electroart.ro

52 www.soladogroup.ro/case-inteligente

Fig. nr. 27. Nevoile fundamentale ale omului îndeplinite de casa inteligentă

La baza caselor inteligente, pentru asigurarea funcţiilor anterior menţionate, stau echipamente

specializate cu ajutorul cărora se pot controla marea majoritate a aparatelor electronice şi

electrocasnice existente în locuinţă. În principiu, toate sistemele electrice şi electronice individuale

din casă sunt reunite într-un tot unitar, care face posibilă coordonarea centralizată a tuturor funcţiilor,

fie din interiorul locuinţei, fie de la distanţă prin telefonul mobil sau prin internet53

.

Casa inteligentă se mai numeşte şi “casă domotică.” Domotica reprezintă, aşadar, un ansamblu de

sisteme şi tehnici electronice, informatice şi de telecomunicaţii folosite pentru casele inteligente, în

scopul asigurării unui confort maxim, prin gestionarea energiei, optimizarea climatizării şi a

iluminării, comanda la distanţă etc. Domotica are impact şi asupra mediului prin reducerea

consumului energetic (mai ales dacă avem în vedere că va fi obligatoriu ca atunci când, de exemplu,

se deschide o fereastră, să se întrerupă sistemul de încălzire)54

.

Principiul general de funcţionare al unei case inteligente constă în punerea în reţea a tuturor

aparatelor electrice din locuinţă. Acestea pot fi controlate în mod constant de o “inteligenţă

centralizată” (o centrală programabilă, un server) cu interfaţă accesibilă. Comenzile se pot da cu

ajutorul unei telecomenzi universale sau printr-un telefon portabil, un ecran tactil ş.a.m.d. Toate

aceste elemente fac posibile reglajele complexe, adaptate ritmului de viaţă al fiecărui locatar, prin

realizarea şi urmărirea unor “scenarii” care să fie activate repetabil, sub forma unui circuit predefinit,

în funcţie de situaţie.

53 www.krenic.ro/home/casa_inteligenta/24

54 http://dli.ro/casa-inteligenta-casa-secolului-xxi.html

Fig. nr. 28. Diverse scenarii de referinţă pentru casa inteligentă

De exemplu, scenariul “Plecarea la serviciu”, printr-un simplu click, va însemna stingerea

luminilor, deschiderea uşilor garajului, trecerea în stare de veghe a centralei de încălzire şi desigur

închiderea în 15 minute a jaluzelelor şi a uşii garajului. În mod similar, scenariul “Întoarcerea de la

serviciu”, accesat de pe telefonul mobil sau de pe calculatorul de la birou, determină acţiunile în

sens invers: jaluzelele se ridică, centrala porneşte, uşile se deschid etc. Acasă, pentru relaxare,

acelaşi simplu clik pe telecomanda micşorează intensitatea luminii, porneşte o muzică în surdină;

sistemul putand fi conectat la un radio, un telefon mobil sau la un computer.

În ceea ce priveşte sistemele de securitate, acestea conţin de regulă, o cameră video, semnale

luminoase şi sonore în caz de intruziune, în timp ce unele sisteme mai performante pot să contacteze

automat numărul de telefon al proprietarului sau pe al unei firme de securitate, ori de câte ori ar

putea fi o scurgere de gaze, o inundaţie, fum sau “vizite nedorite”.

Realizarea unei case inteligente presupune, printre altele, un sistem informatic (kit integrat) specific,

care să facă totul funcţional, asociat unui design inspirat de la natură (ecologic), ţinându-se seama,

în acelaşi timp, de eliminarea riscurilor de incendiu sau alte daune colaterale.

Fig. nr. 29. Aplicarea tehnologiilor „BS pentru o clădire de birouri

Data fiind importanta acestor sisteme, au fost dezvoltate mai multe tehnologii domotice, cea mai

apreciată fiind la momentul actual tehnologia KNX, utilizată de milioane de cetateni din Europa,

Asia şi America. De asemenea asociaţia profesională internaţională CEDIA produce mobilier şi

sisteme electronice natural-integrate pentru casele inteligente, în colaborare cu arhitecţi specializati

în design-ul interior al caselor ecologice.

Fig. nr. 30. Elemente specifice tehnologiei KNX

Indicatori tehnico-economici. Date tehnice

În zilele noastre o clădire, indiferent de destinaţia ei, nu poate să existe fără un management

informatizat adecvat care să-i asigure administrarea şi întreţinerea în condiţii eficiente. Tehnologia

zilelor noastre permite elaborarea unor programe asistate de calculator care să pună în mişcare o

multitudine de echipamente şi să execute conform unor scenarii predefinite tot ceea ce este necesar

şi suficient unei bune exploatări a clădirii şi a habitatului său.

S-au dezvoltat astfel tehnologii noi - Building Technologies - care au fost gândite sub forma unor

sisteme unitare care să integreze toate echipamentele -Building Management Systems (BMS). Un

sistem BMS o data implementat vizează urmatoarele aspecte: creşterea confortului celor care

locuiesc sau activează în clădire, securitatea clădirii şi a persoanelor, siguranţa bunurilor din clădire,

simplificarea operaţiilor de exploatare şi întreţinere, reducerea substanţială a costurilor de întreţinere

etc. Realizarea acestor deziderate este posibilă prin integrarea mai multor sisteme (securitate,

protecţie, automatizări) într-un tot unitar care poate fi administrat dintr-o singura locatie.

Fig. nr. 31. Poziţionarea sistemelor domotice (BMS) în cadrul unei case inteligente

Fiecare dintre noi doreşte ca la un moment dat, printre altele, să-şi construiască o casă cât mai

frumoasă şi mai bine dotată. În acest sens există echipamente şi aplicaţii mai mult sau mai puţin

complexe pentru toate buzunarele; astfel de aplicaţtii nu sunt destinate numai locuinţelor, ci se pot

implementa şi în clădiri destinate pentru birouri, hoteluri, centre comerciale, şcoli, grădiniţe ş.a.m.d.

Există soluţii personalizate pentru fiecare clădire în parte, in funcţie de destinaţia acesteia şi de

preferinţele clientului. Sistemele existente pe piaţă folosesc diferite tipuri de tehnologii şi standarde.

Suportul de transmisie este fie reţeaua electrică existent, fie o cablare nouă sau mediul wireless55

.

O casă echipată cu un asemenea sistem oferă mai mult confort, flexibilitate, eleganţă, usurinţă,

securitate sporită, ambiantă, dar cel mai important lucru, reducerea costurilor de întreţinere prin

optimizarea consumurilor de energie electrică şi termică. Sistemele sunt modulare şi extensibile,

ceea ce înseamnă că pot fi implementate parţial şi în etape, funcţie de cerinţele de moment ale

clientului. În lume există la ora actuală mulţi producători de sisteme domotice, unii care se ocupă în

mod special de dezvoltarea / implementarea diverselor inovaţii sau tehnologii iar alţii care sunt

producători consacraţi de echipamente electrice clasice şi au abordat acest domeniu de aplicaţii,

constienţi fiind de impactul pe care îl va avea asupra pieţii imobiliare în viitor. Se estimeaza ca mai

devreme sau mai târziu toate clădirile vor ajunge să aibă asemenea dotări.

55 www.electroart.ro/pdf/Case%20inteligente.pdf

Se vorbeşte deja despre BMS (Building Management System), fără de care în prezent nu se

proiectează nicio clădire, în care urmează să se desfăşoare un volum mai mare sau mai mic de

activităţi. Una din soluţiile consacrate pe piaţa americană de profil şi verificată în timp, este cea

propusă de compania americană HAI (Home Automation, Inc) fondată în 1988.

Soluţia de la HAI este modulară şi cuprinde mai multe sisteme care înglobează într-o măsură mai

mare sau mai mică opţiunile exprimate de client. Indiferent care din variantele existente pe piaţă

sunt preferate de client, în general, în cadrul sistemului domotic asociat casei inteligente se regăsesc

(parţial sau integral) următoarele componente:

Fig. nr. 32. Principalele componente ale sistemului domotic asociat casei inteligente

unitatea centrală - care face posibilă funcţionarea în mod unitar a sistemului, având rolul de

multiplexor pentru restul componentelor;

consola - care permite programarea componentelor sistemului şi a funcţiilor de sistem

dorite de client;

omnitouch screen-ul - cu funcţii complementare consolei, prin care se vizualizată starea

întregului sistem;

sistemul HI-FI - sistem stand alone care poate fi conectat la unitatea centrală pentru control

centralizat.

Riscuri şi flexibilitate

Înmulţirea factorilor de stres din mediul în care trăim ne determină să căutăm tot mai multe soluţii

prin care să creăm un echilibru între tensiunea şi solicitarea psihică a fiecărei zile şi momentele de

relaxare/destindere. Datorită acestui fapt casa inteligentă a devenit un spaţiu din ce în ce mai

familiar, asigurând un plus de valoare oricărei construcţii. Suplimentar, sistemele computaţionale ale

casei inteligente au evoluat în aşa măsură încât răspund aspiraţiilor din ce în ce mai înalte în ceea ce

priveşte confortul, siguranţa şi controlul casei56

.

Sistemele IT care fac trecerea de la casa ecologică la casa ecologică inteligentă extind conceptul

tradiţional de „sisteme electrice” perceput ca simple sisteme de corpuri de iluminat şi prize. Noul

concept înseamnă practic echiparea locuinţei cu sisteme electronice avansate care sunt concepute să

satisfacă nevoi specifice, perfect capabile să ofere aplicaţii utile. Integrarea tuturor acestor funcţiuni

individuale creează un sistem avansat, dar uşor de folosit, care rezistă în timp şi este extrem de

flexibil, putând fi modificat şi extins în orice moment pentru a satisface noi necesităţi57

. O casă

inteligentă are proprietatea de a asigura acel sentiment unic de "mă simt bine acasă" în fiecare zi,

transformă casa în "acasă" în adevăratul sens al cuvântului. Instalaţia inteligentă îmbină într-o

armonie perfectă, controlul tuturor luminilor, prizelor, încălzirii, climatizării, echipamentelor de

umbrire motorizate, echipamentelor audio-video, elementelor de securitate, sistemul de irigaţii şi

multe altele. Siguranţa copilului, confortul familiei, economia energiilor, excluderea pericolului de

electrocutare la întrerupătoare, funcţiile de simulare a prezenţei pentru zilele de concediu etc, toate

aceste avantaje sunt cu adevărat importante pentru casele inteligente.

O instalaţie într-adevăr inteligentă va trebui să fie intuitivă şi uşor utilizabilă în viaţa de zi cu zi

tuturor generaţiilor, locatari ai imobilului. De asemenea, trebuie să fie adaptabilă în timp, pentru a

satisface noile cerinţe ale încăperilor cu destinaţie schimbată, nu de puţine ori, la o anumită vârstă

camera copilului devine neîncăpetoare şi va primi o nouă destinaţie, iar o cameră mai mare va

deveni cadoul onomastic. O casă inteligentă va reuşi să asigure toate funcţiile necesare noii camere.

Casa inteligentă asigură comanda sau vizualizarea echipamentelor din orice zonă a imobilului,

inclusiv de la distanţă atunci cînd suntem plecaţi58

.

Proiectele pentru case inteligente, ca sisteme de control flexibil şi discret59

, sunt tot mai răspândite

pe piaţa românească de construcţii, întrucât o clădire este considerată cu adevărat desăvârşită doar

atunci când oferă, pe lângă adăpost, o multitudine de avantaje:

http://www.proiectepentrucasa.ro/case-inteligente/casa-inteligenta-bus-knx.jpgconsum redus de

56www.romanialibera.ro/bani-afaceri/imobiliare/ce-poate-face-pentru-tine-o-casa-inteligenta-215780.html

57 www.legrand.ro/en/en/liblocal/PDF/rezidential/Aparataj/My%20Home%20Bticino_enduser.pdf

58 www.natural-home4u.com/caseinteligente.htm

59 http://casainteligenta.com

energie, siguranţă sporită, mentenanţă uşoară, amortizarea substanţială a facturilor la utilităţi60

.

Un alt aspect demn de menţionat referitor la casa inteligentă este acela că sistemul domotic central

poate integra cu uşurinţă o multitudine de sisteme, precum: sistemul de climatizare şi controlul

luminilor, sistemul de suraveghere audio-video locală şi la distanţă, sistemul de tip home cinema şi

audio multiroom, sistemul electric de prize, sistemul de detecţie la incendiu, efracţie sau alte

incidente, sistemul de automatizare a porţilor de intrare şi de la garaj etc. Toate aceste sisteme pot fi

controlate oricând, manual sau prin stabilirea unor scenarii predefinite pentru diverse situaţii zilnice:

când pleci sau te întorci de la muncă sau din vacanţă, când te trezeşti sau te culci, când în casa stă

întreaga familie, doar bona cu copilul etc. De asemenea, flexibilitatea soluţiilor domotice derivă şi

din posibilitatea acestora de implementare şi adaptare la diverse spaţii: apartamente, case, vile, case

de vacanţă, hoteluri, clădiri de birouri etc61

.

Estimări privind finanţarea / costurile

O casă inteligentă este concepută, din punct de vedere domotic, modular, aşa încât să se poata

completa, în timp şi la nevoie, cu alte componente, care desigur au preţuri adecvate. Luând în calcul

fiecare echipament în parte care se substituie cu multă personalitate omului sub forma sistemelor

domotice integrate în pachete de diverse necesităţi (pentru reşedinţe, spitale, clădiri de birouri, etc)

se constată că marele dezavantaj al unei case inteligente îl constituie preţul extrem de ridicat

comparativ cu cel al sistemelor electronice clasice. În Europa Occidentală spre exemplu, o

amenajare interioară tradiţională (doar instalaţia electrică) pentru o casă medie ca suprafaţă şi

confort poate ajunge la 12-13 mii de euro, în timp ce un sistem domotic ar necesita o investitie de

peste 25 mii de euro, care s-ar amortiza desigur, prin substanţialele economii determinate de

sistemul inteligent, în aproximativ 7-10 ani după părerea specialiştilor62

.

Marea majoritate a firmelor care pun la dispoziţia publicului sisteme inteligente pentru echiparea

caselor susţin un preţ de referinţă în jur de 40-50 de euro/m2, comparativ cu 20 euro/m

2 pentru o

instalaţie electrică obişnuită. Există însă posibilitatea alegerii de către beneficiar doar a unor pachete

integrate de sisteme inteligente, precum ar fi controlul iluminatului sau al sonorizării, caz în care se

poate ajunge la 800-1000 euro pentru un apartament de 70 m2. Preţul diferă funcţie de complexitatea

sistemului ales, adică de necesităţile clientului care urmează a fi satisfăcute. Un sistem de bază de la

compania AVITECH spre exemplu porneşte de la 10.000 euro, iar unul complex este în jur de

400.000 euro pentru o vilă63

.

Publicul ţintă pentru astfel de echipamente îl reprezintă persoanele cu venituri mari şi foarte mari,

60 www.proiectepentrucasa.ro

61 www.krenic.ro/home/casa_inteligenta/24

62 www.romanialibera.ro/bani-afaceri/imobiliare/ce-poate-face-pentru-tine-o-casa-inteligenta-215780.html

63 idem

exponenţi ai auto-realizării, ai unui statut social ridicat, care iubesc confortul şi vor să-şi

convertească locuinţa într-un spaţiu special, într-un loc de răsfăţ.

Concluzii

Soluţia practică, ducând la control deplin şi conştient asupra reşedinţei, oferită de către casa

inteligentă, vine să sublinieze posibilitatea interacţionării omului cu mediul artificial şi cel natural.

Simbioza natural-artificial prin complexitatea funcţiilor din spatele unei interfeţe prietenoase

utilizatorului, ce beneficiază de meniuri personalizabile pentru o cât mai uşoară accesibilitate, relevă

faptul că avem nevoie de sisteme tehnice şi echipamente electronice într-o măsură acceptabilă în

activitatea de zi cu zi, care să nu inducă efecte nedorite asupra securităţii mediului sau a societăţii.

Bibliografie

[1] http://casainteligenta.com

[2] http://dli.ro/casa-inteligenta-casa-secolului-xxi.html

[3] www.casamea.ro

[4] www.electroart.ro

[5] www.krenic.ro/home/casa_inteligenta/24

[6] www.legrand.ro/en/en/liblocal/PDF/rezidential/Aparataj/My%20Home%20Bticino_enduser.pdf

[7] www.natural-home4u.com/caseinteligente.htm

[8] www.proiectepentrucasa.ro

[9] www.romanialibera.ro/bani-afaceri/imobiliare/ce-poate-face-pentru-tine-o-casa-inteligenta-215780.html

[10] www.soladogroup.ro/case-inteligente

Casa ecologică – un nou stil de viaţă?

Masterand:

ing. Sebö Bianca

Introducere

“Natura este o liră uriaşă la care cânta poetul.”

Victor Hugo

Una dintre formele de exprimare pro spaţiu verde şi pro nepoluare este casa ecologică, o casă a

viitorului. Primul designer şi arhitect care a venit cu detalii despre ceea ce înseamnă de fapt casa

ecologică este Philip Wenz – Fondator şi fost director al Programului de Design Ecologic din cadrul

Institutului de Arhitectură din San Francisco. În articolul său”Your Ecological House” publicat în

San Francisco Chronicle, afirmă că o casă eco este modelată după circuitul unui ecosistem natural,

astfel încât o astfel de contrucţie se integrează în mediu, fără a-i produce pagube64

Casa ecologică reprezintă un concept nou în Europa, dar mai este mult până la atingerea

standardelor pe care le presupune o casă ecologică. Costurile întreţinerii se diminuează doar în

situaţia în care construcţia ecologică e şi pasivă, adică nu generează noxe, situaţie în care s-a

constatat că întreţinerea, comparativ cu o casă tradiţională încălzită cu gaze, se înjumătăţeşte în

cazul caselor “verzi” şi poate ajunge până la un sfert, în cazul unei case pasive. Pentru încălzirea ei

se utilizează, pe cât posibil, surse regenerabile, adică instalaţii solare, fotovoltaice, centrale eoliene,

pompe de căldură65

.

Deoarece în România nu există o tradiţie a caselor ecologice, constructorii folosesc tehnici şi

materiale speciale în realizarea locuinţelor supranumite şi case "prietenoase cu mediul înconjurător".

În primul rând, o casă ecologică este o casă inteligentă, care nu prezintă nici un fel de pierderi

deoarece este foarte bine izolată şi totul este reciclabil, inclusiv materialele din care este realizată

pot fi reciclabile. Totodata o casă ecologică se aseamănă foarte bine cu o casă pasivă deoarece nu

elimină noxe. Noxele sunt generate de procesul de încălzire, acestea poluând mediul înconjurător66

.

64

www.magazinuldecase.ro 65

www.ecomagazin.ro/casa-ecologica-–-casa-viitorului 66

education.inflpr.ro/res/Fibo_CC_Prezentari/PurcareaV.pdf

Etapele realizării unei case ecologice

Fig. nr. 33. Componente ale casei ecologice

(www.consulente-energia.com/casa_ecologica_rinnovabile.html)

În primul rând se ia în considerare integrarea casei în peisaj, deoarece casa trebuie să fie atât

frumoasă şi confortabila cât şi în perfectă armonie cu viaţa şi mediul înconjurător67

.

Cheia este orientarea casei. Trebuie poziţionată astfel încât să fie expusă la soare iarna şi umbrită pe

timpul verii. Scheletul casei se poate realiza din lemn, piatră, cărămidă, paie, stuf, pământ, argilă,

blocuri de BCA, anumite metale68

.

Experţii firmelor de construcţii spun că, dintre toate tipurile de case ecologice, românii le vor cel

mai mult pe cele din lemn. În ultimii 3-4 ani, cererea de locuinţe din lemn a crescut cu 15 – 20% în

fiecare an. Investitorii au sesizat oportunităţile, aşa că si-au deschis firme axate pe construcţii

ecologice, în general din lemn.

Casele din lemn deşi au variate avantaje, cum ar fi: preţul este mai ieftin cu 30-40% decât pentru

cele din cărămidă, timpul de efectuare este scurt, prezintă flexibilitate, nu sunt periculoase în caz de

cutremur, sunt bune izolatoare termic, dar au şi dezavantaje, de exemplu: “trăiesc” mai puţin decât

67

www.caribbeanlandandproperty.com/articles.php?25 68

www.ecomagazin.ro/casa-ecologica-–-casa-viitorului

cele din cărămidă, nu asigură o izolare fonică perfectă, întreţinerea în timp este migăloasă şi

necesită bani, nu pot fi prea înalte, includ prezenţa insectelor5, sunt afectate de variaţiile de

umiditate, prezintă rezistenţă scăzută la incendiu.

Pe cealaltă parte există casele pe structură metalică, acestea au caracteristici ecologice precum :

oţelul este materialul cu cea mai bună proporţie între rezistenţă şi greutate, fiind în acelaşi timp şi

100% reciclabil, metalul nu este inflamabil - nu arde şi nu contribuie la ardere în caz de incendiu,

oţelul nu se măreşte şi nu se contractă în caz de variaţii ale umidităţii şi temperaturii şi în fiecare an

oţelul reciclat economiseşte energia electrică. Oţelul oferă în acelaşi timp siguranţă şi rezistenţă

deosebită la acţiunile seismice, deoarece o structură mai uşoară cu conexiuni mai puternice implică

o forţă seismică mai mică şi daune mai puţine, iar programul de reciclare a oţelului reduce pierderile

de materiale solide, conservând astfel resursele naturale. Casele pe structură metalică prezintă

rezistenţă crescută la incendii, deoarece structura metalică se află în interiorul pereţilor

termoizolanţi iar acest lucru oferă rezistenţă la foc tocmai datorită materialelor folosite, precum

heraklith-ul. Acest material este recunoscut pentru rezistenţă în caz de incendii. Construcţiile pe

structură metalică sunt destinate protecţiei mediului, având în vedere că oţelul este transformat în

secţiuni precis elaborate pentru a nu exista pierderi. În plus oţelul poate fi foarte uşor reciclat şi

refolosit la demolarea construcţiei.

Izolaţia este esenţială datorită diminuării pierderilor de căldură şi a creşterii economiilor. Izolaţiile

ecologice sunt folosite pentru a ne proteja de frig, dar spre deosebire de alte izolaţii convenţionale

sunt notabile şi pentru protecţia mare împotriva zgomotului.

Acoperişul poate fi din şindrilă, stuf, paie, ardezie, ţiglă sau olane. Cel de natură vegetală, din plăci

din fibre orientate (OSB) prezintă rezistenţă mare la condiţiile atmosferice datorită pulverizării

fibrelor cu o emulsie de parafină, prezintă elasticitate, au un coeficient de umflare la umezeală

foarte mic, nu sunt inflamabile, se instalează uşor şi rapid datorită densităţii mari a plăcilor şi a

fibrozităţii lemnului, asigură o etanşare bună la acoperire, nu necesită întreţinere.

Pentru delimitarea spaţiului interior se folosesc plăcile de rigips. Ele au un rol foarte important în

izolarea acustică şi termică, dar şi în protejarea împotriva incendiilor şi a umezelii. Plăcile din

gips-carton sunt tip sandwich, compuse dintr-un strat de ipsos între două folii de carton, fiind

reciclabile în totalitate.

Finisarea pereţilor interiori se realizează folosind lambriuri. Lambriurile reprezintă o soluţie

ecologică şi practică în proiectarea unor interioare moderne şi practice.

Parchetul optim este cel din bambus deoarece este unul dintre cele mai dure materiale naturale

disponibile pentru podele şi reprezintă o alternativă excelentă la parchetul din lemn masiv. Prin

stratificare, lemnul de bambus este mai stabil în timp, fiind mai puţin predispus la dilatări,

contractări sau deformări de orice natură. Provenind din zone tropicale, lemnul de bambus este mai

rezistent la condiţii de umiditate crescută.

Înainte de zugrăvirea pereţilor, aceştia se tapetează cu un material obţinut 100% din ziare reciclate

(Warmcel), acesta fiind folosit pentru zugrăvirea pereţilor la interior, asigurând o mai bună izolare

termică şi fonică. Zugrăvirea pereţilor se efectuează cu vopsea ecologică obţinută din materiale cu

lumină. Verdele este, bineînteles, culoarea cea mai potrivită pentru o casă ecologică, dar şi alte

culori naturale sunt des folosite, precum albastru, galben, portocaliu, nuanţe de maro, beige sau

crem.

În ceea ce priveşte ferestrele, ele sunt ecologice eficiente, captează căldura soarelui în timpul verii,

iar în timpul iernii o eliberează. În plus, în acest tip de locuinţă nu este necesară pornirea aerului

condiţionat vara, deoarece beneficiază de un sistem special care nu permite pătrunderea căldurii în

interior.

Amenajarea interiorului include accesorii prietenoase cu mediul, cum ar fi: vaze de sticlă sau din lut,

coşuri împletite, cufăre vechi de lemn, covoare confecţionate doar din materiale naturale, precum

cele de lână, iută, sisal, reciclate sau bumbac organic. La fel, restul materialelor din casă, precum

pernele sau canapelele, trebuie să fie făcute din bumbac organic, cânepă, in sau bambus. Bineînteles,

mobila trebuie să fie din lemn. Pentru un aspect mai apropiat de natură, se utilizează mobila din

ratan. În cazul construcţiei unui şemineu se va alege unul care funcţionează pe bioetanol. Dintr-o

casă ecologică nu trebuie să lipsească plantele, de orice tip. Important este să fie cât mai multe. O

alegere interesantă sunt plantele care purifică aerul.8

Aparatele electronice utilizate sunt cele de

consum redus, care nu produc unde electromagnetice şi nici nu emit gaze nocive. Ca sistem de gătit

există câteva variante ecologice: cuptoare solare, cuptor pe lemne sau chiar biogaz. Becurile folosite

sunt economice (sau CFL-uri). Faţă de cele vechi, consumă cu aproximativ 60% mai puţin.

Pentru producerea de energie electrică se instalează o centrală eoliană, alcătuită dintr-o turbină

eoliană care transformă energia eoliană a vântului în energie electric.

Pentru încălzirea apei menajere se instalează un sistem de încălzire solară montat pe acoperiş.

Panourile solare folosesc celulele fotovoltaice pentru a transforma direct energia din razele soarelui

în electricitate. Industria panourilor solare este una din cele mai dinamice din domeniul energiei,

crescând producţia cu peste 50% în fiecare an.

O altă idee benefică este amplasarea sub casă a unui bazin de colectare a apei de ploaie, prevăzut cu

filtru de epurare şi de reciclare atât a apelor pluviale, cât şi a celor menajere69

Tot sub casă se amplasează o fosă septică, care să colecteze resturile fecaloid-menajere. Aceasta

fiind legată la o ministaţie de obţinere de biogaz din aceste reziduuri, poate alimenta sistemul

central de încălzire al casei. Pentru încălzirea centrală a casei pe perioada iernii se instalează o

minicentrală. Tot pentru încălzirea casei se poate utiliza metoda modernă: încălzirea prin pardoseală,

care include un consum redus de energie.

1 http://education.inflpr.ro/res/Fibo_CC_Prezentari/PurcareaV.pdf;

89 http://paulismelo.blogspot.ro/2011/08/proyecto-feria-de-la-ciencia-casa.html.

În ceea ce priveşte amenajarea exteriorului, aleile se pot pava cu pavaj ecologic obţinut prin

reciclarea deşeurilor de cauciuc; în grădina casei se pot planta arbori şi arbuşti pentru producerea de

oxigen, dar şi pentru a umbri zona; pentru partea estetică a exteriorului se folosesc lămpile solare,

care percep lumina în timpul zilei şi o eliberează seară.70

Diferenţele dintre o casă ecologică şi o casă standard

În comparaţie cu casele ecologice, casele standard funcţionează ca un aspirator de resurse. Acestea

sunt degradate până devin nefolositoare, resturile fiind aruncate în mediu, de cele mai multe ori sub

formă de reziduuri toxice. În primul rând casele standard duc la o îndepărtare de natură, una dintre

cauze fiind insuficienţa aerului curat. În plus, acestea sunt construite din materiale reci, care duc la o

senzaţie neplăcută de frig şi chiar la efecte negative asupra sănătăţii oamenilor.

Nu putem omite faptul că o casă standard consumă mult mai multă energie decât una ecologică.

Tocmai pentru că este construită din materiale reci iar pentru încălzirea ei se necesită o cantitate mai

mare de energie sau de combustibil. În plus, sunt mai puţin rezistente la cutremure, riscul de a se

dărâma mai repede decât o casă ecologică fiind foarte mare. Având în vedere aceste aspecte casele

standard nu mai dau nimic folositor mediului.

Eficienţa caselor ecologice

În cazul caselor ecologice, a construi verde înseamnă să ameliorezi mediul înconjurător, să generezi

economii şi bineînţeles să realizezi construcţii bune prin folosirea eficientă a resurselor. Astfel, o

clădire sustenabilă este o structură concepută, construită, renovată, operată şi refolosită într-un mod

ecologic.

Atunci când vorbim de o clădire verde totul se raportează la eficienţă: eficienţa energetică, în

folosirea materialelor, în folosirea apei, operarea şi întreţinerea construcţiei, sănătatea şi siguranţa

ocupanţilor. Situl este o altă componentă a unei clădiri verzi care presupune protecţia mediului

natural, reducerea costurilor de transport prin mijloace alternative sau legături cu mijloacele de

transport în comun, protecţie împotriva poluării şi limitarea daunelor asupra mediului.71

Pe cealaltă parte, fiecare componentă a unei construcţii verzi poate fi caracterizată de mai multe

elemente. De exemplu, a fi eficient energetic înseamnă să existe o iluminare naturală, construcţia să

beneficieze de un design pasiv, sa existe sisteme eficiente şi bine dimensionate de încălzire,

3

www.caribbeanlandandproperty.com/articles.php?25; 12

www.consulente-energia.com/casa_ecologica_rinnovabile.html.

13www.magazinuldecase.ro

ventilaţie şi răcire, posibiliatea de a apela la energii alternative (eoliană, solară, geotermală).

De asemenea, eficienţa în folosirea materialelor presupune anumite etape, precum: reciclarea

materialelor în urma demolărilor, materialele de construţie trebuie să fie sustenabile, folosirea unor

strategii de utilizare eficientă a materialelor.

Un aspect deosebit de important este sănătatea locatarilor, precum şi siguranţa acestora. Un interior

de calitate reduce riscul alergiilor, bolilor respiratorii. Tocmai de aceea ventilaţia corectă şi eficientă

are un rol deosebit de important, precum şi folosirea de materiale fără emisii toxice. O altă parte

importantă a unei clădiri verzi este mentenanţa şi operarea construcţiei. În ceea ce priveşte acest

aspect, materialele de construcţie durabile sunt obligatorii, precum şi soluţii tehnice care să uşureze

întreţinerea clădirii. Trebuie de asemenea să existe anumite sisteme de evaluare a perfomanţelor

clădirii şi de management ale acesteia.

Estimarea costurilor

O casă construită cu materiale clasice are un preţ mediu de aproximativ 500 euro plus TVA pe metru

pătrat construit. Preţul unei vile construite prin utilizarea tehnologiilor verzi ajunge la aproximativ

600 euro plus TVA pe metru pătrat. Proprietarii unei case “verzi” vor beneficia de o locuinţă

călduroasă, protejată de zgomot, de o calitate mai înaltă a construcţiei, precum şi de o maximă

eficientizare a utilizării spaţiului.

Bibliografie

[1] education.inflpr.ro/res/Fibo_CC_Prezentari/PurcareaV.pdf

[2] www.ecomagazin.ro/casa-ecologica-–-casa-viitorului

[3] www.caribbeanlandandproperty.com/articles.php?25

[4] www.gandul.info/magazin/casa-ecologica-rasare-si-la-romani-944120

[5] ghid.imopedia.ro/ghid/o-casa-din-lemn-sau-din-caramida-6349.html;

[6] proiect-case.ro/articol-avantajele-si-dezavantajele-caselor-din-lemn-5.html

[7] www.concienciaeco.com/2010/09/21/que-es-una-casa-ecologica

[8] www.rtv.net/casa-ecologica-cum-ne-amenajam-locuinta-pentru-a-fi-prietenosi-cu-natura-fo

to_50459.html

[9] paulismelo.blogspot.ro/2011/08/proyecto-feria-de-la-ciencia-casa.html

[10] www.slideshare.net/marian2553/case-ecologice

[11] yellowtreehouse.co.nz

[12] www.consulente-energia.com/casa_ecologica_rinnovabile.html;

[13] www.magazinuldecase.ro/articole/studii/studiu-magazinuldecasero-casele-ecologice-in-ro

mania.html.

ANEXE