50

5.2 Lucrări asupra familiilor de albine

în luna MAI (după ing.Nicolae Foti, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, Radu Vancea, prof.univ.dr.ing.Petre Iordache şi

Veronica Mara Mîndru)

Fig.5.1 Stupină deplasată în pastoral la salcâm

ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA MAI: - asigurarea spațiului pentru ouat în stupi familiilor de albine; - întreţinerea coloniilor de albine puternice în stare activa, ajutorarea celor slabe și formarea familiilor ajutătoare; - prevenirea și combaterea frigurilor roitului ; - egalizarea și organizarea familiilor de albine înaintea culesurile de producție; - pregătirea stupilor familiilor de albine pentru deplasarea în stupărit pastoral; - înștiințarea consiliilor locale pe raza cărora sunt amplasate stupinele la stupărit pastoral; - prevenirea intoxicării familiilor de albine;

- folosirea întregului potenţial al albinelor pentru secreţia de ceară, realizarea rezervei de faguri noi crescuți și reformarea ramelor cu faguri vechi;

- creşterea și schimbarea reginelor; - efectuarea observațiilor fenologice și a cercetărilor referitoare la potențialul ofertelor melifere în vederea alegerii vetrelor de pastoral și

- extracția și condiționarea mierii de la culesurile de producție.

Luna mai, numită şi „florar”, este luna înfloririi salcâmului, primul cules serios de producţie. În sud,

după înflorirea rapiţei, înfloreşte salcâmul, către sfârşitul primei decade a lunii (în jurul datei de 10 mai), iar în zonele colinare şi deluroase salcâmul înfloreşte cu o întârziere faţă de zona sudică, pentru ca în zonele subcarpaetice să înflorescă şi mai târziu. Aceste diferenţe de date de date de înflorire permit deplasarea stupilor familiilor de albine, pe rand, la culesul din zona sudică – salcâmul I - , apoi în zona colinară – salcâmul II – şi, în sfârşit, în zona subcarpatică – salcâmul III - . Totodată, în această lună, coloniile de albine ating sau sunt pe punctul de a atinge dezvoltarea maximă care se face pe seama albinelor ecluzionate în luna aprilie, iar albinele care au intrat în iarnă, dacă nu au dispărut, sunt pe cale de dispariţie.

51

Acum, odată cu instalarea sezonului cald oferta meliferă devine din ce în ce mai generoasă şi coloniile de albine îşi amplifică activitatea crescându-şi populaţia și pregătindu-se să facă faţă cu brio culesurilor de producţie care vor veni. Trebuie precizat că, modul în care se prezintă familiile de albine înaintea marelui cules de salcâm reflectă modul cum au fost pregătite pentru iernat, calitatea iernării, intervenţiile primăvara devreme pentru corectarea unor deficienţe, stimulările de dezvoltare şi măsurile luate pentru păstrarea sănătăţii lor. În această lună principalele lucrări asupra familiilor de albine sunt prezentate în subcapitolele care

urmează.

5.2.1 Asigurarea spațiului pentru ouat în stupi familiilor de albine În această perioadă, dimensiunile cuibului familiilor de albine trebuie să corespundă cu puterea lor și cu cantitatea de puiet. Când toate ramele întrun cuib, în afară de cele de la margine, vor fi ocupate în întregime de puiet, cuibul trebuie reorganizat. Dacă se întârzie cu această reorganizare apare pericolul ca familia să intre în frigurile roitului.

Estimarea necesitătii largirii cuibului

Introducerea de rame noi crescute

Fig. 5.2 Introducerea de rame pentru asigurarea spațiului pentru ouat

Această reorganizare este în funcție de tipul de stup utilizat: vertical, orizontal sau multietajat, fiecare tip implicând proceduri specifice care nu fac obiectul acestei relatări. În principal, creerea spațiului pentru ouat se poate obține prin intorducerea de rame goale cu faguri

construiți dar nu prea vechi (negre) realizând astfel „lărgirea cuibului - LC”, când acestea sunt introduse între ultima ramă cu puiet și ramele cu miere din marginea cuibului, sau „spargerea cuibului - SC”, când acestea sunt introduse în mijlocul cuibului, între ramele cu puiet. Obișnuit, pentru extinderea cuibului, se vor introduce rame cu faguri construiți, în care s-au născut generații de puiet care ar fi de dorit să nu fie prea vechi (de culoare neagră) și dacă ramele introduse conțin câte o fâșie de miere căpăcită în partea de sus cu atât mai bine, acestea se descăpăcesc stimulănd astfel dezvoltarea. De asemenea, în perioadele de cules de întreținere, în familiile foarte bune – care au populații numeroase de albine cu un tranzit mare la urdinișuri – se pot introduce și rame cu faguri artificiali care în aceste condiții vor fi luate rapid în creștere și însămânțate cu ouă.

5.2.2 Întreţinerea coloniilor de albine puternice în stare activa,

ajutorarea celor slabe și formarea familiilor ajutătoare La efectuarea reviziei de fond, referitor la starea familiilor de albine din stupină, apicultorii vor diagnostica trei cazuri în care se încadrează familiile de albine:familii cu dezvoltare normală; familii slabe şi familii orfane.

Familiilor de albine bine dezvoltate încă din luna aprilie li se vor creea condiţii de continuare a acestei dezvoltări şi, bineînţeles, cu monitorizarea de rigoare permanentă.

52

Familiile slabe, cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşa-numitele hrăniri de necesitate şi prin introducerea de puiet căpăcit cât mai aproape de eclozionare, luat de la familiile puternice. Aici este de remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au regine tinere valoroase - de regulă din roi formaţi în anul anterior şi care, din anumite motive, au ieşit din iarnă foarte slăbite. Cele cu regine bătrâne, defecte, sau afectate de diferite boli, mai bine se reformează şi se refac în decursul sezonului activ.

De asemenea, la introducerea puietului se va avea grijă ca acesta să fie bine acoperit de albina familiei ajutate, altfel puietul neacoperit de albine poate răci şi se pierde fără folos. De aceea în asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafeţe mai mici, scoţându-se toţi fagurii de prisos şi izolându-se cuibul cât mai bine din punct de vedere termic. În cazul familiilor orfane, acestea vor primi o regină de la rezervă, dacă există, sau vor fi unificate cu alte familii excesiv de slabe dar cu regină. Unificarea familiilor de albine se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lângă cuibul familiei cu regină sau deasupra acesteia şi, acuma, izolarea reginei nu este obligatorie deoarece, în această perioada, reginele sunt acceptate uşor de albinele străine. Pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare, situaţie care se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat – de trântor -sau de ouă mai multe depuse neregulat pe pereţii celulelor astfel, în asemenea cazuri, izolarea reginei este obligatorie.

În scopul obținerii în cadrul culesurilor de producție a unor cantități cât mai mari de miere, familiile de albine participante la culesuri trebuie să dispună de o populație cât mai mare.

Fig.5.3 Familie de bază cu familie ajutătoare deasupra

Acest deziderat se poate obține prin folosirea hrănirilor stimulative și așa ziselor familii ajutătoare. Principiul formării familiilor ajutătoare constă din aceia că din fiecare familie de albine puternică – numită familie de bază – se face mai devreme în primăvară câte un mic roi, numit și nucleu folosind o ramă cu puiet gata de eclozionare împreună cu albina acoperitoare, un fagure sau doi cu miere și păstură și, de preferință, o regină fecundată sau, în lipsa acesteia o botcă cât mai avansată.

La formarea roiului se va avea grijă să nu fie luată regina familiei de bază și se va turna în celulele fagurilor roiului puțină apă. Roiul format se va numi familie ajutătoare și astfel fiecare familie de bază va fi asistată de o familie de bază. Tehnologiile de utilizare a acestora în timpul culesurilor de producție, de altfel existente în mai multe variante, nu fac obiectul acestui material.

5.2.3 Prevenirea și combaterea frigurilor roitului De la început trebuie să precizăm că înstinctul de roire naturală apare la albine ca o necesitate biologică, ca o supunere a lor la una din cele mai importante legi ale naturii: perpetuarea speciei. Dar, roirea naturală prezintă și o serie de dezavantaje ca:

- scăderea productivității familiilor de albine de bază ca urmare a încetinirii până la stagnare a

activității albinelor în perioada frigurilor roitului și a fărâmițării puterii familiilor respective ; - roiurile naturale și în chip deosebit cele secundare și terțiare nu se pot dezvolta și nu pot intra în

53

iarnă decât în urma unor repetate intervenții din partea apicultorilor; - roiul secundar, de exemplu, nu va putea avea albine culegătoare crescute de el decât după

aproximativ 40 de zile de la ieșirea din familia de bază, iar în intervalul de 21 de zile de la începutul ouatului reginei până la eclozionarea primei generații de albine se micșorează simțitor puterea sa, cât și sursele de cules și

- roirea naturală se produce la întâmplare așa încât familiile trebuie supravegheate o bună parte a

sezonului activ, determinând o scădere a producției de miere și a productivității muncii apicultorilor.

Roi natural

Incercare de prindere roi natural

Fig.5.4 Roire naturală

Practica apicolă a dovedit că este mult mai ușor a se preîntâmpina apariția frigurilor roitului decât a se opri de la roirea naturală o familie de albine intrată déjà în frigurile roitului.

Se știe că pentru valorificarea economică a culesurilor intense în general, dar mai ales pentru valorificarea celor din vară, care apar – de regulă – în perioada de roire naturală, prezența în stupine a unui mare număr de familii puternice și în stare activă reprezită o condiție esențială. Ca urmare se impune stăpânirea în amănunt a tehnicii preîntâmpinării apariției frigurilor roitului scop în care se folosesc următoarele procedee:

- menținerea echilibrului între albinele tinere și cele culegătoare din componența familiei de albine; - întreținerea familiilor în stupi de mare capacitate; - lărgirea cuiburilor la timpul potrivit; - umbrirea stupilor în timpul căldurilor înăbușitoare; - intensificarea aerisirii cuiburilor pe timpul verii; - eliminarea familiilor de albine exagerat roitoare și - asigurarea unor culesuri de producție continue și aceasta, în primul rând, prin practicarea

stupăritului pastoral.

5.2.4 Egalizarea și organizarea familiilor de albine înaintea culesurile de producție

54

Se știe că la ieșirea din iarnă nu toate familiile de albine se vor prezenta la fel din punct de vedere al dezvoltării așa că se impune ca până la declanșarea culesurilor de producție să se efectueze, pe cât posibil, egalizarea puterii lor prin ridicarea de rame cu puiet căpăcit de la cele puternice și introducerea acestor rame în cuibul celor mai slabe. Tot în cazul celor mai slabe, se vor evalua rezervele de hrană și li se vor face hrăniri de stimulare. De asemenea, înaintea declanșării culesurilor de producție de la salcâm cu 3 -4 zile se va executa o inspecție a familiilor de albine stabilindu-se puterea acestora și eventual se vor lua măsuri urgente de

remediere a unor situații nedorite constatate. Trebuie știut că pentru valorificarea cât mai eficientă a culesului de la salcâm trebuiesc familii de albine care au cel puțin 7 - 8 rame cu puiet, din care jumătate din rame conțin puiet în stadiul larvar, iar restul în stadiul de puiet căpăcit, și 10 – 12 rame cu albine. Modurile de organizre a cuiburilor depinde de tipul de stup folosit. Astfel:

- În cazul stupilor verticali cu două corpuri sau corp și două magazine la marginea cuibului, în ambele părți se așează ramele cu puietul cel mai tânăr, iar în centru puietul căpăcit, în mijlocul căruia se introduce o ramă cu fagure clădit proaspăt sau artificial neclădit. Astfel, această spargere a cuibului cu ramă care va fi însămânțată de regină, la care se adaugă cele 3 – 4 rame cu puiet căpacit tot din centru care va ecloziona va creea spațiile necesare continuării nestingherite a ouatului reginei, până la terminarea culesului de producție și extragerea mierii.

- La stupii orizontali cuibul se poate organiza instalând cuibul familiei de albine în partea dinspre

vest organizându-l în felul următor: la margine, o ramăde acoperire cu miere și păstură, urmată de două rame cu puiet tânăr, 3 – 4 rame cu puiet căpăcit, între care se intercalează o ramă cu fagure clădit proaspăt sau artificial neclădit, celelalte cu puiet tânăr, apoi rame cu miere de la culesurile anterioare. Apoi, se adaugă 5 – 6 rame deschise la culoare, bune pentru îmagazinarea de miere fără s-o deprecieze.

- În cazul stupilor multietajați se folosește procedeul inversării corpurilor. Respectiv pentru cules, familiile se organizează astfel: indiferent de data anterioară la care s-a făcut inversarea corpurilor, la începutul culesului de salcâm, pe fundul stupului, se așează corpul în care regina ouă, adică corpul în care se găsesc ouă și puiet tânăr. Deasupra acestui corp se așează al doilea corp care cuprinde puiet căpăcit. Iar dacă culesul este bogat, trebuie să se adauge, deasupra celor două, un al treilea corp echipat cu faguri clădiți și artificiali și pe urmă, când corpul al doilea este plin cu miere, se intercalează corpul al treilea între primul și al doilea.

5.2.5 Pregătirea stupilor familiilor de albine pentru deplasarea în stupărit pastoral

În vederea obținerii unor producții mari de miere, este de cele mai multe ori necesar ca stupinele să fie deplasate în zone cu oferte melifere dintrun loc în altul în timpul sezonului apicol activ , pentru ca astfel să se beneficieze de culesuri melifere bogate și, în acest caz, spunem că efectuăm stupărit pastoral.

Pavilion apicol în pastoral

Stupi descărcați în pasoral

Fig.5.5 Pastoral apicol

55

Stupăritul pastoral presupune deplasarea repetată pe noi vetre, pregătirea acestora în vederea instalării stupilor pe ele, pregătirii stupilor în vederea transportului, deplasarea efectivă de la vechea vatră l noua vatră și instalarea stupinei pe aceasta din urmă. Pentru transportul stupinelor în cazul stupăritului pastoral se pot folosi următoarele mijloace de transport:

- autocamioane fără sau cu remorci din care stupii se descarcă la ajungerea pe vatră; - alte mijloace cum ar fi: vagoane de marfă, vapoare, bacuri și barje fluviale și, chiar, avioane și

elicoptere; - stupine pavilionare mobile care sunt constituite din remorci autotractate sau tractate, special

amenajate în care stupii rămân tot timpul, respectiv pentru întreținerile curente, transport și în timpul valorificării culesurilor de producție sau de întreținere.

Pregătirea stupilor familiilor de albine în vederea deplasării în pastoral implică următoarele operațiuni: - ramele stupului, diafragmele și alte părți mobile, dacă acestea există, trebuiesc astfel fixate încât

să nu se poată mișca unele față de altele, față de pereții stupulu sau elemente ale mijlocului de transport;

- familiile de albine trebuie să beneficieze pe timpul transportului de o bună aerisire; - corpurile superioare, magaziile de recoltă și sitele de ventilație trebuie să fie solid fixate de corpul

de bază și de fundul stupului, astfel încât toate aceste componente să formeze un tot unitar solid; - stupii vor fi transportați numai după ce mierea a fost extrasă din magaziile lor de recoltă;

Toate operațiunile enumerate mai sus se vor executa în timpul zilei, pe lumină. Spre seara, când albinele se adună în interiorul stupului, se pulverizează apă pe sitele de ventilație și

la urdinișuri, în scopul micșorării temperaturii din stup și, după ce nu mai vin deloc albine de pe câmp, urdinișurile se închid. În cazul în care albinele mai stau pe scândura de zbor, se va folosi fum sau apă pulverizată pentru a le forța să intre în stup.

Urdinișurile se obturează cu ușițe metalice sau din lemn fără orificii pentru a preîntâpina înghesuirea acestora la orificii și apariția pericolului de sufocare.

5.2.6 Înștiințarea consiliilor locale pe raza cărora sunt amplasate stupinele la stupărit pastoral

După recunoașterile în teren, analizarea situației ofertei melifere și stabilirea datei de înflorire în zona în care se dorește să se efectueze stupărit pastoral se vor deplasa familiile de albine în zona vetrei de

pastoral. Trebuie știut că apicultorul care gestionează stupina are obligația de a informa, în scris, Consiliul local pe raza căruia este situată vatra de stupină pastorală, în cel mult 24 de ore de la instalare pe vatră, asupra locului exact, perioadei de ședere, numărului de familiilor amplasate, cât și cu privire la datele de identificare unde poate fi anunțat în caz de nevoie și în cazul efectuării tratamentelor fitosanitare cu substanțe chimice. Stupina deplasată în pastoral trebuie să fie compusă numai din familii de albine sănătoase și să fie însoțită de carnetul de stupină completat la zi și cu viza la zi a medicului veterinar care i-a controlat starea de sănătate înainte de plecare în pastoral. Pentru utilizarea optimă a potențialului melifer al zonei de pastoral numărul de stupi care vor fi deplasați nu va trebui să depășească încărcătura optimă de familii de albine la hectar recomandată (conform „GHIDULUI DE BUNE PRACTICI ÎN APICULTURĂ”), respectiv:

- salcâm: 15-30 de familii de albine/hectar; - tei: 10-15 familii de albine/hectar; - floarea-soarelui: 1-2 familii de albine/hectar; - pomi fructiferi: 2-3 familii de albine/hectar; - rapiţă sau muştar: 2-3 familii de albine/hectar; - leguminoase perene: 4-6 familii de albine/hectar; - plante medicinale şi aromatice: 3-4 familii de albine/hectar; - zmeuriş: 3-5 familii de albine/hectar.

Conform „LEGII APICULTURII”, la așezarea stupilor, respectiv pavilioanelor apicole, pe vatră se vor respecta reglementările:

- distanța față de drumuri publice de cel puțin 5 m;

56

- distanța între stupine de minim 100 m în cazul masivelor melifere din păduri și 300 m la culturile agricole și

- să se aibă grijă să nu se amplaseze stupina pe direcția de zbor a albinelor aparținând altor stupine sau să amplaseze stupina între alte stupine și sursă de cules.

În teren, în conformitate cu „Ordinul MADR nr.251 din 2017”, stupina temporară trebuie să fie însoțită de un panou, afișat la loc vizibil, pe care vor fi înscrise datele: numele și prenumele apicultorului, adresa vetrei permanente a stupinei, codul stupinei, felul stupinei (de producție,

multiplicare sau elită) și opțional un număr de telefon de contact.

5.2.7 Prevenirea intoxicării familiilor de albine

Fig.5.6 Albine moarte prin intoxicare

Intoxicațiile albinelor pot fi provocate de polen sau nectar toxic, miere de mană, stropiri cu substanțe chimice (insecticide, fungicide, erbicide, neonicotinoide etc.) și excese de medicamente. Intoxicațiile albinelor nu se tratează ci se previn. Este de știut că cele mai grave intoxicații sunt determinate de pesticide ca urmare a efectuării unor tratamente fitosanitare la culturile din plante melifere sau alte culturi aflate în apropierea vetrelor de cules

melifer.

. Insecticidele, indiferent de natura lor, de ingestie, de contact sau de respirație, sunt nocive atunci când penetrează organismul albinei și provoacă un dezechilibru fiziologic la câteva procese biologice fundamentale. Deoarece, evoluția toxicozei este de obicei fulgeratoare, în cursul unei zile pot fi distruse mai multe stupine, iar această evoluție depinde de distanța și suprafața tratată, precum și de natura și remanența substanțelor aplicate.

În cazul în care insecticidul utilizat este mai puțin nociv, sau distanța dintre stupina și cultura tratată este mai mare, familiile de albine intoxicate au o activitate mai redusă și prezintă un mare numar de albine moarte pe fundul stupului, în fața urdinișului și în direcția zborului. O parte din albinele care supraviețuiesc cad de pe faguri, se târăsc în fața urdinișului, iar altă parte încearcă să părăsească stupul împreună cu regina. Puietul de albine intoxicat își schimbă poziția, culoarea, se atrofiază și moare. Dacă intoxicarea este subletală şi albinele reuşesc să ajungă în stup, ele sunt înconjurate de celelalte albine care le miros şi le pipăie cu antenele, cele bolnave elimină nectarul infectat, iar cele

sănătoase le hrănesc cu miere curată. Dacă albina afectată supraviețuiește aceasta mai adună nectar câteva zile, dar va avea o viață mai scurtă decât albinele care nu au fost intoxicate.

Principalele măsuri de prevenire a intoxicațiilor albinelor sunt prevazute de un Ordin comun dat de: Ministrul Agriculturii si Alimentatiei - Ord. nr. 45/ 1991, Ministrul Mediului - Ord. nr. 68/ 1992, Ministrul Transporturilor - Ord. nr. 1786/TB/ 1991, Secretarul de Stat la Departamentul pentru Administratia Locala - 15b /3404/ 1991 și Presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania Ord. nr.127/ 1991, ordin care a intrat in vigoare la 5 februarie 1992.

Și în fine, pentru a preveni intoxicarea cu substanţe chimice pot fi luate unele măsuri: transportarea stupilor la o distanţă de cel puţin 5 km de locul unde se efectuează tratamente cu substante chimice daunatoare pentru albine; dacă nu există posibilitatea de a fi mutaţi, stupii pot fi inchiși dar nu înainte de a mări capacitatea prin aşezarea unui magazin acoperit cu o plasă de sârmă pentru a asigura ventilaţia, la urdiniş se pune o plasă pentru a împiedica ieşirea albinelor şi, dacă există posibilitatea, stupii pot fi

transportaţi întro încăpere închisă. Fiecare stup va avea un hrănitor unde se va pune apă.

5.2.8 Folosirea întregului potenţial al albinelor pentru secreţia de ceară, realizarea rezervei de faguri noi crescuți și reformarea ramelor cu faguri vechi

Ceara este un produs natural, secretat de glandele cerigene ale albinelor lucrătoare în vârstă de 13 – 18zile. În momentul secreției, ceara este lichidă și în contact cu aerul aceasta se solidifică sub formă de solzișori albi străvezii, foarte mici (1 g ceară = 1250 solzișori), care după un anumit timp se închid la culoare, devenind galbeni. În această perioadă, de început de sezon apicol activ, cu oferte melifere îmbietoare, albinele lucrătoare cerifere au un mare apetit pentru producerea de solzișori ceriferi astfel că este momentul ca apicultorii să profite introducând la clădit în familiile de albine bine dezvoltate rame cu faguri artificiali și

57

rame clăditoare. Așa că în afară de obținerea unor cantități de ceară, se vor obține și faguri proaspeți clăditi în rame necesari utilizării în stupi familiilor de albine, iar prin ramele clăditoare se vor elimina și mari cantități de acarieni de tip varrooa.

Topitor solar

Topitor cu aburi

Fig.5.7 Topitoare de ceară

Obținerea cerii de la albine în stupină se face prin:

- descăpăcirea ramelor cu miere cu ocazia extragerilor; - curățarea micilor făgurași construiți între rame și între partea superioară a ramelor și podișor; - colectarea tocăturii de ceară rezultată pe fundul stupilor care apare din descăpăcirea fagurilor cu miere de către albine în sezonul rece;

- introducerea de rame clăditoare în stupi familiilor de albine; - introducerea de rame cu faguri artificiali în stupii familiilor de albine și - topirea fagurilor vechi de culoare închisă, a celor cu diferite defecte, mucegăiți, a celor proveniți de la familiile bolnave. Referitor la topirea fagurilor vechi apicultorii trebuie să țină cont de recomandarea de a înlocui anual cel puțin o treime din fagurii stupinei. Fagurii prea vechi pot constuitui depozite de spori, bacterii și microbi ai

difertelor boli ai albinelor. Căpăcelele de ceară provenite de la decăpăcire se vor topi cu predilecție cu topitorul solar și se va obține o ceară de calitate superioară folosibilă mai ales în creșterea reginelor și în scopuri medicale. Pentru celelalte categorii enumerate mai sus se pot folosi pentru topire topitorul cu aburi și/sau presa de ceară. Conform STAS-ului 3064/1974, ceara din România se împarte în patru calități: ● Ceara superioară care provine din topirea căpăcelelor rezultate la extracția mierii, din fagurii ramelor clăditoare sau din fagurii în care nu s-a crescut puiet. Culoarea acestei calități de ceară este albă uniformă în toată masa, cu gust și miros plăcut, caracteristic. Frământată între degete devine plastică, fără luciu pronunțat, puțin lucioasă, se lipește puțin de cuțit, nu se lipește de dinți și nu lasă urme pe degete, iar presată în foi subțiri este omogenă, transparentă, fără luciu. În secțiune are o structură cristalină cu granulație fină.

● Ceara de calitatea I provine din fagurii reformați și fagurii vechi, de culoare deschisă. Culoarea este gălbuie până la galben, uniformă în toată masa. Are miros caracteristic plăcut, iar gustul aproape lipsește. Consistența și structura sunt la fel ca în cazul cerii superioare. ● Ceara de calitatea a II – a provine din faguri vechi și reziduri de faguri prin presare la cald. Prezintă mai multe nuanțe de culoare: galbenă, brună deschisă, cenușie, galbenă – portocalie cu reflexe roșiatice,

58

până la brună închisă. Este aproape fără gust și are un miros plăcut caracteristic. Consistența este asemănătoare cerii superioare, iar în secțiune prezintă o structură cristalină cu granulație mijlocie. ● Ceara de calitatea a III – a se obține din faguri vechi de culoare închisă, prin presare la cald sau prin dizolvareacestora cu solvenți organici. Are o culoare galbenă – portocalie, cu reflexe roșiatice, până la brună, închisă sau neagră, cu reflexe cenușii. La mijlocul blocului este mai deschisă la culoare. Consistența este similară cu a celorlalte calități, iar în secțiune are o structură cu granulație specifică, mare.

Pentru buna desfășurare a activității în stupină, apicultorii au nevoie de un anumit număr de faguri, de bună calitate, din care o bună parte vor constitui rezerva de faguri a stupinei. Acești faguri vor avea celule de albine de lucrătoare și fără urme de diaree. Fagurii din rezerva stupinei se vor depozita în încăperi închise, în dulapuri destinate ramelor unde se vor asigura condiții de igenă prin dezinfecție, dezinsecție și deratizare periodică. Spațiile de depozitare vor fi curate, lipsite de mirosuri și umezeală, iar ramele vor avea spații între ele pentru circulația aerului. Conservarea fagurilor se face cu diferite substanțe chimice în scopul prevenirii și pentru combaterea găselniței de ceară.

5.2.9 Creşterea și schimbarea reginelor Eficieța economică a unei stupine este determinată de potențialul genetic al albinelor (rasa), de mediu (climă, oferte melifere) și de preocuparea pentru perfecționarea tehnologiei de creștere și de ameliorare a

albinelor. Acest deziderat se obține, în primul rînd, prin existența în familiile de albine ale stupinei a unor regine cât mai pure din punct de vedere al rasei căreia aparțin și care să fie corespunzătoare din punct de vedere al sănătății și potențialului reproductiv. Viața și viabilitatea unei regine este de 4 la 5 ani dar, pe măsură ce vârsta ei înaintează peste 2 -3 ani, cantitatea de spermatoizi depozitați în spermateca ei se împuținează și astfel prolificitatea ei scade. Specialiștii și practicienii în apicultură recomandă imperios ca în stupinele care practică stupărit staționar, cu cel mult 2-3 culesuri de producție anual, reginele să fie schimbate la 2 ani și în stupinele care practică stupărit pastoral intensiv, cu 5-6 culesuri de producție anual, reginele să fie schimbate anual. Cercetările și observațiile anterioare ale majorității cercetătorilor științifici din Romănia dar și a majorității apicultorilor români arată că cea mai potrivită rasă de albine, indicată a fi folosită pe teritoriul

României este albina românească Apis mellifera carpatica aclimatizată din timpuri străvechi pe teritoriul României și pe unele teritorii învecinate. Această rasă de albine, albina carpatina românească (Apis mellifera carpatica) s-a format în condițiile specifice climei, reliefului și bazei melifere de la noi din țară și prezintă trei varietăți: de câmpie, deal și de munte. Pentru menținerea la cote cât mai înalte a unei eficiențe economice a stupinei se impune înlocuirea reginelor unor familii de albine și înmulțirea numărului de familii prin roiri artificiale, creând astfel noi familii. Aceste operațiuni implică existența unui stoc de regine de rezervă corespunzătoare din punct de vedere al rasei și calității. Reginele de rezervă se pot procura de la: stupine de elită, stupine de multiplicare sau de la sectorul de multiplicare propriu al stupinei. Procurarea de la alte stupine neautorizate pentru producere și comercializare regine nu intră în discuție pentru că aceste regine nu prezintă garanția calității și purități

rasei declarate.

59

Grupă de startere și finisoare

Nuclee de împerechere

5.8 Stupină de elită

Actualmente, stupine de elită, pe teritoriul României, deține numai Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură (I.C-D.A.) care, pentru asigurarea unei presiuni de selecție în zonele de influență și pentru menținerea în stare curată a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, respectiv, cel din rasa de albină românescă Apis mellifera carpatica are organizate pepiniere la Bucuresti (Băneasa), Moara Vlăsiei-Ilfov, Poieni-Iași și Bididia-Tulcea unde se produc anual regine selecționate pentru a se livra, în teritoriu, apicultorilor și stupinelor de multiplicare autorizate. Stupinele de multiplicare regine sunt acele stupine controlate și autorizate anual de AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ZOOTEHNIE ,, Prof. Dr. G. K. CONSTANTINESCU”, ( A.N.Z.) pentru a multiplica regine de elită achiziționate cu un an înainte de la stupinele de elită, pe care apoi să le distribuie

apicultorilor pentru schimbarea reginelor necorespunzătoare, bătrâne sau pentru realizarea de roiuri la pachet, roiuri pe faguri și familii de albine pentru utilizare proprie sau comercializare. Indiferent de stupina de producție a reginelor – de elită, de multiplicare sau sectorul propriu al stupinei - producerea reginelor se realizează prin creşterea dirijată, în condiţii naturale, în timpul sezonului activ. Cresterea dirijată a reginelor se bazează pe creşterea de salvare deoarece acest proces poate fi controlat în practică și, în principiu, calitatea reginei (prolificitatea acesteia) este determinată de originea acesteia (factori genetici, gradul de ameliorare), calitatea împerecherii, dar şi de modul în care a fost crescută, iar o creştere optimă presupune condiţiile cele mai bune în timpul dezvoltării larvelor şi a pupelor de regină. Ținând cont de cele arătate mai sus pentru realizarea unui stoc de regine de rezervă pe care intenționează să le folosească pentru schimbarea reginelor din stupină considerate necorespunzătoare și pentru realizarea de noi familii de albine apicultorului îi stau la îndemănă două opțiuni: achiziționarea de

regine de la stupine de elită și/sau de multiplicare sau să-și realizeze un sector în stupina proprie de realizare a reginelor trebuitoare. Indiferent de opțiunea aleasă de creștere, prioritar se va face o estimare asupra numărului necesar de regine care urmează a fi achiziționate sau produse în stupina proprie. Calculul numărului necesar de regine întro stupină cu N familii de albine se face ținând cont de:

- Rezerva de 10% pentru înlocuirea diferitelor pierderi din stupină .................0,1 N - Pentru roiri în proporție de 20%......................................................................0,2 N - Pentru înlocuirea anuală a 50% din reginele stupinei.....................................0,5 N - În cazul întreținerii a 30% din familiile de albine cu 2 regine..........................0,3 N - Pierderile de regine în procesul de creștere și de împerechere de 50%.......0,5 N

TOTAL 1,6 N Deci necesarul de regine pentru întreținerea și dezvoltarea unei stupine va trebui să se încadreze între

0,8 și 1,6 față de efectiv (N), de unde reiese și importanța existenței acestui surplus față de efectiv. În cazul alegerii primei opțiuni se vor stabili datele când se vor schimba reginele și se vor realiza noile familii de albine și, în funcție de acestea, se vor face comenzi la stupinele de elită sau, după caz, la cele de multiplicare în vederea obținerii lor. Dacă se alege opțiunea realizării reginelor în stupină atunci trebuie aleasă o metodă de creștere a reginelor simplă și eficientă, prin care să se obțină regine de calitate care să corespundă cerințelor de rasă și de performanță.

60

Creșterea reginelor se poate face pe cale naturalăși artificială. Creșterea reginelor pe cale naturală se realizează pe baza botcelor de roire, dar această cale prezintă o serie de dezavantaje ca numărul limitat de regine ce se pot produce, îmulțirea famiiilor de albine cu instinct natural accentuat de roire și imposibilitatea planificării perioadei și datei de obținere a reginelor. Pentru creșterea reginelor pe cale artificială se folosesc frecvent două metode: creșterea reginelor fără transvazarea larvelor și creșterea reginelor prin transvazarea larvelor și această creștere se bazează pe însușirea biologică a albinelor de a crește regine din larve mai tinere de de trei zile în cazul orfanizării

familiilor sau al familiilor cu regine (neorfanizate), dacă în prealabil larvele au fost adoptate de familii. În general, lucrările de creștere a reginelor încep în perioada de roire naturală, după culesul de la salcâm în sud și în timpul culesului de la fâneață în restul țării și această dată poate fi amânată în funcție de cules și condițiile atmosferice. Durata lucrărilor de creștere a reginelor se poate prelungi, în funcție de nevoi, în tot sezonul activ cu condiția asigurării în stupină a unui cules de întreținere natural sau artificial. Planificarea unui ciclu de obținere a reginelor, care are o durată de 41 de zile, ține cont de următoarele etape: - durata de ouare a ramei folosite la obținerea larvelor de creștere ......................................................3 zile - transvazare larve de o zi......................................................................................................................2 zile - verificarea stării larvelor transvazate....................................................................................................1 zi Aici sunt două cazuri:

- dacă sunt începute botcele și larvele sunt hrănite cu lăptișor de matcă totul este în regulă - în caz contrar, se reia operațiunea. - creșterea botcelor.................................................................................................................................2 zile - verificarea botcelor căpăcite.................................................................................................................1 zi - lăsarea botcelor la dezvoltare...............................................................................................................3 zile Atenție! Este o perioadă deosebit de sensibilă. Nu se mișcă botcele și stupul se deschide cu grijă. - mutarea botcelor căpăcite în nuclee de împerechere...........................................................................1 zi - dezvoltarea botcelor căpăcite................................................................................................................2 zile - eclozionarea reginei..............................................................................................................................2 zile - distrugerea botcelor neeclozionate........................................................................................................1 zi - maturizare regine eclozionate................................................................................................ ...............2 zile

- zboruri de împerechere ale reginelor..................................................................................................13 zile - verificare începutului ouatului de către regine.....................................................................................5 zile - verificare existențe larve......................................................................................................................1 zi - valorificare regină, dacă există ouă și larve în nucleu.........................................................................1 zi - dacă nu sunt ouă regina se elimină ca necorespunzătoare................................................................1 zi TOTAL = 41 zile Pe baza celor arătate mai sus apicultorii își pot întocmi un tabel cu etapele de creștere pe zile. ! ATENȚIE: “O problemă de neglijat este problema consangvinizării reginelor (regine împerecheate cu trântori frați) și aici semnalăm că acestea dau în descendența puiet puțin iar uneori din ouale depuse jumatate dispar dupa 6 ore”.

5.2.10 Efectuarea observațiilor fenologice și a cercetărilor referitoare la potențialul ofertelor melifere în vederea alegerii vetrelor de pastoral

Așa cum am arătat și anterior, putem eticheta această lună ca fiind luna salcâmului care ar trebui să asigure cel mai valoros cules melifer de miere. Totuși, acest cules este destul de capricios depinzând de starea vremii înainte și în timpul înfloririi și chiar de condițiile pedoclimatice din toamna precedentă când se formează mugurii florali.

Trebuie precizat că spre deosebire de culesurile de la alte plante melifere, culesurile de la salcâm sunt

mai capricioase şi nesigure şi pot dura 5 – 7 zile sau mai puţin, timp în care albinele cercetează florile cu o

intensitate deosebită. Existenţa unor păduri care au mai multe varietăţi de salcâm cu înflorire eşalonată

până la 14 zile este un caz particular.

61

Localizările unor masive, păduri și plantații de salcâm pe teritoriul României sunt prezentate în Tabelul

nr.5.1.

Salcâmul (Robinia pseudacacia L.)

Salcâmul japonez (Sophora japonica L.)

Salcâmul mic (Amorpha fruticosa L.)

Salcâmul mexican (Robinia neomexicana

Gray.)

Salcâmul roşu

1 (Robinia viscoza Vent.)

Salcâmul roşu 2 (Robinia hispida L.)

Fig.5.9 Oferte melifere de la familia salcâmului

Așa cum am arătat și anterior, putem eticheta această lună ca fiind luna salcâmului care ar trebui să

asigure cel mai valoros cules melifer de miere. Totuși, acest cules este destul de capricios depinzând de starea vremii înainte și în timpul înfloririi, și chiar de condițiile pedoclimatice din toamna precedentă când se formează mugurii florali.

Trebuie precizat că, spre deosebire de culesurile de la alte plante melifere, culesurile de la salcâm

sunt mai capricioase şi nesigure şi pot dura 5 – 7 zile sau mai puţin, timp în care albinele cercetează florile

cu o intensitate deosebită. Existenţa unor păduri care au mai multe varietăţi de salcâm cu înflorire

eşalonată până la 14 zile este un caz particular.

Localizările unor masive, păduri și plantații de salcâm pe teritoriul României sunt prezentate în Tabelul

nr.5.1.

Tabelul 5.1.

Localizările unor masive, păduri şi plantaţii de salcâm pe teritoriul României.

Judeţul Localizări (Nr.hărţii, careul)*

Alba Acmariu (43B2), Băcăinţi (43 B2), Cerul Băcăinţi (43B2), Măhăceni (31 A3), Meteş (43 B-C1),

Vinţul de jos (43 C2)

Argeş

Albota (73C2), Băiculeşti (59 B-C4), Bălteni (59B3), Bughea de jos (60 A2-3), Câmpulung (60

A3), Cerbu (73 C2), Ciomăgeşti(73A1), Corbeni (59B3), Cotmeana (59B4),Cuca (59B4),

Curtea de Argeş (59 B-C3), Dealu Lăunele (73A1), Domneşti (59C3), Drăganu-Olteni (73 B1),

Lăunele de Sus (73A1), Mareş (73 C2), Morăreşti (59B4), Moşoaia (73 C1), Muşeteşti (59C3),

62

Sămara (73 B1), Şuici (59B3), Tigveni (59B3), Topoloveni (74A1), Vedea (73 B2)

Bihor Marghita (17 A2), Săcuieni (16 C2), Şimian (16 C1), Şilindru (16 C1), Valea lui Mihai (16 C1)

Bistriţa

Năsăud Căianu Mic (19C3), Dobric (19C3), Rebrişoara (20A2)

Botoşani Darabani (14 B1), Cordăreni (14 B2), Liveni (15 A2)

Brăila

Berteştii de jos - păd.Viişoara (78B1), Colţea(77C1), Constantineşti – păd.Camniţa (63C2),

Dudeşti(78A1), Insurăţei (78 A1), Ramnicelu (64 A2), Tătaru (77 C1), Valea Călmăţuiului –

păd.Rubla (64A4)

Buzău Cislău (62A3), Largu (63 B4), Pogoanele (77 A1), Ruşeţu (63 B-C4)

Caraş

Severin Globurău (55C4), Oraviţa (54 C1)

Călăraşi

Bogdana(77B4), Călăreţi (76 B3), Ciocăneşti (89 B1), Dorobantu (89 A1), Florica (76 C3),

Floroaica (77 B4), Fundulea (76 B3), Ileana (76 C3), Lehliu (76 C3), Lehliu - Gară (77 A3-4),

Lunca (76 C4), Mitreni – Topşani (88 C1), Nana – Silvestru (88 B1), Perişoru (78 A3),

Şoldanu – Negoieşti (88 B1), Ştefan Vodă (77 C4), Tămădău (76 B3), Valea Roşie (88 C1),

Valea Roşie – Ciornuleasa (88 C1),Vărăşti (89 A1)

Constanţa

Adamclisi (90 C1), Basarabi (91 B1), Cernavodă (78 C4), Cobadin (91 A2), Cumpăna (91 C1),

Cuza Vodă (79 B4), Ciocarlia (91 A-B1), Dumbrăveni (90 C2), Limanu (91 C3), Mangalia (91

C3),Megidia (91 B1), Mihail Kogalniceanu (79 B-C4), Mircea Vodă (79 A4), Negru Vodă (91

A3), Viişoara (91 A2), Vadu (80 A3), Valul lui Traian (91 B-C1)

Dâmboviţa Bărbuleţu (60B3), Ciocăneşti – Ciocăneasca (75 B3), Finta Veche (75B1), Gheboieni (60B4),

Mătăsaru (74 C2), Morteni (74B2), Pietrari (60B4)

Dolj

Apele Vii (84 B2), Băileşti (83 B2), Calafat (82C2), Cârna (83C3), Celaru (84 C2), Cetate (82

C1), Ciuprceni (82 C3), Dăbuleni (84 B3), Desa (82 C3), Ghidici (83A3), Leu (84 B1), Lişteva

(84B3), Maglavit (83 A2), Măceşu de Jos (84A3), Mârşani (84 B2), Perişor (83B-C1), Piscu

Vechi (83 A3), Poiana Mare (82 C3), Rojişte (84 B2), Sadova (84 B3), Segarcea (84B3),

Tâmbureşti (84B2), Tunari Vechi(83 A3)

Galaţi Barcea (49 C3), Bălăbăneşti (50 A-B1), Buceşti (50 A4), Hanu Conache (50 A4), Ivesti (50

A4), Lieşti (50 A4), Târgu Bujor (50 B-C3)

Giurgiu

Bălanul (87 B3), Bulbucata – Gâteşti (87 A-B1), Călugăreni (87 B-C1), Cetatea – Turbatu (87

B3), Chiriacu - Măcărău (87 B2), Daia – Dăiţa (87 C2), Dimitrie Cantemir – Ruica Buciumeni

(87 B2), Mihai Bravu (87 C1), Săbăreni(75 B3), Slobozia – Guţu (87 B3), Vlad Ţepeş (87 C1),

Vlaşin – Teşila (87 B2)

Gorj

Albeni (57 C4), Arseni (57B3), Bărbăteşti (71C1), Boboieşti (56C4), Bujorescu (70C1),

Bumbeşti (58 A3), Bustuchin (58A1), Cartiu (57B3), Creţeşti-Curteana (57B4), Cruşeţ (71C2),

Dănciuleşti (72A2), Hurezani (71C2), Licurici (71C2), Logreşti-Moşteni (72A1), Moi (71 A1),

Motru (70 C1), Peşteana (70C1), Petreşti-Socu (71C1), Purcaru (71C1), Roşia Jiu (71A1),

Rovinari (57A4), Seciuri (58A4), Somăneşti (57A4), Valea Şarpelui (57B3), Vârtopu (70 C1),

Vârt (57A4), Vişina (57B3), Vulcan (70C1)

Judeţul Localizări (Nr.hărţii, careul)*

Hunedoara

Blăjeni (42 C1), Boşorod (43 A4), Brad (42 B1), Dumbrava (42C3), După Piatră (43 A1),

Furcşoara (42 B-C2), Hăşdău (42 B4), Homorod (43 B2), Ilia (42 B2), Mihăileni (42 C2), Sălă-

truc (42 C1), Sibişel (43 B4), Stănija (42 C1), Visca (42 B2), Zam (42 A2), Zdrapţi (42 C1)

Ialomiţa Alexeni (76 C2), Horia - păd.Groasa (76C3), Dridu (76 B2), Mihail Kogălniceanu – Chirana

(78 A-B2), Moldoveni (76 B2), Moviliţa - Deleanca şi Morăreanca(76 B2), Slobozia (77 C3)

Ilfov Brăneşti (76 A3-4), Buftea – Valea Mocanului (75 B3), Căldăraru (76 A4), Chitila – Râioasa

63

(75 B3), Copăceni (87 C1), Dridu (76 B2), Pasărea (76 A3)

Mehedinţi

Bala (70 C1), Balota (70 B2), Balta Verde (70 A4), Cărămidaru (70 C1), Civărnăşani (70 B-

C2), Colibaşi (70 B2), Crivina (70 A3), Dăneceu (70 B4), Deveselu (70 B3), Gârla Mare (82

B2), Gruia (70 B4), Hinova (70 B3), Ilovăţ (70 B1), Izimşa (82C1), Jiana (70 B4), Jiana Mare

(70 B4), Lazu (70 B2), Orşova (69 C2), Pătulele (70 B4), Peşteana (70 C1), Punghina (70 C4),

Strehaia (71A2), Şişeşti (70 B-C1), Vânju Mare (70 C4), Vrata (82 B-C1)

Neamţ Ruseni (22 B3)

Olt

Alunişu (73 A-B2), Brebeni (73A4), Cungrea (73A2), Dobroteasa (73 A2), Făgeţelu (73B2),

Ianca (84C4), Lăunele (73A1), Leleasca (73 A1), Mamura (72C3), Obârşia (85A3), Rudari (85

B2), Sâmbureşti (73 A1), Spieni (73 B2), Stoicăneşti (85B1), Urşi (73A2), Vitomireşti (73

A1), Vultureşti (73A2)

Prahova Cărbuneşti (62 A3), Homorâciu (61 C3), Izvoarele (61 B2), Măneciu (61 B2), Ploieşti (75 C1),

Predealu-Sărari (61 C3), Teişani (61 B3), Văleni de Munte (61 B-C3)

Satu Mare Carei Mari (8 A4), Foieni – Urziceni (8 A4), Sanislău (8 A4), Viile Satu Mare (9 A4)

Sibiu

Aciliu (44B3), Agârbiciu – Valea Şoalei (44 C2), Cesler (44C1), Copşa Mica - Negru de Fum

şi Şos.Copşa Mică Blaj (44 C1), Dârlos (45 A1), Mediaş – Valea Târnavei (45 A1), Moşna –

Valea Moşna (45 A2), Soroştin (44C2), Şeica Mică (44C2), Valea Lungă (45A1), Veştem

(44C4)

Teleorman

Bârseştii de Jos (85 B2), Bogdana (86A3), Brânceni (86 C3), Buzescu (86B2), Cervenia (86

C3), Comoara (86 C2), Conţeşti (86C3), Crângeni (85C2), Nicolae Bălcescu (65 C4), Putineiu

(86 A3), Viişoara (86 B4)

Timiş

Alioş (40 B-C2), Ciacova (54 A1), Deta (54A1), Făget (41C3), Fibiş (40B2), Lăţunaş (54B3),

Lovrin (39 B2), Lugoj (41B1), Maşloc (40B-C2), Mănăstire (54 A-B1), Pişchia (40B2),

Remetea Mică (40 B-C2), Sângeorge (54B1), Sânnicolau Mare (39 A1), Şarlota (40B2)

Vaslui Băceşti (36B1), Bârlad (50 A1), Gârceni (36B1), Ivăneşti (36C2), Roşieşti (37B3)

Vâlcea

Alunu (58A4), Băile Olăneşti (58 C3), Băile Govora (58C4), Băjenari (72B1), Bălceşti (72

B3), Bărbăteşti (58C3), Bistriţa (58B3), Blidari – Dealu Negru (59 A4), Bogdăneşti (58B4),

Boişoara (59A2), Brezoi (58 C2), Budeşti (59A4), Buneşti (58C3), Călimăneşti (59 A3),

Câinenii Mici (59A1), Cernişoara (58B4), Cheia (58 C3), Corbeni (59B2), Costeşti (58 B-C3),

Cotmeana (59B4), Cremenari (59A4), Dăeşti (58C4), Dăeşti (59A3), Drăgoieşti (72C1),

Fârtăţeşti (72B2), Fedeleşoiu (59A3), Frânceşti (58C4), Galicea (72C1), Guguianca (72C1),

Gurguiata (58C3), Guşoianca (72C2), Horezu (58 B3), Lăunele de Jos (73A1),Livezi (72 A1),

Mateeşti (58A4), Mădulari (72C2), Măldăreşti (58B3), Mihăieşti (58 C4), Milcoiu (59A4),

Mogoşeşti (58C3), Morăreşti (59B4), Mueresaca (59 A3), Muşeteşti (59C3), Ocnele mari

(58C4), Olanu (72C1), Olteanca (72C1), Păuşeşti (58C4), Păuşeşti-Măglaşi (58C3), Pescena

(72C1), Piatra (59A4), Pietrari (58C4), Popeşti (58B4), Râmnicu Vâlcea (59 A4), Romani (58

B3), Rudeni (59B3), Runcu (59A3), Scundu (72C1), Sineşti (72A1), Slătioara (58B3), Stăneşti

(72C1), Stoieneşti (58C3), Stoileşti (73A1), Stroieşti (58 B4), Şirineasa (72 C1), Tănăseşti

(58B3), Tomşani (58B3), Vaideieni (58B3), Valea Bălcească (59A4), Voineasa (58 B2),

Verdea (72 C2), Zătreni (72 A2), Zăvideni (72C2)

Vrancea Homocea (49B1), Păuneşti (49B2), Rugineşti (49A-B2), Sihlea (63B1), Vidra (49A3)

*Hărţile pentru localizarea masivelor de salcâm se gasesc pe CD-ul anexat cărţii.

În general, în condiţii optime, un cules de salcâm durează 8-12 zile şi, având în vedere varietatea

reliefului şi condiţiile meteorologice, diferite zone cu salcâmi înfloresc la perioade diferite ceea ce dă

posibilitatea exploatării eşalonate a acestuia de către apicultori existând două sau chiar trei culesuri de

salcâm, bineînţeles în condiţii de stuparit pastoral. Astfel, de exemplu, apicultorii din Prahova practică

64

primul cules la sud de Ploieşti de la 1-10 mai, al doilea cules lângă Valenii de Munte de la 15-25 mai şi al

treilea cules la Măneciu Ungureni de la 1-15 iunie.

În vederea practicării unui stuparit pastoral raţional şi cu maximum de eficienţă nu este suficientă

numai cunoaşterea masivelor de salcâm ci şi a perioadelor de înflorire a acestora.

Factorul meteorologic cel mai important care influenţează secreţia de nectar este temperatura, astfel:

- secreţia începe la temperatura de 10oC,

- secreţia este maximă în intervalul 20-30oC,

- secreţia scade treptat până când încetează la 35oC,

- în cazul nopţilor când temperatura scade sub 10oC albinele ies la cules după răsăritul

soarelui şi

- în cazul nopţilor calde, cu temperatură de cel puţin15oC, secreţia are loc devreme şi

albinele ies la cules înainte de răsăritul soarelui.

Alţi factori meteorologici care influenţează secreţia de nectar sunt presiunea atmosferică, viteza

vântului şi umiditatea.

Pentru o secreţie optimă presiunea atmosferică trebuie să fie în plaja 763,8 mmHg la 767,6 mmHg,

viteza vântului de maxim 2 m/s şi umiditatea 70 – 80% cu precipitaţii slabe sau absente.

În condiţii meteorologice normale cantitatea de nectar secretată de salcâm este de la 1 mg la

4 mg/floare cu o concentraţie de zahar de 40-70%.

Cantitatea de nectar şi concentraţia de zahăr depinde de expunerea masivului faţă de soare, stadiul de

înflorire, varietatea, vârsta şi densitatea arboretelor.

Productiile de miere obţinute la hectar sunt de:

1100-1700 kg la arborii răsleţi, 900-1500 kg la arbori în masiv şi 300-700 kg la plantaţiile tinere şi

drajoni.

La un cules normal de salcâm se pot realiza producţii de miere extrasă de 10 -25 kg pe fiecare familie

de albine dezvoltată normal.

Se poate considera că ponderea economico-apicolă a salcâmului este foarte mare (FM) .( vezi:

“Plante melifere de foarte mare și mare pondere economic-apicolă“, autori Petre IORDACHE, Ileana

ROȘCA și Mihai CISMARU, Editura Lumea apicolă, București 2008)

Prognoza fazei de înflorire plurianuală a salcâmului în principalele masive melifere din România

este prezentată în Tabelul 5.2 şi este de specificat faptul ca anual Serviciul Tehnic al A.C.A din România

solicită de la Administraţia Naţională de Meteorologie – Grupul de agrometeorologie, prognoza înfloririi

salcâmului pentru toate masivele principale din România şi această prognoză este pusă la dispoziţia

apicultorilor.

Tabelul 5.2.

Prognoza fazei de înflorire a salcâmului în principalele masive melifere din ţară.

Masivul Staţia meteo

apropiată

Localizări (judeţul, nr.hărţii şi careul)*

Data plurianuală de

înflorire

Bălănoaia (Bălanul) Giurgiu Giurgiu 87 B3 11-13 mai

Turbatu (Cetatea) Giurgiu Giurgiu 87 B3 11-13 mai

Mihai Bravu Giurgiu Giurgiu 87 C1 11-13 mai

Ciuperceni Calafat Dolj 82 C3 11-13 mai

Poiana Mare Calafat Dolj 82 C3 11-13 mai

Băileşti Băileşti Dolj 83 B2 11-13 mai

Sadova Bechet Dolj 84 B3 11-13 mai

Dăbuleni Bechet Dolj 84 B3 11-13 mai

65

Gruia Turnu Severin Mehedinţi 70 B4 11-13 mai

Deveselu Turnu Severin Mehedinţi 70 B3 11-13 mai

Ciacova Banloc Timiş 54 A1 11-13 mai

Groasa (Horia) Fundulea Ialomiţa 76 C3 14-16 mai

Ileana Fundulea Călăraşi 76 C3 14-16 mai

Moldoveni Urziceni Ialomiţa 76 B2 14-16 mai

Dridu Urziceni Ialomiţa 76 B2 14-16 mai

Rojiştea Caracal Dolj 84 B2 14-16 mai

Celaru Caracal Dolj 84 C2 14-16 mai

Leu Caracal Dolj 84 B1 14-16 mai

Cervenia Alexandria Teleorman 86 C3 14-16 mai

Viişoara Alexandria Teleorman 86 B1 14-16 mai

Putineiu Alexandria Teleorman 86 A3 14-16 mai

Valea lui Mihai Săcuieni Bihor 16 C1 14-16 mai

Şilindru Săcuieni Bihor 16 C1 14-16 mai

Remetea Mică Miniş Timiş 40 B-C2 14-16 mai

Perişoru Mărculeşti Călăraşi 78 A3 17-20 mai

Ştefan Vodă Mărculeşti Călăraşi 77 C4 17-20 mai

Tătaru Făurei Brăila 77 C1 17-20 mai

Ruşeţu Făurei Buzău 63 B4 17-20 mai

Însurăţei Viziru Brăila 78 A1 17-20 mai

Lişcotenca Viziru Brăila 64 A4 17-20 mai

Comorova Mangalia Constanţa 91 C3 17-20 mai

Negru Voda Adamclisi Constanţa 91 A3 17-20 mai

Basarabi Adamclisi Constanţa 91 B1 17-20 mai

Hanu Conachi Galaţi Galaţi 50 A4 17-20 mai

Lieşti Măicăneşti Galaţi 50 A4 17-20 mai

Bălăbăneşti Măicaneşti Galaţi 50 A-B1 17-20 mai

Barcea Tecuci Galaţi 49 C3 17-20 mai

Carei Satu Mare Satu Mare 8 A4 17-20 mai

Râmnicu Vâlcea RâmnicuVâlcea Vâlcea 59 A4 17-20 mai

Ilia Deva Hunedoara 42 B2 17-20 mai

Bârlad Bârlad Vaslui 50 A1 21-23 mai

Curtea de Argeş Curtea de Argeş Argeş 59 B-C3 21-23 mai

*Hărţile pentru localizarea masivelor de salcâm se gasesc pe CD-ul anexat cărţii.

Este evidentă necesitatea ca înainte de deplasare în pastoral, să se efectueza cercetări în teren în locațiile prezumtive pentru vetre de pastoral și alegerea cu discernământ a celor care promit culesuri bune și foarte bune de nectar de la salcâm.

5.2.11 Extracția și condiționarea mierii de la culesurile de producție Extracția și condiționarea mierii reprezintă operațiunile cele mai importante ale activității apicole ele

reprezentând de fapt finalizarea tuturor operațiunilor anterioare și anume îndeplinirea scopului principal al acestei îndeletniciri – obținerea unui produs natural și valoros – mierea produsă de albine. Extragerea și condiționarea mierii trebuie astfel efectuate încât mierea să-și mențină și conserve propietățiile naturale și acest deziderat se obține prin utilizarea unor unelte, utilaje, materiale, încăperi și tehnologii performante și care să îndeplinească la maxim normele de igienă alimentară.

66

Fig.5.10. Aspecte din interiorul unor laboratoare de procesat miere

Principalele utilaje, aparate și unelte folosite pentru operațiile de extracție și prelucrare a mierii sunt

cele pentru: descăpăcirea fagurilor în vederea extracției mierii din ei, extragerea mierii, condiționarea

mierii, verificarea calitații mierii și dozarea, îmbutelierea și depozitarea mierii.

Uneltele și utilajele utilizate pentru descăpăcit sunt: cuțitele și furculițele de descăpăcit, cilindrii cu dinți

pentru descăpăcit, perforatoarele manuale sau profesionale, tăvile și mesele pentru descăpăcit și mașinile

semiautomate sau automate de descăpăcit.

Principalele metode de extragere a mierii din ramele cu faguri ale familiilor de albine sunt extragerea

prin scurgere libera, stoarcerea prin presare și extragerea prin centrifugare.

Principalul avantaj al mierii obtinute prin scurgere liberă sau prin presare este cantitatea mare de

granule de polen din miere prin faptul ca se înlătură procesul de oxidare care are loc în cazul obținerii prin

centrifugare ce poate și deprecia gustul mierii.

În cazul extragerii mierii prin scurgere liberă această operațiune se realizează în recipienți și incinte

adecvate acestui scop și având în vedere relația dintre vâscozitatea mierii și viteza de scurgere în acestea

se realizeaza o ușoară încalzire (maximum 35 la 400C) pentru ușurarea operațiunii. Mierea obținută prin

această metodă este de calitate superioară fapt ce contrabalanseză dezavantajul productivității și

randamentului redus al metodei.

67

Tot o miere de calitate superioară se obține și prin stoarcerea prin presare în care scop se utilizează

zdrobitoare și teascuri manuale sau hidraulice la fel ca cele folosite în tehnologia de realizare a vinulului

din struguri. În general ele sunt dotate și cu filtre cu site de nailon.

În cazul laboratoarelor de procesat miere, unde se aduc mari cantități de rame cu faguri în vederea

extracției și condiționării mierii se pune problema utilizarii unor utilaje și instalații de foarte mare

randament și cu productivități ridicate pentru extragerea mierii.

Pentru realizarea acestor deziderate se utilizeaza mașini special concepute care de cele mai multe ori

sunt și cu sisteme de descăpăcire automată a ramelor. Dintre acestea se pot exemplifica: extractoarele

orizontale și extractoarele profesionale cu sau fără sisteme de descăpăcire încorporată.

Un tip de extractor profesional este extractorul prezentat in figura 5.11 cu ajutorul căruia se poate

extrage o cantitate de 2 la 6 tone miere pe zi cu eforturi minime și acest utilaj performant are operațiunile

automatizate astfel ca lucrează cu tranzlații minime ale ramelor cu miere realizand cicluri de extracție

foarte scurte.

Fig.5.11 Extractorul profesional

Condiționarea mierii reprezintă acele operațiuni care se fac după extragerea mierii pentru ca aceasta

să-și păstreze calitățile naturale și inițiale până ajunge să fie consumată de beneficiar.

În principal operațiile de condiționare sunt: strecurarea, filtrarea și pomparea; maturarea; cristalizarea

controlata și lichefierea.

(amănunte și anumite detalii referitor la acest subcapitol se pot aprofunda în lucrarea “UNELTE,

UTILAJE ȘI CONSTRUCȚII APICOLE“, autor Petre IORDACHE, Editura GRAFICA, Brașov, 2005)