DERMATOLOGIE SI VENEROLOGIE Definitie: Dermatologia este o ramura a medicinei care se ocupă de piele și bolile sale. Dermatologia urmărește explicarea, diagnosticarea, tratarea bolilor de piele necontagioase și contagioase cât și îngrijirea bolnavilor de boli dermatice. Este o specialitate unitară de medicină, care cuprinde studiul atât al aspectelor terapeutice medicamentoase cât și al celor chirurgicale. Un dermatolog are grijă de bolile pielii, în sensul cel mai larg, și de unele probleme estetice ale pielii, scalpului, părului, și unghiilor. Venerologia este ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor venerice precum si cu studiul de tratare a acestora. Pielea este unul din cele mai mari organe ale corpului, cu o greutate de 4 - 5 kg şi suprafaţă de1,6- 1,8m², este un invelis protector avand rolul de a acoperi si proteja corpul impotriva agresiunilor, de a impiedeca pierderea apei.Ea creeaza o pelicula protectoare prin secretia de sebum si permite reglarea temperaturii prin transpiratie.Este organul sensibilitaii care ne permite sa percepem tot ce atingem. La nivelul pielii se observă linii care se întretaie în toate direcţiile, acestea constituie cadrilajul natural al pielii, iar la nivelul degetelor formează amprentele digitale (dermatoglife). Pigmentaţia pielii este dată de pigmentul melanic, iar culoarea pielii este determinată pe de o parte de un factor genetic, prin moştenirea tipului de piele şi pe de altă parte de gradul de expunere la radiaţia solară cat si de circulatia sanguina . În funcţie de răspunsul pielii de expunerea la radiaţiile ultraviolete există 6 tipuri de piele: 1. tipul blond care nu se bronzează niciodată şi se înroşeşte întotdeauna după expunere laUV; 2. tipul de piele care se înroşeşte întotdeauna şi se bronzează foarte puţin după expunerea la UV ; 3. tipul constituţional care se înroşeşte uneori după expunere la UV şi care se bronzează destul de bine; 4. tipul de piele care numai ocazional se înroşeşte la expuneri agresive solare(bruneţi iconstituţionali); 5. tipul mediteranean sau arab , la care nu apare eritem ci direct bronzare; 6. tipul de piele specific negrilor.

Structura pielii: 1. Epidermul este stratul cel mai superficial,separat de derm prin membrana bazala,format din tesutul epitelial stratificat, o patura cornoasa si una mucoasa, structurat în mai multe straturi de celule, constituite din keratinocite, printre care se mai găsesc melanocitele şi celulele Langerhans. Din profunzime spre exterior avem următoarele straturi: a. Stratul bazal Este stratul unde are loc multiplicarea celulară şi are rol în refacerea pielii, realizându-se astfel un echilibru între producţia de noi celule şi decojirea pielii. Stratul bazal este format dintr-un singur rând de celule, înalte, poligonale cu axul mare vertical, dispus perpendicular pe membrana bazală. Celulele bazale au o activitate metabolică intensă şi un nucleu mare cu nucleoli şi o citoplasmă bazofilă. Printre celulele stratului bazal se găsesc din loc în loc melanocite care sunt celule ce sintetizează şi produc pigmentul melanic. b. Stratul spinos este format din 5 până la 8 rânduri de celule suprapuse, cu o formă hexagonale. Între aceste celule există legături care se numesc desmozomi. Rolul lor fiind acela de a ţine celulele strâns unite între ele. c . Stratul granulos este un strat format din 3-4 rânduri de celule cu axul mare longitudinal. Nucleii celulelor sunt mici şi celula pierde activitatea germinativă, tonofibrilele devin tonofilamente şi încep să se sudeze între ele, devenind tot mai rezistente. d . Stratul cornos are celule fără nucleu (anucleate). 2. Dermul este format din tesut conjunctiv.Este format din numeroase fibre de colagen, vase de sange,foliculii pilosi , glandee sebacee si sudoripare. Exista doua straturi dermice: • stratul superficial, situat spre epiderm se numeste stratul papilar • stratul reticular - situat spre hipoderm 3.Hipodermul sau tesutul subcutanat, format din tesutul conjunctiv care cuprinde fasciculele conjunctive, intre care se gasesc celulele adipoase.

Funcţiile pielii 1. Funcţia de apărare, constă în faptul că pielea protejează organismul împotriva noxelor biologice, chimice şi fizice din exterior. Pielea este o barieră impermeabilă pentru agenţii infecţioşi din mediul exterior (micotici, microbieni, parazitari.

2. Funcţia de regenerare se produce prin procesul de keratinogeneză şi melanogeneză . Dacă nu ar exista această funcţie de regenerare ar fi imposibilă funcţionarea întregului organism. De această funcţie este legat şi procesul de reparaţie cutanată care acţionează atunci când tegumentul este agresionat şi apare o lezare cutanată cu lipsă de substanţă. 3. Funcţia mecanică constă în faptul că pielea oferă un suport elastic realizat prin dermul profund, cu rol de protecţie al structurilor subiacente şi al organelor interne. 4. Funcţia de organ de simţ este reprezentată de simţul tactil, termic realizat prin receptori şi senzaţia de durere şi prurit, prin terminaţiile nervoase libere. 5. Funcţia de menţinere a echilibrului intern al organismului 6. Funcţia de organ imunologic prin celulele Langerhans 7.Functia de termoreglare este un proces complex în care pielea, alături de centrii nervoşi superiori deţine un rol important în menţinerea constantă a temperaturii corpului 8. Rolul endocrin al pielii este deţinut de capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D sub acţiunea radiaţiei solare. 9. Funcţia estetică a pielii se realizează prin caracteristicile specifice fiecărui tip de piele(seboreică, uscată, sensibilă) şi prin culoarea şi textura pielii.