69

6.2 Lucrări asupra familiilor de albine

în luna IUNIE (după ing.Nicolae Foti, ing.Ion Barac, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, Radu Vancea, ing.Vasile

Deaconu, dr.ing.Eliza Căuia, prof.univ.dr.ing.Petre Iordache şi Veronica Mara Mîndru)

Început de recoltat

Sfârșit de recoltat

Fig.6.1 O zi de recoltare miere de tei

ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA IUNIE: - controlul general al familiilor de albine, stării lor de sănătate și prevenirea și combaterea frigurilor roitului; - întreţinerea familiilor de albine puternice în stare activa, ajutorarea celor slabe și formarea familiilor ajutătoare; - intensificarea creșterii de puiet pentru culesurile de vară; - intensificarea ventilației stupilor; - protecția stupilor expuși direct razelor soarelui;

- creşterea și schimbarea reginelor; - urmărirea dezvoltării roiurilor artificiali, a familiilor ajutătoare; - dezvoltarea roiurilor artificiale, familiilor ajutătoare și formarea roiurilor cu regine de rezervă; - asigurarea necesarului de rame cu faguri clădiți la rezerva stupinei și tratarea acestora împotriva găselniței;

- efectuarea observațiilor fenologice, studierea caracteristicilor melifere ale teiului și altor oferte melifere; - pregătirea familiilor de albine pentru participarea la un cules iminent; - prevenirea intoxicării familiilor de albine;

- formarea nucleelor cu regine de rezervă și - extracția și condiționarea mierii de la culesurile de producție.

Iunie, numită şi „cireșar”, reprezintă, din punct de vedere apicol, luna de maximă

dezvoltare a familiilor de albine și luna care pune la dispoziție albinelor mai multe posibile

culesuri melifere de întreținere dar și de producție. Această lună este luna solstițiului de vară (21 iunie orele 1307) când începe vara astronomică și avem cea mai lungă zi și scurtă noapte ceea ce avantajează durata culesurilor melifere zilnice.

70

Culesurile principale de producție din această lună sunt mai multe și sunt reprezentate de cele de la salcâmul II și III, tei, coriandru, muștar, facelia, rapiță de primăvară, floarea-soarelui, zmeur, și zburătoare de deal-munte (fig.6.2), precum și de la fâneața din zona de deal. Totuși, cele mai importante culesuri le putem considera pe cele de la tei urmat de cel de la floarea-soarelui.

Tei argintiu (Tilia tomentoasa Moench.)

Coriandru (Coriandrum sativum Linne)

Mustarul negru (Brassica nigra (L.)Koch.)

Facelie (Phacelia congesta Hook.)

Zmeur (Rubus idaeus Linne)

Zburatoare (Epilobium angustifolium

Linne)

Rapita salbatica(Raphanus raphanistrum

Floarea-soarelui (Helianthus annus L.)

Faneata de deal

Fig.6.2 Principalele oferte melifere ale lunii iunie

Astfel, teiul cu frunza mare reprezintă prima specie care înflorește cam la 15 – 25 zile față de salcâm și are durata medie totală de înflorire, împreună cu teiul pucios și teiul argintiu, de circa 30 de zile. Iar Floarea-soarelui, care înflorește începând cu a doua jumătate a lunii iunie și continuă cu prima jumătate a lunii iulie, în funcție de zona de cultură, hibridul cultivat și

tehnologia tehnologia utilizată. Revenind la stadiul maximal al dezvoltării familiilor de albine, la începutul acestei luni, trebuie arătat că această dezvoltare, începând cu 15 iunie, și mai ales către sfârșitul acestei luni, începe să se tempereze. Această stare de fapt implică neapărat luarea unor măsuri de către apicultori care să prelungească și să mențină în continuare activitatea intensă a familiilor de albine. Astfel se vor putea fructifica optim ofertele melifere ale lunii iunie și iulie și vor fi create premize ca pe lângă obținerea unor producții optime de produse apicole, cu principalul produs –

71

mierea, și, chiar, se vor putea pregăti din timp rezervele de iernare ale familiilor de albine în cantități îndestulătoare. În această lună principalele lucrări asupra familiilor de albine sunt prezentate în subcapitolele care urmează.

6.2.1 Controlul general al familiilor de albine, stării lor de sănătate

și prevenirea și combaterea frigurilor roitului

Este evidentă necesitatea unei estimări a stării de dezvoltare și de sănătate a tuturor familiilor de albine din stupină în vederea pregătirii cât mai bine pentru următoarele culesuri ce se vor declanșa. De asemenea, trebuie precizat că aceste operațiuni trebuiesc executate după culesul de producție de la salcâm și înainte de declanșarea culesurilor următoare. În timpul culesurilor intervențiile în familiile de albine se vor reduce numai la cele ce nu comportă amânare, de urgență, pentru a nu deranja inutil familiile de albine ceea ce ar prejudicia eficiența culesurilor. În cadrul acestui control se vor urmării cu întâietate:

- Existența în cuiburile familiilor de albine a ouălelor, puietului larvar și puietului căpăcit (fig.6.3) ceea ce demonstrează o dezvoltare normală familiile find pregătite să abordeze în continuare culesuri de întreținere și producție. În cazul lipsei ouălelor se poate suspiciona că familia este orfană și se va proceda în consecință pentru îndreptarea stării

ei. - Existența spațiului pentru depozitarea nectarului și transformarea lui în miere fapt pentru

care se impune, în caz de nevoie, introducerea în stupi de faguri clădiți și/sau artificiali și adăugarea de magazine de strânsură la stupii verticali, de corpuri noi la stupii multietajați. Mai mult, în caz de necesitate când totuși nu există spațiu suficient pentru prelucrarea nectarului și depozitarea mierii proaspete, fagurii cu miere căpăcită pe cel puțin jumătate din suprafața lor se extrag și se reintroduc în stupi.

Fig.6.3 Ramă cu ouă, puiet larvar și

căpăcit

Fig.6.4 Ramă cu botce de roire

naturală

Fig.6.5 Botcă de schimbare

liniștită a reginei

- Dezvoltarea normală a familiiei de albine fără simtome ale unui început de roit natural și

în caz că acestea există se poate proceda, în fază incipientă, la întroducerea, în centrul cuibului, între fagurii cu puiet a doi faguri goi, buni de ouat. Dacă evoluția spre roit este avansată în sensul că au apărut începuturi de botce de roire naturală (fig.6.4), nu avem ce face, vom proceda la metoda roirii prin divizare care constă în transvazarea întrun stup gol a patru faguri bine populați cu albine și puiet. Astfel, se procedează la despărțirea familiei în două jumătăți. Albinele bătrâne se vor întoarce la stupul de bază,

iar în stupul nou se va introduce o regină fecundată sau o botcă gata de ecloziune. Înainte de a încheia problema roitului natural trebuie precizat faptul că existența botcelor pe o ramă nu totdeauna indică frigurile roitului ci poate indica și o schimbare liniștită de regină. Din diferite motive, albinele pot hotărâ să-și schimbe liniștit regina și în acest caz construiesc de regulă 3 la maxim 5 botce pe mijlocul unei rame (fig.6.5) și aici albinele hrănesc și îngrijesc regina din stadiul de ou, cu deosebită atenție și fără stres(existând deja în familie o regină care

72

să depună ouă, iar condițiile de dezvoltare sunt normale) ceea ce nu se întâmplă în cazul celorlalte 2 tipuri de botci natural: botca de roire și botca de salvare. Totodată, este de precizat că în cazul botcelor de roire acestea sunt multe, câteva zeci și sunt poziționate pe marginile laterale și de jos ale ramelor.

- Efectuarea unor tratamente și evaluări de sănătate în caz de necesitate. Astfel cu ocazia controlului stării cuibului familiilor de albine se pot ivi simtome care indică existența unor boli ca puiet văros, locă americană, locă europeană ș.a.m.d. și a unor paraziți ca

varooză, brauloză sau găselniță, caz în care se vor lua probe pentru stabilirea cu precizie a diagnosticului, al gradului de infectare sau, după caz, infestare și taratamentului adecvat.

6.2.2 Întreţinerea coloniilor de albine puternice în stare activa, ajutorarea celor slabe

și formarea familiilor ajutătoare La acest subpunct se va proceda similar ca la capitolul 5 subpunctul 5.2.3

6.2.3 Intensificarea creșterii de puiet pentru culesurile de vară,

intensificarea ventilației stupilor și protecția lor la expunerea directă razelor soarelui În intervalul dintre primul culesul de producție al anului activ și următorul cules urmează, dacă nu survine imediat un nou cules, o perioadă dificilă în viața familiilor de albine. Aceasta în

sensul că populația crește și sursa de hrană scade. Astfel apare o perioadă de stagnare a dezvoltării familiei de albine: regina își micșorează ponta și cantitatea de puiet scade. În această situație, în scopul menținerii albinelor în stare activa, se pot face hraniri suplimentare de stimularea cu sirop de zahar 1/1 în cantități de 200 – 300 ml cu administrare zilnică sau tot la două zile.

Fig. 6.6 Stupi pregătiți în luna iunie pentru un nou cules de producție

Totodată, pentru a crea loc reginei să ouă, cuibul fiind blocat cu miere, se scot ramele din mijlocul cuibului ocupate cu miere și se introduc, în locul lor, faguri goi. Acolo unde este cazul familiile cu populație puțină pot fi ajutate cu rame cu puiet căpăcit luate de la familiile puternice făcând astfel loc, la acestea din urmă, pentru introducere de rame goale pentru ouat. Practic, începutul perioadei în care se pot lua rame cu puiet căpăcit din familiile puternice este atunci când acestea au în cuib câte cel puțin 7 rame cu puiet, din care majoritatea sunt cu puiet căpăcit, iar în stup există o aglomerație de albine format în majoritate de albine tinere. Schimbul de faguri cu puiet între familiile puternice și cele slabe, dar mai ales prezența

albinelor tinere în familia slabă contribuie la îmbunătățirea condițiilor de dezvoltare a acesteia din urmă. Faptul se explică prin mărirea numărului de albine tinere dinfamiliile slabe care vor

73

asigura reginei condiții mai bune pentru ouat și totodată condiții mai bune pentru hrănirea și îngrijirea unui număr mai mare de larve. De asemenea, prezența unui surplus de ouă și larve tinere de hrănit în cuibul familiiei puternice, pe cale de a deveni sau este deja intrată în stare de inactivate, înseamnă normalizarea activității familiei respective. Având în vedere culesurile de producție care vor veni, trebuie știut că principalele lucrări de întreținere care se aplică familiilor de albine în vederea valorificării intensive a acestora sunt:

asigurarea spațiului pentru depozitarea mierii, dezvoltarea intensivă a familiilor de albine și menținerea familiilor de albine în stare activă. În perioada iunie – iulie temperaturile mediului ambiant ating uneori cifre ce depășesc valorile 33 la 35oC atingând uneori valori apropiate de 40oC, ceea ce suprapunându-se cu dezvoltarea intensivă a familiilor de albine, face ca temperaturile în stupii familiilor de albine să crească peste limitele normale. Bineînțeles, albinele vor încerca să corecteze această stare prin delegarea unui număr mai mare de albine care să facă ventilarea stupilor și să aducă mai multă apă în stupi. Dar aceste albine ocupate cu ventilarea și aducerea de apă sunt sustrase de la alte îndeletniciri fapt ce perturbă buna funcționare a familiei. Astfel, un mare număr de albine, care ar putea participa direct sau indirect la adunarea și transformarea nectarului în miere, rămân pe la urdinișuri ca să asigure aerisirea cuiburilor.

O altă cauză a încălzirii excesive a stupilor familiilor de albine este poziția față de soare în care sunt așezați pe vatră. Aici se poate preciza că la culesul de salcâm, când temperaturile mediului ambient erau de cel mult 20oC stupina se așeaza pe locuri însorite - dat fiind faptul că acest cules are loc la sfârșit de mai - pentru ca albinele să primească soarele încă de la primele ore ale dimineții. La tei și floarea-soarelui, cules care are loc în perioada de caniculă, vom așeza stupii la umbră (fig.6.7). Dacă nu putem asigura o umbrire naturală o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite materiale (paie, frunze), iar dacă nu facem această protecție, contingente întregi de albine vor ventila stupul, neparticipând la cules.

Fig.6.7 Așezarea stupilor protejați de razele directe ale soarelui (umbriți)

Pentru a corecta lipsa de aerisire a stupilor se trece la o serie de măsuri pentru îmbunătățirea ventilației, astfel:

- deschiderea largă a urdinișurilor astfel încât să nu stânjenească traficul albinelor;

- utilizarea de orificii la capace, podișoare și fundurile de stupi prevăzute cu site care se vor deschide în această perioadă (fig.6.8) și

- utilizarea de funduri antivarroa (fig.6.9).

74

Capace de stupi

Podișor cu sită

Fund de stup

Fig.6.8 Elemente ale stupilor cu orificii de ventilație

Fig.6.9 Podișor antivarroa

Construcţia fundului anti-Varroa (fig. 6.9) are ca particularitate existenţa unei plase de sârma sau plasă specială din tablă trasă cu ochiuri de 3 mm care înlocuieste practic tot podeţul din scândură al

fundului stupului de tip vechi. Sub această plasă culisează o tăviţă din tabla zincată, de construcţie foarte simpla, care poate obtura perfect plasa aflata la 30 mm deasupra sa. Tăviţa poate fi trasă ca un sertar spre spatele stupului şi poate fi chiar înlăturată temporar când este nevoie. În aceasta tăviţă se poate aşeza o foaie de hârtie albă pentru observarea căderii naturale de acarieni înainte de aplicarea tratamentului pentru a estima mărimea populaţiei de varroa din stup sau căderea de acarieni după tratament, pentru a aprecia eficienta tratamentului.

Totodată, fundul antivarroa realizează și o ventilaţie eficientă a stupului pe timp de vară.

Astfel, pe călduri caniculare, când la urdinişuri încep să apară bărbi formate din albine, o

suprafaţă deschisă la fundul stupului, obţinută prin înlăturarea tăviţei metalice, asigură o aerisire

net superioară celei obţinute, ca în cazul clasic. În cazul podişorului cu sita de ventilaţie, în lipsa

unei ventilaţii la fund, tendinţa albinelor este de a urca spre podişor, când temperatura din stup

creşte, astfel ca există riscul, mai ales la stupii suprapopulaţi, ca ele să obtureze sita de

ventilaţie clasică şi să se ajungă la situaţia sufocării stupului. Aici este de precizat că dacă chiar

se utilizează fund antivarroa, se recomandă, însă, pentru realizarea unui flux de aer optim,

folosirea şi unui podişor prevăzut cu sită de ventilaţie.

De asemenea, nu este de neglijat, aspectul eliminării prin această soluţie a bioxidului

de carbon (CO2) rezultat din metabolismul albinelor deoarece acest gaz este mai greu decât

aerul şi se acumulează în cantitate mai mare pe fundul obişnuit al stupului, fără plasă.

Un alt avantaj, al folosirii fundului antivarroa este şi posibilitatea închiderii urdinişurilor

fără riscuri de sufocare pe călduri mari, în cazul anunţării stropirilor cu substanţe toxice ale

culturilor agricole şi pomicole din zona de acţiune a stupinei şi, în fine, plasa fundului antivarroa

nu este propolizată de albine aşa cum s-ar întampla cu o sită de ventilaţie situată deasupra

cuibului.

6.2.4 Creșterea și schimbarea reginelor

La acest subpunct se va proceda similar ca la capitolul 5 subpunctul 5.2.9

75

Cuști pentru regine

Ramă depozit regine

Fig.6.10 Despre Q-BANK

În plus, față de cele arătate pentru creșterea reginelor la Capitolul 5 acum se va descrie succint cum se depoziteză reginele care vor fi utilizate la nevoie, mai târziu. Pentru depozitare se va alege o familie puternică cu albină tânără și puiet de toate categoriile, care va fi destinată a fi Q-BANK – bancă de regine. Această familie se orfanizează și în mijlocul cuibului se face un loc unde se va introduce rama specială în cuștile căruia sunt depozitate reginele de păstrat. Săptămânal se va verifica familia și, la nevoie, va fi alimentată cu rame având puiet

căpăcit gata de eclozionare. Reginele se vor putea păstra astfel circa 60 de zile.

6.2.5 Dezvoltarea roiurilor artificiale, familiilor ajutătoare

și formarea roiurilor cu regine de rezervă Constituirea de roiuri artificiale și familii ajutătoare după culesul de la salcâm asigură creșterea numărului de familii de albine în stupină iar constituirea familiilor ajutătoare asigură creșterea producțiilor de miere de la culesurile de producție viitoare.

76

Fig.6.11 Familie de bază împreună cu familiie ajutăoare

Totodată, existența unei variate

oferte melifere în această lună și starea de maximă dezvoltare a familiilor de albine oferă prilejul împuternicirii roiurilor artificiale și familiilor ajutătoare pentru a le aduce la un nivel de dezvoltare optim pentru ca roiurile să

se transforme în scurt timp în familii bine dezvoltate iar familiile ajutătoare să poată fi folosite optim scopului pentru care au fost create. Tot acuma în aceasta perioada se pot forma nuclee pentru matcile de rezerva necesare în sezon, având de o parte si de alta câte un fagure cu provizii. Esențial la formarea roiurilor și familiilor ajutătoare este ca acesetea să fie dotate de la început cu regine

împerecheate, regine neîmperecheate sau cu botce gata de eclozionare și mai avantajos, pentru a evita depopularea acestora imediat după formare, aceste ar fi ideal să fie deplasate pe o altă vatră situată la 4 – 5 km de vatra de bază a stupinei. Apoi, după o săptămână două roiurile și familiile

ajutătoare pot fi readuse pe vatra de bază a stupine. Ideal în perioada de formare a roiurilor și familiilor ajutătoare este ca în natură să existe oferte de cules de întreținere și, mai bine, cules de producție care ar favoriza dezvoltarea acestora. În caz de gol de cules se impune susținerea dezvoltării prin hrăniri cu rame cu miere

descăpăcite parțial sau cu siropuri zaharoase urmărindu-se dacă acestea sunt preluate de albine. După formarea roiurilor și familiilor ajutătoare se va urmări cu atenție evoluția dezvoltării lor având grijă de a crea în ele la momentul oportun spațiu pentru ouat și îmagazinarea acumulărilor de hrană, miere și polen.

6.2.6 Asigurarea necesarului de rame cu faguri clădiți la rezerva stupinei și tratarea acestora împotriva găselniței

Se vor avea în vedere indicațiile arătate în cazul Capitolului 5 (vezi subcapitolul 5.2.8).

Referitor la depozitarea fagurilor rezervei stupinei aceștia se depozitează astfel încât

să nu fie expuși circulației albinelor, viespilor, șoarecilor și să poată fi protejați împotriva umidității și atacului găselniței mari (Galleria mellonella) sau găselniței mici ( Achroea grisella) denumite generic moliile cerii.

77

Fig.6.12 Fagure atacat de molia cerii

Fig.6.13 Larve ale moliei cerii

Fig.6.14 Fluturii moliei cerii

Fig.6.15 Atac al șoaricilor

Fluturele de găselniță mare ajunge la lungimea de 20 mm, corpul lui are o culoare cafenie și aripile sunt cenușii cu puncte brune, iar fluturele de găselniță mic, se întâlnește mai rar și atinge o lungime de 12 mm.

Găselnița este un future de noapte și se întâlnește peste tot depunând ouăle de primăvara timpuriu, la temperature de peste 10 - 12oC, până toamna în locuri ferite de curenți de aer. Locurile de depunere a ouălelor sunt murdăria din stup, găurile și crăpăturile din corpurile stupilor sau din ramele cu faguri. Ouălele sunt foarte mici: de 0,5 mm astfel că se obsearvă destul de greu, iar după 10 zile, din ouă ies larvele care pătrund în celulele fagurilor și ajungând la fundul acestora sapă galerii în peretele de mijloc al fagurelui, galerii care se acoperă cu fire mătăsoase și aceste galerii sunt dezvoltate în continuare ramificându-se. Larvele se hrănesc cu ceară, păstură și cu resturile gogoșilor de la albinele eclozionate și pentru a se dezvolta normal o larvă consumă circa 1,25 g fagure. De asemenea, larvele făcându-și galeriile sub puietul albinelor căpăcite vatămă nimfele albinelor făcându-le să piară.

78

Fig.6.16 Depozit de faguri în aer liber

Apoi, ajungând la completa dezvoltare, larvele găselnițelor își aleg locuri retrase unde își torc gogoșile astfel că gogoșile se vor găsi în crăpăturile stupilor, sub folia dintre podișor și lețurile superioare ale ramelor, în gunoiul de pe fundul stupului și, câte odată, chiar în

fagure. Tot ciclul de dezvoltare durează aproape 40 de zile, la o temperatură de +32oC. Prin ridicarea acestei temperaturi, acest ciclu se scurtează, iar prin scăderea ei ciclul se lungește. Toamna când temperatura scade sub 10oC, dezvoltarea larvelor și a ouălelor se întrerupe, larvele încetează să se mai miște, nu se mai hrănesc și cad în hibernare timp de câteva luni. Cu începerea timpului cald, primăvara, dezvoltarea larvelor și a

ouălelor se reia. Atacurile găselniței poate aduce pierderi mari, nimicind ceara brută și fagurii de rezervă; de aceea , lupta cu ea trebuie dusă zilnic, în toate stupinele. Mijloacele de luptă împotriva găselniței se

reduc la prevenirea apariției ei în stupi și la nimicirea ei în depozitele de faguri. Un procedeu de depozitare este constituirea de corpuri și magazine suprapuse având la fund site metalice și capace cu orificii cu site de ventilație astfel că spațiul din interior unde sunt depozitate ramele cu faguri va fi destul de aerat astfel că găselnițele nu se vor putea dezvolta și trăi. Depozitarea fagurilor de rezervă ai stupinei se poate face și în încăperi speciale în dulapuri etanșe cu stelaje pentru rame sau în corpuri și magazine de stupi etanșate cu funduri și capace și ermetizate cu benzi autoadezive. În cazul depozitării în încăperi special amenajate în perioada sezonului cald cu temperaturi peste 10oC depozitele se vor controla săptămânal pentru a interveni dacă apare atacul de găselniță, iar dacă apare acesta se va lichida prin fumigații cu fitile de sulf aprinse și introduse deasupra ramelor în niște cutii speciale astfel ca să nu fie pericol de incendiu. Tot pentru lichidarea atacului găselniței se pot folosi bioxidul de sulf lichid sau acidul

acetic glacial 96% care se pun în farfurioare de plastic tot deasupra fagurilor, 2 ml la fiecare litru de volum, respectiv. 130 ml la 12 rame Dadant-Blatt. Este de remarcat că vaporii de acid acetic glacial distrug molia de ceară și larvele acesteia și în plus eventualii spori de nosemă. Ca dezavantaj al acestei metode al tratamentului mai sus descris mai este acela că corodează sârmele de susținere ale fagurilor dacă nu sunt din inox și trebuie să se lucreze cu măști de protecție împotriva gazelor toxice și cu mănuși de protecție deoarece gazele sunt dăunătoare sistemului respirator, pielii descoperite și ochilor provocându-le arsuri grave. Un alt mijloc de tratament este Iarna când afară sunt temperaturi sub -9oC se pot deschide gemurile și ușile pentru câteva ore gerul omorând astfel nu numai eventualii fluturi și larve, ci și ouăle de găselniță. Trebuie arătat că stupinele de mare anvergură depozitează fagurii în camera frigorifice.

79

În final, trebuie arătat că indiferent care este metoda de tratare a fagurilor pentru evitarea atacului găselniței, aceștia trebuie bine aerisiți înainte de a fi reintroduși în stupi. De asemenea, ar fi o mare greșală ca aceștia, după ce au fost afumați cu fum de sulf, să fie umeziți cu apă fără ca în prealabil să fie bine aerisiți, pentru că în acest mod se formează în ei acid sulfuric, care are un efect letal asupra puietului pe care albinele vor încerca să-l crească în acești faguri.

6.2.7 Efectuarea observațiilor fenologice, studierea caracteristicilor melifere ale teiului și altor oferte melifere

Luna iunie vine cu o bogată ofertă de culesuri melifere, care pot fi majoritatea de producție, cu condiția ca starea timpului să fie favorabilă și masivele melifere să fie în apropiere, la distanțe de maxim 3,5 km.

Tei cu frunza mare

Tei pucios

Tei argintiu

Fig.6.17 Speciile de tei din România

Astfel, în sudul țării, în zona de șes, apare culesul de la tei urmat, spre sfârșitul lunii, de cel de la floarea-soarelui și acestea sunt completate de culesurile de la coriandru și muștar. Tot acuma, în zona de deal pot apărea culesurile de la salcâmul II și III, de la diferite componente ale fâneței, de la zmeur și zburătoare. Pentru cei care au masive de tei în apropiere ori s-au deplasat pentru stupărit pastoral la ele se poate spune că această ofertă, ,,culesul de producție de la tei”, este cea mai tentantă.

Pe teritoriul României teiul este reprezentat de trei specii: teiul cu frunza mare, teiul pucios și teiul argintiu (enumerate în ordinea înfloririi). Teiul cu frunza mare, numit și tei fluturesc, înflorește cam la 15 – 25 zile, față de salcâmul I, cu o durată medie de 2 – 3 săptămâni; urmează înflorirea teiului pucios, numit și teiul cu frunza mică, și, în final, înflorește teiul argintiu, numit și teiul alb. Din punct de vedere al producției de miere, cea mai bună o are teiul argintiu (950 – 1200 kg/ha), teiul cu frunza mare oferind o producție de 800 – 1000 kg/ha, iar teiul pucios o producție de 450 – 800 kg/ha. Durata totală a culesurilor obținute de la cele trei specii poate însuma 30 de zile. Evident, obținerea unor cantități optime de miere de la tei depinde depinde de cantitatea de flori, de secreția de nectar și durata înfloririi. Acestea la la rândul lor depind de un proces biologic complex care la rândul lui depinde de mulți factori cum ar fi: lumina, solul, umiditatea solului și aerului, temperatura mediului ambiant, vârsta arborilor etc.

Culesul de miere la tei nu prezintă intensitatea culesului de la salcâm, dar totuşi în

condiţii favorabile se pot realiza pe zi 2-6 kg miere pe familia de albine dezvoltată normal.

80

Astfel, cantitatea medie de miere realizată pe toată perioada culesului pe familie se poate

încadra în limitele 15-20 kg.

Secreţia de nectar a florilor de tei începe la temperaturi de minim 16oC, creşte vizibil

după 20oC ca la peste 33oC să înceteze complet, când floarea se ofileşte şi chiar poate să

cadă.

Condiţiile de mediu pentru o înflorire abundentă, o secreţie de nectar optimă şi a

unor producţii de miere ale familiilor de albine la înflorirea teiului sunt:

- în anul anterior cantitatea de precipitaţii din lunile iulie, august şi septembrie să fie

suficient de

mari, peste 140 mm, astfel ca solul să acumuleze suficientă umezeală, apa dizolvând

substanţele minerale din sol pentru a fi absorbite de plante, în cazul de faţă, tei;

- înainte de înflorirea teiului să existe precipitaţii astfel ca la înflorire umiditatea din

atmosferă să

fie cel puţin de 51-60%;

- temperatura aerului să fie cuprinsă în plaja 28-30OC;

- vânturile să fie inexistente sau cu viteze de cel mult 2 m/s;

- stupina să fie la o distanţă cât mai mică de masivul de tei, la maximum 1,5 – 2 km și

- familiile de albine să fie în stare activă (să nu fie în frigurile roitului) şi cu o populaţie

suficient

de mare.

Sunt ani în care, deşi precipitaţiile sunt însemnate, teiul nu dă nectar sau dă foarte puţin.

În acest caz cauzele pot fi: mugurii florali au fost atacaţi de ger după ce arborii au început

vegetaţia sau toamna anului anterior a fost o toamnă secetoasă astfel ca în lunile iulie –

septembrie umiditatea din sol a fost foarte scazută.

De asemenea, sunt cazuri când în primele zile de la înflorire, datorită unor eteruri

volatile emanate, în special teobromină, stupii familiilor de albine se depopulează.

Cauzele care pot duce la compromiterea unui cules de tei, chiar dacă el a debutat cu

îndeplinirea condiţiilor optime, pot fi:

- temperaturi caniculare peste 32oC însoţite de uscăciune care duc la uscarea nectarului

în flori

şi creşterea concentraţiei de zahar în nectar la valori care fac ca albinele să nu-l poata

recolta;

- ploi interminabile cu cantităţi mari de apă care spală nectarul din flori;

- grindină sau atac de omizi care duc la distrugerea şi/sau ofilirea florilor;

- existenţa ceţurilor dimineaţa urmate de soare cald ceea ce poate produce opărirea sau

mănarea florilor și

- poluare atmosferică mare care poate duce la existenţa unor ploi acide care să afecteaze

negativ plantele şi florile lor.

În privinţa răspândirii speciilor de tei, este de remarcat faptul că teiul argintiu formează

arborete cu o mare participare a lui pe suprafeţe mari, iar teiul pucios şi teiul cu frunza mare

participă în proporţii mai reduse la compoziţia arboretelor. Se întâlnesc mai rar teişuri de tei cu

frunza mare, iar teiul pucios nu formează teişuri propriu-zise.

81

Se poate considera că ponderea economico-apicolă a teiului este foarte mare (FM).(

vezi: “Plante melifere de foarte mare și mare pondere economic-apicolă“, autori Petre

IORDACHE, Ileana ROȘCA și Mihai CISMARU, Editura Lumea apicolă, București 2008).

Localizările principalelor masive de tei argintiu pe teritoriul României sunt prezentate în

Tabelul nr.6.1.

Tabelul nr.6.1.

Localizarile principalelor masive de tei din Romania.

Județul

Localizări (Nr.hărţii, careul)*

Bacău Bacău (36 A3), Ion Creangă (36 A1), Răcătău (36 A4), Răchitoasa (36 C3), Scărişoara –

Corbasca (36 A-B4)

Botoşani Copălău (14 C4), Coşula (14 C4), Săveni (14 C2), Tudora (23 B1), Vorona (23 B1)

Bistriţa Năsăud

Anieş-Valea Anieşului (20 C2), Valea Vinului (20 C1)

Caraş-

Severin Băile Herculane (70 A1), Bărbosu (55 A1), Belobreşca (68 B1), Berzeasca (69 A2), Bocşa

(54 C2), Bozovici (55 A-B1), Mehadia (69 C1), Ramna (54 C1), Sasca Montană (68 C1)

Calaraşi Căscioarele (88 B1)

Dâmboviţa Bilciureşti (75 A-B2), Gulia (75 B3), Mărceşti (75 A1), Răcari (75 A2-3)

Giurgiu Călugareni (87 B-C1), Căscioarele (75A3), Comana (87 C1), Cosoba (75 B3), Cre-vedia

Mare (75 A4), Malu Spart (75 A4),Mihai Bravu (87 C1), Vânătorii Mici (74 C3)

Hunedoara Pojoga (42 A2)

Iaşi Bârnova (25 A4), Brădiceşti (37 B1), Ciurea (24 C4), Dagâţa (24 B4), Deleni (23 C1),

Dobrovăţ (25 A4), Dumeşti (24 B-C3), Frumuşica (24 B4), Grajduri (24 C4), Mironeasa (24 C4), Poieni (25 A4), Poiana cu Cetate (25 A4), Sineşti (24 B3), Ţibăneşti (36 B1),

Ilfov Cernica (76 A4), Ciofliceni (75 C2), Gruiu – Gruianca (76 A2), Lipia (76 A2), Scrovistea

(75 C2), Snagov (75 C2), Vlădiceasca (75 C2)

Mehedinţi Orşova (69 C2)

Neamţ Roşiori (23 C4), Vulpăşeşti (24 A4)

Timiş Făget (41 C3)

Tulcea

Babadag (79 C1), Cârjelari (65 B4), Codru (79 C1), Ciucurova (65 B4), Fantana Mare (79

B1),Greci (65 A3), Hamcearca – Ţiganca (65 B3), Luncaviţa-păd.Cetăţuia (65 A2),

Niculiţel (65 B3), Niculiţel-păd.M-st Cocoş (65 B3), Nifon (65 B3), Nifon - Valea

Mitrofanului (65 B3), Slava Cercheza-păd.Valea Moldoveanului (65 C4), Teliţa (65 C3), Topolog (79 B1), Valea Teilor (65 B3)

Vaslui

Avereşti (37 B1), Barboşi (37 B3), Băceşti (36 B1), Bălteni (37 A2), Bobeşti (37 B-C2),

Buneşti (37 B1), Corbu (37 A2), Creţeşti (37 B2), Dumeşti (36 B1),

Gârceni (36 B1), Hoceni (37 C3), Lipovăţ (37 A3), Micleşti (37 B1), Mirceşti (37 A1),

Mireni (36 C4), Rafaila (36 C1), Roşieşti – Valea Elenului (37 B3), Tăbăleşti – Valea Seacă

(37 B1), Tăcuta (25 A4), Tătărani (37 A1)

Vrancea Poiana Cristei (49 A4), Slobozia Bradului (49 A3), Vidra (Homocea) (63 A-B1)

*Hărţile pentru localizarea masivelor de tei se gasesc pe CD-ul anexat cărţii.

82

Prognoza fazei de înflorire plurianuală a teiului argintiu în principalele masive melifere

din România este prezentată în Tabelul 6.2 şi este de specificat faptul ca anual Serviciul Tehnic

al A.C.A din România solicită de la Administraţia Naţională de Meteorologie – Grupul de

agrometeorologie, prognoza înfloririi salcâmului pentru toate masivele principale din România şi

această prognoză este pusă la dispoziţia apicultorilor.

Tabelul nr.6.2.

Prognoza datelor plurianuale de înflorire a teiului argintiu

în principalele masive melifere din ţară.

Masivul Staţia meteo

apropiată

Localizări (judeţul, nr.hărţii şi careul)

Data plurianuală de

înflorire

Călugăreni Giurgiu Giurgiu 87 BC1 17-20 iunie

Ciofliceni Bucureşti-Băneasa Ilfov 75 C2 21-24 iunie

Căscioarele Olteniţa Calarasi 88 B1 17-20 iunie

Comana Giurgiu Giurgiu 87 C1 17-20 iunie

Lipia-Snagov Bucureşti-Băneasa Ilfov 76 A2 21-24 iunie

Crevedia Mare Giurgiu Giurgiu 75 A4 21-24 iunie

Mihai Bravu Giurgiu Giurgiu 87 C1 17-20 iunie

Snagov Bucureşti-Băneasa Ilfov 75 C2 21-24 iunie

Vânătorii Mici Videle Giurgiu 74 C3 21-24 iunie

Băile Herculane Băile Herculane Caras Severin 70 A1 21-24 iunie

Bărbosu Reşiţa Caras Severin 55 A1 25-28 iunie

Berzeasca Berzeasca Caras Severin 69 A2 25-28 iunie

Bocşa Reşiţa Caras Severin 54 C2 25-28 iunie

Bozovici Bozovici Caras Severin 55 A-B1 25-28 iunie

Ramna Reşiţa Caras Severin 54 C1 25-28 iunie

Babadag Unirea Tulcea 79 C1 29 iun.-2iul.

Ciucurova Corugea Tulcea 65 B4 25-28 iunie

Luncaviţa Brăila şi Tulcea Tulcea 65 A2 25-28 iunie

Niculiţel Corugea şi Tulcea Tulcea 65 B3 25-28 iunie

Topolog Corugea şi Tulcea Tulcea 79 B1 25-28 iunie

Pădure în jud.Bacău Bacău Bacau 36 A3 3-6 iulie

Bârnova Iaşi Iaşi 25 A4 29 iun.-2iul.

Ciurea Iaşi Iaşi 24 C4 29 iun.-2iul.

Dagâţa Roman Iaşi 24 B4 3-6 iulie

Dumeşti Iaşi Iaşi 24 B-C3 29 iun.-2iul.

Grajduri Roman Iaşi 24 C4 3-6 iulie

Mironeasa Roman Iaşi 24 C4 3-6 iulie

83

*Hărţile pentru localizarea masivelor de tei se găsesc pe CD-ul anexat cărţii

Ca o opțiune pentru culesurile de la deal și, chiar munte, sunt fânețele, zmeurul și zburătoarea.

Zmeurul crește spontan în zona de dealuri înalte și de munte, mai ales în tăieturile de

păduri (rășinoase și fag) și înflorește în lunile iunie – iulie, având o durată de înflorire de 20 – 30

de zile, în raport cu altitudinea și starea vremii.

Secreția de nectar a zmeurului este intensă pe întreaga perioadă de înflorire și în condiții

favorabile de temperatură, vizita albinelor ține de dimineața devreme până la apusul soarelui și

intensitatea maximă de cules este la 20oC.

Producția de nectar la zmeur este de 0,7 – 1,2 mg/floare, cu o concentrație care este de 42

– 64% și oproducție de miere de 50 – 200 kg/ha.

Mierea de zmeur este de culoare deschisă, aromată, deosebit de plăcută la gust și

cristalizeză repede în cristale fine care îi dau un aspect de șerbet de calitate superioară.

Fig.6.18 Zmeuriș

Fig.6.19 Zburătoare

Zburătoarea, numită și sburătoare sau pufuliță înflorește din iunie până în august și crește

în locuri umede- mlăștinoase pe malul apelor curgătoare și stătătoare, fiind bine cercetată de

albine în anumite perioade.

Este o specie meliferă, furnizând albinelor nectar şi polen. Secreţia maximă este în timpul

nopţii între orele 18-6 dimineaţa și concentraţia cea mai mare de zahăr se înregistrează între

orele 10-14. Umiditatea aerului pentru o secreție maximă nu trebuie să depășească 50%.

La zburătoare cantitatea de nectar este de 1 – 3 mg/floare, iar producția de miere este de

200 – 600 (chiar 1000) kg/ha.

Mierea de zburatoare este transparentă și lichidă având în lumina soarelui o nuanță

verde - pal. Gustul este dulce, aromat și foarte plăcut. Cristalizează la câteva zile după

extragere formând cristale mari cu aspect, uneori, de șerbet.

84

Fig.6.20 Răchitan pe malul râului Cașin (Onești)

În final, menționăm că datorită unor

asemănări destul de apropiate și acelorași

perioade de înflorire, zburătoarea (Epilobium

augustifolium Linnè), numită și pufuliță, uneori

este confundată cu răchitanul (Lythrum

salicaria L.) numit, printre altele, și

brăileanca, care preferă malurile apelor

curgătoare și stătătoare.

Referitor la ofertele melifere posibile în această lună s-au putut selecta circa 100 care sunt

prezentate în Tabelul nr.6.3.

6.2.8 Pregătirea familiilor de albine pentru participarea la un cules iminent

În această lună având în vedere multitudinea de oferte melifere pentru culesuri de

întreținere și de producție este evident că stuparii trebuie să analizeze cu atenție aceste oferte

efectuând deaplasări la adresele unde se știe că sunt aceste oferte în scopul stabilirii vetrei de

pastoral, starea de vegetație a

acestora, dacă au potențial de generare nectar și/sau polen și la ce dată se va declanșa culesul

Restul acțiunilor și operațiunilor se vor efectua la fel ca luna trecută (vezi subcapitolele

5.2.5 și 5.2.6)

Dacă stupina s-a deplasat deja și se găsește în apropierea zonei unde este ofertă meliferă adică la o distanță de cel mult 3 km atunci se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru valorificarea la maxim a culesurilor când acestea se vor declanșa. Aceste condiții sunt: - familiile să fie puternice și să ocupe minimum 12 faguri standard, dintre care 8-9 cu puiet și

- familiile să fie în stare activă, știut fiind faptul că o familie aflată în stare de roire sau în preajma roitului își diminuează mult activitatea.

Obținerea îndeplinirii acestor condiții se face prin îndeplinirea din timp a următoarelor lucrări: - familiile de albine trebuie întreținute în stupi de mare capacitate care oferă posibilitatea ca dezvoltarea cuibului să se faca normal, depozitarea mierii să fie asigurată și al căror volum se poate mări sau micșora; - intensificarea ventilației prin deschiderea urdinișurilor, șuberelor de la orificiile de ventilație ale diferitelor component ale stupilor (funduri, podișoare, capace etc.),umbrirea

stupilor, ridicarea parțiala a podișorului sau înlocuirea acestuia cu o sită;

85

Fig.6.19 Traficul albinelor la urdiniș

- ridicarea periodica de rame cu puiet căpăcit, cu albină aferentă dar fără regină, această operațiune prevenind intrarea în frigurile roitului și totodată asigurând mărirea efectivului stupinei; - înlocuirea reginelor bătrâne sau necorespunzătoare cu regine tinere, apte biologic și

genetic pentru performanță; - folosirea familiilor ajutătoare și unificarea acestora cu familia de bază în preajma imediată a culesului, în acest fel asigurând o cantitate mare de albină culegatoare și implicit o producție pe măsură și - mărirea puterii familiilor de albine rămase în urmă cu dezvoltarea, prin împuternicirea lor cu puiet căpăcit ridicat din stupii foarte puternici.

Simtomele declanșerii iminente ale unui cules sunt: - speciile melifere înfloresc abundent; - intensitatea zborurilor crește exponențial, albinele se înghesuie la urdiniș; - fagurii din cuib se albesc datorită faptului că albinele alungesc celulele și căpăcesc mierea; - pe înserat în stupină se simte mirosul caracteristic al mierii; - albinele ventilatoare își intensifică activitatea, pentru a evapora apa din nectarul proaspăt cules.

86

Fig.6.20 S-a Declanșat culesul

6.2.9 Prevenirea intoxicării familiilor de albine

Se va proceda conform celor relatate în luna mai (vezi subcapitolul 5.2.7)

6.2.10 Extracția și condiționarea mierii de la culesurile de producție

Pregătirea întregului echipament necesar extracției, maturării și stocării mierii extrase este o primă condiție a efectuării acestei importante operațiuni. Locația în care se efectuează extracția trebuie atent aleasă și organizată mai ales că, potrivit normelor UE, extracția nu va putea fi făcută pe teren, în spații improvizate, ci numai în spații special amenajate de extracție și stocare. De asemenea, trebuie avut în vedere că extracția fagurilor cu miere trebuie făcută astfel încât să se asigure un procent cât mai mic de apă în miere (maximum 18,5 – 19%) propus prin normele internaționale în vigoare și pentru a obține acest deziderat se vor recolta

pentru extragere numai fagurii care sunt căpăciți cel puțin o treime din suprafața lor. În continuare se iau în considerare cele prezentate la Capitolul 5 (vezi subcapitolul 5.2.11).